Suport

Monedă ID

Titulari: Prof. univ.dr. Barbu Teodora-Cristina

Asist. univ. dr. Străchinaru Adina-Ionela

București, 2020-2021
 I. Elemente structurale ale cursului
Titlul cursului: Monedă

Cursul se adresează studenților înscriși la programul de studiu ID, organizat de Facultatea de Finanțe, Asigurări,
Bănci și Burse de Valori și face parte din planul de învățământ aferent anului I, semestrul al II-lea.

Obiectivele principale ale cursului vizează:

- formarea capacității de înțelegere a masei monetare și a agregatelor masei monetare
- însușirea algoritmilor de analiză și înțelegere a procesului de creație monetară
- cunoașterea rolului ratei de dobândă la nivelul unei economii, formele ratei dobânzii
-înțelegerea rolului cursului de schimb în fundamentarea deciziilor monetare

Cursul este structurat în unități de învățare (capitole), fiecare dintre acestea conținand întrebări și teme de
control.
Evaluarea cunoștințelor se va realiza sub două forme:
- evaluare continuă, pe baza lucrărilor de verificare de la finalul fiecărei unități de învățare
- evaluarea finală, realizate prin examenul susținut în perioada de sesiune

Criterii de evaluare:
- punctajul obținut la temele de control, precum și gradul de implicare în discuțiile de formul platformei
online.ase.ro (4 puncte)
- punctajul obținut la examenul final (6 puncte) – minim nota 5 la evaluarea finală
 Cuprinsul cursului

1. Rolul și funcțiile monedei....................................................................................................................................4

Întrebări și teme propuse ....................................................................................................................................29
2. Masa Monetară, indicatori ai masei monetare, multiplicatorul monetar, contrapartidele masei monetare..........30
Întrebări și teme propuse.....................................................................................................................................59
3. Inflația, deflația, politici antiinflaționiste............................................................................................................62
Întrebări și teme propuse.....................................................................................................................................92
4. Credit și dobândă.............................................................................................................................................. ..94
Întrebări și teme propuse....................................................................................................................................134
5. Sisteme monetare naționale................................................................................................................................136
Întrebări și teme propuse....................................................................................................................................151
6. Sistemul Monetar European...............................................................................................................................153
Întrebări și discuții..............................................................................................................................................188
7. Sistemul Monetar Internațional..........................................................................................................................189
Întrebări și discuții..............................................................................................................................................214
Bibliografie.........................................................................................................................................................215
II. Elemente structurale ale unității de învățare

1. MONEDA: principii, concept, rol, caracteristici, funcții și importanță în economie

1. Principii fundamentale ale banilor

2. Abordare conceptuală

3. Economia monetară

4. Forme ale Monedei

5. Funcțiile Monedei

6. Rolul Monedei în economie

7. Cine creează Monedă?

 Concepte de bază – Moneda

 Abordarea conceptuală – importanța monedei:

o bun economic
o activ
o instituție

 Abordarea formală – formele monedei:

o materială
o scripturală

 Abordarea funcțională – funcțiile monedei:

o etalon al valorii
o mijloc de plată
o unitate de cont
o rezervă a valorii
o standard al plăților amânate
 1. Principii fundamentale ale banilor și sistemului financiar

 1. Timpul are valoare:

 datorită incertitudinii viitorului;
 datorita inflației.

 Timpul afectează valoarea tuturor instrumentelor financiare și a banilor, indiferent de forma acestora.
 Pentru ca un deținător de bani (creditor) să împrumute o sumă de bani unui debitor, sau să pună la dispoziția altcuiva
o sumă de bani, trebuie să primească în schimb o dobândă.
 Dobânda îl compensează pe creditor pentru perioada în care renunță la banii săi și-i acordă sub forma de împrumut,
sau îi investește.

 2. Riscurile cer o anumită compensație

 Lumea financiară caracterizată prin incertitudine necesită o anumită compensare.
 Riscul (pierderile potențiale) este inevitabil și necesită compensații.
 Oportunitățile de investiții (credite, plasamente), generatoare de dobânzi mari, sunt expuse la riscuri mai mari.
Investitorii acceptă să plătească mai mult pentru a evita riscurile. De asemenea, cei care își asumă riscuri sporite
solicită compensații pe măsură, sub forma dobânzilor sau a unor randamente sporite.
3. Informațiile stau la baza deciziilor pe piața financiară

o Probleme în adoptarea deciziilor pot apărea atunci când există informații asimetrice, ceea ce face ca deciziile să
fie ineficiente.
 Asimetria informației creează probleme în sectorul bancar atât înainte de realizarea tranzacției - ex ante- (selectie

adversa), cât și după finalizarea tranzacției –ex post- (moral hazard).

 Selectia adversă – se manifestă în situațiile în care proiectele cu risc sporit au o șansă mai mare de a fi
finanțate comparativ cu proiectele de investiții de mai bună calitate, mai sigure și viabile pe termen
lung.

 Hazardul moral – se referă la situația în care, după ce au fost acordate creditele, sumele sunt investite
în proiecte riscante, pe care creditorul nu le ar fi acceptat, fiind cunoscută legătura între posibilitatea
unui câștig maxim și pierdere.

 Băncile au posibilitatea reducerii asimetriei informațiilor întrucât dețin relații pe termen lung cu
clienții și dispun de un avantaj informațional comparativ cu finanțarea directă prin piața de capital.
 4. Piețele stabilesc prețurile și alocarea resurselor
 
 Întrucât resursele de orice fel sunt limitate, rezultă că acestea vor fi alocate către cei dispuși să plătească un
anumit preț.
 În mod similar, pe piața financiară, prețul resurselor, al capitalurilor, este criteriul în funcție de care sunt
alocate resursele către anumiți investitori, care acceptă să plătească dobâzile aferente capitalurilor disponibile.

 5. Stabilitatea economica și financiară îmbunătățește bunăstarea

 Fluctuațiile ciclice ale economiei, perioade de creștere economică urmate de recesiune și chiar crize, conduc la
afectarea averii populației și a agenților economici, respectiv contribuie la diminuarea bunăstării generale.
 În condiții de stabilitate, bunăstarea generală sporește.
 2. Moneda- Abordare conceptuală

 Termenul de “monedă” este utilizat în limba franceză, engleză, italiană.

 potrivit definiţiei dată de dicţionarul Larousse, moneda este „o piesă de metal, emisă de autoritatea suverană,
pentru a servi ca mijloc de schimb”.
 potrivit aceleaşi definiţii, termenul de “monedă” este de origine latină și provine de la numele zeiţei Junon
Moneta, în templul căreia romanii băteau monede.
 Deseori, se utilizează și termenul “bani” pentru a desemna toate tipurile de monede și semne de valoare. Banii
sunt instrumente care intermediază tranzacțiile în economie.
 potrivit DEX, prin bani se înțelege „echivalentul general al valorii mărfurilor; monedă de metal sau de hârtie,
recunoscută ca mijloc de schimb şi de plată”.

 În abordările noastre, vom folosi conceptul de “monedă” ca având aceeași semnificație ca și cel de bani,
respectiv, echivalent general al valorii bunurilor.

 Moneda este un acord de voinţă dintre oameni și presupune existenţa autorităţii emitente, care decide cu privire
la forma monedei și a metalului din care este confecţionată aceasta.
 Definiția cea mai exactă a Monedei este dată de funcțiile pe care le îndeplinește.
 3. Importanța economiei monetare

 Un aspect definitoriu în dezvoltarea societătii umane este trecerea de la economia bazată pe schimburi de
bunuri , în diferite raporturi, la economia monetară.

 În economia monetară, la început, un anumit bun, a fost ales pentru a îndeplini rolul de monedă, respectiv,
pentru a permite exprimarea valorii tuturor celorlalte bunuri tranzacționate din economie.
 Exemplu pentru a ilustra trecerea de la economia nemonetară la economia monetară

 În cazul unei economii nemonetare, într- o comunitate se tranzacționează frecvent 5 bunuri (fiecare la raport de
paritate cu toate celelalte).
Bunul A=cereale;
B=vânat;
C=legume;
D=arme de luptă;
E=pește.

 Fiecare bun se schimbă cu fiecare alt bun la diferite raporturi de paritate:

1A=1/2B; 1A=3C;1 A=1,3D; 1A=2,5E; 1B=2,7D… etc.
 Deci, pentru 5 bunuri tranzactionate erau necesare 10 parități: n(n-1)/2.

 Dacă se decide ca unul dintre bunuri (cerealele, de exemplu) să îndeplinească rolul de monedă, în economia
respectivă vom avea doar 4 raporturi de paritate, care să exprime prețul tuturor bunurilor din economie în unități
monetare (cereale).
 Ulterior, în condițiile în care s-a decis ca bunul A să îndeplinească rolul de “moneda”,
vor fi stabilite preturile celorlalte în raport de bunul A , care devine etalon al prețurilor pentru toate bunurile din
economie.
 Rapoartele de echivalență între bunurile din economie, stabilite anterior, vor permite acum determinarea
prețului fiecărui bun și exprimarea acestuia în moneda A. Astfel, vom avea prețurile celor 4 bunuri exprimate în
raport de bunul A.
 În aceste condiții, bunul A îndeplinește atât rol de marfă, cât și de monedă. Se poate observa că cel mai scump
bun este B, iar cel mai ieftin este C.
 1A = 1A
 1B = 2A
 1C=1/3 A = 0,333A
 1D=1/1,3 A = 0,769A
 1E=1/2,5A = 0,4A
 Dacă în condiții favorabile pentru agricultură, cantitatea de cereale, respectiv, de moneda A va crește, atunci
prețurile vor fi afectate de inflatie, ca urmare a creșterii cantității de monedă, și se vor majora:
1B=2,4A; 1C=0,82A; 1D=1,1A etc.
 Toate bunurile vor fi mai scumpe!!!
ABORDAREA FUNCȚIONALĂ - Ce face Moneda ?

 
Funcțiile monedei:

 funcția de etalon al valorii;

 funcția de unitate de cont;
 funcția de mijloc de plată (schimb);
 funcția de rezervă a valorii;
 funcția de standard al plăților viitoare.
 
 Funcția de etalon al valorii

 permite evaluarea bunurilor și serviciilor în termeni monetari și realizarea de comparații prin intermediul
prețurilor;
 moneda este standard al valorii mărfurilor, respectiv prin monedă se măsoară valoarea tuturor bunurilor
din economie;
 este importantă puterea de cumpărare a monedei, câte unități de marfă se pot cumpăra cu o unitate
monetară;
 creșterea cantității de monedă poate duce la scăderea puterii de cumpărare și apariția inflației.
 Funcția de unitate de cont

 permite realizarea de comparații în timp și cuantificarea valorii adăugate în cadrul activității economice;
 această funcție nu este legată de existența fizică a monedei (exemple: moneda DST, moneda ECU );
 permite exprimarea bugetelor și bilanțurilor la nivel agregat fără obligativitatea existenței în forma fizică a
monedei respective;
 se pot elabora bugete, se pot planifica fluxuri de bani, fără a fi necesară existența monedei în formă fizică.
  Funcția de mijloc de plată și schimb
 Conduce la disocierea schimbului de Marfă contra Marfă în 2 operațiuni distincte: o operațiune de vânzare
și o operațiune de cumpărare.

 Marfa se transformă în Bani (operațiune de vânzare)

 Banii se transformă în Marfa (operațiune de cumpărare)
 Pentru ca un bun sa fie acceptat ca mijloc de plată este necesară încrederea utilizatorilor și larga acceptare
a acestora.

 Din acest punct de vedere, considerăm că moneda este un acord de voință între deținătorii și utilizatorii
acesteia.
 Referitor la acest aspect, în funcția de mijloc de schimb pot fi utilizate diferite bunuri, cum a fost
cazul utilizarii sării, orezului, băuturilor alcoolice în diferite perioade și în diverse țări (America de
Sud, Africa, Japonia, China) etc.
 Funcția de rezervă a averii sau de tezaurizare

 Înclinația spre economisire a populației și a agenților economici conduce la constituirea de rezerve de

valoare. 
 Preferința populației și a agenților economici pentru monedă, ca și modalitate de conservare a averii,
trebuie analizată în corelație cu alte tipuri de active financiare și reale din economie.
 Activele reale (clădiri și terenuri), activele financiare (acțiuni, obligațiuni, alte tipuri de titluri, depozite
bancare), aur, tablouri, bijuterii constituie alternative la rezervele de monedă. 
 Principalul avantaj al monedei este lichiditatea sporită.

 FUNCȚIA DE EXPRIMARE A CONTRACTELOR LA TERMEN

 Moneda este folosită pentru exprimarea în prezent a valorii unor contracte la termen (contracte a
căror derulare/executare se va realiza peste o perioadă de timp).
  Ce este Moneda?

1. Moneda este un activ pentru că:

 îndeplinește funcția de rezervă și intră în patrimoniul agenților economici și al populației;
 deseori, moneda este luată în considerare la constituirea portofoliilor de active și în arbitrajul între active
monetare și nemonetare.
 
  2. Moneda este o instituție

3. Moneda este un bun

 MONEDA ca BUN

 Moneda poate fi bun specific și bun marfă:

o atunci când un anumit bun din economie îndeplinește numai funcții monetare, acesta este bun specific;
o dacă se utilizează și pentru consum, se numește bun marfă (metalele prețioase).

 Aurul este și bun marfa și bun specific!!!

 moneda poate fi privită ca bun material sau ca și bun dematerializat;

 moneda poate avea atât formă materială cât și formă scripturală;
 moneda poate fi bun public (prin funcția de unitate de cont), dar poate fi și bun privat (prin funcția de
mijloc de schimb).
Abordarea formală – ce forme îmbracă moneda?

 Criterii de clasificare a monedei:

 Dpdv al formei: monedă materială (diferite bunuri, piese metalice, bancnote) și monedă de cont
(moneda scripturală ca înscrisuri în cont), criptomonedă.
 Dpdv al emitentului: monedă centrală, emisă de banca centrală; monedă de cont, emisă de băncile
comerciale; monedă electronică, emisă de entități emitente de monedă electronică (carduri preplătite);
monedă emisă de entități private: criptomonedă.
 Dpdv al puterii circulatorii și liberatorii: monedă convertibilă (parțial sau integral) și monedă
neconvertibilă.
 Dpdv al corespondenței între valoarea nominală și valoarea materialului - monedă cu valoare
intrinsecă și monedă cu valoare fiduciară (fiducia=încredere);
 Dpdv al caracterului oficial al monedei: monedă legală (stabilită prin lege monetară) și monedă
facultativă .
 Caracteristici ale monedei
 

Pentru a-și îndeplini rolul în economie, moneda trebuie să îndeplinească mai multe cerințe, astfel:
 
 să fie deplin acceptată (acceptabilitatea)-lichiditatea;
 să aibă valoare stabilă în timp, respectiv să se manifeste stabilitatea prețurilor;
 să fie adoptată prin lege monetară (legalitatea);
 să fie ușor de transportat (transportabilitatea);
 să fie divizibilă, respectiv, unitatea monetară să aibă subdiviziuni (divizibilitatea);
 să fie recunoscută cu ușurință;
 să prezinte elemente de siguranță.
 Formele sub care regăsim moneda:

o Numerar în circulație (bilete de bancă-bancnote și piese metalice), detinut de populație și agenți economici.
o Depozite ale clienților constituite la bănci, la vedere și la termen.
o Depozite ale băncilor la banca centrală (sume sub forma rezervelor minime obligatorii și excedent de rezervă
obligatorie).
o Moneda electronică, care este varianta electronică a bancnotelor și monedelor, care se poate stoca pe un dispozitiv
de plată electronic (e-money). Acesta este folosit, de regulă, pentru a face plăți electronice de mică valoare (cartele
pre pay).
o Moneda digitală, Criptomoneda sau criptovaluta (din engleză CryptoCurrency) este un tip de monedă digitală,
virtuală, o monedă surogat, nebancară, folosită ca mijloc de plată, (ex: Bitcoin, Ethereum, Bitcoin Cash, Ripple,
Litecoin, Dogecoin).
 CE ROL ARE MONEDA ÎN ECONOMIE?

 facilitează tranzacțiile din economie;

 măsoară valoarea bunurilor, fiind etalon pentru măsurarea acesteia;
 prin intermediul monedei, al cererii și al ofertei, banca centrală poate stimula economia, consumul și investițiile, poate
regla inflația;
 poate spori procesul de acumulare.

 Rolul Monedei în procesul de producție - moneda facilitează producția prin stimularea economiilor și a investițiilor.
 Rolul Monedei în procesul de distribuție - moneda joacă un rol important în distribuția venitului național sub formă
de salarii, dobânzi, rente.
 Rolul Monedei în procesul de Consum - moneda permite consumatorilor să-și maximizeze satisfacția, prin utilizarea
monedei pentru achiziția de bunuri și servicii.
 Rolul Monedei în procesul de schimb - moneda are putere de cumpărare și îndeplinește rolul de mijloc de schimb.
 Rolul Monedei în finanțele publice - veniturile care se încasează la bugetul statului, sub formă de impozite și taxe, se
realizeză prin intermediul monedei.
  
 Banca Centrală creează moneda centrală

 Banca centrală creează monedă numită MONEDA CENTRALĂ în următoarele situații:

 Atunci când intră în relație cu băncile din sistemul bancar și le acordă împrumuturi sub formă de monedă
centrală, în cadrul operațiunilor specifice pieței monetare (Operațiuni Repo).
 Atunci când acordă împrumuturi către Trezoreria Statului. O bancă centrală ţine evidenţa contului curent

al trezoreriei statului, efectuând încasări şi plăţi în şi din contul acesteia.

 Atunci când acordă împrumuturi statului, Banca centrală alimenteaza contul trezoreriei și creează, astfel,

monedă.
 Băncile comerciale creează moneda de cont (moneda scripturală).

 Băncile comerciale sunt instituții financiare care atrag depozite și acordă credite.

 Băncile sunt principalul canal prin care se oferă monedă în economie.

 Băncile creează mecanisme prin care influențează economia.

 Băncile comerciale, pornind de la depozitele atrase, acordă credite și prin procesul de multiplicare a creditului,
contribuie la creșterea masei monetare.

 Băncile comerciale creează MONEDA de CONT sau scripturală, atunci când acordă credite în economie agenților
economici și populației, pornind de la economiile atrase sub formă de depozite.

 Acordarea creditelor de către băncile comerciale ridică problema multiplicării monedei, respectiv a volumul maxim al
creditelor care se poate fi acorda în economie, pornind de la un depozit inițial.
 Întrebări și teme propuse

 Ce este moneda? Unde își are originile?

 Ce face moneda? Care este rolul acesteia?

 Care sunt formele monedei și ce funcții îndeplinește?

 Temă:

 Descrieți o situație în care moneda îndeplinește simultan funcția de etalon al valorii, dar și de mijloc de schimb.
 Formulați și rezolvați un exercițiu, pornind de la situația de mai sus.
 1. Masa Monetară, indicatori ai masei monetare, multiplicatorul monetar, contrapartidele masei monetare
Concepte de bază

 Definiție, agregate ale masei monetare

 Indicatori ai masei monetare; grad de monetizare, viteza de rotație

 Multiplicatorul monetar

 Ecuația cantitativă a banilor

 Contrapartidele masei monetare

 Rolul si importanța pieței monetare

 Masa Monetară
Ce este masa monetară ?

 Definitie: reprezintă stocul de monedă din economie; sau reprezintă cantitatea totală de bani din economie; sau
totalitatea mijloacelor bănești existente în economia unei țări la un moment dat ori în medie pe o anumită perioadă.

 Masa monetara este un indicator care se cuantifică pe baza bilanțurilor utilizatorilor și deținătorilor de de
monedă (bancari si nebancari din economie).

 Utilizatorii de monedă sunt: populatia si agentii economici(utilizatori nebancari),băncile comerciale și banca

centrală.

 Moneda figurează,în diferitele sale forme, în Activul sau Pasivul bilantier al utilizatorilor de moneda.
 Astfel, regasim Moneda în activul bilanțier al populatiei si al agenților economici,(sub forma deținerilor de
numerar), sub forma depozitelor plasate la bănci comerciale și al sumelor plasate de bănci în conturi la banca
centrală.Astfel, Masa Monetară, apare ca sumă a elementelor de ACTIV,deci, reprezintă creanțe ale utilizatorilor
de Monedă.

 Moneda se regăsește în pasivul bilanțier ,sub forma Depozitelor atrase ale băncilor comerciale, a
numerarului emius de banca centrala și a sumelor băncilor comerciale deținute în conturi la banca
centrală.Astfel Masa Monetară apare sub forma datoriilor utilizatorilor de moneda dintr- o economie.
 Măsurarea masei monetare prin agregatele masei monetare
 Pentru măsurarea cantității de bani din economie se folosesc agregatele monetare.
 Acestea reprezintă diferite masuri ale cantitatii de bani din economie, respectiv o structurare a
elementelor masei monetare în functie de lichiditatea elementelor componente.

 Agregatul reprezentativ al masei monetare este M3, folosit de BCE și statele membre ale UE,inclusiv România
din anul 2007.
 Notarea agregatelor cu M vine de la cuvantul Money .
 Fiecare banca centrală poate stabili un numar de agregate ,astfel încât să asigure eficiența în utilizarea acestora.
 In constituirea agregatelor monetare s au apicat principiile lichidității și al omogenității,în sensul că elementele
sunt reunite pornind de la lichiditatea maximă și sunt ușor substituibile din punct de vedere al utilizării.
 Agregatele monetare au rol în adoptarea deciziilor de politică monetară ,din acest motiv,trebuie să prezinte 3
caracteristici : a) acestea trebuie sa prezinte eficacitate ; b)s ă aibă caracter controlabil ; c) să prezinte
disponibilitate statistică.

 Referitor le eficacitatea agregatelor monetare se apreciază că acestea trebuie să se constituie în obiective

intermediare ale politicii monetare,trebuie să ofere informații cu privire la comportamentul populației și al
agenților economici și să reflecte modificări ale reglementărilor în vigoare.
Structura Masei Monetare/agregate ale masei monetare

Agregatul M1 format din :

• numerar in circulație;monede și bancnote în circulație(monedă fiduciară );
• depozite over-night , pe termen foarte scurt,care se pot converti imediat in numerar,depozite la
vedere,conturi curente;
Agregatul M2= Agregatul M1 +
  depozite cu durata inițială de până la 2 ani inclusiv; depozite cu preaviz la un termen mai mic
sau egal cu 3 luni;
Agregatul M3 =Agregatul M2 +
 împrumuturi din operațiuni repo (acorduri de împrumut între banca centrala si bancile din sistem,prin
care banca centrală injectează lichidități băncilor din sistemul bancar);
 unități ale fondurilor de piață monetară;

 titluri de valoare negociabile cu maturitatea de pâna la 2 ani(certificate de depozit);

M0 = BAZA MONETARA este formata din elemente care pot fi controlate de banca centrală prin
instrumentele de politică monetară.
Baza monetara cuprinde :
o numerar în circulație+numerar in casieriile Institutiilor financiare monetare+conturi si depozite ale
bancilor la Banca Centrală;
o  Banca Centrala poate controla oferta de moneda din economie prin controlul bazei monetare;
Indicatori ai masei monetare

 1. Gradul de monetizare al economiei

 se determină ca raport între masa monetară în sens larg (M3) și PIB;

  arată care este gradul de alimentare al economiei cu monedă(cât de monetizată este economia);

2. Viteza de rotație a monedei (sau a masei monetare)

 este raportul dintre PIB și un agregat monetar (M1,sau M2,sau M3);
 arată câte acte de vânzare cumparare intermediază o unitate din masa monetară ;

 cu cât agregatul este mai larg,mai cuprinzator,cu atât viteza de rotație este mai mică;

 la modul general, o crestere a vitezei de rotatie a monedei reflectă neîncrederea în moneda națională;

invers, o reducere a vitezei de rotație indică preferința pentru economisire sau investire a populației .

 De exemplu, pe cazul României ,la nivelul anului 2018,pentru un:

 nivel al PIB = 945 miliarde ron
 un nivel al M3 =de 382,644 miliarde ron
 rezultă grad de monetizare (382,644/945 )x100=40,49%
 viteza de rotație a M3=(945/382,644)=2,469 rotatii
 Stiind că M1=68 ,132mild ron ,putem stabili viteza de rotatie pentru M1=945/68,132=13,87 rotatii
Semnificația multiplicatorului monetar
Multiplicatorul monetar și factorii de influentă
Daca se folosesc următoarele notații ,n,e,rRMO
Formula multiplicatorului monetar m (relatia 1.1)
Acțiuni ale autorității monetare asupra bazei monetare
 Detinători și Modificări ale Răspunsul Explicație
utilizatori de variabilelor ofertei
moneda de monedă
1.Banca Centrală crește Baza Crește Of de Monedă Creste masa
ori și utilizatori de moneda
Monetară monetara prin
multiplicator
Modificări ale variabilelor crește rata RMO Scade Of de Monedă Expansiune mai
redusa a creditelor
Răspunsul ofertei
2.Bănci comerciale cresc rezervele Scade Of .de Moneda Crește baza monetară
obligatorii la Banca
de monedă Centrala

Explicație Sporesc excedentul

de rezerve
scade Of. de moneda Se reduce volumul
creditelor și al
depozitelor create șn
economie

3.Populatia si agentii creste cantitatea de scade oferta de Scad depozitele și se

economici moneda detinuta moneda reduce oferta de
monedă
Modificarea potentialului de creditare al economiei
Relatia multiplicatorului monetar pe baza agregatelor monetare
 Daca n reprezinta raportul Numerar /Depozite

atunci formula multiplicatorului monetar devine:

Factorii care influențează multiplicatorul bazei monetare
 Influența modificării masei monetare asupra unor variabile macroeconomice

 Teoria cantitativă a banilor;

  M x v=P x Y
Ecuatia schimburilor (Irving Fisher)
 
M=masa monetara;
P =nivelul preturilor;
v=viteza de rotatie a banilor;
Y=volumul de bunuri si servicii tranzactionate într o economie (măsurat prin PIB real);

 Conform teoriei cantitative,modificarea prețurilor se datorează modificării masei monetare.

 
Ecuatia cantitativa a banilor
Modificarea masei monetare se transmite în prețuri
 In condiții de echilibru pe piața monetara, Oferta de Moneda=Cererea de moneda

• Dacă piata este în echilibru,atunci,oferta de Monedă este egală cu cererea de Monedă

Md(cererea de moneda) = (1/V) x PxY
Daca se inlocuiește( 1/V )cu un factor k,atunci,
Md= K x PxY
• pentru K= constant,atunci nivelul tranzactiilor ,PxY, generate de un nivel constant al
veniturilor va determina cantitatea de moneda cerută de populație.
 Alte puncte de vedere cu privire la relația dintre Masa monetară și variabilele macroeconomice

Conform viziunii monetariștilor (M.Friedman, A. Schwartz),

ritmul de crestere al masei monetare determină rata inflației din economie ;
 atunci când ritmul de crestere al masei monetare se amplifică, se va înregistra creșterea ratei inflației;dacă

ritmul de creștere al masei monetare scade,atunci,se va diminua si inflația.

Teoria neo –keynesistă susține că moneda nu influențeaza inflația și nici politica monetară;
Băncile centrale se preocupă ,în primul rând ,de rata de dobânda și cursul de schimb, și ulterior masa monetara
se regleaza.

   Banca Centrala Europeana susține că modificarea cantitătii de bani din economie se reflectă pe
termen lung în evolutia prețurilor ,dar nu și în evoluția unor variabile reale, precum PIB sau rata
șomajului;
 
 Obiectivul BCE este să mențină rata inflației în jur de 2% ,în condițiile unei modificări a masei
monetare de 4,5% (reflectată în agregatul monetar M3);
 
 Relația dintre masa monetară și inflație

Se observa că o creștere a ofertei de moneda nu conduce automat la inflație (în cazul Elveției și Suediei,
oferta de monedă a crescut cu 8%, dar inflația a rămas aproape de zero.)
Mecanismul creației monetare
 Mecanismul creației monetare

 Creația monetara se desfasoara în mod continuu în cadrul unei economii.

 Creatia monetara este localizata inițial la nivelul băncii centrale.

 Banca centrală acordă împrumuturi băncilor comerciale;în acest scop face emisiune de monedă și
cumpară titluri de la bănci .
 De asemenea, banca centrală face emisiune monetară atunci când acordă credite Trezoreriei Statului

(contul general al Trezoreriie staului este detinut de banca centrală,în pasivul bilanțului).
 Totodată, la procesul creației monetare participă băncile ,prin procesul de acordare al creditelor și

constituirea depozitelor.Băncile iși constituie depozite, pe baza acestora acordă credite ,dar au mai întâi au
obligația constituirii rezervelor obligatorii la banca centrală.

 Creditele acordate anterior sunt rambursate, apoi ,se distribuie altele în cantităti mai mari,
 Principiul este “creditele fac depozitele”,pe baza cărora se vor acorda alte credite;

 Astfel se produce creșterea masei monetare si modificarea structurii acesteia în sensul cresterii
ponderii monedei de cont (scripturala).
 Se creează o cantitate de monedă care asigură functionarea normală a economiei.
 Piața monetară este o piață a monedei centrale

 Banca centrală intervine cu regularitate pe aceasta piată, pentru ea fiind o piață liberă sau deschisă(OPEN
MARKET).

 Este piața în cadrul căreia se derulează tranzacțiile repo,prin care Banca Centrala furnizează
lichidități bancilor din sistem ,printr un mecanism in care băncile vînd titluri către banca centrala.
 Piata monetară este o piața a lichidităților. Aici se oferă moneda băncii centrale contra unor promisiuni de
restituire în termen foarte scurt-(tranzactii repo) ;deci se acorda credite în moneda băncii centrale.
 Piata monetară se poate manifesta ca solicitatoare de monedă centrală, deci este nevoie de intervenția
băncii centrale care permite satisfacerea cererilor de lichiditate.
 În acest caz banca centrala cumpăra active ,titluri, de la băncile din sistem și le furnizeaza monedă ;
 Uneori piața dispune de excedent de lichiditate și se află în afara controlului băncii centrale; deci
banca centrală nu sporește oferta de monedă.
 Contrapartidele masei monetare

 Pornind de la factorii care antrenează emisiunea monetară și de la structura bilanțului unei bănci centrale ,
se pot stabili contrapartidele masei monetare:

 Contrapartida externa(active externe),care semnifica faptul ca orice modificare in nivelul acesteia

antreneaza modificări în nivelul masei monetare(orice crestere a titlurilor achizitionate de o banca
centrala de la emitenti din strainatate –creante asupra străinătății-determină modificarea în același sens a
masei monetare).

 Contrapartida internă(credite guvernamentale și credite de refinanțare acordate băncilor din sistem)

semnifică faptul că atunci când o bancă centrală acordă sume către băncile din sistem sau când
acordă credite guvernamentale, prin avansuri catre Trezoreria statului,crește masa monetară , întrucăt se
face emisiune monetară.

 În general, creditele guvernamentale sunt limitate prin lege ,pentru a nu antrena presiuni inflationiste in
cadrul economiei.
Indicatori ai masei monetare din România https://www.bnr.ro/Publicatii-periodice-204.aspx
 Întrebări și teme propuse

 Ce reprezintă agregatele monetare?

 În funcţie de ce criterii sunt clasificate agregatele monetare?

 Cum se modifică costul creditului, dacă Banca Centrală decide creșterea ratei rezervei minime obligatorii?
 Tema 1

 Se cunosc următoarele active financiare:

- împrumuturi din operaţiuni repo = 2500 um;
- numerar în casieriile instiţutiilor financiar monetare = 14300um;
- titluri de stat = 19380 um;
- disponibiltăţi în conturile curente = 31000 um;
- numerar în circulaţie = 38000 um;
- depozite la vedere = 14800 um;
- unităţi ale fondurilor monetare = 3900um;
- depozite cu preaviz de până la 3 luni = 4500 um;
- credite acordate = 73000 um;
- valoarea acţiunilor tranzacţionate =136000 um;
- depozite cu scadenţa la 2 ani = 41000 um;

 Determinaţi agregatele masei monetare.

 Tema 2

 La nivelul unei economii, numerarul reprezintă 20% din depozitele overnight, iar masă monetară în sens
restrâns insumeaza un volum pana de 4 ori mari mare fata de depozitele la termen. Se stie ca depozitele la vedere
exprimate în unităţi monetare naţionale sunt egale ca si volum cu depozitele la vedere în valută, iar masa
monetară în sens intermediar este 98 000 um.

Se cere: depozitele la vedere, depozitele la termen şi M1.

 3. INFLAȚIA, DEFLAȚIA,
POLITICI ANTIINFLAȚIONISTE
Concepte de bază

 Definirea și cuantificarea inflației

 Măsurarea inflației
 Determinarea ratei inflației în România
 Cauze ale inflaţiei şi forme ale acesteia
 Deflaţia,definiție, cauze ,efecte
 Corelaţia inflației cu variabile macroeconomice
 Efectele inflației
 Inflaţia în România
 Ţintirea inflaţiei,ca strategie de politică monetară a BNR
 1. DEFINIȚIA Inflației

 Inflația este o stare de dezechilibru monetar; caracterizat prin:

o creşterea generalizată şi de durată a preţurilor bunurilor din economie, însoţită de scăderea puterii de cumpărare a
monedei.
 
 Există dificultăți în măsurarea inflației, datorită modului de determinare a indicelui preturilor de consum.

 Inflaţia este măsurată prin indicele preţurilor de consum, modificarea procentuală a nivelului acestora în anul
curent, faţă de anul precedent fiind denumită rată a inflaţiei.

 Modificarea procentuală a IPC în anul curent față de anul precedent este denumită rata inflației;
rata inflatiei =  IPC-100

Ce este Indicele preturilor de consum?

Indicele preturilor de consum (IPC) masoara evolutia de ansamblu a preturilor marfurilor cumparate si a tarifelor
serviciilor utilizate de populație într-o anumită perioadă, denumită perioadă curenta, față de o perioadă anterioara
sau perioada de bază (referinta).
  Indicele prețurilor de consum se calculează numai pentru elementele care intră în consumul direct al populatiei.
 2. Măsurarea inflației

 Inflaţia poate fi măsurată prin intermediul mai multor indicatori. Cei mai importanţi dintre aceştia sunt:
a) indicele preţurilor bunurilor de consum (IPC);
b) indicele preţurilor de producţie (IPP);
c) indicele general al preţurilor (IGP);
d) deflatorul PIB.

 Exemplu oferit de ECB:

a) indicele preţurilor bunurilor de consum (IPC).

La calcularea inflaţiei, sunt luate în considerare toate bunurile şi serviciile care intră în consumul gospodăriilor
populaţiei, inclusiv:
 articole zilnice (cum ar fi alimentele, ziarele, benzina);
 bunuri de folosinţă îndelungată (de exemplu, îmbrăcămintea, calculatoarele personale şi maşinile de spălat);
 serviciile (cum ar fi coaforul, asigurările şi închirierea de locuinţe).

 Comparaţi preţul coşului de consum de la an la an !!

o Toate bunurile şi serviciile consumate în gospodăriile populaţiei pe parcursul anului sunt reprezentate de un „coş” de
produse. Fiecare produs din acest coş are un preţ care poate varia în timp. Rata anuală a inflaţiei este dată de preţul
coşului integral într-o anumită lună comparat cu preţul acestuia în aceeaşi perioadă.
Exemplu de calcul al inflației:
IPC= 102,9/100=1,029,rata inflatiei =IPC-1=0,029=2,9%;IPC=104,8/102,9=1,018-1=0,018=1,8%

Rata inflatiei =IPC-1=0,029,respectiv=2,9%.

Rata inflației 2,9% 1,8%

Compoziția coșului Preţ Preţ Preţ

(anul de bază) (anul următor) (2 ani mai târziu)

unitar total unitar total unitar total

150 de pâini 1,50 EUR 225 EUR 1,30 EUR 195 EUR 1,60 EUR 240 EUR

100 de cești de cafea 2,40 EUR 240 EUR 2,40 EUR 240 EUR 2,15 EUR 215 EUR

12 şedinţe la coafor 20,00 EUR 240 EUR 22,00 EUR 264 EUR 23,00 EUR 276 EUR

176,00
o haină de iarnă 145,00 EUR 145 EUR 176 EUR 160,00 EUR 160 EUR
EUR
Costul total al coșului
850 EUR 875 EUR 891 EUR

Indicele preţurilor 100,0 102,9 104,8

 Măsurarea inflației pe baza indicilor de preț
a) Indicele preţurilor bunurilor de consum (IPC) măsoară evoluţia preţurilor unui coş de produse semnificativ
pentru cheltuielile efectuate de o gospodărie reprezentativă. Componentele acestui coş şi ponderea acestora în cheltuielile
totale sunt determinate de către Institutul Naţional de Statistică pe baza unor studii efectuate prin sondaj asupra
gospodăriilor din România.

b) Indicele preţurilor de producţie (IPP) măsoară evoluţia preţurilor în stadiile anterioare consumului final, respectiv
preţurile materiior prime, al semifabricatelor şi ale produselor finite înainte a fi livrate pe piaţă.

c) Indicele general al preţurilor (IGP) măsoară evoluţia tuturor preţurilor din economie, respectiv atât a preţurilor
bunurilor consumate de către gospodării cât şi a preţurilor bunurilor care intră în procesele de producţie. Acesta reprezintă
cel mai general mod de măsurare al inflaţiei.

d) Deflatorul PIB arată evoluţia nivelului mediu al preţurilor tuturor bunurilor şi serviciilor incluse în PIB, şi se
calculează astfel:

Deflatorul PIB = PIB nominal/PIB real

Diferenţa dintre IGP şi deflatorul PIB provine din structura diferită a bunurilor şi serviciilor care sunt incluse în fiecare
dintre aceştia. Dacă deflatorul PIB se calculează pe baza bunurilor şi serviciilor produse în interiorul ţării, indicele general
al preţurilor se calculează ţinând cont şi de produsele importate.
 Ce indici de preț se utilizează?

 La nivel national se utilizează IPC, determinat de Institutul de statistică al fiecarei țări.

 La nivelul țărilor Uniunii Europene, se determina IAPC, Indicele Armonizat al preturilor de Consum.
 IAPC este bazat pe un coş de bunuri şi servicii reprezentative din fiecare ţară.
 Valorile IAPC pentru Uniunea Europeană şi zona euro se calculează de Eurostat folosind valorile IAPC naţionale
furnizate de statele membre.
 Măsurarea inflaţiei trebuie să fie relevantă pentru formularea politicii economice, iar indicele ales trebuie să fie relevant
pentru cetăţenii UE prin înregistrarea în timp a schimbărilor de preţuri pe care le observă oamenii în viaţa de zi cu zi.
 IAPC are un rol important în dirijarea politicii monetare, el fiind principala măsură folosită de Banca Centrală
Europeană (BCE) pentru evaluarea stabilităţii preţurilor în zona euro.

 În ROMÂNIA, BNR utilizează două concepte:

 Inflația de bază, care reflectă variația prețurilor libere și cu volatilitate relativ redusă;
 Inflația CORE2, se calculează pe baza IPC din care se exclud prețurile administrative și cele cu o volatilitate ridicată
(legume, fructe, ouă, combustibili).
 Metode de măsurare a inflației

 Deprecierea monetară poate fi evaluată ca pierdere a puterii de cumpărare a monedei prin următoarele metode:

1. prin divizare: dacă pentru un bun se plătea la începutul perioadei suma de 100 u.m., iar la sfârşitul acesteia 1250 u.m.,
atunci, prin divizare 100/1250 = 0,08 rezultă un coeficient de 0,08, se conservă o putere de cumpărare de 8% din
valoarea iniiala a monedei.

2. prin metoda dobânzilor compuse:

Cn = Co (1+ r)n, în care:
Cn = nivelul preţurilor la sfârşitul perioadei;
Co = nivelul preţurilor la începutul perioadei;
r = rata de creştere;
n = numărul de perioade (luni sau zile).
Dacă preţurile au sporit de la 100 la 1750, atunci, prin aplicarea relaţiei:
1750 = 100 (1+ r)12 sau
1750 = 100 (1+r)365 rezultă că rata lunară de depreciere a monedei este de 0,27 sau 27%, iar rata zilnică de
depreciere este de 0,78%.
 Pentru măsurarea cantitativă a inflaţiei este posibilă şi utilizarea deflatorului PIB.
Deflatorul PIB este raportul între PIB exprimat în prețuri nominale și PIB exprimat în prețuri reale.

Deflator =PIB nominal/PIB real

Pe baza Deflatorului, se determina Indicii de Pret,ca raport între Deflator la momentul t si Deflator la momentul t-1.

3. Determinarea ratei inflaţiei în România

Diferite forme ale inflatiei, dupa modul de calcul:

a) rata lunară a inflaţiei care reprezintă creşterea procentuală a preţurilor într-o lună faţă de luna precedentă.

b). rata medie lunară a inflaţiei care reprezintă media creşterilor lunare ale preţurilor. Se calculează ca medie geometrică a
indicilor lunari ai preţurilor de consum, din care se scade baza de comparaţie, egală cu 100.
c) rata medie anuală a inflaţiei care reprezintă creşterea medie a preţurilor de consum, într-un an faţă de altul.
Se calculează ca raport exprimat procentual între indicele mediu al preţurilor dintr-un an şi cel din anul precedent, din
care se scade 100.
 
d) rata anuală a inflaţiei care reprezintă creşterea preţurilor de consum dintr-o lună din anul curent faţă de aceeaşi lună din
anul precedent.
Se calculează ca raport exprimat procentual între indicele preţurilor de consum dintr-o lună/an curent şi indicele
preţurilor din luna corespunzătoare a anului precedent, din care se scade 100.

e) rata inflaţiei la sfârşitul anului – reprezintă creşterea preţurilor de consum din luna decembrie a unui an, faţă de aceeaşi
lună a anului precedent. Se calculează ca produs între indicii lunari cu baza în lanţ, care se raportează la 100, din care se
scade 100.
Indicele prețurilor de consum în România
Evoluția ratei anuale a inflației în România
In România ,în anul 1993,rata anuală a inflației a fost egală cu 295%,iar în anul 1997 a fost de 151%.
Măsurile inflației utilizate de BNR
Evoluția Prețurilor pe componente ale IPC
4. CAUZE și FORME ALE INFLAȚIEI
 
A. În funcţie de cauzele care au generat-o, inflatia poate avea următoarele forme:
 
1. Inflaţia prin cerere (o creştere a cererii agregate va antrena o majorare a preţurilor).
 
2. Inflaţia prin costuri (apare atunci când producătorii confruntaţi cu costuri de producţie în creştere,in special datorate
majoraraii salariilor; decid majorarea preţurilor de vânzare în vederea menținerii profitului).
 
3. Inflaţia importată (apare ca rezultat al comerţului exterior al unei ţări, respectiv a participării economiei la fluxurile de
capital internaţionale).
 
4. Inflaţia structurală (este determinată de strategia, adoptată de unele ţări, de creştere economică rapidă, care implică
mobilizarea intensivă a factorilor de producţie şi conduce la apariţia unor dezechilibre în economie).
 B. Alte criterii de clasificare a inflaţiei  

 în funcţie de aşteptările inflaţioniste, se poate manifesta o inflaţie anticipată şi o inflaţie neanticipată

 
 după funcţionarea mecanismului pieţei, se manifestă o inflaţie deschisă şi o inflaţie reprimată;
 
 după ritmul de creştere al preţurilor,:inflatie târâtoare sau linistita, (ritm de creştere al preţurilor de 2-3% anual),
inflatie galopantă (peste 10% anual) şi hiperinflaţie (peste 50% lunar).
Hiperinflația în Germania 1918-1924,valoarea unei marci germane exprimata in aur
gold mark
 
  Convenţional, există o limită de la care creşterea preţurilor se consideră hiperinflaţie, respectiv când se depăşeşte
50% lunar, ceea ce la nivelul unui an înseamnă o rată mai mare de 13.000%.

Fenomenul de hiperinflaţie a apărut de 55 de ori pe parcursul ultimului secol.

 Ungaria: Rata inflaţiei din Ungaria în perioada august 1945- iulie 1946 era de 217% pe zi;
 Zimbabwe: Rata inflaţiei din Zimbabwe în martie 2007 – noiembrie 2008 a fost de 98% pe zi, survenită după reforma
agrară din 2000;
 Iugoslavia: Rata inflaţiei din Iugoslavia a fost de 65% în perioada aprilie 1992 – ianuarie 1994 pe zi, preţurile
dublându-se la fiecare 34 de ore;
 Grecia: Rata inflaţiei din Grecia a fost de 18% pe zi din mai 1941 până în decembrie 1945, preţurile dublându-se la
fiecare 4 zile şi 6 ore;
 China: Rata inflaţiei din China a fost de 14% pe zi între octombrie 1947 şi mai 1949, ca urmare a crizei surveite după
cel de-al Doilea Război Mondial;
 Peru: Rata inflaţiei din Peru a fost de 5% pe zi între iulie 1990 şi august 1990, preţurile dublându-se la fiecare 13 zile şi
2 ore.
5. DEFLAȚIA ,forme , cauze ,efecte

Deflația reprezintă un fenomen economic care este opusul inflatiei si care se caracterizeaza prin scaderea
preturilor bunurilor si serviciilor.
In funcție de cauze ,se identifică :

 Deflația monetară ,care constă în diminuarea mijloacelor bănești aflate în circulație; se reduce cantitatea de monedă la
populație și agenții economici;

 Deflația financiară ,care constă în contracția creditului,ceea ce are ca efect scaderea prețului activelor reale;

 Deflația reală ,care înseamnă reducerea activității economice, ceea ce este sinonim cu recesiunea.

 Cauze ale deflației

 diminuarea masei monetare; restrângerea creditului;
 creșterea ratelor de dobandă;
 un curs de schimb apreciat față de valute;
 îndatorarea excesivă a agenților economici și populației; preferința pentru lichiditate.
 Efecte ale deflației

diminuarea consumului în favoarea economisirii;

scăderea valorii patrimoniilor;

majorarea ratelor reale ale dobânzilor;

majorarea poverii datoriei publice.

 
Deflaţia, sau scăderea preţurilor, pe o perioadă prelungită poate afecta economia, făcând mai dificilă plata datoriilor şi

sporind reticenţa băncilor la acordarea creditelor.

Deflaţia va permite să rămână pe piaţă doar cei care vor face faţă scăderii preţurilor, firmele mai puţin eficiente trebuind
sa părăsească piaţa.

6. CORELAȚIA Inflației cu variabile macroeconomice

 corelația inflație - șomaj;

 corelatia inflatie-crestere economică
 corelația inflație–impozite/finanțe publice;
 corelația inflație–rata de dobândă;
 corelatia inflatie-curs de schimb.
 Curba lui Phillips-relația inflație somaj

Curba lui Philips

 A.W. Phillips a fost printre primii economisti care a demonstrat relatia de inversa existenta intre somaj si inflatia
salariala pe baza unui studiu realizat in Marea Britanie (1861-1957). Cele doua variabile luate ca reper sunt: nivelul
somajului si rata variatiilor somajului.

 Nivelul somajului. Cand cererea de munca e mare si exista foarte putini oameni neangajati (disponibili), angajatorii
vor creste salariile rapid. Cand cererea e mica si somajul ridicat, muncitorii nu sunt dispusi sa accepte salarii mai mici
decat cele pe care le-au avut inainte. De aceea, salariile vor scadea lent.

 Rata variatiilor somajului. Cand afacerile sunt in plina expansiune cererea fortei de munca creste rapid si rata
somajului descreste rapid. Angajatorii sunt dispusi sa plateasca mai mult decat ar face-o daca cererea fortei de munca
fie nu ar creste (rata somajului e neschimbata) sau ar creste foarte incet.

 Phillips a concluzionat ca aceasta relatie este una de forma neliniara, negativa si a ilustrat-o prin doua diagrame.
Curbele care exprima relatia dintre somaj si indicele de inflatie a preturilor (in locul inflatiei salariale), sunt
cunoscute drept ‘’Curbele Phillips’’.

 Corelatia inversa intre inflatie si somaj ilustrata de curba Phillips functioneaza bine pe termen scurt, mai ales atunci
cand inflatia este destul de constanta. Pe termen lung nu se sustine, deoarece economia revine la rata naturala a
somajului pentru că se adaptează la orice rata a inflatiei.
Curba lui Phillips pe termen scurt (figura 1)si pe termen lung (figura 2)
-potrivit imaginii de mai jos,presupunem situatia in care la un nivel al somajului de 9%,rata inflatiei este 2%
-daca se reduce somajul,la 5% de exemplu, atunci nivelul inflatiei va ajunge la 6%.
-pe termen lung,însă,se produce o schimbare a relatieie dintre inflatie si somaj,în sensul că reducerea
somajului antreneaza reducerea inflatiei.
 Corelația inflație-creștere economică

 Inflatia este definita ca o crestere generalizata a nivelului preturilor

 Cresterea economica este definita ca o crestere a PIB

 PIB=Consum + Investitii + Consum guvernamental +Exporturi-Importuri

 Cresterea inflatiei antreneaza cresterea preturilor,reducerea puterii de cumpărare și reducerea

consumului. Prin urmare, nivelul PIB se reduce .

 Un nivel ridicat al inflatiei face ca investitiile sa fie mai putin preferate,ceea ce creează incertitudini cu privire
la viitor si afecteaza exporturile ,care devin mai scumpe si se reduc ca volum.

 La modul general,rezultă ca între PIB si inflație există o relație negativă.

Corelația inflație-impozite

Cresterea inflației antrenează cresterea prețurilor și a veniturilor nominale,prin urmare, impozitele si

taxele vor spori ca valoare nominala și vor crește veniturile bugetare.

Se vorbeste deseori despre impozit pe inflatie,ceea ce semnifică faptul că ,uneori, guvernele încurajează
creșterea inflatiei, întrucât generează încasări sub forma de impozite și taxe mai mari la bugetul statului.

Corelatia dintre inflație si curs de schimb

In conditiile creșterii inflației,preferința pentru detinerea monedei nationale scade ,sporind ,în schimb
preferința pentru o monedă a altei țări, valută. Creșterea cererii pentru moneda străină conduce la
deprecierea monedei naționale, deci creșterea cursului de schimb.

Corelatia inflație –rata de dobândă se regăsește în rata reală a dobânzii

Rata nominală a dobânzii și rata reală a dobânzii la depozitele bancare pe termen scurt în țările din zona
euro
 7. Efectele inflaţiei

 7.1.Efectele pozitive ale inflaţiei (beneficiile inflaţiei):

 inflaţia poate influenţa pozitiv creşterea economică, putând stimula producţia şi investiţiile,
 stimulent puternic pentru investirea capitalurilor în detrimentul economisirii (crearea de noi locuri de muncă);
 atenuarea unor dezechilibre din economie (prin modificarea unor variabile în termeni reali).

 7.2.Efectele negative ale inflaţiei (costurile inflaţiei):

 Inflaţia se manifestă şi ca factor împotriva creşterii economice si antreneaza o serie de efecte :

 Costul pingelelor (en.shoeleather cost - creşterea ratei inflaţiei implică mai mult timp și energie pentru administrarea
lichidității).
 Costuri de meniu (firmele trebuie să cheltuiască resurse suplimentare pentru modificările de preţuri cauzate de inflaţie
şi nu de schimbările în activitatea proprie).
 Redistribuirea averii reale (inflaţia redistribuie averea dinspre creditor către debitor în cazul în care rata dobânzii este
fixă).

 Inflaţia afectează mai mult pe cei cu venituri fixe, comparativ cu cei cu venituri indexate în funcție de rata inflației.
 Deciziile consumatorilor sunt distorsionate, iar piețele sunt mai puțin capabile să aloce resursele într-un mod
productiv.
 Inflația sporește câștigurile în termeni nominali și implicit, impozitele aferente acestora.
 Antreneaza lipsa de predictibilitate a mediului economic.
 

8. Politici antiinflaţioniste

La modul general, se pot utiliza următoarele politici antiinflaționiste.

 îngheţarea preţurilor;
 politica bugetară şi fiscală;
 limitarea creditului;
 politica veniturilor.

 Blocajul preţurilor -constă în măsuri de interzicere a majorării preţurilor pentru diverse bunuri şi servicii, de-a lungul
unei perioade determinate.
 Politica bugetară şi fiscală-se urmăreşte reducerea cererii globale, intervenind direct asupra compnenetelor sale.
o reducerea cheltuielilor publice ale statului;
o majorarea fiscalităţii, sau diminuarea veniturilor, care antrenează diminuarea cheltuielile sectorului privat.

 Limitarea creditului -constă într-o acţiune restrictivă asupra distribuirii anumitor credite.
 Politica veniturilor se aplică în măsura în care o majorare excesivă a veniturilor constituie un factor determinant al
creşterii cererii şi, în acelaşi timp, al creşterii costurilor salariale.
 
 Măsuri antiinflaționiste –efecte antrenate

În cazul inflaţiei prin costuri una dintre măsurile posibile este controlul preţurilor.
Acesată măsură poate fi implementată însă doar pe termen scurt. Pe termen lung va conduce
la un dezechilibru dintre cerere şi ofertă (cerere mai mare decât oferta), şi în continuare
la dezechilbre structurale majore, cum ar fi creşterea şomajului şi o presiune crescândă asupra
cursului de schimb sau preţurilor.
În cazul inflaţiei prin salarii, contra-măsura recomandată este controlul salariilor. Aceasta se poate
efectua prin intermediul curbelor de sacrificiu sau memorandumurilor cu sindicatele prin care să se accepte
fie reducerea salariilor fie reducerea timpului de lucru concomitent cu reducerea corespunzătoare a
salariului. Şi această măsură este utilă doar pe termen scurt, deoarece atât sindicatele cât şi salariaţii nu pot
suporta perioade îndelungate în care să se reducă puterea de cumpărare.
Reducerea cererii agregate este o altă măsură antiinflaţionistă ce poate fi aplicată mai ales în cazul unei
inflaţii provocate de şocuri ale cererii. Acesată reducere a cererii agregate poate fi determinată direct fie
prin reducerea cheltuielilor publice, fie prin creşterea nivelului taxelor şi impozitelor, sau indirect
prin creşterea ratei dobânzii, iar de aici reducerea cererii pentru investiţii şi implicit scăderea presiunii
inflaţioniste.
Politica monetară poate influenţa la rândul ei evoluţia inflaţiei. O politică monetară restrictivă va
conduce la creşterea ratelor dobânzilor şi de aici la scăderea cererii. Scăderea cererii va determina scăderea
presiunii inflaţioniste şi de aici reducerea creşterii preţurilor.
 9. Ţintirea inflaţiei în România

 Premisele implementării acestei strategii

Ţintirea inflaţiei, ca strategie de politică monetară, a fost adoptată de BNR, în august 2005, cand au fost îndeplinite
anumite conditii:
 o rată anuală a inflaţiei sub 10%;
 credibilitate în creştere a băncii centrale şi o mai mare transparenţă;
 o mai bună corelare a politicii monetare cu cea fiscală;
 existenţa unui sistem financiar stabil şi în plin proces de consolidare;
 creşterea gradului de intermediere financiară;
 o mai mare flexibilitate a cursului de schimb;
 trecerea în perspectivă la moneda euro.
 
 Caracteristicile strategiei
 anunţarea unor ţinte anuale de inflaţie pe o perioadă mai mare de timp;
 exprimarea ţintei ca punct central în interval de variaţie de ±1 puncte procentuale;
 utilizarea indicelui preţurilor de consum în exprimarea ţintei de inflaţie;
 practicarea, în continuare, a unui curs de schimb flexibil al monedei naţionale;
 stabilirea şi anunţarea ţintei de inflaţie de către BNR împreună cu Guvernul.
 
 Avantaje şi riscuri
 
 Avantaje
 
 atingerea şi menţinerea unei rate a inflaţiei redusă, cu efecte benefice asupra creşterii economice;

 ţintirea inflaţiei permite BNR să se concentreze asupra şocurilor interne şi externe care afectează stabilitatea
macroeconomică şi, în acest context, atingerea obiectivelor sale de politică monetară;

 odată implementată nu mai este necesară ajustarea frecventă a acesteia pentru simplul motiv că are ca scop final
reducerea preţurilor;

 caracterul său transparent şi din gradul sporit de înţelegere a sa de către public.

 
  Dezavantaje și riscuri

 ţintirea inflaţiei poate antrena o încetinire temporară a creşterii economice.

 Perspectivele ţintirii inflaţiei în România, în concordanţă cu strategia BNR, vor fi menţinute cel puţin până la intrarea în
Mecanismul Ratelor de Schimb (ERM2).
 BNR utilizează ținte multianuale în strategia de tintire a inflatiei.,respectiv urmareste tintirea pe o perioada de 3 ani.
 Dupa cum se observă,ținta de inflație este 2,5%,iar rata inflației prognozate la sfârșitul perioadei este aprox
2,75%,intervalul de incertitudine fiind cuprins între 1,75% și 4,90%.
Întrebări și teme propuse

 Ce este inflația și cum se măsoară?

 Care sunt cauzele și efectele inflației?

 Ce presupune curba lui Philips?

TEMĂ

De vizionat
https://www.ecb.europa.eu/ecb/educational/educational-games/inflationisland/html/index.en.html

Inflation Island - How inflation affects the economy

 Care este rata reală a dobânzii pasive (pentru depozite) practicată de băncile comerciale, ştiind că rata
nominală a dobânzii este 3,1%, iar inflatia a inregistrat o valoare de 1,1%?

 Dacă la început anului N, un agent economic deţinea suma de 23 000 lei, cât trebuia să deţină la sfârşitul
anului pentru a acoperi deprecierea provocată de o inflaţie de 123%?
4. Credit și dobândă - Concepte de bază

 Rolul creditului în economie

 Definiţie;creditul și elemente ale relației de creditare 

 Criterii de clasificare a creditelor

 Dobânda;definiție, forme ale ratei de dobânda;corelația ratei de dobânda cu variabilele

macroeconomice
 Importanța creditului în economie rezultă din rolul și funcțiile pe care le îndeplinește.

•Creditul îndeplinește functia de mobilizare a resurselor bănesti disponibile la un moment dat în economie
( economiile populației, soldurile societatilor comerciale, etc.) si ulterior distribuirea resurselor către
sectoarele de activitate care au nevoie de mijloace banesti.

•Oferă posibilitatea accesului la lichiditati a oricarei societati comerciale, indiferent de statutul juridic, creditul
contribuie la dezvoltarea firmelor mici si mijlocii ;

•Creditul are rol în procesul de creare de monedă(prin creditare se creează moneda de cont sau scripturală).

•Creditul poate contribui la stabilitatea prețurilor datorită influentei asupra cererii si ofertei de marfuri ,prin
creditarea consumului.

•Creditul sprijină comerțul exterior prin promovarea unor operațiuni cu predilecție de export, dar și de import,
bazate pe credit.

•Creditul are rol în finanțarea deficitului bugetar al statului;

Importanța creditului în economie rezultă din rolul și funcțiile pe care le îndeplinește

Creditul poate genera dezechilibre economice, monetare și fenomene inflaționiste considerabile atunci când
nu este corect dimensionat.
Funcționarea, dezvoltarea și gestionarea corectă a creditului în economie sunt determinate de o serie de
factori:

- starea economiei la un moment dat;nivelul șomajului, al ratei inflatiei,al ratelor de dobândă;

-existența unui cadru juridic corespunzător;
-soliditatea și stabilitatea instituțiilor financiar-bancare;
-climat de stabilitate internă si externă;
- încrederea în instituțiile de credit;

La nivelul unei economii dimensiunea creditului în raport cu PIB este foarte importanta si arată contributia
creditarii la finanțarea economiei și crearea PIB ului.

Raportul Credite /PIB se numește grad de intermediere bancară

In România valoarea acestui indicator a evoluat în perioada 2007-2017,după cum rezultă din graficul urmator
(s a redus de la 39,7% la 27,1%, în decursul perioadei 2011-2017).Comparativ cu țările europene din
regiune , România are cel mai redus nivel,ceea ce semnifică rolul redus al creditarii în finanțarea economiei.
 La nivelul unei economii,indicatorul intermedierii financiare este reprezentat de raportul
CREDITE/PIB
Pe cazul României, acest nivel al intermedierii financiare a evolutat in perioada 2007-2008,după cum
rezultă din graficele următoare.
Valoarea lunară a creditelor noi de consum acordate de băncile românețti este mai ridicată decât cele din
Austria si Cehia. In schimb, creditele ipotecare si mai ales finantările pentru firme sunt substanțial mai
reduse comparativ cu cele două țări.
 2.Definiţie;creditul și elemente ale relației de creditare

Creditul este o relație băneasca stabilită între o persoană juridică sau fizică numită (creditor),care acordă un
împrumut către o altă persoană(debitor),în schimbul promisiunii de rambursare și a plății unei dobânzi . 
 ELEMENTELE relației de creditare
Pentru ca o relatie dintre Creditor și Debitor sa fie considerată credit,trebuie să cuprindă următoarele elemente:
 a. Participanții la relația de creditare,respectiv debitorul și creditorul.

La nivelul unei economii,în poziția de debitor și creditor pot apărea : agenții economici,populația și statul ,care
pot fi atât debitori cât și si creditori într -o relație de creditare;
 b. Promisiunea de rambursare,care reprezintă angajamentul debitorului de a rambursa la scadență valoarea
împrumutului plus un preț al acestuia sub formă de dobândă.
 c. Garantarea creditului este necesară întrucât conferă certitudine cu privire la rambursabilitatea acestuia:

Garantiile pot fi reale , personale și financiare.

Garantiile reale sunt reprezentate de active reale- cladiri, terenuri, autoturisme: principala problema pe care o ridica
este cea a evaluarii lor corecte .O forma distinctă de garanție reală este ipoteca.
Ipoteca este o garanție reală, servind la garantarea obligațiilor unui debitor față de creditorul său, printr-un bun
imobil (teren, cladire) din propriul său patrimoniu, anume desemnat pe cale legală în acest scop .
Garanțiile personale sunt reprezentate de angajamente ale unor persoane (gaj) date în favoarea altor persoane,prin
care își asumă angajamentul rambursării creditului,în cazul in care persoana în favoarea căreia prezintă garantia, se
va afla în imposibilitatea realizării rambursării.
Garanțiile financiare constau în depozite bancare,titluri financiare;
Cea mai recomandată formă de garantare este cea financiară;
 Elemente ale relației de creditare

d.Scadența –termenul final pâna la care trebuie sa fie rambursat creditul.

În funcție de particularitățile activității finantate și ale sectorului de activitate, scadența creditului poate fi
de la 24 ore în cazul creditelor overnight până la 20-30 de ani,în cazul creditelor pentru investiții și al
creditelor ipotecare.
e.Dobânda este prețul sau costul capitalului împrumutat ;
-se determină prin aplicarea procentului de rata a dobânzii la suma împrumutată și se ponderează cu durata
de timp pe care se acordă creditul.
-se poate practica dobânda simplă si /sau dobânda compusă;
- dobânda poate poate fi fixă(caz în care,pe toată durata creditului,rata de dobândă rămâne nemodificată) sau
variabiă (caz în care, rata de dobândă se indexează în funcție de evoluția unor indicatori monetari și
macroeconomici).

Nivelul ratei de dobândă practicată în activitatea de creditare este determinat de o serie de factori,precum:
- cererea si oferta de credite;
- rata inflației;
- durata creditului;
- destinația creditului ;
- contextul macroeconomic;
- rata de dobândă de politică monetară practicată de Banca Centrală
 Elemente ale relației de creditare

f.Consemnarea si transferabilitatea creditului

-acordurile de credit trebuie sa fie consemnate în înscrisuri(contracte de credit),din care să rezulte obligația
debitorului de a plăti și a creditorului de a încasa suma respectivă,formată din principal (partea
rambursată ,din valoarea creditului) și dobândă.
-în activitatea de creditare,poate interveni o operațiune specială,numită cesiunea creanțelor ,caz în care
creanțele(creditele) se pot transfera către o instituție specializată.
Criterii de clasificare a creditelor

Creditele se pot clasifica dupa mai multe criterii, astfel:

1. natura economică a participanților se poate stabili distincția dintre : credite comerciale, credite de

consum, credite ipotecare, credite obligatare , credite bancare.

2. calitatea debitorului: credite private(acordate gospodăriilor populației si agenților economice) și credite

guvernamentale (acordate statului );

3. scopul acordării creditelor se face distincția între : credite pentru investiții, credite pentru nevoi personale,

credite pentru achiziția de locuințe, credite pentru finanțarea studiilor;etc.

4. modul de stingere al obligațiilor distingem:credite rambursabile la finalul perioadei, credite rambursabile în

anuități constante și credite rambursabile la sfârșitul perioadei.

5. durată : credite pe termen scurt, credite pe termn mediu și lung.

6.moneda de exprimare:credite denominate în moneda națională și credite în valută.

7. natura garanțiilor :credite garantate și credite negarantate.

Cel mai important criteriu de clasificare este după conținutul economic, în funcție de care distingem:

 Credit comercial
 Credit bancar
 Credit de consum
 Credit ipotecar
 Credit obligatar
 Creditul comercial:
 

Definitie: credit acordat de regula cumparatorului de către furnizor, sub forma unor vânzari de mărfuri,
executari de lucrari sau prestari de servicii, urmând ca plata acestora sa se faca la o data ulterioara stabilita de
comun acord ;sau plata anticipată de către cumparator a unei sume furnizorului, urmând ca acesta sa-i livreza
ulterior, la o anumita data, marfa solicitata.

In primul caz se manifestă credit furnizor, iar în cel de-al doilea caz se manifestă credit cumpărător.
Creditul comercial se acorda, de regulă ,pe termen scurt.
 
Deci, creditul comercial se manifestă prin vânzarea mărfurilor și încasarea ulterioară a contravalorii acestora
sau prin realizarea de plăți în avans, situație în care iar livrarea mărfurilor ori prestarea serviciilor este
ulterioară ;
 
AVANTAJE: se accelerează circuitul capitalului(se vinde marfa , chiar dacă comercianții cumpărători nu pot
plăti la momentul operațiunii); se reduc și cheltuielile cu stocarea mărfurilor.
DEZAVANTAJE: participanții trebuie să apartină aceluiași sector de activitate; este necesară încasarea
marfurilor cu o anumita regularitate.
Creditul bancar

 cei doi participanti sunt clientul și banca ;

 clientul are un cont deschis la bancă,prin care efectueaza operațiuni de încasări și plăti,primește credite etc.
 Sumele acordate de bancă sub formă de credit pot fi orientate către orice activitate economică;
 uneori,creditul comercial se transformă în credit bancar,prin scontarea cambiilor ;

 Formele creditului bancar :

 avansuri în cont curent
 linia de credit simplă
 linia de credit confirmată;
 linia de credit revolving;
 credite cu destinație specială.
 
 
 
 Creditul comercial: efectele comerciale

 Firmele își ofera acest tip de credit una alteia. O firma achiziționeaza materii prime si materiale prin credit
de la alte firme, aflându-se pe poziția de debitor. Creditul comercial (cunoscut si sub denumirea de efecte
comerciale de platit) este cel mai important credit pe termen scurt, fiind o sursă spontană de finanțare.
 Creditul comercial are o dubla semnificatie pentru firmă: este o sursă de fonduri pentru finanțarea
achizițiilor și este o utilizare de fonduri în măsura în care firma finanțează vânzarile pe credit către proprii
săi clienți.
 Creditul comercial este o sursă importantă și convenabilă pentru finanțare, mai ales pentru firmele mici si
vulnerabile. O companie care este refuzată de către bancăă poate recurge la un credit comercial datorită
faptului ca vânzatorul s-a familiarizat de-a lungul timpului cu cumpăratorul și are încredere în el.
 Obligațiile și drepturile generate în cadrul relațiilor de credit comercial sunt consemnate în titluri denumite
efecte comerciale .
 Efectele comerciale (efecte de comert) sunt titluri de valoare, negociabile pe termen scurt sau imediat,
care atestă, după caz, datorii sau drepturi în cadrul relațiilor comerciale cu furnizorii si clientii. Ele circulă
sub diferite denumiri generice precum: cambii, bilete la ordin, cecuri,etc
Despre cambie

 Cambia este un titlu de credit, sub semnătură privată, care pune în legătură în procesul creării sale trei
persoane: trăgătorul, trasul şi beneficiarul.
 Titlul este emis de trăgător în calitate de creditor care dă ordin debitorului său numit tras să plătească o
sumă fixată la o dată determinată în timp, fie unui beneficiar, fie la ordinul acestuia din urmă. Cambia este
un instrument simplu, ușor de folosit și universal recunoscut în legislația internațională.
 Detinatorii cambiilor sau beneficiarii acestora ( în calitate de detinatori ai unor creanțe –sume ce vor fi
încasate în viitor)pot proceda la Scontarea cambiilor.
 Scontarea cambiilor : Operaţiune prin care o bancă acorda credite detinatorilor unor cambii care nu au
ajuns la scadență . Din valoarea unei cambii, banca acordă doar valoarea netă a acesteia, întrcucât reține o
dobânda şi un comision (taxa scontului) aferente transferului creanţei. In urma acestui act, banca
respectivă devine beneficiarul cambiei.
Creditul obligatar

Creditul obligatar reprezintă relația de creditare care rezultă prin mobilizarea sumelor în procesul de
emisiune de obligațiuni;
Obligațiunile sunt titluri de datorie prin care emitentul atrage sume de pe piața de capital,de la investitorii
care își plasază sumele în aceste titluri.
Cei care achiziționează obligațiuni, primesc o dobânda stabilită în prospectul de emisiune.
Emitenții de obligațiuni(debitorii) pot fi:
 statul- care emite obligatiuni publice sau titluri de stat,

 administratiile locale ,care emit obligațiuni municipale;

 companiile ,societățile comerciale care emit obligațiuni corporate;

 
Cumparătorii de obligațiuni sunt creditori și pot fi persoane fizice sau investitori instituționali;aceștia
obțin ca și câstig al investitiei lor o dobânda care poate fi fixă sau variabilă;de asemenea,își recuperează
sumele plasate ,în funcție de modalitatea de rambursare a obligațiunilor.
Creditul de consum

Creditul de consum - reprezintă orice credit contractat de o persoană fizică în vederea sartisfacerii nevoilor
personale ale solicitantului şi/sau ale familiei acestuia ori pentru achiziţionarea de bunuri, altele decât cele care
se circumscriu unei investiţii imobiliare.

 În general, se acordă pentru cumpărarea de bunuri de folosință îndelungată.

Acest credit este acordat persoanelor fizice,de către o instituție financiară, bancară sau nebancară,pentru

achiziționarea de bunuri de folosință îndelungată, din diferite magazine,cu care au încheiată o convenție.
In general,aceste credite se garantează cu bunurile achiziționate, fiind credite cu un nivel sporit de risc,motiv

pentru care ratele de dobândă practicate sunt mai mari comparativ cu alte tipuri de credite.
Generează un volum însemnat de credite neperformante.

  
 Creditul ipotecar

 Creditul ipotecar este un împrumut acordat cu scopul achiziționării, renovării, extinderii sau construcției
unei case, garantarea fiind realizată prin ipotecă asupra unui imobil.
 Creditul ipotecar se poate acorda pe o perioadă de până la 30 de ani. Ipoteca este înregistrată în Cartea
Funciară, iar locuința adusă în garanție nu poate fi vândută fără acordul finanțatorului, până ce creditul nu
este rambursat.

 Particularități :
 ratele de dobânda sunt variabile,indexabile;
 evaluarea garanțiilor constituie un aspect important;
 se face distincție între creditul ipotecar și cel imobiliar,cel din urmă este un credit pentru achiziția de case și
terenuri care se poate garanta cu orice alte active reale,mai putin cele care se cumpară cu creditul acordat.
 acordarea creditelor ipotecare în tările dezvoltate și în România în perioada 2006-2008,a generat un volum
mare al creditelor neperformante,întrucat debitorii au întâmpinat dificultăți la rambursare ,iar valoarea
garanțiilor a scăzut considerabil.
 Creditul bancar

 Cei doi participanti sunt clientul și banca ;

 Clientul are un cont deschis la bancă,prin care efectueaza operațiuni de încasări și plăti,primește credite,etc. Contul
curent este un produs obligatoriu pentru orice client care doreste să achizitioneze un produs bancar.
 Prin conturile curente, banca administreaza toate operatiunile efectuate. Fiecare cont curent are asociat un cod IBAN,
pe care banca îl furnizează la deschiderea contului, iar ulterior, în orice extras de cont.

 Linia de credit
 Linia de credit reprezintă înțelegerea dintre bancă si client, potrivit căreia banca acordă clientului dreptul de a obține
credite succesive în funcție de nevoi intr-o perioada convenita ( de regula 1 an, dupa care, pentru prelungirea liniei de
credit, banca solicita din nou documentatia initiala de la client) pana la un total prestabilit.

 Pentru persoanele fizice se practica Overdraftul ,care este o linie de credit acordată de bancă persoanelor fizice, pe
contul curent. Clienții începe să utilizeze aceasta linie de credit in momentul in care li se termină fondurile proprii
deținute în cont.
 Pentru firme, se practică:
  Linie de credit provizorie, caz în care banca creditoare poate cere acoperirea debitului oricând . Insa in practica este
cel mai putin utilizata deoarece este cea mai putin avantajoasa pentru client
 Linia de credit confirmată , are la baza un contract scris, cu clause precis determinate
 Creditul "revolving" este o linie de împrumut pusă de bancă la dispoziția clientului și pe care acesta o poate "trage"
treptat, oricând dorește, platind în schimb un comision în cazul neutilizarii ei și o dobândă normală în cazul "tragerii".
Perspective ale creditării în România
 3.Dobânda;definiție,fundamentare și forme ale ratei de dobânda

Abordări conceptuale

 Dobânda poate fi definită ca reprezentând o formă de remunerare a creditului de către debitor, pentru folosirea
capitalului împrumutat.

 Dobânda poate fi privită ca „preţ” al capitalului împrumutat şi poate fi analizată atât ca mărime absolută, cât şi
în mărime relativă (sub formă de rată procentuală).

 Corelaţia ratei de dobândă cu variabile macroeconomice 

o rata de dobândă este unul dintre cei mai monitorizati indicatori din economie;
o influenţează deciziile tuturor participanţilor:
o persoanele fizice caută cel mai bun plasament pentru economiile lor si vor decide in functie de rata de dobanda;
o agenţii economici sau statul, care urmăresc să obţină resurse necesare finanţării activităţii la cel mai redus
cost,vor decide in raport cu cea mai redusă rată a dobanzii; 
Factorii şi variabile macroeconomice, care influenţează nivelul ratei de dobândă, sunt:

 rentabilitatea capitalului
 riscul nerambursării
 lichiditatea instituției de credit
 raportul dintre cererea şi oferta de capital
 mediul economic general
 stabilitatea economică
 mediul de afaceri în care operează întreprinderile
 mediul politic şi social
 rata inflației.
 Unul dintre indicatorii macroeconomici cu care rata de dobândă se corelează este rata de creştere a
PIB, respectiv creşterea economică.
 
 în faza de expansiune economică, consumul total şi investiţiile sporesc, preţurile se majorează, iar cererea
de capital creşte mai repede decât oferta, având ca efect majorarea ratelor de dobândă;

 trecerea spre faza de contracţie economică determina ca nivelul investiţiilor şi al consumului sa se reduca,
cererea de credite se diminuează, având ca efect final şi scăderea ratelor de dobândă.
 Corelația: rata dobânzii-cursul de schimb

 Creşterea ratei de dobândă atrage investiţiile străine, antrenând o cerere sporită de monedă naţională, ceea ce
duce la aprecierea acesteia în raport cu moneda străină.

 Atunci când ratele de dobândă scad, investiţiile străine se reduc, capitalurile migrează în alte ţară şi se
manifestă o cerere redusă de monedă naţională având ca efect principal deprecierea acesteia.

 Rata de dobândă poate fi corelată şi cu evoluţia pieţei de capital, datorită reacţiei cursului titlurilor
financiare la modificările ratei de dobândă.
o în general, la cresterea ratei de dobanda pe piata cu un punct procentual,depozitele bancare devin mai
atractive ,iar detinatorii de titluri financiare vor decide vânzarea acestora ,ceea ce antreneaza reducerea ratei
de dobândă.

 Rata de dobândă prezintă importanţă şi datorită rolului pe care îl îndeplineşte în cadrul politicii
monetare;
o rata de dobanda de politica monetară este un indicator cheie pentru ratele de dobânda din sistemul bancar.
 3.3.Forme ale ratei de dobândă
 

 Din punct de vedere al băncii, se disting dobânda bonificată şi cea percepută.

 Din punct de vedere al nivelului la care se practică dobânda, se disting:

 taxa privată a scontului (tps);
 taxa oficială a scontului (tos);
 dobânda practicată între întreprinzători;
 dobânda practicată pentru titluri guvernamentale şi efecte de comerţ emise de societăţi comerciale.

 Alte forme ale dobanzii:

 dobânda la creditul de licitaţie
 dobânda la creditul lombard .
 dobânda la rezervele minime obligatorie.

 Din punct de vedere al relaţiei existente între rata dobânzii şi rata inflaţiei, se realizează distincţia între
dobânda nominală şi dobânda reală.

în care:
 rr = rata reală; rn = rata nominală a dobânzii; rinf = rata inflaţiei. 
Rata dobânzii simplă şi compusă

 Dobânda simplă
Se utilizeaza în cazul în care este luata în considerare o perioada mai mica de un an, cu o singura achitare a
dobânzii, la scadenta (dobânda nu este capitalizata).
 Relatia de calcul este:

      

D - dobânda în suma absoluta;

C - capitalul împrumutat (sau valoarea depozitului);
nz - numarul de zile pentru care se realizeaza creditarea (depozitul);
rd - rata dobânzii în procente.
  Dobânda compusă
Se practica în situatia în care perioada de creditare este mai mare de un an, iar dobânda este reinvestita la
fiecare scadenta Aceasta perioada poate fi exprimata în ani întregi sau în ani întregi plus fractiuni de un
an.De asemenea, aceasta formă de dobânda se practică atunci când se constituie depozite cu capitalizare a
dobânzii.
Cf=capital final,Ci=capital inițial
 
 Rata dobânzii spot şi forward

 în funcţie de momentul la care ne raportăm există:

o rate spot , sunt cele afişate de bănci pentru depozitele şi creditele care pot fi încheiate în prezent, pe loc,
o rate forward, care sunt stabilite în prezent pentru contracte care se vor desfăşura începând cu un moment
viitor.

 În activitatea bancară din România se utilizează, în mod curent, următoarele forme ale ratei de
dobândă:

 rata de dobândă de politică monetară;

 rata dobânzii la facilităţile permanente;
 rata de dobândă de pe piaţa interbancară ROBOR/ROBID;
 rata de dobândă EURIBOR;
 rata de dobândă EONIA.
 Rate de dobândă practicate pe piața financiar bancară din România

o Rata de dobândă de politică monetară reprezintă rata de dobândă la care BNR atrage depozitele la
termen pe o săptămână, de pe piaţa monetară.
o Rata dobânzii de referinţă reprezenta o medie a ratei de dobândă la care BNR atrage depozite de pe piaţa
interbancară, în decursul unei luniDin anul 2011, rata de referinta este tot una cu rata de politica
monetara ;
o Rata de dobândă la facilităţile permanente oferite de BNR instituţiilor de credit este diferenţiată în
funcţie de tipul facilităţii astfel:
facilitatea de creditare si facilitatea de depozit,
o Rata dobânzii interbancare: ROBOR/ROBID. Dobânda ROBOR reprezintă rata medie a dobânzii la care
băncile româneşti se împrumută de pe piaţa interbancară, iar dobânda ROBID reprezintă rata medie a
dobânzii pe care o primesc băncile pentru plasamentele pe piaţa interbancară.
o Rata de dobândă EURIBOR este un indice de referinţă independent, recunoscut internaţional şi care
reprezintă rata dobânzii minime sau de bază, comunicată de Banca Centrală Europeană, pentru creditele
acordate în euro de către o bancă de prim rang unei alte bănci de prim rang.
o Rata de dobândă EONIA (euro overnight index average) este o măsură a ratei de dobândă pentru
împrumuturile în euro de pe piaţa interbancară overnight piaţa europeană interbancară overnight.
 4.Teorii monetare asupra dobânzii

 Teoria fondurilor de împrumut și teoria preferinței pentru lichiditate a lui Keynes.

a) Teoria fondurilor de împrumut (Hicks, Robertson, Ohlin).

 În opinia sustinătorilor aceste teorii, dobânda este determinată de echilibrul dintre partea de venit a unei tări,
folosită pentru investiții și cea pentru consum, sau dintre cererea și oferta de fonduri de împrumut. În
termeni stiintifici, dobânda reprezintâ remunerarea făcută pentru fondurile imprumutate.

b) Teoria preferinței pentru lichiditate a lui Keynes invocă mai multe aspecte:
 
 rata dobânzii se stabilește pe baza echilibrului dintre cererea și oferta de monedă;
 originea preferinței pentru lichiditate este dată de motive tranzacționale, de precauție si de speculatie;
 motivul esential al preferinței pentru lichiditate este cel speculativ.

 Ca urmare, dupa Keynes, caracteristica unei economii monetare este tendința de descreștere a ratei dobânzii.
 o cantitate mare de lichiditate si cu un cost redus este posibilă în condițiile unei rate reduse a dobânzii
și invers, o lichiditate mai mică dar cu un cost mai mare iși are originea într-o rată a dobânzii mai
mare.
Evoluția ratei de dobândă de politică monetară a BNR
 Abordări conceptuale
Definiții:
a)Dobânda poate fi definită ca reprezentând o formă de remunerare a creditului de către debitor, pentru folosirea
capitalului împrumutat.
b)Dobânda poate fi privită ca „preţ” al capitalului împrumutat şi poate fi analizată atât în mărime absolută, cât şi în
mărime relativă (sub formă de rată procentuală).
c)Dobânda reprezintă suma de bani pe care trebuie să o plateasca beneficiarul împrumutului (debitorul) celui care a
acordat împrumul (creditor),pentru folosirea disponibilitatilor bănești ale acestuia păna la rambursarea totală.

Corelaţia ratei de dobândă cu variabile macroeconomice

 rata de dobândă este unul dintre cei mai monitorizati indicatori din economie întrucât influenţează deciziile

tuturor participanţilor:
 persoanele fizice și investitorii caută cel mai bun plasament pentru economiile lor si vor decide în functie de rata

de dobândă;
 de asemenea, agenţii economici sau statul, care urmăresc să obţină resurse necesare finanţării activităţii la cel

mai redus cost,vor decide variante optime de finanțare în raport cu cea mai redusă rată a dobânzii;
 Dată fiind importanța ratei de dobânda ,evoluția acesteia se află în corelație cu o serie de variabile
macroeconomice .
 Factorii şi variabile macroeconomice, care influenţează nivelul ratei de dobândă, sunt:
 Nivelul ratei de dobânda este influențat de o serie de factori, precum:

a) riscul estimat de nerambursare a creditului ;

b) raportul de lichiditate la nivelul instituției de credit (raportul dintre credite acordate și depozite atrase);
c) raportul dintre cererea şi oferta de capital
d) contextul economic general ,perspectivele de creștere economică sau recesiune;
e) stabilitatea financiară în cadrul sistemului bancar ;
f) mediul politic şi social;
g) rata inflației
 
 Dată fiind importanța ratei de dobânda ,evoluția acesteia se află în corelație cu o serie de variabile

macroeconomice
 1.Unul dintre indicatorii macroeconomici cu care rata de dobândă se corelează este rata de creştere a PIB,

respectiv creşterea economică;

 în faza de expansiune economică, consumul total şi investiţiile sporesc, preţurile se majorează, iar cererea de
capital creşte mai repede decât oferta, având ca efect majorarea ratelor de dobândă
 trecerea spre faza de contracţie economică determina ca nivelul investiţiilor şi al consumului să se reducă,
cererea de credite se diminuează, având ca efect final şi scăderea ratelor de dobândă.
 Corelația ratei de dobândă cu variabile macroeconomice

2. Corelația ratei de dobândă cu cursul de schimb. 

Creşterea ratei de dobândă atrage investiţiile străine, antrenând o ofertă sporită de valută, ceea ce duce la
aprecierea monedei naționale în raport cu moneda străină.
 Atunci când ratele de dobândă scad, investiţiile străine se reduc, capitalurile migrează în alte ţară şi se manifestă

o cerere sporită de valută ,având ca efect deprecierea monedei naționale.

 
3. Rata de dobândă poate fi corelată şi cu evoluţia pieţei de capital, datorită reacţiei cursului titlurilor
financiare la modificările ratei de dobândă.
 În general, la creșterea ratei de dobândă pe piață , depozitele bancare devin mai atractive iar deținătorii de titluri

financiare care generează venituri sub formă de dobânzi (obligațiuni ) vor decide vânzarea acestora ,ceea ce
antrenează reducerea prețului (cursului ) titlurilor financiare .

 4. Rata de dobândă se corelează cu rata de dobândă de politică monetară,în sensul în care rata de dobândă
de politica monetară este un indicator cheie și orientativ pentru ratele de dobânda din sistemul bancar.
 Când Banca Centrală anunță o reducere a ratei de politică monetară, atunci băncile din sistemul bancar vor

proceda la reduceri ale ratelor de dobândă practicate la credite bancare, ceea ce va conduce la sporirea creditării
în economie.

5. Rata de dobânda se corelează cu rata inflației

 Anticiparea ratelor de e dobândă se bazeaza pe estimări ale inflației . In slide ul următor este redată prezentarea

ECB cu privire la relatia dintre anticiparile inflationiste si ratele de dobândă.

 Există mai multe criterii de clasificare a ratelor de dobândă.
a) din punct de vedere al băncii, se face distincția între dobânda bonificată (acordată la depozite ) şi cea
percepută(la credite).
b) din punct de vedere al nivelului la care se practică dobânda, se disting:
 taxa oficială a scontului (tos),în situția scontarii efectelor comerciale (în cazul prezentarii la bancă a titlurilor

rezultate in cadrul creditului comercial ,pentru a se obține de la bancă valoarea actualizată a acestora ,înainte
de scadența efeceelor comerciale )
 dobânda practicată între întreprinzători;

 dobânda practicată pentru titluri guvernamentale şi efecte de comerţ emise de societăţi comerciale.

 dobânda la creditul de licitaţie(între bănci comerciale și banca centrală)

 dobânda la rezervele minime obligatorie(dobânda acordata de banca centrala penstru sumele sub formă de

RMO ale băncilor în conturile deschise la banca centrala ).

c) Din punct de vedere al relaţiei existente între rata dobânzii şi rata inflaţiei, se realizează distincţia între
dobânda nominală şi dobânda reală.

în care:
 rr = rata reală; rn = rata nominală a dobânzii; rinf = rata inflaţiei.
 În funcție de capitalizarea dobânzii (cumularea dobânzii cu suma inițială și determinarea dobânzii la
dobândă) se face distincția între :
a)Dobânda simplă
 Se utilizeaza în cazul în care este luata în considerare o perioada mai mica de un an, cu o singura achitare a

dobânzii, la scadenta și fără capitalizarea dobânzii).

Relatia de calcul este:
      
D - dobânda în sumă absolută;
C - capitalul împrumutat (sau valoarea depozitului);
nz - numarul de zile pentru care se realizeaza creditarea (depozitul);
rd - rata dobânzii în procente.
b) Dobânda compusă
Se practica în situatia în care perioada de creditare sau de fructificare a capitalului este mai mare de un an sau
este fracționată iar dobânda este reinvestita la fiecare scadenta Aceasta perioada poate fi exprimata în ani
întregi sau în ani întregi plus fractiuni de un an.De asemenea, aceasta formă de dobânda se practică atunci
când se constituie depozite cu capitalizare a dobânzii.
Cf=capital final,Ci=capital inițial,rd =rata d edobână,n=numarul de perioade de fructificare a capitalului
 Rate de dobândă practicate în sistemul bancar din România
 Care sunt ratele dobânzii practicate de banca centrală și ce semnifică acestea?

a) Rata dobânzii de referinţă se calculează ca medie aritmetică, ponderată cu volumul tranzacţiilor, a ratelor
dobânzilor depozitelor atrase, operaţiunilor reverse repo şi operaţiunilor repo din luna anterioară celei
pentru care se face anunţul.
b) Rata dobânzii de politică monetară reprezintă rata dobânzii la care Banca Națională a României efectuează
operațiuni repo derulate prin licitație pe termen de o săptămână şi la o rată fixă a dobânzii.
c) Rata dobânzii aferentă facilității permanente de credit reprezintă rata la care băncile se pot împrumuta pe
termen de o zi (en. overnight) de la BNR.
d) Rata dobânzii aferentă facilității permanente de depozit este rata la care băncile comerciale realizează
depozite overnight la sfârşitul zilei la BNR. Începând cu 7 mai 2015, ratele dobânzii aferente facilităților de
credit şi depozit sunt stabilite de banca centrală într‐un coridor de +/– 1,5 puncte procentuale față de rata
dobânzii de politică monetară. Din martie 2020, coridorul se ajustează+/- 1 punct procentual.
 Care sunt ratele dobânzii practicate de băncile comerciale?

a) Ratele dobânzii aferente operațiunilor cu clienții nebancari la depozite şi credite. Întrucât depozitele reprezintă
o sursă de finanțare pentru bănci, ele se regăsesc în pasivul bilanțului acestora, iar ratele dobânzii aferente
lor se numesc rate pasive ale dobânzii. În ceea ce priveşte creditele, acestea reprezintă o utilizare a
resurselor băncilor, regăsindu‐se în activul bilanțului, iar ratele aferente acestora se numesc rate active ale
dobânzii.
 Rate de dobândă interbancare
 Piața monetară interbancară se defineste ca o piață continua,pe care se efectueaza operațiuni de atragere și

plasare de depozite la vedere și la termen, în monedă națională, la nivelurile ratelor dobânzii determinate liber de
societătile bancare participante.

 Care sunt ratele dobânzii de pe piața interbancară?

a) ROBID (en. Romanian Interbank Bid Rate) reprezintă o medie a ratelor dobânzii la depozitele atrase pe piața
interbancară.
b) ROBOR (en. Romanian Interbank Offered Rate) reprezintă o medie a ratelor la împrumuturile (creditele)
acordate pe piața interbancară. Ratele ROBID şi ROBOR sunt calculate pentru diferite maturităţi: overnight, 1
zi începând din ziua lucrătoare următoare datei fixingului (en. tomorrow next), 1 săptămână, 1 lună, 3/6/9/12
luni.
Pe plan internațional se utilizeaza :
c) LIBID (en. London Interbank Bid Rate) / LIBOR (London Interbank Offered Rate) reprezintă rata medie zilnică
a dobânzii de pe piaţa interbancară din Londra la care o bancă atrage depozite de la alte bănci, respectiv plasează
depozite (i.e. acordă împrumuturi) la alte bănci pentru o serie de valute.
d) Rata de dobândă EURIBOR este un indice de referinţă independent, recunoscut internaţional şi care reprezintă
rata dobânzii minime sau de bază, comunicată de Banca Centrală Europeană, pentru creditele acordate în euro de
către o bancă de prim rang unei alte bănci de prim rang. În calculul dobânzilor variabile în euro, cei mai utilizați
indici sunt Euribor 3M (3 luni) și Euribor 6M (6 luni). Cresterea sau scaderea acestor indici influenteaza direct
proportional ratele dobanzilor variabile ale imprumuturilor in moneda euro. EURIBOR se bazează pe ratele
medii ale dobânzii stabilite de un grup de aproximativ 50 de bănci europene.
e) Rata de dobândă EONIA (euro overnight index average) este o măsură a ratei de dobândă pentru împrumuturile
în euro de pe piaţa interbancară overnight piaţa europeană interbancară overnight.
 Teorii monetare asupra dobânzii
a) Teoria fondurilor de împrumut (Hicks, Robertson, Ohlin).

 În opinia sustinătorilor aceste teorii, dobânda este determinată de echilibrul dintre partea de venit a unei tări,
folosită pentru investiții și cea pentru consum, sau dintre cererea și oferta de fonduri de împrumut. În
termeni stiintifici, dobânda reprezintâ remunerarea făcută pentru fondurile imprumutate.

b) Teoria preferinței pentru lichiditate a lui Keynes invocă mai multe aspecte:

 rata dobânzii se stabilește pe baza echilibrului dintre cererea și oferta de monedă;

 originea preferinței pentru lichiditate este dată de motive tranzacționale, de precauție si de speculatie;
 motivul esential al preferinței pentru lichiditate este cel speculativ.
 Ca urmare, dupa Keynes, caracteristica unei economii monetare este tendința de descreștere a ratei dobânzii.
 o cantitate mare de lichiditate si cu un cost redus este posibilă în condițiile unei rate reduse a dobânzii
și invers, o lichiditate mai mică dar cu un cost mai mare își are originea într-o rată a dobânzii mai
mare.

 Fundamentarea ratei de dobândă conform teoriei preferinței pentru lichiditate este prezentată în
materialul postat pe platforma ase.online.(Lectura placută !)
Evoluția ratei de dobândă de politică monetară a BNR
România nu are doar cea mai mare inflaţie din regiune, ci şi cea mai mare dobândă de politică monetară, de
2,5%, după ce în 2018 BNR a reluat ciclul de înăsprire a politicii monetare (după o pauză de un deceniu)
prin majorarea dobânzii-cheie de trei ori, de la 1,75%, până la 2,5%.
https://www.zf.ro/banci-si-asigurari/ratele-dobanzii-mai-mici-decat-inflatia-continua-sa-caracterizeze-intrea
ga-regiune-dar-romania-ramane-campioana-reg
iunii-la-dobanzi-inflatie-si-deficite-18590400
 Întrebări și teme propuse

 Care este diferența dintre dobândă și rata dobânzii?

 Care sunt ratele de dobândă practicate de băncile comerciale?

 Ce se întâmplă cu rata dobânzii, dacă Banca Centrală reduce rata rezervei minime obligatorii?
 Aplicații:

1. Un agent economic realizează un depozit în valoare de 2000 lei cu capitalizarea dobânzii la o rată fixă a
dobânzii în valoare de 5% pe 6 luni, pe care îl retrage după 1 an.
Care este dobânda, respectiv suma finală obţinută de investitor la scadenţa depozitului?

2. Se cunosc umătoarele rate de dobândă:

- la vedere: 0,7%
- 1 lună: 1,5%
-2 luni: 2,1%
-3 luni: 2,7%
Precizați care este dobânda simplă pe care o va primi investitorul, dacă realizează un depozit la termen pe 3
luni şi retrage banii după 60 de zile.
5. Sisteme monetare naționale - Concepte de bază

 SMN-abordare conceptuală şi elemente componente;

 Cursul de schimb, semnificatie,tipuri ale cursului de schimb,avantaje ;
 Evolutii ale sistemelor monetare nationale;
 Consiliul valutar-alternativă la banca centrală.
 Sisteme monetare naționale

1. SMN-abordare conceptuală şi elemente componente;

Definiție : un sistemul monetar naţional reprezintă ansamblul regulilor şi instituţiilor care vizează
organizarea monetară, respectiv emisiunea monedei, circulația monetară în interiorul tării precum și
reglementarea acesteia în cadrul unui spaţiu dat.
Costin Kiriţescu defineşte sistemul monetar naţional astfel „o formă de organizare monetară instituită de
stat prin acte normative, în cadrul căreia se prevede o circulaţie de monezi cu valoare proprie deplină” şi
consideră că nu se poate face nici o deosebire între conceptul de sistem monetar şi cel de sistem bănesc.
( Kiriţescu Costin – Moneda, mică enciclopedie, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982, p. 282)
“Sistemele monetare sunt definite ca reprezentând forme de organizare a baterii şi circulaţiei monedei într-o
ţară sau alta, organizare realizată prin norme dictate de stat, dar şi prin norme ce decurg din cutume”.

 Principalele elemente componente ale unui sistem monetar naţional sunt:

◦ unitatea monetară;
◦ baterea şi punerea în circulaţie a monedelor cu şi fără valoare intrinsecă;
◦ reglementarea, emisiunea şi punerea în circulaţie a bancnotelor;
◦ emisiunea monedei scripturale;
◦ cursul de schimb şi reglementarea relaţiilor monetare cu străinătatea
 Definirea elementelor unui SMN

1.Unitatea monetară reprezinta “uniforma nationala a monedei” și cuprinde două elemente : valoare paritară
si paritate monetară.
 Valoarea paritară= cantitate de metal preţios, atribuită prin lege unei unităţi monetare. De exemplu, în anul
1933, 1$ a fost definit printr-o cantitate de 1,50463 grame aur, iar un an mai târziu printr-o cantitate de 0,888671
gr. aur.
 Paritatea monetară reprezintă raportul valoric între două unităţi monetare, respectiv între valorile lor
paritare( paritate aur sau metalică) ;
 Exemplu:dacă 1 $ era definit prin 1,50464 grame aur, iar o liră sterlina era definita prin 0,2503 grame aur,
atunci, paritatea monetara (sau cursul lire fata de $) era =1,50464 grame aur/$/0,2503 grame aur/lira =6,0113
lire/$
2.Baterea şi circulaţia monedelor trebuie analizată diferenţiat în funcţie de valoarea intrinsecă sau reprezentativă a
acestora.
 Astfel, monedele cu valoare intrinsecă (în care valoarea nominală era egală cu valoarea metalului din care era
bătută) au avut o largă utilizare în perioada sistemelor monetare metaliste. Orice persoană se putea prezenta la
monetăria statului cu o cantitate de metal preţios, primind în schimb monede confecţionate din acel metal, ceea
ce a însemnat o batere liberă a monedelor.
3.Reglementarea şi punerea în circulaţie a monedei de hârtie
 banca centrală trebuia iniţial să deţină, în activ, o cantitate de aur, iar emisiunea bancnotei figura în pasivul
bilanţului, ca şi obligaţie a băncii faţă de viitorii deţinători ai acestora.
   Ulterior, , s-au introdus în rezervele băncii centrale titluri precum :efectele comerciale si titlurile de stat,iar
ulterior, valuta,acestea fiind active cu care era garantată emisiunea de monedă.
 Emisiunea monedei de cont (scripturală)

 Emisiunea de monedă de cont (scripturală) poate fi evidenţiată pornind de la multiplicărea

creditului ,care prezintă anumite limite, care decurg din următoarele aspecte:
o în economie, se utilizează în proporţie sporită moneda sub formă de numerar;
o pentru ca băncile să deţină depozite de monedă centrală, generatoare de alte depozite, este necesar ca
acestea să fie obţinute pe calea refinanţării de la banca centrală;
o acordarea creditelor în economie nu reprezintă un proces desfăşurat întâmplător, ci se află în permanenţă
sub controlul autorităţilor monetare, datorită dezechilibrelor inflaţioniste care pot fi generate.
 
 Cursul de schimb şi reglementarea relaţiilor cu străinătatea reprezintă o componentă importantă a unui
sistem monetar naţional.
 Cursul de schimb, semnificatie,tipuri ale cursului de schimb

Cursul de schimb reprezintă preţul unei monede exprimat într-o altă monedă, nivelul acestuia rezultând
din confruntarea cererii cu oferta care evoluează în timp şi conduce la determinarea unui preţ de piaţă;
Cursul de schimb al unei monede faţă de alta poate fi interpretat şi ca putere de cumpărare externă a
monedei.
 Tipuri de curs de schimb:
 a)cursul nominal şi cursul real;
-Curs de schimb nominal – este o variabilă observabilă si exprimă preţul unei monede faţă de o altă
monedă şi are importanţă din punct de vedere monetar, întrucât măsoară preţurile relative pentru două
monede naţionale; 
ƒ- Curs de schimb real – este o variabilă calculabilă ;ƒreprezinta cursul de schimb ajustat cu diferenta
dintre ratele inflatiei din cele doua tari,respectiv cursul nominal corectat cu raportul dintre preţurile externe
şi cele interne;
b)Cursul de schimb real efectiv – este o variabilă calculabil㠃 si reflecta pozitia relativa a
monedei în termeni de competitivitate a preturilor si costurilor;
c)Curs de schimb de echilibru – este o variabilă neobservabilă si se estimează cu ajutorul
modelelor econometrice;
Regimul cursului de schimb este dat de modalitățile pe baza cărora cursurile de schimb se pot
determina pe diferite piețe valutare.
 
 Cazuri intermediare sau combinate de regimuri de curs de schimb

In prezent se practică următoarele variante sau combinații ale regimului de curs de schimb:
 regimul cursurilor flexibile sau fluctuante (flexible sau floating exchange rates);

 regimul cursurilor fixe sau legate (fixed sau pegged exchange rates); Œ

 regimul cursurilor cu fluctuare dirijată (managed floating exchange rates) - în acest caz, banca centrală

intervine, dar numai pentru a tempera fluctuaţiile; Œ 

 regimul cursurilor controlate.

 În plus, în prezent, se mai întâlnesc şi cazuri intermediare sau combinate de regimuri de curs de schimb
 regimul cursurilor fixe, ajustabile (fixed but adjustable) – cursul este fixat pentru perioade lungi de

timp, dar ajustabile în cazul în care se ajunge la situaţii de dezechilibru;

 functionarea uniunilor monetare(currency union) (uniunea monetară permite utilizarea aceleiaşi

monede in mai multe tari:uniunea monetara europeana; (uniunea monetara africana; uniunea monetara
asiatica,care sunt in proces de implementare);
 consiliul monetar (currency board) curs valutar al unei monede fata de o alta moneda,la un curs de

schimb fix;
 curs târâtor sau paritate glisantă (crawling peg); în acest caz, cursul de schimb fix se determină în raport

de un etalon, care se poate modifica discreţionar. În felul acesta, cursul de schimb se poate utiliza ca o
ancoră nominală;
 benzi de fluctuare (target zones, bands); în acest caz, cursul de schimb variază în interiorul unui coridor

preanunţat, iar banca centrală intervine pentru a preveni depăşirea marginilor acestui coridor.
Avantaje si dezavantaje ale regimurilor de curs de schimb flotante si fixe

 Optiunea asupra regimului de schimb se bazează pe analize care iau in considerare o serie de
factori ,precum gradul de deschidere a economiei, mobilitatea capitalurilor, gradul de diversificare a
exportului, orientarea geografica a comertului, rata inflatiei in tara respectiva fata de rata inflatiei in tarile
partenere (pe plan comercial).

 In cazul unui curs de schimb flotant, acesta este determinat liber pe piata, prin confruntarea cererii cu
oferta de valuta, autoritatea monetara nu intervine pe piata valutara, de fapt nu putem vorbi de politica
valutara. Aceasta flotare, numita pura (libera), este mai mult un model teoretic. S.U.A. si Japoniaau monede
care flotează liber.
 In cazul unui curs de schimb fix, acesta este mentinut o perioada indelungata de timp si poate fi
modificat in situatii exceptionale. A functionat practic in perioada sistemului monetar bazat pe etalonul aur
(1880-1914).

 Spre deosebire de cursurile fixe asupra cărora se poate interveni pe termen scurt, cursurile flotante sunt
stabilite pe piaţa valutară fără intervenţia autorităţilor. Un curs de schimb flotant (liber) rezultă din
confruntarea cererii cu oferta pe piaţa valutară, în timp ce un curs fix este determinat după criterii de politică
monetară, în ambele cazuri cursul fiind reflectarea unor caracteristici ale pieţei.
 RETINEM!
 cursurile libere sunt expresie a funcţionării pieţei şi sunt generate de riscuri legate de anticipările operatorilor,
 cursurile fixe ridică problema modului in care se alege rata oficială de schimb, respectiv cursul valutar.
 
Avantajele unui curs fix se pot formula astfel:
-prin practicarea de cursuri fixe se obţine stabilitatea internă, datorită posibilităţii de a se trece peste crizele
monetare;
-stabilitatea cursului favorizează comerţul internaţional;
-cursurile fixe împiedică speculaţiile la care ar putea recurge operatorii, limitând, astfel, riscurile de curs valutar.

Avantajele şi limite ale cursurilor flotante

 permit stabilirea unor rate de schimb în funcție de cererea și oferta de valută, devenind un  factor stabilizator al
economiei;
 daca cursul de schimb se depreciază va conduce automat la stimularea exporturilor și la o cantiate mai mare
de valută încasata din exterior;(de exemplu, daca moneda RON se depreciază de la 4,57 RON/EUR la 4,80
RON /EUR,exportatorii vor avea de câstigat,întrucât ei vor valorifica valuta încasată din exporturi la un curs
mai bun )!
 țările nu sunt supuse șocurilor monetare transmise de mediul extern prin intermediul balantelor de plati si a
masei monetare.
Avantajele şi limite ale cursurilor flotante (continuare)

 îndeplinesc funcţia de amortizare, respectiv, atunci când o ţară îşi majorează sau diminuează masa
monetară, nu se manifestă efectul de contagiune,respectiv,nu se transmit dezechilibre monetare în cealaltă
tară .

 în unele situaţii, sistemul de cursuri flotante se aplică cu reticenţă din următoarele motive:
o sancţionează o politică economică nefavorabilă comunităţii internaţionale;
o responsabilii politicii monetare nu îşi pot ascunde unele eşecuri, atunci când se utilizează cursurile
flotante; spre deosebire de utilizărea unui sistem de cursuri administrate și fixe.
 cursurile flotante acordă prioritate pieţei, respectiv agenţilor economici ,cursul se formează liber pe piaţă,
iar autorităţile monetare intervin sporadic pentru corijarea parităţii, atunci când aceasta nu este acceptabilă.
 Rezultă astfel că, în prezent cursurile flotante sunt impure, deci nu sunt lăsate doar la dispoziţia factorilor
pieţei.
 Cursurile flotante nu ridică problema credibilităţii pentru banca centrală, care nu se angajează, prin
promisiuni, în menţinerea cursului de schimb între anumite limite. De asemenea, cursul flotant permite
adoptarea convertibilităţii depline.
 
 
 Evoluții ale sistemelor monetare naționale

În funcţie de elementele componente ale sistemelor monetare, se pot identifica următoarele tipuri:
A)sisteme monetare metaliste;

B)sisteme monetare nemetaliste

A ) sistemele montare metaliste au avut la bază metalul monetar, respectiv, valoarea atribuită prin lege era
definită în raport cu metalul monetar;În cadrul acestora se face distincția între sisteme bazate pe doua metale
(bimetalism și sisteme bazate pe un singur metal-monometalism).
1. Bimetalismul;moneda se bătea liber, atât în aur cât şi în argint, cu un raport legal de 1/15,5(respectiv,o
moneda era definta printr o anumită cantitate de aur si printr o cantitate argint de 15,5 ori mai mare).
De exemplu,SUA adopta bimetalismul în anul 1792 iar dolarul a fost definit prin 371,25 g de argint şi 27,75 g
aur, semnificând o paritate de 15,5 la 1.
Dificultatea esenţială a bimetalismului provenea din faptul că pe piaţa liberă nu era obligatorie respectarea
paritatii 1g aur = 15,5 g argint.
Legea lui Gresham formulată astfel: moneda rea scoate din circulaţie moneda bună, semnifica faptul că
în rândul utilizatorilor se manifesta preferința pentru moneda din argint(considerată moneda rea); astfel ,
bimetalismul nu a putut functiona decât o perioadă limitată de timp,fiind înlocuit cu monometalismul.
2. Monometalismul are la bază definirea monedelor naționale doar printr un singur metal, de obicei
aurul,rareori, argintul. Marea Britanie a adoptat monometalismul în anul 1816, SUA în 1853, Portugalia în
1854, Germania în 1873, Rusia şi Japonia în 1897.
Forme ale sistemelor monetare monometaliste

 După abandonarea bimetalismului, cele mai multe ţări au folosit etalonul aur ca bază a sistemelor lor
monetare naţionale. Monometalismul aur se va impune în majoritatea ţărilor, deşi unele ţări (China,
Indochina ş.a.) au preferat monometalismul argint.
 Monometalismul aur a cunoscut următoarele forme:

a)sisteme monetare bazate pe etalonul aur – monedă (gold specie standard);

b)sisteme monetare bazate pe etalonul aur – lingouri (gold bullion standard);
c)sisteme monetare cu acoperire mixtă (aur şi devize) denumite gold exchange standard).
a) Sistemele monetare bazate pe etalonul aur-monedă (Gold Specie Standard).
Prima ţară care a renunţat la bimetalism şi a introdus în anul 1818 etalonul aur-monedă (aur clasic) a fost
Anglia. După anul 1870 acest etalon va fi adoptat de numeroase ţări europene, iar în SUA, în anul 1900.
Principalul avantaj al acestui etalon l-a constituit relativa sa stabilitate (internă şi externă), determinată de
principiile care stăteau la baza funcţionării sale, şi anume:
• baterea liberă a monedelor din aur şi libera lor tezaurizare;
• circulaţia liberă a aurului pe plan internaţional.
b) Sisteme monetare bazate pe etalonul aur-lingouri (Gold Bullion Standard).
 Etalonul aur-lingouri fost adoptat după Primul Război Mondial şi reprezintă o variantă redusă a etalonului

aur clasic. Acest etalon se caracterizează prin eliminarea din circulaţie a aurului, care este tezaurizat de
emitenţii bancnotelor (băncile de emisiune) sub formă de lingouri (1 lingou standard de uz curent = 400 de
uncii = 12,444 de kilograme de aur, iar 1 uncie = 31,1035 gramede aur). În condiţiile în care unitatea
monetară continuă să fie definită în aur, bancnotele sunt convertibile în lingouri de aur.
Forme ale sistemelor monetare monometaliste

 Etalonul aur-lingouri se consideră ca fiind un etalon „aristocratic", deoarece convertibilitatea

bancnotelor în aur nu era accesibilă decât categoriilor bogate. De exemplu, un lingou de aur standard era
echivalentul unei sume de 1557 de lire în Anglia, de 215.000 de franci francezi în Franţa şi de 14.000 de
dolari în SUA. Acest etalon a fost adoptat în
 puţine ţări (de exemplu în Anglia în perioada 1925-1931, iar în Franţa în perioada 1928-1936) şi a

funcţionat o perioadă scurtă de timp.

c)Sisteme monetare bazate pe etalonul aur-devize (Gold Exchange Standard) a fost introdus într-un număr
mai mare de ţări şi a avut o existenţă mai îndelungată, el fiind extins la nivel mondial în urma acordurilor
încheiate la Bretton Woods în iulie 1944.
 Etalonul aur-devize a constituit prima derogare de la caracterul automat al etalonului aur-monedă,

datorită faptului că nu mai există în acest caz o legătură directă între bancnotele puse în circulaţie într-o
ţară şi stocul de metal preţios deţinut de banca de emisiune a ţării respective.
 Banca de emisiune nu mai avea obligaţia deţinerii de rezerve de aur atâta vreme cât ea nu mai era obligată

să convertească bancnotele în aur. Avantajul principal a fost posibilitatea adaptării mai elastice a masei
monetare în circulaţie la cerinţele economiei.
 Retinem ! Devize=titluri denominate în valută ,care erau emise de diferite tări,
Etalonul aur devize presupunea ca bancnotele pe care o banca centraal le punea in circulatie
să aibă acoperire în aceste titluri .

 Cu începere din anul 1978 ,aurul nu mai îndeplineşte funcţii monetare şi nici un sistem monetar nu mai
face referire la metalul preţios. Monedele din aur nu mai circulă în nici o ţară si nu mai este folosit
nicăieri ca etalon al valorii,
 al preţurilor. Aurul este în prezent o simplă marfă, iar preţul său se determină zilnic,pe baza cotațiilor
rezultate în urma cererii și ofertei,la bursele specializate.

B) Sisteme monetare nemetaliste-etalonul monetar actual

Etalonul monetar actual este un etalon abstract, care se deosebeşte radical de etalonul aur, care era dimensionat
fizic printr-o anumită cantitate de metal preţios. Locul metalului monetar a fost luat de puterea de cumpărare a
monedei, care este dată de bunurile şi serviciile produse în economia unei ţări.

 În prezent definirea unei monede se realizează prin puterea de cumpărare a acesteia , respectiv, prin
cantitatea de bunuri şi servicii care pot fi achiziţionate cu o unitate monetară.

Cuantificarea acestui etalon este posibil de realizat prin determinarea puterii de cumpărare a monedelor, pe
baza indicilor de preţ, şi ulterior a cursurilor de schimb între monedele diferitelor ţări.
Consiliul Monetar (sau Consiliul valutar) ca autoritate monetară, în locul băncii centrale

o Există țări în care la nivelul sistemului monetar national funcționează Consiliul Monetar,care reprezintă
o autoritate ce emite bancnote şi monedă metalică acoperite într-o proporţie de 100% în valută străină
(denumită ancoră) deplin convertibilă, la un curs de schimb fix.

o Consiliile monetare au funcţionat înainte de 1944 în ţările aflate în curs de dezvoltare şi, în special, în
coloniile britanice. Odată cu afirmarea suveranităţii lor în anii ’50 – ’60, aceste ţări au înlocuit consiliile
monetare cu sistemul monetar bazat pe Banca Centrală.

o Referitor la modalitatea de implementare a Consiliului Monetar au fost evidenţiate două soluţii, şi

anume: fie prin transformarea Băncii Centrale direct în Consiliu Monetar, fie prin înfiinţarea unui Consiliu
Monetar care să funcţioneze în paralel cu Banca Centrală;

o Atunci când Banca Centrală se transformă în Consiliu monetar, nivelul rezervelor valutare trebuie să
acopere în proporţie de 100% masa monetară aflată în circulaţie;
o Atunci cand Consiliul coexistă cu Banca Centrală, volumul rezervelor trebuie să fie la un nivel suficient,
pentru a fi susţinută credibilitatea instituţiei monetare (cazul Argentinei este semnificativ în sensul că valuta
de rezervă a reprezentat 66% din baza monetară).
Exemple de tari cu Consiliu Monetar:
o Argentina, Antigua, Brunei, Djibouti, Republica Dominicană , Granada, St. Kitts şi Nevis, St. Lucia, St.
Vincent şi Grenadines, Hong Kong sunt ţări a căror valută este dolarul american;
o Bosnia, Bulgaria şi Estonia sunt ţări care la adoptarea Consiliului monetar şi-au legat moneda de marca
germană (iar în prezent de euro), iar Brunei a adoptat ca monedă de rezervă dolarul din Singapore.
 Comparație Consiliu Monetar –Bancă Centrală

 Varianta Consiliului Monetar trebuie adoptată în funcţie de condiţiile economice, sociale şi politice
specifice fiecărei ţări şi numai în cazurile în care situaţia monetară nu mai poate fi controlată altfel;
 Prin Consiliul Monetar, Argentina şi-a redus inflaţia de la 2000% în anul 1991 la 5% în anul 1995;
Bulgaria şi-a stabilizat moneda, iar indicele general al preţurilor a scăzut de la 600% în anul 1997, la mai
puţin de 10% în anul 1997.
 Varianta Consiliului Monetar poate fi privită ca o pierdere a independenţei în înfăptuirea politicii monetare.

Consiliul Monetar Banca Centrală

● menţine un curs de schimb faţă de valută –

● practică un curs de schimb „fixat” sau
rezervă „flotant”
● acoperirea în valută străină este 100% ● acoperirea în rezerve străine este
variabilă
● convertibilitatea este deplină ● convertibilitatea este limitată
● nu este o ultimă sursă de împrumuturi ● este o ultimă sursă de împrumuturi
pentru băncile comerciale pentru băncile comerciale
● nu reglementează activitatea băncilor ● stabilieşte şi modifică reglementările
comerciale privind activitatea băncilor comerciale
● prezintă transparenţă sporită ● oferă monedă atât în numerar, cât şi sub
formă de depozite
●oferă monedă sub formă de bancnote şi ●poate alimenta fenomenul inflaţionist
monedă metelică
● nu generează inflaţie ● poate finanţa cheltuielile guvernamentale
● nu finanţează cheltuieli guvernamentale ● practică o politică monetară
discreţionară
● obţine profituri din dobânzi ● este puternic supusă presiunilor politice
● utilizează un număr restrâns de personal ● utilizează un număr mare de personal
 Întrebări și teme propuse

 Ce este un sistem monetar național?

 În ce unitate de măsură se exprima cursul real de schimb?

 Aplicații:

1. Se presupune că în UK şi în România se produce un singur bun, identic, şi anume faina, care în România
costă 8 lei, iar în UK 2 lire, cursul de schimb nominal dintre leul românesc şi lira sterlina pe piață este 4,2
RON/GBP. Care este cursul real?

2. Se consideră că la începutul anului N, cursul de schimb dintre leul românesc şi dolarul american este 4,15
lei pentru un dolar american. Rata anuală a inflaţiei în România este de 3,5% în timp ce rata anuală a
inflaţiei în SUA este de 2%. Dacă se verifică paritatea puterii de cumpărare, la sfârşitul anului, care va fi
cursul de schimb dintre leul românesc şi dolarul american?
6. Sistemul Monetar European - concepte de bază

 Etape premergatoare ale Sistemului Monetar European.

 Crearea SME –anul 1979; componente ale SME, moneda ECU
 Tratate privind crearea Uniunii Monetare Europene
 Criterii de converegență nominală și reală
 Argumente pro și contra UME
 Moneda EURO
 SEBC și Banca Centrală Europeană
 Criterii de convergență nominală- România anul 2019
Etape parcurse în organizarea monetara europeană
http://zentral-bank.eu/pub/pdf/other/ecbhistoryrolefunctions2006ro.pdf
 1.Etape premergătoare crearii Sistemului Monetar European

 1. Constituirea (în anii ’50) a:

◦ Comunităţii Economice a Cărbunelui şi Oţelului
◦ Comunităţii Europene a Energiei Atomice
◦ Comunităţii Economice Europene

-Comunitatea Europeană a fost înființată la Roma sub numele de 

Comunitatea Economică Europeană (CEE), la data de 25 martie 1957, de către cele șase state
membre (Belgia, Germania, Franța, Italia, Luxemburg, Olanda) ale 
Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO).
-Concomitent cu CE s-a constituit și Comunitatea Europeană a Atomului (CEA, astăzi Euratom)

 2. 1967 – fuziunea celor 3 entități și crearea Comunitații Economice Europene(Tratatul de la Roma)

Tratatul de la Roma -Obiective
a)realizarea unei uniuni vamale prin intermediul căreia ţările CEE să fie protejate de concurenţa
celorlalţi participanţi de pe piaţă;
b) asigurarea circulaţiei libere a capitalurilor și a forţei de muncă;
c) realizarea unei politici agrare la nivelul comunităţii, care se protejeze producătorii Comunităţii de
restul producătorilor de pe piaţă ce obţin produsele agricole la preţuri mult mai mici.
 Realizări în plan valutar

 Acordul European de Schimb Valutar, cunoscut şi sub numele de "Şarpele Monetar" sau "Şarpele din
Tunel", datorită imaginii grafice create de fluctuaţiile monedelor participante în raport cu evoluţia
dolarului, a fost introdus în 1971 de guvernele Belgiei, Germaniei, Franţei, Italiei, Luxemburgului şi
Olandei ca o metodă de protecţie şi de dirijare a cursului valutar.
 Sistemul permitea o fluctuaţie a unei monede participante de plus/minus 2,25% faţă de dolar şi de
plus/minus 4,5% în raport cu celelalte monede

 Aparitia şarpelui valutar prin intermediul căruia se urmăreau:

◦ evoluţiile monedelor din cadrul SME faţă de dolarul american (marja de fluctuaţie fiind de +/-
2,25%);
◦ marjele de fluctuaţie ale monedelor din cadrul SME între ele (marja de fluctuaţie admisă fiind de
+/- 4,5%).

Sistemul nu s-a dovedit sustenabil şi a fost abandonat în 1973, odată cu trecerea la fluctuaţia liberă a
dolarului american.
Imagini : Șarpele monetar sau șarpele in tunel
Sistemul Monetar European SME –crearea în anul 1979
 2.Crearea Sistemului Monetar European- SME

 În luna martie 1979, procesul de integrare monetară a fost relansat prin crearea Sistemului Monetar
European (SME).
 Acesta a fost înfiinţat printr-o rezoluţie a Consiliului European, iar procedurile sale de funcţionare au fost

stabilite printr-un acord încheiat între băncile centrale participante.

Ţări participante: Franţa, Germania, Belgia, Italia, Danemarca, Olanda, Luxemburg şi Anglia
Obiective:
 Adoptarea monedei europene ECU (European Currency Unit )

 Susţinerea de catre fiecare banca centrala a cursului valutar al propriei monede prin intervenţii directe pe

piaţă .
ECU – este o monedă compozită,moneda coș,care are în structura mai multe monede componente.

 se stabilireste un mecanism de schimb valutar care consta intr- un Curs valutar ficare poate fluctua intre

anumite limite ;
Crearea European Monetary Cooperation Fund (1973) – care a avut un rol important în menţinerea sub

control a cursurilor de schimb ale monedelor europene intre ele si fata de ECU.
Approximate national currency weights to the ECU value
1979-03-13– 1984-09-17– 1989-09-21–
Currency
1984-09-16 1989-09-21 1998-12-31
 Belgian
9.64% 8.57% 8.18%
franc (BEF)
 German
32.98% 32.08% 31.96%
mark (DEM)
 Danish
3.06% 2.69% 2.65%
krone (DKK)
 Spanish
– – 4.14%
peseta (ESP)
 French
19.83% 19.06% 20.32%
franc (FRF)
 Pound
13.34% 14.98% 12.45%
sterling (GBP)
 Greek
drachma (GRD – 1.31% 0.44%
)
 Irish
1.15% 1.20% 1.09%
pound (IEP)
 Italian
9.49% 9.98% 7.84%
lira (ITL)
 Luxembourgi
– – 0.32%
sh franc (LUF)
 Dutch
10.51% 10.13% 9.98%
guilder (NLG)
Trecerea spre Uniunea Monetară
 3. Tratatul privind Uniunea Europeană

Raportul Delors” din data de 17 aprilie 1989 recomanda realizarea uniunii economice şi monetare în trei
etape „distincte, dar evolutive”.

• Prima etapă urma să fie consacrată realizării pieţei interne, reducerii disparităţilor dintre politicile
economice ale statelor membre, eliminării tuturor obstacolelor din calea integrării financiare şi
intensificării cooperării monetare.
• Cea de-a doua etapă trebuia să servească drept perioadă de tranziţie la ultima etapă, prin stabilirea
organelor de bază şi a structurii organizatorice a UEM şi prin consolidarea convergenţei economice.
• Cea de-a treia etapă presupunea fixarea irevocabilă a cursurilor de schimb şi atribuirea de
responsabilităţi monetare şi economice depline diferitelor instituţi işi organisme comunitare.
 Tratatul privind Uniunea Europeană
(Tratatul UE, cunoscut în general sub denumirea „Tratatul de la Maastricht”)

 s-a adoptat la data de 7 februarie 1992.

 Prin acest tratat a fost instituită Uniunea Europeană şi au fost modificate tratatele fondatoare ale
Comunităţilor Europene.
 Acesta a pus bazele UEM şi a prevăzut o metodă şi un calendar pentru realizarea

acesteia.
 Etapele formarii Uniunii Economice si Monetare

 Prima etapă, (1 iulie 1990 şi 31 decembrie 1993) ale cărei elemente centrale au fost stabilite înainte de
Maastricht a reprezentat etapa consolidării pieţei
 Obiectivul central al acestei etape l-a constituit creşterea convergenţei politicilor economice şi a cooperării
între băncile centrale în scopul încorporării practicilor monetare ale statelor membre în cadrul Sistemului
Monetar European.
 Cea de-a doua etapă a început la 1 ianuarie 1994 şi s-a încheiat la 31 decembrie 1998.
 Pornind de la prevederile Tratatului Uniunii Europene statele membre au fost constrânse la a evita
deficitele bugetare excesive, şi de a iniţia paşi spre independenţa băncii centrale . În procesul de creştere a
independenţei băncilor centrale, Tratatul le interzice acestora acordarea de facilităţi de creditare
guvernamentale sau de achiziţii de instrumente privind datoria publică direct de la acestea.
Etape ale formarii UME- Continuare

 Etapa a treia, a început la 1 ianuarie 1999 cu stabilirea ratelor de schimb irevocabile între monedele
statelor participante şi în raport cu euro.
 Ecu a fost înlocuit de către euro şi acesta a devenit moneda oficială a statelor membre care participă în
totalitate la politica monetară comună.

 Din acest moment, politicile monetare şi politica cursului de schimb sunt exprimate în euro, iar utilizarea
monedei euro pe piaţa internaţională şi emisiunile de titluri de stat sunt făcute în mod obligatoriu în euro.
 Statele membre participante au o singură monedă (euro) şi o singură politică monetară.
Ratele de conversie între moneda euro şi monedele statelor membre care adoptă moneda eurola
31.12.1998.

Cursurile de schimb fixate irevocabil faţă de euro

= 40,3399 franci belgieni
= 1,95583 mărci germane
= 340,750 drahme greceşti
= 166,386 pesetas spaniole
= 6,55957 franci francezi
1 euro = 0,787564 lire irlandeze
= 1 936,27 lire italiene
= 40,3399 franci luxemburghezi
= 2,20371 guldeni olandezi
= 13,7603 şilingi austrieci
= 200,482 escudo portughezi
= 5,94573 mărci finlandeze
4.Criterii de convergență nominală pe care trebuie sa le îndeplinească țările membre ale UEM

 o rată scăzută a inflaţiei, care să nu depăşească cu mai mult de 1,5 % cele mai bune performanţe ale
statelor membre participante în anul dinaintea examinării;
 dobânzi scăzute pentru creditele pe termen lung, care să nu depăşească cu mai mult de 2% dobânzile
din cele mai performante state membre participante în anul dinaintea examinării;
 un deficit bugetar care să nu depăşească 3% din PIB
 o datorie publică cumulată care să nu depăşească 60% din PIB;
 stabilitatea cursului de schimb, în sensul menţinerii cursului naţional în limitele marjelor normale de
fluctuaţie ale MRS2 pentru cel puţin doi ani înaintea intrării în zona euro.

 MRS =reprezinta mecanismul ratelor de schimb

 confirmă că participarea la MCS II este voluntară pentru țările din afara zonei euro cu derogare
privind moneda unică, dar adaugă că este de așteptat ca acestea să participe;
 prevede un curs central – convenit de Bnaca Centrală Europeană (BCE) și banca centrală națională
relevantă – între euro și fiecare monedă națională participantă. Acesta poate fluctua cu 15 % în
ambele direcții;
Criteriile de convergenţă reală

 gradul de deschidere a economiei, calculat ca pondere a schimburilor comerciale externe în PIB,

 ponderea comerţului bilateral cu ţările membre ale Uniunii Europene în totalul comerţului exterior,
 structura economiei pe cele trei ramuri principale (industrie, agricultură şi servicii),
 PIB-ul pe cap de locuitor, calculat fie în funcţie de paritatea puterii de cumpărare, fie la cursul
nominal
 Criteriile de convergenţă

CRITERIUL CONDIŢIA DE ADERARE

FINANŢELE DEFICITUL Raportul între deficitul bugetar prevăzut sau efectiv şi PIB nu poate depăşi
PUBLICE BUGETAR 3%, doar dacă:
- raportul a fost diminuat în mod substanţial şi constant tinzând către nivelul
impus;
- depăşirea nivelului impus este temporară şi excepţională, fiind, însă, în
apropierea nivelului impus.
DATORIA Raportul între datoria publică şi PIB nu poate depăşi 60%, iar dacă nu, acest
PUBLICĂ raport trebuie să tindă către nivelul impus.
INFLAŢIA Asigurarea stabilităţii preţurilor, rata medie a inflaţiei, observată pe o perioadă de 1 an,
să nu depăşească cu mai mult de 1,5% pe cele aferente a 3 ţări cu cele mai bune
performanţe.
MECANISMUL Pe parcursul a doi ani moneda analizată să nu fi înregistrat devalorizări puternice care
VALUTAR să genereze grave tensiuni.
RATA DOBÂNZII PE Rata dobânzii pe termen lung (observată pe o perioadă de un an) să nu depăşească
TERMEN LUNG cu mai mult de 2% cele mai bune 3 performanţe în domeniu.

Criteriile de convergență: http://www.ecb.int/pub/pdf/conrep/cr1998en.pdf

Avantaje ale funcționării unei Uniuni Economice și Monetare

 completarea pieţei unice (o piaţă unică are nevoie de o monedă unică);

 creşterea vitezei de transfer a fluxurilor monetare şi eliminarea costurilor de conversie;
 reducerea riscurilor legate de schimburi comerciale şi investiţii prin eliminarea fluctuaţiilor ratei de
schimb;
 transparenţa preţurilor;
 disciplina monetară, în sensul că guvernele nu vor mai putea utiliza valutele ca instrumente de politică
economică;
 scăderea inflaţiei, datorită disciplinei impuse economiilor care formază zona Euro;
 fuziunea pieţelor financiare, care poate conduce la economii importante ;
 creşterea eficienţei şi obţinerea unor ritmuri de creştere economică înalte;
 întărirea poziţiei Uniunii Europene în cadrul sistemului monetar internaţional;
Opinii contra UME

 pierderea controlului şi a puterii de decizie cu privire la problemele monetare

 pierderea de flexibilitate, în sensul că guvernele naţionale nu vor putea să ia decizii de politică monetară
care să permită protejarea economiilor lor de şocurile externe, în detrimentul altor ţări.
 diferenţe relativ mari în ciclurile de afaceri şi standarde de viaţă între statele membre;
 pericolul de a diviza Uniunea Europeană în state din interiorul şi din afara Uniunii monetare;
 costurile materiale pe care le antreneaza înlocuirea monedelor naţionale cu moneda unică, crearea
instituţională şi modificările de natură legislativă cerute de acest demers.
6. Moneda EURO

 În prezent, zona Euro include 19 state membre ale Uniunii Europene care au adoptat moneda euro:
Austria, Belgia, Cipru, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia,
Lituania, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Spania, Slovenia, Malta şi Slovacia.
 Tari precum Andorra, Principatul Monaco, San Marino și Cetatea Vaticanului, folosesc, de
asemenea, moneda euro, în baza unui acord formal încheiat cu Comunitatea Europeană.

 Euro a fost lansata la data de 1 ianuarie 1999, devenind moneda unică a peste 300 de milioane de
europeni.
 În primii trei ani, euro a fost o monedă de cont , utilizată numai în scopuri contabile, de exemplu pentru
plăți electronice.
 Numerarul în euro a fost pus în circulație abia la data de 1 ianuarie 2002, atunci când a înlocuit, la cursuri
de schimb fixate irevocabil.
 Din punct de vedere juridic, atât BCE, cât și băncile centrale ale ţărilor din zona euro deţin dreptul
de a emite bancnote euro. În practică, numai băncile centrale naţionale emit și retrag efectiv
bancnote (și monede) euro.
 BCE nu are casierie și nu efectuează operaţiuni cu numerar. În ceea ce privește monedele euro, emitenţii
oficiali sunt ţările din zona euro. 
 Avantaje ale monedei euro

 O monedă unică oferă mai multe avantaje, printre care eliminarea fluctuației ratelor de schimb și a
comisioanelor de schimb valutar.

 Companiilor le este mai ușor să-și desfășoare operațiunile comerciale transfrontaliere, economia devine
mai stabilă, se dezvoltă mai ușor, iar consumatorii au mai multe opțiuni.

 O monedă comună îi încurajează pe consumatori să călătorească și să facă cumpărături în alte țări.

 La nivel global, moneda euro conferă mai multă influență Uniunii Europene, fiind a doua monedă ca
importanță internațională, după dolarul american.
7. Sistemul European al Bancilor Centrale

 Banca Centrală Europeană şi băncile centrale ale statelor membre formează Sistemul European al
Băncilor Centrale.
 Din acest sistem mai fac parte şi băncile centrale ale statelor membre care nu fac parte din zona Euro, şi
care nu participă la luarea deciziilor cu privire la politica monetară unică pentru zona Euro.

 Obiectivul declarat al SEBC îl constituie:

 menţinerea stabilităţii preţurilor
 definirea şi implementarea politicii monetare unice,
 crearea şi deţinerea de rezerve valutare ale statelor participante
 asigurarea stabilităţii sistemului financiar.
Banca Centrală Europeană

 S-a înfiintat în anul 1999;

 Fixează rata la care acordă credite băncilor comerciale din zona euro, controlând astfel masa monetară și
inflația.

 Gestionează rezervele valutare străine din zona euro, precum și cumpărarea și vânzarea de valută pentru a
echilibra cursurile de schimb.

 Se asigură că instituțiile și piețele financiare sunt supravegheate corespunzător de către autoritățile

naționale și că sistemele de plăți funcționează corect.
 Garantează siguranța și soliditatea sistemului bancar european.

 Autorizează tipărirea de bancnote euro de către țările din zona euro.

 Monitorizează evoluția prețurilor și evaluează riscul pe care aceasta îl poate reprezenta pentru stabilitatea
prețurilor.
8. TEORIA ZONELOR MONETARE OPTIME

 Zonele monetare optime -sunt grupuri de tari ale unei regiuni,cu economii puternic corelate prin comertul
de bunuri si servicii, si prin mobilitatea factorilor de productie.(Krugman, P. R. & Obstfeld, M.)
 Literatura de specialitate evidenţiază trei criterii generale ce definesc o zonă monetară optimă:
◦ mobilitatea factorilor de producţie;
◦ gradul de deschidere al economiei;
◦ gradul de diversificare al producţiei
 Pentru ca o zonă monetară să fie optima sunt necesare o serie de criterii:
 Mobilitatea factorilor de producţie
 Gradul de deschidere a economiei;
 Gradul de diversificare a producţiei
 Integrarea financiară
 Existenţa unor rate de inflaţie similare
 Flexibilitatea preţurilor şi a salariilor
 Integrarea politică
9. Criteriile de convergență nominală pentru România la nivelul anului 2017
Deficitul bugetar se apropie de limita admisă iar datoria publica este sub nivelul de 60%
Volatilitatea cursului de schimb in perioada 2007-2017
BNR-despre convergența reală a României
FLORIN GEORGESCU-prim viceguvernator analizeaza o serie de indicatori ai Romanieie
comparativ cu media tarilor din UE.
Decalajul României față de alte tari europene in ceea ce priveste convergentaa reala
PIB/locuitor si VNB/locuitor ca pondere in media UE(in puterea de cumparare
standard Parity Purchasing Standard)
Evoluția puterii de cumparare a românilor ca pondere in media UE
Productivitatea muncii si costul orar al fortei de muncă
Întrebări și discuții

 Ce reprezinta SME și care sunt componentele acesteia?

 Ce înseamnă moneda ECU?

 Enumerați criteriile de convergență nominală și reală.

 Argumentați avantagele și dezavantajele aderării la moneda unică europeană.
 7. Sistemul Monetar Internațional - concepte de bază

 Etape premergătoare ale SMI de la Bretton Woods; 

 Acordul de la Bretton Woods: Conferința Monetară și Financiară Internațională

 Principiile care au stat la baza Sistemului Monetar de la Bretton Woods

 Analiza celor mai importante principii

 Moneda DST; funcțiile și utilizările DST

 Instituțiile Sistemului Monetar Internațional

 Crizele financiare şi reformarea Sistemului Monetar Internațional

Acordul de la Bretton Woods

 Sistemul Monetar International este conceput si, ulterior,pus în practică, după Conferința monetară și
financiară internațională a Națiunilor Unite și Asociate, desfăşurată la Bretton Woods, în New
Hampshire, între 1-22 iulie 1944.
 Reprezentantii puterilor aliate si au propus sa realizeze o arhitectura a sistemului financiar
international,astfel încât să fie eliminate fluctuațiile prea mari ale cursurilor de schimb,să fie controlate
miscările de capital și să fie creat un cadru pentru favorizarea comerțului internațional

Propuneri:
o au fost prezentate doua poziții: a SUA si a Marii Britanii(Planul White si Planul Keynes);
o ambele planuri încercau să găseasca solutii pentru reluarea tranzactiilor internationale si refacerea
economiilor;
o SUA propunea o moneda numita unitas;
o Marea Britanie propunea o moneda numita bancor;
o se propunea un Fond de stabilizare care sa emita moneda unitas; sau o banca centrala care sa emita
bancor;
1. Etape premergătoare

 Ce este Sistemul Monetar International ?

 un ansamblu de reguli, reglementari,instrumente, organisme si piete referitoare la emisiunea si circulatia

monedelor internationale;

 înainte de crearea SMI,au existat unele încercari de unificare și internationalizare monetară,precum:

 Uniunea Monetara Latină ,creata în anul 1865 de :Franta,Italia Belgia si Elvetia ,având ca unitate monetara
comuna francul(100 centime);
 Blocul Aurului,în anul 1933,in care tarile Franta,Belgia,Italia,Elvetia,Olanda si Polonia, care aveau
etalonul monetar bazat pe aur,au decis să păstreze paritatile existente,respectiv ,sa nu mai modifice
cursurile monedelor nationale stabilite in raport cu aurul.
 Acordul Monetar Tripartit ,încheiat între SUA,Franta si Marea Britanie,prin care acestea își promiteau
sustinerea cursurilor monedelor naționale și împiedicarea deprecierii acestora.
 2. Ce soluții s-au adoptat la Bretton Woods?

S -au creat doua institutii financiare internationale :

 Fondul Monetar International si Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare 

 Acordul semnat la Bretton Woods totaliza 20 de articole care constituiau statutul 
Fondului Monetar Internațional.
 Se prevedea că FMI este persoană juridică, fiind un sistem cu organe de conducere, cu buget propriu și cu
un mecanism procedural de decizie și interpretare a propriului statut.

 Statele care aderă la Fondul Monetar Internațional își asumă o serie de obligațiuni cu titlu general:
o furnizarea de date financiare și economice necesare funcționării normale a operațiunilor Fondului Monetar

Internațional;
o eliminarea restricțiilor asupra efectuării plăților și transferurilor pentru tranzacțiile curente internaționale;

o eliminarea practicilor monetare discriminatorii și a practicilor monetare multiple;

o convertibilitatea, la cerere, a sumelor în monedă proprie deținute de alte țări.

  S- a adoptat etalonul monetar aur devize ;

◦ Dolarul a devenit moneda etalon si principala moneda de rezerva si plata;
◦ Dolarul a fost definit în raport cu aurul ,

◦ având urmatoarea definitie: 1 $=0,888671grame aur (in functie de rezerva de aur a FED );
◦ 35dolari =o uncie de aur(31,05grame);
3. Principiile care au stat la baza Sistemului Monetar de la Bretton Woods

 - cooperarea monetara internationala;

 -cresterea echilibrata a comertului international;
 -dezvoltarea economica a tuturor membrilor;
 -stabilitatea cursului de schimb;
 -convertibilitatea monetara;
 -multilateralizarea platilor internationale;
 -asigurarea lichiditatii internationale;
 -echilibrarea balantei de plati;
 
 IMPORTANT ! Având la bază rezervele de aur de 24 mld $ aflate la dispoziţia Sistemului Federal de
Rezerve al SUA, $ era definit prin valoarea paritară de 0,888671 gr aur. • $ a devenit etalon al sistemului,
între el şi aur stabilindu-se un raport valoric de 35 $ uncia, acesta fiind convenit şi ca preţ fix şi oficial al
aurului.

 În cadrul SM creat în 1944, dolarului i-a revenit rolul de etalon şi, într-un cadru mai larg, cel de monedă
de rezervă şi de plată pe plan internaţional.
 4. Analiza celor mai importante principii

 Stabilitatea cursului de schimb:

 
◦ în cadrul acordului de la Bretton Woodes,s-a introdus optiunea pentru practicarea cursurilor fixe;
◦ fiecare tara trebuia sa isi defineasca moneda in raport cu $;fata de paritatea oficiala se admitea o variatie
de plus/minus 1%.
◦ țările trebuiau sa vegheze strict la respectarea acestor paritati; iar bancile centrale interveneau pe piata
valuata prin vânzari -cumparari de dolari pentru mentinerea cursului monedelor in limitele stabilite;
◦ dolarul devine o sursă de instabilitate întrucât toate băncile centrale achizitioneaza dolari pentru a putea
interveni pe pietele nationale,in vederea mentinerii paritatilor fixe fata de dolar:
◦ FED ajunge in imposibilitatea de a converti ,la cererea autoritatilor straine ,dolarii in aur;
 CONCLUZIA: mentinerea unor cursuri fixe nu a asigurat ,automat ,stabilitate financiara si monetara.
 În anul 1971 se decide ca marjele de fluctuatie ale monedelor,față de aur ,să ajunga la plus/minus
2,25%;
 Principiul convertibilității monetare

 convertibilitatea monetară reprezenta înlăturarea tuturor restrictiilor la plătile curente,adică o tară punea
moneda sa la dispozitia celorlalte tari;
 convertibilitatea se refera la dolar dar si la celelalte monede;
 Dolarul american a fost singura moneda converibilă în aur,la paritatea de 35 dolari uncia,
 FED (Banca Centrală a SUA) avea obligația față de celelalte bănci centrale să convertească în aur
deținerile de dolari;
 în cazul monedelor naționale,convertibilitatea se concretiza în desființarea restricțiilor în plățile și
tranzacțiile internaționale dar si la obligația băncii centrale de a cumpara moneda sa deținută de o altă
bancă centrală ;
 începând cu anul 1968 au aparut restricții în privința convertibiliății dolarilor în aur;
o -s au creat doua piete;una cu pretul liber al aurului si alta cu pretul oficial;
o -in anul 1971 pretul unciei devine 38$;i n anul 1973 pretul aurului devine 45$ uncia;
o -in anul 1971,presedintele american,Nixon denunta sistemul monetar bazat pe aur si anunta
demonetizarea aurului(eliminarea aurului din functiile monetare).
 CONCLUZIE:principiul convertibilitatii dolarului în aur a funcționat fără probleme până în anul
1968,apoi s- a instaurat așa- zisa anarhie monetară,urmând ca din anul 1971 să fie eliminată
legătura dintre aur și dolar;
Constituirea rezervelor oficiale

 Autorităţile monetare ale ţărilor membre la FMI aveau obligaţia să-şi constituie rezerve monetare
corespunzătoare nevoilor determinate, în general de 2 operaţiuni:
 1. convertirea sumelor solicitae;
 2. intervenţiile pe piaţă ale autorităţilor monetare în scopul menţinerii stabilităţii cursurilor de schimb.

 În rezervele monetare, intra: aur, titluri emise pe pieţele financiar-monetare naţionale şi valuta
(respectiv $ care pătrund în economia unei ţări prin intermediul operaţiunilor comerciale şi financiare).

 Astfel, moneda altei ţări ($) a devenea garanţie pentru emisiunea de monedă naţională.
 Dolarul devine cea mai cautată monedă pe plan intrernațional,întrucât băncile centrale doreau să introducă

în rezerva valutară dolari emiși de FED.

Principiul lichidității

• acest principiu presupunea ca Fondul Monetar International, ca institutie a SMI să funcționeze precum un
“rezervor”care sa furnizeze, la nevoie, tărilor membre sprijin pentru acoperirea deficitului balantei de plati
curente:

• Aplicarea principiului lichiditatii a vizat:

 asigurarea vânzărilor contra monedei nationale a monedei altei tări ,pentru asigurarea necesarului in
vederea efectuarii unor plati;

 nevoia de lichiditate a tarilor în curs de dezvoltare a condus la elaborarea unui plan de creare a unei
monede internationale, denumită DREPTURI SPECIALE DE TRAGERE(DST);
 
 
 5. Crearea monedei DST (drepturi speciale de tragere)

 DST este primul activ de rezervă (care să fie deținut de o bancă centrală), purtator de dobanda si creat
prin decizie institutionale;
 A fost creata in anul 1969 de catre FMI,in contextul instabilitatii monetare create in cadrul sistemului
monetar international. A fost o moneda de cont .

 La momentul lansarii,definitia DST a fost :1 DST=1$ =0,888671 grame aur;

 Incepând cu anul 1974,DST-ul se definește pe baza unui coș de valute;

 DST –urile sunt emise și anulate de Fondul Monetar International ;
 FMI are autoritatea să creeze și să aloce DST către țări ,in funcție de cota de participare la resursele FMI:
 Orice alocare de DST trebuie să țină seama de nevoia de rezerve ca mijloace de plata internationale pe termen
lung;
 Incepând din anul 1974,DST este compus din 16 valute ala tarilor cu pondere mai mare de 1 % in
comertul international;
 Din 1981 in cosul DST au fost incluse mondele :
 $,lira sterlina,yen japonez,Francul francez si marca germana;
 Din anul 1999,se introduce EURO care inlocuieste DM si FF;
 Din anul 2016, în coșul DST este inclusă și moneda Chinei,yuan chinezesc.
Structura DST în prezent

Friday, May 20, 2016

Percent change in exchange rate

Currency amount
Currency Exchange rate  1
U.S. dollar equivalent against U.S. dollar from previous
under Rule O-1
calculation
Euro 0.4230 1.12140 0.474352 0.098
Japanese yen 12.1000 110.35000 0.109651 -0.381
Pound sterling 0.1110 1.45790 0.161827 -0.389
U.S. dollar 0.6600 1.00000 0.660000
1.405830
U.S.$1.00 = SDR 0.711324 2 0.042 3
SDR1 = US$ 1.405830  4

Cu incepere din noiembrie 2016,in structura DST se include si yuanul chinezesc,iar structura cosului este urmat
 USD  EUR  CNY  JPY  GBP

0.58252 0.38671 1.0174 11 .900  0.085946

41.73%, 30.93%, 10.92%,  8.33%,  8.09%.
Exemplu calcul valoare moneda DST

 Structura DST în luna mai 2016 se prezenta potrivit tabelului de mai sus.
 In cosul DST intra: 0,4230 EURO; 12,100yeni; 0,111lire sterline; 0,66 dolari.
 Pe baza cotatiilor monedelor fata de USD,din data de 20mai 2016,s-a determinat echivalentul in dolari al
contributiilor la cos,astfel:

o 0,4230Eur x 1,12140USD/Eur=0,474352 USD

o 12,100yeni :110,35yeni/USD=0,10965 USD
o 0,111lire x 1,4579USD/lira=0,161827USD
o 0,66USD=0,66USD

Cosul DST este constituit din :0,4743USD+0,109651USD+0,161827USD+0,66USD=

1,405830 USD

1DST=1,405830USD
Funcțiile și utilizările DST

 Conform statutului FMI, moneda DST indeplinește următoarele functii:

 Functia de etalon monetar international(orice moneda se poate exprima in raport de DST);
 Functia de mijloc de rezerva(alaturi de aur si rezervele valutare intra in rezerva oficila a aunei tari);
 Functia de instrument de credit;
 Functia de mijloc de plata ,limitata doar la plata dobanzilor si comisioanelor datorate FMI.

  Ce face o tara membra a FMI cu alocarile de DST?

 are dreptul sa obtina o suma in valuta de la o alta tara ;sau poate fi furnizoare de valuta catre o alta tara ;
 Utilizari ale monedei DST
 pe piata financiara internationala,emisiuni de titluri exprimate in DST;
 se utilizeaza de catre tari pentru a plati dobanzi si comisioane catre FMI:
 se utilizeaza pentru incheierea de acorduri swap;
 se vinde sau cumpara DST contra unei valute.
Avantaje și limite ale DST

 Avantaje și limite ale DST

 este o monedă mai stabilă comparativ cu orice alta monedă;

 fiind emisă de FMI este o monedă independenta de situația economică și financiară a unei tări;
 are un rol important în menținerea rezervei internaționale la un nivel echilibrat;
 sunt alocate gratuit de către FMI către țările memebre ale FMI.
 îndeplinește doar parțial funcțiile unei monede internaționale ;
 nu este un mijloc direct de plată,ci unul indirect,prin mecanismul de convertire în valute ;
 circulă între autoritîtile monetare: banci centrale,FMI și BIRD;
 sunt emise în funcție de cotele de subscriere ale tărilor la FMI,ceea ce antrenează decalaje între
tările sărace și cele bogate.
6. Instituțiile FMI

 Fondul Monetar Internațional (FMI) este o organizație internațională cu 188 de state membre. A fost
constituită prin Tratatul de la Bretton Woods din iulie 1944, având ca scop principal promovarea unei
economii mondiale sănătoase.

 Acest acord a condus la înființarea Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD,
cunoscută și sub numele de Banca Mondială) și Fondului Monetar Internațional
 FMI are ca scop principal :
o promovarea cooperării monetare internaționale;
o garantarea stabilității financiare;
o facilitarea comerțului internațional;
o asigurarea unui nivel înalt de ocupare a forței de muncă;
o asigurarea stabilitatii economice și combaterea sărăciei.
 Resursele fondului sunt asigurate din contribuția statelor membre, prin plata unor cote în funcție de puterea
economică a fiecărei țări.
 Fiecare stat achita cota sa la Fond în proporție de 25% într-una dintre valutele acceptate pe plan
internațional (dolarul american, euro, yenul japonez sau lira sterlină) sau în DST, iar restul de 75% în
moneda națională.
Relațiile României cu FMI

 România este membră a Fondului Monetar Internaţional (FMI) din anul 1972, având din data de 2
februarie 2016 o cotă de participare de 1 811,4milioane DST (0,38% din cota totală).
 România deţine 19 591 voturi, echivalentul a 0,39% din total.
 În cadrul FMI, România face parte din grupa de ţări care include: Armenia, Bulgaria, Bosnia Herţegovina,
Cipru, Croaţia, Georgia, Israel, Macedonia, Moldova,Muntenegru,Olanda, Ucraina, iar de la 1 noiembrie
2012 şi Belgia si Luxemburg.

 Începând cu anul 1991, asistenţa financiară acordată de FMI :s-a concretizat în aprobarea unui
număr de zece aranjamente stand-by si trei împrumuturi speciale în cadrul unor facilități de
finanțare.
 Din ultimele trei aranjamente stand-by, aprobate de FMI în anii 2009, 2011 și 2013, România a efectuat
trageri în valoare de 10,57 miliarde DST 1 (aproximativ 11,9 miliarde euro).

 In prezent, suma alocărilor cumulative de DST-uri aferentă României este de 984,8 milioane DST.

 Conform Statutului Fondului, alocările de DST nu sunt purtătoare de dobândă atîta timp cât deținerile de
DST (soldul contului de DST) sunt egale cu suma alocărilor.
 În calitate de ţară membră, România a beneficiat de-a lungul timpului de asistenţă tehnică în câteva
domenii, incluzând politica monetară şi organizarea băncii centrale, supravegherea şi reglementarea
bancară şi statistică.
Grupul Băncii Mondiale

Grupul Băncii Mondiale  este  format din cinci instituţii financiare internaţionale:
 Banca Internaţională Reconstrucţie şi Dezvoltare  BIRD/IBRD (International Bank for Reconstruction

and Development)
 Corporaţia Financiară Internaţională – CFI/IFC (International Finance Corporation)

 Asociaţia Internaţională de Dezvoltare – AID/IDA (International Development Association)

 Agenţia de Garantare Multilaterală a Investiţiilor - MIGA (Multilateral Investment Guarantee

Agency)  
 Centrul Internaţional de Reglementare a Diferendelor din Domeniul Investiţiilor -

ICSID (International Center for Settlement of Investments Disputes)  

 Termenul generic de Banca Mondială (BM) se referă în principal la IBRD şi IDA, iar proiectele principale

de finanţare se derulează prin IBRD

Relațiile României cu Banca Mondială

 BM a fost înfiinţată la 1 iulie 1944 în urma conferinţei de la Bretton Woods (SUA), odată cu Fondul
Monetar Internaţional.
 BM reuneşte 188 ţări membre, responsabile de modul în care este finanţată instituţia şi de alocare a
fondurilor. Sediul BM este la Washington D.C.
 România este membră a IBRD (din 1972), IFC (din 1990), MIGA (din 1992), ICSID (din 1975) şi IDA
(2014).
 Activitatea Grupului BM în România a început în anul 1991 şi cuprinde atât programe şi proiecte
publice, finanţate de către BIRD prin împrumuturi acordate direct statului, prin Ministerul Finanţelor
Publice, cât şi proiecte private, fără garanţie de stat, prin sprijinul acordat de către IFC şi MIGA;
 În perioada 1991-2015, BM (prin BIRD) a aprobat 96 de operaţiuni finanţate în România, cu un total
al angajamentelor de aproximativ 12,7 miliarde USD.
 BM a sprijinit reformele structurale şi privatizarea în România prin programele de tip
 PSAL (Împrumut de ajustare structurala a sectorului privat) ; PAL (Împrumut pentru ajustarea
sectorului public ); programele de dezvoltare rurală şi de reducere a sărăciei ;
 În prezent, portofoliul BM în România cuprinde 16 operaţiuni active , în valoare de 2,6 miliarde de
dolari;
Perspective ale relației României cu Banca Mondială

 Perspectivele relației România-BM: Noul Parteneriat Strategic pentru România (Country Partnership

Strategy – CPS) 2014-2017: are ca obiective sprijinirea statului roman pentru accelerare a reformelor
structurale, diminuare a sărăciei şi promovarea prosperităţii prin trei piloni :
1.crearea unui guvern pentru secolul XXI (orientat pe buna funcţionare a administraţiei publice şi utilizarea
eficientă a tuturor resurselor, inclusiv fondurile europene); 
2.asigurarea creşterii economice  şi crearea de locuri de muncă (cu scopul de a diminua sărăcia prin
îmbunătăţirea mediului de afaceri, a administrării companiilor de stat, promovarea inovaţiei şi a agendei digitale
pentru competitivitate);
3.incluziune socială (motorul prosperităţii comune şi dezvoltării durabile );
 In viitorul apropiat, România va trece la o nouă etapă a colaborării sale cu BM;

 Romania va dobândi un nou statut în cadrul comunităţii financiare internaţionale, compatibil cu

statutul de membru UE şi de donator în cadrul politicii internaţionale de cooperare pentru dezvoltare;

 nu va mai putea implementa proiecte ale BM pe teritoriul său.
7. Crizele financiare şi reformarea Sistemului Monetar Internațional

o Sistemul monetar internațional actual nu este unul perfect, slăbiciunile lui fiind subliniate şi analizate
în literatura de specialitate autohtonă şi străină a ultimilor ani.

o După prăbuşirea sistemului de la Bretton Woods s-a ajuns, în etape, la o varietate a ratelor de schimb,
predominând cele flexibile, la o circulație liberă a capitalului, la o libertate în alegerea regimurilor valutare,
la o fluctuație excesivă a ratelor de schimb, la predominanța dolarului ca monedă de rezervă;

o Analizând funcționarea sistemului monetar internațional pe diferite perioade se observă că fiecare

sistem nu a avut o perioadă de funcționare mai mare de 40 de ani:

 sistemul bazat pe etalonul aur-monedă – 40 de ani;

 sistemul bazat pe etalonul aur-devize – 30 de ani;
 sistemul de la Bretton Woods – 29 de ani;
 sistemul post-Bretton Woods – 40 de ani.
 Cronologia evenimentelor monetar- financiare internaționale

 Marea Depresiune din 1929-1933 a fost rezultatul unui sistem monetar internațional caracterizat prin
instabilitate financiară, dezechilibre grave şi aparent greu de rezolvat la nivel mondial şi rate de schimb fixe.
 Crizele financiare din anii ’90 de pe piețele emergente – Mexic (1994- 1995), Asia de Sud-Est (1997-
1998), Rusia (1998), Brazilia (1998-1999), Argentina (1999-2002) –au atras atentia asupra necesitatii
reformei sistemului monetar international.
 Aceste crize au scos la iveală o serie de deficiențe la nivelul sistemului monetar internațional, care ar fi putut
justifica o schimbare fundamentală.
 frecvența crizelor începând din 1973 s-a dublat față de perioada funcționării sistemului de la Bretton Woods
sau a etalonului monetar aur şi rivalizează cu criza din 1929-1933.
 crizele au devenit mai frecvente, dar nu mai severe.
 Au fost identificate 38 de crize financiare în perioada 1945-1971 (21 în țări dezvoltate şi 17 în țări
emergente) şi 139 în perioada 1973- 1997 (44 în țări dezvoltate şi 95 în țări emergente).
 Sistemul monetar internațional a devenit unul global si are caracteristici şi probleme noi, iar crizele
funcționale au devenit crize de sistem.
Preocupări pentru “reformarea arhitecturii financiare internaționale” 

 Criza globală din 2008 a scos la lumină cele mai serioase dezechilibre macroeconomice la nivel global,
care au ridicat probleme în funcționarea sistemului monetar internațional şi reprezintă provocări pentru
reforma acestuia.
 
 Dolarul american a fost un „refugiu sigur” la nivel internațional, dar a beneficiat şi de pe urma lipsei unor
alternative viabile.
 
 Sistemul monetar internațional actual, prin deficiențele sale, prin fragilitatea sa şi predominanța dolarului
ca monedă de rezervă, a contribuit la criza globală şi amenință perspectivele economiei globale.
 
Perspective ale SMI

CONCLUZII:
 Creșterea gradului de interconectivitate face ca economia SUA sa joace încă un rol important în cadrul

SMI, în sensul că se manifestă o migrare a dezechilibrelor monetare și financiare ale SUA către intreaga
lume.
 creșterea economica si gradul de intregrare comerciala a tarilor emergente face ca in prezent sa existe o

economie globala multipolara.

 în schimb,din punct de vedere al integrarii financiare,se manifesta decalaj intre tarile avansate si cele

emergente
 crizele derulate au evidentiat riscuri semnificative si vulnerabilitati ale SMI.
 creșterile si reducerile bruste de lichiditate ,au creat disfunctionalități in functionarea SMI. (Interventiile
FED si ale altor banci centrale ,prin furnizarea sau absorbtia de lichiditati pe piata, in contextul
politicilor monetare adoptate dupa anii 2008,au generat disfunctionalitati in functioanrea intregului SMI).
 Deși în ultimii ani,cadrul de reglementare a evoluat,totusi,acesta mentine o serie de dezechilibre.

 Este necesară diagnosticarea tututor tensiunilor la nivel de SMI și transformarea economiei globale.

https://www.imf.org/external/np/pp/eng/2016/022216b.pdf
Indicele stresului financiar la nivel global-indicatorul măsoară nivelul general de stres a principalelor
segmente ale sistemului financiar: piața valutară, piața secundară de obligațiuni de stat, piața monetară
interbancară, piața de capital, piața bancară.
Numărul de tări care au înregistrat crize bancare ,începând din anul 1800. Se poate observa că în
perioda acordului de la Bretton Woods,1945-1971,numărul crizelor bancare s-a redus considerabil.
 Întrebări și discuții

1.Care sunt principiile care au stat la baza Sistemului Monetar?

2.Ce reprezintă DST și ce funcții îndeplinește?

3. Analizați cele mai importante principii discutate la Bretton Woods.

4. Argumentați cauzele crizelor financiare și efectele asupra reformarea Sistemului Monetar Internațional.

 
Bibliografie

Dardac, Nicolae; Barbu Teodora-Cristina – Moneda, Editura ASE, 2009

Costică, Ionela – Politici si tehnici bancare, Editura ASE, 2007
Dardac, Nicolae; Vâșcu, Teodora-Cristina - Monedă și Credit (vol.1), Editura ASE, 2001
http://opac.biblioteca.ase.ro/opac/bibliographic_view/144172?pn=opac%2FSearch&q=Moneda+si+credit+vol+1+
N.dardac%2CT.vascu#level=all&location=0&ob=asc&q=Moneda+si+credit+vol+1+N.dardac%2CT.vascu&sb=re
levance&start=0&view=CONTENT

Moneda – material didactic – platforma: online.ase.ro