PC - Suport 3 - Prețuri Și Calcul Economic

P R E Ț U R I Ș I C O N C U R E N ȚĂ
C O N F. U N I V. D R . M I H A E L A I A C O B
2022 - 2023
Sisteme economice comparate. Pe ce lume trăim
1. Introducere: de ce este important să privim sistematic economiile lumii

2. Piața liberă: antreprenoriat, mentalitate capitalistă și management orientat
spre profit
3. Socialismul: colectivizare, risipă și penurie
4. Intervenționismul: eșecuri ale pieței versus instabilitate a politicilor
5. Concluzii. Sistemele: datoria de a înțelege și apoi dreptul de a alege
6. Studiu individual: „Colectivizarea” notării studenților
Sursa foto: https://corporatefinanceinstitute.

com/resources/knowledge/economics/economic-system/
2
1. Introducere:
de ce este important să privim sistematic economiile lumii
 Problematica sistemelor economice comparate este o preocupare legitimă într-un

mediu economic globalizat, a cărui progresivă deschidere între spațiile naționale
care-l compun este dublată de diversitatea acestora, care trebuie explorată și
exploatată, în cunoștință de cauză, de agenții economici.
Sursa foto: https://www.preventionweb.net/disaster-risk/risk-drivers/global-economy/
3
1. Introducere:
 Analiza varietății de tratamente pe care le aplică statele lumii, pe teritoriile lor

proprii, agenților economici, în termeni de instituții și politici publice – altfel spus,
aranjamentul instituțional sau sistemul economic care îi guvernează –, reprezintă
un aspect al interesului pragmatic al economistului.
Sursa foto: https://stockfresh.com/royalty-free-stock-photos/economist+job
4
1. Introducere:
 Evaluările comparative pe care le face și deciziile efective trebuie făcute cu

documentare și discernământ.
Sursa foto: https://usaidlearninglab.org/evaluation-toolkit
5
1. Introducere:
 În ultimă instanță, a înțelege coordonatele și consecințele sistemelor economice

ține de cultura civică generală, înainte să fie miza unei profesii anume.
Sursa foto: https://www.facebook.com/118732069523424/photos/pb.118732069523424.-2207520000../118732262856738/

?type=3&eid=ARC5cG2ApmWcgZOc3f6PsOspmaDxenYGjRA2zigK-7a89nGwnCsi9l-Dy_d5AO00RDLzsLgeeXVvkHij
6
1. Introducere:
 Perspectiva propusă în cele ce urmează pornește de la câteva premise simple, cele

mai importante ținând de definirea sistemelor economice, de determinările
acestora și de dezideratele implicate:
ꟷ sistemele economice pot fi reprezentate, în esența lor, drept seturi de reguli care
guvernează structura și comportamentul productiv-distributiv al constituenților acestora
(agenții economici);
ꟷ sistemele economice nu sunt configurații fără alternativă („daturi” istorice), ci rezultatul

unor opțiuni publice dinamice, care fac obiectul unor transformări sau tranziții, toate
interogabile critic;
ꟷ sistemele economice sunt mixuri de liberă exprimare (piețe) și constrângeri impuse

(statal), miza ultimă fiind identificarea combinației care servește, drept și eficient,
ordinea socială prosperă.
Surse foto: https://www.pinterest.com/pin/349732727283323443/
7
1. Introducere:
 În ciuda pluralității de instituții și cutume asociate activităților economice, această generoasă

diversitate „culturală” de „sisteme” se poate reduce finalmente la doar câteva tipuri
fundamentale de aranjamente societale, dacă privim – într-o exprimare încă largă, pe care o
vom prelucra ulterior – tipologia relațiilor sociale în baza cărora se realizează acest proces
de coordonare interpersonală.
 Într-o cunoscută expunere, se punctează că istoria a produs doar trei tipuri de sisteme:
- cele bazate pe principiul tradiției;
- cele organizate ca structuri de comandă;
- cumva mai puțin numeroase, istoric vorbind, cele în care forma centrală de organizare
este piața.
 Am avea, astfel, trei tipuri majore de relații sociale ordonatoare:

- cutumiar;
- coercitiv;
- contractual.
8
1. Introducere:
 Societățile bazate pe tradiție

• Recompensele și penalizările pentru indivizi vin din aprobarea sau dezaprobarea colectivă, astfel că ordinea socială echivalează cu
obediența membrilor comunității față de obiceiurile moștenite care nu se pun sub semnul întrebării.
• Rutinier, rigid și refractar la modificări apărute din exterior, denotă predispoziția către extincție atunci când are de înfruntat șocuri
externe majore.
• Astăzi, economia tradițională a supraviețuit numai în puține zone, izolate față de civilizație.
Sursa foto: https://ppt-online.org/646754
9
1. Introducere:
 Sistemele de comandă / socialism

• Puterea concentrată politic este întrebuințată pentru a-i constrânge, în ultimă instanță fizic, pe opozanții ordinii impuse să
consimtă exproprierile, precum și pentru a oferi privilegii aderenților.
• Capacitatea de mobilizare a resurselor – umane și materiale – o depășește de departe pe aceea a societăților tradiționale și,
totuși, vulnerabilitatea ține de legătura precară dintre proiectele publice și preferințele publicului.
• Economia socialistă a clacat la finele secolului XX, sub apăsarea ineficienței și inechității mascate.
Sursa foto:https://prezi.com/6jie6scy1qap/command-economy/
10
1. Introducere:
 Economia de piață / capitalism
• Câștigul și pierderea nu se află sub controlul unei unice persoane sau grup, ci țin de competiția (de factură productivă!) care
se naște între indivizii dornici să realizeze profituri financiare din mai buna servire a nevoilor semenilor lor.
• Sistemul pieței oferă imboldul vieții economice prin dezlănțuirea energiilor competitive, iar puterea creativă a capitalismului
este ordonată de logica liberei inițiative private.
• Economia capitalistă, ancorată în piață, însă interferată de stat, a trecut testele istoriei.
Sursa foto:https://economicsystemandbusiness.weebly.com/free-market-economy.html
11
1. Introducere:
 Sistematizarea analizei sistemelor economice mai poate fi făcută pornind de la o

altă împărțire tripartită a acestora (două dintre elemente apărând însă și în
împărțirea precedentă). Avem, așadar: piața liberă (numită și capitalism sau
economie de piață), socialismul (sau economia de comandă, sau economia
planificată centralizat) și intervenționismul (sau economia mixtă).
ꟷ Prin piață liberă înțelegem sistemul economic în care mijloacele / factorii de producție se
află în proprietatea persoanelor private din societate.
ꟷ Spre deosebire de aceasta, socialismul este sistemul economic în care proprietatea asupra
mijloacelor de producție aparține colectivității sau statului.
ꟷ Intervenționismul se află undeva între cele două extreme ale spectrului, fiind acel sistem
economic în care există deopotrivă proprietate privată (asupra unor factori de producție),
și proprietate publică (asupra altora), în timp ce în privința resurselor aflate în posesia
proprietarilor privați, „societatea”, mai mult sau mai puțin democratic, are, prin stat, un
cuvânt decisiv de spus asupra dispoziției și uzufructului lor, limitate parțial de fiscalitate,
de reglementări, precum și de inflație.
12
2. Piața liberă: antreprenoriat, mentalitate capitalistă
și management orientat spre profit
 Definiție
ꟷ Sistemul economic al pieței libere este acela în care mijloacele sau factorii de producție se
găsesc în proprietate privată.
ꟷ Cu alte cuvinte, fabricile și uzinele, clădirile și utilajele, materiile prime și produsele
semifabricate ș.a.m.d. se află în proprietatea persoanelor private din societate, iar nu într-
aceea a statului (autorități centrale și locale).
ꟷ Bineînțeles că această proprietatea privată poate fi – pentru scopuri de business – asociativă,
în diversele forme juridice pe care le iau firmele societăți comerciale, de la IMM la STN-uri.
 Trăsături principale
ꟷ deciziile de alocare a resurselor economice rare aparțin proprietarilor privați;
ꟷ luarea deciziilor și planificarea activității sunt descentralizate;
ꟷ este un sistem al liberei inițiative;
ꟷ este un proces social, nu o stare, coordonat în baza unui sistem de prețuri monetare de piață;
ꟷ este un sistem antreprenorial, animat de profit, corectat de pierderi;
ꟷ are în centru un proces concurențial.
13
 Problema calculului economic

ꟷ În absența proprietății private asupra factorilor de producție lipsește piața factorilor de producție
(schimburi voluntare între proprietari la prețuri negociate); odată cu piețele acestor tipuri de bunuri
dispar (sau nu pot apărea) prețuri ale factorilor de producție; absența acestor prețuri face cu
neputință calculul costurilor (în termeni monetari) și, prin urmare, și al profiturilor; de aici și
iraționalitatea oricărei decizii investiționale (pe larg, cursul următor).
 Problema stimulentelor
ꟷ În cadrul pieței libere oamenii sunt bine motivați să fie eficienți și să facă în general ceea ce trebuie,
din perspectiva satisfacerii nevoilor consumatorilor, revendicând – ca proprietari – reușitele și
decontând – tot ca proprietari – pierderile. O importanță decisivă pentru acțiunea umană o are
legătura între eforturi și rezultate. Acolo unde această legătură este strânsă spunem că stimulentele
sunt bine așezate.
 Aspecte non-economice
ꟷ consumerismul
ꟷ masificarea / vulgarizarea culturii
ꟷ darwinismul social
14
 Exemple de țări
ꟷ O modalitate destul de simplă de a descoperi care sunt țările cu regim de piață
liberă (sau cât mai apropiat) este de a consulta indicatori precum cei ai libertății
economice: Economic Freedom of the World (EFW), produs de Cato Institute (SUA)
și de Fraser Institute (Canada), și Index of Economic Freedom (IEF), publicat de The
Wall Street Journal și de Heritage Foundation.
15
16
 Definiție
ꟷ Sistemul economic socialist este cel în care proprietatea asupra mijloacelor de producție
aparține colectivității sau statului.
ꟷ Cu alte cuvinte, resursele nu se află în proprietate privată, ci sunt considerate a fi ale întregii
națiuni sau comunități.
ꟷ În logica strictă a acestui sistem, proprietatea privată este furt (după butada gânditorului
francez Joseph Proudhon).
ꟷ decizia de alocare a factorilor de producție se ia centralizat prin așa-numitele planuri
centralizate;
ꟷ criteriul de eficacitate în aplicarea planurilor va rămâne fidelitatea față de directivele trasate,
preferințele consumatorului fiind (cel puțin) în plan secund, dacă nu-și pierd relevanța de tot.
17
 Imposibilitatea calculului economic („haosul calculațional”)

ꟷ Probabil cel mai spectaculos aspect al regimurilor socialiste este acela că, prin modul de organizare
instituțională ales, își refuză tocmai elementul care facilitează viabilitatea regimurilor de piață
liberă, și anume calculul economic în termeni monetari. Alocarea resurselor în socialism este
„oarbă” în două sensuri: atât antreprenorial anticipativ, cât și istoric evaluativ (pe larg, cursul următor).
 Haosul motivațional
ꟷ Fie că propune remunerații egale pentru toată lumea (fără legătură, deci, cu înzestrările diferite,
calificările diferite sau disponibilitatea diferită la efort a oamenilor) indiferent de eforturile depuse,
fie că remunerează diferențiat, dar fără legătură clară cu efortul depus, stimulentele pentru indivizi
este să optimizeze în sensul delăsării.
ꟷ sistemul represiv pe scară largă
ꟷ sistemul partidului unic
ꟷ parodierea libertății de expresie și a presei independente
ꟷ foarte puțin loc manifestării autentice a vieții spiritual-religioase
18
ꟷ Prima țară socialistă a fost Rusia, mai precis Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS).
Ulterior, regimul s-a răspândit în Europa de Est, Asia, Africa și America Latină, atingând la nivelul
anilor 1980 maxima răspândire pe mapamond (mai mult de 25 de țări fiind socialiste la nivelul
anului 1987). După prăbușirea globală a sistemului, au mai supraviețuit în forme nereformate
Coreea de Nord și Venezuela.
19
20
4. Intervenționismul:
eșecuri ale pieței versus instabilitate a politicilor
 Definiție
ꟷ Intervenționismul este sistemul în care o parte din resurse sunt alocate de proprietarii
privați, iar o altă parte de către stat.
ꟷ Este un mix, un amestec de proprietate publică și proprietate privată asupra mijloacelor de
producție.
ꟷ Într-un anumit sens, intervenționismul nici măcar nu e un sistem economic de sine stătător,
deoarece nu propune un al treilea principiu de alocare a resurselor (primele două fiind
alocarea privată și, respectiv, alocarea publică).
ꟷ Pur și simplu, intervenționismul propune combinarea în variate proporții a principiilor de
alocare specifice pieței libere și socialismului.
ꟷ deciziile de alocare stau parțial în mâna întreprinzătorilor proprietari privați și parțial în mâna
autorității de stat
ꟷ concurența economică coabitează cu concurența politică
ꟷ politizarea economiei
21
 Insulele de haos calculațional

ꟷ În măsura în care o unitate economică de stat va putea să funcționeze în răspăr cu structura de
prețuri din piață (lucru posibil grație subvențiilor de la buget), serviciile, activele și produsele din
interiorul companiei pot pierde tot mai mult legătura cu valoarea reală.
 Insulele de haos motivațional

ꟷ Ritmul de mișcare al angajatului a cărui slujbă e deconectată de piață nu este cel mai rapid, iar
asumarea responsabilității este marginală. Faptul că este coadă e mai degrabă motiv de necaz,
decât de bucurie ca în cazul unei unități economice private, doritoare de clienți.
 Problema instabilității
ꟷ O intervenție într-un punct anume (asupra unui preț anume sau a unui sector anume) va avea
reverberații în întregul sistem economic și va pune autoritățile mereu în fața dilemei de a viabiliza
intervențiile prealabile (prin altele, cumulativ) sau de la a le stopa (tot în lanț).
 Problema birocrației
ꟷ Autoritățile publice sau unitățile economice aflate în proprietatea sau gestiunea statului au un
proces supraîncărcat de decizie și implementare. Structurile de producție depind de acte emise de
„birouri”. Managementul pentru profit diferă de cel birocratic prin „suplețe”.
22
ꟷ cultura îndreptățirii (eng. entitlement) la sprijin public (în sensul de „de stat”)
ꟷ erodarea spiritului antreprenorial autentic și a culturii independenței
ꟷ manifestarea pregnantă a antreprenoriatului politic
ꟷ Intervenționismul este starea uzuală a economiilor lumii. Am putea obține „topuri”
ale intervenționismului global pur și simplu inversând clasamentele EFW sau IEF.
23
24
5. Concluzii.
Sistemele: datoria de a înțelege și apoi dreptul de a alege
 Acest curs are menirea de a furniza studentului o imagine mai clară asupra
realității economice și politice în care activează.
 Infinitele forme ale intervenționismului ce sunt cuprinse între aceste sisteme pure
reprezintă de fapt diferite grade de ingerință ale mijloacelor coercitive (politice) în
ordinea voluntară a pieței. Votantul trebuie să realizeze că se pronunță asupra
unor aspecte existențiale fundamentale, de care depinde soarta sa.
 Ceea ce ar trebui să conteze cel mai mult pentru economist este că teoria și
concluziile prezentate – funcționarea economiei de piață, imposibilitatea
socialismului, consecințele intervenționismului (hazard moral și devierea
resurselor) – nu sunt rezultatul unui demers ideologic, ci reprezintă concluzii
științifice, invariabile în timp și în spațiu.
25
6. Studiu individual
 „Colectivizarea” notării studenților

Un exemplu care ar putea clarifica ceea ce vrem să spunem ar fi trecerea, în procesul notării în facultăți, de la principiul
individual (omul și punctajul lui personal, după contribuțiile personale) la un principiul colectivist de tipul notă egală
pentru grupe întregi (media grupei devine media fiecărui student din grupa respectivă).
Nu e greu de observat că o astfel de politică ar penaliza sever eforturile de învățare – atâtea câte erau – ale tuturor.
Dacă înainte un student bun știa că învățând o zi în plus și-ar putea ridica nota cu un punct, acum, cu notarea la
grămadă, același efort (o zi de învățat) va putea aduce cel mult un punct împărțit la numărul de colegi din grupă. Deci
semnificativ mai puțin față de cât era.
Raportul efort-rezultat s-a modificat, atractivitatea efortului suplimentar scăzând în mod simțitor. Studentul bun nu va
mai învăța ca să se autodepășească, ba poate chiar va descoperi frumusețea chiulului. Dacă va învăța mai puțin decât în
trecut, diminuarea notei nu va fi proporțional mai mică. Cei mai chiulangii dintre studenți ar putea chiar descoperi
posibilitatea de a fi totalmente free rider-i (pasageri clandestini), cum se spune în jargon economic. Adică,
nemaiînvățând literalmente nimic ar putea totuși promova examenul în virtutea mediei grupei, ce devine și nota lor.
Care a fost deznodământul experimentului?
Mitchell, Daniel J. 2011. Does socialism work? A classroom experiment. The Commentator.
http://www.thecommentator.com/article/646/does_socialism_work_a_classroom_experiment
DiLorenzo, Thomas J. 17 august 2016. Ten Things Millennials Should Know About Socialism.
https://www.youtube.com/watch?v=uZSq_zZ5VrQ&t=9s
26
Lecturi recomandate (prelegeri video) / Bibliografie
Lecturi recomandate
Heilbroner, Robert L., and Peter J. Boettke. 2009. Economic Systems. In Encyclopedia Britannica Online,
http://www.britannica.com/EBchecked/topic/178493/economic-system
Hoppe, Hans-Hermann. 1989. A Theory of Socialism and Capitalism. Boston: Kluwer Academic Publishers
Mitchell, Daniel J. 2011. Does socialism work? A classroom experiment. The Commentator.
http://www.thecommentator.com/article/646/does_socialism_work_a_classroom_experiment
Prelegeri video
Bibliografie
Heilbroner, Robert L., and Peter J. Boettke. 2009. Economic Systems. In Encyclopedia Britannica Online,
http://www.britannica.com/EBchecked/topic/178493/economic-system
Hoppe, Hans-Hermann. 1989. A Theory of Socialism and Capitalism. Boston: Kluwer Academic Publishers
Hayek, Friedrich A. [1944] 1994. The Road to Serfdom. 50th anniversary ed. Chicago: University of Chicago Press
Kornai, János. 2000. The System Paradigm. In: Schekle, W. – Krauth, W. – Kohli, M. – Elwert, G. (eds.): Paradigms of Social Change. Frankfurt
and New York: Campus Verlag – St. Martin’s
Kornai, János. 2016. The System Paradigm revisited. Clarification and Additions in the Light of Experiences in the Post-Socialist Region, Acta
Oeconomica 66(4):547-596 · December
Schumpeter, Joseph A. [1942] 2008. Capitalism, Socialism and Democracy. Harper Perennial Modern Thought
Pentru cultura generală

Pleșu, Andrei; Liiceanu, Gabriel; Patapievici, Horia-Roman. 2014. O idee care ne sucește mințile. București: Humanitas
27
2022 - 2023
Persoană, proprietate, piață, prețuri. Despre calculul
economic în capitalism și în socialism și despre birocratism
1. Paradigma austriacă. Alternativă la gândirea economică neoclasică
2. Mises și problema calculului economic. Cum deosebim socialismul de

capitalism
3. De ce a funcționat socialismul? Fiindcă... nu a fost socialism până la capăt
4. Întreprinzătorul / antreprenorul și structura de capital. Prețuri și structura de

producție
5. De ce nu putem simula prețurile. Dar le putem stimula... să se formeze liber
6. În concluzie
2
1. Paradigma austriacă.
Alternativă la gândirea economică neoclasică
 Școala Austriacă de economie = o abordare a științei economice ce își are

originea în Viena anilor 1870, fiind foarte critică la adresa economiei moderne
mainstream / ortodoxe / standard (economia neoclasică).
 Economiștii austrieci susțin că toate evenimentele economice decurg din valorile și

alegerile individuale, iar economia neoclasică greșește atunci când încearcă să
găsească legături / relații statistice între fenomenele economice:
— economia neoclasică folosește metoda matematică, studiul corelațiilor dintre

evenimente economice, care nu vor genera niciodată legi fundamentale ale economiei,
din cauza faptului că în comportamentul uman nu există constante ca, de exemplu, în
fizică (unde oxigenul nu se „răzgândește” și preferă să se lege / fixeze de trei molecule de hidrogen în loc de două);
— economia austriacă folosește metoda praxeologică (studiul acțiunii umane),

deoarece obiectul economiei este logica evenimentelor economice, nu corelațiile dintre
ele.
3
1. Paradigma austriacă.
Alternativă la gândirea economică neoclasică
 Pe scurt, condensate, principiile Școlii Austriece:
- deciziile economice din care derivă toate fenomenele economice sunt personale și
imprevizibile;
- valoarea nu există în lucruri, ci în mintea oamenilor care le prețuiesc → schimburile și

prețurile apar tocmai pentru că oamenii valorifică diferit lucrurile → piețele direcționează bunurile către cele mai
valoroase utilizări → proprietatea privată este esențială pentru obținerea celor mai bune rezultate;
- intervenția guvernamentală și greșelile de politici precum inflația perturbă procesul

complex de piață și invariabil pervertesc rezultatele.
4
2. Mises și problema calculului economic.
Cum deosebim socialismul de capitalism
 În momentul de față, toată lumea este de acord că socialismul și planificarea

centralizată din blocul socialist au reprezentat un dezastru economic (asta, în
condițiile în care, la sfârșitul anilor 1940, după două decenii de dezbatere a calculului economic în
socialism, economiștii concluzionaseră că singurele probleme ale socialismului ar fi de natură politică, iar
d.p.d.v. economic el ar putea funcționa la fel de bine precum capitalismul).
 Popoarele și intelectualii din Europa de Est și Uniunea Sovietică cereau:

- nu numai libertatea cuvântului, democrație, transparență,
- dar și proprietate privată și piețe libere.
5
Mises și provocarea calculului
 Înainte de ridicarea problemei calculului economic de Mises (1920), economiștii, socialiști

sau nu, au realizat că socialismul suferă de o problemă a stimulentelor:
- dacă toți ar primi un venit egal sau dacă ar produce „în funcție de posibilități” și ar primi „în funcție
de nevoi”, care ar fi motivația de a face (și bine, pe deasupra) treburile / slujbele murdare (cine ar
duce gunoiul)?
- răspunsul tradițional al socialiștilor era că societatea socialistă va transforma natura umană și o va

remodela pentru a crea Omul Nou Socialist, a cărui singură dorință va fi de a sluji ordinele statului
socialist;
- de-a lungul istoriei socialismului, radicaliștii au căutat să înlocuiască stimulentele materiale cu așa-
zisele stimulente morale;
- dar, prin nicio metodă, acest Om-robot Nou Socialist nu se poate crea, deoarece spiritul libertății nu
poate fi eliminat din natura umană.
6
 Dar critica lui Mises la socialism este unică și de o importanță crucială – nu

este legată de problema stimulentelor, ci de cea a calculului economic:
- chiar dacă s-ar putea crea o armată gata să își slujească stăpânii (comitetul de
planificare socialist), apar următoarele întrebări:
• ce le va spune acestora comitetul de planificare să facă?
• cum va ști ce produse să le ordone să producă, la ce stadiu al producției, cât din fiecare
produs la fiecare stadiu, ce tehnologii și materii prime să utilizeze și cât din fiecare, și
unde anume să localizeze această producție?
• cum va ști comitetul de planificare socialist costurile sau care proces de producție este
eficient?
7
- dezvoltând conceptul de calcul, Mises a arătat că:
▪ planificatorii nu pot răspunde întrebărilor, deoarece socialismului îi lipsește instrumentul

indispensabil pe care antreprenorii privați îl utilizează pentru evaluare și calcul:
existența unei piețe a factorilor de producție, ce generează prețuri bazate

pe schimburi voluntare ale proprietarilor de factori de producție
(în care fiecare parte participantă la schimb urmărește realizarea profitului; schimburi din
care se așteaptă să câștige atât vânzătorul, cât și cumpărătorul, căci altfel schimbul nu s-ar
mai realiza dacă una din părți se așteaptă să piardă).
8
Soluția Lange-Lerner-Taylor
 În dezbaterea din anii 1920 și 1930, economiștii socialiști au luat totuși în serios
critica lui Mises, renunțând la cele mai multe programe socialiste tradiționale, în
special la:
- viziunea comunistă originală că muncitorii (renunțând la instituția banului) pur și simplu

vor produce și își vor expune produsele pe o mare tarabă socialistă, urmând ca toată
lumea să ia de acolo „după nevoi”.
9
 În schimb, ceea ce va deveni cunoscut sub denumirea de soluția Lange-Lerner-

Taylor, susținută de aproape toți economiștii, afirma că planificatorii socialiști
puteau ușor rezolva problema calculului ordonând managerilor să stabilească
prețuri „contabile”, după care să se găsească prețurile adecvate în aceeași
manieră cum face piața capitalistă: încercare și eroare (trial and error):
- astfel, dat fiind un stoc de bunuri finale:
→dacă prețurile se stabilesc prea jos  deficit / insuficiență  prețurile trebuie crescute;
→dacă prețurile sunt prea ridicate  surplus pe rafturi  prețurile trebuie scăzute.
10
Neajunsuri ale soluției Lange-Lerner-Taylor
1. Influența echilibrului perfect concurențial
- conform acestui model:

→ economia este întotdeauna într-un echilibru general static, într-o lume fără schimbări în care toate
„datele” (preferințe, scale de valori, tehnologii alternative) sunt știute de toți, iar P = Cmg;
→ concurența este perfectă, prețurile fiind știute de toți managerii.
- se afirma că planificatorii socialiști pot mai bine calcula decât piețele capitaliste,
deoarece pot asigura concurența perfectă (în lumea capitalistă avem
monopoluri).
11
2. Presupunerea că echilibrul general poate ilustra lumea reală
- dar lumea reală nu este caracterizată de neschimbare, ci de modificări continue și

incertitudine;
- din cauza acestei incertitudini, antreprenorul capitalist, care își pune la bătaie propriile
resurse în încercarea de a obține profit și a evita pierderi, devine un actor esențial în
sistemul economic;
- este inutilă o teorie economică ce omite rolul antreprenorului într-o lume incertă →
pentru ca o teorie să fie „bună”, ea trebuie să fie utilă în explicarea lumii REALE.
12
3. Concentrarea pe prețurile plătite de consumator (prețurile bunurilor finale)
- vânzătorii pot să ajusteze prețul în sus/jos, dar, așa cum accentua Mises, nu bunurile finale
sunt adevărata problemă, ci piețele intermediare pentru pământ și bunuri de capital;
- producătorii utilizează pământ / bunuri de capital pentru a decide asupra ofertei de bunuri
finale;
- dacă statul intervine pe aceste piețe intermediare, structura capitalului este alterată
(deciziile de alocare a factorilor de producție sunt distorsionate).
13
3. De ce a funcționat socialismul?
Fiindcă... nu a fost socialism până la capăt
 Ultimul argument pe care l-au adus criticii lui Mises, după ce toate
celelalte fuseseră răsturnate (fie că acceptau sau nu):
- e lipsit de sens să spui că socialismul e imposibil, câtă vreme URSS a

funcționat mai bine de șaptezeci de ani (iar Cuba sau Coreea de Nord
rezistă).
14
 Dar există suficiente motive pentru a concluziona că socialismul total și

planificarea centralizată nu au putut fi niciodată impuse:
- în toată economia și societatea sovietică exista o rețea vastă de piețe
negre și un sistem universal de mită (managerii care nu puteau îndeplini
planul erau ajutați de antreprenori și muncitori ilegali);
- fără piețe negre alimentate de mită, este posibil ca economiile
comuniste să se fi prăbușit mult mai repede;
- Uniunea Sovietică și țările din Europa de Est nu au fost pe deplin
socialiste (la fel ca și Cuba sau Coreea de Nord azi), fiind mai degrabă insule de
socialism într-o piață globală capitalistă:
• astfel, comitetul de planificare putea utiliza prețuri stabilite pe piețele
globale pentru formarea propriilor prețuri și alocarea resurselor de
capital;
• numai pentru că a putut să se raporteze la aceste prețuri externe, a fost în
stare să calculeze, să țină o contabilitate și să își îndeplinească planurile.
15
 În plus, socialismul e imposibil, în viziunea misesiană, nu numai ca socializare a

mijloacelor de producție, ci ca sistem rațional de alocare a resurselor rare.
 Comunismul poate fi definit ca cea mai lungă cale de la capitalism la capitalism.
▪ Comunismul = ultima etapă a socialismului, când toate mijloacele de producție

au fost naționalizate
16
4. Întreprinzătorul / antreprenorul și structura de capital.
Prețuri și structura de producție
Replica lui Mises: Întreprinzătorul / Antreprenorul
 Un neajuns major al „socialiștilor de piață”: privesc problema

economică d.p.d.v. al unui manager care caută să realizeze profit și să
evite pierderile într-un cadru rigid, în care alocarea capitalului este
dată / externă / știută:
- managerul „socialist de piață” este înrudit nu cu antreprenorul capitalist, ci mai

degrabă cu un actor mai puțin semnificativ d.p.d.v. economic, și anume
managerul unei corporații capitaliste, care execută numai munci de
subordonare (față de proprietarii companiei);
- operațiunile executate de manager reprezintă numai un mic segment al
operațiunilor de piață;
17
- antreprenorii și capitaliștii (speculatori, promotori, investitori, creditori):

• înființează corporații, le lărgesc sau reduc, le dizolvă sau fuzionează cu alte
întreprinderi;
• cumpără și vând acțiuni și obligațiuni ale unor firme noi sau deja existente;
• contractează sau acordă credite
 direcționează producția astfel încât să fie satisfăcute, în cel mai bun mod posibil, cele
mai urgente dorințe ale consumatorilor.
- este absurd ca planificatorii să le spună managerilor lor „să se joace de-a piață”,
să se comporte ca și cum sunt proprietarii firmei ce încearcă maximizarea
profitului și evitarea pierderilor;
- antreprenorii își expun propriile averi, propriile destine, ceea ce îi face

responsabili față de consumatori.
18
 Pe scurt:
- pentru Mises, cheia economiei de piață capitaliste și a funcționării ei este

previzionarea antreprenorială și luarea deciziilor de proprietarii privați și
investitori, ci nu managerii unei corporații, care acționează într-un cadru deja
stabilit de antreprenori și de piețele de capital;
- pentru Lange, Lerner și alți socialiști, funcțiile pieței de capital nu au fost înțelese,
influențați fiind de modelul echilibrului perfect concurențial, unde alocarea
capitalului este considerată externă și dată, fără a mai necesita considerații
suplimentare.
19
Structura capitalului
 Se susținea că nu există o problemă a calculului economic în socialism:
- se nega rolul timpului în procesul de producție;
- se considera că producția nu necesită timp, deoarece producția și consumul sunt cumva

întotdeauna „sincronizate”  nu mai e nevoie ca pământul sau munca să primească plăți
în avans de la capitaliști din economii (savings) acumulate  se rupe complet capitalul
de bunurile de capital, limitând conceptul la un fond de bani utilizat pentru a
achiziționa asemenea bunuri;
20
 Dar:
- capitalul nemaifiind deținut de proprietari privați, ci de o comunitate, nu se poate stabili
rata dobânzii, deoarece formarea prețurilor este posibilă numai dacă cererea și oferta se
întâlnesc în piață (ceea ce nu se întâmplă în socialism);
- cu toate că autoritatea centrală ar putea fixa rata dobânzii, aceasta ar fi arbitrară și nu ar

arăta cât de rar (scarce) este capitalul, deoarece raritatea mijloacelor de producție este
întotdeauna în relație cu cererea pentru acestea, iar modificarea cererii duce la variații ale
valorii bunului în cauză;
- un sistem socialist nu poate, sub nicio formă, să estimeze în mod rațional costurile (ce
sunt dependente de prețurile factorilor de producție) unui proces de producție:
• autoritatea centrală nu poate niciodată afla cât capital să angajeze în procesul de producție,
deoarece bunurile de capital sunt eterogene și nu pot fi comparate în absența unor prețuri
monetare formate pe piața liberă.
21
5. De ce nu putem simula prețurile.
Dar le putem stimula... să se formeze liber
― Cunoașterea transmisă de prețurile prezente sau din trecutul imediat se referă la

evaluarea consumatorilor, la tehnologii și resurse din trecut;
― Omul care acționează este interesat, în angajarea resurselor în producție și vânzare, de

prețurile viitoare, iar angajarea resurselor se face de antreprenor, a cărui funcție este de
a evalua, de a anticipa prețurile viitoare și de a aloca în mod corespunzător resursele;
― Tocmai acest rol al antreprenorului care evaluează, motivat de căutarea profitului și de

evitarea pierderilor, nu poate fi îndeplinit de comitetul de planificare socialist, din cauza
lipsei unei piețe pentru mijloacele de producție – utilizând cuvintele lui Mises,
„navighează pe oceanul posibilităților de producție fără busola calculului economic”;
― Fără o asemenea piață  nu există prețuri monetare adecvate  antreprenorul nu poate

calcula și evalua în termeni monetari cardinali.
22
6. În concluzie
 Pe scurt, argumentul calculului (simplu, realist, inteligibil și corect): în socialism,

factorii de producție sunt deținuți în regim de proprietate publică (sau „de stat”;
sunt, cu alte cuvinte, „naționalizați”)  nu există proprietate privată asupra factorilor
de producție și, deci, proprietari privați de factori de producție  nu există piețe
pentru factorii de producție (nu există schimburi între proprietari de factori și proprietari
de monedă), aceștia fiind alocați printr-un plan centralizat  nu există prețuri
monetare pentru factorii de producție  nu pot fi evaluate costurile monetare ale
diverselor proiecte investiționale, pe care comunitatea ar dori să le întreprindă 
fără costuri, nu se pot evidenția profiturile și pierderile  nu există posibilitatea
alocării raționale a resurselor între numeroasele proiecte alternative de investiții.
 Cu alte cuvinte – neputând, practic, să nu facă nimic –, comitetul central de

planificare al unei comunități socialiste alocă resursele comunității literalmente
la întâmplare.
23
6. În concluzie
 În plan socio-psihologic, birocratizarea echivalează cu atrofierea capacității

antreprenoriale a celor care trebuie nu atât să își exerseze propriile abilități în
anticiparea tendințelor pieței (implicit a cerințelor consumatorilor), cât să asculte
directivele superiorilor:
— sistemul birocratic nefiind unul deschis, concurențial, accesul la pozițiile importante

presupune obediență față de cei care au conceput anterior „planul” de dezvoltare (al
întreprinderii, ramurii sau întregii economii naționale);
— survine, prin urmare, o atrofiere a simțului critic, a spiritului de inovație, coroborată cu o

slugărnicie față de cei de care depinde destinul oricărui angajat sau membru al societății.
24
6. În concluzie
 Deși se consideră că în prezent problema de actualitate nu mai este socialismul (cu

a sa socializare completă a factorilor de producție), ci intervenționismul
guvernamental, problema calculului economic rămâne valabilă:
— atenție!!! la spiritul socialist ce umblă prin UE (cu reglementări, cu texte despre o „Europă socială”, cu cote la producția de
lapte, cu cipuri la măgari și, mai ales, cu o mare dorință de a apăra, nu clasa muncitoare de capitaliștii hrăpăreți (cum era în
comunism), ci mediul de om);
— Mises are un argument important împotriva intervenționismului, și anume, instabilitatea acestuia, atrăgând atenția că
intervenționismul nu este, propriu-zis, un sistem distinct (cu un principiu distinct de alocare a resurselor rare; o așa-numită
„a treia cale”), ci o stare de lucruri în care alocarea anumitor resurse se face în regim de piață, iar a altora, centralizat, de
către guvern; un intervenționism consecvent (în care o intervenție generează o alta)  un drum sigur înspre „intervenția
atotcuprinzătoare”, adică socialism;
— apoi, problema calculului apare odată cu orice oază de proprietate publică (în care mijloacele de producție sunt socializate);
chiar și în țările considerate capitaliste sau cu economie de piață, sectoarele gestionate public, precum poliția, sănătatea,
justiția etc., afirmă mereu că au nevoie de „mai mulți bani, mai multe resurse, mai mult personal”  nu sunt în stare să
emită judecăți raționale, economic fundamentate, cu privire la dimensiunea propriei activități  n-o pot calcula  toate
aceste sectoare sunt niște veritabile insule de haos calculațional.
25
Lecturi recomandate / Bibliografie
Lecturi recomandate
Topan, V. prefața la Birocrația și imposibilitatea planificării raționale în regim socialist (ediția în limba
română). Ludwig von Mises. Institutul Ludwig von Mises – România. http://mises.ro/420/
Bibliografie
Butler, E. 2010. Austrial Economics – A primer. Adam Smith Institute. London (cap. 1 și 2).
Callahan, G. 2004. Economics for Real People. An Introduction to the Austrian School. 2nd Edition.
Ludwig von Mises Institute. Auburn, Alabama. http://mises.org/books/econforrealpeople.pdf
Mises, Ludwig von. 2001. Calculul economic în societatea socialistă. Varianta în limba română.
http://mises.ro/265/
Moșteanu, T. și colectiv. 2000. Prețuri și concurență. Editura Didactică și Pedagogică. București
Rothbard, Murray N. 1991. The End of Socialism and the Calculation Debate Revisited. Originally
published in The Review of Austrian Economics, Vol. 5, No. 2: 51-76. http://mises.org/daily/2401
Topan, V. prefața la Birocrația și imposibilitatea planificării raționale în regim socialist (ediția în limba
română). Ludwig von Mises. Institutul Ludwig von Mises – România. http://mises.ro/420/
26
2022 - 2023
Mecanismul prețurilor în economie.
Despre cerere și ofertă, intervenționism și piață liberă
1. Despre valoare și subiectivism în definirea prețurilor
2. Prețul liber la întâlnirea cererii cu oferta
3. Ajustarea firmelor la condițiile din piață…
4. … și nu fixarea din birou
5. În concluzie
2
Valoarea este în mintea oamenilor, nu în lucruri
 Această abordare = subiectivism:
▪ accentuează importanța aprecierilor personale, subiective, în locul lucrurilor

obiective, măsurabile
▪  din acest punct de vedere, știința economică este despre ceea ce

prețuiesc oamenii și despre ceea ce fac ei ca urmare a acestui lucru.
3
 În ceea ce privește semnificația valorii, oamenii au fost și încă sunt foarte confuzi:
- există o ipoteză de bază conform căreia valoarea este intrinsecă diferitelor

lucruri, precum o calitate măsurabilă (mărime, volum, greutate);
- dar valoarea nu este o calitate obiectivă încorporată în lucruri, ci ea este numai

în mintea omului în cauză (așa cum este și frumusețea);
- persoane diferite apreciază același lucru diferit (de ex.: traderii pe bursa de valori –
una din părți consideră că este momentul oportun pentru a cumpăra, cealaltă, momentul
pentru a vinde);
- valoarea atașată unui bun / serviciu:

▪ este o chestiune de judecată personală (ceva emoțional);
▪ reflectă beneficiul pe care credem că ni-l va oferi acel bun / serviciu.
4
 Deși economia își are rădăcinile în valorile umane, nu este o ramură a psihologiei:
- nu se preocupă de motivul (nu adresează întrebarea de ce?) pentru care oamenii

apreciază diferite lucruri (de ex.: de ce consumă alcool?);
- ci de rezultatele acestor valori privind modul în care aleg în piață (cum aleg?)
(de ex.: care este cererea de alcool la diferite prețuri?);
▪ economia trebuie să ia ca „date” (givens) valorile și scopurile individuale, deoarece nu
putem pătrunde niciodată în mintea oamenilor;
▪ în schimb, se concentrează pe acțiunile lor (ale oamenilor) – ce fac aceștia ca urmare a
valorilor și scopurilor personale.
5
 Economia diferă de științele naturale (care, pe baza observațiilor, pot deriva teorii pe care să le
testeze), deoarece:
- nu putem observa valorile oamenilor tocmai pentru că nu putem cunoaște ceea ce este
în mintea lor;
- nu putem dezvolta teorii cu privire la comportamentul lor, deoarece nu pot fi

niciodată întocmai replicate circumstanțele în care s-a întâmplat acțiunea care a
generat respectivul comportament (lumea este într-o continuă schimbare, asemenea
valorilor și motivelor individuale).
6
Natura științei economice
 Totuși, economia este o știință care poate descoperi lucruri și chiar face predicții,
dar (conform Școlii Austriece de economie) nu pe bază de observație - teoretizare -
testare, ci printr-un proces de deducție dintr-un set de axiome simple despre
acțiunea umană:
▪ cunoaștem câteva aspecte referitoare la modul în care oamenii aleg să facă anumite
lucruri (și noi oameni fiind) → de aici, putem deduce o serie de legi economice → de ex.:
putem analiza principiile cererii sau modul de determinare a prețurilor chiar dacă nu
cunoaștem de ce oameni diferiți cer diferite lucruri;
▪ când oamenii aleg o acțiune în locul alteia, putem să presupunem în mod rezonabil că
aceea este acțiunea pe care o preferă, pe care o prețuiesc mai mult, fiind mai
importantă pentru ei decât cea la care renunță.
7
Calculul alegerii
 „De ce apa, atât de esențială vieții, este atât de ieftină, în timp

ce diamantele, neesențiale vieții, sunt atât de scumpe?”
8
 La această întrebare, răspunsul a fost oferit de Carl Menger (părintele Școlii Austriece):
- oamenii nu vor avea niciodată opțiunea de a deține toată apa sau toate diamantele din lume,
ci doar de a dobândi o cantitate mică din fiecare – de ex.: o cană cu apă sau un diamant;
- cum cei mai mulți deja au destulă apă, nu prețuiesc foarte mult o cană suplimentară de apă;
- dar puțini cred că vor avea destule diamante, fiind pregătiți să plătească pentru încă unul;
- nu consideră că vor beneficia prea mult de pe urma unei căni suplimentare cu apă, dar își
închipuie că vor avea un beneficiu mare ca urmare a deținerii a încă unui diamant  este o
problemă de utilitate marginală: cât beneficiu se așteaptă oamenii să dobândească ca
urmare a consumului unei unități adiționale dintr-un anumit bun.
9
 Totuși, alegerile unei persoane depind de circumstanțele în care aceste alegeri au loc:
- o persoană care „moare” de sete în deșert poate prețui foarte mult o cană cu apă,
fiind pregătită să schimbe contra ei o anumită cantitate de diamante, o opțiune pe
care o persoană ce locuiește într-o țară în care apa abundă nu ar lua-o niciodată în
considerare;
- utilitatea este beneficiul pe care o persoană se așteaptă să îl dobândească ca urmare a

consumului unui bun, această apreciere fiind o judecată personală în acel loc și la acel
moment.
10
 Utilitatea nu este o calitate pe care obiectele o pot înmagazina și o pot compara, așa
cum adesea se sugerează în manualele mainstream / standard / ortodoxe de economie:
- când au de luat o decizie economică, să renunțe la ceva pentru a dobândi alt lucru în schimb,
încep prin a renunța la bunul pe care îl consideră de cea mai mică importanță pentru ei, la
bunul cu cea mai redusă utilitate marginală;
- vor realiza schimbul numai dacă utilitatea marginală pentru ei a bunului pe care îl dobândesc
este mai mare decât utilitatea marginală pentru ei a bunului la care renunță  aceasta este
cheia înțelegerii modului de funcționare a piețelor!!!
11
Alegerea și satisfacția
 Astfel, alegem cel mai satisfăcător curs la acțiunii în schimbul altora  acționăm
pentru a maximiza satisfacția.
Natura personală a costurilor și beneficiilor

 Urmărirea satisfacției presupune de cele mai multe ori renunțarea la un alt lucru  există un
cost, dar evaluarea se face numai în mintea individului care acționează, depinzând de
caracteristicile particulare ale acestuia:
- în aceeași manieră, și beneficiul există numai în mintea individului  costurile și beneficiile nu sunt
obiectiv măsurabile, ci apreciate subiectiv.
 De fapt, când alegem să urmărim un rezultat preferat, renunțăm la o gamă largă de alte
posibilități / opțiuni / oportunități  ne confruntăm cu un cost de oportunitate.
Natura personală a profitului

 Ca urmare a faptului că atât costurile, cât și beneficiile sunt subiective  și profitul (sau pierderea),
ca diferență dintre ele, este de natură subiectivă.
12
De ce au loc schimburi în economie?

 Schimburile apar ca urmare a faptului că valorile, preferințele, beneficiul, satisfacția, costul,
profitul, pierderea sunt probleme / aspecte de judecată personală:
- dacă toate lucrurile ar avea o anumită valoare obiectivă (măsurabilă, precum dimensiunea sau
greutatea), atunci nimeni nu ar mai schimba bunuri „valoroase” pe bunuri „mai puțin
valoroase”;
- piețele funcționează tocmai pentru că oamenii nu evaluează la fel lucrurile  cu cât

oamenii sunt mai în dezacord referitor la valoare și cu cât evaluările lor referitor la un lucru
sunt mai diferite, cu atât este mai mare beneficiul pe care îl așteaptă din respectivul schimb
 fiecare obține ceea ce dorește în schimbul a ceva ce nu este atât de mult prețuit.
13
 Prețul = rata de schimb dintre bani și lucrurile pe care le dorim:
- Atenție! Așa cum nota Mises în articolul său din 1920 (disponibil în limba engleză în 1935:
„Economic Calculation in the Socialist Commonwealth”, iar în limba română în 2001:
„Calculul economic în societatea socialistă”):
▪ „nici valoarea și nici prețurile nu se măsoară în bani, ele se
exprimă în bani”;
14
Prețurile = cel mai răspândit aspect al pieței
 Există numai două moduri de determinare a prețurilor:
→ principiul pieței libere;

→ principiul intervenționist (prin instrumente politice).
— formarea prețului liber se bazează pe schimbul complet VOLUNTAR al bunurilor și

serviciilor contra bani → prețurile sunt agreate prin consimțământ mutual al
părților implicate în schimb, fără intervenția forțată a unui terț (ca de exemplu,
guvernul, prin controlul prețurilor și al salariilor).
15
Ce se întâmplă la întâlnirea dintre cerere și ofertă?
 Interacțiunea dintre cerere și ofertă determină prețurile:

- deși firma, prin managementul său, stabilește prețurile pentru produsele sale, piața este cea
care, în cele din urmă, determină prețurile, prin mecanismul cerere – ofertă.
 Oferta ex ante vs. oferta ex post:
- oferta ex ante este specifică fazei de planificare a producției de firmă, când încă aceasta își
analizează programul de producție și se gândește câte unități să producă și la ce preț:
▪ în această fază ex ante, firma nu a produs nimic, nu a venit cu nici o ofertă pe piață.
- oferta ex post se referă la faptul că s-a realizat producția planificată , iar o anumită cantitate X
a fost oferită spre vânzare:
▪ reprezentarea grafică este verticală: la acel moment, aceea este cantitatea oferită.
16
Graficul B (cererea + oferta ex ante)
17
Graficul 1 A (18 A) și 1 B (18 B)
18
▪ în Graficul 1 A (18A), secțiunea punctată → pragul de la care firma va vinde

= prețul minim de vânzare (care poate diferi de la o firmă la alta);
▪ în Graficul 1 B (18 B), firmele care intră pe piață sunt pregătite să vândă cu orice preț.
19
- bunuri perisabile vs. bunuri non-perisabile
▪ bunurile perisabile (pește, fructe și legume) = exemplu de bunuri pentru care limita
inferioară a prețului de vânzare este zero, nu prețul minim:
o stocarea acestor bunuri poate fi foarte costisitoare (sau, din cauza caracteristicilor bunurilor, stocarea
este chiar imposibilă), iar ele trebuie vândute la orice nivel al prețului;
o eșecul firmei de a vinde toată producția până la expirarea perioadei planificate de vânzare pune
presiune pe aceasta pentru a își reduce prețurile suficient pentru a asigura vânzarea, ajungând poate
ca ultimele unități nevândute să le dea gratis;
o în cel mai rău caz, când bunurile s-au stricat, firma poate plăti o firmă să ridice marfa stricată.
▪ Bunurile non-perisabile (ce pot fi depozitate pe perioade lungi de timp):

o în cazul acestor bunuri, dacă prețurile de piață sunt prea mici (P  Pmin), firma își poate retrage
oferta și o poate depozita, în măsura în care anticipează o redresare a cererii care să genereze o
creștere a prețurilor ce să acopere și costurilor de depozitare;
o dacă a anticipat greșit, iar cererea rămâne slabă, costurile de depozitare pot, în cele din urmă,
determina firma să vândă indiferent de prețul pe care îl poate obține.
20
Interacțiunea dintre cerere și ofertă
 Punctul E = „prețul de echilibru” = prețul la care se înregistrează toate tranzacțiile

posibile, care asigură vânzarea întregii cantități oferite, în perioada planificată a
vânzărilor = market-clearing price
21
 Surplusul de piață
- a apărut deoarece bunurile au fost supraevaluate de firme comparativ cu disponibilitatea
consumatorilor de a plăti (sau există supraproducție la un anumit preț):
▪ ele descoperă că, la sfârșitul perioadei planificare a vânzărilor, încă mai au bunuri
nevândute din cantitatea pusă la dispoziție;
▪ bunurile nu se vând așa de repede precum au anticipat;
▪ pentru reducerea / eliminarea surplusului, firmele trebuie să se adapteze la condițiile

pieței:
→fie reduc prețul (și, astfel, rata profitului și / sau costul de producție);
→fie produc mai puțin la un preț mai ridicat.
22
 Deficitul de piață
- a apărut deoarece la acest nivel de preț bunurile sunt subapreciate de ofertanți comparativ
cu disponibilitatea consumatorilor de a plăti:
▪ firmele descoperă că vor epuiza bunurile înainte de sfârșitul perioadei planificate a vânzărilor;
▪ bunurile se vând într-un ritm mai rapid decât s-a anticipat.
- deși deficitul pare să fie beneficiu pentru firme, situația este mai complexă;
- firmele și-ar fi putut vinde întreaga cantitate la un preț mai mare;
- situația reflectă și o subestimare a cantității cerute:
▪ perioada planificată a vânzărilor se încheie cu unii dintre clienți nemulțumiți deoarece nu au mai avut la
dispoziție produse spre achiziționare (clienți care este posibil să nu se mai întoarcă la firma care i-a nemulțumit).
23
Determinarea prețului / cantității „potrivit/e” (ce apare numai și numai prin mecanismul pieței libere!)
 Singurul tip de informație la care firma are acces este informația aproximativă, pe care o obține
zilnic din piață prin metoda „încercare și eroare” (fără intervenție guvernamentală) prin semnalele trimise de
piață.
 Astfel, surplusul și deficitul reprezintă modul în care piața informează firmele că planul lor
inițial trebuie ajustat.
 Atenție! Piața este singurul cadru în care se semnalează firmelor că prețul lor nu este cel
„potrivit”, necesitând schimbări.
 Surplus / deficit = dezechilibru = pentru moment, firma nu și-a atins obiectivul de „echilibru”
(în sensul de market-clearing)  trebuie să elimine acest dezechilibru prin ajustare la
condițiile pieței.
24
 Ajustarea firmei poate presupune:
→ modificarea prețului de vânzare;
→ modificarea cantității oferite;
→ o combinație a modificărilor atât de preț, cât și de cantitate.
25
— ajustarea curentă / ajustarea viitoare
▪ ajustarea curentă: imediat ce firma observă că vânzările curente deviază de la calea anticipată
(într-un ritm mai alert sau mai redus), își modifică prețurile și / sau cantitățile pentru a își îmbunătăți
vânzările înainte de expirarea perioadei curente de planificare a vânzărilor;
▪ ajustarea viitoare: firma decide să nu facă nici o modificare în perioada curentă, urmând să
opereze ajustări imediat ce expiră perioada curentă de planificare a vânzărilor.
— firmele nu se pot culca pe lauri:
▪ ajustările viitoare nu se fac numai ca urmare a dezechilibrelor  o experiență fericită în

trecut, în care totul a mers conform anticipărilor, nu înseamnă lipsa modificărilor viitoare;
▪ într-o economie liberă concurențială, nici o firmă nu își permite să se culce pe lauri, în
situația în care condițiile pieței se schimbă mereu, modificările cererii fiind o sursă
constantă de incertitudine  firma trebuie să fie în permanentă alertă la semnalele pieței.
26
 Termenul de piață liberă presupune următoarele două caracteristici legate de firmă:
▪ firmele sunt motivate, în primul rând, să realizeze profit (și să evite pierderile) și să
crească bunăstarea totală în interesul acționarilor / proprietarilor;
▪ firmele trebuie să se descurce singure în piață, fără protecție paternalistă din partea
statului precum prețuri minime / maxime, subvenții, salvări de la faliment, tarife și
garantarea piețelor  firmele trebuie să câștige profit numai prin capacitatea proprie de
a satisface consumatorii și să sufere pierderi dacă eșuează  firmele sunt foarte
motivate să își maximizeze profiturile și să evite pierderile.
27
 Intervenția guvernamentală și stabilirea prețului pe baze non-profit:
- situațiile de dezechilibru persistent sau de durată (surplus sau deficit) nu sunt

specifice pieței libere, astfel încât cauzele trebuie căutate în altă parte, și anume:
1. fixarea prețurilor de stat și alte intervenții guvernamentale;
2. politici de stabilire a prețurilor pe baze non-profit.
28
1. Fixarea prețurilor de stat
Ce se întâmplă când prețurile pentru bunurile esențiale sunt controlate (astfel încât ele
să poată fi accesibile săracilor)?!
 Plafonările tarifare (PREȚURI MAXIME) – deși sună bine în teorie, au efecte dezastroase în
practică.
 Prețurile dau semnale despre cerere și ofertă, în același mod în care termometrul ne spune
temperatura:
- așa cum controlul temperaturii nu se face prin reglarea termometrului, tot așa nici cererea, nici oferta nu
pot fi controlate prin fixarea prețurilor.
 Creșterea prețurilor pentru bunurile rare:
- atenționează oamenii să consume mai puțin sau poate să utilizeze alternative;
- atenționează producătorii să furnizeze mai multe astfel de bunuri, deoarece există posibilitatea obținerii
de profit;
 mai puțin consum + creșterea producției = corectarea rarității.
29
 Dacă însă prețurile sunt fixate prin lege (pentru motivul declarat de a ajuta oamenii nevoiași),
ele nu mai transmit semnale din piață:
- nu mai există restricție de consum;
- nu mai există motive de a utiliza alternative;
- nu mai există stimulente pentru producători pentru a veni în piață cu bunurile respective.
 De ex., dacă prețul pâinii este limitat pentru a se evita creșterea sa în perioada de deficit:
- nu mai există stimulente pentru ca oamenii să utilizeze alternative precum cartofii;
- nu există stimulente ca fermierii să furnizeze mai mult grâu pe piață;
- nu există stimulente pentru ca producători străini să furnizeze grâu pentru a profita de condițiile pieței în obținerea de profit;
- nu există nici un semnal care să le spună fermierilor că ar putea obține profit dacă ar cultiva grâu anul viitor.
 Când prețurile sunt fixate de lege (prețuri maxime)  oferta se reduce deoarece nu mai
există oportunitatea de a obține profit prin vânzarea la prețuri impuse  statul intervine, din
nou, pentru a raționaliza „corect” bunurile rare, emite noi legi pentru a sancționa piețele
negre  rezultatul este clar: dacă se fixează prețul, se reușește numai sufocarea ofertei,
adâncirea deficitului și înrăutățirea bunăstării.
30
Ce se întâmplă când statul impune un SALARIU MINIM național (pentru prevenirea

exploatării tinerilor muncitori)?!
 În ceea ce privește oferta de forță de muncă, cei mai mulți tineri:

→ sunt mai puțin competenți decât angajații experimentați;
→ chiar dacă sunt mai entuziaști și mai energici, încă mai trebuie să învețe disciplina presupusă de muncă;
→ trebuie să fie instruiți și să învețe, ceea ce poate costa timp și bani;
— toate aceste dezavantaje sunt „compensate” printr-un salariu mai mic plătit tinerilor angajați.
 Atunci când statul fixează un nivel al salariului minim, el impune ca tinerii muncitori să fie
plătiți mai mult decât ar considera angajatorii că merită:
- în unele sectoare, acest lucru nu este o problemă, însă în altele angajatorii pot considera că nu merită să îi
angajeze la un asemenea nivel al salariului  șomaj:
▪ de fiecare dată când în Statele Unite Congresul a ridicat nivelul salariului minim, rezultatul a fost o creștere a
șomajului în rândul tinerilor.
31
 Deși nu a eliminat salariul minim, Marea Britanie și-a dat seama că, prin această măsură
impusă angajatorilor, statul alterează oferta de locuri de muncă, stabilind astfel un nivel mai
redus pentru tineri al salariului minim  s-a redus șomajul în rândul tinerilor.
 În plus, marea majoritate a managerilor de top din SUA (și nu numai) au început de la slujbe
prost plătite:
- dacă aceste slujbe ar fi fost eliminate ca urmare a impunerii salariului minim, mulți dintre acești manageri
nu ar fi avut acest start în viață;
- mai degrabă decât să prevină exploatarea, salariul minim poate în mod serios distruge perspectivele.
32
2. Politici de stabilire a prețurilor pe baze non-profit
Cazul speculanților de bilete pe Broadway
 Multă vreme, biletele la spectacolele de pe Broadway au avut prețuri stabilite în

mod arbitrar sau pe bază de formule inflexibile în loc să fie ajustate la condițiile
pieței  existau aceleași prețuri, indiferent de calitatea spectacolelor, lucru care
nu s-ar fi întâmplat pe o piață liberă.
 Rezultatele:
- epuizarea rapidă a biletelor;
- speculanți care făceau profit (au existat cazuri în care încasările de la spectacol au fost
de 2-3 ori mai mici decât încasările speculanților sau în care managerii și personalul au
complotat cu speculanții pentru a împărți profitul);
- privarea teatrelor / artiștilor de aceste sume de bani.
33
5. În concluzie
 Valoarea nu reprezintă o proprietate de lucrurilor, cum este cazul mărimii sau greutății
acestora (lucrurilor), oameni diferiți apreciind diferit lucruri diferite în funcție de diferite
locuri și momente  valoarea există numai în mintea persoanelor în cauză.
 Un observator extern nu poate cunoaște ce este în mintea unei persoane, dar își poate
face o părere asupra scarei sale de valori uitându-se la modul în care aceasta alege.
 Alegerea presupune renunțarea la un lucru în căutarea altuia pe care îl prețuiesc mai

mult.
34
5. În concluzie
 Costurile (la aceea ce renunțăm când alegem) și beneficiile (ceea ce obținem) sunt
personale, așa cum este și profitul, ca diferență dintre cele două.
 Oamenii schimbă lucruri / bunuri deoarece fiecare le percepe valoarea diferit 

prețurile sunt pur și simplu rata la care oamenii sunt dispuși să facă schimbul.
 Ideea de „concurență perfectă” este fundamental înșelătoare: ceea ce face piețele să

funcționeze sunt diversitatea și diferențele, NU uniformitatea.
 Firma este cea care propune prețul de vânzare, dar cererea de piață este cea care
„dictează”, în final, prețurile.
 Dacă un schimb se realizează pe baze voluntare, înseamnă că ambele părți se află într-o
situație mai bună decât anterior.
 Intervenția statului pe piață alterează jocul concurenței, ducând, inevitabil, la scăderea

bunăstării consumatorului.
35
Lecturi recomandate / Bibliografie
Lecturi recomandate
Cerna, Silviu. 2016. Prețul de piață: ordine, nu haos. Ziarul financiar (12 sept.), http://www.zf.ro/opinii/pretul-
de-piata-ordine-nu-haos-15695369
Shapiro, M.M. 1985. Foundations of The Market Price System. University Press of America. Boston, USA.
http://mises.org/document/3135 (Chapter VIII. How the market determines prices)
Bibliografie
Butler, E. 2010. Austrian Economics – A primer. Adam Smith Institute, London (cap. 4 și 5)
Cerna, Silviu. 2016. Prețul de piață: ordine, nu haos. Ziarul financiar (12 sept.), http://www.zf.ro/opinii/pretul-
de-piata-ordine-nu-haos-15695369
Mises, Ludwig von. 2001. Calculul economic în societatea socialistă. Varianta în limba română.
http://mises.ro/265/
Moșteanu, T. și colectiv (2005), Prețuri și concurență. Sinteze teoretice și aplicații practice, Editura Universitară,
București
Moșteanu, T. și colectiv. 2000. Prețuri și concurență. Editura Didactică și Pedagogică. București
Pirie, M. 2008. Freedom 101. Adam Smith Institute, London (pag. 13 și 84)
Shapiro, M.M. 1985. Foundations of The Market Price System. University Press of America. Boston, USA.
http://mises.org/document/3135 (Chapter VIII. How the market determines prices)
36

PC - Suport 3 - Prețuri Și Calcul Economic

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PC - Suport 3 - Prețuri Și Calcul Economic

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

P R E Ț U R I Ș I C O N C U R E N ȚĂ

1. Introducere: de ce este important să privim sistematic economiile lumii

Sursa foto: https://corporatefinanceinstitute.

 Problematica sistemelor economice comparate este o preocupare legitimă într-un

Sursa foto: https://www.preventionweb.net/disaster-risk/risk-drivers/global-economy/

 Analiza varietății de tratamente pe care le aplică statele lumii, pe teritoriile lor

Sursa foto: https://stockfresh.com/royalty-free-stock-photos/economist+job

 Evaluările comparative pe care le face și deciziile efective trebuie făcute cu

Sursa foto: https://usaidlearninglab.org/evaluation-toolkit

 În ultimă instanță, a înțelege coordonatele și consecințele sistemelor economice

Sursa foto: https://www.facebook.com/118732069523424/photos/pb.118732069523424.-2207520000../118732262856738/

 Perspectiva propusă în cele ce urmează pornește de la câteva premise simple, cele

ꟷ sistemele economice nu sunt configurații fără alternativă („daturi” istorice), ci rezultatul

ꟷ sistemele economice sunt mixuri de liberă exprimare (piețe) și constrângeri impuse

Surse foto: https://www.pinterest.com/pin/349732727283323443/

 În ciuda pluralității de instituții și cutume asociate activităților economice, această generoasă

 Am avea, astfel, trei tipuri majore de relații sociale ordonatoare:

 Societățile bazate pe tradiție

Sursa foto: https://ppt-online.org/646754

 Sistemele de comandă / socialism

 Economia de piață / capitalism

 Sistematizarea analizei sistemelor economice mai poate fi făcută pornind de la o

 Problema calculului economic

 Imposibilitatea calculului economic („haosul calculațional”)

 Insulele de haos calculațional

 Insulele de haos motivațional

 „Colectivizarea” notării studenților

Pentru cultura generală

1. Paradigma austriacă. Alternativă la gândirea economică neoclasică

2. Mises și problema calculului economic. Cum deosebim socialismul de

3. De ce a funcționat socialismul? Fiindcă... nu a fost socialism până la capăt

4. Întreprinzătorul / antreprenorul și structura de capital. Prețuri și structura de

5. De ce nu putem simula prețurile. Dar le putem stimula... să se formeze liber

 Școala Austriacă de economie = o abordare a științei economice ce își are

 Economiștii austrieci susțin că toate evenimentele economice decurg din valorile și

— economia neoclasică folosește metoda matematică, studiul corelațiilor dintre

— economia austriacă folosește metoda praxeologică (studiul acțiunii umane),

 Pe scurt, condensate, principiile Școlii Austriece:

- valoarea nu există în lucruri, ci în mintea oamenilor care le prețuiesc → schimburile și

- intervenția guvernamentală și greșelile de politici precum inflația perturbă procesul

 În momentul de față, toată lumea este de acord că socialismul și planificarea

 Popoarele și intelectualii din Europa de Est și Uniunea Sovietică cereau:

Mises și provocarea calculului

 Înainte de ridicarea problemei calculului economic de Mises (1920), economiștii, socialiști

- răspunsul tradițional al socialiștilor era că societatea socialistă va transforma natura umană și o va

 Dar critica lui Mises la socialism este unică și de o importanță crucială – nu

• ce le va spune acestora comitetul de planificare să facă?

- dezvoltând conceptul de calcul, Mises a arătat că:

▪ planificatorii nu pot răspunde întrebărilor, deoarece socialismului îi lipsește instrumentul

existența unei piețe a factorilor de producție, ce generează prețuri bazate

- viziunea comunistă originală că muncitorii (renunțând la instituția banului) pur și simplu

 În schimb, ceea ce va deveni cunoscut sub denumirea de soluția Lange-Lerner-

- astfel, dat fiind un stoc de bunuri finale:

Neajunsuri ale soluției Lange-Lerner-Taylor

1. Influența echilibrului perfect concurențial

- conform acestui model:

2. Presupunerea că echilibrul general poate ilustra lumea reală

- dar lumea reală nu este caracterizată de neschimbare, ci de modificări continue și

3. Concentrarea pe prețurile plătite de consumator (prețurile bunurilor finale)

- e lipsit de sens să spui că socialismul e imposibil, câtă vreme URSS a

 Dar există suficiente motive pentru a concluziona că socialismul total și

 În plus, socialismul e imposibil, în viziunea misesiană, nu numai ca socializare a

 Comunismul poate fi definit ca cea mai lungă cale de la capitalism la capitalism.

▪ Comunismul = ultima etapă a socialismului, când toate mijloacele de producție