PROBA ŞI ADAPTAREA COROANELOR

Anterior evaluării adaptării în cavitatea bucală, coroana sau partea

metalică a unei coroane mixte va fi curăţată cu ultrasunete sau jet cu aburi
pentru a îndepărta unele materiale cu care s-a intervenit asupra piesei
protetice, după care se va face dezinfecţia ei.
Piesele metalice turnate vor fi analizate din punct de vedere al:
 contactelor proximale
 integrităţii marginilor
 stabilităţii
 conturului extern
 adaptării ocluzale
 limitei cervicale
 adaptării interne

Lucrările protetice metalo-ceramice

 de obicei se face o evaluare separată a părţii metalice:

o integritatea marginilor
o stabilitate
o ocluzie
o conceperea (designul) punţii metalice în vederea aplicării ceramicii
 se mai poate realiza o evaluare în faza de biscuit a ceramicii, când se
recontrolează:
o integritatea marginală
o stabilitatea (pot apărea distorsiuni ale metalului în timpul coacerii
porţelanului)
o contacte proximale
 când coroana metalo-ceramică este finalizată, se apreciază, pe lângă
aspectele menţionate mai sus, şi :
o conturul porţelanului
o stabilitatea
o forma, nuanţa
o textura, glanţul
 Momentele clinice ale probei şi adaptării

1) Îndepărtarea coroanelor provizorii

a. cu pensa hemostatică
b. cu cleşte tip Boade, forceps Beckhans
c. îndepărtarea urmealor de ciment provizoriu de pe preparaţie
 cu sonda
 cu perie + pastă (pulbere + apă) – viteză mică, presiune
uşoară
 NU se netezeşte preparaţia – se pierde din retenţie (se va
netezi înainte de amprentare)
 spray aer-apă
 uscare cu aer
2) Evaluarea punctelor de contact – localizare, mărime, intensitate
a. un fir interdentar neceruit trebuie să treacă « relativ uşor »
b. contact
 prea puternic – nu trece firul  corectare
 slab, absent – firul trece uşor  tasarea alimentelor

A. Contact prea puternic:

a. Restaurări complet metalice
 corectare cu o piatră
 identificarea contactului – hârtie de indigo, articulaţie, bandă
de mătase
 verificare
 netezire
b. restaurări din/cu porţelan
 identificarea contactului
 corectare cu piatră diamantată cilindrică
 după glazurare punctul de contact se poate modifica datorită
curgerii piroplastice a porţelanului
 dacă este necesară corectarea, suprafaţa va fi lustruită cu
gume siliconate impregnate cu diamant, pastă de lustruit
diamante

B. Deficienţe (contact slab, inexistent):

a. restaurări complet metalice

 coroane din aur
 se adaugă de obicei lipitură
 lustruire
 control în cavitatea bucală
2
 b. restaurări din/cu porţelan
 este necesară o ardere suplimentară
 în faza de biscuit, tehnic nu este o problemă să se adauge
porţelan, ci este doar problemă de timp
 coroana glazurată – se poate recurge la un porţelan cu punct
de ardere scăzut sau la un porţelan de « corecţie » : punct
de ardere < 850o
 când corecţiile sunt mici  nici un pericol
 când corecţiile sunt mari  ardere suplimentară care nu se
poate repeta de prea multe ori

3) Integritatea marginală
 dacă fazele anterioare (clinice) s-au derulat corect, nu vor exista
diferenţe semnificative între adaptarea pe model şi în cavitatea bucală
 dacă există zone care împiedică o corectă inserţie (şi deci apare o
incorectă adaptare marginală), acestea pot fi evidenţiate utilizând :
disclosing waxes
pulbere abrazivă aplicată în interiorul coroanei
spray cu pulbere cu diverse culori
markeri hidrosolubili
elastomeri speciali
 nu există o metodă ideală, toate consumă timp
 elastomerii prezintă unele avantaje
silicon pastă-pastă
consistenţă scăzută (fluidă)
 o bună adaptare marginală ≈ 30 μm
 controlul cu sonda – 3 situaţii :
1. margine în exces  sonda este agăţată – se corectează
2. margine în minus (faţă de prag)  sonda nu se poate
« înfunda »
 diferenţă mică – se acceptă (cu riscuri)
 diferenţă mare – altă coroană
3. spaţiu la prag între coroană şi dinte
 sonda este agăţată şi nu se poate înfunda
 dacă inserţia este corectă şi apare această deficienţă –
altă coroană

3
  finisarea marginilor
marginile subgingivale
- se finisează pe model
- adaptarea poate fi controlată şi cu o Rx precimentare
margini supragingivale – finisarea marginală poate fi
realizată şi în cavitatea bucală – cu pietre fine, gume mişcate
de-a lungul marginii şi/sau de la restaurare spre dinte
zona proximală
- cea mai sensibilă
- cel mai ν loc pentru recidiva de carie, parodontopatie
finisarea nu poate corecta o restaurare turnată prost
adaptată

4) Stabilitate
 să nu basculeze
 să nu se roteze
 plusurile mici  se corectează
 deficienţele mari  altă coroană

5) Ocluzie
 după inserţie, integritate marginală, stabilitate
 control static/dinamic
 coroanele în infraocluzie
- cu suprafaţă ocluzală metalică  altă coroană
- cu suprafaţă ocluzală porţelan  recoacere
a. coroanele în supraocluzie
hârtie de articulaţie – localizarea contactelor
diamante, pietre albe
instrument pentru măsurat grosimea
dacă se intervine pe antagonist  acordul pacientului
banda de celuloid – folosită pentru a stabili prezenţa/absenţa
contactelor dento-dentare
hârtie de articulaţie de mai multe culori
b. pentru coroanele ceramice
marcarea contactelor mai bună în faza de biscuit decât după
glazurare
după glazurare – mai pot fi necesae mici corecturi  lustruire
cu gume siliconate, pastă de lustruit diamante
c. montarea în simulator
reînregistrarea RMM
remontarea modelelor
corectare pe model
4
 control, adaptare în cavitatea bucală

RESTAURĂRILE CERAMICE

 prezintă unele aspecte suplimentare legate de probă, adaptare

 obţinerea unui bun rezultat estetic depinde de :
o conturul restaurării
o caracteristicile suprafeţei
o culoarea

a. conturul restaurării
 în faza de biscuit
se umezeşte – reflectă lumina ca lucrarea cu glanţ.
Urmează :
controlul punctului de contact
adaptarea marginală
conturul 1/3 gingivale – corecturile necesare
porţelanul nu se corectează simultan cu metalul (pilitura de
metal poate afecta culoarea porţelanului – apar puncte
închise la culoare, după glazurare). Dacă nu se poate altfel –
direcţia de şlefuire va fi paralelă cu joncţiunea metal-
ceramică.
pentru zonele proximale se va folosi un disc subţire, flexibil
echilibrare ocluzală (după glazurare din nou control ocluzal -
apare curgerea piroplastică)
marginile incizale – poziţia lor exactă va fi stabilită în cabinet
- de aceea tehnicianul va lăsa coroana uşor mai lungă
- ajutorul lucrărilor provizorii, modelelor pe care s-a realizat
modelarea diagnostică
- vizibilitatea incisivilor mand. 1-2 mm cu buza relaxată
curbura incizală max. paralelă cu curbura buzei inferioare,
când pacientul zâmbeşte
“F” – raportul margine incizală (lung.incisiv) – buză inf.
Incisivii laterali max. < 1-2 mm decât incisivii centrali max.
Aprecierea « spaţiului negativ » - de fapt aspectul
ambrazurilor incizale – separaţia dinţilor – prezentă/absentă
 nenaturală
Marginea coroanei glazurate – reflectarea luminii

b. caracterizarea texturii de suprafaţă

 după aprecierea conturului se trece la duplicarea amănuntelor de
suprafaţă prezente la dinţii naturali ai pacientului
 se usucă dinţii
 se examinează cu atenţie
5
  se pot reda zone aplatizate, concave, perikinetic, alte defecte
 să se evite « abuzul de caracterizare »

c. individualizarea şi glazurarea
 netezimea restaurărilor de porţelan depinde de glazurare
 la glazurare trebuie controlate şi timpul şi temperatura
 în timpul tratamentului termic glazurant, straturile superficiale ale
porţelanului se topesc uşor, umplând defectele de suprafaţă
 glazurarea să respecte recomandările producătorului
 supraglazurarea  aspect neplăcut, nenatural, sticlos
 subglazurarea şi recoacerea  mai puţin nocive decât
supraglazurarea
 după glazurare se lustruieşte metalul
 mai nou, unele mase ceramice pot fi lustruite
 porţelanul neglazurat, nelustruit  foarte abrazant
 colorarea externă a porţelanului – se aplică la suprafaţa porţelanului
 individualizarea presupune :
modificarea nuanţei
individualizare specifică (colorare proximală, fisuri, zone
hipocalcifiate)
efecte speciale (iluzii optice) pentru formă/poziţie

Cimentarea
 provizorie
 definitivă

Cimentarea provizorie:

Indicaţii:
 restaurări multiple, de mare întindere
 când s-a adoptat o relaţie ocluzală terapeutică
 pentru verificarea funcţionalităţii
 pentru aprecierea fizionomiei

Precauţii:
 cimentarea să fie destul de fermă, dar să nu creeze dificultăţi la
îndepărtarea lucrării
 pastei ZOE i se poate adăuga vaselină pentru a face mai comodă
descimentara

Riscuri:
 accidente ale lucrării prin descimentare (fractură porţelan, deformarea
metalului)
 descimentare involuntară evoluţie mai lungă  carie
6
Materiale: paste ZOE, non-ZOE
Cimentarea definitivă:
 un moment foarte important al tratamentului
 poate compromite toate eforturile anterioare
 cimentarea:
o convenţională, clasică
o adezivă – integral ceramice, răşini compozite

Cimenturile dentare:

 folosite în general la cimentarea lucrărilor turnate

 constau, de obicei, într-un acid combinat cu un oxid metalic rezultând o
sare + apă (acid + oxid metalic  sare + H2O)
 mecanismul de priză constă în legarea particulelor de pudră neimplicate
în reacţie de matricea de sare
 substanţa rezultată este susceptibilă atacului acid, fiind într-un oarecare
grad solubilă în fluidul bucal
 un rezultat bun al cimentării clasice este condiţionat de buna adaptare a
restaurării la bont
 degradarea cimentării ar avea la bază mai degrabă acest mecanism de
disoluţie (dizolvare), independent într-o oarecare măsură de adaptarea
marginală, decât o dezintegrare fizică a cimentului

Cimentul fosfat de Zn
 rezistenţă convenabilă
 grosimea filmului (25 μm) în interiorul limitelor de toleranţă cerute pentru
restaurările turnate
 timp de lucru rezonabil (5’)
 excesul de material – uşor de îndepărtat – după priză
 gust acrişor
 efect toxic prin acidul fosforic
 dar efecte în limite acceptabile clinic asupra pulpei
 necesită protecţia pulpei în cavităţile profunde
 destul de larg utilizat şi astăzi

Cimentul policarboxilat de Zn
 biocompatilitate relativă (explicată prin mărimea moleculelor acidului
poliacrilic care nu pot pătrunde în canaliculele dentinare)
 chelează calciu realizând adeziune la dinte (nu şi la aur)
 vâscozitate crescută  greu de amestecat pentru neiniţiaţi
 tixotrop
 timp de lucru (2,5’) <decât la cimentul fosfat de Zn
 probleme la cimentări multiple
 surplusul mai greu de îndepărtat
7
  cimentări pe dinţi vitali, restaurări cu bună retenţie şi rezistenţă
 indicat pentru cimentări la copii (cameră pulpară mare)
Cimentul glass-ionomer
 aderă de smalţ, dentină
 bună biocompatibilitate
 eliberează fluor  efect anticariogenic
 posedă un grad de translucenţă  indicat la coroanele la care s-a folosit
tehnica marginii ceramice labiale
 proprietăţi mecanice mai bune decât precedentele
 nu este influenţat de un oarecare grad de umiditate
 unele produse sunt radioopace – permit deosebirea/observarea cariilor

ZOE ± EBA (acid 2-etoxibenzoic)

 biocompatibil, protector pulpar
 bună sigilare
 dar proprietăţi fizice inferioare
 surplusul – greu de îndepărtat de pe metal, acrilat

Cimenturi glass-inomeri modificate

 cu răşini
 combină adeziunea şi eliberarea de F a glass-ionomerilor cu rezistenţa
crescută şi solubilitatea redusă a răşinilor
 trebuie evitată cimentarea lucrărilor integral-ceramice asociindu-se cu
fractura acesteia, datorită, probabil, absorbţiei apei şi expansiunii
 larg utilizate astăzi

Răşinile
 contracţia mare la polimerizare şi biocompatibilitatea redusă au făcut să
fie puţin folosite pentru cimentare
 solubilitate redusă
 există variante îmbunătăţite pentru colaj, pentru integral-ceramice
 tind să aibă o grosime mare a filmului
 bondingul se realizează cu organofosfonaţi, HEMA (hidroxietil metacrilat)
sau 4-META (metaacriletil trimetilic anhidrida).