Liberalismul economic. Fiziocrații.

Eseu

Prin persistenta în timp si spatiu, universalitatea, utilitatea si eficienta

sociala pe care a administrat-o, liberalismul constituie una dintre cele mai
complete si marcante elaborate doctrine ale societati moderne si contemporane.

Doctrina cu caracter universal, liberalismul a dat temei si sens dezvoltarii

umanitatii, contribuind în mod hotarâtor la aparitia, dezvoltarea si consolidarea
unui nou mod de productie si de viata, a unui nou tip de societate umana bazata
pe noi principii si relatii interumane, pe un nou mod de organizare si conducere
a societatii.

Pentru prima oara termenul de liberalism apare la lexicograful Claude Boiste in

1823, fiind asociat cu lupta pentru libertate a burgheziei si avand o dubla
semnificatie atat politica cat si economica.

In general termenul de liberalism a sintetizat ansamblul aspiratiilor si

revendicarilor innoitoare din societatea europeana dintre mij. sec.al XVII-lea si
al XIX-lea. In primele sale manifestari liberalismul a vizat domeniul politic
fiind sinonim cu inlaturarea absolutismului, impunerea principiului separarii
puterii, a statului de drept, a reprezentativitatii si a drepturilor si libertatii
cetatenilor.

In plan economic in esenta sa liberalismul urmarea:

-inlaturarea relatiilor de productie feudale, a modului de organizare si

exploatare a muncii iobagiste;

-inlaturarea oricarui fel de constrangere economica;

-diminuarea si restrangerea rolului statului in viata economica;

-proclamare libertatii tranzactiilor economice.

Liberalismul a marcat aparitia unei noi orientarii in gandirea politica dar si
economica. In domeniul economic noua gandire s-a remarcat prin urmatoarele
elemente:

-a fost conceptia care a transferat centrul cercetarilor economice din sfera

circulatiilor marfurilor in sfera producerii acestora ;

-a creat, introdus si dezvoltat un nou mod de cercetare si investigare a

economicului. A inlaturat empirismul si descriptivismul mercantelist, punand
accent pe analiza logica - teoretica bazata pe noi metode si procedee ca:
inductia, deductia, folosirea statisticii si matematici;

-a marcat trecerea cercetarii de la nivelul individual la analiza de ansamblu a

legaturilor economice la scara sociala, nationala si internationala;

-a marcat inceperea cunoasterii stiintifice a economiei de piata complete;

-liberalismul a impus aspiratia spre libertatea de miscare. In domeniul economic

aceasta a insemnat deplina libertate de actiune a agentilor economici, precum si
consacrarea liberei concurente in tranzactiile dintre popoare;

-a impus individualismul conform caruia deciziile cele mai eficiente si concrete

le pot lua agentii economici privati in opozitie cu autoritatea publica-statul, sau
cu diferite colectivitati mai mult sau mai putin cuprinzatoare;

-liberalismul a considerat proprietatea privata sociala si individuala, temelia

societatii moderne, a economiei de piata, ea fiind degrevata de orice servituti
feudale;

-a impus principiul hedonismul, conform careia se urmarea obtinerea unui

maxim de avantaj cu minim de efort;

-liberalismul a impus un nou mecanism de reglare a economiei, cel al pietei, a

raportului dintre cerere si oferta, el avand capacitatea de a autoechilibra in mod
spontan economia,

-liberalismul este si prima paradigma economica care explica preturile si

profiturile din economia moderna pornind de la teoria valorii bazata pe munca;

-o caracteristica majora a paradigmei liberale o constituie impunerea politici

economice a liberului schimb sau altfel spus politica liberei concurente. Aceasta
politica a fost sintetizata de economistii francezi sub forma, laissez faise, laissez
passer, "le monde va de lui meme", - lasati lucrurile sa-si urmeze cursul lor
firesc.

În plan economic în esenta sa liberalismul urmarea:

- înlaturarea relatiilor de productie feudale, a modului de organizare si

exploatare a muncii iobagiste;

- înlaturarea oricarui fel de constrângere economica;

- diminuarea si restrângerea rolului statului în viata economica;

- proclamare libertatii tranzactiilor economice.

Raspândirea si dezvoltarea liberalismului economic a avut loc în ritmuri si

conditii foarte diferite de la o tara la alta, în functie de împrejurarile concrete
nationale si internationale. În Franta, liberalismul economic a fost consacrat de
revolutia burgheza din 1789, în Anglia evolutia liberalismului a început mai
devreme si a învins definitiv abia la mijlocul sec. al XIX-lea prin abolirea
''legilor cerealelor'' – 1846, în unele din tarile din Europa Rasariteana, primele
semne ale liberalismului economic apar catre sfârsitul secolului al XIX-lea si
începutul celui urmator.

Fiziocratii - prima doctrina a liberalismului clasic

Fiziocrații au fost ultimii gânditori care au limitat economia la un singur sector

și la un singur factor de producție și, de asemenea, tot ultimii care au subordonat
viața economică unei paradigme religioase (ordinea naturală dată de
Dumnezeu).

Fiziocratii, un grup de economisti francezi cu vederi liberale care au criticat

mercantelismul si au adus o serie de inovatii importante in teoria
economica. Scoala fiziocrata, a dominat gandirea economica in anii .
Etimologic 'fiziocratie' inseamna 'puterea naturii'. Fondator al scolii fiziocratice
este Francois Quesnay. Ca si la mercantilisti, scopul activitatii economice
ramane producerea si sporirea bogatiei.
Bogatia - bunuri create de natura, produse agricole in primul rand, si a sferei
crearii ei - agricultura ("numai pamantul produce, numai natura 'inmulteste').
Aceste idei sunt dezvoltate prin conceptul produsului net ca izvor al bogatiei.

Produsul net era conceput ca o diferenta intre productia agricola obtinuta si

cheltuielile efectuate pentru obtinerea ei. Produsul net, este explicat de
fiziocrati sub aspect calitativ ca dar al lui Dumnezeu, iar cantitativ - ca diferenta
dintre bogatia creata si cea consumata in agricultura.

Intrucat pamantul furnizeaza bunuri atat pentru alimentatie, cat si materie prima
pentru activitatea manufacturiera, agricultura, producand direct produse
alimentare, produce indirect toate celelalte bunuri. Prin aceasta ea este
considerata drept unica ramura productiva. Toate celelalte ramuri nu creeaza, ci
doar transforma sau transfera materia prima agricola, fiind sub aspectul crearii
bogatiei sterile.

Pentru ca pamantul sa creeze bogatie sunt necesare, considerau fiziocratii,

anumite avansuri (investitii):

Avansuri funciare, cheltuieli pe care le fac proprietarii pentru amenajarea si

introducerea in cultura a terenurilor (desecari, defrisari, indiguiri); fiind facute o
data pentru totdeauna, ele nu presupun amortizarea;

Avansuri initiale, cheltuieli suportate de fermieri pentru achizitionarea de

echipamente, instrumente, animale de munca care, cu timpul, se uzeaza si se cer
a fi recuperate;

Avansuri anuale, cheltuieli efectuate permanent de producatorii agricoli pentru

intretinerea personala si a animalelor de lucru, seminte, ingrasaminte, lucrari
agricole; acestea se recupereaza integral din productia anului respectiv.

Cu cat aceste avansuri vor fi mai mari, cu atat mai mult va creste cantitatea si
calitatea loturilor prelucrate, deci mai mare va fi produsul net si, ca urmare, mai
bogata va deveni tara. Insa ca sa existe interes in majorarea avansurilor este
necesar, considerau fiziocratii, sa existe un 'pret bun' la grane, pret ce ar
permite aceasta majorare. Fr. Quesnay mentiona ca 'abundenta si ieftinatatea nu-
i bogatie; lipsa si scumpetea este saracie; abundenta si scumpetea este
imbelsugare'.

Circulatia produsului si distribuirea veniturilor se efectueaza intre 3 clase:

clasa productiva (arendasii si muncitorii agricoli) care produc produsul net;

clasa proprietarilor (regele, proprietarii funciari, functionarii de stat, clerul)
care insuseste produsul net sub forma rentei si a impozitelor;

clasa sterila (mestesugarii, manufacturierii, negustorii) care transforma si

transfera produsul net.

Aportul cel mai insemnat al fiziocratilor la dezvoltarea teoriei economice consta

in analiza circuitului economic efectut de Fransua Quesnay in "Tabloul
economic". In esenta "Tabloul economic" este o schita a modului cum
functioneaza economia de piata in vederea creari produsului net si a reluarii
continua a reproductiei capitalului social. "Tabloul economic" marcheaza
fluxurile economice din momentul in care fermierii au platit deja arenda
proprietarului aratand cum cheltuiesc ei bani, cum sunt folositi bani de fermieri
si industriasi pentru a-si procura avansurile necesare inlocuirii mijloacelor uzate
in vederea reluarii procesului de productie.

Modelul lui Fr. Quesnay reprezinta un sistem macroeconomic autoechilibrat,

care functioneaza independent, fara interventia statului, in conditiile asa-numitei
'ordini naturale'.

Ordinea naturala, in viziunea fiziocratilor, era 'Constitutia fizica pe care insusi

Dumnezeu a dat-o Universului'. Dupa cum natura se bazeaza pe legile eterne si
universale stabilite de Dumnezeu, sustineau fiziocratii, la fel si activitatea
economica, ca parte componenta a naturii, se supune actiunii acestor legi
naturale - legi ce trebuiesc cunoscute si respectate chiar de regi. Aceasta din
motivul ca nimeni nu poate intocmi legi mai bune si echitabile decat cele pe
care le-a stabilit forta divina. Bazandu-se pe aceasta idee, Fr.Quesnay il indruma
pe dafinul Ludovic al XVI: 'Nu faceti nimic, legile vor conduce in locul Dvs', de
unde a si pornit vestitul postulat fiziocrat 'laisser faire, laisser passer, tout va de
lui meme'.

Ordinea naturala permite atingerea a 3 scopuri majore:

- imbogatirea statului pentru asigurarea ordinii economice;

-perfectionarea ordinii economice existente pana la nivelul celei naturale;

- asigurarea prosperitatii agriculturii prin investitii masive in sectorul agrar.

In aceste conditii interventia activa a statului in economie devine inutila,

functiile lui economice reducandu-se la urmatoarele:

-Protectia proprietatii ca sursa a libertatii individuale si fundament al ordinii

naturale;
-Liberalizarea comertului ca sursa a libertatii economice, a majorarii cererii la
produsele agricole si, deci, a preturilor la ele;

-Asigurarea instruirii cetatenilor in vederea inzestrarii acestora cu capacitatile

necesare cunoasterii si respectarii ordinii naturale;

-Realizarea lucrarilor publice in vederea sporirii randamentului muncii agricole;

-Asigurarea justitiei fiscale. Daca agricultura este sfera crearii bogatiei, ea nu

trebuie sa fie destimulata de impozite. Multitudinea lor se cere a fi inlocuita cu
un unic impozit funciar platit de catre proprietarii funciari. A fost propusa chiar
marimea acestui impozit - 1/3 din veniturile detinute de acestia pentru a nu
afecta considerabil consumul lor si, deci, veniturile clasei productive.

Un asemenea tip de interventie minimala a statului in economie a primit

denumirea de politica "laisser faire".

Un merit esential al fiziocratilor este cel în legatura cu analiza capitalului.

Analizând componentele materiale ale capitalului productiv, fiziocratii au facut

delimitari între avansurile initiale (capitalul fix) si avansurile anuale (capitaluri
circulante). Totodata ei au folosit criteriul corect al modului cum se consuma,
cum îsitransmit valoarea asupra bunurilor create si cum se înlocuiesc diferite
elemente care alcatuiesc capitalul.

Acest lucru a fost explicat de F. Quesnay în lucrarea sa “Tabloul economic”. În

esenta “Tabloul economic” este o schita a modului cum functioneaza economia
de piata în vederea creari produsului net si a reluarii continua a reproductiei
capitalului social. Acest tablou a fost primul model macro-economic din istoria
gândirii economice. “Tabloul economic” marcheaza fluxurile economice din
momentul în care fermierii au platit deja arenda proprietarului aratând cum
cheltuiesc ei bani, cum sunt folositi bani de fermieri si industriasi pentru a-si
procura avansurile necesare înlocuirii mijloacelor uzate în vederea reluarii
procesului de productie.
Chiar daca gândirea fiziocratilor are slabiciuni si limite, contributia lor la
dezvoltarea teoriei economice a fost majora, prin contributia lor, ei au marcat
începutul fazei stiintifice a economiei politice.

Liberalismul clasic consemnează tocmai aportul lui teoretic original şi

consistent la analiza şi explicarea unor procese economice complicate din
cadrul economiei moderne de piaţă, cu efecte pozitive asupra mai bunei
folosiri a factorilor de producţie inclusiv a corelaţiei dintre acumulare şi
consum, precum şi a sporirii eficienţei economice. Prezenţa unor confuzii şi
iluzii în gândirea economică a economiştilor liberali clasici printre care
ipoteza virtuţilor de autoreglare a economiei de piaţă şi de înfăptuire a
armoniei universale nu poate anula fondul durabil al ideilor juste ale
acestor economişti.