Parotidita epidemică

 Ludmila
Aramă
Colegiul
Medicină
Bălți
 Alte denumiri, traduceri.
PAROTIDITĂ URLIANĂ, OREION.

Oreion din franceză /oreiller-pernă/

sau /oreillons-caschetă cu prelungiri
care protejează urechile/.
Capul bolnavului, dacă sunt afectate
ambele glande parotidiene, se
aseamănă cu o pară (prăsadă).
Definiţie
 Este o boală infecţioasă şi contagioasă
produsă de virusul urlian şi caracterizată
clinic prin afectarea glandelor salivare, a
sistemului nervos central şi altor ţesuturi
(pancreas, gonade şi a.).
 Face parte din grupul infecţiilor virale,
sistemice, respiratorii şi antroponoze.
Etiologie
 Virusul urlian poate fi identificat în salivă,
sînge, lichidul cefalorahidian, urină.
 Rezistă la temperatura camerei mai multe
zile, însă îşi pierde infecţiozitatea după 3-4
ore;
 La temperatura de + 70 C se inactivează
timp de 10 minute;
 Este sensibil la acţiunea razelor ultraviolete
şi a diferitor dezinfectanţi;
 Este destul de rezistent la temperaturi joase,
păstrîndu-se la t -20 -70 C, luni şi ani de zile.
 Epidemiologie
 Sursa de infectie: omul bolnav cu forme manifeste si
forme inaparente.
 Nu exista purtatori sanatosi de virus.
 Durata contagiozitatii: ultimele 2-3 zile de incubatie si 9-10
zile de boala.
 Transmiterea: aeriana prin picaturi de saliva, contact cu
obiectele de uz recent contaminate, transplacentara
exceptional.
 Receptivitatea: Generala. Maxima la copii de 5-15 ani. Se
pot îmbolnavi adolescentii si adultii tineri.
 Sugarii - exceptional. Indice - 30-50%.
 Sezonalitate - iarna si primavara.
 Imunitatea dupa boala durabila, reîmbolnavirile sunt
exceptionale.
Simptomatologie clinică
• Incubatia dureaza 11-21 zile, în medie
16-18 zile.
• Perioada prodromala poate fi urmarita
numai în 25-30% din cazuri.
Subfebrilitate, sau febra moderata.
• Discomfort. Cefalee. Indispozitie.
Dureri în zona retromandibulara.
Durata- 1-2 zile.
Perioada de stare: Febra. Cefalee.
Tumefactie la nivelul uneia din glandele
parotidiene, dar peste l -2 zile în mare parte
si a celeilalte. Creste progresiv în primele 3
zile si dureaza 7-10 zile. Este elastica.
Sensibila la palpare. Pielea supraiacenta
lucioasa neinfiltrata destinsa de culoare
normala. Dureri la masticatie.
În cavitatea bucala orificiul canalului Stenon
inflamat (rosu, proeminent) - simptomul
Mourson. Afectarea glandelor
submandibulare (submaxilarita) cu
tumefactie: - frecvent bilaterala; - elastica,
pastoasa; - nedureroasa; - însotita de edem
periglandular, uneori cervical. Afectarea
glandelor sublinguale: - tumefactie; edem; -
jena în alimentatie;
• Pancreatita: - debut brusc; - dureri epigastrice, sau „în
centura"; - greturi, vome; - anorexie; - diaree, sau
constipatie; - febra; - amilazurie si amilazemie
crescute; "
• Orhita: - frecvent unilaterala; - febra, frison; - dureri în
partea inferioara a abdomenului; - tumefiere
testiculara, congestie, edem, temperatura locala;
• Ooforita: - dureri în abdomenul inferior;
• Afectarea sistemului nervos central: - meningita
seroasa; - meningoencefalita cu lichid clar rareori; - se
instaleaza mai frecvent ulterior parotiditei, dar poate
preceda sau apare concomitent; - adesea evolueaza
fara semne meningiene.
• Manifestări extrem de rare: tiroidita, mastita.
 Forme clinice
- Tipice - glandulara, cu afectarea SNC si
asociate;
- Atipice - frusta si asimptomatica;
- Usoare, medii, grave.
Criterii de gravitate:
• Afectarea SNC. Afectiuni multiglandulare.
Tumefierea glandelor salivare e însotita de
edem cervical.
• Febra mare, alte semne de intoxicatie
pronuntata.
 Particularitati
La adulti
- frecvent forme mai grave;
- afectiunile glandelor sexuale mai frecvente;
- la adolescenti si adulti tineri frecvent;
- complicatii (miocardita).
La femei gravide:
- oreionul aparut în primul trimestru al sarcinei prezinta risc de
avort, sau malformatii congenitale (aprox. 20% din cazuri);
fibroelastoza endocardica;
La nou-nascuti si sugari
- se întâlneste foarte rar;
- evolueaza cu parotidita sau submaxilita;
- SNC nu se afectează;
- Miocardita urliana.
Complicatii
- Encefalita severa cu sechele importante (15-
30% din cazuri).
- Mielita, meningomielita.
- Poliradiculoneuropatii.
- Nevrite (n.facial, n.acustic).
- Purpura trombocitopenica.
- La copii mici (sub 2 ani) complicatii cu
suprainfectii bacteriene (otita, pneumonie,
stomatita).
Diagnosticul se bazeaza pe date:
- Epidemiologice (contact cu bolnav de oreion,
persoana nevaccinata împotriva oreionului).
- Anamnestice (nu a suportat oreion).
- Clinice (afectiuni glandulare caracteristice
si/sau asociate cu meningita seroasa).
Diagnosticul diferential
- Parotidita urliana. Parotidita supurata. Parotidita toxica.
Parotidita recurenta. "Tumori parotidiene.
- Difteria faringiana toxica. Adenita (adenoflegmonul)
cervicala. Otita, mastoidita.
- Parotidita alergica, în colagenoza, în infectia HIV/SIDA.
- Litiaza salivara.
- Parotidita determinata de alte virusuri (para-gripal tip3,
Coxsackic A)
- Submaxilarita urliana - adenita submaxilara)
- Sublinguita urliana - flegmonul planseului bucal (angina
Ludwig)
- Pancreatita urliana - apendicita, peritonita, ocluzia
intestinala, ulcer gastric, duodenal.
- Orhita urliana - orhita bacteriana, orhita determinata de alte
virusuri, tumori, varicocel.
- Meningita urliana - meningite seroase determinate de
enterovirusuri, meningita tuberculoasa, meningite
bacteriene.
Diagnosticul de laborator
- Izolarea virusului din sânge, saliva, lichidul
cefalorahidian.
- Teste serologice: RHAI, RFC cu seruri perechi
- cresterea litrului de anticorpi de 4 ori si mai
mult confirma diagnosticul. Aceste investigatii
în cazuri tipice nu sunt necesare.
Prognosticul
Frecvent favorabil. Rareori sechele (surditate,
sterilitate). Cazuri letale exceptionale (în
encefalita).
Criterii de spitalizare
Afectiuni multiglandulare. Orhita. Pancreatita.
Meningita, meningoencefalita. Parotidita
severa.
Tratamentul
Formele uşoare şi medii cu afectarea glandelor
salivare pot fi tratate la domiciliu în condiţii de
izolare:
 Repaos la pat 10-14 zile;
 Regimul alimentar adaptat toleranţei
digestive, alimente semisolubile, iar în cazul
pancreatitei – tratament dietetic cu restracţii
de glucide şi lipide;
 Aport de lichide;
 Igiena cavităţii bucale;
 Antipiretice;
 Antalgice;
 În meningită – terapia de toxicare şi de
deshidratare;
 În meningoencefalită şi cortecosteroizi (7-14 zile),
vitamine din complexul B;
 În orhită: comprese reci local, suspensoriu, repaos
la pat, corticosteroizi 5-7 zile, antipiretice;
 În pancreatită: terapia de detoxicare, spasmolitice,
inhibitori de proteaze, preparate enzimatice;
 Termenul de izolare a bolnavului – pînă la
dispariţia semnelor clinice, dar nu mai puţin de 9
zile.
 Supravegherea
bolnavului va dura 3 saptamâni de la debutul bolii (rareori
meningita apare în zilele 14-21).
Masuri în focar
Depistarea precoce a bolnavilor si izolarea la domiciliu, sau în
sectiile de boli infectioase pe o durata de 9-10 zile de la debutul
bolii sau pâna la disparitia fenomenelor clinice.
- Declarare obligatorie.
Depistarea si supravegherea contactilor pe 21 zile de la ultimul
caz.
- Triaje clinice zilnice cu depistarea si izolarea suspectilor.
În colectivitate - carantina, nu mai sunt admisi copii noi pâna la
stingerea focarului epidemic.
- Dezinfectia curenta, aerisirea încaperilor.
Dispensarizarea convalescentilor dupa meningita
(meningoencefalita) urliana pe parcursul minimum a 2 ani cu
evidenta 2 ori pe an si consultul neurologului.