Facultatea de

Drept

DISCIPLINA: Analiza economică a dreptului

TEMA:LIBERALISMUL ECONOMIC

COORDONATOR ȘTIINTIFIC:
Lector Dr. Ramona Ciobanu

Autor:
Pora I. Bianca

BRAŞOV 2021/2022
 Cuprins

I.Introducere................................................................................2

II.Aspectele doctrinare ale liberalismului.....................................4

II.1.Liberalismul economic – caracteristici generale.....................4

II.2. Fiziocratii – prima doctrina a liberalismului clasic...................6

III.Doctrina economica a lui Adam Smith.......................................9

III.1.Fondatorul...............................................................................9

III.2 Sitemul economic a lui A. Smith.............................................10

IV.Liberalismul economic modern.................................................13

IV.1Directia gandirii publice...........................................................13

V.Bibliografie.................................................................................14

1
 LIBERALISMUL ECONOMIC

I.Introducere

Liberalismul este o doctrina politica si economica care proclama

principiul libertatii politice si economice a indivizilor si se opune
colectivismului, socialismului, etatismului si in general tuturor ideilor
politice care pun interesele societatii, statului sau natiunii inaintea
individului. Individul si libertatile sale constituie elementul central al
intregii doctrine liberale.Liberalismul economic este o ideologie
care face parte integrantă din liberalismul clasic. În ceea ce
privește filozofia economică, el va sprijini și disemina așa-numita
economie laissez-faire. Cu alte cuvinte, politica de neinterferență a
statului în propria sa viață economică.Urmașii liberalismului
economic consideră că libertatea socială și independența politică
sunt inseparabile de libertatea economică. În sprijinul opiniei lor,
ele invocă argumente filozofice. Pledează activ și pentru piața
liberă. Acești ideologi vorbesc negativ despre imixtiunea guvernului
în afacerile cu piața liberă. Ele reprezintă o libertate maximă atât în
comerț cât și în concurență. Acest lucru distinge liberalismul
economic de o serie de alte tendințe. De exemplu, din fascism,
keynesianism și mercantilism.
O alta definitie pe care am putea sa o dam liberalismului
economic este aceea că liberalismul economic e cea mai mare
orientare de gândire și practică economică din ultimele trei secole.
Până în perioada interbelică a secolului XX se numește liberalism
economic, iar de atunci e neoliberalism economic. Diferența
fundamentală dintre ele se referă la urmatoarele aspecte: rolul in
economie al statului și rolul planificării.

Intr-un sens strict, liberalismul numit "clasic" este un curent

filosofic nascut in Europa secolelor al XVII-lea si al XVIII-lea care
pleaca de la ideea ca fiecare fiinta umana are prin nastere drepturi
naturale pe care nici o putere nu le poate impieta si anume, dreptul
la viata, la libertate si la proprietate. Ca urmare, liberalii vor sa
limiteze prerogativele statului si a altor forme de putere, oricare ar fi
forma si modul lor de manifestare.

In sens larg, liberalismul proslaveste construirea unei societati

caracterizata prin libertatea de gandire a indivizilor, domnia
dreptului natural, liberul schimb de idei, economia de piata pe baza

2
initiativei private si un sistem transpartent de guvernare in care
drepturile minoritatilor sunt garantate. Exista mai multe curente de
gandire liberala care se diferentiaza intr-un mod mai precis prin
fundamentele lor filosofice, prin limitele asignate statului si prin
domeniul asupra caruia ele aplica principiul libertatii.

Valorile liberale fundamentale sunt libertatea individuala,

creativitatea individuala, responsabilitatea si independenta
personala, respectul drepturilor indivizilor, egalitatea in fata legii.
Liberalismul este definit prin 4 concepte de baza:

- libertatea individuala

- proprietatea privata

- responsabilitatea individuala

- egalitatea in fata legii

Libertatea individuala este definita ca fiind dreptul de a actiona fara

nici o constrangere impusa din exterior cu conditia sa nu afecteze
drepturile si libertatile legitime ale celorlalti indivizi.

Proprietatea este dreptul individului de a dispune de rezultatele

activitatilor sale, de bunurile care-i apartin. Proprietatea include
dreptul la viata si cel de a dispune de propriul corp. Dreptul
individului la securitate si rezistenta la opresiune deriva din
acestea.

Principiul responsabilitatii individuale proclama individul ca

singur raspunzator pentru actiunile sale proprii.

Egalitatea in fata legii deriva din principiul responsabilitatii

individuale: fiecare individ raspunde pentru propriile fapte indiferent
de avere, sex, nationalitate, profesie sau alte caracteristici
individuale sau sociale.

Principii fundamentale

 Economia este guvernată de legi obiective;

 Economia este organizată pe baza proprietății private;
 Există libertate de acțiune a organizării economice;
 Există concurența liberă și perfectă.

3
 Cele 4 principii stau la bază ai cărui model liberal dintotdeauna
și formează substanța esențială a liberalismului.
Legile economice orientează activitatea și asigură rezolvarea,
realizarea tuturor intereselor și armonizarea lor. Sarcina
liberalismului este aplicarea legilor obiective și crearea unor
instituții pentru funcționarea a legilor, proprietăți private – baza
activității libere a individului – de aceea liberalii o consideră
fundamentală într-un climat liberal. Liberalismul promovează
acțiuni care să permită manifestarea liberei inițiative prin care
individul participă la viața economică pentru propriul lui interes.
Teoretic, în general, liberalismul economic = a face în economie
orice corespunde interesului individual; în realitate, liberalismul
economic este relativ, fiind, pe de o parte, limitat de cel individual și
de libertatea celorlalți.

I. Aspectele doctrinare ale liberalismului

II.1.Liberalismul economic – caracteristici generale

Liberalismul constituie una dintre cele mai complete si marcante

doctrine ale societati moderne si contemporane.

Pentru prima oara termenul de liberalism apare la lexicograful

Claude Boiste in 1823, fiind asociat cu lupta pentru libertate a
burgheziei si avand o dubla semnificatie atat politica cat si
economica.In general termenul de liberalism a sintetizat ansamblul
aspiratiilor si revendicarilor innoitoare din societatea europeana
dintre mij. sec.al XVII-lea si al XIX-lea. In primele sale manifestari
liberalismul a vizat domeniul politic fiind sinonim cu inlaturarea
absolutismului, impunerea principiului separarii puterii, a statului de
drept, a reprezentativitatii si a drepturilor si libertatii cetatenilor.In
plan economic in esenta sa liberalismul urmarea:

 inlaturarea relatiilor de productie feudale, a modului de

organizare si exploatare a muncii iobagiste;
 inlaturarea oricarui fel de constrangere economica;
 diminuarea si restrangerea rolului statului in viata economica;
 proclamare libertatii tranzactiilor economice.

Liberalismul a marcat aparitia unei noi orientarii in gandirea

politica dar si economica. In domeniul economic noua gandire s-a
remarcat prin urmatoarele elemente:

4
  a fost conceptia care a transferat centrul cercetarilor
economice din sfera circulatiilor marfurilor in sfera producerii
acestora ;
 a creat, introdus si dezvoltat un nou mod de cercetare si
investigare a economicului. A inlaturat empirismul si
descriptivismul mercantelist, punand accent pe analiza logica
– teoretica bazata pe noi metode si procedee ca: inductia,
deductia, folosirea statisticii si matematici;
 a marcat trecerea cercetarii de la nivelul individual la analiza
de ansamblu a legaturilor economice la scara sociala,
nationala si internationala;
 a marcat inceperea cunoasterii stiintifice a economiei de piata
complete;
 liberalismul a impus aspiratia spre libertatea de miscare. In
domeniul economic aceasta a insemnat deplina libertate de
actiune a agentilor economici, precum si consacrarea liberei
concurente in tranzactiile dintre popoare;
 a impus individualismul conform caruia deciziile cele mai
eficiente si concrete le pot lua agentii economici privati in
opozitie cu autoritatea publica-statul, sau cu diferite
colectivitati mai mult sau mai putin cuprinzatoare;
 liberalismul a considerat proprietatea privata sociala si
individuala, temelia societatii moderne, a economiei de piata,
ea fiind degrevata de orice servituti feudale;
 a impus principiul hedonismul, conform careia se urmarea
obtinerea unui maxim de avantaj cu minim de efort;
 liberalismul a impus un nou mecanism de reglare a
economiei, cel al pietei, a raportului dintre cerere si oferta, el
avand capacitatea de a autoechilibra in mod spontan
economia,
 liberalismul este si prima paradigma economica care explica
preturile si profiturile din economia moderna pornind de la
teoria valorii bazata pe munca;
 o caracteristica majora a paradigmei liberale o constituie
impunerea politici economice a liberului schimb sau altfel
spus politica liberei concurente. Aceasta politica a fost
sintetizata de economistii francezi sub forma, laissez faise,
laissez passer, “le monde va de lui meme”, - lasati lucrurile
sa-si urmeze cursul lor firesc.

Elementele matriceale ale doctrinei au fost fixate de catre

A.Smith in „Avutia natiunilor” (1776).

5
II.2. Fiziocratii – prima doctrina a liberalismului clasic

Fiziocratii au fost un grup de economisti francezi cu vederi

liberale care au criticat mercantelismul si au adus o serie de inovatii
importante in teoria economica. Scoala fiziocrata, a dominat
gandirea economica in anii . Etimologic 'fiziocratie'
inseamna 'puterea naturii'. Fondator al scolii fiziocratice
este Francois Quesnay. Ca si la mercantilisti, scopul activitatii
economice ramane producerea si sporirea bogatiei

Bogatia - bunuri create de natura, produse agricole in primul

rand, si a sferei crearii ei – agricultura („numai pamantul produce,
numai natura 'inmulteste'). Aceste idei sunt dezvoltate prin
conceptul produsului net ca izvor al bogatiei.

Produsul net era conceput ca o diferenta intre productia

agricola obtinuta si cheltuielile efectuate pentru obtinerea
ei. Produsul net, este explicat de fiziocrati sub aspect calitativ ca
dar al lui Dumnezeu, iar cantitativ - ca diferenta dintre bogatia
creata si cea consumata in agricultura.

Intrucat pamantul furnizeaza bunuri atat pentru alimentatie, cat

si materie prima pentru activitatea manufacturiera, agricultura,
producand direct produse alimentare, produce indirect toate
celelalte bunuri. Prin aceasta ea este considerata drept unica
ramura productiva. Toate celelalte ramuri nu creeaza, ci doar
transforma sau transfera materia prima agricola, fiind sub aspectul
crearii bogatiei sterile.Pentru ca pamantul sa creeze bogatie sunt
necesare, considerau fiziocratii, anumite avansuri (investitii):

Avansuri funciare, cheltuieli pe care le fac proprietarii pentru

amenajarea si introducerea in cultura a terenurilor (desecari,
defrisari, indiguiri); fiind facute o data pentru totdeauna, ele nu
presupun amortizarea;

Avansuri initiale, cheltuieli suportate de fermieri pentru

achizitionarea de echipamente, instrumente, animale de munca
care, cu timpul, se uzeaza si se cer a fi recuperate;

Avansuri anuale, cheltuieli efectuate permanent de

producatorii agricoli pentru intretinerea personala si a animalelor de
lucru, seminte, ingrasaminte, lucrari agricole; acestea se
recupereaza integral din productia anului respectiv.

6
 Cu cat aceste avansuri vor fi mai mari, cu atat mai mult va
creste cantitatea si calitatea loturilor prelucrate, deci mai mare va fi
produsul net si, ca urmare, mai bogata va deveni tara. Insa ca sa
existe interes in majorarea avansurilor este necesar, considerau
fiziocratii, sa existe un 'pret bun' la grane, pret ce ar permite
aceasta majorare. Fr. Quesnay mentiona ca 'abundenta si
ieftinatatea nu-i bogatie; lipsa si scumpetea este saracie;
abundenta si scumpetea este imbelsugare'.

Circulatia produsului si distribuirea veniturilor se efectueaza

intre 3 clase:

clasa productiva (arendasii si muncitorii agricoli) care produc

produsul net;

clasa proprietarilor (regele, proprietarii funciari, functionarii de

stat, clerul) care insuseste produsul net sub forma rentei si a
impozitelor;

clasa sterila (mestesugarii, manufacturierii, negustorii) care

transforma si transfera produsul net.

Aportul cel mai insemnat al fiziocratilor la dezvoltarea teoriei

economice consta in analiza circuitului economic efectut de
Fransua Quesnay in “Tabloul economic”. In esenta “Tabloul
economic” este o schita a modului cum functioneaza economia de
piata in vederea creari produsului net si a reluarii continua a
reproductiei capitalului social. “Tabloul economic” marcheaza
fluxurile economice din momentul in care fermierii au platit deja
arenda proprietarului aratand cum cheltuiesc ei bani, cum sunt
folositi bani de fermieri si industriasi pentru a-si procura avansurile
necesare inlocuirii mijloacelor uzate in vederea reluarii procesului
de productie.

Modelul lui Fr. Quesnay reprezinta un sistem macroeconomic

autoechilibrat, care functioneaza independent, fara interventia
statului, in conditiile asa-numitei 'ordini naturale'.

Ordinea naturala, in viziunea fiziocratilor, era 'Constitutia fizica

pe care insusi Dumnezeu a dat-o Universului'. Dupa cum natura se
bazeaza pe legile eterne si universale stabilite de Dumnezeu,
sustineau fiziocratii, la fel si activitatea economica, ca parte
componenta a naturii, se supune actiunii acestor legi naturale - legi
ce trebuiesc cunoscute si respectate chiar de regi. Aceasta din

7
motivul ca nimeni nu poate intocmi legi mai bune si echitabile decat
cele pe care le-a stabilit forta divina. Bazandu-se pe aceasta idee,
Fr.Quesnay il indruma pe dafinul Ludovic al XVI: 'Nu faceti nimic,
legile vor conduce in locul Dvs', de unde a si pornit vestitul postulat
fiziocrat 'laisser faire, laisser passer, tout va de lui meme'.

Ordinea naturala permite atingerea a 3 scopuri majore:

 imbogatirea statului pentru asigurarea ordinii economice;

 perfectionarea ordinii economice existente pana la nivelul
celei naturale;
 asigurarea prosperitatii agriculturii prin investitii masive in
sectorul agrar.

In aceste conditii interventia activa a statului in economie devine

inutila, functiile lui economice reducandu-se la urmatoarele:

 Protectia proprietatii ca sursa a libertatii individuale si

fundament al ordinii naturale;
 Liberalizarea comertului ca sursa a libertatii economice,
a majorarii cererii la produsele agricole si, deci, a
preturilor la ele;
 Asigurarea instruirii cetatenilor in vederea inzestrarii
acestora cu capacitatile necesare cunoasterii si
respectarii ordinii naturale;
 Realizarea lucrarilor publice in vederea sporirii
randamentului muncii agricole;
 Asigurarea justitiei fiscale. Daca agricultura este sfera
crearii bogatiei, ea nu trebuie sa fie destimulata de
impozite. Multitudinea lor se cere a fi inlocuita cu
un unic impozit funciar platit de catre proprietarii
funciari. A fost propusa chiar marimea acestui impozit -
1/3 din veniturile detinute de acestia pentru a nu afecta
considerabil consumul lor si, deci, veniturile clasei
productive.

Un asemenea tip de interventie minimala a statului in economie

a primit denumirea de politica “laisser faire”.

8
III.Doctrina economica a lui Adam Smith

III.1Fondatorul

Autorul conceptului de liberalism economic este Adam Smith,

un cunoscut economist din secolul al XVIII-lea. Subiectul studiului
economiei ca știință, el a considerat dezvoltarea economică a
societății, o creștere constantă a bunăstării societății. A. Smith a
numit sursa de avere sfera de producție.

Toate principiile de bază ale economiei proclamate de oamenii

de știință sunt indisolubil legate de doctrina „ordinii naturale”
prezentate de fiziocrați. Dar dacă au crezut că „ordinea naturală”
depinde în primul rând de forțele naturii, atunci Smith a spus că ea
este determinată doar de natura umană și îi corespunde doar ea.

Omul prin natură este un egoist. El nu poate fi interesat decât în

atingerea scopurilor personale. În societate, este limitat, la rândul
său, de interesele altor indivizi. Societatea este o colecție de
indivizi. Prin urmare, aceasta este totalitatea intereselor lor
personale. Din aceasta se poate susține că analiza intereselor
publice ar trebui întotdeauna să se bazeze pe o analiză a naturii și
intereselor unei persoane.Smith a spus că oamenii au nevoie unul
de celălalt, dar că au nevoie de oameni egoiști. Prin urmare, își
prestează reciproc servicii reciproce. Prin urmare, cea mai
armonioasă și naturală formă de relații dintre ei este schimbul.

În ceea ce privește politica economică a liberalismului, aici

Adam Smith a motivat oarecum fără echivoc. El a explicat toate
procesele complexe numai prin motivele acțiunilor așa-numitei
persoane economice, al cărei obiectiv principal este bogăția.

Teoria liberalismului economic ocupă un loc critic în învățăturile

lui Adam Smith. Esența conceptului său: legile pieței influențează
cel mai bine dezvoltarea economiei doar într-un singur caz - atunci
când interesul privat pentru societate este mai mare decât publicul.
Adică, interesele economice ale societății sunt doar suma
intereselor economice ale indivizilor care o compun.

9
III.2 Sitemul economic a lui A. Smith

Adam Smith, prin cercetarile sale a privit lumea economica ca

un vast atelier, iar politica economica a reprezentat-o ca expresia a
interesului cel mai general al comunitatii.

Conceptul cu privire la bogatie si factorii cresterii ei

Bogatia consta din totalitatea bunurilor materiale de care

dispune natiunea la un moment dat

Sfera in care se creeaza bogatia cuprinde toate ramurile

productiei materiale industria, agricultura, comertul.

Izvorul bogatiei il constituie munca desfasurata in productia

materiala.

Factorii cresterii bogatiei sunt urmatorii:

Cantitatea muncii, sau ponderea lucratorilor productivi in

totalul fortei de munca Munca productiva, in opinia lui Smith, se
fixeaza in obiecte materiale si creeaza profit. Ca urmare, munca
muncitorului din industrie sau agricultura este productiva, in timp ce
munca celor care acorda diverse servicii este neproductiva din
simplul motiv ca serviciile dispar chiar in momentul acordarii lor.
Deci, munca fiind utila, nu inseamna ca este si productiva.
Ponderea lucratorilor productivi, la randul lor, depinde de capitalul
utilizat in procesul de productie. Pentru A.Smith capital erau
sumele de bani care, fiind investite in productie, pot aduce un
venit. El divizeaza acest capital in doua parti:

capital fix, adica care aduce venit fara a circula (unelte, cladiri,
utilaje, aptitudini profesionale);

capital circulant, care aduce venit numai daca circula, isi

schimba posesorul (banii, stocul de materii prime si bunuri produse,
stocul de mijloace de subzistenta).

Banii care se transforma in capital provin din economii, sustine

Smith. Cu cat mai mari vor fi economiile, cu atat mai mare va fi
volumul capitalului utilizat, deci, cu atat mai multi muncitori
productivi vor fi angajati, acestia prin munca lor creand o bogatie
mai mare.

10
 Calitatea muncii, sau nivelul productivitatii muncii
lucratorilor productivi. Productivitatea muncii, in opinia lui Smith,
depinde in mod direct de gradul de dezvoltare a diviziunii muncii
care, la randul ei, provoaca un triplu efect:

Creeaza conditii pentru cresterea indemanarii fiecarui

muncitor. A.Smith aduce in calitate de argument un exemplu de la
manufactura de bolduri: 10 lucratori actionand izolat, fiecare
indeplinind consecutiv toate operatiile, puteau confectiona pe zi
cate 20 bolduri fiecare. Specializandu-se in diferite operatiuni ei au
inceput sa produca zilnic 4800 bolduri. Astfel, diviziunea muncii a
provocat sporirea productivitatii ei de 240 ori.

Creeaza conditii pentru economia de timp, evitandu-se

trecerea de la o ocupatie la alta

Creeaza conditii pentru perfectionarea tehnologica si

tehnica a muncii.

Deci, cu cat diviziunea muncii este mai profunda, cu atat mai

inalta este productivitatea muncii si, deci, mai mare este bogatia
tarii. Gradul de dezvoltare a diviziunii muncii, la randul sau, depinde
de dimensiunile pietei. Cu cat este mai extinsa piata, cu atat mai
profunda devine diviziunea muncii, aceasta influentand in mod
direct productivitatea muncii si bogatia tarii.

Teoria repartitiei bogatiei

Smith considera ca volumul bunurilor produse in societate timp

de un an, in expresie monetara, alcatuieste produsul social, care se
distribuie sub forma veniturilor. Smith evidentiaza trei feluri de
venit–salariu, profit si renta, distribuite intre trei clase sociale:
muncitori salariati, capitalisti si proprietari funciari.

Smith a fost primul din economisti care a dat o caracteristica

ampla naturii si marimii acestor venituri

Astfel, salariul era considerat de Smith ca venit de la munca

prestata, nivelul lui mediu fiind influentat de cativa factori mai
importanti:

Cantitatea si pretul mijloacelor de subzistenta necesare

muncitorului si familiei sale – pretul natural al muncii.

11
 Cererea la bratele de munca – pretul de piata al muncii

Starea in care se afla economia: progresiva, stationara sau

regresiva. In starea progresiva salariile, datorita cresterii cererii la
bratele de munca, au tendinta de a creste, in cea stationara raman
constante, iar in cea regresiva au tendinta de a se reduce.

Raportul de forte dintre salariati si patroni. Muncitorii solicita

salarii mai ridicate pe cand patronii, pentru a-si minimiza costurile,
tind sa plateasca mai putin. In aceasta confruntare de interese
invingatori, de obicei, sunt patronii, ei fiind mai putini la numar si
intelegandu-se mai usor in vederea mentinerii unor salarii reduse.

Salariul nu este uniform, mentiona Smith, in diferite activitati el

poate fi diferit datorita greutatii sau prestigiului activitatii, duratei si
costului pregatirii profesionale, incertitudinii ocupatiei, etc.

Profitul era conceput ca venit de la capitalul utilizat, marimea

lui fiind influentata de trei factori principali:

 dimensiunile capitalului investit;

 riscul investitiei;
 marimea salariului si a rentei, profitul fiind un venit rezidual.

Ca si in cazul salariului, in diferite activitati profitul este

diferentiat. Pe termen scurt, considera Smith, aceasta diferentiere
se explica printr-un grad diferit al concurentei. Insa pe termen lung,
datorita mobilitatii factorilor de productie, rata profitului in diferite
activitati se egaleaza.

Renta era considerata ca venit de la utilizarea pamantului,

marimea ei fiind conditionata de urmatorii factori:

 fertilitatea si amplasarea terenurilor agricole;

 raportul de forte intre proprietarii funciari si arendasi.

Studiind aceste feluri de venituri, Smith ajunge la urmatoarea

concluzie importanta: intrucat salariul ajunge doar pentru
subzistenta, iar renta funciara este utilizata, cu precadere, in
scopuri neproductive, rezulta ca doar profitul poate asigura
investitiile necesare si, prin acumularea capitalului, cresterea
economica.

12
IV.Liberalismul economic modern

IV.1Directia Gandirii Publice

Acum să trecem la liberalismul economic modern. Se înțelege

ca o direcție a gândirii sociale, afirmând nevoia de a limita sfera
activităților și puterilor statului. Susținătorii săi de astăzi sunt
convinși că statul ar trebui să asigure doar o viață pașnică,
prosperă și confortabilă pentru cetățenii săi. Dar în niciun caz nu se
amestecă în afacerile lor economice. Această idee a fost dezvoltată
pe scară largă de un om de știință german, unul dintre clasicii
liberalismului V. Humboldt, în lucrarea sa „Experiența stabilirii
limitelor activităților de stat”.

Dar acestea nu sunt toate semnificațiile liberalismului economic

modern. De asemenea, liberalismul economic modern poate fi
vayut si ca o mișcare socială anti-birocratică care a avut originea în
Marea Britanie, Statele Unite și Noua Zeelandă. Scopul său
principal: influențarea faptului că activitatea sistemului
administrației publice sa se schimbă radical. Uneori, o astfel de
mișcare poate fi numită „revoluția managerială”.

OCDE (organizația în care s-au unit cele mai dezvoltate țări ale
lumii) oferă un document cu o listă completă a lucrărilor
desfășurate, care a fost stimulată de adepții liberalismului
economic. Și aceasta este o serie de schimbări eficiente:

 Descentralizarea guvernului.
 Delegarea responsabilității de la niveluri superioare la
inferioare ale managementului.
 O revizuire radicală sau parțială a responsabilităților
guvernului.
 Reducerea dimensiunii sectorului de stat în economie.
 Corporatizarea și privatizarea industriilor de stat în economie.
 Orientarea producției către consumatorul final.
 Dezvoltarea standardelor de calitate pentru furnizarea de
servicii civile.

13
V.BIBLIOGRAFIE

Lector Dr. Ramona Ciobanu - Suport curs Analiza economica a

dreptului

Barcelowicz Leszek-Libertate si dezvoltare

Block Walter-Reconstrucția libertății

Duma Florin-Noua economie și liberalismul

WIKIPEDIA

https://rum.agromassidayu.com

https://biblioteca.regielive.

14