UNIVERSITATEA PETROL – GAZE DIN PLOIESTI

FACULTATEA: STIINTE ECONOMICE

DEPARTAMENTUL: ADMINISTRAREA AFACERILOR
PROGRAMUL DE STUDII: MANAGEMENTUL BANCII NATIONALE A ROMANIEI
FORMA DE INVATAMANT: (IF/FR/ID): IF

ECONOMIA SOCIALISTĂ

Conducător științific
Conf. Univ. Dr. Ungureanu Adrian

Manole Adrian
Anul 2, grupa 51620

PLOIESTI
2021

1
INTRODUCERE....................................................................................................
............2
CAPITOLUL-1 ECONOMIA SOCIALISTĂ...............................................3
CAPITOLUL-2 CARACTERISTICI ALE ECONOMIEI SOCIIALISTE
.....................................................................6
CONCLUZII...........................................................................................................
...........8
BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................
...........9

INTRODUCERE

Acest referat va urmărește să definească , clasifice și să caracterizeze fenomenul de

Economie Socialistă cu toate caracteristicile sale.
În început voi defini termenul de Economie Socialistă și voi prezenta un scurt istoric
al acestui fenomen , principalele sale caracteristici precum și neajunsurile acestui tip
de sistem .

2
 CAPITOLUL 1: Economia socialistă

Economia socialistă pune la bază statul, ca administrator al bunurilor societății,

bunuri comune, care să stea la baza dezvoltării întregii societăți, având ca prioritate
necesitățile acesteia legate de creșterea continuă a nivelului de trai. i

De asemenea Economia socialistă se referă în lini mari la teoriile economice și

practicile care derivă din curenții socialiștii Economia socialistă este caracterizată
fundamental de proprietatea colectivă a mijloacelor de producție, care se poate referi
atât la cooperativele autonome, cât și la proprietatea publică , ceea ce implică un alt
mod de producție . Atunci când piețele sunt utilizate pentru a aloca intrări și bunuri
între utilitățile economice , este utilizată denumirea de economie de piață socialistă .
Când se folosește planificarea , sistemul economic este denumit o economie socialistă
planificată . Curentele socialiste opuse economiei de piață se bazează pe un calcul al
producției s au o măsurare directă a timpului de lucru. Termenul de economie
socialistă poate fi aplicat și analizei sistemelor economice vechi și existente care
pretind a fi „socialiste’ , precum opera economistului maghiar Janos Kornai .
Economia socialistă a fost asociată cu diferite școli de gândire economică. Economia
marxistă a stat la baza, în timp ce economia neoclasică și economia intervenționistă
oferă modele socialiste cuprinzătoare. În timpul secolului al XX a s au sintetizat mai
multe modele de economie socialistă și economie planificată bazate în mare parte pe
scrierile lui Marx , modele care au stat la baza structuri economice a statelor cu model
de guvernare de tip socialism cel mai notabil exemplu pe care îl putem aminti este
U.R.S.S .

În Encyclopedia Britannica aceste fenomen pleacă de la premisa că „ Indivizii nu

trăiesc sau lucrează izolat, ci trăiesc în cooperare între ei. Mai mult , tot ceea ce
produc oamenii este într un anumit sens un produs social și oricine contribuie la
producerea unui bun are dreptul la o parte de el. Prin urmare, societatea în ansamblu
ar trebui să dețină sau cel puțin să controleze proprietăți în beneficiul tuturor
membrilor săi.”ii
Concepția inițială a socialismului era un sistem economic prin care producția era
organizată într-un mod de a produce direct bunuri și servicii pentru utilitatea lor (sau
valoarea de utilizare în economia clasică și marxistă), cu alocarea directă a resurselor
în termeni de unități fizice spre deosebire de calculul financiar și legile economice ale
capitalismului (a se vedea legea valorii), implicând adesea sfârșitul categoriilor
economice capitaliste, cum ar fi chiria, dobânzile, profitul și banii. Într-o economie
socialistă pe deplin dezvoltată, factorii de producție și de echilibrare cu rezultate devin
un proces tehnic care trebuie întreprins de ingineri.

3
 Socialismul de piață se referă la o serie de teorii și sisteme economice diferite care
utilizează mecanismul pieței pentru a organiza producția și pentru a aloca intrări de
factori între întreprinderile deținute social, de surplusul economic (profiturile)
beneficiind societatea într-un dividend social, spre deosebire de proprietarii de capital
privat. Variațiile socialismului de piață includ propuneri libertariene precum
mutualismul, bazate pe economia clasică, și modele economice neoclasice precum
modelul Lange. Cu toate acestea, unii economiști precum Joseph Stiglitz, Mancur
Olson și alții care nu avansează în mod specific pozițiile antisocialiste au arătat că
modelele economice dominante pe care s-ar putea baza astfel de modele de socialism
democratic sau de piață au defecte logice sau presupoziții irealizabile.
Proprietatea asupra mijloacelor de producție se poate baza pe proprietatea directă
de către utilizatorii proprietății productive prin cooperativă de muncitori; sau deținute
în mod obișnuit de întreaga societate cu management și control delegat celor care
operează / utilizează mijloacele de producție; sau proprietate publică de către un
aparat de stat. Proprietatea publică se poate referi la crearea de întreprinderi de stat,
naționalizare, municipalizare sau instituții colective autonome. Unii socialiști
consideră că, într-o economie socialistă, cel puțin „înălțimile dominante” ale
economiei trebuie să fie proprietate publică. Cu toate acestea, liberalii economici și
libertarienii de drept consideră că proprietatea privată asupra mijloacelor de producție
și schimbul de piață sunt entități naturale sau drepturi morale care sunt centrale în
concepțiile lor despre libertate și consideră dinamica economică a capitalismului ca
imuabilă și absolută, prin urmare percep proprietatea publică a mijloacelor de
producție, a cooperativelor și a planificării economice ca încălcări ale libertății.
Managementul și controlul activităților întreprinderilor se bazează pe
autogestionare și auto-guvernare, cu relații de putere egale la locul de muncă pentru a
maximiza autonomia ocupațională. O formă de organizare socialistă ar elimina
ierarhiile de control, astfel încât să rămână doar o ierarhie bazată pe cunoștințe tehnice
la locul de muncă. Fiecare membru ar avea putere de decizie în firmă și ar putea
participa la stabilirea obiectivelor sale generale de politică. Politicile / obiectivele vor
fi realizate de specialiștii tehnici care formează ierarhia de coordonare a firmei, care ar
stabili planuri sau directive astfel încât comunitatea de muncă să realizeze aceste
obiective.
Rolul și utilizarea banilor într-o ipotetică economie socialistă este o problemă
contestată. Potrivit economistului școlii austriece Ludwig von Mises, un sistem
economic care nu folosește bani, calculul financiar și prețurile pieței, ar fi incapabil să
valorifice în mod eficient bunurile de capital și să coordoneze producția și, prin
urmare, aceste tipuri de socialism sunt imposibile, deoarece nu au informațiile
necesare efectuării calculului economic în primul rând. Socialiștii, printre care Karl
Marx, Robert Owen, Pierre-Joseph Proudhon și John Stuart Mill, au susținut diverse
forme de bonuri de muncă sau credite de muncă, care, la fel ca banii, ar fi folosiți
pentru a achiziționa articole de consum, dar, spre deosebire de bani, aceștia nu pot să
devină capital și să fie utilizate pentru a aloca resurse în cadrul procesului de

4
producție. Revoluționarul bolșevic Leon Trotsky a susținut că banii nu pot fi
desființați în mod arbitrar în urma unei revoluții socialiste. Banii trebuie să-și epuizeze
„misiunea istorică”, ceea ce înseamnă că ar trebui să fie folosiți până când funcția lor
va deveni redundantă, transformându-se în cele din urmă în chitanțe de contabilitate
pentru statistici și în viitorul mai îndepărtat nu ar fi necesari bani nici măcar pentru
acel rol.
O economie planificată este un tip de economie care constă dintr-un amestec de
proprietate publică a mijloacelor de producție și coordonarea producției și distribuției
prin planificare economică. O economie planificată poate fi fie descentralizată, fie
centralizată. Enrico Barone a oferit un cadru teoretic cuprinzător pentru o economie
socialistă planificată. În modelul său, presupunând tehnici de calcul perfecte, ecuațiile
simultane care raportează intrările și ieșirile la raporturile de echivalență ar oferi
evaluări adecvate pentru a echilibra cererea și oferta.

Cel mai proeminent exemplu de economie planificată a fost sistemul economic al

Uniunii Sovietice și, ca atare, modelul economic planificat centralizat este de obicei
asociat cu statele comuniste din secolul al XX-lea, unde a fost combinat cu un sistem
politic cu un singur partid. Într-o economie planificată central, deciziile privind
cantitatea de bunuri și servicii care urmează să fie produse sunt planificate în prealabil
de către o agenție de planificare. Sistemele economice ale Uniunii Sovietice și ale
Blocului de Est sunt clasificate în continuare ca „economii de comandă”, care sunt
definite ca sisteme în care coordonarea economică este asumată prin comenzi,
directive și obiective de producție. Studiile efectuate de economiști cu diferite
convingeri politice cu privire la funcționarea efectivă a economiei sovietice indică
faptul că aceasta nu era de fapt o economie planificată. În loc de planificare
conștientă, economia sovietică s-a bazat pe un proces prin care planul a fost modificat
de agenții localizați și planurile inițiale au rămas în mare parte neîndeplinite. Agențiile
de planificare, ministerele și întreprinderile s-au adaptat și au negociat între ele în
timpul formulării planului, spre deosebire de urmarea unui plan transmis de la o
autoritate superioară, determinând unii economiști să sugereze că planificarea nu a
avut loc de fapt în cadrul economiei sovietice și că o descriere mai bună ar fi o
economie „administrată” sau „gestionată”.iii

Deși planificarea centrală a fost susținută în mare măsură de marxist-leniniști, unele

facțiuni din Uniunea Sovietică înainte de apariția stalinismului au deținut poziții
contrare planificării centrale. Leon Troțki a respins planificarea centrală în favoarea
planificării descentralizate. El a susținut că planificatorii centrali, indiferent de
capacitatea lor intelectuală, ar fi incapabili să coordoneze efectiv toate activitățile
economice din cadrul unei economii, deoarece ar funcționa fără aportul și cunoștințele
tacite întruchipate de participarea a milioane de oameni în economie. Ca urmare,
planificatorii centrali nu ar putea răspunde condițiilor economice locale. Socialismul
de stat este irealizabil în această perspectivă, deoarece informațiile nu pot fi agregate
de un organism central și utilizate în mod eficient pentru a formula un plan pentru o
întreagă economie, deoarece acest lucru ar duce la semnale de preț distorsionate sau
absente.

5
 Socialismul de stat poate fi utilizat pentru a clasifica orice varietate de filozofii
socialiste care susțin proprietatea asupra mijloacelor de producție de către aparatul de
stat, fie ca etapă de tranziție între capitalism și socialism, fie ca un scop final în sine.
De obicei, se referă la o formă de management tehnocratic, prin care specialiștii
tehnici administrează întreprinderi economice în numele societății și al interesului
public în locul consiliilor muncitorilor sau al democrației la locul de muncă.

Economia dirijată de stat se poate referi la un tip de economie mixtă constând în

proprietatea publică asupra industriilor mari, promovate de diverse partide politice
social-democratice în secolul al XX-lea. Această ideologie a influențat politicile
Partidului Laburist Britanic în timpul administrației lui Clement Attlee. În biografia
prim-ministrului Partidului Muncii din Marea Britanie din 1945, Clement Attlee,
Francis Beckett afirmă: „Guvernul dorea ceea ce avea să devină cunoscut ca o
economie mixtă”.iv

Naționalizarea în Regatul Unit a fost realizată prin achiziționarea obligatorie a

industriei (adică cu compensație). British Aerospace era o combinație a companiilor
majore de avioane British Aircraft Corporation, Hawker Siddeley și altele.
Constructorii navali britanici au fost o combinație a companiilor majore de construcții
navale, inclusiv Cammell Laird, Govan Shipbuilders, Swan Hunter și Yarrow
Shipbuilders, în timp ce naționalizarea minelor de cărbune din 1947 a creat un consiliu
de cărbune însărcinat cu administrarea comercială a industriei cărbunelui, astfel încât
să poată îndeplini dobânda de plătit pentru obligațiunile în care fuseseră convertite
acțiunile foștilor proprietari de mine.

CAPITOLUL 2: Principalele caracteristici ale

Economiei Socialiste

Principalele caracteristici ale economiei socialiste sunt:

1.Toate mijloacele de producție, bunurile de interes general precum alte resurse și
priorități sunt deținute de comunitate (adică de guvern) și nici o persoană nu poate
menține proprietatea privată peste o anumită limită. Prin urmare, guvernul utilizează
aceste resurse în interesul bunăstării sociale.

6
2.Teoretic, sub socialism există aproape egalitatea totală între bogați și săraci. Nu
există nici o problemă a luptei de clasă. Statul este responsabil pentru nevoile de bază
ale vieții: alimentația, locuința, sănătatea, educația, îmbrăcămintea și ocuparea forței
de muncă. Acestea vor fi furnizate fără discriminare.
3. Guvernul definește în mod clar și cantitativ anumite obiective. Pentru a le atinge,
guvernul este direct responsabil pentru formularea planurilor pentru activități
economice, cum ar fi producția, schimbul, distribuția și consumul. În planurile
economice sunt luate toate tipurile de decizii privind principalele probleme ale
economiei.
4. Lucrarea este alocată în funcție de capacitate și salariu în funcție de nevoile
oamenilor. Se spune că în cadrul socialismului "de la fiecare în funcție de abilitățile
lor, la fiecare în funcție de nevoile lor".
5. Guvernul are control asupra întregii activități economice. Acesta deține și exercită
controlul asupra producției prin licențe, asupra consumului prin producție și distribuție
prin vânzări directe de produse de bază în magazinele sale.
6. Există două tipuri de prețuri: prețul de piață, aplicat bunurilor de consum; și
contabili, care ajută managementul să ia decizii privind producția și investițiile.
Ambele funcționează sub stricta reglementare a autorității centrale de planificare.
7. Planificarea economică este destinată atenției echitabile a tuturor zonelor de
producție și a tuturor regiunilor țării. În acest proces se efectuează evaluări; cei care
sunt considerați dezavantajați cu restul primesc atenție prioritară.

Principalele dezavantaje ale acestui tip de modele economic sunt:

1.Deoarece guvernul gestionează toate mijloacele de producție, nu există preț pe piață
pentru factorii de producție. Aceasta implică faptul că nu există un mod standard în
calcularea costului de producție al bunurilor și serviciilor.
2. În domeniul producției are loc arbitrare, deoarece nu se bazează pe nevoile reale
ale consumatorilor. În consecință, va exista o alocare greșită a resurselor, producția
socialistă fiind ineficientă.

3. În acest sistem nu există stimulente prin profit pentru acei lucrători remarcabili,
fiind acordați ocazional cu o onoare națională. Aceasta face ca oamenii să-și piardă
interesul de a-și da cele mai bune rezultate, ceea ce se traduce în procese ineficiente .

4. Consumatorii nu dispun de opțiuni atunci când achiziționează un produs, ci pot

cumpăra doar ce produc companii publice. În afară de aceasta, statul controlează
companiile care vor exista și care vor fi pozițiile pe care un angajat le poate ocupa.

5.Povara administrativă este foarte grea, din cauza interferențelor guvernamentale în

toate activitățile. Libertatea de a decide este extrem de limitată, ceea ce face ca
procesele să fie lentă și birocratică.

7
6. Libertatea este atât de restrânsă încât aproape nu există . În socialism, exploatarea
individului de către altul este interzisă, dar, deoarece statul este cel mai puternic, el
poate exploata individul.v

Concluzie

Modelul economic socialist sa dovedit unul falimentar de a lungul timpului deoarece

regimurile care și au bazat economia pe acest tip de model au fost schimbate sau, s-au
prăbușit în timp . Secolul trecut ne poate sta martor că pe termen lung o țară care își
bazează economia pe acest tip de model financiar-economic se va confrunta cu o criză
mai târziu sau mai devreme, deoarece managementul defectuos al resurselor
financiare al producției propus de acest tip de model este inferior celui capitalism.

De asemenea oameni care trăiesc în state unde funcționează astfel de modele

economice au înregistrat mereu condiții de trai mai precare decât persoanele care
trăiesc în afara granițelor respectivului stat .

În concluzie acest model financiar este unul falimentar care nu mai poate fiii aplicat în
viitor pentru ca este clar colapsul lui inevitabil.

BIBLIOGRAFIE

8
i
D.E.X dicționarul explicativ al lb. romane 2021
ii
Encyclopedia Britanica.

iii
Umar Farooq (2012). Caracteristicile și caracteristicile socialismului. Note de curs de studiu. Luat de la:
studylecturenotes.com.

Crossman Ashley (2017). Modul de producție în marxism. Luat de la: thoughtco.com

iv

v
Tushar Seth (2018). Economia socialistă: semnificația și caracteristicile economiei socialiste. Discuții
economice. Luat de la: economicsdiscussion.net.