Tehnici şi metode de executare a masajului ţesuturilor

Ţesuturile au structuri şi funcţii deosebite, sunt dispuse neuniform la suprafa ţă sau profunzime, iar grosimea şi
constituţia variază de la o regiune la alta.
Sensibilitatea şi reacţiile la acţiunea masajului sunt inegale pentru c ă circula ţia sangelui şi a limfei, precum şi
dispoziţia reţelei nervoase sunt de asemenea variate şi inegale.
Aceste particularităţi determină adaptări tehnice şi metodice ale masajului, pentru a ob ţine efectele maxime şi
indeplinirea scopului urmărit.

Masajul pielii

Pielea cu o suprafaţă de 1,5 mp şi in care se găseşte . din cantitatea de sange din organism este primul
ţesut ce realizează protecţia şi relaţia cu mediul inconjurător, are o importantă funcţie in termoreglare,
secreţie şi captare a excitanţilor mediului.
Pielea reprezintă ţesutul de contact in orişice formă de masaj.
Masajul influenţează acest ţesut şi prin intermediul său ţesuturile şi organele interne, fiindu-i indicate
manevre uşoaresuperficiale ca netezirea, fricţiunea, dar şi baterea, vibraţiile, pensări şi ciupiri.
Netezirea – se execută cu scop de a activa circulaţia, de a mări cantitatea de sange circulant la suprafaţa
corpului obţinandu-se
o degajare a circulaţiei profunde, stimulează schimburile nutritive locale contribuind la reglarea
circulaţiei limfei şi umorilor, iar ca sens se orientează după dispoziţia reţelei vasculare superficiale
venoase.
Viteza şi ritmul vor fi adaptate scopului, manevrele mai repezi pentru circulaţia venoasă, incete sau
intrerupte pentru circulaţia limfatică şi pentru a nu stanjeni circulaţia arterială.
Apăsarea depinde de grosimea pielii, de profunzimea reţelei vasculare, iar intinderea de suprafaţa
dorită a fi masată.
După scopul urmărit netezirile se impart in excitante sau stimulatoare şi se execută viguros şi rapid cu
durată relativ scurtă, iar cele calmante sau relaxante se execută uşor şi lent cu o durată prelungită.
Fricţiunea – mobilizează pielea in raport cu straturile profunde atat cat permite elasticitatea ei sunt
circulare, semicirculare, liniare şi se execută cu varful degetelor sau faţa palmară cu o presiune uşoară
pentru a nu depăşi straturile profunde ale pielii, ritmul este viu sau lent in funcţie de scopul urmărit,
Fricţiunea solicită mecanic elasticitatea şi mobilitatea pielii atunci cand vrem să desfacem aderenţele
formate intre piele şi straturile profunde şi se execută energic, iar durata este in funcţie de scopul
urmărit, mai scurtă cand sunt incadrate intr-un complex de manevre de masaj şi mai lungă cand se
execută ca manevră singulară.
Baterea (tapotamentul) – se execută sub forma percutărilor uşoare sau a plescăitului tangenţial, care
influenţează terminaţiile
senzitive motorii şi mai ales trofice, cu efect persistent de incălzire a tegumentului.
Vibraţia – se foloseşte ca manevră independentă sau se asociază cu alte manevre, are ca efecte
incălzirea pielii, scăderea sensibilităţii, iar aplicarea indelungată a vibraţiilor mecanice au ca rezultat o
senzaţie particulară asemănătoare cu amorţeala ( parestezie).
Pensările şi ciupirile – se folosesc pentru efectul lor excitant prin prinderea şi ridicare unei mici cute in
ritm rapid.

Efectele masajului asupra pielii sunt :

- imbunătăţeşte calităţile pielii ca : elasticitatea, consistenţa, leg ătura cu ţesuturile profunde
- ajută la indepărtarea celulelor cornoase pe cale de descuamare
- stimulează creşterea celulelor tinere
- favorizează deschiderea canalelor de excreţie a glandelor sudoripare şi sebacee
- stimulează introducerea in curentul circulator general a unei bune cantit ăţi de sange din piele prin dilatarea
capilarelor
venoase şi arteriale
- sangele din profunzime este atras la periferie, contribuind la p ăstrarea echilibrului dintre circula ţia profund ă şi
periferică
- activează circulaţia internă pentru toate ţesuturile ceea ce duce la o intensificare a schimburilor nutritive
Prin masarea unor zone sau regiuni cutanate bine delimitate ale pielii, putem influen ţa in sens fiziologic sau
curativ ţesuturile şi organele profunde, acest tip de masaj se nume şte masaj segmentar sau masaj reflexogen şi
se aplică in tratamentul unor afecţiuni ale aparatului circulator, respirator sau digestiv, c ărora le corespund pe
piele şi in ţesuturile subcutanate puncte sau zone de sensibilitate maxim ă.

Masajul ţesuturilor conjunctive

Ţesuturile conjunctive sunt formate din celule dispuse in straturi, irigate de sange cu numeroase termina ţii
nervoase care desăvarşesc funcţia de protecţie a organismului şi contribuie la realizarea func ţiei de sprijin şi
mişcare.
Din punct de vedere fiziologic asigură apărarea organismului de agen ţii patogeni fizici, chimici, biologici,
contribuie la vindecarea ţesuturilor după leziuni traumatice, interven ţii chirurgicale afec ţiuni inflamatorii fiind şi
locul de bază pentru formarea depunerilor grase.
Netezirea – se execută puternic folosindu-se procedeul „in pieptene”
Fricţiunea – se execută in funcţie de regiune cu degetele, palmele, cu partea cubital ă a mainii, cu r ăd ăcina
mainii sau chiar cu pumnul inchis fiind indicată pentru combaterea aderen ţelor, dezagregarea şi dezorganizarea
formaţiunilor patologice.
Frământatul – se face in cută şi este indicat in special pentru depozitele grase.
Vibraţiile – se execută ca atare sau asociate cu alte manevre şi au efecte calmante, relaxatoare.

Efectele masajului asupra ţesuturilor conjunctive sunt:

- acţiune mecanică directă de intreţinere şi refacere a elasticit ăţii şi elementelor sale

- acţiunea asupra circulaţiei contribuie la menţinerea echilibrului circulator in organism
- stimulează schimburile nutritive şi excreţia
- grăbeşte evacuarea reziduurilor metabolice
- contribuie alături de exerciţiile fizice la resorb ţia şi sc ăderea depozitelor grase din ţesuturi
- combate manifestările patologice locale de fibrizare, sclerozare, cicatrizare prin stimularea resorb ţiei
infiltratelor din jurul leziunilor ajutand la refacerea rapid ă a ţesuturilor lezate
- combate retracţiile şi redorile cicatriciale
- in cadrul masajului reflexogen influenţează favorabil evolu ţia spre vindecare a organelor suferinde
- s-au găsit in structura ţesutului conjunctiv subcutanat modific ări ca simptom al imboln ăvirii organelor interne,
fapt ce a pus bazele masajului reflexogen (segmentar).

Masajul elementelor aparatului locomotor

Muşchii aparatului locomotor pot fi masaţi pe regiuni, grupuri, segmente sau lan ţuri musculare.
Netezirile – sunt puternice executate in lungul fibrelor de la o inserţie la alta ap ăsand mai u şor pe por ţiunile
tendinoase şi mai tare pe partea muscular ă, fasciile şi aponevrozele sunt prelucrate cu varful degetelor şi cu
palmele, formaţiunile profunde cu partea dorsală a mainii, partea cubital ă sau nodozit ăţile pumnului.
Fricţiunile – se adresează atat muşchiului cat şi formaţiunilor aponevrotice, tendoanelor, tecilor, inser ţiilor
tendoanelor, joncţiunilor tendo-musculare şi se fac liniare pe tendoane şi circulare pe inser ţii şi jonc ţiuni.
Cernutul şi rulatul – se fac datorită efectelor lor relaxante.
Vibraţiile – se folosesc simple sau asociate cu fric ţiuni cand dorim un efect lini ştitor.
Baterea, plescăitul, ciupitul, scuturările – executate viguros au efecte excitante.

Efectele masajului asupra aparatului locomotor

- imbunătăţesc proprietăţile muşchilor – elasticitate, excitabilitate, contractibilitate

- activează circulaţia sangelui şi limfei in profunzimea mu şchilor
- favorizează adaptarea muşchiului la efort
- combate atonia, atrofia şi contractura musculară
- combate sechelele posttraumatice
- are aplicaţii largi in reumatologie combătand durerea

Masajul articulaţiilor
Este o formă de masaj ce capătă caracteristici de masaj special datorit ă structurii func ţionale a articula ţiilor.
Netezirea – folosim forme scurte circulare sau liniare, adaptate la forma anatomic ă a articula ţiilor, executate cu
intensitate medie şi mică.
Fricţiunea – este manevră de bază, se execută insistent prelucrand ţesuturile articulare, capsula articular ă
precum şi elementele peri-articulare.
Vibraţiile – se execută manual cu neteziri şi fricţiuni vibrante.
Tensiunile şi tracţiunile – se execută la articulaţiile mici şi mijlocii

Efectele masajului asupra articulaţiilor sunt :

- activează circulaţia sangelui şi nutriţia locală
- intreţine supleţea ţesuturilor peri-articulare
- contribuie la resorbţia şi repunerea in circulaţie a lichidelor seroase sau serului sanguin din articula ţii
- ajută la imprăştierea infiltratelor patologice din ţesuturile peri-articulare
- previne şi combate aderenţele, retracţiile, redorile, cicatriciile vicioase, depozitele patologice peri-articulare şi
alte urme ale accidentelor şi afecţiunilor articulare

Masajul aparatului cardio-vascular şi nervilor periferici

Masajul a fost considerat ca o metodă de activare a circula ţiei periferice a sangelui şi limf ă pentru c ă aceste
manevre exercită asupra capilarelor arteriale, venoase şi limfatice ac ţiuni directe cu caracter mecanic şi efecte
stimulatoare.
Procedeele de masaj acţionează diferenţiat asupra circula ţiei in diferitele ţesuturi astfel :
- vascularizaţia pielii şi a ţesuturilor superficiale este stimulat ă prin manevre de netezire
- in ţesuturile mai profunde circulaţia este activat ă prin fric ţiuni
- in muşchi circulaţia este activată mai mult prin frămantat
- efecte vasomotoare produc şi baterile uşoare şi ritmice, vibra ţiile, cernutul sau rulatul
Prin masaj urmărim să activăm circulaţia de intoarcere de la periferia corpului spre cord, efectele locale sau
superficiale se răsfrang şi asupra circulaţiei profunde şi mai ales asupra cordului u şurandu-i activitatea.
Prin evacuarea rapidă şi completă a vaselor de la suprafa ţa corpului, se golesc mai rapid şi vasele profunde,
lăsandu-se loc liber sangelui pompat de inimă, in acest mod se imbun ăt ăţe şte circula ţia in intreg organismul.
Prin aceste efecte masajul indicat şi executat corect a fost socotit pe bun ă dreptate, ca o „inim ă periferic ă”,
acţiunea de favorizare a circulaţiei a fost explicat ă ini ţial prin aceste efecte mecanice, fapt care a influen ţat foarte
mult şi tehnica principalelor manevre.
Prin apăsare şi impingere a undei sanguine in sens centripet (de la periferie spre inim ă) manevrele de netezire
golesc vasele de sange şi de limfă, fricţiunea creşte şi scade alternativ presiunea asupra ţesuturilor şi vaselor
acţionand ca o pompă de refulare, iar frămantatul stoarce ritmic con ţinutul vaselor profunde.
S-a constatat că efectele masajului se menţin şi după ce manevrele au incetat, activarea circula ţiei in profunzime,
in regiunile vecine sau simetrice nu poate fi explicată numai prin efectele mecanice, iar activarea circula ţiei prin
manevre de masaj ca : tocatul, plescăitul, vibra ţiile nu pot fi explicate numai prin ac ţiunea mecanic ă a masajului.
Fără a exclude cu desăvarşire acţiunea mecanică a masajului asupra vaselor, ast ăzi o serie de efecte sunt
explicate prin mecanisme reflexe nervoase şi umorale, efectele de durat ă atribuindu-se acestora, iar cercet ările
recente au arătat că manevrele de masaj declanşeaz ă o serie de reac ţii in sistemul de reglare biodinamic ă
nervoasă a circulaţiei.
Secreţiile hormonale din piele şi din ţesutul conjunctiv subcutanat, declan şate de masaj, ac ţioneaz ă asupra
sistemului nervos vegetativ cu rol vasomotor, aceste efecte nu se limiteaz ă la efecte locale, ci pot contribui prin
mecanisme derivative la reglarea circula ţiei din intreg organismul.
Masajul are şi efecte de echilibrare a circulaţiei superficiale şi profunde, procedeele de masaj produc la inceputul
aplicării o reacţie de vasoconstricţie de scurtă durat ă (ca reac ţie de ap ărare), urmat ă de o vasodilata ţie de durat ă,
reacţiile vasomotoare stau sub controlul permanent al funcţiilor de coordonare a sistemului nervos.
Influenţele masajului se răsfrang şi asupra conţinutului vaselor, cercet ările privind compozi ţia sangelui dup ă o
şedinţă mai lungă de masaj au scos in evidenţă modificări in sensul cre şterii u şoare a hemoglobinei şi a
numărului de globule roşii şi albe.
Aceste modificări se explică prin stimularea reflexă a organelor hematopoetice dar şi prin mobilizarea sangelui
din organele in care se află in rezervă (splina).
In condiţii fiziologice normale circulaţia in capilarele venoase şi limfatice se face mai greu ca in capilarele
arteriale, de acest lucru ne dăm seama in condi ţii patologice cand este stanjenit ă şi incetinit ă circula ţia (staz ă şi
edeme), iar masajul este unul din mecanismele cu care se inl ătur ă aceste tulbur ări.
Prin masaj putem combate tumefierile din ţesuturile aflate la extremit ăţi, putem ob ţine o intensificare a
circulaţiei intr-o anumită regiune şi decongestionarea alteia.

Masajul nervilor periferici

Masajul modern se aplică pe nervi in anumite zone sau puncte de excita ţie situate la nivelul r ăd ăcinilor sau a
locului de trecere prin diverse ţesuturi, pe traiectul lor sau la nivelul ramifica ţiilor in ţesuturile superficiale.
Netezirile uşoare şi superficiale sau alunecările intinse şi ritmice aplicate pe regiunea sensibil ă şi incordat ă au
scopul de a reduce durerea şi contractura muscular ă, de a preg ăti ţesuturile pentru manevrele urm ătoare.
Se execută in continuare alunecări apăsate pe traiectul nervilor pentru a activa circula ţia şi a decongestiona teaca
lor, de a combate infiltratele şi stazele ţesuturilor conjunctive interesate.
Fricţiunea se aplică fie pe toată zona dureroasă, fie numai pe trunchiul nervului şi atunci are un aspect liniar de
intensitate mică sau medie, iar ca efect se activează circula ţia şi schimburile locale, reducand in acela şi timp
sensibilitatea.
Presiunile se aplică sub forme şi intensităţi variate, uneori este continu ă şi uniform ă timp de 1’ – 2’, alteori se
aplică in acelaşi loc deplasandu-se pe nesimţite din aproape in aproape, poate fi intermitent ă cu intensit ăţi variate
căpătand chiar un aspect vibrator.
Baterile ritmice se aplică pe zone sensibile sau chiar pe traiectul nervilor mari şi acoperi ţi de ţesuturi protectoare,
ca de exemplu regiunea sacrată sau de-a lungul nervului sciatic, ele exercit ă la inceput o ac ţiune de excita ţie,
care depinde de sensibilitatea nervilor şi de intensitatea manevrelor, iar dup ă atingerea unui anumit nivel al
excitaţiei sensibilitatea scade treptat, uneori pan ă la dispari ţie.
Manevrele mai puternice şi de durată lungă produc o vasodilataţie reflex ă, caracterizat ă prin inc ălzirea şi
inroşirea pielii, iar aplicate asupra nervilor motorii pot provoca contrac ţii fibrilare f ăr ă efecte mecanice.
Aceste efecte funcţionale şi trofice sunt foarte utile in tratamentul mu şchilor atonici şi cu atrofie sau parestezici.
Vibraţiile manuale sau mecanice aplicate timp indelungat scad sensibilitatea, repetate metodic ele activeaz ă
circulaţia in teaca nervului favorizand nutriţia şi stimuland activitatea func ţional ă şi se folosesc in combina ţie cu
netezirea şi fricţiunile.
Vibraţiile sunt indicate in scop terapeutic fie ca tonic şi stimulent in atonii, atrofii sau insuficien ţe func ţionale ale
muşchilor, fie ca relaxant şi calmant al crampelor musculare şi durerilor.
Dacă pană nu de mult masajul era considerat benefic numai datorit ă influen ţelor sale asupra circula ţiei şi
nutriţiei, astăzi el este definit ca „arta de a produce reflexe de intensitate dorit ă intr-o zon ă bine determinat ă a
corpului”, fiind vorba şi de efectele reflexe ale masajului aplicat pe segmentele reflexogene ale pielii.
Acţiunea reflexă a masajului constituie baza fiziologic ă a efectelor sale, manevrele de masaj ac ţionand
diferenţiat asupra terminaţiilor nervoase periferice.
Manevrele de masaj executate cu energie şi intr-un ritm viu produc efecte stimulatoare, executate lent şi u şor au
efecte liniştitoare, iar reacţiile determinate se produc atat la nivel senzitiv cat şi motor.
Masajul general sau chiar masajul regional pe zone mai intinse provoac ă atunci cand este bine executat efecte
subiective traduse in cazul masajului stimulator printr-o senza ţie de bun ă dispozi ţie, de inc ărcare energetic ă, iar
masajul liniştitor printr-o stare de relaxare, destindere, deconectare.
Aceste efecte psihice rezultă mai ales din reflexele vegetative realizate de masaj, cel stimulator indicat
persoanelor astenice, obosite, inhibate iar cel lini ştitor indicat persoanelor incordate, agitate