CRESTEREA SI DEZVOLTAREA ECONOMICA

CE ESTE CRESTEREA ECONOMICA?

Cresterea economica este un termen cheie in stiinta economica ce desemneaza

dinamica ascendenta a produsului national brut real pe locuitor ca expresie a
corelatiilor cantitative dintre factorii care influenteaza marimea sa si mediul
economico-social in care are loc.
[pentru determinarea valorii nominale a unui indicator se utilizeaza
preturile curente, adica preturile practicate pe pietele factorilor de productie sau
ale bunurilor finale; pentru determinarea valorii reale se folosesc preturi
constante, adica preturile dintr-un anumit an, luat ca baza de calcul sau ca an de
referinta:
PNB real = PNB nominal / IGP
PIB real = PIB nominal / IGP ]
Notiunea de crestere economica a devenit o preocupare atunci cand economia
nationala [diferitele economii nationale] ca rezultat al interdependentelor dintre
unitatile economice a ajuns la un anumit grad de complexitate, confruntandu-se
cu probleme specifice de ansamblu care afecteaza semnificativ, direct sau
indirect, pe toti participantii/agentii economici.
Din punct de vedere stiintific, astfel de probleme solicita, de fapt, raspunsuri la
doua intrebari majore:
- de ce, pe ansamblul economiei, nu se vinde tot ceea ce se produce?
- de ce, in derularea lor, relatiile dintre unitatile economice sunt afectate de
crize si dezechilibre grave?
Diferitele raspunsuri teoretice date acestor intrebari (F. Quesnay, A. Smith, D.
Ricardo, J.K. Keynes,, P. Samuelson, F. Perroux, G. Abraham-Frois s.a.) s-au
constituit intr-un domeniu distinct al stiintei economice: teoria cresterii
economice.
Teoria cresterii economice isi propune:
- sa defineasca notiunea de crestere economica
- sa stabilieasca cu ajutorul caror indicatori economici poate fi masurata
cresterea economica
- sa descopere factorii care influenteaza pozitiv sau negativ procesele
economice dintr-o tara
- sa caracterizeze tipurile de crestere economica ce pot exista, intr-un anumit
orizont de timp, intr-o tara
- sa explice de ce cresterea economica intr-o tara sau chiar pe plan mondial
cunoaste alternanta fazelor de ascensiune cu faze de declin economic
- sa analizeze relatiile de interdependenta care se creeaza in timp si spatiu
intre cresterea economica, dezvoltarea economica si progresul economic
1

sa anticipeze tendintele dominante ale cresterii economice la scara nationala

si pe plan mondial, pentru un orizont de timp cat mai indepartat
sa explice de ce, la scara mondiala, indicatorii economici globali s-au
imbunatatit in ultimii 100 de ani, in timp ce indicatorii ecologici globali s-au
inrautatit
sa stabileasca limitele in timp ale procesului de crestere economica si
modelele de dezvoltare economica ce trebuie adoptate in viitor.
Cresterea economica exprima (sintetizeaza) modul in care ansamblul
activitatilor economice, privite la nivelul unei economii
nationale, contribuie la sporirea reala a produsului
national brut pe locuitor, intr-un orizont indelungat de
timp.
Indicatorii fundamentali care se folosesc pentru evidetierea/masurarea
cresterii economice sunt PIB si PNN (VN)
Pentru determinarea ratei cresterii economice se utilizeaza indicele unei
variabile macroeconomice (indicator macroeconomic); de exemplu: indicele
PIB
IPIB = PIB1 / PIB0 x 100
In acest caz, rata cresterii economice (Rc) va fi:
Rc = IPIB 100%

Notiunea de crestere economica reda, in forma agregata, evolutia reala pozitiva

a indicatorilor macroeconomici de rezultate [cei care exprima iesirile], pe
termen lung.
Tinand cont de efectele sale benefice, se poate observa ca nu orice crestere a
productiei denota o crestere economica; pentru a marca o crestere economica
reala, este necesar ca sporirea productiei sa depaseasca sporul natural al
populatiei, astfel incat din aceasta sa rezulte cresterea valorii produsului national
real pe locuitor, pe o perioada indelungata de timp.
Cresterea economica poate fi:
- pozitiva, sanatoasa, reala: sporirea productiei nationale pe locuitor
exprima/inseamna o productie fizica mai mare de bunuri
- negativa (descrestere economica): productia de bunuri economice pe
locuitor, in expresie fizica, scade
- exclusiv nominala: sporirea PNB pe locuitor, din punct de vedere fizic, nu
are loc, cresterea valorica a acestuia datorandu-se exclusiv cresterii preturilor
- zero: PNB real pe locuitor nu se modifica
- constanta: productia nationala pe locuitor inregistreaza o rata proportional
constanta de crestere.

In functie de raportul dintre rata de crestere a PNB pe locuitor si rata inflatiei, pot
exista urmatoarele situatii principale:
- crestere economica neinflationosta: rata de crestere economica (ritmul
cresterii PNB pe locuitor) este superioara ratei inflatiei
- crestere economica inflationista: rata cresterii economice este mai scazuta
decat rata inflatiei.
Cea mai grava dintre situatiile posibile este aceea in care cresterea economica
este negativa si este insotita de cresterea inflatiei si a somajului.
In Romania: la sfarsitul anului 1999, PIB reprezenta aproximativ 75,95% din cel
realizat in 1989; se poate aprecia, deci, ca, in aceasta perioada, a avut loc o
descrestere economica. Estimarile arata ca, daca PIB va creste intr-un ritm
mediu anual de 5%, vor fi necesari 7 ani pentru a atinge nivelul productiei anului
1989.
In istoria sistemelor economice au fost identifcate urmatoarele tipuri de crestere:
- crestere extensiva realizata prin marirea volumului/cantitatii factorilor de
productie utilizati si a volumului de rezultate
- crestere intensiva realizata prin folosirea mai eficienta a factorilor de
productie si cresterea productivitatii lor
- cresterea potentiala rata de crestere maxima a productiei nationale cu
mijloacele disponibile
- crestere echilibrata realizata in conditiile respectarii echilibrelor clasice (al
bugetului, al balantei de plati), fara tensiuni inflationiste si cu utilizarea deplina
a fortei de munca
- crestere exponentiala (ultrarapida) crestere multiplicativa, cu o rata
constanta
- crestere economica negativa.

DEZVOLTAREA ECONOMICA SI PROGRESUL ECONOMIC

Dezvoltarea economica este un concept care caracterizeaza ansamblul

efectelor economice, directe si indirecte, care se
propaga la nivelul unei economii nationale ca urmare a
transformarilor cantitative, structurale si calitative ce au
loc in viata economica a unei tari intr-o anumita
perioada de timp, sub influenta conjugata a unui sistem
de factori.
Pentru caracterizarea dezvoltarii economice a unei tari se folosesc:

a.
b.

indicatori economici cantitativi care exprima:

nivelul productiei nationale reale pe locuitor
modificarie structurale care au loc in profil de ramura si teritorial
nivelul de trai al populatiei
eficienta utilizarii factorilor de productie
indicatori economici calitativi/criterii de apreciere a efectelor calitative pe care
le antreneaza sistemul transformarilor din intreaga viata economico-sociala a
unei tari

Cresterea economica exprima, in mod preponderent, aspecte cantitative ale

activitatii economice, sub forma sporului PNB real pe locuitor.
Dezvoltarea economica vizeaza ansamblul schimbarilor de ordin cantitativ,
structural si calitativ ce se produc intr-o economie nationala intr-o perioada relativ
lunga de timp.
Dezvoltarea economica presupune cresterea economica, dar nu orice proces de
crestere economica ce se realizeaza la nivelul unei tari inseamna si dezvoltare
economica; dezvoltarea economica se exprima prin efectele ei pozitive prin care
genereaza progresul.
Principalii factori care stau la baza cresterii si dezvoltarii economico-sociale
sunt:
- progresul tehnico-stiintific: progresul cunoasterii, reducerea duratei dintre
inventii si inovatii, retehnologizarea
- factorii de productie: munca (ocuparea, timpul lucrat, nivelul de calificare),
natura (pamantul, resursele naturale, energetice), capitalul (cladiri, utilaje,
instalatii, stocurile de capital circulant)
- factori cu actiune mediata: rata investitiilor, cheltuielile de cercetaredezvoltare, politica bugetara, monetara si fiscala a statului, politica ecologica
etc.

Progresul economic desemneaza procesul de lunga durata prin care o

tara avanseaza, ameliorandu-si performantele atinse
in domeniul economic, al calitatii vietii si nivelului de
civilizatie, ca urmare a efectelor pozitive dominante induse
de dezvoltarea economica.
Date fiind consecintele profund negative ale modelului de dezvoltare economica
pe care s-a bazat evolutia statelor lumii pana in prezent generator de risipa a
resurselor, poluare, dezechilibre majore intre state si zone ale lumii etc.
oamenii de stiinta si numerosi decidenti politici propun un nou model de
dezvoltare, denumit dezvoltarea umana durabila.

Acest model propune o viziune globala asupra dezvoltarii, bazata pe

reconcilierea intre actuala dezvoltare economica si mediul inconjurator, astfel
incat sa se realizeze progresul uman pentru intreaga planeta si pentru un viitor
indelungat. Strategia dezvoltarii umane durabile raspunde necesitatilor
prezentului, fara a compromite insa posibilitatile de satisfacere a trebuintelor
generatiilor viitoare.
Dezvoltarea umana durabila implica:
- cresterea economica intensiva
- asigurarea calitatii mediului ambiant
- crearea cadrului favorabil pentru solutionarea problemelor sociale cu care se
confrunta individul si colectivitatile in spiritul justitiei sociale, al democratizarii
etc.
Conferinta Natiunilor Unite pentru Mediu si Dezvoltare (UNCED) de la Rio de
Janeiro (1992) a decis masurarea progresului tarilor lumii cu ajutorul unor
indicatori care reflecta speranta medie de viata la nastere, rata de instruire si PIB
pe locuitor; luati impreuna, acesti indicatori formeaza indicatorul dezvoltarii
umane (IDU)
PIB si bunastarea economica
Intre nivelul si evolutia PIB real pe locuitor si bunastarea economica exista o
stransa interdependenta. PIB real constituie suportul material al bunastarii
economice, iar nivelul acesteia influenteaza cresterea PIB.
Insa, PIB poate sa se modifice fara ca bunstarea sa se schimbe, iar bunastarea
poate sa inregistreze o imbunatatire sau o inrautatire fara ca PIB real total si pe
locuitor sa se modifice:
- rezultatele unor activitati contribuie la cresterea bunastarii, dar nu sunt incluse
in PIB (de ex. economia subterana, piata neagra, bunuri materiale si servicii
rezultate din activitatea casnica sau din activitatea organizatiilor de caritate
care nu sunt incluse in PIB)
- veniturile personale se repartizeaza pentru plata taxelor si a impozitelor,
cumpararea bunurilor de consum si pentru constituirea unor economii: o
crestere a PIB pe locuitor poate fi insotita si de o crestere mai accentuata a
economiilor sau a taxelor si impozitelor, acest fapt conducand la o scadere a
cheltuielilor de consum si, mai departe, a bunastarii economice
- durata timpului liber influenteaza in mod diferit bunastarea economica si
marimea PIB: cresterea duratei timpului liber conduce la sporirea bunastarii
economice, dar la scaderea PIB, in timp ce reducerea duratei timpului liber
determina cresterea PIB si o reducere a bunastarii economice
- gradul de poluare a mediului natural (aerul, apa, fauna, flora etc) influenteaza
bunastarea, dar nu si marimea PIB
- PIB evidentiaza numai valoarea de piata a bunurilor finale produse, dar nu si
consumul final, consum care sta la baza bunastarii economice: acesta poate

sa creasca si datorita importului de bunuri, dar importul de bunuri contribuie la

reducerea PIB.

CICLURILE ECONOMICE (CICLICITATEA ACTIVITATII ECONOMICE)

Analizele de ansamblu ale activitatii economice, initiate cu deosebire incepand

cu ultimele decenii ale sec. XIX, au evidentiat faptul ca activitatea economica nu
are o evolutie uniforma, liniara, ci una ondulatorie, fluctuanta, iar fluctuatiile se
reproduc cu o anumita regularitate chiar daca nu pot fi incadrate in termene
riguros exacte.
Evolutia unor indicatori economici volumul productiei, cifra de afaceri, rata
profitului, PIB, rata inflatiei, rata somajului, volumul investitiilor etc. releva inb
mod evident ca activitatea economica la nivel de firma, ramura, economie
nationala sau chiar economie mondiala cunoaste perioade de expansiune si de
contractie care se succed cu o anumita regularitate, denumite stiintific fluctuatii
economice ciclice.
In economie, ciclicitatea caracterizeaza acea forma de miscare a
activitatii economice dintr-o tara in care se
succed alternativ perioadele de expansiune cu
cele de contractie; ea este vizibila prin fluctuatii
ale activitatii economice agregate, adica prin
sporirea concomitenta a productiei, veniturilor, a
ocuparii fortei de munca etc., urmata de
stagnarea sau descresterea cumulata a
acestora.
Imprejurarile care genereaza ciclicitatea economica sunt numeroase.
Cauza fundamentala a ciclicitatii este modul specific de evolutie a eficientei
(randamentului) utilizarii factorilor de productie : factori de productie de o anumita
calitate si structura cunosc, intr-o combinare data, o perioada in care eficienta
utilizarii lor are o evolutie ascendenta, asigurand expansiune si prosperitate
economica; urmeaza un timp in care randamentul factorilor de productie
respectivi stagneaza sau chiar scade, iar activitatea economica cunoaste o
anumita contractie, se confrunta cu dificultati, ceea ce impune inlocuirea si
ameliorarea calitativa a factorilor de productie, schimbarea unor structuri ale
economiei (tehnice, tehnico-economice, organizatorice) devenite depasite si
ajungand sa franeze dezvoltarea economica.
Fazele miscarii ciclice se conditioneaza reciproc si, in unitatea lor, pregatesc
premisele care asigura activitatii economice atat continuitate, cat si schimbare
calitativa si progres.

Ciclicitatea reprezinta forma de evolutie fireasca, normala a activitatii economice,

a dezvoltarii unei economii nationale sau chiar a economiei mondiale in
ansamblul ei.
Ciclul economic reprezinta perioada de la inceputul unei contractii a
activitatii economice de ansamblu pana la inceputul celei
urmatoare.
El cuprinde mai multe faze cu denumiri diferite in literatura de specialitate si in
vorbirea curenta , fiecare definind o anumita stare a economiei.
Un ciclu economic ideal poate fi reprezentat sub forma grafica astfel:

a. In cadrul miscarii ciclice este evidenta, mai intai, faza de expansiune

(intervalul A-B, C-D), in care:
- are loc un proces investitional intens
- cresc productia, PIB, gradul de ocupare a fortei de munca, salariile, profiturile,
volumul vanzarilor
- afacerile sunt prospere
- creditul este ieftin
- cursurile titlurilor de valoare cresc.
Ca regula generala, nivelul si dinamica cererii agregate devanseaza oferta
agregata.
b. Expansiunea nu dureaza insa la nesfarsit: in economie se face simtita
actiunea unor factori care incep sa o franeze:
- incetinirea cresterii sau chiar scaderea productivitatii
- reducerea ratei profitului
- aparitia unor dezechilibre
Acestea atesta epuizarea sau limitarea potentialului de crestere a eficientei
utilizarii si combinarii factorilor de productie, epuizarea potentialului de
expansiune si se reflecta in:
- cresterea incertitudinii plasamentelor in titluri de valoare
- fluctuatii mari ale cursurilor
- scumpirea si restrangerea creditului
Fenomenele negative pot avea intensitati diferite, mergand pana la forme de
criza economica (punctele B, D, F), semnalata prin faptul ca:

productia si vanzarile stagneaza sau scad

cresc stocurile si numarul falimentelor
numarul somerilor creste
tendintele inflationiste se agraveaza.

c. Propagarea dezechilibrelor in intregul sistem economic marcheaza intrarea

acestuia intr-o noua faza: faza de depresiune (intervalul B-C, D-E),
caracterizata prin faptul ca oferta agregata depaseste cererea agregata.
d. pentru a face fata concurentei tot mai puternice si dificultatilor cu care se
confrunta, producatorii trebuie sa adopte masuri hotarate pentru reducerea
costurilor, in special prin inlocuirea masiva si modernizarea capitalului fix, a
tehnologiilor si sortimentului de fabricatie.
Acestea se realizeaza prin cresterea investitiilor, care, treptat, permit
depasirea depresiunii, marcand un punct de cotitura (punctele C, E) spre o
noua faza ascendenta a unui nou ciclul economic.
Astfel:
- cererea suplimentara de capital fix si circulant reprezinta factorul decisiv de
crestere a productiei si a gradului de ocupare a fortei de munca in ramurile
care le produc
- cu veniturile suplimentare, populatia isi sporeste cererea de bunuri de
consum, inviorand productia si ocuparea in ramurile care produc bunuri de
consum.
Se initiaza astfel o noua faza de expansiune, urmata , in timp, de scaderea
productiei si a ocuparii fortei de munca s.a.m.d., marcand trecerea la un nou
ciclu economic.
Fiecare nou ciclu economic reprezinta un progres fata de cel anterior.
Pe parcursul unui ciclu economic sunt sesizabile 2 ipostaze (stari) pe care le
parcurge economia:
1. recesiunea care include manifestarile de criza economica si depresiunea
2. boomul care include reluarea cresterii economice si expansiunea.
-

In perioada de boom, economia are, in general, o evolutie favorabila,

fenomenele pozitive fiind preponderente;
In perioada de recesiune, aspectele negative si dezechilibrele sunt evidente,
iar insatisfactiile sociale, nemultumirile si gradul ridicat de incertitudine
afecteaza pe scara larga toti agentii economici.

Nu exista 2 cicluri economice identice ca durata si configuratie a fazelor, nici in

aceeasi tara si nici in tari diferite. Dincolo de numeroasele particularitati, evolutia
ciclica reprezinta insa o realitate a oricarei economii contemporane, fiecare faza
caracterizand o anumita stare a economiei si avand un rol specific:
- in faza de expansiune sunt satisfacute foarte rapid unele aspiratii de progres
economic

in faza de recesiune sunt restabilite, cu un pret mai mare sau mai mic, unele
echilibre in economie, se asigura restucturarea si reinnoirea factorilor de
productie ca premise ale dezvoltarii.
Exista modalitati de atenuare a socurilor ciclurilor economice?
Politicile anticiclice.

Desi evolutia ciclica are o determinare obiectiva, agentii economici si guvernele

intreprind masuri pentru atenuarea undelor ciclului economic in special a
recesiunii si a efectelor negative pe care le genereaza.
Aceste masuri se fundamenteaza pe:
- stiinta economica
- cunoasterea interdependentelor din economie
- informarea prompta si reala asupra evolutiei activitatii.
Prima mare realizare in acest domeniu apartine economistului englez J.M.
Keynes si dateaza din deceniile 4-5 ale secolului XX.
Ulterior, programele de masuri anticiclice au devenit tot mai ample si mai
coerente, au devenit politici anticiclice, cuprinzand 3 mari componente:
1. politica monetara si de credit
2. politica cheltuielilor publice
3. politica fiscala.
1. Politica monetara si de credit are ca instrumente principale rata dobanzii,
creditul si masa monetara, pe care le aplica diferentiat, in functie de fazele
ciclului economic:
a. in situatie de boom prelungit:
- se majoreaza rata dobanzii
- se impun restrictii suplimentare la acordarea de credite
- controlul masei monetare devine mai riguros
Efectul este franarea cererii de bunuri de consum si de investitii si, pe
aceasta baza, a ofertei de bunuri economice.
b. in situatie de recesiune:
- se reduce rata dobanzii
- sporeste volumul creditelor si al masei monetare.
Efectul este stimularea cererii de bunuri de consum si de investitii, ceea ce
favorizeaza majorarea productiei si a gradului de ocupare a fortei de munca.
2. Politica cheltuielilor publice se axeaza pe admiterea [chiar incurajarea]
unui anumit deficit bugetar in faza de recesiune, respectiv pe majorarea
cheltuielilor efectuate de la buget (inclusiv prin emisiune monetara) cu scopul
de a mari cererea globala si, pe aceasta baza, de a impulsiona productia si
trecerea la faza de expansiune.

Cheltuielile publice suplimentare (masa monetara suplimentara) trebuie sa

aiba acoperire in bunuri economice reale [sau sa genereze rapid o astfel de
acoprire] si sunt orientate spre:
achizitii de stat
investitii in intreprinderile publice
investitii cu caracter social-cultural.

3. Politica fiscala consta in utilizarea parghiei fiscale in scopuri anticiclice;

astfel:
a. in faza de recesiune, statul procedeaza, in principal, la reducerea
fiscalitatii (gradul de impozitare a veniturilor si de taxare a consumului),
lasand mai multe venituri asupra agentilor economici, ceea ce are menirea
de a incuraja consumul si investitiile
b. in faza de boom, statul procedeaza, de regula, la majorarea fiscalitatii,
pentru a frana cererea de consum si investitiile private; in felul acesta, se
asigura si incasari suplimentare la buget, menite sa acopere deficitele
acumulate in faza de recesiune.
Politica cheltuielilor publice impreuna cu politica fiscala formeaza politica
bugetara a statului.
Pana la inceputul anilor 70, politicile monetare si de credit, precum si cea fiscala
au fost promovate in mod corelat, cu scopul de a influenta cererea totala, in
functie de fazele ciclului economic fie in sensul cresterii, pentru a determina
relansarea sau expansiune, fie in sensul stabilizarii sau temporizarii, pentru a
frana economia.
Ele au fost denumite politici economice conjuncturale bazate pe cerere sau
politici de tipul stop and go
De la mijlocul anilor 70, s-a recurs la programe anticiclice denumite mixt
policy, care se bazeaza pe promovarea diferentiata de masuri monetare si
bugetare:
- masurile monetare vizeaza mentinerea sub control a preturilor si a inflatiei
- masurile bugetare vizeaza relansarea activitatii economice si acoperirea
deficitului bugetar prin masuri care sa provoace inflatie moderata, controlata
in economie.
ECHILIBRUL IN ECONOMIE

In economia de piata, toti agentii economici urmaresc sa-si realizeze cat mai bine
interesele:
- productorii urmaresc maximizarea profitului
- consumatorii urmaresc maximizarea satisfactiei/gradului de acoperire a
nevoilor de consum
Echilibrul economic apare ca o stare proprie pietei care se creeaza prin actiunea
agentilor economici potrivit intereselor lor de producatori sau consumatori; acesta

10

se exprima printr-un anumit raport intre cererea si oferta de bunuri economice,

bani, capitaluri si munca.
Fiecare din aceste 4 domenii constituie , de fapt, o piata si, ca urmare, raportul
cerere-oferta are anumite caracteristici distincte, desi se formeaza in oricare
domeniu in stransa legatura cu toate celelalte.
Considerate in unitatea si interdependenta lor, cele 4 domenii specifice raportului
cerere-oferta constituie expresia echilibrului general in economie.
Echilibrul economic este starea spre care tinde piata bunurilor materiale
si serviciilor, monetara, a capitalului si a muncii,
precum si piata nationala in ansamblul sau, atunci
cand cererea este egala cu oferta sau cand
diferentele dintre ele nu depasesc anumite limite,
considerate normale, nesemnificative, pentru a
genera dificultati de o anumita gravitate.
-

Realizarea echilibrului economic se bazeaza pe:

compatibilitatea/concordanta deciziilor luate de diferiti agenti economici
necesitatea pastrarii valabilitatii lor in timp, cata vreme nu intervin factori
perturbatori.

Analiza echilibrului economic presupune studierea corelatiilor dintre productia

nationala reala si cheltuielile totale.
In cadrul unei economii, cheltuielile totale, globale sau agregate (CA cererea
agregata) sunt formate din:
- cheltuieli estimate pentru consum (C)
- cheltuieli estimate pentru investitii (I)
- cheltuieli guvernamentale estimate (G)
- exportul net [diferenta dintre export si import] estimat (EN)
Suma acestor cheltuieli totale este expresia reala a cererii agregate sau
globale din economie.
CA (cererea agregata) = C + I + G + EN
Productia nationala reala este oferta reala agregata de bunuri materiale si
servicii produse de o tara intr-o perioada data; calculata in preturile factorilor
de productie, aceasta productie nationala reala se numeste si venit national
real.
Atunci cand venitul national real (VNr) este egal cu cheltuielile agregate
estimate, s-a realizat nivelul de echilibru al economiei; in acest punct,
cheltuielile agregate estimate sunt suficiente pentru a cumpara intreaga
productie nationala curenta de bunuri materiale si servicii (venitul national curent
in termeni reali).
11

VNr = CA

Daca VNr este mai mic decat cheltuielile totale estimate (starea de
absorbtie), atunci toti cei care participa la efectuarea acestor cheltuieli intr-o
economie (menajele, firmele, guvernul si strainatatea) urmaresc sa cheltuiasca la
nivelul sumelor estimate, ceea ce inseamna ca vor sa cumpere mai multe bunuri
materiale si servicii decat produce in mod curent economia.
In aceste conditii, o parte din cheltuielile globale estimate, fie nu se fac, si, deci,
se economisesc, fie se indreapta catre achizitionarea de bunuri economice ce au
fost produse in trecut.
Observand ca tot ceea ce produc vand sau ca ar putea vinde cantitati mai mari
decat cele produse in mod curent, firmele isi vor spori productia, contribuind
astfel la cresterea VNr, la realizarea echilibrului intre productia nationala si
cheltuielile totale.
Daca VNr este mai mare decat cheltuielile totale estimate (starea de
presiune), atunci, in economie, apar forte care vor restabili echilibrul dintre
productia nationala si cheltuielile totale estimate.
Astfel, observand ca o parte din productia lor ramane nevanduta, sporindu-le
stocurile, firmele nu vor accepta ca aceasta situatie sa presiste prea mult; ele vor
reduce nivelul productiei de bunuri materiale si de servicii pana cand acesta va
egaliza volumul vanzarilor, cu cheltuielile totale estimate.
In aceste fel, s-a restabilit echilibrul intre productia nationala reala si cheltuielile
totale.

12

Avand in vedere, ca bunurile economice se schimba, se vand si se cumpara pe

bani, ca volumul si miscarea banilor sunt strans legate de cererea si oferta de pe
piata bunurilor economice, se ajunge la concluzia ca echilibrul pe acesta paiata
are o importanta deosebita pentru realizarea echilibrului de pe piata monetara.
Echilibrul pietei monetare este asigurat atunci cand cererea si oferta de
bani sunt egale si ambele laturi ale egalitatii sunt in concordanta ci cererea si
oferta de bunuri economice:
Ym = Dm
Ym = oferta de bani
Dm = cererea de bani
Daca se iau in calcul cei mai importanti factori care actioneaza asupra termenilor
egalitatii masa monetara (M), viteza de circulatie/rotatie a banilor (V), volumul
global al tranzactiilor de pe piata (T) si nivelul general al preturilor (P) aceasta
conditie de echilibru devine:
MV = PT
MV = oferta reala de bani
PT = cererea reala de bani
Echilibrul pietei muncii este asigurat atunci cand cererea si oferta de
munca sunt egale:
YL = DL
YL = oferta de munca
DL = cererea de munca

In general, conditiile de echilibru economic au caracter teoretic din 2 motive

majore:
- egalitatea cererii cu oferta se realizeaza numai in mare, ca tendinta, si
niciodata in sens strict matematic
- in realitate, economia nu se afla niciodata in stare de echilibru, decat, poate,
din intamplare; intotdeauna vor exista surplusuri de o parte sau de alta; in
conditii normale de functionare, piata nu este niciodata golita de marfuri, asa
cum s-ar intampla daca cererea ar fi egala cu oferta si toate marfurile s-ar
vinde; piata care functioneaza bine este intotdeauna plina de marfuri!; din
produse vor exista intotdeauna stocuri, iar din resurse rezerve, care raman
in afara raportului cerere-oferta, dar ca niste conditii ale realizarii
corespunzatoare ale acestuia.

13

Conditiile echilibrului economic se realizeaza ca tendinta, in conditiile in care

economia trece succesiv prin situatii de dezechilibru, determinate de:
- modificarea limitelor resurselor si tehnologiilor
- restrictiile bugetare ale consumatorilor de bunuri si servicii
- unele greseli de politica economica generala pe termen lung sau scurt
- necunoasterea sau neintelegerea mecanismelor pietei.
Dinclo de anumite dimensiuni considerate controlabile, dezechilibrele economice
afecteaza grav toate categoriile de piete, precum si economia in ansamblu, ele
manifestandu-se sub forma:
- inflatiei
- somajului
- inrautatirii conditiilor de viata.
Dezechilibrul poate fi relevat prin existenta pe piata a unei stari de presiune sau
a unei stari de absorbtie:
-

Starea de presiune se manifesta prin:

existenta unei oferte mai mari decat cererea
concurenta este deosebit de puternica intre vanzatori/ofertanti
cumparatorii sunt cei care fac selectia bunurilor economice care se vor
produce, pentru ca au posibilitatea sa aleaga, intre multitudinea de ofertanti,
pe aceia care, prin calitate si pret, le satisfac cel mai bine interesele
cumparatorii acorda prioritate vanzatorilor care asigura oferta cea mai
avantajoasa prin pret si calitate
stimularea imbunatatirii calitatii, reducerii costurilor si promovarii progresului
tehnic
concentrarea investitiilor spre obiective destinate dezvoltarii intensive, a
produselor noi etc.
Starea de absorbtie se manifesta prin:
existenta unei cereri mai mari decat oferta
concurenta este deosebit de puternica intre cumparatori
cresterea volumului vanzarilor este determinata de producatori, care gasesc
cumparatori pentru tot ceea ce produc
vanzatorii au posibilitatea sa-si selectioneze cumparatorii
marea majoritate a investitiilor servesc direct largirii productiei pe care
extensiva
consumatorul nu-si poate satisface pe deplin aspiratiile, intentiile
lipseste stimularea agentilor economici pentru a produce bunuri de calitate,
deoarece tot ceea ce se produce se vinde cu usurinta
stimuleaza atat risipa, cat si economiile.

Domeniul
efectului

de

manifestare

Volumul productiei

PRESIUNEA

Pe termen scurt,
14

ABSORBTIA

Pe termen scurt,

Cheltuielile

Calitatea

Concurenta

Adaptarea

Incertitudinea

Selectia

Fluxul de mesaje

franeaza cresterea
volumului
Neutilizarea partiala a
resurselor

stimuleaza cresterea
volumului
Utilizarea incordata a
resurselor
Inlocuiri fortate in consum
Stimuleaza introducerea
Nu stimuleaza
produselor noi
introducerea produselor
Stimuleaza imbunatatirea noi
calitatii, garantarea
Nu stimuleaza
calitatii
imbunatatirea calitatii
Vanzatorii
concureaza Cumparatorii concureaza
pentru cumparatori
pentru vanzatori
Monopolistul se comporta Vanzatorii
ramurii
ca un concurent
atomizate se comporta
ca un monopolist
Pe termen scurt,
Pe termen scurt,
producatorul se
consumatorul se
adapteaza la
adapteaza la producator
consumator, iar
produsele noi modifica
necesitatile
consumatorului
Povara nesigurantei este Povara nesigurantei este
suportata de catre
suportata de catre
vanzator
cumparator
O face cumparatorul, mai O face vanzatorul sau un
ales pe criterii selective
institut administrativ
progresive
central, mai ales pe
criterii indiferente sau
contraselective
Mai ales vanzatorul
Mai ales cumparatorul isi
informeaza pe
procura informatia despre
cumparator
posibilitatile de
cumparare

15