TEHNICI COMERCIALE – GRILE PENTRU LICENŢĂ

1. În procesul circulaţiei mărfurilor de la producător la consumator, comerţul cu

ridicata este o etapă importantă, deoarece:
a) este indispensabil în cazul anumitor produse şi prin prezenţa lui contribuie la
regularizarea activităţii producătorilor;
b) asigură continuitatea vânzărilor;
c) contribuie la menţinerea calităţii mărfurilor şi reducerea pierderilor;
d) este inevitabil în distribuţia mărfurilor şi reducerea stocurilor greu vandabile;
e) asigură aprovizionarea permanentă a populaţiei.

2. Marcaţi trăsătura nespecifică a comerţului cu ridicata:

a) actele de comerţ au loc între întreprinderi economice;
b) cumpărările şi vânzările se realizează în partizi mari;
c) asigurarea unui sortiment foarte larg şi extrem de complex de mărfuri;
d) activitatea de comerţ cu ridicata nu încheie circuitul economic al mărfurilor;
e) tranzacţiile comerciale se derulează între unităţi comerciale mari ce au în vedere,
atât cumpărarea, cât şi vânzarea mărfurilor.

3. Marcaţi caracteristica nespecifică a întreprinderilor ce acţionează în cadrul

verigii comerţului cu ridicata:
a) oferă servicii comerciale bine puse la punct şi încadrate cu personal de înaltă
calificare;
b) deţin o mare acoperire financiară;
c) intervin numai în cadrul fluxului bunurilor realizate de producătorii indigeni;
d) întregul volum al tranzacţiilor comerciale se referă la partizi mari de mărfuri;
e) activitatea comercială este specializată pe familii de produse.

4. În raport cu producătorii, comerţul cu ridicata oferă o serie de avantaje. Marcaţi

avantajele oferite altor categorii de parteneri de afaceri:
a) oferirea de preţuri avantajoase detailiştilor;
b) participarea activă la prospectarea detailiştilor şi la campaniile de promovare a
vânzărilor;
c) continuarea fără întrerupere a activităţii, datorită lansării şi achitării de comenzi în
partizi mari de mărfuri;
d) asigurarea de multiple servicii logistice, regularizarea producţiei şi oferirea de
informaţii asupra modului în care sunt primite mărfurile de către consumatori;
e) regularizarea producţiei şi desfăşurarea activităţii, fără întreruperi generate de
rupturile de stoc.

5. Comerţul cu ridicata nu asigură producătorilor:

a) consultanţă managerială privind organizarea producţiei;
b) informaţii asupra modului în care le sunt primite mărfurile;
c) servicii logistice;
d) regularizarea producţiei;

1
 e) servicii logistice şi regularizarea procesului de producţie.

6. Faţă de comerţul cu amănuntul, rolul comerţului cu ridicata este dat de o serie de

avantaje. Marcaţi avantajele oferite altor categorii de parteneri de afaceri:
a) informarea detailiştilor;
b) fracţionarea partizilor de mărfuri şi livrarea acestora unităţilor comerciale cu
amănuntul;
c) prospectarea activităţii detailiştilor;
d) oferirea de preţuri avantajoase;
e) formarea sortimentului comercial şi acordarea de diverse facilităţi, îndeosebi de
preţ.

7. Dintre avantajele oferite de comerţul cu ridicata detailiştilor nu face parte:

a) informarea;
b) acordarea unor preţuri mai reduse decât dacă s-ar aproviziona direct de la
producător;
c) atragerea cumpărătorilor;
d) simplificarea muncii administrative;
e) atragerea clienţilor şi acordarea de preţuri reduse.

8. Din categoria comercianţilor cu ridicata clasici nu fac parte:

a) comercianţii care oferă servicii complete;
b) comercianţii care oferă servicii limitate;
c) comercianţii care aprovizionează rafturile detailiştilor;
d) agenţii producătorilor;
e) comercianţii cu ridicata care operează pe baza comenzilor trimise prin poştă.

9. Intermediarii care negociază cu furnizorii şi cumpără mărfurile, dar nu

manipulează fizic mărfurile reprezintă:
a) comercianţii „cash and carry”;
b) comercianţii camionagii;
c) agenţii de expediţie;
d) comercianţii care lucrează pe bază de comenzi poştale;
e) comercianţii care aprovizionează rafturile detailiştilor.

10. Următoarea categorie de comercianţi nu face parte din comercianţii cu ridicata

clasici care oferă servicii complete:
a) comercianţii „cash and carry”;
b) comercianţii camionagii;
c) agenţii de expediţie;
d) comisionarii;
e) comercianţii cu ridicata care lucrează pe bază de comenzi poştale.

11. Nu sunt agenţi mijlocitori ai tranzacţiilor cu ridicata:

a) agenţii sau reprezentanţii producătorilor;
b) agenţii de vânzări;

2
 c) comisionarii;
d) comercianţii care aprovizionează rafturile detailiştilor;
e) brokerii.

12. Brokerii sunt:

a) mijlocitori independenţi care vând mărfurile unuia sau mai multor producători într-
o anumită zonă geografică;
b) agenţi care primesc mărfurile în consignaţie de la vânzătorii locali şi negociază
vânzarea lor pe pieţele centrale;
c) mijlocitori pe care atât cumpărătorii, cât şi vânzătorii îi angajează temporar pentru
realizarea unei tranzacţii;
d) mijlocitori care asigură sprijinul forţei de vânzare a producătorului în zonele unde
sunt concentraţi clienţii şi unde cererea este mai mare;
e) mijlocitori care nu sunt specializaţi pe anumite tipuri de mărfuri sau tipuri de
clienţi.

13. Comisionarii sunt agenţi care primesc mărfurile în consignaţie de la vânzătorii

locali şi negociază vânzarea lor pe pieţele centrale. Ei acţionează, îndeosebi, pe
pieţele:
a) industriale;
b) agricole;
c) externe;
d) urbane;
e) locale, izolate.

14. Care din următoarele aspecte referitoare la categoria agenţilor şi brokerilor nu

este adevărat?
a) realizează un număr limitat de activităţi de marketing;
b) sunt mijlocitori funcţionali;
c) negociază cumpărarea şi vânzarea mărfurilor;
d) deţin titlul de proprietate asupra mărfurilor;
e) sunt specializaţi pe anumite tipuri de mărfuri sau clienţi.

15. Dintre caracteristicile sistemului „cash and carry” nu face parte următorul
aspect:
a) nu se asigură transportul mărfurilor de către angrosist;
b) necesită contracte sau comenzi prealabile;
c) mărfurile se plătesc numerar;
d) practică autoservirea;
e) nu este vizibilă prezenţa vânzătorului.

16. Comerţul cu amănuntul poate fi definit asfel:

a) o formă a circulaţiei mărfurilor a cărei funcţie constă în a cumpăra mărfuri pentru a
le revinde consumatorilor sau utilizatorilor finali, în general, în cantităţi mici şi în
stare de a fi întrebuinţate;

3
 b) un ansamblu de activităţi şi relaţii organizate şi desfăsurate de unităţi specializate
pe circulaţia mărfurilor, în scopul aprovizionării consumatorilor sau utilizatorilor
finali;
c) include toate activităţile implicate în vânzarea produselor sau serviciilor direct
către consumatorii finali, spre a fi folosite în scopuri personale, necomerciale;
d) orice organizaţie care practică acest gen de comerţ, fie că este vorba de
producători, detailişti sau grosişti, efectuează comerţul cu amănuntul;
e) activităţi derulate de concurenţi, furnizori şi intermediari în cadrul pieţei.

17. Marcaţi funcţia nespecifică comerţului cu amănuntul:

a) cumpără mărfuri pe care le revinde în cantităţi mici;
b) asigurarea prezenţei unităţilor sale în toate zonele, localităţile şi punctele populate;
c) asigurarea unui sortiment extrem de complex de mărfuri;
d) activitatea sa nu încheie circuitul economic al mărfurilor;
e) formarea şi asigurarea universalităţii sortimentului de mărfuri ce urmează a fi pus
la dispoziţia populaţiei.

18. Comerţul cu amănuntul prezintă o serie de caracteristici specifice. Marcaţi

caracteristicile nespecifice:
a) existenţa unei reţele de mari unităţi generale;
b) desfăşurarea unei intense activităţi clasice;
c) combinarea raţională a diferitelor tipuri de mari suprafeţe comerciale cu existenţa
unor mici unităţi specializate şi de completare;
d) desfacerea pe lângă sortimentul general de mărfuri alimentare în stare naturală şi a
unor mărfuri complementare sau a unor produse prelucrate industrial;
e) actele de vânzare-cumpărare au loc prin intermediul relaţiilor monetare.

19. Comerţul alimentar nu are ca obiect vânzarea mărfurilor:

a) a căror cerere este curentă;
b) a căror cumpărare se realizează de către consumatori cu o frecvenţă relativ
constantă pe parcursul unui an de zile;
c) care nu se asociază în consum;
d) uşor alterabile;
e) greu vandabile.

20. Alimentaţia publică reprezintă o formă de activitate mai complexă în cadrul

comerţului cu amănuntul. Marcaţi categoria de activităţi nespecifice alimentaţiei
publice:
a) activităţi de transformare a sortimentului industrial;
b) activităţi de producţie;
c) intensă activitate comercială clasică;
d) prestare de servicii;
e) activităţi productive şi prestări de servicii.

21. Evoluţia alimentaţiei publice din ultimul deceniu s-a caracterizat prin:
a) intensificarea procesului de industrializare a activităţii de producţie;

4
 b) creşterea şi diversificarea serviciilor oferite consumatorilor;
c) promovarea unor metode noi de vânzare;
d) diversificarea gamei sortimentale;
e) promovarea de metode noi de vânzare, diversificarea serviciilor comerciale şi
intensificare procesului de industrializare a activităţii de producţie.

22. Cel mai important sector din cadrul comerţului cu amănuntul, sub aspectul
dimensiunilor şi structurilor sale, îl reprezintă:
a) comerţul cu mărfuri alimentare;
b) comerţul cu mărfuri nealimentare;
c) alimentaţia publică;
d) comerţul bancar;
e) comerţul cu invizibile.

23. Principalele direcţii de specializare a comerţului nealimentar sunt următoarele:

a) specializare monoclientelă;
b) specializare monotemă;
c) specializare multisectorială;
d) specializare monoprodus;
e) specializare monoclientelă, monotemă şi multisectorială.

24. În funcţie de tipul reţelei de unităţi prin care se comercializează mărfurile, se

întâlnesc:
a) comerţ stabil, comerţ mobil, comerţ fără magazine;
b) comerţ cu autoservire, comerţ fără magazine, cash and carry;
c) magazine normale, automate comerciale, hipermagazine;
d) supermagazine, hipermagazine, magazine discount;
e) comerţ stabil, automate comerciale, magazine normale.

25. Magazinele care comercializează articole de modă feminină reprezintă un

exemplu de specializare:
a) monoprodus;
b) monosector;
c) monoclientelă;
d) monopreţ;
e) monotemă.

26. Printre trăsăturile comerţului specializat nu se numără:

a) o mai bună capacitate de gestionare a suprafeţei de vânzare a marilor magazine;
b) reducerea rentabilităţii activităţii firmelor comerciale;
c) capacitatea de a satisface aşteptările unor grupe omogene de consumatori;
d) utilizarea unor forme şi strategii foarte variate de comercializare;
e) creşterea exigenţelor clienţilor.

27. Criteriile care stau la baza structurării formelor de vânzare utilizate în comerţul
cu amănuntul sunt:

5
 a) segmentele de consumatori cărora li se adresează;
b) direcţia de specializare;
c) tipul reţelei de unităţi prin care se realizează procesul de vanzare, dar şi metodele
utilizate;
d) raporturile economice şi juridice dintre producători, intermediari şi comercianţi;
e) rolul concurenţilor în procesul de vânzare.

28. Comerţul stabil poate fi realizat prin:

a) corespondenţă şi pe bază de catalog;
b) unităţile clasice de desfacere şi prin automate comerciale;
c) vânzări directe generate de publicitatea gratuită;
d) „home video shopping” şi videotext;
e) vânzări prin poştă.

29. Activitatea comercială desfăşurată prin unităţile clasice de desfacere asigură

condiţiile necesare pentru:
a) expunerea largă a sortimentului comercial;
b) alegerea neîngrădită a mărfurilor de către clienţi;
c) prestarea unor servicii comerciale care contribuie la creşterea confortului
procesului de vânzare;
d) comercializarea oricărui tip de produs;
e) alegerea neîngrădită a complexului produs-serviciu.

30. Comerţul mobil se poate realiza în mai multe variante. Marcaţi variantele
nespecifice:
a) deplasarea itinerantă pe distanţe mici a unor vânzători ambulanţi;
b) gruparea unor unităţi mobile de diferite specializări în cadrul pieţelor obişnuite;
c) vânzări prin curier, prin telefon, vânzări electronice;
d) organizarea unui comerţ itinerant, realizat cu ajutorul unor mijloace de transport
speciale;
e) deplasarea itinerantă specializată .

31. Vânzările tradiţionale fără magazine cuprind în structura lor:

a) vânzarea electronică;
b) vânzarea prin videotext;
c) vânzarea prin televiziunea cablată;
d) vânzarea la domiciliu şi prin corespondenţă pe bază de catalog;
e) vânzarea asistată.

32. Printre principalele caracteristici ale comerţului stabil realizat prin intermediul
reţelei de automate nu se numără:
a) oferă un sortiment foarte restrâns de mărfuri;
b) utilizează tehnologii automatizate;
c) se desfăşoară în mod continuu;
d) pune accent pe articolele de strictă necesitate din categoria produselor de uz curent;
e) valorifică superior aspectele calitative ale mărfii.

6
33. Vânzarea prin sistemul liber service-ului nu se caracterizează:
a) libertatea clientului de a circula după bunul său plac sau după interesul pe care-l
suscită mărfurile expuse;
b) accentul pus pe importanţa vânzării produselor;
c) prezenţa a cel mult 5-6 vânzători;
d) o mai bună organizare a fluxului de mărfuri şi de cumpărători;
e) libera circulaţie a clienţilor, combinată cu existenţa meselor de prezentare a
mărfurilor.

34. Superetele sunt unităţi comerciale:

a) specializate în comercializarea produselor nealimentare;
b) cu o suprafaţă de până la 2.500 mp;
c) cu maximum 10 raioane de mărfuri;
d) specializate în comercializarea produselor alimentare;
e) specializate în vânzările prin poştă.

35. Printre tipurile de supermagazine se întâlnesc:

a) orientate pe o largă introducere în procesul de vânzare a diverselor tipuri de servicii
comerciale, generând astfel diverse subtipuri de supermagazine;
b)tradiţionale, definite ca magazine exclusiv nealimentare generale;
c) conservatoare;
d) tradiţionale, fiind definite ca magazine alimentare generale care practică liber
service-ul;
e) tradiţionale şi respectiv, cele orientate pe diversificarea serviciilor comerciale.

36. În funcţie de frecvenţa cu care se întâlnesc în practica comercială diversele

forme ale comerţului fără magazine, se diferenţiază următoarele tipuri:
a) vânzările la domiciliu;
b) vânzările tradiţionale fără magazine;
c) vânzările electronice;
d) vânzările precomandate;
e) vânzările tradiţionale fără magazine şi vânzările electronice.

37. Vânzarea electronică, componentă a comerţului fără magazine se realizează prin

mai multe forme. Marcaţi forma nespecifică:
a) vânzarea directă generată de publicitatea televizată;
b) vânzările prin corespondenţă şi pe bază de catalog;
c) vânzarea prin videotext;
d) vânzarea prin televiziunea cablată;
e) vânzarea prin videotext şi vânzarea directă prin televiziunea cablată.

38. Vânzarea electronică este o componentă a:

a) comerţului fără magazine;
b) comerţului cu ridicata;
c) comerţului strict specializat;

7
 d) lanţurilor voluntare;
e) comerţului mobil.

39. Lanţul de distribuţie Carrefour operează în România sub forma:

a) supermagazinelor;
b) magazinelor hard-discount;
c) hipermagazinelor;
d) magazinelor discount;
e) magazinelor de tip drugstore.

40. Lanţurile voluntare sunt o grupare formată din:

a) comercianţi cu ridicata;
b) comercianţi cu amănuntul;
c) magazine independente;
d) detailişti şi angrosişti;
e) cooperative ale detailiştilor.

41. Marile magazine nu se caracterizează prin:

a) suprafaţă comercială mare;
b) gamă largă de mărfuri;
c) diverse servicii comerciale;
d) acces restricţionat în magazine;
e) realizează oficiul unui magazin specializat.

42. Grupările de cumpărare ale detailiştilor oferă consumatorilor:

a) mărfuri la preţuri reduse;
b) o gamă restrânsă de servicii comerciale;
c) o gamă largă de mărfuri;
d) diverse acţiuni promoţionale;
e) mărfuri la preţuri reduse, dar şi cele care fac obiectul unor acţiuni
promoţionale.

43. Lanţurile voluntare constituie o formă a:

a) comerţului independent;
b) comerţului asociat;
c) comerţului integrat;
d) comerţului cooperatist;
e) comerţului specializat.

44. Vânzarea bazată pe vânzări prealabile cuprinde:

a) vânzarea pe bază de catalog;
b) vânzarea pe bază de corespondenţă;
c) vânzarea pe bază de preselecţie;
d) vânzarea pe bază de catalog şi vânzarea prin corespondenţă;
e) vânzări bazate pe autoservire.

8
45. În cadrul comerţului independent se disting următoarele tipuri de
firme:
a) generale;
b) specializate în vânzarea unei anumite categorii de produse;
c) sedentare şi mobile;
d) specializate în activităţi de cumpărare;
e) specializate în activităţi de producţie.

46. Una din următoarele structuri nu aparţine lanţurilor voluntare:

a) magazinele cu sucursale;
b) lanţurile grosiste;
c) centralele de cumpărare;
d) exploatarea în comun a unor mari magazine;
e) grupările de cumpărare ale comercianţilor cu ridicata.

47. Nu sunt caracteristici ale magazinelor populare:

a) comercializează în sistemul autoservirii sau al preselecţiei un
sortiment larg de mărfuri;
b) practică un nivel ridicat al preţurilor;
c) oferă o gamă restrânsă de servicii comerciale;
d) aderă la centrale de cumpărare importante care beneficiază de pieţe
mari de desfacere şi de costuri reduse;
e) îşi canalizează atenţia asupra mărfurilor şi serviciilor care sunt
absolut necesare, utile şi apreciate de cumpărători.

48. Elementul definitoriu al cooperativelor de consum îl constituie:

a) asocierea liberă a unor membri individuali pentru desfăşurarea
activităţii comerciale, în condiţii profitabile;
b) restricţionarea sau limitarea actelor de vânzare-cumpărare de
calitatea de membru cooperator;
c) structurarea şi organizarea unor firme colective în vederea asigurării
activităţii de vânzare a mărfurilor dintr-o anumită zonă;
d) cooperarea restrânsă cu producătorii şi cu marile firme de comerţ în
cadrul pieţei;
e) excluderea metodelor de vânzare costisitoare specifice marilor
magazine.

49. Informarea permanentă de către producători a consumatorilor

sau a comercianţilor, se înscrie în cadrul relaţiilor:
a) postcontractuale;
b) precontractuale;
c) contractuale;
d) extracontractuale;
e) proforma.

9
50. Studierea sistematică a pieţei face parte din categoria:
a) relaţiilor precontractuale;
b) relaţiilor contractuale;
c) relaţiilor postcontractuale;
d) relaţiilor publice;
e) relaţiilor de cooperare.

51. În calitatea sa de intermediar între producţie şi consum, comerţul

stabileşte relaţii cu:
a) producătorii şi cu organismele guvernamentale;
b) producătorii şi cu consumatorii;
c) producătorii şi cu institutele de dezvoltare comercială;
d) producătorii şi cu organismele de protecţie a consumatorilor;
e) furnizorii şi consumatorii.

52. Vânzarea şi cumpărarea unei cantităţi determinate de mărfuri,

într-o anumită structură sortimentală, pentru o perioadă dată,
constituie:
a) obiectul contractului;
b) modalităţile de plată;
c) condiţiile de livrare;
d) răspunderea materială a părţilor;
e) termenele de plată şi livrare a mărfurilor.

53. Producătorul practică preţuri inferioare:

a) în faza de noutate a produsului;
b) pentru formarea şi menţinerea imaginii produselor de excepţie;
c) pentru promovarea produselor aflate în faza de declin a ciclului lor
de viaţă;
d) pentru influenţarea şi atragerea clienţilor;
e) pentru a mări cota de piaţă.

54. Modul în care sunt expuse şi vândute mărfurile în spaţiile de

vânzare se numeşte:
a) consulting;
b) sampling;
c) leasing;
d) merchandising;
e) marketing.

55. Procesul global de cumpărare este structurat pe mai multe faze.

Marcaţi faza nespecifică:
a) etapa formării opiniei privind pregătirea clientului;
b) faza anterioară cumpărării;
c) decizia de cumpărare;

10
 d) faza posterioară cumpărării;
e) faza exprimării intenţiei de cumpărare.

56. Cercetarea nevoilor consumatorilor, a sugestiilor şi a obiceiurilor

lor de consum, presupune efectuarea:
a) unui audit tehnic;
b) unei analize de bonitate;
c) de prospecţiuni tehnice;
d) unei analize diagnostic;
e) unor prospecţiuni comerciale.

57. Sistemul de relaţii comerciale nu ia în considerare:

a) mijloacele de informare utilizate;
b) comportamentul consumatorilor;
c) competenţa profesională a personalului comercial;
d) preţurile practicate şi modul de prezentare a mărfurilor;
e) ţinuta şi comportamentul producătorului.

58. În faza posterioară cumpărării nu se are în vedere:

a) satisfacţia obţinută de consumator;
b) raportul dintre utilitatea produsului cumpărat şi satisfacţia anticipată
a consumatorului;
c) perspectivele activităţii comerciale;
d) asigurarea continuităţii activităţii comerciale;
e) raportul dintre satisfacţia consumatorului şi aşteptările
producătorului.

11