Sunteți pe pagina 1din 4

MENTALITATEA ANTICAPITALISTA

Ludwig von Mises

Ludwig von Mises (1881-1973) a fost unul dintre cei mai importanti economisti ai
secolului al XX- lea. A participat activ la fondarea Societatii Mont Pelerin si a condus foarte
multi ani un seminar ce a reprezentat o veritabila pepiniera pentru miscarea liberala din ultima
jumatate de veac. De-a lungul vietii, a scris nenumarate carti, doua dintre ele, Actiunea umana
si Socialismul: o analiza economica si sociologica, putand fi considerate drept capodopere ale
stiintelor sociale.
Lucarea Mentalitatea anticapitalista este construita in jurul unei intrebari: Care este
motivul pentru care mass- media, birocratii, jurnalistii si multi profesori universitari si
neuniversitari au inclinatii atat de pronuntat anticapitaliste?
L. von Mises incepe prin a defini trasatura caracteristica a capitalismului modern:
producerea pe scara larga a bunurilor destinate consumului maselor.
Pe piata unei societati capitaliste, omul obisnuit este consumatorul suveran care prin
cumparaturile sale sau prin abstinenta sa de la consum, determina finalmente ceea ce ar trebui sa
se produca, in ce cantitati si de ce calitate.
Sistemul profitului ii face prosperi pe oamenii care au reusit sa satisfaca cel mai bine
cererile poporului, la cel mai bun pret.Ceea ce conteaza in cadrul economiei de piata, nu sunt
judecatile teoretice de valoare, ci aprecierea continuta in reactia oamenilor: cumpara sau nu
cumpara.
Astfel apar sentimentele indivizilor care au esuat in incercarile lor: ura si invidia.
Ca regula generala, L. von Mises spune: omul obisnuit nu are ocazia de a-i frecventa pe
cei care au reusit mai bine decat el. El evolueaza in cercul altor oameni obisnuiti.
Lucrurile stau diferit in cazul intelectualilor, care intra in contact direct cu castigatorii
recompenselor despre care primii cred ca le revin de fapt si de drept. Astfel intelectualii urasc
capitalismul, deoarece acest sistem acorda altui individ locul pe care ei il doresc.
Termenii capitalism, capital si capitalisti au fost folositi de Marx si sunt, inclusiv
astazi, utilizati cu o conotatie negativa, insa L. von Mises ne spune ca aceste cuvinte surprind
factorul principal care a determinat evolutia societatii umane: ameliorarea fara precedent a
nivelului de viata mediu al unei populatii in continua crestere.
In aceasta lucrare, autorul demonstreaza ca unele dintre criticile aduse capitalismului sunt
pur si simplu false, cum ar fi de exemplu ideea conform careia capitalismul este vinovatul

principal al saraciei. Intr-o economie de piata nimeni nu o duce greu pentru ca alte persoane detin
averi mari. Bogatiile celor instariti nu constituie cauza saracirii nimanui. Dimpotriva, procesul
care ii imbogateste pe unii reprezinta rezultatul procesului care amelioreaza satisfacerea
dorintelor nenumaratilor indivizi.
Intreprinzatorii, capitalistii si tehnicile noi prospera atat timp cat reusesc sa satisfaca mai
bine nevoile consumatorilor.
Capitalismul confera multor oameni posibilitatea de a avea initiativa. In acelasi timp
aceasta liberatate este limitata. Ea reprezinta o consecinta a democratiei pietei si depinde de
aprecierea realizarilor individuale din partea consumatorilor suverani. Oamenii se plang, spre
exemplu de faptul ca sistemul capitalist nu recompenseaza cu adevarat meritele sau valorile (ex.
Operele literare), cand de fapt, prin compensarea celor care si-au pus talentul in slujba maselor,el
conduce la ameliorarea conditiilor de viata.
Multor critici le face placere sa acuze capitalismul de ceea ce ei numesc declinul
literaturii. Capitalismul a dat posibilitatea ca masele sa devina suficient de prospere incat sa-si
permita ziare si reviste; ceea ce nu le-a putut furniza insa este descernamantul unui Mecena sau
Can Grande della Scala. Nu-i vina capitalismului daca omul modern nu apreciaza cartile geniale,
spune Ludwig von Mises.
Pe masura ce toate natiunile se indreapta spre socialism, liberatatea scriitorilor dispare
putin cate putin. Pe zi ce trece, devine tot mai dificil sa publici o carte sau un articol al carui
continut nu-i pe placul guvernului. In zilele noastre, nimeni nu-si poate permite sa parodieze
puterea. Autorul spune ca nu se tolereaza nicio remarca peiorativa la adresa sindicatelor,
interprinderilor publice, deficitelor bugetare si altor caracteristici ale statului-providenta.
Acuzatia fundamentala adusa de progresisti capitalismului, face referire la faptul ca atat
recurenta crizelor si depresiunilor, cat si somajul de masa reprezinta caracteristici inerente ale
acestui sistem de organizare sociala.

Capitalismului i se aduc si critice non-economice. In primul rand, criticii spun ca


detinerea unui bun nu il face pe om mai fericit. L. von Mises admite ca oamenii nu trudesc
pentru a atinge fericirea deplina, insa le este permis de a elimina cat mai mult cu putinta o stare
de nemultumire resimtita si de a deveni putin mai satisfacuti decat erau inainte. In al doilea rand,
criticii adauga faptul ca exista inca insi ce nu beneficiaza de inovatiile tehnice si terapeutice.
Autorul demonstreaza ca desi inovatia este mai intai un lux rezervat catorva, usor-usor devine
disponibila pentru majoritatea populatiei.
In plus capitalismul este invinovatit de materialism meschin, de faptul ca hraneste
corpu, dar infometeaza sufletele si mintile. Criticii nu pot admite ca sistemul capitalist poseda o
tendinta de ameliorare a conditiilor materiale ale umanitatii. Din punctul lor de vedere, acest
sistem conduce la un declin al artelor; a trecut timpul marilor poeti, sculptori si arhitecti. Epoca
noastra produce doar fleacuri.
Ceea ce caracterizeaza capitalismul nu este prostul gust la multimii, ci faptul ca aceasta,
devenita prospera tocmai ca urmare a adoptarii sistemului in cauza, a ajuns consumatoare de
literatura.
Criticii varsa lacrimi pe seama declinului artelor de masa. Cand incepea sa sa
aprovizioneze masele cu toate accesoriile ce amelioreaza conditiile de viata, principala
preocupare a industriei moderne era de a produce la un pret cat mai scazut cu putinta, fara a tine
cont de aspectele estetice. Mai tarziu, dupa ce capitalismul a ridicat standardul de viata al
maselor, ea s-a indreptat usor-usor spre fabricarea de lucruri carora nu le lipsesc rafinamentul si
frumusetea.
Alte categorii de critici aduse capitalismului sunt cele de ordin moral.
Toti cei ce resping capitalismul pe chestiuni de ordin moral,considerandu-l injust, cad in
eroare datorita incapacitatii lor de a intelege ce reprezinta capitalul, modul sau de aparitie si
perpetuare, beneficiile ce decurg din utilizarea sa in procesul de productie. Singura sursa de
sporire a volumului bunurilor de capital o reprezinta economisirea.
Acumularea de noi capitaluri, conservarea celor existente si utilizarea lor cu scopul
ameliorariiproductivitatii efortului sunt rezultatele actiunii umane rationale.Pe de o parte ele
constituie efectul comportamentului chibzuit al celor ce economisesc si se abtin de la irosirea
propriilor economii; pe de alta parte, apar ca urmare a celor ce reusesc sa utilizeze capitalul
disponibil pentru a satisface mai bine nevoile consumatorilor(intreprinzatorii rasplatiti cu profit).
In tarile civilizatiei capitaliste, sporirea volumului de capital acumulat este mult mai
rapida decat cresterea populatiei. Cand se intampla asa ceva, productivitatea marginala a muncii
se mareste in raport cu productivitatea marginala a factorilor materiali de productie; astfel apare
o tendinta de crestere a salariilor. Din volumul total al productiei, partea e revine salariatiilor

sporeste prin raportare la feliile ce revin capitalistilor (dobanda) si proprietarilor de teren


(renta).
Cand rata de acumulare a capitalului depaseste viteza de inmultire a populatiei,salariile
cresc, iar partea ce revine angajatilor, ca urmare a sporirii productiei, se mareste.
Astfel, cnd rata de acumulare a capitalului crete mai mult dect viteza de nmul ire a
populaiei, se nregistreaz o mbuntire a nivelului de trai, deoarece, pe de o parte,
productivitatea marginal a muncii sporete mai mult dect cea a factorilor materiali de
producie, ceea ce conduce la o cretere a salariilor, iar, pe de alt parte, scad pre urile
produselor.
Istoria civilizatiei occidentale este cea a unei lupte nesfarsite pentru libertate.
Obiectivul institutiilor politice si judiciare moderne consta in salvgadarea libertatii
indivizilor contra ingerintelor guvernamentale. Guvernul reprezentativ si statul de drept,
independenta justitiei in raport cu interferenta agentiilor guvernamentale, libertatea de exprimare
si a presei, separarea Bisericii de Stat, precum si nenumarate alte insitutii vizeaza un singur
obiectiv: limitarea puterii discretionare a functionarilor si apararea indivizilor de actiunile
arbitrare ale acestora. Capitalismul a abolit vestigiile sclavajului si servitutii. El a pus capat
pedepselor crude si a redus suferintele suportate pentru comiterea de infractiuni la un minim
indispensabil pentru a descuraja delincventii, a eliminat tortura si alte metode contestabile
utilizate impotriva suspectilor sau vinovatilor, a desfiintat privilegiile si a proclamat egalitatea in
fata legii, a transformat supusii in cetateni liberi.
In sistemul cooperarii sociale al diviziunii muncii, toata lumea depinde de recunoasterea
propriilor servicii de catre publicul care cumpara. Prin cumpararea sau abtinerea de la
cumparare, fiecare individ este membru al unei curti supreme care atribuie tuturor un anume loc
in societate. Libertatea intr-un regim capitalist vrea sa insemne ca niciun individ nu depinde de
bunul plac al celorlalti mai mult decat depind ceilalti de samavolnicia celui dintai, ca oamenii au
sansa sa ajunga pe pozitia pe care o vor in structura diviziunii sociale a muncii.
In ultima parte a cartii autorul ne spune ca o miscare anti-ceva nu face decat dovada
unei atitudini negativiste. Ea nu are nicio sansa de reusita. Oamenii trebuie sa lupte pentru ceva
daca doresc sa izbandeasca si nu doar pentru a respinge un rau, oricat de mare ar fi acesta. Ei
trebuie sa sustina fara rezerve programul economiei de piata.
In incheierea argumentatiei se afirma ca singurul lucru care ar putea sa impiedice
natiunile civilizate ale Europei de Est, Statele Unite si Australia sa devina sclavele barbariei
Moscovei il reprezinta sustinerea capitalismului de tipul laissez-faire.