Masajul - este o prelucrare metodica și sistematică a părților moi ale corpului prin actiuni

manuale sau fizice în scop fiziologic, profilactic si curativ, fiind un mijloc important în
programul de fizioterapie și recuperare medicală ( constă în manevre executate cu mana
liberă sau cu ajutorul unor aparate și dispozitive pentru a influiența favorabil activarea unor
organe din profunzime sau distanță și activarea țesuturilor subcutanate, musculare.

Explicația definiției: masajul reprezintă o prelucrare - se acționează din afară, subiectul

masat nu consumă energie și nu i se cere o participare activă la efectuarea masajului.
Această prelucrare este metodică deoarece: - este bine sistematizată; - se desfășoară după
anumite principii și reguli ( să nu provoace durere); - are un început, o desfășurare posibilă și
un sfârșit; - toate manevrele sunt metodic selecționate și aplicate.

Se prelucrează metodic părțile moi ale corpului care dinspre periferie spre interior sunt:

tegument - țesut subcutanat - mușchi - elemente articulare ( tendoane, ligamente, capsula

articulară) - vase de sânge - nervi - organe interne - periost, prin acțiuni manuale altele
mecanice acțiuni numite manevre sau proceduri.

Scopul masajului este:

1) profilactic - masajul reprezintă o metodă de prevenire a bolilor, prelungirea vieții,

încetinirea proceselor de înbătrânire;

2) curativ sau terapeutic - masajul e o metodă de tratament curativ a diferitelor acțiuni și

dezechilibre patologice din organismul uman;

3) fiziologic - scopul fiziologic al masajului constă în funcționarea normală a aparatelor,

organelor și sistemelor organismului.

Generalități:

- înbunătățește circulația sângelui și a limfei care aduc O2 și nutrienți, îndepărtează toxine și

deșeuri;

- determină modificări în structura sângelui ( + 10-15% O2 )

- ajută la detensionarea mușchilor tensionați și poate stimula musculatura slăbită sau flască;

-poate întinde ușor musculatura sau țesuturile, redând elasticitatea lor;

- mărește secrețiile și excrețiile corpului;

- echilibrează sistemul nervos calmand-ul sau stimulând-ul în funcție de nevoile de la

momentul respectiv;

- influiențează organele interne prin stimularea nervilor care le alimentează a vaselor de

sânge, acestea din urma dilatându-se și permițând un flux sanguin crescut.
Acțiuni și efecte:

Acțiunea masajului asupra organismului este în primul rând mecanică, directă asupra pielii și
indirectă asupra țesuturilor din profunzime sau la distanță de locul masat, dacă e vorba de
masaj reflexogen.

Din punct de vedere al acțiunilor și efectelor generale ale masajului, se poate realiza
următoarea clasificare:

1) din punct de vedere al profunzimii straturilor tisulare:

a) influiențe directe - atunci când acțiunea masajului se exercită nemijlocit asupra

țesuturilor superficiale - acțiune mecanică

b) influiențe indirecte - cu efecte produse în profunzime sau transmise la diferite distanțe de

zona masată, în această situație intervenind acțiune reflexe prin mecanisme neuroumorale.

2) ca răspuns fiziologic, apar:

a) efecte locale ( limitate )

b) efecte generale ( complexe )

3) din punct de vedere al influienței tonusului local și general, masajul poate produce :

a) efecte stimulante excitante;

b) efecte calmante, inhibatorii ( antalgice)

4) din punct de vedere al duratei efectelor obținute prin masaj, avem:

a) efecte imediate care sunt obținute și determinate de scopul, natura, tehnica, durata
procedeelor folosite și sensibilitatea țesuturilor masate;

b) efecte tardive care sunt secundare și se obțin fie prin regiunea masată, fie în profunzime
sau distanță.

I. Acțiunea și efectul masajului asupra tegumentului

Pielea are un rol important în fiziologia umană fiind un organ protector, excretor,
termoreglator împreună cu glandele sebacee, vasele sangvine și terminațiile nervoase.

Pielea este dotată cu un număr foarte mare de receptori aflați în strânsă legătură și
interacțiune cu sistemulcerebral spinal și cel vegetativ ea fiind cea care prin intermediul
acestora preia cele mai multe informații legate de lumea exterioară transmițându-se mai
departe creierului pentru a fi prelucrate și filtrate. Prin acțiunea mecanică, masajul stratului
de celule cornoase pe cale de descumare.

- stimulează creșterea celulelor tinere;

- intensifică acțiunea glandelor sebacee și sudoripare;

- intensifică circulația sangvină prin deschiderea capilarelor tegumentare și prin împingerea

unei părți din volumul sangvin subcutanat superficial în curentul sangvin general;

- intensifică atragerea sângelui din circulația profundă prin dilatarea capilarelor superficiale

- are rol în intensificarea circulației limfatice.

Se realizează astfel:

- păstrarea și reglarea echilibrului dintre circulația superficială și cea profundă;

- se îmbunătățesc schimburile nutritive și nutriția proprie a pielii;

- se ameliorează tonusul și elasticitatea tegumentului;

- se previne atrofia și atonia tegumentară.

Prin acțiuni mecanice dar mai ales reflexe masajul contribuie și la funcția de termoreglare a
corpului, constituind alături de procedurile de hidro-termo-terapie ( HTT ) un prețios mijloc
terapeutic.

Alte efecte cunoscute sunt cele secretorii tegumentare, acestea se produc în principal prin
eliberarea de substanțe umorale vasoactive de tip acetilcolinei, care prin intermediul
sistemului nervos vegetativ produc o hiperemie activă.

II. Acțiunea și rolul masajului asupra țesutului subcutanat ( conjunctiv)

Țesutul conjunctiv are rolul de a face conjunctura dintre tegument și celelalte țesuturi și
îndeplinește următoarele funcții mecanice și fiziologice:

1) completează funcția de protecție pe care o realizează pielea;

2) contribuie la funcția de sprijin și de deplasare în spațiu prin raporturile pe care le are cu

elementele aparatului locomotor;

3) în acest țesut se ramifică o vastă rețea vasculară și nervoasă;

4) la nivelul acestui țesut au loc fenomene de natura hormonală, de regenerare și protecție

a țesuturilor;

5) aici se depozitează țesutul adipos precum și alte rezerve necesare unei bune funcționări a
organismului.
Țesutul conjunctiv prezintă o suplețe foarte mare dată de numeroasele fibre elastice ce intră
în constituția sa. Pierderea elasticității prin cicatrizare, degenerare, sclerozare, fibrozare
scade considerabil rolul sau fiziologic ți mecanic.

Masajul întreține și reface elasticitatea țesutului, fapt care favorizează mișcările corpului și
care dezvoltă tonusul și rezistența elementelor care au rolul de a proteja și fixa țesuturile și
organele. Activând circulația sangvină ce stimulează schimburile nutritive locale și în același
timp are loc un efect de intensificare a eliminării rezidurilor metabolice.

Prin acțiunile mecanice:

- se menține elasticitatea și suplețea elementelor constitutive ce asigură și favorizează

mobilitatea aparatului NMAK;

- se dezvoltă tonusul și rezistența acestor elemente;

- se combat fenomene de contractură și retractură la care participă modificările și afectarea

țesutului conjunctiv.

Prin acțiunea locală directă, masajul are efecte vasoactive asupra rețelei circulatorii proprii
la fel ca și în cazul tegumentului, consecință favorabilă fiind reprezentată de stimularea
schimburilor nutritive locale și favorizarea accelerării eliminării rezidurilor metabolice.

Tot prin acțiunea mecanică, se face și o resorbție-dezagregare-reașezare mai uniformă a

particulelor de țesut adipos aflate între straturile și rețelele de țesut conjunctiv subcutanat.

Influiențele cele mai importante ale masajului asupra țesutului conjunctiv sunt de natură
reflexă stimulându-se intreg organismul a.î. cele mai eficace rezultate asupra țesutului
conjunctiv sunt obținute prin tehnicile masaj conjunctiv -reflex general.

III. Acțiunea și efectele masajului asupra țesutului muscular și musculo-tendinos

Efectele pozitive benefice ale masajului asupra musculaturii scheletice se produc prin
următoarele mecanisme:

- în funcție de tehnica și scopul manevrelor aplicate se realizează fie o creștere a tonusului și

a capacității de contracție musculară, fie o relaxare a contracturilor sau hipercontracțiilor
musculare nedorite.

- prin activarea circulației din țesutul muscular se realizează o creștere a debitului sangvin și
a circulației limfatice, se produce astfel intensificarea proceselor metabolice, creșterea
aportului de glicogen, O2, și alte substanțe energetice, favorizarea eliminării produșilor de
dezasimilație, concurând astfel la refacerea energiei mușchilor obosiți.Tendoanele și tecile
tendinoase sunt masate odata cu prelucrarea mușchilor.

IV. Acțiunea și efectele masajului asupra articulațiilor

Datorită masajului, aparatul articular și ligamentar capătă o mobilitate mai mare. De regulă
tulburările mobilității normale au loc în articulațiile portante, situație în care are loc o
încrețire a capsulei articulare și implicit o modificare a lichidului intraarticular.

Toate aceste fenomene pot fi îndepărtate prin tehnici de masaj specifice. Masajul articular
necesită o tehnică specială adaptată la forma și structura diferită a fiecărei articulații în
parte, masajul actionând în primul rând:

- activând circulația și nutriția acestor țesuturi, înbunătățind troficitatea, rezistența și

suplețea lor

- prin manevrele aplicate direct pe capsula articulară si ligamente și prin manevre aplicate
pe musculatura pariarticulară, masajul ajută la secreția sinovială și la evacuarea lichidelor
seroase și sanghinolente atât din interior cât ți exteriorul articulației. Împrăștierea acestor
lichide patologice degajează articulația, redându-i mobilitatea. Prin modurile specifice de
acțiune, masajul ajută la combaterea aderențelor, retracturilor și redorilor articulare, la
combaterea depozitelor periarticulare sechelare ce apar după afecțiuni traumatice și
reumatice.

V. Acțiunea și efectuarea masajului asupra aparatului circulator

Principalala consecințe favorabile pozitive hemodinamice sunt reprezentate de :

- accelerarea și înbunștșțirea circulației de întoarcere, atât venoasă cât și limfatică;

- ușurarea efortului și muncii mușchiukui cardiac;

- ușurarea circulției arteriale.

În situația în care masajul se aplică după repaos, crește ți alura ventriculară acest element
ajută la creșterea minutvolumului.

Asupra TA efectele masajului trebuie nuanțate astfel că vom avea:

- masajul care realizează scăderea rezistenței periferice

- masajul regiunii cervicale și abdominale care va scadea TA

- masajul general și manevre forte care generează creșterea TA

Masajul ajută și la îmbunătățirea circulației din țesuturile profunde prin manevrele

executate energic, în afara acțiunii mecanice intervin și mecanisme reflexe neuroumorale
care aplică fenomene de durată de după încetarea masajului și efecte la distanță de
regiunea nemasată direct.

Masajul are efecte si asupra conținutului sangvin constatându-se o creștere a elementelor

figurate precum și a cantității de hemoglobină și o creștere a eliminărilor a radicalilor
de...........
VI. Acțiunea și efectele masajului asupra SN

Se realizează prin acțiunea pe care masajul o exercită asupra aparatului receptor și asupra
terminației senzitive ale SNV de la nivelul pielii. În fumcție de intensitate și ritmul
manevrelor de masaj aplicate ele pot avea atât un efect stimulator sau dinpotrivă unul
sedativ. Manevrele excitante stimulează sensibilitatea, conductibilitatea și reactivitatea
nervilor, crește tonusul muscular, stimulează funcțiile organelor și țesuturilor.

Manevrele calmante acționează în sens invers, ele aplicându-se diferențiat în funcție de

tonusul nervos sau muscular, general sau regional în sensul scopului stabilit.

În ceea ce privește masajul general, când este bine și corect executat:

- produce o stimulare a tonusului general cu creșterea capacității energetice și cu senzație
de voiciune;

-produce o relaxare și o destindere generală favorizând sau chiar inducând somnul.

Acțiunea antalgică poate fi superficială sau la distanță, cunoscut fiind faptul că durerile de la
suprafața pielii sunt răsunetul durerilor profunde.

Acțiunea decontracturantă sau stimulantă se manifestă în funcție de manevra executată.

Acțiunea eliminatorie se manifestă prin accelerarea eliminării deșeurilor lichide ( edeme )

sau solide ( celule grăsoase ).

Acțiunea trofică constă în faptul că acționând pe pachetele vasculo-nervoase cu răsunet pe

circulația nervoasă și limfatică determină ameliorarea aportului sangvin la nivel muscular și
implicit ameliorarea nutriției tisulare.

CLASIFICAREA GENERALĂ A MASAJULUI

I. Masajul clasic se împarte în:

- masaj general

- masajul parțial -regional -local -segmentar

II. Masajul sport - masajul contra oboselii - după efort - de inducere

III. Masajul segmentar al țesutului conjunctiv

IV. Masajul medicinal sau terapeutic

V. Masajul igienic sau de întreținere și înviorare

Din punct de vedere al tehnicii avem:

1) masaj manual

2) masaj mecanic.

Condiții pentru practicarea masajului:

Spațiul

- masajul trebuie aplicat într-un spațiu bine delimitat

- încăperile trebuie să fie spațioase, bine luminate, aerisite și amplasate într-un circuit
funcțional bine stabilit avand, de preferat, compartimente pe sexe și pe grupe patologice de
gravitate diferită

- microclimatul trebuie să corespundă confortului termic al unui individ dezbrăcat 22°C

- pereții sălii să fie vopsiți cu vopsea lavabilă, iar pardoseala din mozaic sau granit pentru
asigurarea condițiilor igienico-sanitare

- în sala de masaj sau în încăperea alăturată trebuie să existe obligatoriun ghiuvetă cu apă
curentă

- lângă sală- o încăpere vestiar pentru pacienți, grupuri sanitare separate, dușuri separate,
camere pentru relaxare și odihnă

- din punct de vedere al dotărilor - pat sau masă specială de masaj ( h=50-60 cm, reglabilă,
L=1,8m, l=60-90cm, de preferat este ca masa să fie prevăzută cu 3-5 segmente reglabile,
prevăzută cu anexe și cu accesorii.

Reguli cu privire la condiția terapeutului

- să aibă o stare generală bună care să-i permită acest efort

-să aibă o pregătire adecvată dobândită în urma unei școli de specialitate, cursuri de
specialitate de lungă durată

- să cunoască procedurile de masaj și scopul urmărit

- să aibă o stare de igienă corporală adecvată

- să aibă o motivație corespunzătoare pentru a practica această meserie

- să fie un om cult să aibă o cunoștință a domeniului în care lucrează.

Reguli cu privire la igiena terapeutului și a pacientului

- terapeutul să aibă unghiile tăiate

- terapeutul să aibă tegumente curate și integre

- terapeutul să aibă o stare de igienă ireproșabilă

- să nu utilizeze parfumuri puternice

- să poarte echipament corespunzător

- să nu poarte inele, brățări sau obiecte care pot rani

- să nu consume băuturi alcoolice în timpul programului, iar ăn caz de răceală - mască

obligatoriu

- după masaj - spălare cu apă și săpun înainte de următorul masaj

SUBIECTUL

- trebuie să aibă o stare de igienă ireproșabilă, stare de sănătate bună și dispoziție psihică,
duș obligatoriu inainte și după și să înștiințeze terapeutul cu privire la eventualele afecțiuni
tegumentare sau la nivelul organelor, sau eventuale puncte sau zone dureroase pe care
maseorul trebuie să le evite pe durata unui masaj clasic

POSTURI ALE TERAPEUTULUI

- poziția optimă este cea in care atât umerii cây și șoldurile terapeutului nu se găsesc în
rotație unii înpotriva celorlalți și se găsesc împreună în plan ftontal

- înălțimea mesei de masaj este optimă atunci când este atinsă treimea superioară a coapsei
sau treimea superioară a bazinului

- pe toată durata ședinței de masaj mâinile trebuie să se muleze perfect pe regiunea

prelucrată pentru a asigura o ergonomie optimă

- unghiul pe care mâna îl face cu antebrațul trebuie să fie aproximativ de 120°

Procedee de masaj: ( procedee principale sau fundamentale )

1. neteziri ( effleurage ) 2. frământare ( petrisage ) 3. fricțiuni 4. batere/tapotament 5.

vibrații

Procedee secundare:

1. rulat/cernut 2. pensat-rulat 3. presiuni 4. tensiuni-tracțiuni 5. scuturări

Netezirea - reprezintă alunecarea ușoară și ritmică a mâinii pe tegument în sensul circulației

de intoarcere fără antrenarea regiunii suabiacente cu mâna adaptată perfect la relieful
regiunii, deplasarea efectuându-se în gesturi ample, suple și continue.
este manevra de începere a masajului, de intercalare între toate celelalte manevre de masaj
și de încheiere a unei ședințe de masaj, manevră ce se va efectua în sensul circulației de
întoarcere venoasă și limfatică.

Viteza de alunecare a mâinii pe zona de masaj trebuie să depășească cu puțin viteza

circulației sângelui în vene, netezirea trebuind să aibă o presiune variabilă în funcție de zona
masată și scopul urmărit.

Tehnica de execuție a manevrei este destul de simplă, în funcție de suprafața masată,

manevra putându-se executa:

- cu o singură mână

- cu ambele mâini

- cu fața palmară a degetelor și a mâinii

- cu partea cubitală a mâinii

- cu podul palmei

- cu pumnul închis sau semiînchis

- cu fața dorsală a degetelor

- cu fața anterioară a antebrațelor

În situația în care regiunea sau zona masată prezintă pilozitate, în aceasta se va utiliza o
cantitate mai mare de ulei, iar manevra se va efectua cu degetele rasfirate.

Dacă se cere a fi masată regiunea capului manevra de netezire va fi în picături de ploaie,

pornint de la nivelul vertexului, mâna este lăsată să alunece în regiunea cervicală.

Pentru regiunea menbrelor inferioare, se poate efectua effleurage sacadat sau proba
mașinii de cusut. Această manevră constă în apucarea membrului cu mâinile în brățară
înaintând de la periferi spre bază cu pași mici.

Dacă se dorește ca efectul manevrei de netezire să fie mai pătrunzător se poate executa
mână după mână.

În funcție de profunzime:

- pentru a acționa numai pe suprafața tegumentului se folosesc neteziri ușoare și

superficiale;

- pentru a acționa pe țesuturile subcutanate netezirea se execută ușor mai apăsat.

În funcție de constituția subiectului masat, la nevoie se execută netezirea cu mâinile
suprapuse.

Pentru țesuturile mai profunde se folosesc manevrele mai forte.

Suprafețele mari se masează cu ambele mâini iar cele plane se pot lucra cu partea
anterioară a antebrațelor, presiunea manevrei se .............................. sau poate crește de la
jumătatea distanței parcurse ca apoi sa scadă la sfârșitul manevrei.

Forța de apăsare se va adapta la natura și consistența țesuturilor masate după cum

urmează:

- pentru influiențarea circulației sangvinică profundă, presiunea manuală va fi net crescută

pentru activarea vaselor limfatice se vor utiliza alunecări lente și apăsate

- sensul aplicării netezirilor este determinat de circulația superficială sau de întoarcere a

sângelui în capilare și în vene precum și de sensul scurgerii limfei în spațiile și vasele
limfatice

- la nivelul membrelor, mișcările se vor executa în sens caudo-cranian la nivelul trunchiului

porțiunea superioară manevrele se vor executa de la regiunea gâtului la regiunea
omoplaților și umerilor. La nivelul regiunii dorsale se respectă sensul caudo-cranian.

Efectele manevrei de netezire

- principalul efect este activarea circulației sangvine și limfatice, atât în mod direct cât și
reflex asupra terminațiilor nervoase receptoare periferice cu influiențe favorabile neuro-
vaso-motorii și umorale asupra întregului organism.

Manevrele de netezire pot influiența favorabil contracturile musculare dureroase și

nevralgiilșe, pe aceste efecte de sedare locală bazându-se acțiunea și indicația de manevră
pregătitoare în masaj.

Cu ajutorul acestei manevre se poate obține o adaptare tisulară mai bună la manevrele de
masaj care urmează, manevra fiind utilizată defapt pentru toleranță și eficacitate fiind o
manifestare de suprafață tisulară netezirea este mult mai bine tolerată in succesiunea
manevrelor de masaj.

Cu cât sunt mai profunde, adresându-se și straturilor musculare și superficiale, manevrele

dobândesc și un caracter trofic prin acțiunea metabolică, adică raport de sânge O2 versus
îndepărtarea de reziduri toxice locale.

Concluzii: Efleurajul este o etapă pregătitoare pentru orice manevră de masaj; - se folosește
pe toată durata masajului, ca o manevră de trecere, ca manevră de încheiere. Netezirea
prelungită și cu presiune usoară are efect analgezic și calmant, netezirea energică produce
efecte stimulante și tonifiante; - effleurajul glisant-cu presiune profundă înbunătățește
circulația venoasă și limfatică, motiv pentru care este indicată pentru absorpția edemelor
mai ales în faza incipientă; - netezirea are efect miorelaxant aplicată loco-regional.

Frământatul - este procedeul principal care constă în prinderea mușchilor și a țesuturilor

supradiacente sub formă de cută, ridicarea acestora după planurile subadiacente,
stoarcerea lor prin comprimare între degete și palmă, între police și restul degetelor, între
părțile laterale a degetelor și spațiul interdigital 1-2, presarea acestora pe un plan profund și
de comprimarea lor cu relaxarea.

Ca și tehnică, frământatul se poate executa cu o singură mână, cu doua, concomitent sau

alternativ, prin mișcări ondulatorii, ritmice și succesive, în funcție de regiunea și segmentul
masat precum și în funcție de scopul urmărit. Această stoarcere se va efectua ritmic cu o
priză mică, medie sau adâncă, prin rularea pumnului, strâns pe regiunea masată.

Sensul prizei poate fi circular, în jurul segmentului sau longitudinal în sensul grupei
musculare masate pe lungimea fibrei. Ca și tehnică a manevrei, în funcție de regiunea sau
segmentul masat: - pe regiuni întinse și plane; - frământat în val, în cută, cu o singură mână,
cu două mâini, în contratimp;

pe membre: - cu ambele mâini aplicate în brățară; - aplicate etajat, în special la segmentele

voluminoase; - cu o mână care va masa separat fiecare grupă musculară.

pe marile mase musculare se va executa: - din aproape în aproapereluând manevra până ce

toată regiunea va fi masată; - în regiunea abdominală se va utiliza cu precădere procedeul
frământat în situația în care există țesut celular-adipos.

Manevra de frământat va respecta regula circulației de întoarcere venoasă și limfatică.

Efectele generale ale frământatului:

- prin acest procedeu este activată circulația profundă;

- este stimulată activitatea biologică tisulară;

- este stimulată elasticitatea musculară;

- se înbunătățesc schimburile nutritive tisulare;

- se activează eliminarea elementelor rezultate din cataboismul tisular;

- în afară de efectele vasculo-trofice activitatea musculară este influiențată favorabil prin căi
nervoase reflexe.

FRICȚIUNI - manevre sau procedee principale de masaj care se adresează țesuturilor

subcutanate profunde și țesuturilor mai profunde care constau în apăsarea pe tegument și
apăsarea țesutului moale subcutanat pe cele profunde sau pe un plan dur osos și deplasarea
acestora fie în sens circular fie în sens liniar în regiuni circumscrise.
Fricțiunile se mai pot defini ca manevre de netezire la care ritmul, viteza și presiunile sunt
net crescute.

Presiunea la fricțiuni variază în funcție de natura țesuturilor masate și de sensibilitatea

acestora, dar și după profunzimea lor.

După inrensitatea presiunii fricțiunile pot fi: - superficiale; - medii; - profunde.

Se vor executa mișcări circulare, într-un sens, și apoi se pot efectua imediat și în sens opus,
mâinile efectuând mereo aceleași mișcări.

Efecte:

- contribuie la înbunătățirea circulației periferice de întoarcere;

- local se obține o mobilitate a țesuturilor moi prin mărirea elasticității și a supleții;

- efect analgezic local, scăzând foarte mult sensibilitatea terminațiilor nervoase;

- efectuate ușor și lent au efect calmant și relaxant;

- efectuate energic și profund devin excitante și stimulante;

- pe cale reflexă se obține o activare și o relaxare loco-regională;

- diminuarea dureroasă produsă de contracturile musculare și tendinoase;

- ameliorează hipertonusul neuro-muscular general;

- această manevră este obligatoriu pregătită în prealabil de manevra de netezire.

TAPOTAMENTUL - manevră sau procedeu principal de masaj care constă în lovituri ușoare și
ritmice aplicate pe piele sau pe părțile moi subdiacente contactul cu mâna terapeutului fiind
scurt și rapid, iar contactul cu pielea nu este menținut.

Manevra se adresează țesuturilor superficiale sau profunde în funcție de intensitatea de

lovire și vizează în mod deosebit terminațiile nervoase.

Ca tehnică, aceste lovituri pot fi aplicate cu:

- marginea cubitală a degetelor; (mănunchi de nuiele)

- cu partea cubitală a mîinii;

- cu palma strânsă căuș;

- cu partea cubitală a pumnului semiînchis sau închis;

- sub formă de plescăituri.

Indiferent de forma degetelor și a mâinilor, loviturile se vor aplica la distanță foarte mică
una de alta într-un ritm foarte viu.

Mișcările ce execută loviturile trebuie să fie efectuate cu o mare mobilitate și flexibilitate din
articulația pumnului nicidecum să cadă pe tegument cu rigiditatea unor mâini crispate din
articulația umărului și a cotului.

Intensitatea manevrei se va adapta în funcție de sensibilitatea țesuturilor masate.

Din punct de vedere al tehnicii poate fi efectuat:

- partea cubitală a degetelor - mănunchi de nuiele - degetele sunt rasfirate și flectate iar
intensitatea lovirii se face din greutatea mâinii;

- parte cubitală a degetului 5 și a mâinii sub formă de tocat cu degetele lipite și extinse;

- palmă sub formă de căuș;

- cu pumnul semiînchis și închis;

- sub forma plescăitului, lovitura tangențială foarte ușoară executată cu fața palmară a
degetelor și uneori și a mâinii și percutat cu buricul degetelor pentru cap și față;

- sub formă de ciupitură - lovire cu buricul degetelor, nprindere a tegumentului, stoarcere

prin ridicare și eliberare.

Flecte:

- la nivelul pielii și a țesutului conjunctiv se produce o vasodilatație și o încălzire locală

precum și o reacție limfatică manifestată uneori sub formă de edem local.

- la nuvelul sistemului nervos se constată o creștere a excitabilității neuromusculare ca

consecință a scăderii cronaxiei;

- activarea sistemului vago simparic;

-aplicat pe zone reflexogene activează organele interne aferente;

-efectuat foarte ușor, are și efect calmant și relaxant;

- crește tonusul musculaturii scheletice prin stimularea potențialului de contracție a fibrelor

musculare.

tapotamentul este cel mai intens și mai stimulant proces de masaj.

Vibrațiile - procedeu principal de masaj care constă în efectuarea unor mișcări sub formă de
trepidații fine și ritmice prin presiuni intermitente, executate uniform, mișcări ce se
realizează conform tehnicilor liniilor, de la netezire prin mici deplasări cutanate și prin
presiuni ondulatorii locale.

În general mișcările ondulatorii se aseamănă cu un tremurat dirijat ritmic, continuu și

comștient care antrenează brațul, mâna și antebrațul celui care efectuează manevra.

De obicei , tehnica, se execută cu vf. degetelor 2,3,4, cele mai bune efecte obținându-se pe
treiectul nervilor periferici, pe inserția tendomuscular, periarticulare, pe marile mase
musculare.

Procedee secundare sunt manevre ce se pot încadra între procesele principale de masaj sau
se pot adăuga acestora în cazul masajului anumitor segmente sau regiuni ale corpului.

Aceste manevre secundare întregesc acțiunea manevrelor de bază ale masajului, unele din
ele derivând din cele principale, altele având o tehnicâ și o metodă de excitație proprie și
independentă.

Din cadrul procedeelor secundare fac parte:

1) cernutul-rulatul; 3) presiunile; 5) scuturările.

2) pensat-rulat; 4) tensiunile și tracțiunile;

Cernutul-rulatul: sunt 2 manevre secundare deosebit de eficiente care completează

frământatul și tapotamentul segmentelor cilindrice ale corpului având o tehnică
asemănătoare de execuție.

Cele două manevre se pot combina fiind foarte eficiente și având ca efecte:

-miorelaxare tisulară; - sedare locală; - refacerea troficității.

Tehnica cernutilui - manevra se execută cu 2 mâini aplicate de o parte și de alta a

segmentului masat. Masa muscilară se prinde de jos în sus și se mișcă atât în sens lateral, cât
și de jos în sus, prin ridicări și presiuni alternative. Ritmul manevrelor este vioi, mâinile
deplasându-se din aproape în aproape în sensurile indicate.

Tehnica rulatului- fețele palmare ale mâinilor vor fi așezate de o parte și de alta a
suprafețelor segmentare ce urmează a fi masate, mâna fiind adaptată la rulajul regiunii, cu
degetele extinse executând o rulare a țesutului într-un sens și celălaly în limita elasticității
țesutului.

Pensat - rulatul: manevra secundară de masaj ce poate fi aplicată după frământat, ce poate
fi efectuată cu exercitarea unei presiuni cu policele ambelor mâini, formarea unui pliu și
ducerea acestuia cu degetele 2-5 către police, sensul manevrei fiind de jos în sus iar
prelucrarea continuă.
MASAJUL REGIUNII DORSALE

Descrierea anatomică a regiunii dorsale

- 12 vertebre toracale; - 12 perechi de coaste; - 2 omoplați; - 5 vertebre lombare.

Articulații:

- art mobilă →C7-T1; T12-L1; L5-S1.

- art semimobille →T1,T2,.....T11, T13; L1, L2, ....L4, L5.

- art costo-vertebrale.

Mușchi:

- trapez ( fibrele ascendente, descendente și orizontale )

- marele dorsal

- fascia toraco-lombară

Delimitare regională

- median-inferior: osul sacrum și joncțiunea lombo sacrală;

- bilateral inferior: art sacro-iliacă și crestele iliace posterioare; (CIP)

- latero- lateral-inferior: crestele iliace laterale (CIL)

- median superior: art C7-C5; chiar c6, c5.

- bilateral cuperior: marginea superioară a scapulei;

- latero-lateral: art umărului.

Linii de orientare

1. musculatura paravertebrală ( de la nivelul art. sacro iliace pânș la C6-C5)

2. linia mediană a hemitoracelui - linia imaginară care unește vârful inferior al omoplatului
cu cel mai înalt punct al crestei iliace posterioare.

3. linia mediană subaxilară, linia imaginară care unește cel mai înalt punct al crestei iliace
laterale cu centrul axilei.

Poziționare subiect:
-decubit ventral, membrul superior ușor abdus, coatele în ușoară flexie, mâinile în sprijin pe
suprafața mesei cu sau fără pernă pentru delordozare, menbrele superioare abduse,
membrele inferioare ușor abduse, ușoară flexie a gambei pe coapse datorită pernei
poziționate sub articulația gleznei pentru detensionarea musculaturii se pot proteja
regiunile care nu se pot prelucra, se vor acoperi foarte bine membrele inferioare pentru a se
evita pierderea de căldură. Manevrele se vor repeta de 3-5 ori pe aceleași linii și delimitări.
Pentru a obține relaxarea maximă, cele 3 linii se vor lucralegat.

Netezire cu 2 mâini pe 2 linii:

- fețele palmare ale mâinilor poziționate la nivelul articulației sacro-iliace;

- vârful degetelor orientate către extremitatea cefalică;

- între policele ambelor mâini aflându-se apofizele spinoase ale coloanei vertebrale;

- se execută netezirile concomitent cu ambele mâini în sens caudo-cranian pe musculatura

paravertebrală lombară, toracală pâna la nivelul C6-C5 de unde mâinile îmbracă fasciculele
superioare ale trapezului și continuă manevra alunecând pe latero-lateral pâna la articulația
umerilor, pâna la nivelul V-ului deltoidian. De aici mâinile se vor întoarce pe același traseu
dar pe sens invers și fără presiune.

Linia a II-a se va prelucra:

- fețele palmare ale mâinilor poziționate la nivelul articulației sacro-iliace, vor urmări
conturul crestelor iliace posterioare și laterale până la nivelul articulației coxo-femurale de
unde vârfurile degetelor se vor orienta către axilă. Se vor netezi pe linia sub-axilară L3 pâna
ce vârfurile degetelor vor ajunge în centrul axilei. De aici mâinile se vor orienta spre L1 și
vor îmbrăca omoplații și vor reveni fără presiune pe musculaturaparavertebrală pâna la
nivelul articulației sacro-iliace și se va repeta manevra de 3-5 ori.

Netezirea cu 2 mâini pe 3 linii

Linia 1 → linia 1 de la netezirea cu 2 mâini pe 2 linii

Linia a-2-a → pornind de la nivelul articulației și după efectuarea primei linii fețele palmare
ale mâinilor urmărind conturul regiunii, se vor poziționa pe liniile mediane ale hemitoracelor
la nivelul CIP, vârful degetelor fiind orientate către cap. Se va efectua netezirea concomitent
cu ambele mâini pe regiunea lombară, torace posterior, vârful inferior omoplat, până la
marginea superioară a acestuia degetele fiind ușor răsfirate a.î. să cuprindă fața posterioară
a hemitoracelui, de aici mâinile vor coborâ sub liniile axilare, subaxilare și înspre articulația
SI, de aici se continuă cu cea de-a 3-a netezire.

L3 de la netezirea cu 2 mâini pe 3 linii

L2 de la netezirea cu 2 mâini pe 2 linii

Neteziri segmentare

Fețele palmare ale mâinilor poziționate pe articulația SI se efectuează netezire urmărind

conturul CIP pâna la nivelul CIL respectiv articulația CF de unde mâinile urcând pe regiunea
fesieră superioară. De la acest nivel se vor rărfire degetele și se va efectua netezirea ăn sens
caudo-cranian îmbrăcând lombele pâna la nivelul rebordului coastei 12 de unde degetele se
vor orienta către L3 urmărind conturul peretelui toracic inferior și vor aluneca înspre lateral
până la nivelul L3 întorcându-se fără presiune până la articulația CF de unde, urcând pe
musculatura superioară fesieră se vor repoziționa pe nivelul articulației S.I. de la acest nivel,
cu degetele răsfirate se va executa netezirea în sens caudo-cranian până la nivelul unghiului
inferior al omoplaților de unde degetele se vor orienta spre L3, palmele coborând latero-
lateral și se va reveni fără presiune pe această linie până la nivelul articulației C.F. de unde
se va urca pe musculatura fesieră superioară pâna la nivelul articulației S.I., de la acest nivel
cu degetele răsfirate se va executa netezirea în sens caudo-cranian pe ambii hemitorace
până la nivelul C6-C5 de unde îmbrăcăm fasciculele orizontale ale trapezului și cele
superioare, mâinile vor aluneca pe acestea spre articulația umerilor, pe mușchiul deltoid
până la nivelul v-ului deltoidian, de aici, urmărind acest traseu dar în sens invers, mâinile vor
reveni fără presiune la nivelul articulației S.I , manevra se va repeta de 3-5 ori.

Netezire circulară

Manevra se va executa pe aceleași linii și limite ca la netezirea segmentară, excepție făcând

C6-C5 și CIP, mâinile descriind cercuri pe hemitorace conform regiunilor și deplasându-se
alternant de la nivelul regiunii lombare la segmentul regiunii toracale inferioare și în
continuare toracele superior.

Netezire transversală

Fețele palmare ale mâinilor se vor repoziționa la nivelul articulației CF, respectiv fața
palmară a unei mâini pe articulația CF dr. cu vârful degetelor spre suprafața mesei iar podul
palmei celeilalte mâini în sprijin pe suprafața mesei la nivelul articulației CF st. Manevra se
repetă de 3-5 ori. Se va efectua manevra de netezire schimbând în permanențî poziția
mâinilor prin traversarea regiunii prelucrate din aproape în aproape, în sens caudo-cranian,
pornind de la articulația șoldului până la marginea superioară a omoplaților, de unde
mâinile vor aluneca pe L3 și vor reveni fără presiune până la nivelul articulației C.F. (
manevra se va repeta de 3-5 ori )

Netezire cu 2 degete

Indexul și mediusul mâinii vor fi poziționați la nivelul articulației și între aceste două degete
aflându-se apofizele spinoase.

Manevra se execută pe musculatura paravertebrală în șanțul dintre apofize și musculatură.

Dacă dorim să acționăm mai în profunzime se poate efectua tehnice deget pe deget care
constă în suprapunerea indexului și mediusului mâinii libere pe mediusul și indexului mâinii
de lucru.

În situația în care musculatura paravertebrală este bine dezvoltată se va lucra cu

nodozitățile, mai exact articulația inter-falangiană proximală și fața dorsală a falangei
mijlocii.

Pe CIP, indexul și mediusul de lucru, se vor poziționa la nivelul art S.I. dreaptă. Degetele vor
urmăriconturul crestei, până sub linia a 3 a. Se revine fără presiune, se repoziționează mâna
pentru prelucrarea CIP stângi, se pleacă de la nivelul art stângi până sub L3 între index și
medius aflându-se C.I. Manevra se va repeta de 3-5 ori.

Pentru mai multă profunzime, deget pe deget sau cu nodozitățile.

Netezire cu partea cubitală

Se vor respecta liniile și limitele de la netezirea cu 2 degete, paravertebral paravertebral și

CIP , diferența făcând-o tehnica la nivelul CIP.

Se va urmări conturul cu partea cubitală a mâinii. Manevra se va repeta de 3-5 ori.

Netezire mână după mână

Fețele palmare a mâinii de lucru poziționate la nivelul articulației SI, mai întâi la nivelul art.
SI drepte. Se va executa netezirea în sens caudo-cranian pe musculatrura paravertebrală
drepte, mâna liberă urmărind îndeaproape mâna care lucrează alternând pe parcursul
traseului mana dreaptă sau cu mâna stângă până la nivelul C6-C5.

Se revine fără presiune idem pe partea stțngă, se continuă manevra pe CI dreaptă o mână
urmărind-o pe cealaltă în descrierea conturului CI până sub L3. Manevra se va repeta pe
partea stângă, la nivelul CI stângi și apoi manevra se va repeta de 3-5 ori.

Netezire mână după mână pe 3 linii

Se vor urmări mimitele și liniile de la neteziri cu 2 mâini pe 3 linii prelucrându-se prima dată
hemitoracele drept, o mână urmărind din aproape în aproape cealaltă mână. Se vor
prelucra 3 linii pe hemitoracele drept și se va trece la prelucrarea hemitoracelui stâng.
Manevra se va repeta de 3-5 ori.

Netezire cu antebrațele pe hemitorace.

Fața anterioară a brațului de lucru poziționat la nivelul CIP drepte manevră relaxantă cu
degetele orientate spre articulația șoldului. Fața anterioară a antebrațului liber în sprijin pe
porțiunea superioară stângi a hemitoracelui, vârfurile degetelor spre apofizele spinoase.
Netezirea în sens caudo-cranian pe hemitoracele drept până la nivelul marginii superioare a
omoplatului, de aici antebrațul de pucru fără presiune traversează toracele, iar antebrațul
liber tranversează în sens opus, ia loc celui de lucru executând netezirea cu presiune redusă
până la nivelul CIP, aici se produce iar schimbul și se repetă manevra de 3-5 ori pe
hemitoracele drept, se prelucrează conform aceleiași tehnici și pe hemitoracele stâng. Se va
încheia cu manevre de netezire cu care am inceput ședința.

Frământatul în val

Fețele palmare ale mâinilor poziționate la nivelul articulației SI drepte cu podul palmelor la
nivelul marginilor mediale ale musculaturii paravertebrale vf. degetelor orientate către L3.
Se execută manevra în sens caudo-cranian astfel:

- fețele palmare ale degetelor vor comprima țesutul și-l vor ridica între podul palmei atât cât
să nu se piardăpliul, menținând pliul format, podul palmelor va stoarce și va comprima pliul
pe țesuturile subiacente orientându-se către degetese va relaxa pliul, mâinile deplasându-se
din aproape în aproapepe tot hemitoracele drept după tehnica expusă. În momentul în care
degetele ajung în axilă rămân blocate, iar podul palmei va urmări marginea medială a
omoplatului până la marginea superioară prelucrând marginea posterioară a acestuia. În
momentul în care s-a prelucrat tot omoplatul se va reveni până la nivelul art. SI de unde
vârful degetelor se vor poziționa sub linia medială subaxilară (L3), podul palmei fiind la
nivelul L2 și se va continua manevra de frământat pe L3 până în axilă de unde se va reveni
paravertebral și se va repeta manevra de 3-5 ori.

Frământat în cută

Se va prelucra paravertebral jumătatea hemitoracelui la fel pe fețele palmare ale degetelor

de la o mână pa L1 în sprijin pe aceasta , fața palmară a celeilalte mâini pe partea laterală a
hemitoracelui, degetele îndreptate spre L3. Executând mișcări circulare se va forma pliu
cutant între spațiul interdigital 1.

Frământatul cu o mână pe 3 linii

Policele la nivelul articulației Si pe L1, indexul și celelalte degete pe marginea laterală a

musculaturii paravertebrale adunând concomitent cu policele și restul degetelor se va
executa manevra pe musculatura paravertebrală până la nivelul C6-C5 și în continuare pe
fasciculele trapezului, art. umărului, deltoid până la vârful V-ului deltoidian. Se va reveni fără
presiune până la nivelul art. SI și se va poziționa mâna pentru prelucrarea L2.

Policele se va poziționa pe marginea laterală a musculaturii paravertebrale indexul și

celelalte degete orientate către L3. Se va executa manevra de frământat pe L2 până la
marginea superioară a omoplatului incluzând și fasciculele superioare ale trapezului. Se va
reveni fără presiune și se vor prelucra mâinile pentru L3. Policele pe L2, indexul și degetele
celelalte sub L3. Se va executa manevra în sens caudo-cranian până ce degetele ajung în
axilă unde rămân blocate iar policele continuă prelucrarea omoplatului spre art. umărului ,
se revine fără presiune, se repetă manevra de 3-5 ori.
Frământat cu 2 mâini pe 3 linii

Tehnica este aceeași, diferența constă în poziția mâinilor care vor fi poziționate în oglindâ și
vor prelucra concomitent

Frământat contratimp

Tehnica este aceeași, poziția mâinilor este aceeași ca frământatul cu 2 mâini pe 3 linii,
diferența făcând-o că mâinile executa alternant.

Pensat-rulat =metodă complementară

-se prelucrează prima dată hemitoracele drept din aproape în aproape, fețele laterale ale
policelor poziționate pe tegument prin înaintare, presează țesuturile, formează o cută care
este plimbată de către degetele 2-5 prin apropierea degetelor de police.

Fricțiuni- aceleași manevre și tehnicica la neteziri, mărind viteza și presiunea în timpul

execuției. Ele se pot executa atât longitudinal cât și circular.

Tapotament:

1) mănunchi de nuiele; 2) parte cubitală; 3) sub formă de căuș; 4) cu pumnii semiînchiși și

închiși; 5) ciupitură.

- se vor executa pe tot toracele și nu se va coborâ sub rebortul coastei 12.

- se vor urmări liniile regiunilor ( L1, L2, L3 ).

- pentru (1) și (4) direcția de execuție va fi caudo-craniană;

(3) - se va executa caudo-cranian dar podul palmei va privi C.V. manevra încadrându-se între
L1 și L2 și apoi L2 și L3, iar (5) nu va ține cont de sensul de execuție și se va executa pe
întreaga regiune.

Vibrațiile- aceleași manevre și tehnici ca la neteziri, diferența făcând-o execuția care

presupune încordarea articulațiilor membrelor superioare ale trapezului și producerea unor
vibrații/trepidații pe regiunea prelucrată. Între procedeele de fricțiune se intercalează
netezirile, între manevra de tapotament nu se intercalează netezirile și între vibrații se
intercalează netezirile.

Masajul membrului inferior - parte posterioară

1) Delimitări

median inferior - calcaneu

latero lateral - maleola externă

latero intern - maleolă internă

median superior - pc. cel mai înalt al CIP

latero estern superior - pc. cel mai înalt al CIL

latero intern superior - art. sacroiliacă, spațiul inter-fesier.

Linii de orientare ptr. manevra executată cu o mână

Linia 1 → de la maleola externă până la cel mai înalt pc. al CIL

Linia 2→ fața posterioară - calcaneu până la CIP

Linia 3→ maleola internă până la plica pelviană

Pentru manevrele executate cu 2 mâini:

- L1 → L1( de la manevra cu o mână)

-L2 → L3( de la manevra cu o mână)

Sens caudo-cranian.

Se va avea grijă la presiune pe partea latero-internă a membrului inferior nu se prelucrează

spațiul popliteu.

Neteziri

- Netezire cu o mână pe 2 linii; - 2 mâini pe 2 linii;

- netezire cu o mână; - o mână pe 3 linii.

3. Netezirea segmentară

- jumătatea gambei

-spațiul popliteu

-spațiul coapsei

- plica fesieră

- CIP

4 Netezirea circulară: 5 segmente

5. Netezire transversală

6. Netezirea mână după mână pe 3 linii

7. Netezire în brățară

8. Frământatul în val - se va face pe 3 linii

9. Frământat în cută pe 3 linii

10. Frământat cu o mână pe 3 linii

11. Frământat cu 2 mâini pe 3 linii

12. Frământat contratimp pe 3 linii

Pentru potențare se va executa cernut-rulat pe gambe și pe coapse.

Între formele de frământat se va intercala câte o formă de netezire, după manevrele de

potențare urmează toate netezirile.

Fricțiuni

- 2 mâini pe 2 linii (din aproape în aproape longitudinal) - circular

- o mână pe 3 linii ( circular ) - transversal

- segmentară - brățară

la final -toate netezirile, între manevre nici o netezire.

Membrul inferior drept →parte posterioară

- mușchii

bazinului

coapsei

gambei

piciorului

- mușchii posteriori ai bazinului

fesier mare, mijlociu, mic

obturator extern, intern, piriform

gemeni ( superior, inferior), tensor al fasciei late

pătrat femural, biceps femural, semi-membranos

semitendinos
- regiunea medială

pictineu, adductor lung, scurt, mare, gracilis

- regiunea laterală

peronier lung, scurt

- mușchii gambei ( regiunea posterioară)

gastrocnemian, solear, popliteu, flexor lung al degetelor

tibial posterior, flexor lung al halucelui

Oasele membrului inferior

-osul coxal ( ileon, ischeion, pubis )

- femurul

- patela

- tibia

- fibula

Articulațiile membrului inferior

-articulațiile centurii pelviene

- art. membrului inferior liber sau propriu-zis

articulațiile centurii pelviene

- articulația lombo-sacrală

- articulația sacro-iliacă

articulația șoldului - articulația coxo-femurală

Articulația genunchiului

- articulația tibio-femurală

-art. patelo-femurală

articulațiile tibio-fibulare - art. tibio-fibulară

Articulațiile piciorului

-art. talocrurală
-art. intertarsiene

- art. tarsometatarsiene

- art. intermetatarsiene

Art. talocrurală

- art. gleznei

- art. tibiotarsiană

- art. tibio astro galiană Atenție pe partea latero-internă ( L3 )

Tapotament ● fără intercalare neteziri

- mănunchi de nuiele

- parte cubitală

- căuș

- pumn semiînchis

- pumn închis doar pe reg. fesieră

- ciupitură

+ toate netezirile

Vibrațiile

- lor respecta liniile și limitele netezirilor

+ toate netezirile

Masajul membrului inferior drept- parte anerioară, mușcii mem. ant. + oasele piciorului

Delimitare

inferior-median deget 2-3

latero-intern - haluce și maleolă internă

latero-extern - deget 5 și maleolă externă

superior median - jumătatea bazei triunghiului lui scarfa

latero-intern - marele trohanter, CIL, rebord costal.

Poziționare subiect - posterior + anterior

→ pacient în DV, rulou sun gleznă, sub abdomen rulou pentru delordozare

→ mem. inf. ușor abduse.

→ în DD, mem. inf. ușor ABD, rulou sub spațiul popliteu

Manevre

- Netezire cu 2 mâini pe 2 linii

L1= fața ant

L2=latero laterală

L1= fețele palmare ale mâinilor suspendate la nivelul degetelor a.î. mâinile să se afle de-o
parte și de alta a axei piciorului.

Netezire în sens caudo-cranian pe fața dorsală a piciorului și în continuare pe fața ant. a

gambei până la vf. inferior al rotulei ce se ocolește latero-lateral și se continuă pe fața ant. a
coapsei până la plica inghinală pe unde mâinile alunecă latero-lateral, coboară fără presiune
până la nivelul degetelor de unde va începe cea de-a 2-a lini.

L2= de la nivelul halucelui, st la niv. degetului 5; degetele astfel poziționate încât să

prelucreze și fața plantară și părțile laterale ale piciorului până la nivelul calcaneului și al
maleolelor de unde se repoziționează degetele și se continuă manevra pe fețele latero-
laterale ale gambei, art. genunchiului, coapsei, mâna dreaptă ajungând până la plica
pubiană de unde urcă pe fața anterioară a coapsei, iar mâna stângă până la niv CIL de unde
va aluneca spre partea ant. a coapsei. Manevra se va repeta de 3-5 ori.

Netezire cu o mână pe 3 linii

L1= latero extern

- degetul 5, pe partea latero externă

L2=fața dorsală și anterioară de la niv. spațiilor interdigitale se va prelucra fața dorsală a

piciorului, art. gleznei, fața ant. gambă se evită rotula, se continuă lateral coapsa se urcă
plica inghinală de unde se coboară pe latero-extern/intern L1.

L3=latero-intern

haluce........

Netezire segmentară

→ ⅓ inferioară picior , ⅓ superioară picior, ⅓ inferioară gambă, treime mijlocie gamba, vf.
inf. al rotulei, ⅓ inf. coapsă, ⅓ sup. coapsă, ⅓ ănf. plică.
Netezire circulară - se vor respecta aceleași segmente.

Netezire transversală

mâinile poziționate la nivelul piciorului lat-lateral, se prelucrează din aproape în aproape,

ocolind rotula.

Netezirea mână după mână pe 3 linii

Netezire sub formă de brățară

- se va încheia cu o netezire pe 2 mâini pe 2 linii.

Frământat

- în val, în cută, în contratimp pe 3 linii, cu o mână cu 2 mâini

-între man de fr. se vor intercala câte o manevră de netezire

-ptr. potențare cernut-rulat cu mem. inf. în triplă flexie

- se intercalează toate netezirile

Fricțiuni

- cu o mână le 2 linii

- cu 2 mâini pe 3 linii

- segmentară

- circulară

- transversală

- brățară

Pe fața plantară se poate executa fricțiunea cu nodozitățile caudo-cranial.

- toate netezirile

Tapotamentul

- mănunchi de nuiele,

- parte cubitalăț

- căuș

pumn semiînchis
- ciupitură ( pe toată regiunea )

Se prelucrează latero-extern gamba, coapsă, lat-int. tot membrul cu presiune redusă.

Vibrații

- vor respecta liniile de la netezire exceptând mana după mână

- toate netezirile.

Ptr. prelucrarea mem. st. L1 este = L3 a mem. inf dr.

MASAJUL REGIUNII ABDOMINALE

Între linia mediană anterioară, trasată pe linia albă și linia mediană posterioară ce trece de-a
lungul proceselor spinoase ale vertebrelor lombare, se află fiecare hemiabdomen, câte 6
mușchi ai abdomenului.

Mușchii regiunii abdominale

- drept abdominal - dințat anterior

- oblic extern - mare dorsal

- oblic intern - intercostali externi

- transvers abdominal anteriori - intercostali interni

Fig. 1

Abdomenul este o cameră aproape cilindrică cuprinsă între marginea inferioară a toracelui
și marginea superioară a pelvinelui și mem. inf. Cranial este delimitat de o linie curbată al
cârui traiect descris rebordul coastei a-7-a, unind apendicele xifoid de apofiza spinoasă T12,
iar caudal, delimitarea abdomenului se face prin intermediul liniei care pleacă de pe simfiza
pibiană și traversează arcadele inghinale înainte de a parcurge CI, pentru a ajunge în final la
nivelul șanțului interfesier.

Apertura toracică inferioară formează deschiderea abdominală superioară închisă de

diafragm, iar inferior, peretele abdominal se continuă cu peretele pelvin de la nivelul
strâmtorii superioare a pelvisului.

Superficial, limita inferioară al peretelui abdominal este reprezentată de marginea

superioară a membrelor inverioare.

Structuri esteomusculare:
- apendicele xifoid, extremități anterioare coaste 11-12;
- simfiza pubiană, tubercului pubian, spine iliace anterosuperioare;

- apofize spinoase vertebre lombare;

C.I. spine iliace postero-superioare.