ECONOMIE COMERCIALĂ – GRILE PENTRU LICENŢĂ

1. Noţiunea de comerţ nu defineşte :

a) o funcţie economică;
b) profesiunea unui grup de agenţi economici;
c) cumpărarea unui bun de folosinţă îndelungată pentru dotarea locuinţei;
d) transferul titlului de proprietate;
e) o fază intermediară esenţială între funcţia de producţie şi cea de consum.

2. În timp, activitatea de comerţ s-a transformat într-o :

a) simplă activitatea de intermediere;
b) activitate creatoare de utilităţi;
c) activitate de servicii productive;
d) activitate complexă de transfer a proprietăţii;
e) activitate creatoare de bunuri industriale.

3. Realizarea funcţiei comerţului privind transferul mărfurilor către zonele şi

punctele cele mai îndepărtate sau mai izolate pentru a fi vândute consumatorilor
presupune:
a) cunoaşterea pieţei, a reţelelor cele mai scurte de transport al mărfurilor;
b) cunoaşterea pieţei, respectiv cunoaşterea condiţiilor, restricţiilor şi avantajelor,
precum şi alegerea celor mai scurte şi mai directe reţele de transfer şi transport al
mărfurilor;
c) alegerea celor mai apropiaţi furnizori, cunoaşterea pieţei;
d) cercetarea cererii populaţiei şi stabilirea drumului critic al mărfurilor;
e) cercetarea doleanţelor furnizorilor.

4. Comerţul pune la dispoziţia consumatorilor şi a utilizatorilor, bunuri şi

servicii în condiţii determinate de :
a) loc, timp şi mărime;
b) cantitate, preţ, poziţii sortimentale;
c) unităţi de încărcătură pachetizate;
d) structură sortimental preambalată şi codificată;
e) mărime şi preţ.

5. Delimitarea de funcţia de producţie, cumpărarea mărfurilor de la producători

şi transformarea acestora în depozite, în vederea pregătirii lor pentru vânzare
reprezintă :
a) o nouă diviziune a muncii;
b) etapă superioară în dezvoltarea comerţului;
c) necesitate impusă de utilizatorii finali;
d) premisa apariţiei comerţului ca ramură de activitate independentă;
e) condiţia bunei funcţionări a mecanismului de piaţă.

6. Fundamentul exercitării funcţiei comerţului privind stocarea mărfurilor este

reprezentat de:

1
 a) decalajul în timp;
b) decalajul în spaţiu;
c) decalajul în timp, spaţiu, sezonalitatea producţiei şi a consumului;
d) sezonalitatea producţiei şi a consumului.
e) decalajul în timp a consumului.

7. Excludeţi din următoarele enumerări obligaţiile ce nu sunt specifice

comerciantului :
a) ţinerea evidenţelor primare şi contabile, conservarea tuturor documentelor
comerciale;
b) furnizarea informaţiilor potrivit regimului patrimonial;
c) plata impozitelor speciale, impozite pe beneficiile comerciale, taxele asupra cifrei
de afaceri, taxa pe valoarea adăugată;
d) obligaţii ce decurg din calitatea de patron;
e) respectarea reţetelor de fabricaţie.

8. Obiectul
comerţului se referă la:
a) stabilirea legăturii între două sau mai multe stadii de producţie;
b) punerea la dispoziţia consumatorilor/utilizatorilor a produselor de care au
nevoie;
c) asigurarea abundenţei de produse;
d) exploatarea mai bună a resurselor societăţii;
e) asigurarea unor preţuri de desfacere avantajoase pentru utilizatori.

9. Importanţa comerţului este pusă în evidenţă prin funcţiile :

a) cumpărarea mărfurilor de la producători şi stocarea lor în depozite;
b) fracţionarea cantităţilor mici de mărfuri pe care le livrează producţia şi formarea
sortimentelor comerciale;
c) crearea anumitor condiţiilor de finalizare a actului de cumpărare;
d) promovarea personalului comercial;
e) promovarea anumitor produse în vederea creşterii cotei de piaţă.

10. Fracţionarea cantităţilor mari de mărfuri pe care le livrează producţia,

formarea sortimentului comercial şi asigurarea micilor partizi de mărfuri, vizează
pregătirea mărfurilor respective pentru :
a) stocare;
b) vânzare;
c) distribuţie;
d) transport;
e) consum.

11. Fracţionarea cantităţilor mari de mărfuri pe care le livrează producţia,

formarea sortimentului comercial şi asigurarea micilor partizi de mărfuri,
presupune organizarea în cadrul reţelei comerciale a unor operaţiuni specifice, cum
ar fi :
a) dozarea şi preambalarea mărfurilor;
b) preambalarea şi prelucrarea mărfurilor;

2
c) valorificarea eforturilor investiţionale realizate pentru producerea şi circulaţia
mărfurilor;
d) porţionarea şi sortarea mărfurilor după criterii comerciale;
e) porţionarea, dozarea şi preambalarea mărfurilor, sortarea după criterii comerciale,
controlul continuu al calităţii, asigurarea condiţiilor optime de păstrare până la desfacerea
lor.

12. Concretizarea funcţiei comerţului privind crearea condiţiilor de realizare

efectivă a actului de vânzare-cumpărare presupune :
a) existenţa unei baze tehnico-materiale;
b) existenţa unui personal;
c) existenţa unei baze tehnico-materiale şi a unui personal specializat;
d) amplasarea punctelor de vânzare cât mai aproape de domiciliul cumpărătorilor;
e) cunoaşterea capacităţilor de cumpărare ale utilizatorilor.

13. Rolul comerţului de distribuitor şi asigurator de servicii pentru consumatori nu

presupune:
a) punerea la dispoziţia acestora a produselor naturale sau fabricate;
b) legătura dintre mai multe stadii succesive ale producţiei;
c) vânzarea bunurilor de consum şi servicii în condiţii de eficienţă maximă;
d) asigurarea realizării produselor care sunt solicitate.
e) realizarea unei strânse legături între cei doi parteneri implicaţi în tranzacţii
comerciale.

14. În raport cu producătorii, rolul comerţului este de a :

a) permite o regularizare a procesului de producţie;
b) accentuează oscilaţiile cererii prin politica de stocaj;
c) orienta sau direcţiona consumul în orice zonă;
d) folosi reţeaua de distribuţie şi relaţiile de care dispun cumpărătorii în vederea
realizării unei cât mai bune vânzări a produselor şi serviciilor oferite;
e) repartiza costurile între întreprinzătorii comerciali .

15. Stocarea mărfurilor asigură:

a) echilibrul dintre oferta şi cererea de mărfuri în cadrul pieţei;
b) utilizarea eficientă a depozitelor;
c) aprovizionarea ritmică a populaţiei;
d) ajungerea bunurilor de consum în cele mai îndepărtate localităţi;
e) obţinerea unor preţuri avantajoase pentru consumatori.

16. În raport cu utilizatorii finali sau intermediari, rolul comerţului este de a :

a) pune la dispoziţia acestora produsele şi serviciile solicitate;
b) asigura informarea acestora;
c) controla întreg sistemul de comunicaţii legat de aprovizionarea şi vânzarea
produselor;
d) gestiona întreg sistemul de relaţii al utilizatorilor;

3
 e) rezolva probleme legate de informarea clienţilor cu privire la aprovizionarea şi
vânzarea mărfurilor.

17. Ansamblul actelor de schimb, privite în intercondiţionarea lor, formează :

a) distribuţia mărfurilor;
b) schimbul;
c) circulaţia mărfurilor;
d) comerţul cu ridicata;
e) comerţul cu amănuntul.

18. Comerciantul este acel agent economic, care :

a) efectuează acte de comerţ, în mod obişnuit;
b) transformă realizarea actelor de comerţ în profesiunea sa de bază sau accesorie;
c) acţionează în nume propriu;
d) cumulează o serie de restricţii în exercitarea activităţii comerciale;
e) efectuează, în mod obişnuit, acte de comerţ, în nume propriu, pe care le
transformă în profesia sa de bază sau în una accesorie.

19. Restricţii referitoare la modul de organizare a diferitelor tipuri de comerţ,

vizează :
a) interdicţii complete, reglementări speciale şi autosesizări administrative;
b) interdicţii legale ca urmare a unor condamnări pentru delicte contra onestităţii şi
bunăvoinţei;
c) interdicţii pentru delicte fiscale sau economice;
d) interdicţii judiciare;
e) restricţii legate de incompatibilităţi.

20. Principalele aspecte ridicate de restricţiile referitoare la

persoanele care urmează a efectua acte de comerţ şi desfăşoară o
activitate de comerţ au în vedere :
a)determinarea,stipularea capacităţilor şi stabilirea incompatibilităţilor;
b) autosesizări de ordin administrativ;
c) stabilirea de obiective de interes general;
d) competenţa profesională a întreprinzătorului comercial;
e) prescripţii speciale care fac obiectul unui control şi al unei urmăriri
riguroase.

21. Prerogativele comerciantului se referă, în principal, la:

a) drepturi ce decurg din organizarea sistemului de relaţii ale comercianţilor;
b) avantaje rezultate din calitatea de patron a comerciantului;
c) drepturi prin care se stabilesc posibilităţile comerciantului de a acţiona în
interesul propriei afaceri şi de a evita apariţia de daune sau conflicte;
d) privilegii obţinute din obligaţiile fiscale ale comerciantului;
e) avantaje rezultate din modul de exercitare a actului comercial.

4
 22. Nu intră în categoria restricţiilor legate de modul de organizare a diferitelor
forme de comerţ, următoarele :
a) sectoarele de comerţ a căror organizare este interzisă întreprinzătorilor comerciali,
caz în care statul instituie un monopol legal;
b) sectoarele de comerţ interzise complet, indiferent de natura întreprinzătorului;
c) sectoare de comerţ a căror activitate comercială se desfăşoară sub restricţia
respectării unor condiţii speciale, cum ar fi competenţa profesională a comerciantului;
d) sectoare de comerţ care nu fac obiectul unui control şi a unei urmăriri riguroase, în
ceea ce priveşte modul de desfăşurare a activităţii comerciale;
e) sectoare de comerţ a căror activitate comercială se desfăşoară pe baza unei
autorizaţii speciale, eliberate de către un organism guvernamental.

23. Legislaţia specifică domeniului comercial trebuie să asigure :

a) statutul comercianţilor şi capacitatea de investire a acestora;
b) obţinerea de resurse financiare prin intermediul vânzării unor mărfuri interzise;
c) comercializarea unor mărfuri, fără a lua în considerare natura ântreprinzătorului
comercial;
d) desfăşurarea unor activităţi comerciale în absenţa unor autorizaţii administrative
speciale;
e) comercializarea unor mărfuri cum ar fi : comerţul cu arme, comerţul cu bijuterii,
comerţul cu literatură decadentă, etc.

24. Noţiunea de piaţă, în general, comportă accepţiuni multiple. Marcaţi

accepţiunea nespecifică :
a) ansamblul cererii şi ofertei pentru un produs, serviciu sau a capitalului dintr-un
sector sau zonă bine determinată;
b) ansamblul tranzacţiilor efectuate într-o arie geografică determinată;
c) amplasamentul sau localul în care se oferă diverse produse spre vânzare;
d) ansamblul cumpărătorilor şi consumatorilor ce prezintă o importanţă
fundamentală pentru o anumită firmă;
e) ansamblul relaţiilor dintre consumatorii unui anumit produs .

25. Accepţiunea practică dată noţiunii de piaţă se referă la :

a) cererea şi oferta reală;
b) cererea în formare;
c) oferta pasivă;
d) cererea nesatisfăcută;
e) cererea şi oferta raportate la posibilităţile de satisfacere la un moment dat .

26. Sub aspectul intensităţii cu care se desfăşoară actele de vânzare-cumpărare, se

întâlnesc noţiunile de :
a) piaţă nouă;
b) piaţă elastică;
c) piaţă etalon;
d) piaţă dispersată;
e) piaţă concentrată şi piaţă dispersată.

5
27. În raport cu aria geografică în cadrul căreia se desfăşoară confruntarea dintre
cerere şi ofertă, se disting următoarele tipuri de piaţă :
a) piaţă produselor agricole şi piaţa produselor neagricole;
b) piaţă locală;
c) piaţă externă;
d) piaţă internă şi piaţă externă;
e) piaţă urbană şi piaţă rurală.

28. În funţie de natura consumului, piaţa se subdivide în următoarele componente :

a) piaţa bunurilor industiale şi de echipament;
b) piaţa bunurilor de consum individual;
c) piaţa bunurilor secundare;
d) piaţa mixtă;
e) piaţa bunurilor industriale şi a bunurilor de consum.

29. În funcţie de modul de materializare a activităţii care formează obiectul actului

de vânzare-cumpărare, în structura pieţei se disting :
a) piaţa locală;
b) piaţa serviciilor;
c) piaţa produselor;
d) piaţa internă;
e) piaţa produselor şi a serviciilor.

30. După gruparea populaţiei pe medii, în componenţa pieţei, intră :

a) piaţa rurală;
b) piaţa regională;
c) piaţa zonală;
d) piaţa urbană;
e) piaţă rurală şi piaţă urbană.

31. În comparaţie cu piaţa rurală, piaţa urbană prezintă următoarele caracteristici :

a) grad redus de concentrare;
b) nivel ridicat de organizare a activităţii comerciale;
c) mobilitate mai mare;
d) ritm inferior de dezvoltare;
e) mobilitate ridicată şi organizare comercială superioară.

32. Piaţa rurală se caracterizează prin :

a) flexibilitate;
b) grad ridicat de dispersie;
c) ritm evolutiv lent;
d) dispersie mare şi grad de dezvoltare redus;
e) flexibilitate redusă.

33. Elementele care îşi pun amprenta asupra dinamicii pieţei sunt :
a) veniturile băneşti ale producătorilor;

6
 b) cererea de bunuri industriale şi agricole;
c) importurile de produse;
d) naturalizarea consumului;
e) oferta de servicii.

34. Denaturalizarea consumului se află sub incidenţa următorilor factori :

a) dezvoltarea şi modernizarea producţiei;
b) schimbarea structurii sortimentale a produselor;
c) amploarea procesului de urbanizare a localităţilor;
d) dezvoltarea şi modernizarea comerţului în mediul urban;
e) creşterea preţurilor majorităţii produselor.

35. Elementele care nu determină consumul populaţiei sunt :

a) educaţia ;
b) religia;
c) valorile sociale;
d) obiceiurile de consum;
e) tehnologiile productive.

36. Nu sunt caracteristici ale pieţei libere :

a) actele de vânzare-cumpărare se desfăşoară în mod liber utilizând diverse mijloace
economice;
b) legile economice se manifestă în mod neîngrădit;
c) formarea centralizată a preţurilor;
d)descentralizarea deciziilor economice şi manifestarea liberei iniţiative;
e) mişcarea liberă a capitalurilor şi a forţei de muncă.

37.Printre caracteristicile pieţei interne nu se numără :

a) se referă la totalitatea relaţiilor de vânzare-cumpărare ce au loc în exteriorul
unei ţări;
b) este formată prin contopirea pieţelor locale izolate, ca urmare a dezvoltării
producţiei şi schimbului de mărfuri;
c) relaţiile de piaţă prezintă o anumită concentrare teritorială;
d) este formată din pieţe locale, fiecare, cu trăsături specifice în ceea ce priveşte
amploarea, structura şi sezonalitatea actelor de piaţă;
e) prezintă o anumită concentrare a populaţiei şi a puterii economice.

38. Elementele dinamicii pieţei sunt structurate astfel :

a) oferta de mărfuri şi preţul;
b) mecanismele ce reglementează funcţionarea diverselor tipuri de piaţă;
c) cantitatea, calitatea şi preţul mărfurilor;
d) nevoile de consum şi persoanele sau organismele susceptibile de a satisface
cererea;
e) oferta şi instituţiile care reglementează accesul la mărfurile existente pe piaţă.

39. Care dintre următoarele elemente nu influenţează dinamica pieţei :

7
 a) evoluţia tehnologică;
b) normele juridice şi hotărârile guvernamentale;
c) sistemul de instituţii necesar bunei desfăşurări a mecanismului de piaţă;
d) normele şi valorile socio-culturale;
e) relaţiile prestabilite între furnizorii de materii prime.

40. Din punct de vedere teoretic, piaţa reprezintă o categorie economică care îşi
găseşte expresia în :
a) totalitatea operaţiunilor de import-export;
b) totalitatea actelor de vânzare-cumpărare;
c) totalitatea activităţilor operative;
d) totalitatea activităţilor sociale derulate între întreprinzătorii comerciali;
e) totalitatea relaţiilor personale cultivate între consumatori.

41. Excludeţi din următoarele elemente pe acelea care nu se referă la aspectele

cadru ale evoluţiei pieţei bunurilor şi serviciilor :
a) necesitatea existenţei unor instituţii care să contribuie la diminuarea rolului
incertitudinilor dintr-o economie de piaţă;
b) necesitatea prezenţei instituţiilor care să ofere informaţii necesare
întreprinzătorilor;
c) necesitatea prezenţei unor instituţii care să asigure educaţia, instruirea, cercetarea
şi dezvoltarea economiei;
d) necesitatea funcţionării instituţiilor particulare;
e) necesitatea instituirii unor organizaţii care să reglementeze şi să regleze
principalele disfuncţii generate de desfăşurarea activităţii comerciale.

42. Printre categoriile de parteneri prezenţi pe piaţă, nu se includ :

a) consumatorii, utilizatorii finali şi cumpărătorii;
b) distribuitorii, prescriptorii şi consilierii;
c) agenţii economici multinaţionali;
d) concurenţii şi furnizorii;
e) producători şi consumatori de bunuri şi servicii.

43. Prescriptorii consilieri reprezintă :

a) o categorie de parteneri prezenţi în cadrul pieţei;
b) o categorie de cumpărători finali;
c) distribuitorii intermediari;
d) parteneri ai furnizorilor de mărfuri specializaţi în intermediere şi
consultanţă;
e) concurenţii din piaţă.

44. Din punct de vedere structural mecanismul pieţei este compus din :
a) sistemul de relaţii dintre individ şi mediul său de acţiune;
b) totaliatatea actelor de piaţă;

8
 c) părţi care reflectă expresia concentrată a sistemului de relaţii de
piaţă şi modul specific în care se desfăşoară relaţiile dintre individ şi
mediu;
d) rezultatele actelor de piaţă şi a aprecierilor indivizilor asupra
acţiunilor întreprinse;
e) rezultatele actelor de piaţă şi a aprecierilor indivizilor asupra
volumului de mărfuri comercializate.

45. În categoria elementelor care contribuie la conturarea conţinutului comercial al

cererii de piaţă, nu intră :
a) produsul şi volumul total ce ar putea fi cumpărat;
b) termenul de cumpărătură şi categoria de clientelă;
c) zona geografică şi perioada de timp luată în considerare;
d) programele aferente acţiunilor de marketing;
e) programe şi acţiuni culturale.

46. Noţiunea de cerere de mărfuri în raport cu nevoia reală este :

a) mult mai mică;
b) egală;
c) mai mare;
d) se identifică;
e) nu se poate preciza.

47. Decalajul dintre cererea de mărfuri şi nevoia reală nu este determinat de :

a) sfera trebuinţelor oamenilor care nu rămâne constantă;
b) posibilităţile reale de solvabilitate a utilizatorilor finali sau intermediari;
c) statutul socio-profesional al consumatorilor;
d) satisfacerea unei părţi a nevoilor prin intermediul consumului natural;
e) accesul la mărfurile necesare, în condiţii date de loc şi timp.

48. Delimitarea cererii de mărfuri şi servicii în cerere efectivă şi cerere potenţială se

realizează în funcţie de :
a) raportul dintre cerere şi ofertă;
b) posibilitatea de manifestare a nevoilor;
c) condiţiile de aprovizionare a populaţiei;
d) modul în care mărfurile şi serviciile participă la satisfacerea trebuinţelor;
e) modul în care cererea se formulează şi fixează asupra mărfurilor.

49. Cererea efectivă se manifestă pe piaţă având :

a) o insolvabilitate;
b) o dorinţă de manifestare;
c) o solvabilitate corespunzătoare;
d) un comportament specific;
e) accesibilitate în condiţii determinate de timp şi loc.

9
50. Conceptualizarea conţinutului cererii de mărfuri şi servicii necesită o dublă
abordare ce vizează relaţia :
a) cerere-cumpărare;
b) cerere-consum;
c) cerere-diversificare;
d) cerere-putere de cumpărare;
e) cerere-disponibilitate.

51. Fenomenul cerere obligă la o viziune integratoare a factorilor săi de influenţă,

luându-se în considerare :
a) factorii de dezvoltare a bazei tehnico-materiale;
b) factorii ce reflectă gradul de instruire a personalului comercial;
c) factorii stimulatori şi dinamizatori;
d) factorii microeconomici şi macroeconomici;
e) factorii formatori şi de influenţă ai cumpărăturilor.

52. Veniturile curente şi avuţia reprezintă factori importanţi în zonarea cererii de

mărfuri, sub raportul :
a) puterii de cumpărare;
b) dinamicii consumului;
c) volumului, structurii şi modului ei de manifestare;
d) înzestrării populaţiei cu bunuri de folosinţă îndelungată;
e) deciziei de cumpărare.

53. Responsabilităţile asumate de către cumpărători în transformarea cererii de

mărfuri în cumpărătură, nu vizează :
a) alegerea produsului şi a mărcii;
b) comportamentul socio-cultural;
c) stabilirea bugetului afectat cumpărăturii;
d) alegerea punctului de vânzare şi a momentului de cumpărare;
e) preţurile mărfurilor necesare.

54. Excludeţi din următoarea enumerare, elementele care nu conduc la

transformarea cererii de mărfuri în cumpărături :
a) sfera de cuprindere a actului comercial;
b) responsabilităţile asumate de cumpărători;
c) gândirea cumpărătorului;
d) stimulii externi comerciali şi noncomerciali;
e) strategiile adoptate de producători.

55. Marcaţi categoriile de factori sociali cu influenţă asupra cererii de mărfuri :

a) structura populaţiei pe medii, grupe de vârstă, grad de instruire;
b) dotarea populaţiei cu bunuri de consum şi dinamica reînnoirii acestor dotări;
c) gradul de urbanizare, tradiţiile şi obiceiurile de consum, moda, starea de
sănătate a populaţiei;
d) particularităţile zonale ale consumurilor populaţiei;

10
 e) trăsăturile psihologice ale fiecărui consumator.

56. Oferta de mărfuri, ca factor economic hotărâtor, influenţează cererea de

mărfuri din punct de vedere al :
a) evoluţiei în timp;
b) volumului şi structurii;
c) dinamicii structurale;
d) repartizării teritoriale a furnizorilor;
e) sistemului de promovare a vânzărilor.

57. Din categoria factorilor personali care influenţează cumpărările de mărfuri, nu

fac parte :
a) familia, statutul şi rolul social al individului, motivaţia;
b) vârsta consumatorului, familia, personalitatea consumatorului;
c) stilul de viaţă, profesia, poziţia economică;
d) profesia, stilul de viaţă, motivaţia;
e) personalitatea consumatorului, stilul de viaţă, poziţia economică.

58. Factorii psihologici ce conduc la transformarea cererii de mărfuri în

cumpărătură se referă la :
a) motivaţia, poziţia, formarea şi emergenţa convingerilor sau atitudinilor;
b) cultura consumatorului;
c) vârsta, ciclul de viaţă al consumatorului;
d) stilul de viaţă şi personalitatea consumatorului;
e) cota de piaţă a producătorului.

59. Cererea de mărfuri a firmelor producătoare poate fi studiată, din punct de

vedere :
a) cantitativ;
b) calitativ;
c) cantitativ şi calitativ;
d) structural;
e) tehnic.

60. Care din următoarele metode nu sunt folosite în cercetarea cererii de bunuri
pentru producţie :
a) analiza vânzărilor;
b) metoda indicilor industriali;
c) bugetele de familie;
d) raportările financiare ale firmei;
e) analiza input-output.

61. În categoria metodelor de analiză a cererii de mărfuri a populaţiei, nu sunt

incluse :
a) anchetele industriale globale şi selective;
b) metodele de estimare indirectă;

11
 c) metodele de studiere directă;
d) analiza vânzărilor către populaţie;
e) bugetele de familie.

62. În practică, cele mai utilizate metode de studiere a cererii de bunuri de producţie
sunt:
a) analiza input-output;
b) cercetările de tip panel;
c) raportările financiare ale firmei;
d) metoda indicilor industriali;
e) analiza mişcării stocurilor de mărfuri.

63. În cadrul pieţei, cererea de mărfuri prezintă o serie de caracteristici. Marcaţi

caracteristica nespecifică :
a) are ca bază de manifestare veniturile băneşti ale populaţiei şi existenţa ofertei de
mărfuri;
b) este determinată obiectiv de priorităţile cu care sunt satisfăcute diferitele trebuinţe
ale indivizilor;
c) reprezintă o materializare a preferinţelor cumpărătorilor şi a puterii de cumpărare a
acestora;
d) prezintă o constanţă legată de limitele sale globale, limite care reflectă gradul de
solvabilitate a nevoilor de consum;
e) se caracterizează prin dinamism şi o mare mobilitate.

64. Cererea fermă se caracterizează prin :

a) are în vedere produse de primă necesitate, de sortiment simplu şi produse cu
anumite caracteristici precise;
b) se finalizează sub influenţa factorilor de piaţă;
c) nu este determinată de imperativele nevoii;
d) fixarea consumatorului asupra produsului necesar are loc după contactul cu
unităţile comerciale;
e) reflectă preferinţele individuale ale consumatorului pentru modele, mărci, culor,
calităţi, etc.

65. Din punct de vedere al modului în care evoluează în timp, cererea se

structurează astfel :
a) cerere curentă, cerere periodică şi cerere rară;
b) cerere fermă şi cerere spontană;
c) cerere constantă, cerere crescândă şi cerere descrescândă;
d) cerere satisfăcută şi cerere nesatisfăcută;
e) cerere de bază, cerere complementară şi cerere suplimentară.

66. Cererea satisfăcută se caracterizează prin :

a) se confundă cu volumul desfacerilor de mărfuri dintr-o anumită perioadă de timp şi
are în vedere gradul de acoperire cu mărfuri;

12
 b) se referă la acea parte a nevoii solvabile care în momentul manfestării sale pe piaţă
nu s-a corelat cu oferta existentă pe piaţă;
c) are în vedere trebuinţe a căror satisfacere poate fi amânată;
d) prezintă o dinamică ale cărei proporţii dimensionale se restrâng în timp, datorită
acţiunii factorilor formativi;
e) este specifică produselor care au atins un anumit prag de saturaţie.

67. În categoria factorilor care influenţează cererea de mărfuri, nu intră :

a) oferta de mărfuri şi preţul;
b) costul de producţie;
c) veniturile curente şi avuţia;
d) aspectele sociale şi demografice;
e) sistemul de taxe şi impozite.

68. În profil macroeconomic oferta de mărfuri cuprinde :

a) toate produsele destinate consumului intermediar;
b) toate produsele destinate consumului final;
c) toate produsele destinate satisfacerii consumului prin intermediul circulaţiei;
d) toate produsele vândute;
e) toate produsele comandate, livrate şi plătite.

69. Oferta de mărfuri se referă la :

a) fondurile de mărfuri din reţeaua de distribuţie şi stocurile de mărfuri existente în
diferite verigi ale circuitului economic;
b) mărfurile din depozitele de gros;
c) fondurile de mărfuri din magazinele de desfacere;
d) fondurile de mărfuri furnizate de producători;
e) mărfurile aflate în cadrul unităţilor comerciale cu ridicata.

70. Oferta de mărfuri existentă la un moment dat, se confundă cu :

a) stocurile de mărfuri existente, în momentul respectiv, în procesul circulaţiei;
b) vânzările realizate într-o perioadă anterioară;
c) fondurile de mărfuri atribuite reţelei de distribuţie în cursul unei perioade;
d) disponibilităţile de mărfuri în cadrul pieţei;
e) fondurile de mărfuri existente la producător.

71. Oferta reală sau efectivă este constituită din :

a) stocurile de mărfuri existente în diferite verigi ale circuitului economic;
b) fondurile de mărfuri din depozite;
c) fondurile de mărfuri din reţeaua de distribuţie în cursul unei perioade
determinate;
d) fondurile de mărfuri oferite de producători;
e) fondurile de mărfuri din depozitele de gros.

72. Oferta pasivă face referire la :

a) stocurile de mărfuri existente în diferite verigi ale circuitului economic;

13
 b) mărfurile greu vandabile;
c) mărfurile de cerere rară sau întâmplătoare;
d) mărfuri de cerere curentă;
e) mărfuri de cerere rară.

73. Dintre criteriile de structurare a ofertei de mărfuri nu face parte :

a) destinaţia mărfurilor în procesul de consum;
b) gradul în care mărfurile participă la satisfacerea trebuinţelor;
c) durata de viaţă a mărfurilor;
d) criteriul merceologic;
e) gradul de diversificare.

74. Care din următoarele aspecte nu caracterizează evoluţia ofertei de mărfuri:

a) creşterea continuă şi în ritm intens a volumului de mărfuri oferit pieţei;
b) restrângerea gamei sortimentale;
c) crearea de noi mărfuri;
d) creşterea calităţii mărfurilor;
e) diversificarea mărfurilor.

75. Structurarea ofertei în produse destinate consumului final, produse destinate

consumului intermediar şi produse de echipament se face în funcţie de :
a) durata de viaţă a diferitelolr categorii de produse;
b) criterii merceologice;
c) ciclul de viaţă al produselor;
d) destinaţia produselor în procesul de consum;
e) modul de solicitare a produselor de către consumatori.

76. Structurarea ofertei după criterii merceologice presupune existenţa :

a) bunurilor durabile şi a celor nedurabile;
b) produselor alimentare şi a celor nealimentare;
c) produselor destinate consumului final;
d) produselor destinate consumului intermediar;
e) bunurile primare de consum.

77. Produsele de utilizare productivă sunt grupate astfel :

a) bunuri destinate consumului intermediar şi final;
b) bunuri primare de consum, bunuri de necesitate medie şi bunuri de prisos;
c) materii prime, semifabricate, echipament industrial şi furnituri;
d) bunuri semipreparate şi bunuri finale;
e) bunuri de strictă necesitate şi bunuri de folosinţă îndelungată.

78. Sursele de formare a ofertei de mărfuri nu cuprind :

a) importul;
b) producţia industrială;
c) producţia altor ramuri de activitate;
d) producţia agricolă;

14
 e) exportul.
79. Oferta de mărfuri prezintă o serie de tendinţe, care se conturează cu caracter de
legitate pentru întreaga economie datorită influenţei unei multitudini de factori de
ordin :
a) economic, politic şi demografic;
b) tehnic, economic şi social;
c) psihololgic, sociologic şi cultural;
d) istoric;
e) cultural.

80. Multiplicarea şi reînnoirea continuă a sortimentului de produse reprezintă :

a) o consecinţă a dinamismului ofertei de produse;
b) o reflectare a modificărilor intervenite în nevoile consumatorilor şi în mecanismul
formării şi satisfacerii lor;
c) un efect al uzurii morale şi fizice a produselor;
d) rezultatul cercetărilor ştiinţifice privind crearea de noi produse;
e) rezultatul reducerii cererii de produse..

81. Diversificarea ofertei de mărfuri presupune :

a) modalităţi concrete de acţiune prin care firmele comerciale o susţin;
b) amplificarea cercetărilor ştiinţifice de creare de noi produse;
c) diversificarea formelor de pezentare a produselor;
d) desfăşurarea unor acţiuni complexe de comercializare a produselor;
e) accentuarea relaţiilor concurenţiale dintre utilizatorii finali.

82. Excludeţi din enumerarea următoare grupele de produse care nu rezultă în

urma structurării ofertei după locul produselor în consumul populaţiei şi modul de
solicitare a acestora de către consumatori :
a) produse alimentare şi nealimentare;
b) bunuri primare de consum;
c) bunuri de primă necesitate;
d) bunuri de prisos sau de lux;
e) bunuri de importanţă constantă şi bunuri de lux.

83. Preţul nu reprezintă :

a) o categorie economică proprie economiei de schimb;
b) mijlocul de măsură a gradului de valorificare a resurselor firmelor;
c) un instrument ce rezultă din interacţiunea ofertelor manifestate în cadrul
pieţei;
d) o rezultantă a raportului liber format şi exprimat pe piaţă, dintre cerere şi ofertă;
e) un mijloc de comunicare a firmei cu exteriorul.

84. În cadrul modelelor teoretice ale preţului sunt precizate anumite restricţii care
limitează aplicabilitatea acestora. Marcaţi restricţia nespecifică acestor modele
teoretice :
a) maximizarea profitului pe termen scurt pentru un anumit produs;

15
 b) preţul este fixat numai clienţilor firmei;
c) preţul este stabilit independent de alte variabile;
d) preţul este fixat în funcţie de cerere şi cost;
e) preţul este determinat în funcţie de principalii furnizori şi concurenţi.

85. Prin intermediul preţului, firmele producătoare îşi pot stabili şi alte obiective în
cadrul pieţei, nu numai maximizarea profitului. Care din următoarele obiective nu
sunt vizate de către producători :
a) creşterea cotei de piaţă pentru un produs sau serviciu;
b) selectarea clienţilor;
c) creşterea cheltuielilor de comercializare pe termen lung;
d) promovarea unei anumite linii de produse;
e) penetrarea pieţei.

86. Preţul de vânzare, în cazul firmelor comerciale, cuprinde un element specific, şi

anume :
a) adaosul comercial;
b) amortizarea;
c) dobânzile;
d) chiriile;
e) impozitul pe profit.

87. Nu intră în categoria preţurilor de aprovizionare :

a) preţul de import;
b) preţul cu ridicata al producătorilor industriali;
c) preţul de vânzare cu amănuntul;
d) preţul bursei;
e) preţul de livrare al importatorului.

88. Preţul de import nu include în structura sa :

a) valoarea declarată în vamă;
b) taxa vamală şi tariful vamal;
c) comisionul punctului vamal;
d) diverse cheltuieli efectuate pe parcursul intern;
e) accize.

89. Principala structurare a preţurilor în unităţile comerciale are în vedere

gruparea acestora în :
a) preţuri de aprovizionare şi preţuri de vânzare;
b) preţuri de import şi preţuri de export;
c) preţuri limită şi preţuri ţintă;
d) preţuri optime şi preţuri psihologice;
e) preţuri fixe şi preţuri negociabile.

90. Printre factorii controlabili care acţionează asupra preţului, se regăsesc :

a) acţiunile concurenţei;

16
 b) calitatea şi imaginea produsului;
c) comportamentul consumatorilor;
d) costul de producţie;
e) calitatea produsului şi costurile generate pentru obţinerea lui.

91. Care din următoarele elemente nu reprezintă componente ale preţului de

import:
a) adaosul comercial;
b) valoarea declarată în vamă;
c) valoarea cheltuielilor de transport şi de asigurare efectuate în valută în afara ţării;
d) taxa pe valoarea adăugată;
e) valoarea declarată în vamă şi taxa pe valoarea adăugată.

92. Funcţiile adaosului comercial constau, în principal, în :

a) corelarea ofertei cu cererea;
b) acoperirea cheltuielilor de comercializare;
c) asigurarea profitului;
d) stimularea agenţilor economici;
e) realizarea unei marje de profit şi concordanţa între cerere şi ofertă.

93. Semnalele emise de preţuri şi venituri în economia de piaţă informează

cumpărătorii asupra :
a) posibilităţii de a-şi spori venitul;
b) raportului dintre cerere şi ofertă;
c) posibilităţii de a-şi economisi o parte din veniturile;
d) volumului activităţii realizate;
e) asupra volumului de mărfuri comercializate.

94. Definirea serviciului comercial ca „o activitate oferită cu ocazia actului de

vânzare, care asigură avantaje şi satisfacţii cumpărătorului, fără a antrena un schimb
fizic sub forma unui bun”, este dată de :
a) Asociaţia Română de Marketing;
b) Vocabularul practic de ştiinţe sociale din Franţa;
c) Asociaţia Americană de Marketing;
d) Academia de Ştiinţe Economice;
e) Dicţionarul explicativ.

95. Clasificarea serviciilor în servicii de închiriere, servicii de reparare şi redare a

proprietăţilor fizice şi servicii legate de buna desfăşurare a procesului de vânzare, se
face în raport de :
a) natura serviciilor;
b) locul serviciilor în procesul vânzării;
c) originea serviciilor;
d) funcţiile ce le revin în cadrul procesului de satisfacere a diferitelor sisteme de
nevoi ale populaţiei;
e) complexitatea serviciilor.

17
96. Gruparea serviciilor în servicii endogene şi servicii exogene se face în funcţie de:
a) natura serviciilor;
b) locul serviciilor în procesul vânzării;
c) originea serviciilor;
d) complexitatea serviciilor;
e) sistemul de integrare a serviciilor.

97. Printre caracteristicile serviciilor comerciale se numără :

a) beneficiarul serviciului participă la realizarea acestuia;
b) realizarea şi consumul serviciilor comerciale au loc succesiv;
c) tariful serviciilor comerciale reprezintă un tarif al ofertei;
d) clientul nu poate defini obiectul cererii;
e) clientul în alegerea serviciilor comerciale nu ia în calcul raportul dintre avantaje şi
costuri.

98. Prestarea unui serviciu comercial implică îndeplinirea următoarelor condiţii :

a) existenţa unui contact indirect ofertant-consumator;
b) participarea activă a consumatorului la utilizarea serviciului;
c) diminuarea eforturilor financiare ale prestatorului;
d) flexibilitate şi varietate redusă, în funcţie de momentul solicitării;
e) cunoaşterea de către consumatori a mediului social.

99. Perceperea serviciilor comerciale de către consumatori reprezintă o funcţie de

mai multe elemente, printre care nu se numără :
a) relaţia consumator-produs;
b) nivelul mediului concurenţial;
c) natura materială a consumatorilor;
d) maturitatea formei de vânzare vizate;
e) obiceiurile, solicitările şi exigenţele populaţiei.

100. În cadrul activităţii comerciale o atenţie deosebită se acordă următoarelor

tipuri de servicii :
a) psihologice;
b) financiare;
c) tehnice;
d) de confort;
e) psihologice şi financiare.

18