Sunteți pe pagina 1din 83

Efectele masajului asupra diferitelor aparate si sisteme ale organismului uman

Efectele posibil a fi obtinute prin aplicarea masajului se clasifica astfel: Efectele directe se obtin atunci cand actiunea masajului se exercita nemijlocit asupra pielii si tesuturilor de la suprafata corpului. Efectele indirecte se obtin atunci cand actiunea masajului se transmite in profunzime, la o oarecare distanja de locul pe care se aplica. Efectele mecanice se produc sub actiunea mecanica a procedeelor si tehnicilor de masaj si constau in schimbarile fizice de tensiune din tesuturi si in modificarile in concentratia umorilor. Efectele reflexe rezulta din efectele fiziologice ale masajului si din schimbarile produse de acestea in sistemul hormonal si nervos. Efectele partiale corespund unor actiuni locale, reduse ca intindere si intensitate. Efectele generale se produc in urma unor actiuni complexe, intinse ca suprafata si patrunzatoare ca profunzime. Efectele imediate sunt strans legate de natura, durata, tehnica si intensitatea procedeului folosit, precum si de natura, sensibilitatea si intinderea tesuturilor masate; se produc rapid si fin tot timpul cat dureaza actiunea masajului, dar scad si dispar repede dupa ce acesta a incetat. Efectele tardive sunt reactii lente, care se produc incet, in mod secundar, fie in regiunea masata, fie in profunzime sau la distanta; apar abia dupa mcetarea actiunii mecanice, se mentin un timp mai indelungat si dispar lent. Efectele stimulatoare (excitante) constau in activarea, intensificarea si grabirea unor procese sau fenomene. Efectele relaxatoare (calmante) constau in incetinirea, reducerea intensitatii sau chiar oprirea unor procese sau fenomene. In practica, efectele masajului sunt greu de separat si de localizat precis, pentru ca indiferent de marimea suprafetei prelucrate, ele se extind si se rasfrang asupra intregului organism.Efectele stimulatoare si cele relaxatoare se obtin atat prin aplicarea acelorasi procedee prin modificarea tehnicii si modului de aplicare, cat si prin aplicarea unor procedee si tehnici diferite.!ele mai evidente si mai usor de urmarit sunt efectele masajului asupra tesuturilor si organelor de la suprafa"a corpului; mai greu de urmarit si de controlat sunt efectele masajului asupra tesuturilor si organelor profunde si asupra marilor functiuni ale organismului.

Stabilirea continutului sedintelor de masaj in functie de scopul urmarit #electarea si imbinarea in cadrul aceleiasi sedinte de masaj a unor elemente din diverse metode va tine cont de o serie de aspecte referitoare la pacient si afectiune, cum ar fi:
$ $ $ $ $ $ $ $ $ $ diagnostic; vechimea afectiunii; simptome; recomandari medicale; afectiuni asociate;
:'

scopul urmarit; observatiile rezultate in urma examinarii subiectului in vederea aplicarii masajului; starea pacientului (in general si in momentul inceperii sedintei); gradul de reactivitate al pacientului si modul de obtinere a reactiilor de raspuns; evolutia generala si evolutia ca urmare a efectelor specifice urmarite prin aplicarea masajului etc.

%tunci cand se vorbeste despre alcatuirea unui program de actionare in functie de scopul propus, este vorba de fapt de selectarea acelor metode, procedee si tehnici care au posibilitatea de a se completa si a si intari efectele reciproc. !unoscandu se faptul ca efectele masajului nu se pot disocia complet, este de la sine inteles ca programele

vor fi alcatuite din dominante sau metode, procedee si tehnici de masaj cu efecte predominant asupra aparatelor sau sistemelor interesate, orientate in sensul atingerii scopului principal. In general, principalele scopuri urmarite in timpul aplicarii masajului, din care deriva efectele necesare rezolvarii majoritajii abordarilor terapeutice, sunt: $scopul circulator; $scopul relaxator, sedativ (antalgic); $scopul stimulativ.

Protocolul unei sedinte de masaj

&entru intocmirea unui protocol al sedintei de masaj se vor avea in vedere: pozitia subiectului; pozitia regiunii sau segmentului pe care se actioneaza; abordarea aplicarii masajului in urmatoarea succesiune: '. procedee si tehnici cu efecte generale asupra intregului organism, in sensul stimularii reechilibrarii neurovegetative; (. procedee si tehnici cu efecte predominant reflexe, aplicate la distanta de regiunea)segmentul afectat; *. procedee si tehnici aplicate la distanta de regiunea) segmentul afectat sau pe regiunea)segmentul afectat, cu scop de pregatire pentru urmatoarele interventii; +. procedee si tehnici aplicate pe regiunea)segmentul afectat, cu scop strict terapeutic recuperator, in stransa legatura cu specificul afectiunii si particularitatile individuale ale subiectului; ,. procedee si tehnici ajutatoare, de sustinere si intarire a efectelor urmarite prin aplicarea celor de la punctul anterior; -. procedee si tehnici de calmare linistire sau stabilizare a efectelor urmarite si obtinute in cadrul sedintei.

Caracteristicile protocolului unei sedinte de masaj care isi propune obtinerea unor efecte predominant circulatorii .ineinteles ca toate tipurile de masaj au efecte de ordin circulator, dar pentru a drena un edem sau pentru a facilita circulatia sanguina si limfatica, se vor selecta si combina cele mai eficiente metode, procedee si tehnici, in asa fel incatt efectele sa fie cat mai puternice, rapide si stabile. %stfel, urmarind caracteristicile de mai sus, pentru obtinerea unor efecte de facilitare a circulatiei de retur sau a circulatiei arteriale, se vor avea in vedere urmatoarele: $ pozitia subiectului: cat mai comoda, cu musculatura relaxata; $ pozitia regiunii (membrului)membrelor) afectate: decliva pentru facilitarea circulatiei de retur si procliva pentru facilitarea circulatiei arteriale; $ abordarea procedeelor si tehnicilor de masaj se poate realiza in urmatoarea succesiune: './constructia bazei0 din masajul reflex al tesutului conjunctiv subcutanat cu efect de reechilibrare neurovegetativa; (. masaj 1 de apel0 abdominal pentru membrele inferioare si toracal pentru membrele superioare; *. masaj segmentar al membrului respectiv, incepand cu segmentul proximal si continuand pana la distal, totdeauna in sensul circulatiei de retur, miscarile terminandu se de fiecare data proximal; +. masajul reflex al piciorului pe zonele corespondente sistemului circulator sanguin si limfatic; 5. masaj relaxator, decontracturant al umerilor si cefei;

-. masaj energetic al trunchiului. In cadrul programelor complexe, masajul se completeaza eficient cu procedeele si metodele de gimnastica cardio vasculara, cu posturari, in scopul amplificarii si asigurarii durabilitatii efectelor obtinute. Caracteristicile protocolului unei sedinte de masaj care isi propune obtinerea unor efecte predominant sedative, antalgice In general, pentru a obtine aceste efecte, masajul trebuie sa aiba un caracter destul de lent si nu trebuie sa fie prea profund si intens, pentru a nu stimula prea mult sensibilitatea subiectului. #e va actiona timp mai indelungat, acest lucru reglandu se si in functie de particularitatile subiectilor, la unii o durata prea mare de actionare, putand avea efecte inverse. #e va lucra continuu, tehnicile folosite decurgand unele din altele, in scopul completarii efectelor. In cazul in care sunt asigurate conditiile optime de mediu ambiant (temperatura, luminozitate, liniste etc.), prin aceasta modalitate de actionare se obtin efecte relaxatoare reale, mai ales generale. Efectul sedativ si antalgic localizat se poate obtine si prin procedee si tehnici aplicate la distanta de locul dureros (pe cale reflexa, prin masajul zonelor reflexogene reciproce, masajul reflex al picioarelor si mainilor, presopunctura etc.), dar si prin aplicatii efectuate chiar pe locul dureros, folosind uneori chiar si tehnici care provoaca oarecare durere (masajul transversal profund, masajul special in celulalgii etc.).

Caracteristicile protocolului unei sedinte de masaj care isi propune obtinerea unor efecte predominant stimulative
2in punct de vedere tehnic, efectul stimulativ nu poate fi obtinut decat prin aplicatii cat mai discontinue, cu schimbari rapide si dese de ritm, cu intensitate si profunzime mare. #e vor selecta, din cadrul metodelor si procedeelor, tehnicile scurte si mai mult sau mai putin profunde, in functie de influentele directe (mecanice) sau indirecte (reflexe) urmarite.

APARATUL L C ! T R " A#AT !$E, %$&$ L '$E, PAT L '$E Sistemul osos 3asele, organe dure, rezistente, de culoare alb galbuie, constituie scheletul si impreuna cu articulatiile, reprezinta elementele passive ale aparatului locomotor care sunt puse in miscare de elementele active, respective muschii. 4a om scheletul are aproximativ (56 oase, din care *+ alcatuiesc coloana vertebrala, iar restul de '7+ se grupeaza in jurul acesteia. 3asele au forme si structuri variabile legate de functia si situatia lor in corp. 2upa forma deosebim: oase lungi, precum femurul, care se compun din corp sau diafiza si doua extremitati sau epifizele; cele tinere au intre diafiza si epifize un disc cartilaginous, numit cartilagiu de crestere, cu rol in cresterea in lungime a osului. oase late, precum oasele craniului; au forma de lama, oase scurte, precum carpienele, au cele trei dimensiuni aproape egale; oase pneumatice 8 maxilarul superior Structura oaselor 3sul este astfel structurat incat sa prezinte maxim de rezistenta ci minim de material. &rincipalele proprietati fizice ale acestuia sunt rezistenta si elasticitatea, asigurate prin compozitia chimica si structura sa. !a orice tesut, in structura osului intra: celule, fibre si substanta fundamentala. 3asele sunt invelite la exterior de o membrana numita periost, in care se gasesc terminatii nervoase, iar la interior este captusit de o membrana numita endoost. 9asele de sange si nervii patrund in os prin gaurile nutritive. Rolul oaselor in organism este variat. '. rol de sustinere a diferitelor parti ale organismului, in primul rand coloana vertebrala si apoi membrele inferioare; (. rol de protectie pentru diferite organe din corp (oasele cutiei craniene pentru creier, coloana vertebrala pentru maduva spinarii) *. rol in miscare ca organe passive, servind ca punte de insertie muschilor. +. rol de depozit de calciu si fosfor; osul contine :5; din rezervele de calciu si de fosfor ale organismului si ,5 75; din cele de magneziu. ,. rol antitoxic prin posibilitatea de a retine temporar plumb, arsenic, radium. Coloana vertebrala Este o lunga coloana mediana si posterioara numita si rahis, cu o lungime medie de 75 cm la barbate si -5cm la femei, fiind formata din suprapunerea celor ** *+ piese osoase, numite vertebre, legate intre ele prin articulatii, datorita carora, ea constituie un intreg rezistent, dar totusi flexibil, elastic si mobil, ingaduind trunchiului sa efectueze miscari destul de variate. 9ertebrele sunt dispuse in patru regiuni topografice si functionale: cervicala, toracala, lombara si sacrococcigiana, constituite din vertebre regionale cu anumite caracteristici morfologice specifice fiecarei regiuni. 2in cele ** sau *+ de piese osoase, (+ sunt vertebre regionale isolate, adevarate, iar celelalte : alcatuiesc doua oase: sacrul, structurat prin sudarea a , vertebre si coccisul + , vertebre. Exista, prin urmare vertebre regionale: 7 cervicale, '( toracale, , lombare, , sacrate si + , coccigiene, sudate in cele doua oase: sacru si coccis. 3 vertebra adevarata are doua mari parti:

una anterioara sau corpul vertebrei, care reprezinta un segment de cilindru cu ( fete una superioara si una inferioara; una posterioara, reprezentand arcul vertebral, format din mai multe elemente: pediculii vertebrali< ( punti osoase care unesc arcul vertebral de corpul vertebrei. Ei au ( margini scobite, intre care prin suprapunerea vertebrelor se formeaza gaura vertebrala prin care trec nervii spinali sau rahidieni. apofizele transverse < doua proieminente, dreapta si stanga, care pleaca de pe partile laterale ale arcului vertebral; apofizele articulare, in numar de +, superioare si inferioare, servesc la articularea vertebrelor intre ele; lamele vertebrale, care fac legatura intre apofiza spinoasa si partea anterioara avertebrei; care porneste de la locul de unire al celor doua lamele si se prelungeste posterior. !orpul vertebral impreuna cu arcul vertebral alcatuiesc gaura vertebrala. 2in suprapunerea tuturor gaurilor vertebrale ia nastere canalul vertebral. !oloana vertebrala in ansamblul sau prezinta curburi; in plan sagital, concave posterior, numite lordoze (in regiunea lombara si cervicala) si concave anterior, numite cifoze (in regiunea toracala si a osului sacrum); in plan frontal, scolioze. Importanta functionala a coloanei vertebrale '. protectia maduvei spinarii care se gaseste in canalul vertebral. 2. rolul static In statiunea verticala sau ortostatism, coloana vertebral reprezinta un ax solid ce sustine capul, trunchiul si membrele superioare.Ea transmite apoi greutatea la pelvis si membrele inferioare. !urburile sagitale ale coloanei au ca rol marirea rezistentei. *. rol biomecanic 8 coloana vertebrala este antrenata in miscari numeroase si ample, datorita carora corpul are o mare mobilitate.

Toracele osos Este o cavitate formata din segmentul toracic al coloanei vertebrale, cele '( perechi de coaste si stern, situat ventral, pe linia mediana. =ai poarta denumirea si de cutie toracica si are forma aproximativ conica. Ea are un rol important in respiratie, prezentand o mobilitate specifica a coastelor, care pot fi ridicate si coborate de muschii respiratori, realizand marirea sau micsorarea diametrelor cutiei toracice si deci inspiratia si expiratia. 2e asemenea, toracele asigura protectia viscerelor din partea superioara a trunchiului: plamani, inima si vasele mari de sange. Sternul este un os lat si nepereche, median, situat in partea anterioara a toracelui si este compus din trei segmente: unul superior, numit manubriu, unul mijlociu, corpul si unul inferior sau procesul xifoidian ( apendicele xifoid). &e cele doua margini ale sale, sternul prezinta 7 scobituri costale in care patrund capetele primelor coaste. 4a baza acestuia se gaseste pe linia mediana, scobitura jugulara sau furculita sternala, evidentiata sub piele si care reprezinta totodata limita dintre gat si torace. &e laturile scobiturii jugulare se gaseste cate o scobitura claviculara, care serveste pentru articularea sternului cu clavicula. Coastele sunt arcuri osoase, care se desprind de coloana vertebrala si se indreapta inainte spre stern. #unt in numar de '( perechi, numerotandu se de sus in jos, de la ' la '(.2upa raportul lor cu sternul se impart in doua grupe: coaste adevarate si coaste false. !oastele adevarate se articuleaza direct cu sternul si sunt reprezentate de primele 7 perechi, in timp ce coastele false nu ajung pana la stern 8 ultimele , perechi. >iecare coasta este formata din: coasta osoasa si cartilajul costal

Craniul !raniul se gaseste situat pe coloana cervicala si este format din (* oase, impartite in doua segmente: cutia craniana sau neurocraniu, ce adaposteste creierul; oasele fetei sau viscerocraniu. 3asele cutiei craniene sunt in numar de ',: frontalul, etmoidul, sfenoidul, occipitalul, ( parietale, ( temporale, ( cornete inferioare, ( lacrimale, ( nazale si vomerul. 3asele fetei sunt: maxilarul si mandibula.

!embrul superior %re un schelet format din centura scapulara si membrul superior propriu zis. %. Centura scapulara este alcatuita din clavicula si omoplat. !lavicula este un os lung si pereche, dispus transversal la partea anterioara si superioara a toracelui intre manubriul sternal si acromion. %re forma literei #. &rezinta un corp si doua extremitati. &e corpul claviculei se insera o serie de muschi si ligamente, iar prin cele doua extremitati se articuleaza cu manubriul sternal (extremitatea interna) si cu omoplatul prin acromion. (extremitatea externa) 3moplatul este un os lat, pereche, de forma triunghiulara, asezat in partea postero superioara a trunchiului, intre primul spatiu intercostal si coasta a opta. &rezinta doua fete (anterioara si posterioara), trei margini (interna, externa si superioara) si trei unghiuri, toate acestea servind drept locuri de insertie ale muschilor. &e fata posterioara se gaseste spina omoplatului, o lama osoasa, care se continua in portiunea ei laterala cu o prelungire neaderenta la os, numita si acromion, de care se articuleaza clavicula. .. Membrul superior propriu-zis este impartit in trei segmente: bratul , reprezentat de osul humerus; antebratul 8 oasele radius si cubitus; mana 8 6 oase carpiene, , metacarpiene si '+ falange. ?umerusul este un os lung cu o diafiza triunghiulara pe care se prind muschii bratului si doua extremitati: una superioara si una inferioara. (epifize) Extremitatea superioara este o suprafata articulara, voluminoasa, reprezentand jumatate dintr o sfera, numita si capul humeral si se articuleaza cu omoplatul. !apul humeral este delimitat la periferie de un sant ingust, care l separa de doua ridicaturi osoase, una mai mare (trohiter) si una mai mica (trohin). Extremitatea inferioara prezinta o suprafata articulara, careia ii deosebim o parte externa 8 condil, care se articuleaza cu osul radius si alta interna sub forma de scripete (trohleea), prin care se articuleaza cu cubitusul. &e epifize se prind muschii motori ai umarului si cotului. 3asele antebratului sunt radius, situat lateral si cubitusul, medial. Extremitatea superioara a cubitusului este masiva, articulara pentru humerus, iar cea inferioara este redusa la o suprafata hemisferica. @adiusul are o situatie inversa: epifeza superioara, cu rol mai redus in articulatia cotului, iar cea inferioara, voluminoasa, esentiala in constituirea articulatiei pumnului. #cheletul pumnului este alcatuit din oasele carpiene, dispuse pe doua randuri, avand aproximativ forma cuboida, cu sase fete. @andul superior este format din + oase, care din afara inauntru sunt: scafoidul, semilunarul, piramidalul si pisiformul. >etele superioare ale primelor * oase realizeaza o

suprafata convexa si rotunjita, care se articuleaza cu fata inferioara a oaselor antebratului. @andul inferior este format din + oase, care din afara inauntru sunt: trapez, trapezoid, osul mare si osul cu carlig. >ata inferioara a randului ( se articuleaza cu oasele metacarpiene. =etacarpienele formeaza scheletul palmei, articulandu se superior cu al doilea rand al oaselor carpiene si inferior cu primele falange ale degetelor. #unt in numar de cinci si delimiteaza intre ele spatiile interosoase. =etacarpienele sunt inegale ca lungime. >alangele reprezinta scheletul degetelor. >iecare deget are trei falange, in afara de police care are doua.

!embrul inferior %re un schelet format din centura pelvina si membrul propriu zis. %.Oasele coxale sau oasele centurii pelvine formeaza scheletul soldului si sunt reinite anterior prin simfiza pelvina, iar posterior se interpune intre ele sacrul, cu care realizeaza bazinul. !oxalul este un os lat, cu forma patrulatera, cu contur neregulat si torsionat ca o elice. 4a inceput este format din trei piese distincte: ilionul (portiunea superioara a osului), ischionul (portiunea posterioara si inferioara a osului) si pubele (portiunea antero inferioara ). !ele trei piese osoase se sudeaza definitive intre ele la '( '- ani la fete si '* '6 ani la baieti. 4a nivelul oaselor coxale se prind muschi si ligamente.(ex. muschii fesieri) B.Oasele membrului inferior propriu-zis sunt: femurul si rotula, tibia si fibula, tarsul si scheletul piciorului. >emurul, osul cel mai lung din corpul omenesc, este unul dintre oasele coapsei. I se descriu o diafiza si ( epifize. 2iafiza este triunghiulara, groasa, solida. 4a nivelul epifizei superioare se gasesc: capul femural, neted, rotunjit, de forma unei sfere turtite; gatul anatomic, separa capul si cele ( tuberozitati; marele trohanter, o proieminenta patrulatera; trohanterul mic; gatul chirurgical. Epifiza inferioara a femurului este reprezentata de un masiv osos voluminos, care anterior se articuleaza cu rotula. @otula este un os scurt, lat, triunghiular, cu baza in sus, situat pe partea anterioara a genunchiului, fiind inglobat in tendonul cvadricepsului. C . Sc eletul !ambei este format din doua oase: tibia, situat intern si peroneul, situat extern. &entru ca numai tibia se articuleaza cu femurul si preia greutatea corpului, aceasta este mai dezvoltata decat peroneul. Aibia are un corp prismatic, triunghiular si doua extremitati. Extremitatea superioara se articuleaza cu extremitatea inferioara a femurului, iar extremitatea inferioara constituie maleola interna. &eroneul cu un corp si doua extremitati, are forma unei baghete osoase. Extremitatea superioara, fixata de tibie, nu participa la articulatia genunchiului. Extremitatea inferioara constituie maleola externa. !. Sc eletul piciorului este format din (- de oase: 7 tarsiene, , metatarsiene si '+ falange.

3asele tarsiene sunt dispuse pe doua randuri :unul posterior, cu doua oase suprapuse 8 talusul si calcaneul si unrand anterior, cu , oase 8 nevicularul, cuboidul si * cuneiforme. #cheletul antepiciorului, cu aceeasi distributie ca la mana, are , raze osoase formate fiecare dintr un metatarsian si * falange, cu exceptia halucelui degetul mare, care are doar doua.

Sistemul articular &entru a indeplini functia de locomotie, pe de o parte, si de sustinere a corpului, pe de alta parte, oasele se leaga intre ele in diferite feluri. "rticulatia reprezinta totalitatea elementelor prin care se unesc doua sau mai multe oase vecine. 4uand ca element de diferentiere miscarea, articulatiile se impart in: articulatii mobile (diartroze); articulatii semimobile (amfiartroze); articulatii fixe (sinartroze). "rticulatiile capului =ajoritatea oaselor craniului se unesc intre ele prin suturi, iar oasele bazei craniului prin sinartroze, deci constituie articulatii fixe. #ingura articulatie mobila este articulatia dintre mandibula si oasele temporale. "rticulatiile toracelui Aoracele prezinta urmatoarele articulatii: articulatiile costovertebrale, articulatiile costosternale, articulatiile intercondrale si articulatiile sternale. %rticulatiile coastelor cu coloana vertebrala se fac intre capetele coastelor si corpul vertebrelor si intre tuberculul costal si apofiza transversa. %rticulatiile capetelor coastelor sunt invelite de o capsula articulara si intarite de un ligament numit ligamentul radiar. !oastele adevarate, in afara de prima pereche, se articuleaza cu sternul prin diartroze. Bnei articulatii sternocostale i se deosebesc: capsula articulara, ligamentul sternocostal, ligamentul intraarticular si ligamentul costoxifoidian. !apsula articulara inconjura articulatiile cartilajelor coastelor cu sternul, intarite fiind de ligamentele sternocostale, care sunt radiare si pornesc de pe coaste si ajung la stern. %rticulatiile intercondrale sunt articulatiile dintre cartilajele costale invecinate, intarite de ligamentele intercondrale. %rticulatiile sternale sunt doua: una intre manubriu si corpul sternului si una intre corpul sternului si apendicele xifoid. "rticulatiile extremitatilor superioare 4a nivelul extremitatilor superioare se disting urmatoarele articulatii: articulatiile centurii scapulare, articulatia umarului, articulatia cotului, articulatia antebratului, articulatia radiocarpiana si articulatiile mainii. 4a nivelul centurii scapulare sunt doua articulatii: articulatia sternoclaviculara, formata intre extremitatea sternala a claviculei, manubriu si cartilajul primei coaste; articulatia acromioclaviculara, formata din acromion si extremitatea acromiana a claviculei.

%rticulatia umarului este situata intre cavitatea glenoida a omoplatului si capul humeral. !avitatea articulara a omoplatului este marita datorita prezentei unui burelet articular in forma de inel. #uprafetele articulare sunt fixate de capsula articulara si ligamentulcoracohumeral. !apsula articulara se insera pe omoplat, pe conturul cavitatii glenoide si pe humerus. !apsula articulara este subtire si permite oaselor articulate miscari foarte accentuate si variate. Ea este intarita prin ligamente. %rticulatia cotului este o articulatie complexa la care participa trei oase: humerusul, ulna si radiusul. Intre aceste oase se formeaza doua articulatii care sunt cuprinse in aceeasi capsula articulara: articulatia humeroulnara, intre partea inferioara a humerusului si cea superioara a ulnei si articulatia humeroradiala, intre humerus si radius. 3asele antebratului 8 radiusul si ulna, se articuleaza intre ele prin doua articulatii: articulatia radioulnara superioara 8 intre suprafata articulara a radiusului si un inel articular al ulnei si este cuprinsa in articulatia cotului; articulatia radioulnara inferioara, care se realizeaza intre extremitatile inferioare ale ulnei si radiusului. %rticulatiile mainii sunt mici si numeroase: articulatia radiocarpiana, intre extremitatea distala a radiusului si trei dintre oasele carpiene din randul proximal (scafoidul, semilunarul si piramidalul); articulatiile carpometacarpiene, intre carpienele randului inferior si extremitatea superioara a oaselor metacarpiene; articulatiile intermetacarpiene; articulatiile metacarpofalangiene, intre extremitatile inferioare ale metacarpienelor si extremiatile superioare ale primelor falange; articulatiile interfalangiene. articulatiile intercarpiene, intre oasele carpiene;

"rticulatiile extremitatilor inferioare Extremitatea inferioara cuprinde urmatoarele articulatii: articulatiile centurii pelviene, articulatia soldului, articulatia genunchiului, articulatiile gambei si articulatiile piciorului. %rticulatiile centurii pelviene sunt: articulatia sacroiliaca si simfiza pubiana. 3asele coxale se articuleaza in partea posterioara cu sacrul, prin articulatiile sacroiliace dreapta si stanga. >iecare articulatie se realizeaza intre suprafata articulara a coxalului si suprafata articulara, de aceeasi parte, a sacrului. %rticulatia este prevazuta cu o capsula articulara care se fixeaza pe marginile celor doua suprafete articulare, intarita de trei ligamente sacroiliace. 3asele coxale se articuleaza intre ele prin oasele pubiene, formand o articulatie care se numeste simfiza pubiana. %rticulatia soldului face legatura intre scheletul membrului inferior si centura pelviana si se realizeaza intre cavitatea cotiloida a osului coxal si capul femurului.!avitatea cotiloida este marita printr un burelet articular. %rticulatia prezinta o alcatuire caracteristica, avand o capsula articulara si ligamente. %rticulatia genunchiului este formata din trei articulatii: doua articulatii intre femur si tibie si una intre femur si rotula. #uprafetele articulare intre femur si tibie nu se potrivesc perfect, intre ele se gasesc meniscuri care potrivesc suprafetele articulare intre ele. In alcatuirea articulatiei genunchiului se mai gasesc urmatoarele elemente: capsula articulara, membrana sinoviala si ligamente. %rticulatiile gambei sunt doua: articulatia tibioperoniera superioara 8 intre extremitatile superioare ale celor doua oase; articulatia tibioperoniera inferioara 8 intre extremitatile inferioare; %rticulatiile piciorului sunt: articulatia gleznei, intre oasele gambei si astragal; articulatia prezinta o capsula articulara, intarita anterior si posterior de ligamente; articulatiile intertarsiene, intre oasele tarsiene;

articulatiile tarsometatarsiene, intre oasele tarsiene din randul distal si bazele oaselor metatarsiene; intermetatarsiene, articulatiile metatarsofalangiene, intre extremitatile inferioare ale oaselor metatarsiene si extremitatile superioare ale falangelor; articulatiile interfalangiene.

Planurile fundamentale ale corpului &oziCia neutrD a corpului, de neutralitare convenCionalD (momentul 5 zero de unde porneEte orice miEcare, chiar pentru realizarea unei poziCii), este descrisD astfel: F#tGnd, cu membrele superioare Hntinse lGngD corp, palmele orintate spre coapse, capul Ei gGtul Hn rectitudine (drepte), membrele inferioare apropiate, cu vGrfurile picioarelor orientale oblic Hnainte/. &lanurile fundamentale ale corpului sunt: () Planul frontal * Hmparte corpul Hntr o parte anterioarD (ventralD) Ei o parte posterioarD (dorsalD). +) Planul antero*posterior ,median- " Hmparte corpul Hntr o jumDtate stGnga Ei una dreapta. .) Planul ori/ontal * Hmparte corpul Hntr o parte superioarD (cranialD) Ei una inferioarD (caudalD). Axele principale 0n jurul c1rora se efectuea/1 mi2c1rile () Axul transversal, Hn jurul cDruia se executD miEcDrile de flexie Ei extensie. In jurul axului transversal, miEcarea se executD Hn plan antero posterior. +) Axul sagital, Hn jurul cDruia se executD miEcDrile de lateralitate: Hnclinare, Hndoire lateralD, adducCie Ei abducCie. In jurul axului sagital, miEcarea se executD Hn plan frontal. .) Axul longitudinal, Hn jurul cDruia se executD miEcDrile de rotaCie Ei rDsucire. In jurul axului longitudinal, miEcarea se executD Hn plan orizontal. J Circumduc3ia este o mi2care care se execut1 cu trecere prin toate planurile de mi2care) Un mod simplu de definire a micrilor %lexia " miEcarea prin care douD segmente ale unei regiuni se aproprie Hntre ele. Extensia * miEcarea prin care douD segmente ale unei regiuni se depDrteazD Hntre ele.

articulaCiei.

Abduc3ia 8 miEcarea datoritD cDruia un membru sau un segment de membru se depDrteazD Adduc3ia * miEcarea datoritD cDruia un membru sau un segment de membru se aproprie de

de planul median al corpului. planul median al corpului. Circumduc3ia " rezultD din executarea succesivD a celor + miEcDri; cGnd un membru sau

un segment de membru executD o astfel de miEcare descrie un trunchi de con cu vGrful la nivelul &rona3ia 8 este miEcarea de rotaCie a membrului, prin care halucele sau policele se

aproprie de corp. Supina3ia * este miEcarea de rotaCie a membrului, prin care halucele sau policele se

depDrteazD de corp.

Sistemul muscular

Aotalitatea muschilor care iau parte la alcatuirea organismului formeaza sistemul muscular. =uschii au proprietatea de a se contracta si prin aceasta determina miscarile corpului, ei fiind or!anele active ale miscarii, iar oasele K or!anele pasive. Bnii muschi sint legati de schelet si se numesc musc i sc eletici sau somatici# iar altii se gasesc in peretii organelor interne si se numesc musc ii or!anelor interne sau viscerali. =uschii scheletici sint muschi striati, iar muschii organelor interne, cu unele exceptii, sint muschi netezi. !usc4ii sc4eletici =uschii scheletici formeaza peste +5 ; din greutatea corpului nostru r ceea ce reprezinta, la o greutatea corporala de 75 Lg, *5 Lg muschi scheletici. Mumarul muschilor scheletici este de peste ,55. %cestor muschi li se descriu: forma# structura# insertiile# anexele si compozitia c imica. $orma musc ilor >orma muschilor scheletici este foarte variata si, considerati din acest punct de vedere, ei se impart in: musc i lun!i# musc i lati# musc i scurti si musc i circulari. Musc ii lun!i au lungimea mai mare decit latimea si grosimea. !ei mai multi sint fusiformi, avind partea centrala mai ingrosata# iar cele doua extremitatii subtiate (bicepsul brahial, tricepsul brahial, cvadricepsul femural). Musc ii lati sunt in forma de lama, grosimea fiind mult mai mica decit celelalte dimensiuni. =uschii lati pot prezenta forme foarte variate : triun! iulara (muschiul deltoid), patrulatera (muschiul frontal), de erantai (muschiul temporal) sau alte forme. Musc ii scurti se caracterizeaza prin aceea ca lungimea lor este mai mica decat latimea (muschii intercostali, intervertebrali). Musc ii circulari sau orbiculari sint musclii care au fibrele dispuse in forma de cercuri concentrice, fiind situate in jurul unor orificii. (orbicularul buzelor, orbicularii pleoapelor) !and muschii circulari inchid orificii ale organclor interne se numesc sfinctere (sfincterul anal, vezical, uretral etc. Structura musc iului striat Bnui muschi striat i se disting doua parti: corpul si tendonul# fiecare din aceste parti avand o structura proprie.

!orpul muschiului are in structura sa : tesut muscular# tesut con%unctiv# vase san!uine si nervi. Aesutul muscular este format din fibre musculare striate dispuse in manunchiuri numite fascicule musculare. Aesutul conjunctiv formeaza la suprafata muschiului un invelis conjunctiv elastic si joaca un dublu rol: pe de o parte, face legatura intre elementele tesutului muscular, realizand o contractie unitara, iar pe de alta parte, prin elementele sale elastice, determina relaxarea muschiului. &entru a indeplini o activitate intense, muschiul are nevoie de o vascularizatie foarte intense. In fiecare muschi intra una sau mai multe artere, care se ramifica, formand o retea foarte bogata. >iecarui muschi ii corespunde si un numar de vene egal cu cel al arterelor. >iecare muschi este inervat de unul sau mai multi nervi. %cestia patrunzand in interiorul muschiului, se ramifica, formand un plex, din care pornesc la fiecare fibra musculara, fibre motorii si senzitive, iar la vasele de sange, fibre vegetative. % doua parte constitutiva a muschiului, tendonul, se gaseste la extremitatile acestuia si prin ea muschiul se leaga de os. &rin cele doua capete ale sale, muschiul se fixeaza pe doua oase sau pe un os si un alt organ. &unctele de fixare se numesc insertii. In timpul contractiei muschiului, unul dintre aceste puncte se deplaseaza, apropiindu se de celalalt. !onventional, punctul care ramane nemiscat se numeste insertie de origine sau punct fix, iar punctul care se deplaseaza se numeste insertie terminala sau punct mobil. 4a unii muschi, aceste puncte se schimba, in functie de miscarea care se executa. "nexele musc ilor striati %nexele muschilor sunt formatiuni care se gasesc in legatura cu muschii si le ajuta functionarea. &rintre acestea sunt: fasciile musculare 8 formatiuni cu forma de membrane ,care invelesc muschii, avand rol important in functionarea muschilor. In timpul contractiei,ele mentin muschiul in pozitia lui normala, iar prin structura lor ajuta lunecarea muschiului. Aecile fibroase ale tendoanelor 8 formatiuni cu forma circulara care se fixeaza pe marginea santurilor osoase prin care trec tendoanele, mentinand le in pozitie normala atunci cand muschiul se contracta; .ursele sinoviale 8 formatiuni cavitare, care se gasesc in lungul muschilor sau tendoanelor, acolo unde trec peste proeminente osoase Compozitia c imica a musc ilor =uschiul are o compozitie chimica foarte complexa. 2intre diferitele substante, apa se gaseste in proportie de 7( 65;, iar reziduul uscat reprezinta (5 (6;. @eziduul uscat este alcatuit din saruri minerale si substante organice. #arurile minerale sunt reprezentate de diferiti compusi anorganici,caracteristici materiei vii, dintre care cei mai importanti contin: potasiu, natriu, calciu si magneziu. %ceste elemente joaca un rol foarte important in activitatea muschilor: calciul are rol in excitabilitatea muschilor si in producerea contractiei, pe cand potasiul are rol in oprirea activitatii muschiului, iar natriul intervine in procesele chimice energetice din muschi. #ubstantele organice sunt reprezentate de substante azotoase (miozina, actina si mioglobina etc) si substante neazotoase (glucide si lipide).

$iziolo!ia musc ilor =uschii sunt organelle active ale miscarilor. Ei determina fie miscari ale unor segmente, fie miscari de ansamblu ale corpului. Aot muschii sunt aceia care mentin corpul intr o anumita pozitie. %ceste functii pot fi indeplinite datorita proprietatilor pe care le au. =uschii au trei proprietati fundamentale: excitabilitatea, contractilitatea si elasticitatea. Excitabilitatea este insusirea muschilor de a trece in stare de excitatie, prin actiunea agentilor de mediu. Ei pot fi excitanti fizici (curentul electric, excitanti termici variatii de temperatura , excitanti mecanici apasare, intepare, taiere), chimici (acizii, bazele) si fiziologici (influxul nervos).

Excitantul natural care actioneaza in mod obisnuit in organism este influxul nervos, care ajunge la muschi prin fibrele nervoase. !eilalti excitanti pot actiona numai accidental asupra muschilor. Excitabilitatea muschiului nu rama ne mereu aceeasi, ea variind in functie de numerosi factori, cum ar fe, de exemplu, starea muschiuli. Bn muschi oboist are o excitabilitate mai redusa decat unul neobosit. !ontractilitatea este insusirea muschiului de a si schimba forma atunci cand asupra lui actioneaza un excitant. #chimbarea formei muschiului se numeste contractie. In contractie muschiul devine mai scurt si mai gros decat in stare de repaus. Elasticitatea musculara este insusirea muschiului de a si relua forma initiala, dupa ce, prin incetarea excitatiei, a incetat contractia. Elasticitatea musculara are o importanta foarte mare pentru functionarea muschiului, pentru ca readucandu l la forma de repaus, ii permite o contractie ulterioara. @evenirea muschiului de la forma de contractie la cea de repaus se numeste relaxare. &rincipalii musc i sc eletici =uschii scheletici se grupeaza dupa regiuni in : muschii capului, muschii gatului, muschii trunchiului si muschii extremitatilor. =uschii capului sunt aceia care se fixeaza pe oasele capului. Ei se grupeaza in: muschii mimicii (sunt asezati superficial sub piele si dau expresia fetei); muschii masticatori (contribuie la macinarea alimentelor prin miscarile mandibulei); muschii pavilionului urechii. =uschii gatului Natul are doua parti distincte: una situata anterior de coloana vertebrala, alcatuind gatul propriu zis si alta situata posterior, alcatuind ceafa. =uschii gatului propriu zis sunt muschi care intervin in: masticatie, deglutitie, respiratie si fonatie. Ei se grupeaza astfel: muschii regiunii mediane a gatului; muschii regiunii laterale a gatului. 2upa actiunea lor, muschii mediani si laterali ai gatului propriu zis se grupeaza astfel: muschi flexori ai capului: marele lung al capului si sternocleidomastoidian; muschi flexori de lateralitate (la stanga si la dreapta) ai capului: dreptul lateral al capului, dreptul anterior al capului si sternocleidomastoidianul; muschi rotatori ai capului: marele lung al capului si sternocleidomastoidianul; muschi flexori ai regiunii cervicale: muschiul lung al gatului; muschi inspiratori: scalenii, sternocleidomastoidianul si omohioidianul. =uschii trunchiului sunt muschii legati de oasele trunchiului si sunt grupati in: muschii regiunii spatelui si ai cefei; muschii toracici; muschii abdominali. Musc ii re!iunii spatelui si ai cefei !eafa este partea posterioara a gatului si muschii ei au stransa legatura cu muschii spatelui. In aceasta regiune se disting: a. muschi superficiali 8 muschiul trapez

muschiul marele dorsal; micul dintat posterior si superior; micul dintat posterior si inferior. b. muschi profunzi ocupa spatiul dintre vertebre si unghiurile costale prin contractia lor contribuie la extensia trunchiului; dupa origine si insertie, se impart in patru sisteme: intertransversal,interspinos,transversospinos si spinotransversal. #istemul intertransversal este format din muschi dispusi in lungul santurilor vertebrale, alcatuind masa comuna: muschiul iliocostal, muschiul lung al santurilor vertebrale, muschiul spinospinos, muschii intertransversali scurti. =uschii care formeaza sistemul interspinos isi au originea si insertia pe apofizele spinoase ale vertebrelor alaturate: interspinosii cervicali, interspinosii toracali, interspinosii lombari. =uschii din sistemul transversospinos isi au originea pe apofizele transverse, iar insertiile pe apofizele spinoase ale vertebrelor de deasupra: muschii rotatori, muschiul multifid, muschiul semispinal. 2in sistemul spinotransversal fac parte: muschiul splenius al capului, muschiul splenius al gatului, muschiul oblic inferior al capului, muschiul marele drept posterior al capului. Ainand seama de actiunile muschilor din regiunea spatelui si a cefei, ei pot fi grupati astfel: muschi rotatori ai capului: oblicul inferior al capului, marele drept posterior al capului, splenius al capului si gatului si semispinalul capului; muschi extensori ai capului: trapezul, marele drept posterior al capului, micul drept posterior al capului si micul oblic al capului; muschi care determina miscari de lateralitate a capului: micul oblic al capului, splenius, marele drept posterior al capului si trapezul; muschi extensori ai coloanei vertebrale: semispinalul cervical, semispinalul toracal si iliocostalul; muschi rotatori ai regiunii cervicale: rotatorii si multifidul; muschi inspiratori: micul dintat posterior si superior; muschi expiratorO: micul dintat posterior si inferior si iliocostalul; muschi ridicatori ai umarului: trapezul; muschi ridicatori ai trunchiului in actiunea de catarat: marele dorsal; muschi adductori ai bratului: marele dorsal. Musc ii toracelui sunt muschii care se leaga de oasele cutiei toracice si se impart in: muschii care pornesc de pe torace si actioneaza centura scapulara si membrele superioare 8 muschiul marele pectoral, marele dintat. muschii proprii ai cutiei toracice, care actioneaza asupra coastelor si care formeaza peretii toracelui 8 muschii intercostali, muschii supracostali, diafragmul. 2upa actiunea lor, muschii toracelui se grupeaza astfel: muschi inspiratori: diafragmul, intercostalii externi, supracostalii si marele dintat; muschi expiratori: intercostalii interni; muschii ridicatori ai trunchiului in actiunea de catarare: marele pectoral si marele dorsal; muschii ridicatori ai umarului: marele dintat si trapezul; muschi care duc omoplatul inainte: marele dintat; muschi adductori ai bratului: marele pectoral si marele dorsal; muschi care fac rotatia bratului: marele pectoral; Musc ii abdomenului %bdomenul este segmental trunchiului situat intre diafragm si stramtoarea superioara a bazinului. In aceasta regiune se gaseste cavitatea abdominala, in care sunt adapostite cele mai multe organe ale aparatului digestive si genitourinar. =uschii abdominali sunt muschi pereche, dintre care cei mai importanti sunt: dreptul abdominal, piramidalul, oblicul extern, oblicul intern si transversul.

&rin contractarea tuturor muschilor abdominali se exercita o actiune de apasare asupra organelor abdominale, avand un rol deosebit in mictiune, defecatie, actul vomei si in respiratie. Ei alcatuiesc asa numita presa abdominala. In plus, prin coborarea coastelor, ei actioneaza in expiratia fortata. 2upa actiunile lor, muschii abdominali se grupeaza in: muschi flexori ai trunchiului: oblicii externi si interni ai abdomenului; muschi flexori ai bazinului: dreptul abdominal; muschi care fac miscari de lateralitate a trunchiului: oblicii externi si interni ai abdomenului; muschi rotatori ai trunchiului: oblicii externi si interni ai abdomenului; muschi care actioneaza in expiratia fortata; dreptul abdominal, transversul abdomenului, oblicii extern si inern ai abdomenului; muschi care alcatuiesc presa abdominala: dreptul abdominal, transversul, oblicii extern si inern ai abdomenului, la care se asociaza si diafragmul. =uschii extremitatilor 2upa segmental scheletic asupra caruia actioneaza, muschii extremitatilor se impart in: muschii centurii scapulare si ai membrului superior si muschii centurii pelvine si ai membrului inferior. Musc ii centurii scapulare sunt urmatorii: deltoidul, supraspinosul, subspinosul, marele si micul rotund si subscapularul. 2upa actiunea pe care o exercita, se impart in: muschi care fac abductia orizontala a bratului: deltoidul si supraspinosul; muschi care duc bratul inainte si l rotesc inauntru: deltoidul, supraspinosul, marele rotund si subscapularul; muschi care trag bratul inapoi si l rotesc in afara: deltoidul, subspinosul si micul rotund; Musc ii bratului se impart dupa asezare, in: muschi situati anterior: bicepsul brachial, brahialul si coraobrahialul; muschi asezati posterior: tricepsul brahial si anconeul. 2upa actiunea lor, muschii bratului se rupeaza astfel: muschi flexori ai antebratului: brahialul si bicepsul brachial; muschi extensori ai antebratului: tricepsul brachial si anconeul; muschi supinatori ai antebratului: bicepsul brachial; muschi abductori ai bratului: bicepsul brachial, impreuna cu deltoidul si supraspinosul; muschii adductori ai bratului: bicepsul brachial si tricepsul brachial, impreuna cu marele pectoral, marele dorsal si marele rotund; muschi rotatori inauntru ai bratului: bicepsul brachial, impreuna cu marele pectoral, deltoidul, supraspinosul, marele rotund si subscapularul. Musc ii antebratului %ntebratul are muschi care fac pronatia si supinatia sa, precum si muschi care produc flexia si extensia mainii si a degetelor. Ei sunt dispusi in mai multe planuri: pe fata anterioara, radiala (laterala) si posterioara a antebratului. Nrupul muschilor anteriori se imparte astfel: in planul superficial: rotundul pronator, palmarul mare, palmarul mic, cubitalul (ulnarul) anterior si flexorul superficial comun al degetelor; in planul profund: flexorul profound al degetelor, flexorul lung al policelui si patratul pronator. Nrupul muschilor radiali (laterali) este format din: muschiul brahioradial, muschiul primul radial extern, muschiul al doilea radial extern si muschiul supinator scurt. Nrupul muschilor posterior se imparte astfel:

in planul superficial: muschiul cubital (ulnar) posterior, muschiul extensor propiru al degetului mic si muschiul extensor comun al degetelor; in planul profund: muschiul abductor lung al policelui, muschiul extensor scurt al policelui, muschiul extensor lung al policelui, muschiul extensor propriu al indexului Musc ii mainii In regiunea mainii se gasesc tendoanele diferitilor muschi ai antebratului, care fac flexia si extensia degetelor. #e mai gasesc de asemenea, numerosi muschi, care fac abductia, adductia si flexia degetelor. %cestia se afla pe fata volara si sunt repartizati in trei regiuni: regiunea volara laterala (externa): muschiul scurt adductor al policelui,muschiul scurt flexor al policelui, muschiul opozant al policelui, muschiul adductor al policelui; regiunea volara mediala (interna): muschiul palmarul cutanat, muschiul abductor al degetului mic, muschiul scurtul flexor al degetului mic si muschiul opozantul degetului mic; regiunea volara mijlocie: muschii lombricali, muschii interososi palmari si muschii interososi dorsali. 2upa actiunea lor, muschii antebratului si ai mainii se grupeaza astfel: K muschi pronatori ai antebratului: rotundul pronator, patratul pronator, palmarul mare si palmarul mic; K muschi supinatori ai antebratului: supinatorul scurt si brahioradialul (la care se adauga si bicepsul brahial; K muschi extensori ai antebratului : tricepsul brahial si anconeul; K muschi flexori ai mainii : palmarul mare, palmarul mic, cubitalul anterior, flexorul comun superficial al degetelor, flexorul comun profund al degetelor si lungul flexor al policelui; K muschi extensori ai mtinii : cubitalul (ulnar) posterior, primul radial extern, al doilea radial extern, extensorul comun al degetelor, extensorul lung al policelui si extensorul scurt al policelui; K muschi adductori ai miinii: cubitalul posterior si cubitalul anterior; K muschi abdu0tori ai miinii: abductorul lung al policelui, primul radial extern, palmarul mare, lungul flexor propriu al policelui si extensorul policelui; K muschi flexori ai degelelor: flexorul comun superficial al degetelor, flexorul comun profund al degetelor, flexorul degetului mic, opozantul degetului mic si lungul flexor al policelui; K muPchi extenaori ai degetelor : extensorul comun al degetelor, extensorul propriu al degetului mic, extensorul scurt al policelui, extensorul lung al policelai si extensorul propriu al indexului; K muschi adductori ai degetelor: adductorul policelui, extensorul lung al policelui, flexorul comun superficial al degetelor, flexorul comun profund al degetelor ; K mujc)ii abductori ai degetelor : abductorul lung al policelui, abductorul scurt al poli celui, extensorul comun al degetelor si abductorul degetului mic ; K muschi opozanti ai degetelor : opozantul policelui, opozantul degetului ,. Musc ii centurii pelvine Musc ii bazinului isi au originea pe oasele bazinului, iar insertia pe femur si sunt muschi perechi. !ei mai importanti sunt: psoasiliacul si fesierii 8 mare, mijlociu si mic Musc ii coapsei se grupeaza in trei regiuni: anterioara 8 croitorul, cvadricepsul femural si tensorul fasciei lata; posterioara 8 bicepsul femural, semitendinosul si semimembranosul; interna (mediana) 8 muschii adductori (adductorul lung, add. mic sau scurt, add. mare), pectineul si dreptul intern al coapsei. 2upa actiunea lor, muschii coapsei se grupeaza astfel: K muschi flexori ai coapsei : croitorul, cvadricepsul, pectineul; K muschi extensori ai coapsei: bicepsul femural, semitendinosul si semimembranosul; K muschi adductori ai coapsei: pectineul, adductorii si dreptul intern al coapsei; K muschi abductori ai coapsei : croitorul, tensorul fasciei lata ; K muschi flexori ai gambei: bicepsul lemural, semitendinosul, semimembranosul, dreptul intern al coapsei si croitorul; K muschi extensori ai gambei: tensorul fasciei lata si cvadricepsul femural; K muschi care rotesc coapsa in afara: pectineul, adductorii si croitorul; K muschi care rotesc coapsa inauntru : cei trei adductori si tensorul lasciei lata; K muschi care rotesc gamba inauntru : dreptul intern al coapsei, semitendinosul, semi membranosul si croitorul;

K muschi care rotesc gamba in afara : bicepsul femural. Musc ii !ambei se grupeaza in trei regiuni: anterioara 8 tibialul anterior, extensorul comun al degetelor si extensorul propriu al halucelui;; posterioara 8 gemenii, muschiul solear si plantarul subtire; ( in plan superficial) in plan profound 8 popliteul, lungul flexor comun al degetelor, tibialul posterior si lungul flexor al halucelui; laterala (externe) 8 peronierul lung si peronierul scurt Musc ii piciorului sunt situati pe fata dorsala si pe fata plantara. =uschii fetei dorsale sunt: muschiul pedios si extensorul scurt al halucelui. =uschii fetei plantare sunt dispusi in trei regiuni: regiunea plantara mediala 8 abductorul halucelui, flexorul scurt al halucelui si adductorul halucelui; regiunea plantara laterala 8 abductorul degetului mic si flexorul scurt al degetului mic; regiunea plantara mijlocie 8 scurtul flexor plantar,lombricalii piciorului si interososii piciorului. 2upa actiunile lor, muschii gambei si piciorului se grupeaza astfel : K muschi flexori ai gambei : plantarul subtire, poplitcul, gemenii si solearul ; K muschi care rotesc gamba inauntru : popliteul ; K muschi flexori ai piciorului : extensorul propriu al halucelui, peronierul lung, peronierul scurt si extensorul comun al degetelor ; K muschi extensori ai piciorului : gemenii, solearul, plantarul subtire, lungul flexor comun al degetelor si tibialul (gambier) posterior ; K muschi care rotesc piciorul inauntru (pronatie) : tibialul (gambier) posterior, peronierul lung, peronierul scurt si lungul flexor comun al degetelor ; K muschi care rotesc piciorul in afara (supinatie) : tibialul (gambier) anterior si extensorul comun al degetelor ; K muschi flexori ai degetelor : lungul flexor comun al degetelor, lungul flexor propriu a' halucelui, flexorul scurt alhalucelui, adductorul halucelui, abductorul degetului mic, flexorul scurt al degetului mic si flexorul scurt plantar ; K muschi extensori ai degetelor : extensorul comun al degetelor, extensorul propriu al halucelui, pediosul si extensorul scurt al halucelui ; K muschi abductori ai degetelor : abductorul halucelui si abductorul degetului mic ; K muschi adductori ai degetelor : adductorul halucelui.

5ictionar de fi/iopatologie a aparatului locomotor Atrofia musculara consta in diminuarea volumului muschilor si poate fi regionala si usor de sesizat sau difuza si atunci poate fi confundata cu unele aspecte ale carentelor de crestere. %trofia se produce cand un muschi nu este folosit o perioada mare de timp. Bn muschi lipsit de enervatie nu mai receptioneaza semnalele contractile necesare pentru mentinerea dimensiunilor sale si atrofia incepe imediat. 2upa doua luni apar procese degenerative in fibrele musculare. Edemul reprezinta retentia patologica de lichid in tesuturile organismului, in particular in tesutul conjunctiv. !a si cause sunt identificati mai multi factori: factori mecanici; obstruarile venoase (flebita, insuficienta cardiaca) sau limfatice deranjeaza circulatia lichidelor in organism; factori fiziochimici pot, de asemenea sa dea nastere unui edem, ca in afectiunile renale. Edemul se manifesta mai intai printr o crestere in greutate. %tunci cand se agraveaza, se constata o umflare care atinge cel mai des membrele inferioare. %ceasta forma de edem este insotita ,in general, de oboseala si se manifesta cel mai frecvent seara.

&rintre formele de edem ale membrelor inferioare se deosebesc: edemul bilateral si unilateral, consecutive adesea unei insuficiente venoase la bolnavii care au varice sau flebita unei vene profunde. Edemul poate sa afecteze si alte parti ale organismului: abdomen, gamba, fata etc. @etentia lichidiana poate atinge si cavitatea peritoneala, provocand o ascita sau cavitatea pleurala 8 efuziune pleurala. Edemele nu pot fi tratate decat prin stimularea evacuarii lichidelor in urina cu ajutorul rinchilor. 6idrartro/a este aparitia unui lichid seros intr o cavitate articulara. 6ematomul reprezinta o acumulare de sange intr un organ sau tesut in urma unei hemoragii locale. 6emartro/a7 aparitia de sange intr o articulatie, cel mai adesea la nivelul articulatiei genunchiului. #e caracterizeaza prin durere si umflare a regiunii. 6ipotonie 7 scaderea tonusului muscular si este responsabila de o slabire a muschilor.

Entosele 8 reprezinta un traumatism articular inchis ce cuprinde ansamblul leziunilor partilor moi articulare si periarticulare, produse printr o miscare brusca si brutala, care depaseste limitele fiziologice ale articulatiei respective. !lasificarea anatomopatologica: a) Entorsa de gradul I 8 intindere ligamentara. b) Entorsa de gradul II 8 ruptura ligamentara partiala. c) Entorsa de gradul III 8 ruptura ligamentara totala sau smulgerea osoasa a ligamentelor. !aracteristici: a) in entorse, toate structurile moi ale articulatiei, ligamente, capsula sinoviala, cartilaj, discuri si meniscuri, precum si extremitatile osoase pot prezenta leziuni variabile. b) Indiferent de amploarea eziunilor locale, entorsele se traduc prin tulburari functionale importante. c) Entorsele neglijate sau posttratate lasa sechele suparatoare uneori foarte grave. Aramatismul este de obicei indirect rezultat dintr o miscare brusca de torsiune, de flexie sau de extensie. !auze : a) >actorii mecanici (cadere, loviri) produc traumatisme prin obiecte ascutite sau taioase. b) >actorii fizici produc leziuni traumatice diverse : arsuri, degeraturi, iradiere, electrocutare. c) >actorii biologici produc leziuni traumatice prin intepaturi, strivire, muscaturi etc. d) >actorii chimici produc leziuni traumatice numite eroziuni. Luxatiile) 4uxatiile 8 sunt clasificate astfel : luxatii congenitale si luxatii traumatice. 4uxatiile congenitale sunt diformitatile sau malformatiile osteoarticulare prezente la nastere, fiind caracterizate prin existenta unor raporturi anormale intre extremitatile osoase ce alcatuiesc o articulatie. 4uxatiile traumatice sunt reprezentate prin deplasarea permanenta a extremitatilor osoase ce alcatuiesc o articulatie, deplasare produsa in mod brusc de un factor mecanic ce poate actiona direct asupra articulatiei sau indirect prin formarea unei parghii (parghie care forteaza articulatia si o laxeaza). @uperea ligamentelor poate determina entorse grave, dar cand forta traumatismelor a fost mai intensa se poate produce si luxatia, respectiv modificarea raporturilor fetelor articulare una fata de

alta. !and nu s a produs si fractura oaselor, avem mai ales deaface cu subluxatii deoarece raportul intre cele doua interfete articulare nu este complet pierdut ca in cazul luxatiilor totale. 2iagnosticul se pune in general clinic, pe baza deformarilor realizate prin dezaxarea oaselor si se confirma radiologic. !lasificare: '. 4uxatii complete si luxatii incomplete (subluxatii). (. 4uxatii tipice (regulate) si luxatii atipice (neregulate). *. 4uxatii pure si luxatii asociate cu fisuri, smulgeri osoase, fracturi cu deplasare. +. 4uxatii inchise si luxatii deschise. ,. 4uxatii recente si luxatii vechi -. 4uxatii initiale si luxatii recidivante. 7. 4uxatii unice si luxatii multiple. 6. 4uxatii reductibile si luxatii ireductibile. !aracteristici : a) indepartarea prin traumatism a extremitatilor osoase articulare de la raporturile lor normale. b) =entinerea extremitatilor osoase in aceasta pozitie patologica. c) &roduc leziuni ale portiunilor moi articulare: leziuni capsulare (rupturi, desirari, dezinsertii) leziuni ligamentare (intinderi, rupturi incomplete sau complete) leziuni meniscale (rupturi, desirari, dezinsertii) d) produc leziuni ale partilor moi periarticulare: leziuni ale muschilor si tendoanelor (contuzii musculare, dilacerari, rupturi musculare partiale sau totale, rupturi de tendoane, smulgerea unei insertii sau luxarea unui tendon) leziuni ale pielii (plagi superficiale, plagi profunde, plagi articulare) e) produc leziuni ale extremitatilor osoase: leziuni ale cartilajului diartradial (fisuri, zdrobiri, rupturi) leziuni osoase (fisuri, fracturi parcelare si fracturi epifizare complete) !a simptome clinice in luxatie, durerea si impotenta functionala domina tabloul clinic. In unele luxatii se pot intalni si alte simptome functionale : amorteli, arsuri, furnicaturi. Intre semnele obiective, atitudinea particulara sau laxitatea elastica defineste luxatia. %racturile) >racturile 8 reprezinta intreruperea continuitatii unui os datorita uhnor lovituri directe (atunci osul se fractureaza in zona lovita) sau u a unui mecanism indirect, in acest caz, osul rupandu se la distanta !lasificare: '. In functie de solutia de continuitate: a) incompleta 8 fisuri cu fracturi in Flemn verde/ la copil, infundari ale oaselor craniului etc. b) completa 8 cu traiect transversal, cu traiect oblic, cu traiect spiroid si cu traiect longitudinal. (. In functie de fragmentele rezultate din fractura: a) fara deplasare b) cu deplasare prin : trantitie (cand un fragment este deplasat inainte, inapoi, intern sau extern fata de celalalt fragment), ascensiune (incalecarea, suprapunerea fragmentelor), rotatie sau decalaj (un fragment este rotat in jurul axului sau longitudinal), unghiulare, cu deplasare complexa. !aracteristici: #e produc concomitent si leziuni de parti moi sau plagi ale pielii, contuzii, rupturi sau striviri musculare, contuzii si rupturi ale vaselor si nervilor ce pot duce la pierderea segmentului de membru respectiv, leziuni articulare prin actiunea traumatismului sau in fracturi cu traiect intraarticular. 3rganismul raspunde la actiunea agentului traumatic prin manifestari generale si locale in care este implicat in primul rand sistemul nervos. =anifestarea generala cea mai importanta este socul traumatic care se instaleaza in traumatisme de o mare intensitate. &e plan local, prin acelasi mecanism reflex se produc modficari neurovasculare. In general manifestarea locala comuna este necroza tisulara,

care este rezultatul ischemiei tisulare prin distrugerea capilarelor intercelulare. Mecroza tisulara este urmata de hiperemie locala, edem, exudat si infiltrat celular. Indiferent de amploarea leziunilor locale, entorsele se traduc prin tulburari functionale importante, iar entorsele neglijate sau incorect tratate lasa deseori o serie de sechele suparatoare, uneori foarte grave. In fracturi, bolnavul acuza dureri vii intr un punct fix, impotenta functionala, prezinta deformarea si scurtarea segmentului respectiv, echimoze locale, mobilitatea anormala a unui segment, iar la palpare si imobilizare se percep crepitatii osoase si intreruperea reliefului osos. 2iagnosticul clinic este in genere usor prin cercetarea sensibilitatii provocate la locul de insertie ligamentara si pe baza semnelor pseudo inflamatorii (tumefactie, echimoza) adesea foarte intense datorita reflexelor vasculare puternice plecate de la inervatia ligamentara deosebit de bogata. Bneori aceasta reactie inflamatorie este disproportionata fata de traumatismul initial, mai ales cand bolnavul este vazut tardiv, fara sa fi fost imobilizat in prealabil, el continuand sa se sprijine pe piciorul suferind.

Efectele masajului asupra elementelor aparatului locomotor

!usc4ii reprezinta, din punct de vedere cantitativ, cea mai mare parte a tesuturilor moi ale corpului, prin masajul aplicat asupra musculaturii scheletice putandu se influenta intreg organismul. !ercetatorii care s au ocupat de studierea efectelor masajuiui asupra muschiului striat prezinta problema din punct de vedere al stransei legaturi dintre sistemul muscular si cel nervos. #e stie ca muschiul, organ foarte intens vascularizat si inervat, este susceptibil de contractii prin stimulare mecanica. Bn masaj stimulativ, pe un muschi normal, poate provoca o serie de contractii, dar niciodata aceste contractii nu vor atinge valoarea pe care o poate avea o contractie indusa de influxul nervos. %cest efect este bine sa fie cunoscut insa, deoarece poate fi folosit pentru a creste tonusul de baza al unui muschi in vederea sustinerii unui efort, ca si pentru a stimula muschii deficitari intr o afectiune a neuronului periferic. Efectul de relaxare (de diminuare a tonusului muscular) este mai des urmarit si se obtine prin folosirea unor procedee de tipul presiunilor locale profunde puternice si a tehnicilor alunecate longitudinale, executate continuu si timp indelungat. %cest effect este destul de greu de analizat la nivelul muschiului cu ton normal (asupra caruia s ar parea ca este, practic, nul), dar este usor de observat la nivelul unui muschi contracturat. %sadar, muschiul fiind sediul unor laborioase procese fizice si chimice, metabolice si energetice, acestea pot fi, mai mult sau mai putin, stimulate sau incetinite prin aplicarea masajului clasic si a metodelor complementare, a caror efecte la acest nivel, ar putea fi sintetizate astfel: imbunatatirea proprietatilor functionale ale muschilor prin cresterea excitabilitatii, conductibilitatii si contractilitatii lor, folosind: masajul clasic stimulativ, shiatsu si stretching, masajul transversal profund, metodele terapeutice traditionale asiatice; imbunatatirea elasticitatii musculare, mai ales prin: masajul clasic, shiatsu si stretching; relaxarea musculara, folosind metode ca: masajul clasic relaxator, masajul reflex, metodele terapeutice traditionale asiatice, masajul sub apa; stimularea impulsului motor si cresterea capacitatii de contractie a muschiului, prin excitarea nervilor motori, in cazul folosirii masajului clasic stimulativ, shiatsu lui si stretching ului, metodelor terapeutice traditionale asiatice, masajului transversal profund; activarea circulatiei, largirea capilarelor existente si deschiderea unor capilare de rezerva, cresterea debitului sanguin local, accelerarea curentului de limfa, prin: masaj clasic stimulativ, masaj reflex, criomasaj, masaj sub apa, shiatsu si stretching, metode terapeutice traditionale asiatice, masaj transversal intensificarea proceselor metabolice din muschi, fie pentru a produce energia necesara desfasurarii efortului fizic, fie pentru a reface rezervele de glicogen, contribuind astfel la refacerea capacitatii de efort si la prevenirea si combaterea oboselii musculare, prin: masaj clasic, masaj reflex, shiatsu si stretching, metode terapeutice traditionale asiatice, masaj transversal profund, masaj sub apa.

Tendoanele si tecile tendinoase avand un important rol static si dinamic (integritatea lor fiind deosebit de importanta), sunt adesea sediul unor traumatisme (mai mici sau mai mari, dar la fel de importante, deoarece netratate la timp pot determina producerea unor leziuni grave). =asajul tendoanelor si tecilor tendinoase, al fasciilor, aponevrozelor si formatiunilor fibroase dintre muschi si organe, se executa in acelasi timp cu masajul muschilor, date fiind stransele lagaturi anatomice si functionale dintre acestea. %vand in vedere acest lucru. efectele masajului clasic si ale metodelor complementare asupra acestor elemente se incadreaza in schema prezentata la QQmuschi/. Articulatiile. In jurul unor articulatii nu se gasesc decat pielea si straturi subtiri de tesut conjunctiv strabatute de vase sanguine, nervi si tendoane, pe cand altele sunt acoperite cu straturi groase de tesuturi diferite (muschi, tendoane, pungi seroase, tesut conjunctiv sau gras); aceste diferentieri impun adaptarea metodelor si tehnicilor de masaj folosite. Efectele obtinute prin aplicarea masajului clasic si a metodelor complementare la nivelul tesuturilor articulare si periarticulare, sunt: activarea circulatiei si nutritiei (efecte circulatorii si trofice, care se resimt si asupra membranei sinoviale), prin toate metodele de masaj, dar mai ales, prin masajul clasic articular si masajul transversal profound; resorbtia sau impingerea in circulatia generala a revarsatelor articulare sau a infiltratelor patologice din tesuturile periarticulare, folosind metode ca: masajul clasic si masajul transversal profund; prevenirea si combaterea aderentelor, retractiilor, redorilor, cicatricilor vicioase, depozitelor patologice periarticulare, efecte ale tuturor metodelor de masaj. dar mai ales, ale masajului clasic articular si ale masajului transversal profund.

Rolul masajului in prevenirea si combaterea diferitelor tulburari care insotesc sau urmeaza afectiunile traumatice ale aparatului locomotor In traumatologie, masajul isi gaseste un camp larg de aplicare, efectele acestuia fund demonstrate stiintific, chiar daca unii chirurgic nu il considera decat o terapie pasiva si nu neaparat necesara. %stfel, masajul are aplicativitate in urmatoarele tuburari care insotesc afectiunile traumatice ale aparatului locomotor: Edemele, insotesc, practic, toate traumatismele si sunt reactii, s ar putea spune, normale. 2aca in unele cazuri regreseaza spontan odata cu trecerea timpului, in altele edemul persista si se organizeaza, mai ales datorita imobilizarii prelungite. 2aca este aplicat precoce, masajul poate drena acest edem si poate impiedica organizarea sa (chiar si mai tarziu el poate actiona asupra acestei organizari, dar cu eficienta mai mica). Aehnica folosita pentru resorbfia unui edem depinde de tipul sau. 4a inceput, se va folosi un masaj superficial, prelungit, constand in presiuni locale, efleuraj si presiuni alunecate profunde. =ai tarziu, aceste procedee se aplica din ce in ce mai profund, adaugandu se si frictiuni. 6ematoamele) 2aca un hematom mare necesita interventie chirurgicala, urmata de pansament compresiv, pentru un hematom mai mic sau difuz este suficient un pansament compresiv si masaj. Rustificarea aplicarii masajului se poate fundamenta astfel: hematomul evolueaza spre o cicatrizare de tip fibros; masajul, facilitand resorbtia sangelui si a inevitabilului edem regional, contribuie la formarea unei cicatrici suple la nivelul muschiului, care astfel va suporta consecinte trofice si functionale minime. &rocedeele folosite sunt, mai ales, presiunile locale si presiunile alunecate profunde. Cicatricile superficiale) In traumatologie, cicatricile superficiale pot fi secundare unui traumatism sau unei interventii chirurgicale si, prin intindere, localizare, natura, pot constitui un handicap functional considerabil, la prevenirea sau combaterea caruia masajul putand contribui cu success. %ibro/ele aderente. Edemele, hematoamele, cicatricile superficiale si profunde, determina diminuarea mobilitatii diferitelor planuri unele fata de altele, ceea ce conduce implicit si la diminuarea mobilitatii segmentului interesat. >ormatiunile de tesut fibros retractat ingreuiaza recuperarea miscarilor. In aceasta situatie, masajul contribuie la prevenirea sau diminuarea acestor probleme, actionand si in cazul fibrozelor instalate, insa cu eficienta mult scazuta (mai ales daca fibrozele K. sunt intinse si profunde).

5urerile ligamentare si tendinoase. 4igamentele si tendoanele sunt frecvent afectate in traumatisme, fie in principal, fie secundar si, in acest caz, devin factor de jena functionala, prin durerile pe care le provoaca. @upturile ligamentare si tendinoase reprezinta afectiuni cu contraindicatie momentana pentru masaj local, pana la restabilirea continuitatii (prin interventie chirurgicala sau imobilizare simpla). Araumatismul simplu, fara solutie de continuitate, constituie o excelenta indicatie pentru masaj, care va urmari drenarea edemului regional, prin presiuni locale profunde aplicate pe punctele de maxima durere. 6ipotoniile, 4ipotrofiile, atrofiile musculare. Prevenirea 4ipotoniei si 4ipotrofiei musculare) %tunci cand pe o anumita regiune nu se poate actiona direct, pentru a se putea interveni precoce in scopul prevenirii hipotoniei si hipotrofiei, se aplica procedee de masaj pe regiunea opusa (simetrica), efectele resimtindu se si in regiunea afectata, acest rezultat explicandu se prin efectele indirecte induse la distanta, pe cale reflexa. Combaterea 4ipotoniei si 4ipotrofiei musculare #e va realiza prin masaj cu efect stimulator asupra muschilor si a aparatului vascular. Efleurajul se va executa in lungul fibrelor musculare, de la o insertie la alta, presand mai usor (cu varfurile degetelor) pe portiunile tendinoase, cu palmele pe fasciile si aponevrozele musculare de suprafata si mai puternic, mai patrunzator (cu partea dorsala a degetelor, partea cubitala a mainii si nodozitatile degetelor) pe partea carnoasa a muschiului. In lungul tendoanelor se va executa o frictiune liniara, la nivelul insertiilor o frictiune circulara, iar pe partea carnoasa a muschiului frictiuni puternice si profunde folosind tehnicile adecvate. >ramantatul fiind procedeul de baza al masajului muscular, se va aplica numai pe masele musculare, evitandu se folosirea lui pe formatiile fibroase, pe fascii sau tendoane; se va executa puternic, in cerc sau bratara si serpuit de a lungul segmentelor membrelor si in cuta pe regiunile plane. Aapotamentul se va folosi pentru efectele circulatorii ale tehnicilor sale, care se produc, mai ales, prin mecanisme reflexe, nervoase si umorale. Efecte vasomotorii produc si lovirile usoare si ritmice, vibratiile, cernutul si rulatul. Combaterea atrofiei musculare) =asajul, asociat cu proceduri electroterapeutice si cu miscari active, reprezinta un excelent mijloc de regenerare a fibrelor musculare atrofiate. In aplicarea procedeelor de masaj se recomanda o progresie lenta; daca masajul va fi, la inceput, foarte intens, exista riscul de a se produce un efect de surmenaj, ceea ce ar accelera distrugerea fibrei musculare in loc sa i provoace restaurarea. &entru a se obtine o reala crestere a volumului si fortei musculare, progresul trebuie sa fie lent, aproape insesizabil. Aplicatiile masajului in diferite tipuri de afectiuni traumatice ale aparatului locomotor =ajoritatea traumatismelor ofera un camp larg de actiune masajului, frecventa aplicatiilor si modalitatile tehnice depinzand de gravitatea afectiunii.2in punct de vedere al gravitatii, pot fi luate in discutie doua categorii de traumatisme: simple, care nu necesita interventie chirurgicala ; grave, care necesita interventie chirurgicala. Traumatismele simple Mu necesita interventie chirurgicala,specialistul confruntandu se in general cu contuzii, hematoame mici sau difuze, edeme, retractii algice, echimoze, revarsate intraarticulare etc. Aot in aceasta categorie pot fi incluse si entorsele benigne,leziunile ligamentare usoare, fracturile simple, fisurile si plagile, obiectivele urmarite de masaj, in cazul acestora, fiind cele legate de prevenirea si combaterea sechelelor amintite anterior. Contu/iile simple pot interesa diferite structuri, izolat sau in asociere. $ ?ematomul difuz produce o echimoza care, in general, se vindeca spontan, fara probleme. =asajul poate fi folosit pentru a accelera vindecarea, facilitand resorbtia si avand un caracter antalgic. $?ematomul profund moderat justifica folosirea masajului mai ales daca este insotit de o ruptura musculara partiala.

$!ontuzia articulara, fara leziuni ligamentare si capsulare, ci numai sinoviale, este insotita de un revarsat articular care, prin masaj asociat cu o anumita perioada de repaos, se resoarbe destul de usor. Le/iuni articulate si periarticulare) Aehnica masajului articular, in general masajul articulatiilor este o forma de masaj local, care capata caracterul unui masaj special din cauza structurii lor functionale. %cest masaj se reduce la neteziri, frictiuni si vibratii. Mu sunt admise procedee de framantat, tapotament sau scuturaturi decat atunci cand articulatiile sunt acoperite cu tesuturi moi abundente. Aractiunile si tensiunile se executa numai la nevoie, in cadrul mobilizarii articulare metodice. Metezirile constau in alunecari scurte, circulare sau liniare, adaptate la forma anatomica a articulariei si executate cu o intensitate mica si medie. >rictiunea se executa insistent, iar vibratiile numai manual. 2upa cateva sedinte de masaj articular de tatonare, se poate incepe mobilizarea articulara metodica, folosind la inceput miscari pasive, apoi miscari active libere si active cu rezistenta. Aensiunile si tractiunile se aplica, mai ales, pe articulatiile mici si mijlocii, cu scopul de a amplifica miscarile limitate. 2upa gimnastica articulara (de influentare a aparatului neuromioartroLinetic), este indicat un masaj linistitor, de incheiere, care consta in neteziri si frictiuni vibrate. Entorsele se impart in * grupe: grupa I simple, fara leziuni ligamentare importante (entorse de gradul I); grupa a Il a cu rupruri partiale sau totale de ligamente sau capsula articulara (entorse de

gradul II);

grupa a III a cu smulgerea ligamentelor de la insertia lor pe os sau pe periost (entorse de gradul III). In entorsele de gradul I, masajul si automasajul sunt indicate dupa disparitia durerilor spontane. In entorsele de gradul II si III se asteapta mai intai efectele tratamentului chirurgical sau ortopedic si, apoi se aplica masajul. In timpul imobilizarii, vor fi mobilizate si masate segmentele pereche simetrice, pentru a obtine efecte pe cale reflexa. =asajul se va efectua asupra articulatiilor, muschilor care le pun in miscare si ligamentelor care le mentin. %trofia de vecinatate va fi combatuta prin framantatul, tapotamentul si rulatul corpilor musculari si mobilizare activa cu rezistenta. 4igamentele vor fi masate sistematic, pe toata intinderea lor. 9ibratiile vor fi folosite la nivelul celor mai dureroase puncte, asociate cu presiuni si frictiuni usoare. Luxatiile8 =asajul va fi aplicat dupa reducerea luxatiei, folosind procedee fine de netezire, frictiune si vibratii asupra articulatiilor si presiuni, framantat si vibratii pe muschii a caror tendoane intaresc capsula articulara lezata. =obilizarea mai intai pasiva, apoi activa, va fi realizata cu prudenta, pentru a nu provoca o recidiva a luxatiei. 6idrartro/a, 4emartro/a8 #e va actiona asupra lor in doua moduri: fie pentru favorizarea resorbtiei lichidelor si combaterea atrofiei rapide a muschilor adiacenti articulatiilor lezate; fie pentru sustinerea efectului interventiei chirurgicale (in cazul lichidelor revarsate) prin efectele masajului si ale mobilizarilor active, pentru a preveni atrofia musculara. 9or fi folosite procedeele anesteziante, netezirile si vibratiile, framantatul muschilor, frictiunea ligamentelor, si presiunea, in sens centripet, pentru a favoriza circulatia de intoarcere. Plalgile mici si arsurile superficiale si de intindere mica se vindeca, de obicei singure, folosirea masajului fiind justificata doar in scopul obtinerii unei cicatrici suple. In cazul fracturilor simple si al fisurilor, edemul, infiltratele hemoragice si durerea constituie obstacole in calea reluarii partiale, cat mai devreme, a functiei (atitudine care constituie cel mai bun mijloc de a ajunge la o vindecare rapida si de buna calitate). =asajul, degajand edemul regional, reducand durerea si actionand asupra contracturilor musculare regionale, faciliteaza refacerea functionala, prin eliberarea articulatiei si prin stimularea contractiei musculare. ,

Traumatismele grave Mecesita interventia chirurgului si aplicarea unei contentii gipsate, amovibile, sau a unui montaj chirurgical. 3biectivele urmarite prin aplicarea masajului sunt aceleasi, de prevenire (cu pondere mai mica) si de combatere a consecintelor traumatismului si a instalarii sechelelor, diferentele constand in momentul interventiei si in tehnicile folosite. In cazul celor care necesita imobilizare simpla, fara osteosinteza, masajul se aplica deasupra si dedesubtul aparatului gipsat, sau la nivelul fracturii daca se foloseste contentie amovibila. In cazul traumatismelor complexe, cu imobilizarea unei mari pani a corpului, masajul actioneaza eficient, printre altele, pentru prevenirea escarelor. Arebuie actionat cat mai precoce (tinand bineinteles seama de starea pacientului, starea tesuturilor, evolutia cicatrizarii), cu blandete si respectand cele mai stricte masuri de asepsie. 2e fiecare data cand este posibila abordarea regiunii traumatizate, masajul loco regional precoce este util (cu acceptul medicului chirurg), tinand bineinteles cont de evolutia cicatrizarii si urmarindu se drenajul edemelor si infiltratelor hemoragice si obtinerea unui efect antalgic.2upa scoaterea aparatului gipsat, masajul este foarte necesar pentru asuplizarea pielii, drenajul edemelor mai mult sau mai putin organizate, asuplizarea muschilor, recuperarea capacitatii lor de contractie, facilitarea contractiei, calmarea durerilor la nivelul insertiilor ligamentare sau tendinoase, drenarea revarsatului articular, asuplizarea cicatricii, prevenirea)combaterea fibrozelor si, mai ales, pentru stimularea senzoriala a diferitelor planuri in scopul reintegrarii zonei respective in miscarile in care este de obicei antrenata. =asajul permite, in aceste situatii, inceperea mai rapida a programului complex de recuperare, prevenind instalarea unor perturbari functionale. %lte aspecte abordate de masaj, in cazul traumatismelor grave, sunt: 5urerea) #e actioneaza cu deosebita prudenta, data fiind fragilitatea tesuturilor si teama pacientului de a nu fi afectata cicatricea. Redoarea) In afara de cazurile in care se datoreaza unor 0suduri0 osoase, masajul poate actiona cu succes; el are un efect facilitator in ceea ce priveste adoptarea posturilor necesare. Retractia) %supra acestora va actiona masajul de asuplizare (intindere), efectuat cu ali !a procedee se folosesc, in principal, framantatul si presiunile alunecate profunde pe fascii si aponevroze, executate in pozitii de alungire din ce in ce mai accentuate. !ele mai bune rezultate se obtin daca se alterneaza masajul cu posturile, in scopul readaptarii pacientului la amplitudinile functionale. Tulburarile circulatorii sugereaza folosirea procedeelor de presiuni alunecate profunde si framantat lent, efectuate eventual, din pozitii care sa faciliteze circulatia de retur. Cicatricile) !ele care se datoreaza unor traumatisme sau unei interventii chirurgicale, vor fi analizate si tratate in functie de impactul lor asupra functiei motorii. In general, cele care se afla pe zona mijlocie a unui segment nu compromit mobilitatea articulara, cu exceptia cazurilor in care s au produs aderente multiple si profunde, care presupun o noua interventie chirurgicala. !icatricile aflate in apropierea unei articulatii sunt cele care pericliteaza mai mult mobilitatea articulara si care se pot agrava prin evolutia lor, in timp, spre retractie. %supra acestora va actiona masajul de asuplizare cu alifii cu hidrocortizon si asociat cu ultrasunete, pentru a creste toleranta pacientului la tehnicile de desprindere a aderentelor, uneori greu de suportat. #e mai poate folosi si hidromasajul (prin imersia segmentului respectiv), astfel: imersie simpla '5 ('5 min. *+ *,S!) , hidromasaj cu jet (, '5 min.) tot in imersie KT masaj manual. Arebuie luat in considerare si prejudiciul estetic produs de cicatrici, care atata timp cat este in in joc un prognostic vital, trece pe locul doi, dar in cursul convalescentei capata o imimportanta crescanda, evident variabila in functie de localizare. %cest aspect si ecoul sau psiho afectiv nu trebuie pierdut din vedere de catre specialistr, pentru a i putea acorda atentia cuvenita. Efectul sedativ al masajului este clar, chiar si in situatiile in care, la inceputul tratamentului,specialistul se confrunta cu o hiperestezie marcata; masajul se poate aplica sub tratament medicamentos si)sau cu segmentul respectiv in imersie, atat sub forma de dus subacval, cat si de masaj manual (apa sarata calda: *+ *-S! ). In cazul in care s a efectuat o amputatie, masajul trebuie sa intervina cat mai precoce pentru pregatirea bontului, deoarece falsul edem care apare, prelungeste timpul necesar obisnuirii cu proteza si, in functie de tipul de articulare al protezei ales se autointretine. Bnele cicatrici, intinse dintr o parte in alta zonei de contact cu proteza, pot constitui

motivul pentru care nu se poate asigura articularea etansa, in acest caz, masajul poate atenua relieful cicatriceal, imbunatatind astfel calitatea suprafetei de contact dintre bont si proteza. In amputatiile unui membru inferior, se recomanda si efectuarea masajului pe membrul controlateral, care este adesea suprasolicitat si surmenat la inceputul perioadei de reeducare. In arsurile grave, prevenirea escarelor in prima faza 8 este ca la toti politraumatizatii, o necesitate imperativa, asigurarea unor conditii de stricta asepsie fiind obligatorie; ulterior, masajul cicatricilor (produse ca urmare a arsurilor si)sau grefelor de piele) presupune continuitate si perseverenta. 2oar in timpul implantarii grefelor se impune o intrerupere a masajului (6 zile, in medie, la adult, mai putin la copil). intr un stadiu mai avansat al recuperarii, masajul cicatricilor la arsi respecta aceeasi tehnologie ca in cazul altor categorii de traumatizati, cu un surplus de precautii impuse de fragilitatea cutanata; se vor folosi procedee aplicate in sens convergent, mai intai la distanta de cicatrice, apoi din ce in ce mai aproape, tehnicile in sens convergent inaintea celor in sens divergent, unguente pentru a preveni aparitia flictenelor, balneoterapie.

Precocitatea aplicarii masajului in traumatologie =asajul aplicat precoce este util, cu conditia sa fie aplicat correct. 2aca in traumatismele minore se poate aplica masaj in orele imediat urmatoare producerii lor, fiind astfel considerat precoce pentru ca intervine inaintea organizarii fibrozelor datorate hematoamelor sau edemelor, in traumatismele grave nu poate fi stabilita o data fixa la care acesta poate fi aplicat. In aceste situatii trebuie sa se tina cont si de factorul durere si de particularitatile fiecarui pacient, fara a se omite importanta si natura traumatismului si a interventiei.

Masajul in profilaxia si combaterea oboselii musculare fiziologice #tarea de oboseala se instaleaza, de regula, in urma eforturilor intense, dar si dupa eforturile de durata mai scurta, care ating maximum de forta si viteza. &entru delimitarea notiunii de oboseala fiziologica si a celei de oboseala patologica se folosesc termenii de 0prag inferior0 si 0prag superior0 al oboselii. &ragul inferior este foarte greu de precizat, el putand fi marcat prin aparitia semnelor subiective si obiective de oboseala. &ragul superior al oboselii (in cazul depasirii caruia se vorbeste despre oboseala patologica) este insa net precizat de imperativul apelarii la efectele utile ale repaosului. %ceasta inseamna ca oboseala fiziologica cedeaza complet prin odihna corespunzatoare, spre deosebire de oboseala patologica pe care odihna, oricat de lunga ar fi, nu o mai poate face sa dispara. 2in complexul de procese care caracterizeaza oboseala fizica, mai apropiata de sfera noastra de interes, este oboseala musculara, care poate sa apara sub forme locale sau generale, precoce sau tardive, acute sau cronice. Oboseala musculara locala In cazul oboselii musculare locale, la palpare, muschii se simt intariti, putin tumefiati si destul de sensibili; capacitatea lor de contractie este scazuta, miscarile sunt mai limitate si mai putin precise. =asajul local este contraindicat atata timp cat dureaza fenomenele acute, in acest timp putandu se masa grupele musculare antagoniste, musculatura simetrica sau grupele musculare mari situate la distanta de muschii obositi. 2upa ce fenomenele acute au disparut, pe regiunea obosita se vor aplica neteziri lungi, lente si superficiale, frictiuni usoare si presiuni vibrate, la care pe membre se va adauga cernut si rulat relaxator; progresiv se va trece la folosirea unor procedee si tehnici mai puternice, de framantat si stoarcere a muschilor relaxati in prealabil. &e regiunile obosite nu se aplica niciodata tapotament si ciupituri. 2upa aplicarea masajului se recomanda efectuarea unor miscari ample de pendulare a membrelor, circumductii ale capului si trunchiului. Oboseala musculara !enerala %ceasta forma de oboseala se caracterizeaza prin contracturi si dureri musculare, mai ales la nivelul membrelor si regiunii spatelui si cefei, miscari greoaie, necoordonate, indispozitie, somnolenta sau iritare, febra, dureri de cap. =asajul este indicat doar dupa disparitia simptomelor acute; sedinta de masaj va incepe cu o incercare de diminuare a sensibilitatii periferice si de relaxare a musculaturii, prin aplicarea de

neteziri pe porfiuni mari, frictiuni vibrate si cernut si rulat al membrelor, in zilele urmatoare putand fi prelucrati muschii spatelui si masele musculare de la radacinile membrelor. #e recomanda ca sedintele de masaj sa se incheie cu mobilizarea metodica a articulatiilor, exercitii de respiratie si pendulari ale membrelor. %utomasajul nu este indicatU Oboseala musculara precoce 3boseala musculara precoce apare la inceputul unui efort si se caracterizeaza printr o criza de adaptare functionala a organismului (dificultati de respiratie, contracturi si dureri musculare, scaderea brusca a capacitatii functionale). %paritia sa poate fi prevenita prin practicarea unor exercitii pregatitoare specifice probei, sau prin masaj si)sau automasaj pregatitor, local sau regional, constand in procedee relaxatoate, blande, aplicate pe grupele musculare care urmeaza a fi solicitate. Oboseala musculara tardiva 3boseala musculara tardiva apare, mai ales, la persoanele neantrenate, simptomele ei fiind asemanatoare cu cele ale oboselii generale, dar aparand mai lent si cedand mai greu prin odihna. Instalarea sa poate fi prevenita prin adoptarea unor masuri in ceea ce priveste dozarea corespunzatoare a efortului si prin masaj, respectand aceeasi tehnologie de actionare ca si in cazul oboselii generale. Este admis si automasajul, recomandandu se asocierea sa cu aplicatii calde si medicamentatie calmanta. Oboseala acuta 3boseala acuta se confunda cu oboseala precoce, avand aproape aceleasi simptome si fiind cunoscuta si sub numele de 0stare de curbatura musculara0. In tentativa de combatere a ei, repausul prelungit si tehnicile de relaxare fac sa cedeze treptat contracturile si senzatia de durere musculara, la nevoie putandu se administra si calmante usoare. Arebuie subliniat, din nou, ca masajul poate fi aplicat dupa disparitia tuturor simptomelor acute. %utomasajul nu este indicatU Oboseala cronica sau cumulativa %ceasta forma de oboseala, se apropie de formele patologice de oboseala, prezentand simptome mai intense si mai rezistente la tratament, dar si tulburari organice si psihice. Instalarea sa poate fi prevenita prin dozarea corespunzatoare a efortului, odihna activa si masaj. Masajul In formele patologice de oboseala 3boseala patologica are doua forme: $ oboseala patologica acuta, manifestata prin epuizare si supraincordare; $ oboseala patologica cronica, manifestata prin surmenaj si supraantrenament. 'puizarea se caracterizeaza prin istovire, extenuare, incapacitate de a continua efortul si se poate instala datorita prezentei unor stari predispozante ca: debilitate fizica, astenie, convalescenta, tulburari glandulare etc. Supraincordarea nervoasa se caracterizeza prin diminuarea, dincolo de limita normalului, a vitezei de mobilizare si distribuire a substantelor energetice, consumul in efort depasind posibilitatile de asigurare a necesarului. In aceste situatii se recomanda repaos imediat si total, liniste si izolare, incalzirea corpului, administrarea de substance intaritoare (glucoza. vitamine, bauturi dulci si calde, tonice cardiace), exercitii usoare de respiratie, inhalatii de oxigen. =asajul va fi aplicat in zilele urmatoare, in scopul refacerii capacitatii functionale a organismului, folosind procedee usoare si superficiale, in scopul activarii circulatiei si linistirii sistemului nervos. Surmena%ul se caracterizeaza prin tulburari complexe interesand toate functiile vitale, mai ales sistemul nervos central si este, de fapt, o oboseala cronica, cumulativa, la care se ajunge prin supraantrenament.

Supraantrenamentul este produs de exagerarea efortului, ca intensitate si durata, antrenament necontrolat, nesupravegheat, cu efort continuu si invariabil, executat pe fond de indispozifie psihica, insuccese dese, greseli in alimentatie si odihna, lipsa conditiilor de igiena etc. In scopul combaterii efectelor supraantrenamentului masajul este indicat ca factor de odihna activa, de recuperare si reconditionare functionala, inclus in cadrul unui complex de masuri de profilaxie si tratament, care se axeaza pe cunoasterea si inlaturarea cauzelor si simptomelor. Protocolul unei sedinte de masaj terapeutic pentru ruptura partiala de biceps femural ')5ate personale Mume si prenume: &.9. 9arsta: (- ani #ex: masculin &rofesie: fotbalist Nrad de antrenament: crescut 2ata luarii in evidenta: 6.5*.(55+ (. 5iagnostic clinic complet: ruptura partiala in treimea inferioara a bicepsului femural *.Anamne/a a). !onvorbirea: in timp ce juca fotbal, a vrut sa loveasca mingea si in momentul in care era cu piciorul in aer (flexia coapseiV usoara extensie din genunchi), un coechipier l a lovit din spate cu piciorul in calcai (extensie exagerata a gambei). In acel moment a simtit o durere puternica la nivelul treimii postero inferioare a coapsei. b). Istoricul bolii: leziunea s a produs in urma cu trei saptamani. &ana in momentul inceperii tratamentului, pacientul a stat in repaus. % urmat medicatie cu antiiiflamatoare si fizioterapie, masaj cu scop de stimulare a circulatiei sangvine si limfatice. c). Examinarea clinica pentru aplicarea masajului convorbirea : pacientul acuza un punct dureros in partea postero inferioara laterala a coapsei, atunci cand muschiul este pus in tensiune sau la contractia izometrica a acestuia; observatia: echimoza in ultima faza de vindecare; palparea: prezenta unei depresiuni la nivelul leziunii; mobilitatea scazuta in zona leziunii; tonus diminuat pe musculatura ischiogambierilor +)Scopul programului si al sedintei: terapeutic recuperator ,) biective generale de tratament: combaterea durerii; imbunatatirea circulatiei locale; prevenirea instalarii unui tesut cicatriceal de proasta calitate; ruperea aderentelor. -. biectivele sedintei: combaterea durerii si ruperea aderentelor; 7. Protocolul sedintei 8 (' minute Metoda masa%ului clasic 8 '' min. pozitia pacientului 8 decubit ventral cu gamba usor ridicata (cu un sul sub glezna); pozitia terapeutului 8 lateral de pacient, de partea membrului inferior afectat. Aehnica si procedee: * min. 8 efleuraj profound, alternativ, longitudinal, lung, in pieptene, din regiunea poplitee spra regiunea fesiera; ( min. 8 frictiuni: cu radacina mainii, profunde, lente si rare, elipsoidale, concentrice din regiunea poplitee spre cea fesiera; + min. 8 framantat in cuta (cu priza intre police si degete), intai circular, apoi serpuit. Metoda masa%ului transversal profound 8 '5 min. pozitia pacientului 8 decubit ventral cu gamba usor flectata si cu asezarea unui sul sub glezna; pozitia terapeutului 8 lateral de pacient de partea membrului inferior afectat;

tehnica 8 frictiune cu pulpele degetelor ,transversal pe corpul muscular relaxat prin pozitionarea pacientului.

Aparatu$ cardio*vascular " anatomie, fi/iologie, patologie


#angele si limfa se afla intr un sistem de organe al caror totalitate formeaza aparatul cardio vascular sau aparatul circulator, pentru ca numai datorita circulatiei, ele isi pot indeplini functiile lor prin care se asigura viata organismului. #istemul sangvin este reprezentat de inima si vase de sange. IMI=% $#$!A, organul central al aparatului cardio vascular,cu functie de pompa respingatoare, este un organ musculos de culoare brun rosiatica, cu greutatea de aproximativ (,5g la adult ASE&ARE 8 in cavitatea toracica, in etajul inferior al mediastinului; ocupa patul inimii pe fata mediastinala a plamanului stang. % R!A 8 unui con turtit antero posterior, cu varful in jos ,inainte si la stanga,corespunzand spatiului intercostal stang si cu baza in sus,indreptata posterior si la dreapta. RAP RTUR$ Inima prezinta pentru descriere: trei fete, trei margini, o baza si un varf. !ele trei fete sunt : fata anterioara, inferioara si laterala. &rin fata posterioara inima vine in raport cu fata superioara a diafragmului. >ata anterioara e orientata spre stern si coaste, din care cauza se mai numeste fata sterno costala.. &e ea sunt ( santuri : W unul lon!itudinal care se intinde de la varful inimii la artera pulmonara, numit si santul longitudinal anterior; unul transversal, care trece pe sub originea arterei pulmonare, numit si santul atrio ventricular sau coronar. >ata posterioara sau diafragmatica se afla pe curbura diafragmului,pezentand tot ( santuri: unul lon!itudinal, care se afla in continuarea celui anterior, numit si santul longitudinal posterior. 4ocul de intalnire a celor doua santuri longitudinale formeaza incizura varfului inimii. unul orizontal, numit si santul atrio ventricular sau coronar. .>ata laterala este cea mai mica , priveste la stanga si vine in raport cu pleura mediastinala si fata corespunzatoare a plamanului stang. =arginile inimii, in numar de trei, separa fetele inimii astfel: marginea dreapta ,mai subtire,separa net fata sterno costala de cea diafragmatica; marginile stangi, anterioara si posterioara sunt rotunjite si mai putin evidente. 9arful inimii corespunde varfului ventricului stang. #e gaseste in al 9 lea spatiu intercostals stang, pe linia medioclaviculara.

.aza inimii este indreptata in sus,inapoi si spre dreapta si este acoperita aproape in totalitate de vasele mari ce pornesc sau vin la inima (aorta,artera pulmonara, vena cava si venele pulmonare). STRUCTURA $#$!$$

Inima e un organ cavitar si musculos. #tructura acesteia este formata din cavitatile si peretele inimii. !avitatile inimii
Bn perete longitudinal ce corespunde la exterior santurilor longitudinale, desparte inima in doua parti: inima dreapta si inima stanga. Bn perete transversal ce corespunde santurilor coronare imparte fiecare din cele doua parti in doua cavitati: o cavitate catre baza inimii, numita atriu; o cavitate catre varful inimii, numita ventricul. Inima are astfel, patru cavitati: doua atrii si doua ventricule. &eretele transversal care separa atriile de ventricule se numeste sept atrioventricular si are o parte dreapta si una stanga. &eretele longitudinal are doua parti: una care separa atriile, numita sept interatrial; una care separa ventriculele, numita sept interventricular. !ele patru cavitati ale inimii, ventriculele si atriile, au caractere diferite. (')*+IC,-'-' sunt cele doua cavitati de la varful inimii, fiind despartite prin septul interventricular. %cest sept nu are nici un orificiu si deci cele doua ventricule nu comunica intre ele. Ele sunt cavitati in forma de prisma, cu baza catre atrii si varful spre varful inimii. .azele ventriculelor sunt determinate de septul atrioventricular, pe care se gasesc orificiile atrio ventriculare, prin care fiecare vena comunica cu atriul corespunzator si orificiile arteriale pentru cele doua artere ce pornesc din ventricul. A) 9entriculul stang se caracterizeaza prin aceea ca peretele sau extern reprezinta partea cea mai ingrosata a peretelui inimii. %re peretele de trei ori mai gros decat ventriculul drept pentru ca functioneaza ca o pompa de presiune de forma de con turtit, cu doua fete, doua margini, o baza si un varf. 4a baza ventriculului stang, formata de septul atrio ventricular stang, se gasesc: orificiul atrio ventricular stang; orificiul aortic. Orificiul atrio-ventricular stang face legatura intre atriul si ventriculul stang, avand o forma inelara. In jurul orificiului se gaseste un inel fibros care prezinta o valva de inchidere, numita valva mitrala sau valva bicuspida, pentru ca e alcatuita din doua valvule, una anterioara si una posterioara. 9alvulele se mai numesc si cuspide. .aza lor este prinsa pe inelul fibros al orificiului, iar varful e liber. &e peretele inferior al valvulelor se prind fibre tendinoase, care se prind cu celalalt capat pe niste ridicaturi musculare conice, aflate pe peretii ventriculelor, numite muschi papilari. %ceasta valva dirijeaza circulatia sangelui in inima stanga, permitand trecerea lui numai din atriul stang in ventriculul stang si impiedicand circulatia in sens invers. Orificiul aortic se afla anterior fata de orificiul atrio ventricular si este prevazut si el cu un inel fibros si trei valvule (dreapta, stanga si posterioara) care au forma de cuib de randunica, numite valvule sigmoide sau valvule semilunare. >iecare valvula are o margine libera, pe care se gaseste cate un nodul, nodulul lui %rantius si o baza prinsa de peretele arterei. In peretele arterei aorte, la nivelul valvulelor se afla orificiul de origine a arterelor coronare. 9alvulele sigmoide au rolul de a usura scurgerea sangelui dinspre ventriculul stang spre aorta si de a impiedica intoarcerea la inima. 9.9entriculul drept are peretele mai subtire. &e septul atrio ventricular drept ce formeaza baza acestui ventricul se gasesc: orificiul atrio ventricular drept ; orificiul arterei pulmonare. Orificiul atrio-ventricular drept asigura comunicarea dintre atriul drept si ventriculul drept. %re un inel fibros prevazut cu valva atrio ventriculara dreapta,formata insa din trei valvule sau cuspide

(anterioara,posterioara si interna), numita de aceea si valva tricuspida. =embranele valvulare sunt mai subtiri ca la valva stanga si au aceeasi dispozitie cu coarde tendinoase ce se prind pe muschii papilari de la nivelul ventriculului drept, cu rol de a dirija circulatia sangelui din atriul drept in ventriculul drept. Orificiul arterei pulmonare este asezat mai inainte ca cel aortic si face comunicarea intre ventriculul drept si artera pulmonara. Este prevazut tot cu trei valvule sigmoide cu aceleasi caractere cu cele ale aortei. 9alvulele au rol in dirijarea sangelui din ventriculul drept in artera pulmonara. "*+II-' sunt cavitati aproximativ cubice la baza inimii. #e caracterizeaza prin: au pereti mai subtiri, au mai multe orificii, au cate o prelungire ,numita auricul sau urechiusa. %triile sunt despartite prin septul interatrial. A) %triul stang prezinta: pe peretele posterior 8 patru orificii ale venelor pulmonare, care aduc sange oxigenat de la plamani, pe peretele inferior 8 orificiul atrio ventricular stang ,cu valva bicuspida, pe peretele lateral 8 auriculul stang. 9.%triul drept are forma cubica ,prezentand urmatoarele orificii: pe peretele superior 8 orificiul venei cave superioare; pe peretele inferior 8 orificiul venei cave inferioare ; pe peretele anterior 8 orificiul atrio ventricular drept. PERETELE $#$!$$ 8 #A@B!AB@% Este format de la interior spre exterior din: endocard; miocard; pericard. 'ndocardul (tunica interna) captuseste cavitatile inimii. Este o membrana foarte neteda si transparenta. Miocardul este partea cea mai groasa a peretelui cardiac si este format din tesut muscular sub doua varietati: tesut cardiac; tesut nodal. Aesutul cardiac formeaza cea mai mare parte a miocardului. In miocardul adult, fibrele musculare cardiace sunt dispuse circular in atrii si spiralat in ventricule.Mu exista continuitate intre fibrele musculare de la nivelul atriilor si ventriculelor, astfel incat contractia atriilor este independenta de contractia ventriculelor. Aesutul nodal sau aparatul de conducere al inimii se aglomereaza in formatiuni, numite noduli. In inima adulta exista doi noduli: nodulul sinoatrial; nodulul atrio ventricular. Modulul sinoatrial este situat in peretele atriului drept, intre orificiile de deschidere ale celor doua vene cave. Modulul atrio ventricular este asezat in partea inferioara a septului interatrial, mai mult spre atriul drept. Intre cei doi noduli nu exista nici o legatura anatomica directa. >unctional, tesutul nodal are rolul in elaborarea si transmiterea excitatiei la miocardul adult, la nivelul lui luand nastere impulsurile electrice, fiind apoi conduse cu viteza foarte mare,provocand astfel, contractii miocardice. &ericardul este un sac cu pereti dubli, seros si fibros, care inconjoara inima. !el seros este la randul sau format din doua foite in continuitate una cu cealalta 8 pericardul visceral si pericardul parietal. Intre cele doua foite se afla cavitatea pericardica, virtuala care contine lichidul pericardic, cu rol lubrifiant.

:ASELE C R #AR$E#E !irculatia coronariana este circulatia arteriala si venoasa sistemica proprie a inimii. %rterele coronare, dreapta si stanga, se formeaza din artera aorta toracica ascendenta. 2istributia sangelui la miocard se faceprin ramificatiile arterelor coronare si este de tip terminal. %ceasta inseamna ca fiecare ramura arteriala vascularizeaza teritoriul sau propriu, colateralele care exista nefiind in mod obisnuit, sufficient de dezvoltate pentru a asigura o eventuala circulatie de suplinire. 9enele coronare 8 o mare parte a sangelui miocardic efferent se colecteaza pe fata posterioara a inimii, intr un trunchi venos numit sinus coronarian, care se varsa in atriul drept.

9%#E4E 2E #%MNE 9asele de sange reprezinta un sistem de tuburi prin care circula sangele. In functie de structura si rolul lor sunt de trei feluri: artere, capilare si vene. ARTERELE sunt vase de sange prin care sangele circula de la inima la organe. &ornesc din ventricul, se ramifica si se raspandesc in toate organelle, unde se capilarizeaza. 2upa dimensiuni, arterele se impart in: mari,mijlocii si mici. 2e la inima pornesc doua artere mari: aorta, din ventriculul stang; artera pulmonara, din ventriculul drept. !irculatia sangelui se realizeaza in cadrul a doua circuite distincte care pornesc de la inima : marea circulatie; mica circulatie. Circulatia mare sau sistemica (circulatia de nutritie) este drumul sangelui de la inima la tesuturi si inapoi, cu o portiune arteriala reprezentata de sistemul aortic si o portiune venoasa , reprezentata de sistemul venelor cave.!ircuitul incepe in ventriculul stang si se termina in atriul drept. In acest circuit sangele transporta la tesuturi substante nutritive si oxigen si ia de la ele produse de metabolism si dioxid de carbon, care trebuie eliminat. Circulatia mica sau pulmonara este drumul pe care sangele il urmeaza de la inima la plamani si inapoi, cu rol in oxigenare. Incepe in ventriculul drept si se termina in atriul stang. %rtera aorta este cea mai voluminoasa artera din corp, din ea luand nastere toate arterele circulatiei mari. #e imparte in: aorta ascendenta, care incepe la origine,se curbeaza spre stanga si in jos, formand arcul aortic; aorta toracala, portiunea verticala de deasupra diafragmului; aorta abdominala, portiunea de sub diafragm. %rtera pulmonara ia origine in ventriculul drept, se ridica vertical pana ajunge sub arcul aortic, unde se bifurca si da nastere la artera pulmonara dreapta si artera pulmonara stanga, care se bifurca in plamani. CAP$LARELE sunt ultimele ramificatii ale arterelor, formand retele capilare care vascularizeaza intregul organism. Ele fac parte din asa numitul sOstem al microcirculatiei. :E#ELE sunt vase de sange formate din capilare, prin care circula sangele de la periferie spre inima si se termina in atriul drept prin cele doua vene cave. #unt mai numeroase ca arterele. #unt dispuse in doua sisteme; unul profound, care insoteste arterele si unul superficial, situat sub piele. %u peretele mai subtire si mai putin rezistent ca arterele. 9enele prin care sangele circula de jos in sus (venele membrului inferior) prezinta valvule venoase si se mai numesc si vene valvulare, in timp ce venele in care sangele circula de sus in jos (venele de deasupra inimii) nu au valvule, numindu se si vene avalvulare. 9alvulele au forma de cuib de randunica si au rol in circulatia sangelui antigravitationala. #istemul venos este alcatuit din:

sistemul venelor pulmonare ( al micii circulatii ); sistemul venelor cave. (enele pulmonare se formeaza din capilarele de la suprafata venelor pulmonare, care se tot maresc astfel ca din plamani ies doua vene pulmonare drepte si doua vene pulmonare stangi, care dupa un traiect scurt si orizontal, se termina in atriul stang prin patru orificii separate. #istemul venelor cave este reprezentat de totalitatea venelor care colecteaza sangele ce a circulat prin toate organele, aducanduVl la inima in atriul drept. !uprinde: sistemul venei cave superioare, care colecteaza sangele din partea superioara a corpului (cap, gat, membre superioare), peretele custii toracice si organele din cavitatea toracica, sistemul venei cave inferioare, care colecteaOa sangele din partea inferioara a corpului,) din organelle abdominale, peretii abdominali si membrele inferioare), pe care il duc in atriul drept.

%i/iologia cardio*vasculara
%ctivitatea electrica a inimii: %utomatismul %utomatismul cardiac este produs de tesutul nodal ca urmare a unei activita"i electrice repetitive, fiecare impuls electric (potential de actiune) antrenand o contractie a inimii. %ceasta activitate electrica este produsa de schimburi ionice spontane la nivelul membranei celulelor Xesutului nodal (depolarizare), necesitand o restaurare adintegrum dupa fiecare impuls electric ( repolarizare). =ajoritatea celulelor tesutului nodal pot genera automatismul cardiac, celulele cele mai rapide impunand ritmul lor Yi celorlalte. >iziologic, exista celule ale nodulului sinusal care comanda ritmul cardiac, numit pentru asta Yi ritm sinusal. >recvenja acestui ritm este modulata in permanenta in functie de nevoile organismului prin reglare neuro hormonala. @evolutia cardiaca %re doua faze: contractia sau sistola, care realizeaza evacuarea sangelui;
relaxarea sau diastola, cre realizeaza umplerea cavitatilor cu sange. 3rice sistola are o faza de punere in tensiune a peretlor inimii si o faza de expulzie a continutului. 3rice diastola are o faza de relaxare si una de umplere. @ezultatul activitatii inimii este deplasarea sangelui intr un singur sens in inima si creearea unei diferente de presiune intre venele mari pe care le goleste si arterele mari, in care inima expulzeaza sangele.4 a aceste mecanisme participa si sistolele valvelor inimii, care nu permit decat un singur sens al circulatiei sangelui. !iclul cardiac in repaus dureaza 5,6 secunde (-5 secunde < 75 batai) si incepe cu sistola atriala (5,'s) , dupa care atriile se relaxeaza 5,7s. In sistola atriala sangele trece din atrii in ventricule. 2upa sistola atriala urmeaza sistola ventriculara, cand sangele este expulzat in aorta si artera pulmonara. =iocardul ventricular, fiind mai bine reprezentat decat cel atrial, dezvolta o forta si presiune mai mare in interiorul lui.

2ebitul cardiac:
2ebitul cardiac este cantitatea de sange trimisa de fiecare ventricul in circulafie intr un minut. El este egal cu produsul dintre volumul expulzat la fiecare bataie (volum sistolic) Yi frecventa cardiac# Yi este exprimat in

ml sau ')min : -5ml J 7( batai) minut < ,l)minut. 2ebitul cardiac scade in somn, in ortostatism si c reste in timpul digestiei si dupa ingestia unei cantitati mari de lichide.

Efectele masajului asupra inimii

2in punct de vedere al fiziologiei cardiace, munca pe care o desfasoara cordul prezinta o importanfa deosebita, aceasta munca fiind proportionala cu debitul si presiunea sanguina. =asajul lent si centripet diminueaza presiunea arteriala si determina producerea unei usoare accelerari a frecventei cardiace, care poate fi pusa pe seama unei usoare dilatatii a atriului drept, datorata stimularii valvo receptorilor. 9olumul sistolic ramane constant, iar tahicardia produsa determina cresterea debitului, care apare concomitent cu scaderea presiuniisanguine. =asajul efectuat pentru usurarea circulatiei de retur, usureaza munca inimii stangi, scazand rezistenta opusa scurgerii sangelui 0(Nraham). El supraincarca inima dreapta si circulatia pulmonara, deoarece creste presiunea venoasa (prin efect mecanic si reflex asupra venelor si prin mobilizarea lichidului interstitial), de acest lucru trebuind sa se tina cont la subiectii cu insuficienta cardiaca dreapta si insuficienta cardiaca globala. =asajul stimulativ mobilizeaza o importanta masa sanguina, o supune unei miscari mai rapide care atrage o crestere a presiunii sanguine si face sa creasca munca cordului. fn concluzie, tehnica conditioneaza efectele. Efecte linistitoare asupra inimii sunt obtinute prin: neteziri usoare, incepute de la nivelul epigastrului spre varful cordului; frictiuni usoare pe regiunea precordiala si pe coaste, aplicate lent si rar; batatorit tangential (foarte superficial, abia atingand suprafata) &e regiunea precordiala se mai pot executa si vibratii usoare, cu fata palmara a maiinii. Metezirile circulare scurte si vii, urmate de frictiuni energice si tapotament rapid si elastic, executat aproape tangential cu suprafata toracelui si batatorit tangential cu pumnul, in ritm de 7, 6, batai)minut, au efecte stimulative. >orma calmanta tinde sa scada si sa regleze ritmul contractiilor cardiace si este indicata in oboseala, tahicardie, palpitatii; forma stimulativa activeaza functia inimii, prin accelerarea ritmului incetinit si prin cresterea tensiunii arteriale scazute. Efectele circulatorii ale masajului Efectele masajului se exercita, de asemenea, asupra circulatiei de intoarcere, a circulatiei capilare ca si asupra circulatiei arteriale si arteriolare. A) Circulatia de retur Efectele masajului asupra circulatiei venoase #impla observatie clinica permite constatarea faptului ca aplicarea presiunilor locale si a tehnicilor alunecate, produc golirea venelor superficiale, urmata de o rapida reumplere. !um venele sunt prevazute cu valvule, sangele nu se poate deplasa decat spre inima, ceea ce justifica sensul centripet pentru masajul care se adreseaza circulatiei de retur. Efectele masajului asupra circulatiei venoase au fost foarte mult cercetate si, ca urmare, in decursul timpului s au constatat urmatoarele:

masajul creste usor presiunea venoasa; apare o reala accelerare a vitezei sangelui. %ceasta accelerare se datoreaza, in acelasi timp, presiunilor mecanice si stimularii nervilor vasomotori ai venlor. !um sistemul este in circuit inchis, se poate trage concluzia ca daca debitul sanguin venos este crescut, cel al capilarelor, arteriolelor si arterelor va fi, de asemenea, crescut. %naliza tuturor acestor observatii a asigurat, in timp, justificarea eficientei asa numitului 0masaj de apel0. 0=asajul de apel0 este o forma de masaj care se aplica pe anumite suprafete inainte de a se incepe lucrul efectiv pe regiunile interesate 8 in scopul influentarii, in primul rand a trunchiurilor mari venoase si de stimulare, de la distanta, a circulatiei de retur. &entru stimularea circulatiei de retur la nivelul membrelor inferioare, Fmasajul de apel/ se efectueaza la nivelul peretelui abdominal, iar pentru stimularea circulatiei de retur la
nivelul membrelor superioare, Fmasajul de apel/ se efectueaza la nivelul peretelui toracic.

Efectele masajului asupra circulatiei limfatice 9asele limfatice au, de obicei, un debit mai scazut decat cele sanguine ((,,')(+h in canalul toracic, de exemplu). !hiar daca nu se poate constata, la fel de clar ca in cazul venelor, golirea vaselor limfatice superficiale sub influenta masajului, cum se stie ca si ele sunt prevazute cu valvule, in interpretarea efectului masajului asupra circulatiei limfatice, se poate aplica acelasi rationament. !apilarele limfatice isi au originea in extremitatile deschise ale spatiilor interstitiale si presiunea tisulara face posibila trecerea lichidului limfatic prin peretii lor. Este de la sine inteles ca orice actiune care face sa creasca aceasta presiune va favoriza resorbtia; mai mult in acest fel, decat prin compresiune mecanica asupra vaselor limfatice, se poate explica efectul masajului asupra circulatiei limfatice. Edemul membrelor superioare (care apare dupa mamectomie, de exemplu) se resoarbe sub actiunea masajului, dar si ca urmarea actiunii exercitate de folosirea unor aparate speciale de compresiune ritmica (aparate pneumatice de tip %ngiomat). !a urmare a drenarii edemelor, lichidul interstitial se reinnoieste mai rapid si asigura o mai buna resorbtie a produsilor metabolici celulari. !ercetari recente au stabilit ca masajul poate creste pana la de (, de ori fluxul limfatic normal si ca proteinele injectate intr o articulatie sunt mult mai rapid resorbite daca se practica masajul si mobilizarea pasiva . 9) Circulatia capilara =asajul superficial s a dovedit a fi un excelent stimulator al vasomotricitatii vaselor pielii. !a urmare a aplicarii sale, se pare ca, intr un prim timp, are loc o vasoconstrictie, urmata rapid de o vasodilatatie. 2e asemenea, s a constatat ca aplicarea masajului are ca efect deschiderea capilarelor inactive (0adormite0) si marirea vitezei si suprafetei circulatiei capilare.=asajul produce, ca.prim efect, dilatarea capilarelor, iar ca efect secundar, se produce imbunatatirea permeabilitatii peretilor capilari.

C) Circulatia arteriolara si arteriala # a demonstrat ca accelerarea circulatiei de retur atrage dupa sine si accelerarea circulatiei in capilare, arteriole si artere. 2aca vasodilatatia arteriala si arteriolara nu a putut fi niciodata constatata efectiv, cresterea debitului la nivelul capilarelor a fost obiectivata si s a ajuns la concluzia ca, in aceasta situatie, arteriolele si
arterele vor reactiona printr o adaptare corespunzatoare.

Aplicatiile masajului in cardiopatii =asajul isi gaseste aplicatii si in cazul algiilor provocate de coronaropatii. Mu se poate spune ca masajul vindeca afectiunea cardiaca, dar el poate aduce pacientului un plus de relaxare si o anumita 0stare de bine0 de care are multa nevoie si care se mentine mai multe zile, utilitatea si valoarea masajului, in astfel de situatii, putand fi mai usor intelese si acceptate daca se face apel la ceea ce se cunoaste despre rolul pe care il joaca angina in cercul vicios 0simptom angina simptom accentuat0. !a si tehnicile de relaxare, masajul nu poate pretinde ca se substituie tratamentului medicamentos in perioada

critica, dar el poate deveni o alternativa avantajoasa in cazul in care se urmareste combaterea dependentei de medicamente. Aehnologia de actionare va respecta urmatoarele indicatii: pacientul va alege pozifia in care se simte cel mai bine; procedeele si tehnicile folosite pentru mobilizarea infiltratului (localizat, in urma efectuarii examinarii palpatorii, in spatiul inter scapulo vertebral stang si la nivelul umarului stang) vor fi alese in functie de caracteristicile factorului durere, avandu se grija, in acelasi timp, sa se evite blocarea respirafiei in apnee. 2urata masajului nu va depasi '5Q, frecventa sedintelor fiind, in general, de trei pe saptamana, numarul de sedinte necesare putand varia de la ', la *5. Aplicatiile masajului in afectiunile vasculare ale membrelor A) $n afectiunile circulatiei de retur In afectiunile circulatiei de retur, masajul constituie o foarte buna indicatie, putand contribui la ameliorarea stazelor (in flebite, varice, edeme, dureri de picioare datorate unor cauze circulatorii). $ $n flebitele membrelor inferioare In general, la subiectii imobilizati la pat, masajul membrelor inferioare (efleuraj, frictiune, framantat, presiuni alunecate mai mult sau mai putin profunde, dupa caz) are un rol foarte important, facilitand circulatia periferica si resorbtia edemelor. 2ar, trebuie sa se atraga atentia practicantilor ca aplicarea masajului, in aceste situatii, nu este fara pericolU !a urmare a efectelor masajului asupra circulatiei de retur, se poate mobiliza un tromb, care fiind condus de fluxul sanguin poate deveni cauza unui infarct pulmonar, mai ales in cazurile de insuficienta cardiaca ventriculara stanga sau in stenoza mitrala, din acest motiv recomandandu se aplicarea sa doar subiectului sub tratament anticoagulant, dupa cel putin +6 ore de la administrare. %paritia flebitei reprezinta o contraindicatie momentana, tocmai datorita existentei acestui risc si in acest caz masajul poate fi aplicat, fara riscuri, din momentul in care a fost constatata eficienta tratamentului medicamentos (in general dupa 6 ', zile de la inceperea administrarii). !a procedee de baza se folosesc: presiunile alunecate locale, in bratara, din aproape in aproape; presiunile alunecate profunde; framantatul lent. In flebite, resorbtia edemului presupune luni de ingrijire continua, intreruperea sedintelor de tratament soldandu se cu o regresie a starii trofice si functionale a pacientului. &e langa durata lunga, masajul in flebite se caracterizeaza si prin intinderea sa, cele mai bune rezultate obtinandu se prin efectuarea unui masaj la nivel abdominal, crural, gambier si plantar. 4a fel se recomanda sa se aplice masajul si subiectilor care se plang de oboseala anormala, dureri difuze si senzatie de greutate la nivelul membrelor inferioare, in cazul in care se constata ca acestea au cauze circulatorii. $n varice !ontrar unei opinii foarte raspandite (chiar si in randul specialistilor), existenta varicelor nu contraindica total aplicarea masajului. =asajul nu constituie un tratament in sine al varicelor, dar el este un element de lupta contra stazei si tulburarilor trofice, dovedindu se a fi un foarte bun stimulent al motricitatii venoase, pe cale mecanica si reflexa. In cazul in care varicelor li se supraadauga si o flebita superficiala, masajul va fi suspendat. Existenta sau aparitia unui ulcer varicos nu trebuie sa conduca neaparat la suspendarea masajului, el putand fi folosit aplicat in afara si in interiorul zonei ulcerate, ca si in escarele constituite alaturi de alte mijloace (mai ales posturari cu membrul inferior ridicat si ingrijiri locale). Mu se va actiona direct la nivelul placilor varicoase si a zonelor inflamatorii. =asajul sub apa (mecanic sau)si manual) al membrelor inferioare afectate de varice, asociat cu mobilizarea tuturor articulatiilor, se poate dovedi o formula terapeutica eficienta. &entru efectuarea sa se recomanda folosirea apei calde (pana la *( **S), dar sedinta se va termina, obligatoriu, prin stropiri cu apa rece (temperatura scazand progresiv pana la '5S). #e recomanda aplicarea, mai intai, a masa%ului de apel la nivelul abdomenului (pentru facilitarea circulatiei venoase), apoi a masajului de drenaj la nivelul membrului inferior, procedeele de baza folosite fund efleurajul si presiunile alunecate profunde, prudente, nedureroase. #e va actiona

pentru combaterea unei eventuale contracturi la nivelul adductorilor membrelor inferioare, care ar putea ingreuia circulatia de intoarcere (unii autori considera aceste contracturi ca fiind raspunzatoare de aparitia varicelor). #e completeaza tratamentul cu un masaj antiedem, constand in presiuni in bratara, executate din aproape in aproape. In cazul in care a fost necesara interventia chirurgicala, dupa efectuarea acesteia, incepand din momentul in care hematoamele regreseaza, masajul poate fi reluat. 2upa tratamentul chirurgical al varicelor, masajul se aplica astfel: '. In prima perioada, cuprinsa intre a 9 a zi pana la scoaterea firelor (a Z a a Zll a zi), se aplica un masaj superficial al intregului membru inferior, evitand cicatricile; (.In a doua perioada (de la scoaterea firelor pana la disparitia hematoamelor) se efectueaza masaj pe partile anterioare si posterioare ale membrelor inferioare ( numai efleuraj si presiuni profunde), evitand cicatricile; *.In a treia perioada, se recomanda aplicarea unui masaj circulator si tonifiant al membrelor inferioare si masajul cicatricilor. 9)$n afectiunile circulatiei arteriale $n arteritele membrelor inferioare, medii sau putin grave, literatura de specialitate propune doua modalitati de actionare: in sens centripet si in sens centrifug. # a dovedit ca masajul centripet obisnuit, care favorizeaza mai ales circulatia de retur, influenteaza indirect si circulatia arteriala, din acest motiv, folosind tehnica descrisa la afectiunile circulatiei de retur, se poate obtine si combaterea stazelor si tulburarilor trifice moderate, asociate afectiunilor circulatiei arteriale. =asajul centrifug nu poate pretinde ca actioneaza asupra marilor trunchiuri arteriale (daca amelioreaza circulatia arteriala acest lucru se datoreaza actiunii sale la nivel capilar sau arteriolar); cei care recomanda aceasta modalitate de lucru pledeaza pentru aplicarea unui masaj profund, executat de la radacini spre extremitatile membrelor inferioare. =asurand oscilatiile arteriale dupa aplicarea masajului centripet si centrifug, specialistii au ajuns la concluzia ca 0in arteriopatiile periferice cronice, ca si in celelalte afectiuni, masajul trebuie aplicat in sens centripet0. In concluzie, in arterite, masjul este recomandat pe baza efectelor sale asupra tulburarilor hemodinamice si trofice. =asajul preoperator vizeaza stimularea circulatiei globale si consta in: masaj de apel abdominal; masajul coapsei; masajul gambei si piciorului, insistand mai ales pe bolta plantara. In scopul amplificarii efectelor, masajul poate fi asociat cu folosirea exercitiilor de respiratie de mare amplitudine. &ostoperator, se recomanda ca masajul sa inceapa cu masaj de apel abdominal si sa continue cu: efleuraj, presiuni alunecate profunde si framantat usor, longitudinal, dirjat de la nivelul piciorului spre zona inghinala, in scopul combaterii stazei venoase; Fpresiuni etajate/ (presiuni din aproape in aproape, mana care efectueaza presiunea neridicandu se pana cand cealalta mana nu preia in intregime actiunea de presare), care se incep din partea proximala a edemului spre radacina membrului, coborand apoi din ce in ce mai jos 8 in scopul combaterii edemului.

5ictionar de fi/iopatologie a aparatului cardio*circulator Arteritele sunt boli inflamatoare ale arterelor periferice, cu localizare mai frecventD la nivelul membrelor inferioare de unde se pot extinde Hn tot organismul. In toate formele de boli arteriale, circulaCia descendentD a sGngelui devine deficitarD, avGnd ca urmare o carenCD de oxigen Ei de substanCe nutritive Hn Cesuturi, care nu se mai pot debarasa de produsele de dezasimilaCie, respectiv de toxinele depuse Hn sGnge. &rimele simptome ale bolii apar sub formD de HnCepDturi, cGrcei Ei crampe Hn pulpele Ei gleznele picioarelor Ei senzaCia de greutate Ei obosealD Hn timpul mersului prelungit pe jos sau la eforturi fizice.

Bneori durerea de picioare poate sD aparD chiar dupD ,5 '55 metri de mers, dar, Hn urma tratamentelor, distanCa de mers poate fi mDritD la ' * Lm, fDrD vreo senzaCie neplDcutD. IncepGnd de la degete, picioarele se rDcesc, atGt iarna, cGt Ei vara, Ei prezintD modificDri de culoare, de la palid albicios, la roEu intens, violaceu Ei chiar negru. &ielea devine lucioasD, uscatD, neelasticD, datoritD lipsei de transpiraCie. Bnghiile sunt fragile Ei se deformeazD. %gravarea arteritelor se desfDEoarD Hn timp variabil, de la o persoanD la alta, fiind influenCatD de unii factori favorizanCi (fumat Hn exces, frig Ei umezealD, infecCii, eforturi fizice Ei traume psihice). Cardiopatia isc4emica este cea mai frecventa boala cardiaca, afectand arterele coronare ce 0hranesc0 inima. %ceste artere isi micsoreaza calibrul, avand drept consecinta scaderea cantitatii de sange ce iriga muschiul inimii si deci imposibilitatea de a satisface necesarul de oxigen, acizi grasi si glucoza al inimii. #e manifesta prin durere la nivelul pieptului, o durere care se simte, de multe ori, si in spate, in dinti, in umeri, in ambele maini si la nivelul stomacului. !riza dureaza , '5 minute. Bneori, in timpul efortului, cand necesarul de oxigen creste, miocardul lucreaza mai intens pentru a face fata solicitarilor. %cest dezechilibru intre cresterea consumului miocardic si micsorarea fluxului prin arterele coronare determina cardiopatia ischemica. Arebuie spus ca exista si ischemie care nu se exprima prin durere. %ceasta este ischemia silentioasa. 3 cardiopatie ischemica cronica poate duce la infarct. 3 durere aparuta brusc, sfasietoare, cu durata de cel putin *5 minute este sugestiva pentru infarctul miocardic acut. Exista multi factori de risc care pot declansa boala. In primul rand, factorul genetic si varsta inaintata, care nu pot fi schimbati, sunt cei care dau, de regula, boala. %lti factori care favorizeaza boala cardiaca sunt hipertensiunea arteriala, nivelul crescut al colesterolului, fumatul, obezitatea, inactivitatea fizica, boli precum diabetul, hipertiroidia, ateroscleroza, anemia si stresul. 2intre boli, principala cauza de cardiopatie ischemica este ateroscleroza, pentru ca determina micsorarea fluxului de sange cardiac. Mivelul crescut al lipidelor sanguine reprezinta un factor major de risc cardiovascular, corectia lor fiind un obiectiv major in preventie 2urerea poate sa apara la efort, dar si la repaus prelungit, la frig, in caz de alimentatie in exces si de stres. %lebitele reprezinta cheaguri de sange care astupa o vena profunda sau superficiala. 9ena devine dureroasa atat la mers cat si in repaus. Namba devine calda, rosie si se umfla. .oala hemoroidala este tot un fel de flebita. !ea mai de temut complicatie, prin riscul de mortalitate, este embolia pulmonara. Ea apare cand flebita afecteaza o vena abdominala, un cheag de sange migrand spre plamani. %cest fenomen se intampla rar, mai ales dupa o operatie, motiv pentru care, dupa interventie, se fac injectii cu anticoagulante.>lebitele sunt favorizate de existenta varicelor si de imobilitate (in timpul mersului cu avionul, trenul sau masina), dar si de expunerea excesiva la soare, infectii locale sau deshidratarea care apare in zilele caniculare. :aricele sunt dilatatii de vase ce apar de obicei in partea superioara a gambei, pe partea interna, subcutanat. #unt de fapt niste vene de culoare verzui albastruie, care, in timp, se dilata din ce in ce mai mult (exista o dilatatie de vene si la sportivi sau la cei care fac efort fizic intens, insa la ei nu este vorba despre varice). %spectul varicos este dat de sinuozitatile venelor dilatate. #enzatia de picioare 0grele0, venele proeminente la nivelul gambelor, umflarea picioarelor in perioada calda sunt semne destul de clare ale acestei suferinte. !auzele aparitiei varicelor nu sunt clar intelese. In unele cazuri, absenta sau slabirea valvelor venoase care previn scurgerea retrograda a sGngelui Hn sens gravitational pot duce la o proasta circulatie venoasa. In alte cazuri este vorba de slabirea peretilor venosi. =ai rar varicele sunt consecinta unor boli ca flebita sau a unor anomalii congenitale ale venelor. .olile venoase varicoase sunt Hn general progresive si nu pot fi prevenite complet. !u toate acestea, s a constatat ca purtarea ciorapului elastic, mentinerea unei greutati corporale Hn limite normale si exercitiul fizic regulat pot fi benefice. #arcina si perioada de timp prelungita in care se sta in picioare sunt factori care agraveaza varicele, insa in :, ; din cazuri aceasta boala se mosteneste. >actorul genetic este factorul determinant in aparitia varicelor, insa in afara acestuia dezvoltarea bolii varicoase este influentata si de factori favorizanti:

&erioada sarcinii, cand profilul hormonal se schimba, ceea ce face ca peretii venosi sa fie mai usor de dilatat; Aratamentul anticonceptional oral poate agrava boala. !hiar femei tinere care iau anticonceptionle orale timp indelungat vin la medic pentru a fi tratate de varice. #porturile care presupun utilizarea detentei (volei, baschet, handbal) sunt de asemenea factori favorizanti pentru dezvoltarea varicelor. &rofesiile care implica ortostatism prelungit (perioada lunga in care se sta in picioare), de exemplu frizerii, stomatologii, vanzatorii. 3bezitatea este un factor care favorizeaza aparitia varicelor. Incaltamintea nepotrivita, prea stramta, cu toc prea inalt sau forma incomoda este un important factor favorizant.

Protocolul unei sedinte de masaj terapeutic in 6TA () 5ate personale Mume si prenume: ..&. 9arsta: +6 ani &rofesia: inginer electronist ( efortul fizic depus la serviciu este destul de redus 8 sta mai mult la calculator, iar in rest se deplaseaza cu masina) Nrad de antrenament 8 scazut 2ata luarii in evidenta 8 (,.5(.(557 +) 5iagnostic complet " ?A% .) Anamne/a a). !onvorbirea 8 in timp ce juca un meci de fotbal a simtit o durere puternica retrosternal, care radia in membrul superior stang, ceea ce nu I a permis sa continue jocul. 2upa incetarea efortului durerea s a mentinut aproape , minute. % doua zi, ca o masura preventiva, s a prezentat la medic unde i s a efectuat o E[N si s a descoperit ca are o ?A%. b). %ntecedente personale 8 fumator, consumator de alcool, alimentatie hipersodata c). &robleme acuzate de pacient 8 cefalee, ameteli, palpitatii, greutate in miscari ;)Scopul programului si al sedintei " terapeutic recuperator <) biective generale de tratament: relaxarea musculaturii cefei si musculaturii dorsale superioare; scaderea rezistentei periferice; activarea circulatiei colaterale; imbunatatirea proprietatilor fiziologice ale muschilor scheletici. =) Protocolul !etoda masajului classic " (> min) a). 4a nivelul inimii , min. &ozitia pacientului 8 decubit dorsal &ozitia terapeutului 8 lateral de pacient *e nica si procedee :

neteziri oblice cu degetele apropiate, superficial, alternativ, medii, de la epigastru spre varful inimii (' min.); frictiuni cu radacina mainii, superficiale, concentrice pe regiunea precordiala si pe coaste, lent si rar (',, min); tapotament tangential, foarte superficial, abia atingand suprafata, cu o frecventa apropiata de cea a pulsului sau a ritmului incetinit pe care l dorim (' min.); vibratii cu fata palmara, in regiunea precordiala ( ',, min.). b). &e spate si membre 8 '( min &ozitia pacientului 8 semisezand &ozitia terapeutului 8 lateral de pacient Aehnica si procedee: presiuni alunecate, relativ profunde, cu degetele apropiate, lungi, simultane, de la regiunea fesiera la regiunea cervicala (( min); neteziri in bratara, lente, profunde, alternative, pe gambe si simultane pe coapse (( min.); framantat in bratara, energic, circular si apoi serpuit pe membrele superioare si membrele inferioare ( + min.); vibratii cu palma, associate cu neteziri la nivelul spatelui ( ( min); rulat si cernut pe membrele inferioare si superioare. Reflexoterapie " .( min #copul 8 eliminarea toxinelor din organism &ozitia pacientului 8 asezat rezemat &ozitia terapeutului 8 la picioarele pacientului, sezand &rocedeu 8 masaj reflex al piciorului Aehnica 8 presiuni insotite de frictiuni circulare foarte bine localizate pe urmatoarele puncte si zone reflexe din talpa: a). 3rgane de filtrare si eliminare a substantelor toxice: traseul renal (rinichi, uretere, vezica urinara) :(minV(min limfa corp superior : *5 secV*5 sec limfa abdominala: *5 sec V *5 sec limfa corp inferior: *5secV*5sec b). 3rgane care contribuie la circulatia si regenerarea sangelui splina ( min. ficat 8 ( min. colecist 8 ' min. c). 3rgane care furnizeza energie pentru refacere plex solar 8 ',, min V',, min stomac 8 ' minV' min intestin subtire 8 ' minV 'min intestin gros *5 secV*5 sec d). Nlandele emisfere cerebrale (hipotalamusul) 8 'min V 'min hipofiza *5 secV*5 sec suprarenale 8 ' minV' min tiroida 8 ' min V ' min e). 3rgan bolnav inima 8 * min.

APARATUL RESP$RAT R " A#AT !$E, %$&$ L '$E, PAT L '$E

Energia necesara functionarii organismului provine din oxidarea substantelor organice celulare, care pun in libertate energia potentiala acumulata in acestea. 2eoarece procesele de oxidare au loc sub actiunea oxigenului, pentru asigurarea acestor procese si deci pentru mentinerea vietii, este necesar un aport continuu de oxigen. In urma oxidarilor, o data cu producerea de energie in organism, ia nastere, printre alti produsj toxici, si bioxidul de carbon care trebuie eliminat. Aotalitatea organelor care au rolul de a asigura luarea oxigenului din aerul atmosferic si de a elimina bioxidul de carbon din organism alcatuiesc aparatul respirator. A#AT !$A APARATULU$ RESP$RAT R %paratul respirator este alcatuit din doua parti distincte : caile respiratorii extrapulmonare si plamanii. Caile respiratorii extrapulmonare !onductele prin care aerul atmosferic este introdus in plamani si prin care este eliminat apoi din plamani alcatuiesc caile respiratorii extrapulmonare. !aile respiratorii sunt reprezentate prin nas# farin!e# larin!e# tra ee si bron ii. #asul este organul in care se gaseste inceputul cailor respiratorii superioare si segmentul periferic al analizatorului olfactiv. #e afla asezat in centrul fetei, imediat sub frunte, avand forma de piramida, cu 0varful intre sprancene si baza indreptata in jos, unde se deschid orificiile nazale inferioare. 2in punct de vedere anatomic, piramida nazala este formata : K dintr un schelet osteocartilaginos# care da forma si soliditatea nasului ; K o serie de invelisuri moi, care acopera scheletul osteocartilaginos. Sc eletul osteocartila!inos este alcatuit din oase, cartilaje si membrane fibroase. . as e l e sunt reprezentate prin cele doua oase nazale, marginea anterioara a apofizei palatine si prin partea nazala a maxilarului / ele formeaza radacina nasului . C a r t i l a % e l e continua partea osoasa a nasului si determina baza piramidei nazale. Invelisurile moi) >ormatiunile superficiale care acopera scheletul osteocartilaginos al nasului sunt: pielea, tesutul cellular subcutanat si patura musculara. #cheletul osteocartilaginos determina, prin partile laterale ale acestuia, o cavitate numita cavitatea nazala, care ste despartita printr un perete median, septul nazal, in doua parti: una dreapta si una stanga. %aringele este segmentul unde se incruciseaza calea digestiva cu calea respiratorie. &e aici trece aerul din fosele nazale in laringe si trahee si invers. Laringele este un organ care indeplineste, pe langa functia de cale respiratorie, si pe aceea de fonatie, din care cauza mai poarta si denumirea de organ vocal. " s e z a r e . Este situat pe linia mediana si anterioara a gatului, deasupra traheei. dedesubtul osului hioid si al limbii si inaintea esofagului. 4a adult, se afla la nivelul vertebrelor , si - cervicale (!, si !g). C o n f i ! u r a t i e e x t e r n a . %re forma unei piramide triunghiulare, careia ii deosebim : doua fete antero laterale, o fata posterioara. o extremitate superioara (baza) si una inferioara (virful). .aza este indreptata in sus si se prinde prin intermediul unei membrane de osul hioid. 4a nivelul acesteia se afla orificiul superior al laringelui. 9irful este indreptat in jos si este in continuare cu traheea. !a structura, laringele este alcatuit : dintr un schelet format din cartilaje, din capsule articulare# ligamente si membrane, care reprezinta mijloacele de unire, si din muschi.

4aringele prezinta cavitatea laringiana in care se gasesc coardele vocale, cu rol in fonatie. Tra4eea continua in partea inferioara laringele, prezentandu se ca un tub fibro cartilaginos, lung de '' '* cm si larg de aproximativ ( cm. Incepe la nivelul vertebrei cervicale !- si se termina in cavitatea toracica, fiind asezata in fata esofagului si inapoia marelor vase sangvine (vena cava superioara, artera pulmonara, artera carotida stanga). Araheea are doua segmenta, unul cervical, format din - 7 semiinele si unul toracal, format din '5 '* semiinele, segment care la capatul de jos se bifurca in cele doua bronhii principale si constituie bifurcatia traheei. 9ron4iile principale reprezinta ultimele segmente ale cailor respiratorii interne si se intind pana la hilul plamanilor. #unt reprezentate de doua ramuri formate din bifurcatia traheei, ramuri inegale ca lungime si grosime. #pre deosebire de trahee, in peretele bronhiilor se gasesc inele cartilaginoase complete. .ronhia dreapta este mai verticala ca stanga, astfel incat corpii straini patrund mai usor in ea, fiind totodata mai scurta si mai voluminoasa decat aceasta. Plamanii reprezinta organele de schimb ale aparatului respirator, fiind in numar de doi, unul drept, mai mare ( 755g) si unul stang, mai mic (-55g). %u o culoare rosiatica, la copil si alb cenusie, cu zone negre, la adult, datorita depunerilor particulelor de fum si praf. #unt asezati in cavitatea toracica, avand fiecare o cavitate pleurala proprie si ocupa aproape intreaga cavitate toracica, cu exceptia partii mijlocii.In jos, plamanii se intind pana la diafragm, iar in sus depasesc prima pereche de coaste. &rin diafragm vin in contact indirect cu organelle abdominale (ficatul dreapta, stomac si splina stanga, rinichi posterior ). &e fata costala a plamanilor sunt niste santuri profunde, numite si scizuri, care impart plamanii in lobi, astfel; plamanul drept are doua scizuri, fiind impartit in trei lobi (superior, mijlociu si inferior); plamanul stang are o singura scizura, prezentand doi lobi (superior si inferior ). Caile aeriene intrapulmonare &lamanii sunt constituiti din : '. !omponenta brahiala, reprezentata de ramificatia bronhiei principale in ramificatii din ce in ce mai mici, cu rol in conducerea aerului pana la nivelul parenchimului pulmonar (. !omponenta parenchimatoasa < totalitatea acinilor pulmonarO cu rol in realizarea schimburilor respiratorii pulmonare *. #troma, care delimiteaza si uneste celelalte componente ale plamanilor +. 9asele si nervii plamanilor Componenta bra iala Brmarind ramificatiile intrapulmonare ale bronhiilor se observa ca bron ia principala dreapta da trei bron ii lobare (superioara, mijlocie, inferioara), iar cea stanga da doua bronhii lobare (superioara si inferioara). .ronhiile lobare corespund fiecarui lob pulmonar si se divid in bron ii se!mentare, ce deservesc segmentele pulmonare. .ronhiile segmentare se divid in bron iole lobulare, ce deservesc lobulii pulmonar, care sunt unitati morfologice ale plamanilor. .ronhiolele lobulare se divid in bron iole respiratorii, iar acestea in ducte alveolare, terminate prin dilatatii sau saculeti alveolari, care se impart in continuare in alveole pulmonare. .ronhiola respiratorie si ramificatiile ei ( ductele alveolare, saculetii si alveolele ) formeaza acinii pulmonarO. Aotalitatea acinilor alcatuiesc parenchimul pulmonarO la nivelul caruia au loc schimburile gazoase. %lveola pulmonara este o formatiune caracteristica a plamanului care mareste mult suprafata de schimb a acestuia. +eteaua de san!e a plamanului este reprezentata de: '. !irculatia sangvina functionala < mica circulatie a sistemului circulator;

(. !irculatia sangvina nutritive, care apartine marii circulatii si reprezinta ramuri ale arterei bronsice, ce se ramifica dinaorta toracica &leura este o membrana care inveleste plamanii la exterior si este formata din doua foite: pleura externa sau parietala si pleura interna sau viscerala. &leura viscerala este in contact intim cu plamanii, patrunzand si in profunzimea scizurilor si se continua cu pleura parietala. &leura parietala este in raport direct cu peretii cavitatii toracice. Intre cele doua foite se gaseste un spatiu virtual, numit si cavitatea pleurala, in care se gaseste lichidul intrapleural care favorizeaza aderenta si alunecarea foitelor una pe cealalta cand au loc miscarile respirato %$&$ L '$A RESP$RAT$E$ @espiratia este o functie prin care se realizeaza schimbul de oxigen si dioxid de carbon al organismului cu mediul. 3xigenul asigura latura oxidativa a metabolismului cellular, iar dioxidul de carbon provine din arderile celulare, ca produs final al metabolismului celular si este eliminat prin respiratie. %ceasta importanta functie este asigurata de aparatul respirator, care realizeaza respiratia externa (pulmonara) si respiratia interna (celulara), cele doua respiratii fiind legate intre ele de sangele circulant, care realizeaza transportul gazelor respiratorii (oxigenul si dioxidul de carbon). 5ictionar de fi/iopatologie a aparatului respirator Astmul bronsic este o boala cronica inflamatorie ce afecteaza bronhiile. &e fondul inflamatiei cronice din bronhii se produc episodic crize: spasme ale bronhiilor, care le Hngusteaza brusc si pacientul simte ca se sufoca, Hi este mai greu sa expire decGt sa inspire aer, se aud zgomote (suieraturi) la respiratie. 2e cele mai multe ori, astmul este o alergie respiratorie, pe care o fac cei predispusi (cu teren atopic). Exista o transmitere ereditara a acestei predispozitii, drept care Hn aceeasi familie se pot HntGlni mai multi pacienti cu astm sau cu alte forme de alergie (rinita alergica, eczema, alergie la aspirina). .oala Hncepe sa se manifeste la un moment dat, fie cu ocazia unei viroze, fie cu ocazia expunerii la alergeni aerosolizati (polen de exemplu). .ronhiile inflamate reactioneaza exagerat fata de particulele inhalate, care provoaca o Hngustare brusca a bronhiilor: apare o criza de astm, destul de usor de recunoscut de catre medicii care vad pacientul. Aotusi, este posibil ca primele crize sa fie trecute cu vederea si sa fie apoi relatate de pacient ca 0raceli frecvente0, pentru ca pacientul acuza nas Hnfundat si tuse ca la o raceala, dar niciodata febra. 3data Hnceputa, boala are o evolutie cronica. Ea este prezenta permanent Hn bronhii, dar este resimtita de bolnav numai Hn timpul crizelor. Intre ele, pacientul se poate simti bine si se poate crede sanatos. Bneori pacientii au senzatia ca 0Hi strGnge pieptul0 sau ca 0respira ca printr un tifon0. .oala debuteaza de obicei la tineri sau chiar la copii. Exista Hnsa si pacienti la care boala debuteaza dupa -5 de ani. Intre crize, pacientul se poate simti perfect sanatos, sau poate avea o greutate Hn respiratie la efort. .oala poate Hmbraca diverse grade de severitate. %tunci cGnd este usoara, se poate manifesta prin crize rare, de mica intensitate si care pot trece de la sine. 2aca boala este mai severa, crizele pot aparea mai frecvent, chiar zilnic, sau Hn timpul noptii, trezind pacientul din somn. Intr un astfel de stadiu, pacientul nu se simte bine nici Hntre crize, acuzGnd oboseala la eforturi din ce Hn ce mai mici, hGrGiala permanenta Hn piept, tuse. Bn pacient care de obicei face crize rare poate trece printr o perioada de agravare a simptomelor, adesea declansata de o viroza respiratorie sau de o expunere la un alergen (de exemplu, Hnflorirea plopilor). %tunci, el face o exacerbare a bolii, care de obicei Hl Hndeamna sa se adreseze medicului. Inflamatia din bronhii este prezenta Hn permanenta la astmatici.

Pleure/ia reprezinta edemul (inflamarea) stratului de tesut subtire pleura, care acopera plamanii si imbraca cutia toracica. >oita exterioara a pleurei imbraca cutia toracica, iar foita interna acopera plamanii. #patiul ingust care se gaseste intre cele doua foite ale pleurei contine o cantitate mica de lichid care are rol in lubrifiere, permitand ca cele doua foite sa alunece una pe cealalta in timpul respiratiei. !and pleura se inflameaza, cele doua foite se freaca una de cealalta, producand durere in piept. %ceasta este numita durere pleurala. 4a persoanele tinere, in plina sanatate, o infectie virala care apare la nivelul aparatului respirator inferior sau o pneumonie pot sa produca de asemenea si inflamarea pleurei ducand la pleurezie. &leurezia produsa de o infectie virala dureaza de la cateva zile pana la ' ( saptamani. In cazuri foarte rare pleurezia poate sa se raspandeasca si la alte persoane, sa fie contagioasa. #i in alte situatii poate sa apara pleurezia cum ar fie trecerea aerului in cavitatea pleurala, traumatisme ale toracelui (ruperea unei coaste), tuberculoza sau alte infectii sau o tumora pleurala. =ai exista si alte afectiuni care pot sa produca pleurezie. %cestea sunt poliartrita reumatoida, lupusul, siclemia, trombembolism pulmonar sau pancreatita. &leurezia poate sa apara si ca o complicatie a unei operatii pe cord. #imptomele care apar in pleurezie sunt durerea toracica si dificultatea de a respira 2urerea toracica are de obicei un debut brusc. 2e cele mai multe ori este descrisa de catre pacienti ca o durere intepatoare. 2urerea este prezenta continuu dar se poate agrava in momentul respiratiei, in timpul inspirului. &acientii evita sa respire profund pentru a preveni durerea. 2e obicei apare doar pe o parte a toracelui (unilaterala) dar poate sa iradieze in umar sau la nivelul abdomenului si se agraveaza de obicei la tuse, stranut sau miscari bruste. #e poate calma in momentul opririi respiratiei intentionat sau la compresia pe torace, in zona dureroasa. 2aca pleurezia este produsa de o infectie virala, pot sa apara sau nu simptome de infectie virala, cum ar fi febra, durere de cap, durere musculara. Inflamatia pleurei, uneori, poate sa provoace acumularea de lichid in cavitatea pleurala. #e poate ca durerea sa se amelioreze dupa ce acest proces se poate produce, intrucat acumularea de lichid previne frecarea foitelor pleurale una de alta. 2aca exista o cantitate mare e lichid acumulat in cavitatea pleurala, se poate diminua expansiunea plamanilor in timpul inspirului, producand dificultati de respiratie. %lte simptome care apar in sindromul lichidian pleural sunt febra, durere toracica si tuse seaca.

Efectele masajului asupra functiei respiratorii &entru a influenta aparatul respirator se recomanda aplicarea masajului asupra peretilor anterior si lateral ai toracelui, a spatelui si cefei, incepandu se cu masajul spatelui, cefei si al peretelui toracic si continuandu se cu presiuni, vibratii si scuturaturi ale toracelui, in concordanta cu fazele respiratorii (Linetoterapeutul face priza sub axile, ridica si scutura).=asajul toracelui influenteaza organismul pe cale reflexa mai ales, producand activarea si descongestionarea circulatiei, imbunatatirea schimburilor nutritive si stimularea functionala a organelor intratoracice. # a demonstrat ca masajul aplicat pe regiunile capului, gatului, membrelor superioare si a spatelui stimuleaza pe cale reflexa si favorizeaza inspiratia, iar cel aplicat pe toracele anterior, de la clavicula la pubis, stimuleaza si favorizeaza expiratia. !a urmare, pentru stimularea functiei respiratorii, se recomanda aplicarea unora dintre urmatoarele modalitati de actionare: ". &entru stimularea inspiratiei 0 efleuraj, presiuni statice, presiuni alunecate, framantat, aplicate la nivelul cefei si umerilor (trapezi, scaleni, deltoizi);

presiuniVvibratii, executate cu palma asezata la nivelul articulatiilor coloanei vertebrale cervicale si a primelor + - vertebre dorsale (in scopul obtinerii unor efecte mai profunde se procedeaza la scaderea suprafetei de contact si diminuarea suprafetei pe care se actioneaza, adica se actioneaza cu fata palmara a ',(,* degete asupra unei singure vertebre si efectuand deplasarea din aproape in aproape pana cand se acopera toata regiunea); procedee si tehnici calmante aplicate pe proiectia dorsala a ariei cardiace (regiunea supra 8scapulara si latero dorsala stanga); pozitia pacientului: asezat, cu fruntea sprijinita pe antebratele proprii sau asezat cu mainile pe coapse. B. &entru stimularea expiratiei efleuraj, presiuni statice si presiuni alunecate, aplicate la nivelul sternului si al plexului solar; frictiuni,presiuni statice si presiuni alunecate, la nivelul spatiilor intercostale; efleuraj, presiuni statice si presiuni alunecate, aplicate pe toracele inferior, mai ales. #e pare ca, in afara de raspunsul respirator, prin obtinerea hiperemiei pielii in spatiile intercostale, masajul are ca efect resorbtia secretiilor pleurale. #e stie ca, pentru ameliorarea ventilatiei pulmonare, la unii pacienti cu afectiuni respiratorii, este necesara facilitarea drenajului cailor respiratorii, acest lucru realizandu se, in general, prin mentinerea unor anumite pozitii gravitationale (cu capul si partea superioara a trunchiului mai jos decat restul corpului), care insa in cazul afectiunilor cardio respiratorii nu pot fi folosite; in aceste situatii, masajul isi poate dovedi eficienta, prin folosirea unora dintre urmatoarele rnodalitati de actionare: ". &entru mobilizarea secretiilor %plicarea de presiuni vibrate, pe timpul expirator al respiratiei pacientului, pe toracele inferior (partea anterioara si posterioara); B. &entru eliminarea secretiilor >olosirea unor procedee care au ca efect provocarea tusei, cum ar fi: aplicarea unor usoare lovituri in spate (cu fata palmara a degetelor sau cu palma in caus), la nivelul primelor + vertebre dorsale; aplicarea unor presiuni vibrate la nivelul manubriului sternal; aplicarea unor usoare presiuni (cu fata palmara a indexului si mediusului de la fiecare mana) de o parte si de alta a portiunii cervicale a traheii, coborand pana in unghiul sternal superior, unde se insista.

APL$CAT$$LE !ASA?ULU$ $# A%ECT$U#$ ALE APARATULU$ RESP$RAT R !asajul in astmul bronsic 2ata fiind pozitia caracteristica a astmaticului in timpul crizei (cu umerii ridicati, pentru a facilita inspiratia), masajul zonei cervico scapulare, vizand relaxarea locala, este foarte indicat, neexcluzandu se insa nici masajul spatelui, toracelui, fetei si a tuturor tuturor zonelor corporale care sunt gasite
tensionate la examinare. #e recomanda folosirea procedeelor de tip sedativ: presiuni alunecate profunde si framantat lent la nivelul musculaturii supratensionate (musculatura inspiratorie, a gatului, spatelui, umerilor, fetei, mainilor etc.), pentru fata si maini putandu se folosi si frictiuni lente, executate cu intensitate mica, cu pastrarea permanenta a contactului cu pielea.

4a nivelul toracelui, masajul spatiilor intercostale, efectuat cu pulpele degetelor, nu trebuie sa declanseze reflexul inspirator (care reproduce comportamentul ventilator din timpul crizei), iar daca acesta apare totusi, se va aplica imediat masajul recomandat pentru stimularea expiratiei si mobilizarea pasiva a custii toracice in sens expirator. In timpul aplicarii masajului la pacientii cu astm bronsic nu se foloseste talcU

!asajul in combaterea sec4elelor pleure/iilor 2aca reeducarea respiratorie este indicata in toate cazurile dupa pleurizie, masajul are un camp de aplicare mai restrans. >ibrozarea retractile care rezulta din organizarea lichidului de staza in cavitatea pleurala, tinde sa provoace blocarea hemitoracelui pe partea afectata. (deficit mecanic) &entru prevenirea sau combaterea acestui deficit mecanic, sunt mai indicate exercitiile de recuperare a mobilitatii custii toracice, dar pot fi folosite si procedee de masaj, cum ar fi: presiuni alunecate executate cu varfurile degetelor pozitionate fiecare intr un spatiu intercostals, dirijate de la stern spre coloana (pacientul in laterocubit pe partea sanatoasa, cu membrul superior de partea afectata ridicat complet); ridicari de muschi si rulari ale cutei astfel obtinute, executate in scopul mobilizarii infiltratului; se mai poate adauga la tehnicile prin care ajuta sau opune rezistenta miscarilor respiratorii ale pacientului, o stimulare punctiforma a spatiilor intercostale. =asajul poate fi practicat imediat dupa depasirea perioadei febrile (* + saptamani), sedintele fiind zilnice, timp de ( * saptamani si durand in general ', (5 minute. >recventa sedintelor poate descreste treptat, in functie de evolutia bolii. &ractica a demonstrat ca pentru inlaturarea sechelelor pleureziei sunt necesare, de obicei, aproximativ ', sedinte.

PR T C LUL U#E$ SE5$#TE 5E !ASA? TERAPEUT$C $# AST!UL 9R #S$C ALER'$C

2ate personale Mume si prenume: M.&. *6 ani #ex: masculin; &rofesia: tamplar (in timpul activitatii profesionale membrele superioare sunt cele mai solicitate; mediul in care lucreaza are un grad ridicat de toxicitate: praf, miros de lac, vopsea) Nrad de antrenament: crescut. 2ata luarii in evidenta: '5.5*.(55+ '. 5iagnostic clinic complet: astm bronsic alergic +) Anamne/a a).!onvorbirea 8 boala a debutat in urma cu trei ani; a suferit repetate crize, mai ales in timpul serviciului, cand intra in contact cu factorii alergeni.%ceste crize se insotesc de palpitatii, greata si uneori voma. b).%ntecedente personale: fumator de ', ani .)$storicul bolii 8 debut brusc; a evoluat cu accese de dispnee, bradipnee cu expir prelungit, tuse chinuitoare, productiva, cu expectoratie +.Scopul programului si al sedintei 8 terapeutic recuperator; ,. biective generale de tratament: cresterea capacitatii de efort a organismului; reeducarea respiratiei; eliminarea secretiilor bronsice; imbunatatirea ventilatiei pulmonare; imbunatatirea circulatiei periferice. =) Protocolul sedintei de masaj a-)!etoda8 masaj clasic 8 (5 minute &entru relaxare pozitia pacientului: asezat cu trunchiul inclinat inainte si capul sprijinit pe antebrate; pozitia terapeutului: in spatele pacientului &rocedee si te nici efleuraj cu fata palmara, superficial, simultan, longitudinal; ' min presiuni alunecate profunde, medii, simultan, pornind de la occiput, de o parte si de alta a liniei mediane, coborand pana la baza gatului, intre omoplati spre umeri 8(,, min; framantat in cuta medie (val) cu presiuni mijlocii, simultan, apoi alternativ, pe rand, pe fiecare umar 8 (,,min vibratii alunecate, ascendente, cu palma, pe regiunea dorsala superioara 8 ' min. &e toracele anterior pozitia pacientului: asezat rezemat pozitia terapeutului: lateral &rocedee si tehnici presiuni alunecate, profunde, lateral (spre umeri), cu fata palmara, simultan 8(,, min framantat in cutacu priza police si degete, la nivelul partii anterioare a umarului, cu directie oblica in sus 8 (,,min &entru mobilizarea secretiilor bronsice pozitia pacientului: decubit ventral;

pozitia terapeutului: lateral &rocedee si te nici0 presiuni vibrate pe timp expirator la nivelul toracelui anterior, intai inferior, mediu, apoi superior, efectuate simultan 8 ( min &entru eliminarea secretiilor (provocarea tusei) pozitia pacientului: sezand; pozitia terapeutului: lateral &rocedee si te nici: tapotament (in caus) efectuat usor la nivelul primelor vertebre dorsale 8 ( min presiuni vibrate la nivelul manubriului sternal urmate de usoare presiuni cu fata palmara a indexului si mediusului de la fiecare mana, de o parte si de alta a portiunii cervicale a traheei, coborand pana la unghiul sternal unde se insista (min .)!etoda8 Reflexoterapie 8 *+ min &rocedeu: masaj reflex al piciorului *e nica: &resiuni insotite de frictiuni circulare foarte bine localizate pe urmatoarele puncte si zone din talpa Scopul: eliminarea toxinelor din organism a.3rgane de filtrare si eliminare a substantelor toxice: traseu renal (V( min; limfa corp superior 8 'V'min limfa abdominala 8 'V' min b. 3rgane care contribuie la circulatia si regenerarea sangelui splina 8 'min; ficat 8 'min c. 3rgane care genereaza energie pentru refacere: plex solar 8 ',,V',, min stomac 8 'V'min intestin subtire 8 'V' min intestin gros 8 *5V*5 sec d. Nlande emisfere cerebrale (hipotalamus) 8 'V' min hipofiza *5V*5 sec suprarenale 'V'min paratiroida 'V'min e. 3rgane bolnave plamani (V(min bronhii (V(min f. @estul organelor a caror zona a fost depistata dureroasa apendice *5V*5sec

!etabolismul
3rice functie a organismului se indeplineste prin consumarea unei cantitati de energie. %ceasta energie este luata de organism din mediul inconjurator sub forma de ener!ie c imica# care se gaseste acumulata in substantele alimentare. &entru eliberarea energiei din acestea au loc nume roase reactii chimice, din care rezulta si unele substante, pe care organismul le elimina in mediu. Energia intrata in organism nu se pierde, ci se transforma si se intoarce in mediu sub alte forme. Intre organism si mediu se realizeaza un schimb permanent de substante si de energie care poarta denumirea de metabolism. =etabolismul este functia fundamentala a vietii. Incetarea lui determina moartea organismului. =etabolismul se prezinta sub doua aspecte: K metabolismul intermediar sau al substantelor/ K metabolismul ener!etic. %ceasta impartire este numai de ordin didactic, deoarece energia este o componenta obligatorie a reactiilor chimice. !ETA9 L$S!UL $#TER!E5$AR SAU AL SU9STA#TEL R &rin metabolismul intermediar sau al substantelor se intelege schimbul de substante care se face intre organism si mediu# precum si toate transformarile pe care le sufera acestea din momentul in care patrund in organism si pana cand sint eliminate in mediu. In aceste transformari distingem doua faze 0 . primd faza# in care substantele intrate in organism sint transformate, in interiorul celulelor, in substantele organice proprii acestora, in care sunt incorporate, transformare care se numeste asimilatie sau anabolism. %similatia este deci procesul care se petrece in protoplasma fiecarei celule si prin care aceasta sintetizeaza protoplasma noua care se alatura celei preexistente. &rin asimilatie, masa de protoplasma (cito plasma si nucleu) se mareste si deci celula creste. " doua faza este aceea in care oxigenul venit din mediul inconjurator ajunge in protoplasma si oxideaza substantele organice, distrugand astfel o parte din protoplasma ; acest proces de oxidare a protoplasmei se numeste dezasimilatie sau catabolism. !a rezultat al dezasimilatiei se elibereaza ener!ia de care are nevoie organismul si se formeaza, totodata, substante nefolositoare pentru organism, care se numesc substante de dezasimilatie sau de excretie# pe care organismul le elimina in mediu. %similatia si dezasimilatia constituie cele doua laturi ale metabolismului. !eea ce caracterizeaza metabolismul este legatura strinsa si conditionarea reciproca a acestor doua aspecte ale lui. >iecare dintre ele nu are loc decat daca este precedat de celalalt. %similatia, fiind un proces de sinteza, nu poate sa se produca fara energia care se elibereaza prin dezasimilatie, iar dezasimilatia, fiind un proces de descompunere, nu poate sa se realizeze decat pe seama substantei sintetizate prin asimilatie. 2atorita acestei conditionari reciproce, cele doua procese formeaza un tot unitar. 3 alta caracteristica a metabolismulni este raportul dintre intensitatea celor doua procese; intr un organism tanar, intensitatea asimilatiei predomina fata de intensitatea dezasimilatiei; se formeaza mai multa protoplasma decat se oxideaza si, ca urmare, corpul creste. %ceasta faza din dezvoltarea organismului poarta denumirea de faza de crestere. Intr un anumit stadiu al vietii organismului, intensitatile celor doua procese se echilibreaza, adica se formeaza tot atata protoplasma cit se distruge ; organismul nici nu creste, nici nu scade in greutate. %ceasta este faza de maturitate a organismului. In ultima faza de dezvoltare a organismului, care se numeste faza de batranete # intensitatea asimilatiei scade treptat, in timp ce intensitatea dezasimilatiei creste. In cele din urma, asimilatia se opreste; aceasta determina oprirea dezasimilatiei, deci a metabolismului, si organismul moare. =oartea este deci, in esenta, incetarea metabolismului. In legatura cu desfasurarea metabolismului trebuie remarcat faptul ca, intre momentul intrarii substantelor in organism si acela al eliminarii lor, ca produse de dezasimilatie, se realizeaza un lant foarte complicat de reactii chimice, care se produc prin actiunea unui foarte mare numar de fermenti. @eactiile metabolice# ca majoritatea reactiilor chimice ale organismului, sunt reactii enzimatice sau fermentative.

Ainand seama de faptul ca diferitele substante care patrund in organism au compozitie chimica diferita si roluri deosebite, inseamna ca metabolismul diferitelor substante nu se face la fel.

=EA%.34I#=B4 N4B!I2E43@

Nlucidele, ajunse in urma digestiei sub forma de monozaharide (glucoza, galactoza, fructoza, etc.) dupa ce trec bariera intestinala, ajung prin vena porta la ficat. %ici, o parte se transforma, prin sinteza in glicogen (glicogenogeneza), ca substanta de rezerva, iar o alta parte (numai glucoza) trece in circulatia generala, pentru uzul organelor si tesuturilor. %cestea nu pot folosi glucidele decat sub forma de glucoza. &rin functia glicogenolitica a ficatului, glicogenul este transformat, la nevoie, in glucoza si trecut in sange in asa masura, incat sa nu depaseasca 'K ',, gS) 55. Nlucoza sanguina este fie folosita direct de organe, pentru nevoile lor energetice, fie transformata, la nivelul muschilor, in glicogen propriu acestora # ca substanta de rezerva. %cesta este intrebuintat de muschi in activitatea lor, dand nastere acidului lactic. Nlicogenul se mai poate sintetiza in ficat, prin functia gliconeogenetica si din substante neglucidice, astfel: din acid piruvic si acid lactic# ca produsi ai metabolismului glucidelor ; din glicerina# ca produs al metabolismului lipidelor etc. 2egradarea glucozei in organism are loc in doua faze : o faza anaeroba si o faza aeroba. $ a z a a n a e r o b a . In aceasta faza, care are loc in lipsa oxigenului, de obicei in muschi, glucoza este degradata pana. la acid lactic# ca produs final si energie. !aracteristic este faptul ca, in aceasta faza, energia este pusa urgent la dispozitia organismului. %cest proces are dezavantajul ca este limitativ, adica nu elibereaza intreaga cantitate de energie potentiala cumulata. $ a z a a e r o b a are loc in prezenta oxigenului si urmeaza dupa faza anaeroba. In aceasta faza, glucoza este transformata pana la produsi finali K bioxid de carbon, apa si energie. &rocesele
au loc lent, insa pun in libertate intreaga cantitate de energie cumulata.

2e retinut ca in metabolismul lor, glucidele in exces se transforma. in grasimi si se depun in organism ca atare.

=EA%.34I#=B4 4I&I2E43@ 4ipidele sunt substante de mare importanta pentru producerea, energiei necesara organismului. Ele se absorb prin vilozitatile intestinale, sub forma de glicerina si acizi grasi, si se resintetizeaza sub forma de grasimi specifice, adica grasimi proprii organismului, incepind chiar din celulele vilozitatilor. 2upa absorbtie, lipidele resintetizate, ca lipide proprii organismului omului, iau doua cai : cea mai mare parte (75 K65;) trece in aparatul limfatic si apoi in circulatia generala, iar o mica parte ((5K*5;), pe calea venei porte, ajunge in ficat. &rin canalul toracic si prin venele hepatice, lipidele ajung in sange (in circulatia generala). %ici, ele se gasesc sub forma de compusi lipoproteici, acestia fiind, de altfel, forma sub care se face transportul lipidelor in singe. !u ajutorul sangelui, lipidele ajung la celulele tesuturilor, unde se pot distribui in modul urmator : K unele intra in constitutia componentilor citoplasmatici si, de aceea, se numesc grasimi de constitutie; acestea se gasesc in toate celulele corpului; K altele se depoziteaza in unele celule sub forma de material de rezerva; ele poarta denumirea de grasimi de rezerva si se depoziteaza in celulele adipoase din hipoderm sau in celulele din jurul unor organe si vase sanguine. Nrasimile de rezerva pot sa fie usor mobilizate, adica transformate in forme utilizabile in cazul cand organismul are nevoie de ele. !antitatea de grasime care se depune ca rezerva variaza cu numerosi factori ca : regimul alimentar, conditiile de viata, sexul, varsta, starea sanatatii etc. Mormal, cantitatea de grasime din corp, la om, variaza intre '5 si (5 ;; in cazuri patologice, poate sa ajunga la ,5;. In singe, cantitatea de grasime este ,K-;, dar ea poate sa varieze destul de mult.

Nrasimile din corp nu provin numai din grasimile ingerate, ci o buna parte poate sa provina din transformarea glucidelor sau a protidelor. 4ipidele organismului reprezinta cea mai importanta sursa de caldura a organismului; ele sunt substante termogene prin excelenta. Intocmai ca si glucidele, lipidele sint oxidate in celule. &rodusii finali ai oxidarii sint ?(3 si !3(, cu eliberarea unei mari cantitati de energie#care se transforma in caldura. 3xidarea lipidelor se afla sub influenta oxidarii glucidelor. 2aca apar tulburari ale metabolismului glucidic, apar modificari si in metabolismul lipidelor. Bn rol deosebit in metabolismul lipidelor il are ficatul. =EA%.34I#=B4 &@3AI2E43@ &rotidele se absorb prin vilozitatile intestinale, sub forma de aminoacizi care trec direct in sange si, o data cu acesta, ajung la celule care iau aminoacizii necesari pentru sinteza protidelor proprii. &entru aceasta sinteza sint necesari aminoacizii care intra in constitutia protidelor proprii. Bnii dintre aminoacizi se gasesc in absolut toate protidele si se numesc aminoacizi principali sau esentiali; altii lipsesc din unele protide, fapt pentru care poarta denumirea de aminoacizi secundari sau accesorii. !eea ce este caracteristic in metabolismul protidelor este faptul ca, din aminoacizii aflati in sange, celulele folosesc numai atat cat este necesar pentru a produce cantitatea corespunzatoare de protide specifice; restul de aminoacizi este oxidat sau transformat in glucide si lipide. %minoacizii nu se depun sub forma de rezerva.

=EA%.34I#=B4 %&EI #I %4 #%@B@I43@ =IME.%4E


#arurile minerale si apa nu sunt nici substante nutritive si nici energetice. Ele au insa un rol deosebit de important intr o serie de procese fiziologice.
!ETA9 L$S!UL APE$

%pa constituie circa 75; din greutatea corpului unui adult si circa 65; din cea a unui copil. @o l ul a p e i : K alcatuieste partea fundamentala a mediului intern (plasma sanguina, lichidul tisular si limfa). 2aca organismul nu este aprovizionat cu apa moare in citeva zile, prin deshidratare, pe cand fara hrana poate trai *,K,5 de zile; K are rol de solvent al tuturor substantelor care se absorb prin sange si limfa ; K transporta substantele dizolvate in ea la celule si ia din ele produsii de dezasimilatie, pe care ii duce la organele de excretie (rinichi, piele); K inlesneste reactiile chimice din organism, intrucat toate aceste reactii se produc numai in solutii apoase; K ia parte la mentinerca temperaturii constante a corpului # prin evaporare la nivelul pielii. 3rganismul omului adult are nevoie de circa (K(,, ' apa)(+ de ore.

%pa din organism provine din doua surse : K din ingerarea lichidelor si a hranei # circa (l, cantitatea ingerata depinzind de apa eliminata din organism; K din oxidarea subsiantelor organice# in procesul de dezasimilatie. Eliminarea apei din organism se face prin rinichi (urina), prin piele (sudoare), prin plamani (aer expirat) si prin intestinul gros (fecale). !ea mai mare cantitate se elimina prin rinichi, circa * ,55 g)(+ de ore, iar prin celelalte organe circa ' 555 g. Intre apa ingerata si apa eliminata exista un echilibru. %cest echilibru este pastrat prin senzatia de sete# ori de cate ori eliminarea depaseste ingerarea. %portul dintre cantitatea de apa consumata si cea eliminata reprezinta bilantul hidric. !ETA9 L$S!UL SARUR$L R !$#ERALE #arurile minerale insotesc apa, fiind prezente in toate lichidele si celulele din organism. Ele formeaza aproximativ ,; din greutatea generala a corpului, gasindu se in cea mai mare cantitate in oase. 3 parte din ele se elimina zilnic prin urina si sunt inlocuite o data cu ingerarea hranei.

+ o I ul s a r u r i l o r m i n e r a l e 0 1 iau parte la constituirea protoplasmei# prin combinare cu protidele, avand deci rol plastic/ 1 iau parte la transportul gazelor din sange# mai ales sub forma de ioni; K regleaza presiunea osmotica a lichidelor din organism (Ma!l); K mentin echilibrul acidobazic (p?) ; K conditioneazd permeabilitatea peretilor capilarelor si a membranei celulare# pentru substantele solubile in grasimi si apa; K activeaza procesele de fermentatie din substanta vie (protoplasma); K au o importanta deosebita in activitatea neuromusculara. 2intre elementele care formeaza sarurile minerale. o importanta deosebita o au : calciul, fosforul, sodiul, potasiul, sulful. fierul si iodul.

!ETA9 L$S!UL E#ER'ET$C &rin metabolism energetic se intelege schimbul de energie care are loc intre organism si mediul inconjurator, precum si transformarile energetice care au loc in metabolismul substantelor . =etabolismul energetic se realizeaza ca urmare a metabolismului substantelor organice, prin care se introduce in organism energia sub forma de energie chimica, cuprinsa in molecula acestora. In organism, o parte din energia eliberata prin degradarea acestor substante este folosita in diferitele procese de sinteza sau de efectuare a unor functii iar o alta parte este stocata sub forma de rezerva in anumite substante, numite substante macroergice sau substante bogate in energie. 2in aceste substante, energia este eliberata treptat, pe masura nevoilor organismului. In cele din urma, toate formele de energie se transforma in energie calorica. Energia calorica produsa in organism reprezinta caldura animala. In determinarea energiei absorbite si consumate de organism, tinem seama de faptul ca toata energia calorica din organism este eliberata prin oxidarea substantelor organice si de faptul ca, pentru aceasta oxidare, este nevoie de o anumita cantitate de oxigen. !aldura se exprima in calorii. #e folosesc doua feluri de valori: calorii mari si calorii mici. 5 calorie mare reprezinta cantitatea de caldura necesara pentru ca ' 555 ml apa sa si ridice temperatura cu 'S, iar o calorie mica este de ' 555 de ori mai mica decat o calorie mare. In oxidarea diferitelor substante organice se constata ca la consumul unei cantitati de oxigen se degajeaza o anumita cantitate de !3(. @aportul dintre volumul de !5( degajat si volumul de oxigen consumat se numeste coeficient respirator/ valoarea acestuia variaza cu natura substantei oxidate. &rin cunoasterea metabolismului energetic se poate urmari starea functionala a organismului.

!ETA9 LTS!UL 9A&AL =etabolismul bazal este nivelul cel mai scazut de consum de energie, necesar intretinerii functiilor vitale ale organismului (digestia, respiratia, circulatia, excretia, activitatea sistemului nervos etc.) in stare de repaus absolut . repausul absolut se refera la un repaus complet atat al musculaturii scheletice, cat si al musculaturii tractului digestiv. &entru ca termoreglarea organismului sa fie solicitata la minimum, determinarea metabolismului bazal se face la o temperatura constanta a camerei (',S K (5S). In aceste conditii, valoarea metabolismului bazal este constanta si ea este apreciata la o calorie mare pentru un Lg greutate pe fiecare ora, ceea ce revine pentru un individ adult normal, in greutate de -, Lg, pentru (+ de ore, un consum de energie de ' ,-5 calorii mari. #e considera ca limite normale valorile cuprinse intre V'5 si K,;. !ercetarile au aratat ca valoarea metabolismului bazal variaza, intr o masura oarecare, cu varsta si cu sexul. =etabolismul bazal variaza cu starea organismului. %ceasta ne permite sa folosim valoarea metabolismului bazal pentru stabilirea starii organismului. >oarte importante tulburari ale metabolismului bazal se produc in cazul unor dereglari ale functionarii sistemului glandular endocrin sau ale sistemului nervos. In aceste cazuri, metabolismul bazal poate sa creasca sau sa scada. # a aratat ca metabolismul bazal este consumul de energie corespunzator repausului absolut. %cesta este realizat asezand individul in pozitia culcat, la un interval de aproximativ '( ore de la ingerarea hranei si la (+ de ore de la ingerarea ultimei cantitati de protide, ele avind proprietatea de a mari arderile din organism si deci si metabolismul bazal. 2eoarece

persoana nu a ingerat nimic de '( ore, musculatura tractului digestiv nu face nici un consum de energie. In cazul cand pozitia corpului se schimba, cand muschii scheletici sau digestivi intra in functiune, valoarea metabolismului creste, in raport cu intensitatea activitatii desfasurate de organism. # a constatat ca metabolismul creste proportional cu cresterea intensitatii activitatii musculare, putand sa ajunga pana la 7 555 cal. mari. 9aloarea metabolismului variaza si in functie de conditiile externe in care se desfasoara activitatea organismului. !unoasterea metabolismului energetic da indicatii asupra cantitatii de substante care se consuma in organism si care vor trebui redate organismului sub forma de alimente. &e baza cunoasterii consumului de energie al unui organism, putem stabili felul cum trebuie alimentat organismul, adica normele de alimentatie. RAT$A AL$!E#TARA 3mul foloseste, in general, pentru intretinerea si mentinerea starii de sanatate a organismului, alimente provenite din regnul vegetal si cel animal. &roportia alimeutelor care alcatuiesc ratia alimentara necesara pentru (+ de ore, variaza de la popor la popor. Ea este in functie de regiunea geografica, de ocupatia oamenilor, de modul de viata, precum si de particularitatile fiziologice ale organismului. %limentatia organismului trebuie astfel reglementata, incat sa corespunda cantitativ si calitativ nevoilor acestuia. &entru aceasta, trebuie sa se cunoasca atat nevoile organismului, cat si valoarea nutritiva a diferitelor alimente. 3 ratie alimentara trebuie sa cuprinda atat substante energetice # cat si substante plastice necesare mentinerii in stare normala a tesuturilor. Mevoile energetice ale organismului se pot stabili in functie de cantitatea de oxigen consumata. Mevoile energetice ale organismului. Ainind seama de faptul ca nevoia de energie a organismului este direct proportionala cu intensitatea efortului depus, ratia alimentara va fi diferita pentru diversele categorii profesionale si se masoara in calorii. @atia alimentara se intocmeste in legatura cu natura muncii, prin adaugarea la cantitatea de alimente care reprezinta ' -55 cal. considerata cantitatea minima necesara organismului in repaus, a unei cantitati de alimente necesare sa acopere nevoia de calorii pentru efortul depus in plus. &entru aceasta este necesar sa se cunoasca continutul in factori nutritivi al diferitelor alimente, precum si valoarea calorica a acestora. 4a intocmirea ratiei alimentare este necesar sa se tina seama si de urmatoarele consideratii: '. @atia de glucide este in functie de varsta individului si de efort: K la copii, este de *55K,55 g)zi; K la adult, este de +55 g)zi. In efort, aceasta creste, in functie de durata si intensitatea efortului: K in efort intens, ratia este de ,55 g)zi; K in efort obositor, este de -55 g)zi. 4a varstnici, din cauza scaderii metabolismului, nevoile de glucide sunt scazute, fiind cuprinse intre (55 si *55 g)zi. 2aca din ratia alimentara lipsesc glucidele timp mai indelungat, pe langa alte tulburari, apar si tulburari de natura nervoasa. (. @atia de lipide. Mevoile organismului in lipide depind, ca si in cazul glucidelor, de varsta individului, de efort si de clima. %stfel: K la copii, cantitatea de lipide necesara este de ( K * g)Lilocorp) (+ de ore; K la adulti, nevoile sunt de asemenea crescute, incat este necesar ca, pe langa cantitatea normala de lipide ceruta, sa se mai adauge ''5 '-5 g, pentru a mari cantitatea de energie calorica folosita in efort; K la batrani, nevoile de lipide sint scazute, variind intre 5,- si 5,: g)Lilocorp)(+ de ore. In regiunile cu clima rece, cantitatea de lipide din ratia alimentara trebuie marita. *. @atia de protide. 2atorita procesului de dezasimilatie, in organism au loc permanente distrugeri de substante proteice. # a calculat ca in (+ de ore se distrug ': *( g substante proteice. &entru refacerea acestora, organismul trebuie sa primeasca zilnic, sub forma de alimente, o cantitate de protide, care, pe de o parte, sa compenseze aceste pierderi, iar pe de alta parte sa asigure formarea de tesuturi noi, la organismele in crestere. Mevoile de protide ale organismului sunt in functie de starea fiziologica a acestuia, astfel: la copii, ratia optima este de *,, g)Lilocorp)(+ de ore; la adult, ratia optima este de circa ( g)Lilocorp)(+ de ore. In eforturi fizice mari, proportia de protide trebuie scazuta, intrucat unii aminoacizi avand o actiune stimulatoare asupra

metabolismului energetic, produc o cheltuiala suplimentara de energie, care nu este intrebuintata in efectuarea de lucru mecanic; la batrani, nevoile de protide sunt scazute.

Aplicatiile masajului in afectiuni digestive, metabolice si endocrine

Efectele masajului asupra aparatului digestiv Efectele masajului asupra aparatului digestiv pot fi abordate din doua puncte de vedere: mecanic si reflex (direct si indirect), astfel: 'fectele mecanice sau directe #e obtin ca urmare a aplicarii procedeelor de masaj in scopul influentarii peretilor organelor respective, compresarea mecanica a peretilor favorizand deplasarea continutului acestora; acest efect este urmarit, mai ales, in masajul colonului la constipatii, precum si in scop de facilitare a evacuarii unei vezici.In functie de modul in care se aplica masajul se poate obtine fie un efect de stimulare (in starile de atonie), fie un efect relaxator (in starile spastice). Arebuie mentionat ca fibra musculara neteda are un prag de excitabilitate mai ridicat decat fibra striata si un timp de latenta mult mai mare, ca urmare, pentru a obtine efectul urmarit, masajul va fi adaptat corespunzator (prin aplicarea procedeelor cu intensitate si frecventa mai mica, pentru a lasa suficient timp fibrei respective pentru elaborarea raspunsului). !a o dovada a efectelor mecanice, produse prin aplicarea masajului abdominal asupra organelor din cavitatea abdominala, este aparitia zgomotelor de tranzit care indica o crestere a peristaltismului. 'fectele reflexe sau indirecte Mu pot fi net disociate de cele mecanice. ele transmitandu se prin intermediul pielii care se interpune in permanenta, chiar si atunci cand se urmareste obtinerea doar a unui efect pe cale mecanica. 3btinerea unor efecte reflexe se urmareste, mai ales, in interventiile efectuate tn scopul tratarii unor afectiuni la nivelul stomacului, intestinelor si vezicii biliare, in principal, prin folosirea. efleurajului, frictiunilor superficiale si a tapotamentului tangential.

Aplicatiile masajuiui in afectiuni digestive

=asajul prin care se urmareste influentarea functionarii organelor din cavitatea abdominala, se deosebeste de masajul peretelui abdominal prin modificari ale tehnicii de aplicare si prin anumite indicatii speciale. &ozitia recomandata pentru pacient, in timpul aplicarii masajului, va fi aceeasi ca si in cazul aplicarii masajului peretelui abdominal, si anume culcat rezemat, cu membrele inferioare usor flectate. #e poate efectua masajul asupra intregului abdomen, in scopul influentarii tuturor organelor din cavitatea abdominala, sau se poate masa doar zona corespunzatoare unor anumite organe: stomac, colon, ficat, vezica biliara etc., in scopul influentarii acestora.

!asajul intregului abdomen incepe cu efleuraj constand in neteziri lungi si scurte, alternative si simultane, care pornesc de la ombilic in sus, continuand lateral si in jos spre flancuri si se incheie in jos si spre inauntru, spre simfiza pubiana. >rictiunea se executa cu fata palmara a degetelor, incepand de jos in sus pe colonul ascendent, continuand pe colonul transvers si se incheindu se pe colonul descendent, de sus in jos (sensul fiind cel al evacuarii), dupa care se aplica frictiunea cu toata palma, pe mezogastru. &entru a inlocui framantatul, se foloseste un procedeu de presiune alunecata transversala, dinspre flancuri spre linia alba, palmele aplicandu se pe flancuri, intre coaste si crestele iliace si alunecand spre linia mediana, cu presiune (apasare) uniforma, incrucisandu se si continuand sa alunece spre flancul opus; procedeul se repeta schimband nivelul la care se aplica, pentru a influenta intregul continut al cavitatii abdominale. Aapotamentul tangential si percutatul usor se aplica urmand traseul colonului, mai puternic pe colonul ascendent, mai usor pe colonul transvers si foarte usor pe colonul descendent. 9ibratia se executa manual, cu presiune moderata, pe epigastru, subcostal dreapta si stanga si suprapubian. =asajul continutului abdominal se incheie cu neteziri usoare,linistitoare. !asajul principalelor organe intraabdominale !orespondenta zonelor abdominale cu organele intraabdominale este urmatoarea: hipocondrul drept < ficat si vezica biliara; epigastru < stomac; hipocondrul stang < splina; flancul drept < colon ascendent si unghiul hepatic; mezogastru < colon transvers, intestin subtire si o parte a stomacului; flancul stang < colon descendent, unghiul splenic, o parte a colonului sigmoid; fosa inghinala dreapta < apendice; hipogastru < organe uro genitale; fosa inghinala stanga < colon sigmoid si rect. !asajul stomacului !onsta in neteziri si presiuni alunecate, executate in lungul marii si micii curburi a stomacului. incercand sa i se imprime acestuia o miscare de ridicare (prin usoara impingere pe directia oblic stanga sus), urmate de frictiuni asociate cu presiuni de intensitate medie, executate cu o mana sau cu mainile suprapuse si presiuni asociate cu vibratii pe regiunea epigastrica, orientate in sus si spre stanga, mai ales pe timpul expirator. !asajul intestinului subtire consta intr o presiune circulara (in sensul evacuarii), executata cu palma in caus pe ombilic. !asajul colonului se executa segmentar, incepand cu porfiunea ascendenta, continuand cu cea transversala si terminand cu cea descendenta. &rincipalul procedeu este netezirea, executata apasat, mana dupa mana. sau mana peste mana, alunecand si presand in sensul evacuarii continutului, de la nivelul cecului in sus spre unghiul hepatic, din acest punct, transversal spre unghiul splenic si apoi in sens descendent, spre fosa iliaca stanga, pana la nivelul simfizei pubiene. >rictiunea se executa cu fata palmara a degetelor, parcurgand acelasi traseu, prin miscari scurte circulare. liniare sau in zi!-za!/ se poate aplica pe colon si un tapotament tangential sau un percutat usor, executate cu varfurile degetelor si urmand acelasi traseu. !asajul ficatului si al ve/icii biliare consta in:

aplicarea unor neteziri usoare la nivelul regiunii subcostale , drepte (hipocondrul drept), prin alunecari alternative de la linia mediana anterioara a trunchiului spre flancul drept si spate, executate cu trecere peste coaste si sub nivelul lor; aplicarea unor frictiuni executate cu palma si cu marginea cubitala a mainii
aplicarea unor presiuni asociate cu vibratii, mai ales in timpul inspiratiei profunde (par a fi cele mai eficiente) si a efleurajului asociat cu vibratii.

!asajul abdominal are indicatii in urmatoarele afectiuni: disLinezii biliare (tulburari de evacuare a bilei); constipatii; tulburari ale motilitatii stomacului; ptoze ale viscerelor abdominale; periviscerite (aderente ale organelor). =asajul abdominal este contraindicat in urmatoarele afectiuni: inflamatii ale organelor din cavitatea abdominalaesau subacute); ulcere in faza activa; peritonita; tumori maligne; la sugari. Arebuie retinut faptul ca doar tulburarile functionale pot fi tratate prin masajul aplicat in paralel cu alte forme de tratament; aceste tulburari fiind adesea legate de disfunctii mai complexe, a caror exprimare digestiva nu este decat un aspect, este bine ca pacientul sa fie abordat din punct de vedere general. $n afectiuni gastrice =etoda Nrossi. &entru ptoze si insuficiente secretorii Yi de motilitate, cea mai indicata se pare ca este

$n afectiuni intestinale =asajul abdominal are indicatii in constipatiile functionale (care apar mai ales la batrani, la cei care sunt imobilizati la pat, in urma unor greseli de dieta sau ca urmare a sedentarismului excesiv). =odalitatea de actionare prin masaj difera atunci cand este vorba despre constipatii datorate unui colon hipoton sau hiperton. In caz de hipotonie localizata mai ales la nivelul colonului ascendent, se recomanda aplicarea unui masaj stimulativ, care consta in efleuraj, presiuni alunecate destul de profunde, lente, executate pe traiectul colonului, in sensul tranzitului; pentru zonele cu stazele cele mai rebele se foloseste asa numitul 0procedeu de fragmentare0 constand in frictiuni executate intre police si celelalte degete. #e recomanda si aplicarea procedeelor stimulative superficiale (pe tegumente), pentru a determina, pe cale reflexa, la distanta, declansarea contractiilor muschilor netezi ai peretelui colonului; de obicei, se asociaza si masajul intestinului subtire. In caz de hipertonie (colon spastic, localizat mai ales la nivelul colonului descendent), se recomanda aplicarea unor procedee . calmante, relaxatoare (efleuraj, presiuni alunecate, frictiuni superficiale, lente, cu amplitudine mare, executate cu palma), la nivelul peretelui abdominal, executate in sens circular, in cercuri descrescatoare care converg spre colonul descendent (asa numita tehnica 0in palnie0), urmate de presiuni asociate cu vibratii, executate cu intensitate crescatoare.

Aplicatiile masajului in obezitate %plicarea masajului in obezitate trebuie sa tina cont de doua aspecte, care deriva din practica, astfel.

Arebuie evitata practicarea unui masaj agresiv, chiar daca exista opinia ca numai un masaj foarte puternic si, eventual, dureros poate contribui la scaderea stratului adipos. Arebuie tinut cont de faptul ca, dincolo de efectele sale mecanice si reflexe, masajul urmareste mai ales obtinerea unei 0impacari0 a subiectului cu propriul sau corp pe care, aflat in aceasta stare, il renega, ori acest lucru nu se poate realiza sub nici o forma printr un mod de actionare agresiv. In obezitatea androgina, masajul toracelui este la fel de important ca si cel al abdomenului, eficienta sa putandu se constata chiar mai rapid. #tratul adipos care acopera toracele ingreuiaza travaliul pulmonar ventilator al pacientului, conducand la hipoxie si chiar la cianozare. &ractica demonstreaza ca aceasta 0vesta0 adiposo fibroasa care imbraca peretele toracic este mai usor de inlaturat decat stratul adipos de pe abdomen, unde prezenta viscerelor limiteaza posibilitatea de aplicare a unui framantat profund. &osologie: sedinte de *5 +5Q, in serii de '5 ',, repetate de ( * ori pe an. =asajul toracelui contribuie, de altfel, si la detensionarea zonelor de proiectie a anginei pectorale (care se poate instala in corelatie cu greutatea exagerata si perturbarea functiei respiratorii).Aensiunile musculare exagerate din aceste zone pot contribui la producerea blocajului respirator in pozitie inspiratorie. ', sedinte de cate (5Q (aplicand masajul pe toracele anterior, posterior si lateral) vor contribui la imbunatatirea spectaculoasa a functiei respiratorii (Indepartand senzatia de dispnee, care uneori provoaca diminuarea presiunii arteriale si aparitia cianozei). #e recomanda folosirea, in principal, a unor procedee de ridicare, stoarcere si presare a paniculului adipos, urmate de presiuni alunecate, profunde si lente, in scop sedativ. Aplicatiile masajului in celulalgii Exista doua mari categorii de distrofii ale tesutului cellular subcutanat in cadrul conventional al 0celulitelor0: celulita boala si celulita simptom. &rima este asociata obezitatii si semnele ei sunt mai discrete, deoarece se pierd intr o masa tisulara bogata; a doua este in functie de patologia organului a carui exprimare reflexa este, fiind mai clara din punct de vedere simptomatic, mai ales daca este vorba despre un subiect slab. Aesutul afectat de celulita este distrofic si dureros la palpare, motiv pentru care trebuie sa se actioneze cu blandete, pentru ca interventia terapeutica sa nu devina neplacuta. &entru a nu deteriora si mai mult o structura a tesutului conjunctiv deja amenintata, este necesara stabilirea unei corecte progresivitati a intensitatii masajului, acesta neaplicandu se decat in paralel cu tratamentul medical al cauzei organice depistate si)sau al obezitatii asociate. &rimul timp al masajului va consta in mobilizarea globala, profunda a tesutului in toate sensurile, folosind suprafata mare de contact pe suprafata mare; in acest scop se vor folosi neteziri, frictiuni, compresiuni blande executate cu palma , incercari de decolare (ridicare) a pielii (fara ciupire) cu varfurile degetelor si framantatul executat cu priza mare (eventual, prinzand o cuta mare de tesut intre partile cubitale ale ambelor maini); din practica, s a constatat ca presiunile alunecate superficiale sunt foarte putin utile si dezagreabile, deoarece maresc hiperestezia obisnuita a epidermei la acesti bolnavi. %cest mod de abordare, care dureaza 5-2 sedinte, poate fi completat cu cateva ciupiri executate cu varfurile degetelor ., pe zonele invecinate, mai putin afectate si mai putin dureroase. %tunci cand tesuturile si au recuperat o oarecare suplete si cand devin mai putin dureroase, masajul se poate aplica din ce in ce mai localizat, respectand o progresie treptata pana cand se ajunge la posibilitatea de aplicare si a celorlalte procedee si tehnici recomandate: ciupiri cu intensitate variabila pe zonele cu noduli sau fibroza, incercari de rulare a pliurilor cutanate. Este recomandata asocierea masajului cu diverse mijloace fizioterapice aplicate local (ionizari, de exemplu), folosirea ultravioletelor si hidroterapiei la sfarsitul sedintei de tratament fiind, de asemenea, o modalitate de actionare utila in incercarea de a reda pielii un anumit tonus. In paralel, este necesar si aproape obligatoriu antrenamentul sistematic al muschilor subiacenti.

biectivele masajului in obstetrica

>oarte frecvent asimilata unei stari patologice, sarcina a fost mult timp citata printre contraindicatiile masajului. In timp, s a dovedit ca nici un argument fiziologic nu sustine aceasta interdictie, fapt care a condus la concluzia ca masajul poate fi aplicat fara riscul aparrfiei unor incidente. !u toate acestea, obstetricienii recomanda foarte putin sau deloc aceasta modalitate simpla si foarte eficienta de a preveni sau inlatura o serie de tulburari care apar si cu care se confrunta. %stfel, in cazul femeii insarcinate, masajul are urmatoarele obiective $ mentinerea tonusului fizic si psihic general, in limite fiziologice; $ mentinerea si, daca este nevoie, imbunatatirea proprietatilor pielii si, mai ales a troficitatii si elasticitatii sale, pentru a p.reveni aparitia vergeturilor; $ mentierea greutatii corporale in limite fiziologice, prin aplicarea masajului in scopul inlaturarii tesutului adipos in exces $ prevenirea si tnlaturarea tulburarilor circulatorii (sanguine si limfatice), frecvente la nivelul membrelor inferioare (edeme, sezatie de greutate si oboseala etc.); $ intretinerea si eventual tonifierea musculaturii suprasolicitate si combaterea durerilor care apar frecvent (mai ales in zona lombara) datorita pozitiei specifice adoptate de gravida. 2upa nastere, femeia are si mai multa nevoie de interventia masajului clasic si a metodelor complementare, ambele putand contribui eficient la revenirea treptata a intregului organism la starea sa din perioada anterioara sarcinii. 2e exemplu, in cazul constituirii vergeturilor, inestetice si demoralizante pentru mama, care si asa se afla o perioada dupa nastere intr un dezechilibru fizic si psihic, se poate interveni eficient prin folosirea masajului.

Specificitatea masajului in afectiunile pediatrice

!ontrar parerii unor specialisti masajul terapeutic nu este contraindicat la copii. Este adevarat ca, calitatea tesuturilor la aceasta varsta face ca refacerea dupa boala sau accident sa se realizeze adesea singura, dar masajul poate avea valoarea sa terapeutica sau poate fi considerat ca adjuvant pretios in multe cazuri. !opilul suporta foarte bine masajul, cu conditia ca acesta sa fie corect adaptat la particularitatile sale. %stfel, datorita faptului ca copilul este instabil, sedintele nu trebuie sa fie prea lungi, iai procedeele de masaj trebuie alternate cu activitati ludice orientate spre scopul urmarit prin

aplicarea tratamentului. Intensitatea masajului va tine cont de faptul ca tesuturile sunt subtiri, modalitatea de actionare fiind stabilita in functie de natura si gravitatea afectiunii. !a regula obligatorie, trebuie evitat: producerea oricarei senzatii de disconfort pe care ar putea o resimti copilul, mai ales in primele sedinte, in caz contrar acesta refuzand tratamentul in continuare.

Aplicatiile masajului in geriatrie Specificitatea masajului in geriatrie .eneficiile pe care le poate aduce aplicarea masajului persoanelor in varsta, au fost cunoscute inca dinaintea aparitiei geriatriei (de exemplu, in sec. Z9I, !hampier, medic regal, il recomanda in una dintre lucrarile sale). In momentul de fata, cele mai multe dintre lucrarile de specialitate, detaliaza igiena vietii si programe de exercitii pentru persoanele in varsta, dar vorbesc foarte putin despre masaj, in timp ce, in realitate, aceasta categoric de populatie dovedeste ca ii apreciaza foarte mult beneficiile.4a subiectii n varsta se regasesc cele mai multe dintre indicatiile masajului amintite pana acum, dar ele au o anumita specificitate, in sensul ca trebuie sa tina cont de terenul pe care se aplica metodele, procedeele si tehnicile selectate. Mu trebuie omis faptul ca, avand in vedere dificultatea aplicarii [inetoterapiei la aceasta categoric de varsta, masajul constituie uneori o indicatie mai importanta chiar decat la celelalte varste. >olosirea masajului in geriatrie este orientata spre atingerea a doua scopuri principale: A) $n scop terapeutic In general, masajul face parte dintr un program de recuperare elaborat si aplicat ca urmare a producerii unui traumatism sau in sprijinul tratamentului afectiunilor reumatismale, neurologice sau organice. Aehnologia generala folosita este aceeasi ca si in cazul celorlalte categorii de varsta, dar pentru a adapta corect masajul la particularitatile pacientului in varsta, terapeutul trebuie sa tina cont de fragilitatea pielii, de impactul major al pozitiilor inconfortabile de masaj, de frecventa insuficientelor cardio vasculare si de frecventa foarte crescuta a hipertensiunii arteriale. 9) $n scop igienic 4a persoanele in varsta, in absenta aspectului patologic, masajul poate contribui la constientizarea si acceptarea propriului corp, asa cum este el. In ultimii ani au fost descoperite suficiente argumente in sprijinul ideii ca 0mizeriile0 batranetii nu se datoreaza decat in parte proceselor fiziologice, o parte insemnata revenind factorului psihologic alterat de singuratate, la care se adauga senzatia de nesiguranta (mai mult sau mai putin puternica), agravand sentimentul de neputinta; ca atare, pe langa senescenta psihica, subestimarea sinelui si autoexcluderea din mediul social determina o importanta ingustare a sferei vitale. =asajul este unul dintre cele mai bune mijloace pentru combaterea acestei inchideri in sine manifestata prin pierderea simtului si dorintei pentru trairea propriei identitati, el avand un rol din ce in ce mai important pe masura diminuarii posibilitatilor de lucru activ la persoanele in varsta. 2in acest punct de vedere, caracteristicile masajului specific geriatriei, pot fi sintetizate astfel:

aplicat la nivelul centurilor scapulara si pelvina si asociat cu tractiuni in ax si mobilizari ale umerilor si soldurilor, contribuie la reincadrarea subiectului in spatiu (pseudo retractiile care apar la aceste nivele simbolizeaza, de fapt, tendinta de retragere din lume a subiectului); masajul extremitatilor contribute la constientizarea acestora, ceea ce simbolizeaza reluarea contactului cu mediul rnconjurator; masajul gatului, mai ales al cefei, asociat cu mobilizari usoare, blande, contribuie la castiguri spectaculoase de mobilitate si, prin aceasta la 0deblocarea0 inchiderii fata de mediul social si la imbunatatirea aptitudinii de a se informa si de a comunica (gatul intepenit simbolizeaza izolarea fata de lumea din jur); masajul abdomenului contribuie la inlaturarea constipatiilor functionale, frecvente la aceasta varsta datorita lipsei de miscare, metoda Nrossi fiind foarte indicata. Arebuie subliniat ca subiectii in varsta se acomodeaza adesea greu la pozitia de decubit, datorita afectiunilor cardio vasculare, sau a coloanei vertebrale fixata (intepenita) intr o pozitie anormala, din acest motiv fiind necesara adaptarea pozitiilor in functie de particularitatile fiecarui pacient. Mecesitatea adaptarii modalitatilor de actionare la toleranta individuala a fiecarui pacient apare si datorita prezentei frecvente a afectiunilor cardio vasculare si a riscului aparitiei rapide a oboselii in cazul in care masajul este prea lung, prea profund, prea intins sau prea des aplicat. #e poate aplica un program continuu, pe perioada intregului an, cu schimbari ale frecventei saptamanale in functie de anotimpuri si de starea sanatatii, sau in absenta perturbarilor patologice reale frecventa poate fi stabilita intre o sedinta la ', zile, pana la doua pe saptamana.

Aplicatiile masajului in afectiuni geriatrice In afectiuni cardio-vasculare 4a varste inaintate, masajul este cu atat mai util cu cat se va stradui sa dinamizeze cat mai mult bolnavul, pentru atingerea acestui deziderat fiind necesara folosirea asociata a mai multe modalitati terapeutice. !u varsta, mai ales la femei, se instaleaza tulburari ale circulatiei de retur, din acest motiv fiind recomandat masajul de facilitare a acesteia, aplicat cu precautiile necesare, in functie de starea cardiaca, respiratorie etc. a fiecarui pacient. Existenta unei insuficiente cardiace, cu edem la nivelul membrelor inferioare, constituie o buna indicatie pentru masaj, in primul rand in scopul prevenirii aparitiei unei flebite si a tulburarilor trofice. In hipertensiunea arteriala, masajul trebuie sa fie lent, nu prea prelungit ca durata si aplicat in paralel cu controlul tensiunii arteriale si al pulsului care nu trebuie sa creasca sau sa devina mai puternic. In afectiuni digestive !onstipatia persoanei in varsta datorata unor cauze diverse, se stie ca nu este o problema chiar usor de rezolvat, din acest punct de vedere, masajul putand fi considerat un mijloc foarte eficient (alaturi de medicatia corespunzatoare de reglare a tranzitului), mai ales daca este asocial in functie de posibilitati cu gimnastica respiratorie si abdominala.

In afectiuni reumatismale
Mumeroase la aceasta varsta si de gravitate variabila, in multe situatii, afectiunile reumatismale pot fi tratate prin forme de masaj care se adreseaza simptomelor, folosind efectele lor antalgice sau decontracturante si luptand astfel impotriva riscului instalarii atrofiei musculare (mijlocul de baza fiind totusi gimnastica medicala). %rtrozele instalate la nivelul coloanei vertebrale reprezinta o foarte buna indicatie pentru masaj, prin aplicarea sa obtinandu se rezultate foarte bune. %rtrozele membrelor raspund mai putin

bine la aceasta modalitate de tratament. @eumatismele inflamatorii constituie o contraindicatie pentru masaj, mai ales in ceea ce priveste aplicarea sa directa la nivelul articulatiei afectate. In afectiuni neurologice >recventa mare a hemiplegiei la subiectii in varsta face ca aceasta afectiune sa constituie una dintre cel mai mult tratate prin masaj dintre afectiunile neurologice. Rolul psihologic al masajului la subiectii in varsta &oate mai mult decat la alti bolnavi, la subiectii in varsta, masajul constituie o terapie de sustinere psihologica care nu poate fi neglijata. #unt cunoscute tendintele de izolare, mai mult sau mai putin pronuntate, ale bolnavilor din aceasta categorie de varsta, ca si tulburarile de comportament pe care le pot manifesta. &ractica a demonstrat ca, in incercarea de a i redea bolnavului autonomia (din pacate, la aceasta varsta, adesea incomplete), masajul, alaturi de alte mijloace, poate avea efecte benefice asupra starilor depresive minore. Aplicatiile masajului in dermatologie 'eneralitati 2upa impulsul dat de @ene =once, masajul a avut tendinta de a ocupa un loc foarte important si in tratamentul a numeroase afectiuni ale pielii, loc care nu mai poate fi negat fiind sustinut de cercetarile desfasurate ulterior de Nougerot, .alzer, .eauchef, Rac\uet, 4eroO, pentru a nu i numi decat pe cativa dintre cei care au studiat aceasta problema. %cesti autori au meritul de a fi precizat indicatiile masajului in dermatologie si de a fi pus la punct unele metode care pot fi folosite in acest domeniu. Aoate metodele, procedeele si tehnicile propuse pentru a fi folosite in tratamentul unor afectiuni dermatologice sunt la indemana terapeutilor. &rejudiciul estetic produs de multe dintre aceste afectiuni (mai ales cand sunt la vedere), este raspunzator si de producerea unor perturbari la nivelul sferei psiho afective, aspect care trebuie luat in consideratie de catre terapeut care, dincolo de latura tehnica, va cauta sa si adapteze calitatea prezentei si a comportamentului la cerintele impuse de fiecare caz in parte. In afectiunile dermatologice accesibile tratamentelor prin masaj, terapeutul va folosi, in paralel, in func"ie de necesitati si alte metode si tehnici care il pot ajuta in obtinerea efectelor scontate: tehnici de relaxare, tehnici de ingrijire speciale (pansamente speciale, pulverizari etc.) si anumite aparate (pentru vibratii, pentru electroterapie etc.).

Indicatiile si contraindicatiiie masajuiui in dermatologie &rincipalele indicatii ale masajuiui in dermatologie sunt reprezentate de: $ cicatrici de toate tipurile $ cheloide $ pierderi de substanta (escare, ulcere) $ vergeturi $ acnee !ontraindicatiiie definitive sunt constituite de: $ cancerele cutanate $ disLeratozele maligne $ tuberculoze $ hematodermii $ dermatozele buloase $ infectii !ontraindicatiiie temporare sunt constituite de: $ eczeme

$ psoriazis $ unele forme de prurit.

Aplicatiile masajului in dermatologie $n tratamentul cicatricilor 3ricare ar fi originea lor, cicatricile constituie o foarte buna indicatie pentru masaj, acesta asigurandu le supletea, elasticitatea (interes functional) si finetea (interes estetic). In general, tehnica masajului cicatricilor si a punctelor de dren, va urma o serie de pasi succesivi a caror progresie se va stabili in functie de evolutia cicatrizarii, astfel: $ mobilizarea planului cutanat, cu fata palmara a tuturor degetelor lipite, mainile asezate de o parte si de alta a cicatricii actionand in sens opus si dandu i acesteia o forma sinusoidala; $ treptat, procedeul va deveni mai profund, actionandu se cu suprafata din ce in ce mai mica de contact (pana la aplicarea procedeului cu cate un deget de la fiecare mana); $ ciupituri usoare ale bridelor (franjurilor) cicatricii, cu policele si indexul pe aceeasi parte a cicatricii; $ mobilizari ale cicatricii pe planul subiacent, in sens longitudinal, cu fata palmara a degetelor unei maini alunecand in sens opus celei a celeilalte maini; $ decolari (ridicari) ale cicatricii de pe planul profund; $ intinderi longitudinale excentrice ale cicatricii, prin alunecarea degetelor pornind din partea centrala spre extremitati (cu prudenta); $ intinderi transversale (cu prudenta, nu inainte de * + saptamani). >ara a intra in amanunte, vom prezenta cateva aspecte referitoare la particularitatile tipurilor de cicatrici care pot fi abordate prin masaj. Cicatricile c irur!icale. !hirurgii respecta unele reguli stricte in ceea ce priveste sensul inciziei pe care o efectueaza, in functie de localizare, vizand in acelasi timp si aspectul care priveste asigurarea posibilitatii de cicatrizare cat mai rapida. In timp, chirurgia a inteles rolul deosebit pe care il are masajul precoce in prevenirea formarii tesutului fibros, retractil si a proliferarii cheloidelor hipertrofice (mai ales chirurgia estetica, care il foloseste pe scara larga). In tratamentul cicatricilor chirurgicale, la inceput masajul trebuie aplicat zilnic, folosindu se procedee si tehnici de alunecare foarte usoare, aplicate in scopul diminuarii sensibilitatii. %poi, pe baza unei palpari foarte atente, masajul va fi dirijat spre zonele dureroase, mai mult sau mai putin aderente la planurile subiacente. &resiunile, rularea cutelor de piele, vibratiile, vor progresa foarte lent ca intensitate si suprafata, favorizand, in timp, recuperarea mobilitatii tesuturilor. 3 data mobilitatea recuperata, cicatricile pot fi supuse unor procedee aplicate in sens divergent (de intindere a lor in toate sensurile), executate din ce in ce mai rapid si repetate de mai multe ori. 2upa incetarea tratamentului prin masaj, se pare ca refacerea tisulara continua de la sine, existand certitudinea evolutiei ei corecte. Cicatricile posttraumatice. In multe cazuri, cicatricile posttraumatice au marginile zdrentuite, iar daca au existat la nivelul ranii corpi straini poate apare si riscul unei infecfii supraadaugate, toate acestea conducand la intarzierea cicatrizarii si vindecarea ei inestetica. !hirurgul, care intervine asupra plagilor posttraumatice, nu poate evita intotdeauna riscul instalarii sechelelor, chiar daca curata si sutureaza foarte bine plaga incercand sa corecteze cat mai mult pierderile de substanta. Aratamentul prin masaj al cicatricilor posttraumatice, in general, urmeaza aceeasi succesiune a pasilor prezentata anterior.). Cicatricile postarsuri) !icatricile din aceasta categoric, care afecteaza dermul, pot pune recuperatorului probleme deosebite, in functie de localizare, suprafata si existenta unei eventuale infectii supraadaugate. >ara a intra in amanunte, la acest punct vom aborda doar cateva aspecte vizand tratamentul prin masaj al arsurilor cicatrizate.

%supra arsurilor cicatrizate se recomanda aplicarea a una sau doua sedinte zilnic, pentru a asigura continuitatea si mentinerea efectelor de la o sedinta la alta, putandu se folosi si o alifie sau o crema cicatrizanta, in functie de starea tesuturilor. #e va actiona. in primul rand, asupra bridelor si a induratiilor, prin presiuni de intensitate progresiv crescatoare, asociate cu mobilizari ale cicatricii pe planurile subiacente; pe masura ameliorarii, se vor aplica cu prudenta intinderi ale cicatricii si framantat, prinzand intre policele si indexurile celor doua maini cicatricea si planurile subcutanate. %desea, bridele cicatriceale in arsuri sunt foarte groase, rezolvarea acestui aspect cerand foarte mult timp, asupra lor putandu se actiona cu intinderi mobilizatoare ritmice, procedee si tehnici din metoda ]etter^ald si vibraii insistente. =asajv zonei de grani_a dintre t,esutul sanatos si eel afectat este foart important, de aceea, in scopul restabilirii legaturilor functionJ dintre acestea, el trebuind sa se execute sistematic.

$n tratamentul c4eloidelor !heliodele sunt tumori dermice, ereditare sau dobandite ca urmare a oricarui tip de agresiune asupra pielii (cicatrice chirurgicala, traumatica, acnee etc.). Ele sunt localizate la nivelul dermului si se depisteaza ca zone indurate (mai intai de consistenta mica, apoi foarte tari), care se evidentiaza la nivelul tegumentelor, avand la inceput culoarea rosie, apoi alba sau roz; induratiile au o marime de cativa milimetri si prelungiri care depasesc limitele cicatricii primare. =asajul poate interveni in paralel cu masurile medicate si chirurgicale, dar poate fi aplicat si ca tratament unic la inceputul evolutiei celor mai putin grave, intr o prima faza in care induratiile nu au devenit inca foarte dure, avand foarte mari sanse de a fi eficient (de unde deriva utilitatea aplicarii lui cat mai precoce). In tehnologia aplicarii masajului se regasesc aceleasi recomandari ca si in cazul cicatricilor: se aplica mai intai presiuni, vibratii si rulari ale straturilor superficiale, apoi se mobilizeaza planul aderent si, mai tarziu, se efectueaza tractiuni rapide in toate sensurile si miscari de mobilizare globala. In cazul existentei durerilor se pot asocia eficient vibratiile mecanice. Este necesar ca masajul sa se practice timp indelungat, deoarece rezultatele nu apar foarte repede, perseverenta in urmarea acestei modalitati de tratament conducand, in multe cazuri, la obtinerea unei importante ameliorari. $n tratamentul escarelor %sigurarea profilaxiei escarelor este mai usoara decat tratarea lor, ea presupunand pe langa alternarea pozitiilor si recomandari pentru aplicarea masajului trofic al punctelor de contact cu suprafata de sprijin. @. 9ilian insista asupra faptului ca 0masajul trebuie sa fie aplicat zilnic, timp de (5Q, de catre un specialist0, dar daca riscul aparitiei escarelor este foarte mare, frecventa si durata sedintelor de masaj pot fi crescute. =asajul se va extinde mult dincolo de zona amenintata si va consta in aplicarea tuturor procedeelor cu efect hiperemiant si, mai ales, a framantatului pielii, tesutului celular subcutanat si al maselor musculare, asociindu se daca este posibil cu mobilizari si contractii musculare izometrice sistematice. 4a subiectii in varsta, care sunt programati pentru o interventie chirurgicala care presupune apoi o imobilizare de lunga durata, masajul trofic pre si postoperator este o masura foarte utila din punct de vedere al prevenirii aparitiei escarelor. In cazul escarei constituite masajul va depasi mult suprafata zonei afectate. 4a periferia escarei se va aplica un masaj profund, urmarind stimularea troficitarii locale; in imediata apropiere a ranii, masajul va consta intr o prelucrare metodica a tesuturilor, aplicandu se frictiuni localizate fine, ciupituri de mica amplitudine, repetate de mai multe ori, urmarindu se obtinerea unei reactii hiperemice si vibratii manuale sau mecanice, care se dovedesc de asemenea foarte eficiente. !hiar si rana poate fi masata, scop in care se vor folosi instrumente sterile; se poate actiona fie direct prin procedee de tip presiuni alunecate usor mobilizatoare , fie aplicand o frictiune foarte usoara cu ajutorul unui cub de gheata steril.

=asajul va avea un efect cu atat mai bun cu cat escara este mai putin grava, in caz contrar putand fi necesar tratamentul chirurgical. $n tratamentul ulcerelor varicoase !a si pentru escare, este necesara si mult mai eficienta organizarea profilaxiei, deoarece odata aparuta afectiunea tratamentul medical sau chirurgical este cea mai buna solutie, masajul sistematic jucand un rol important ca adjuvant al acestora. 2aca ulcerul varicos s a constituit, se recomanda: $ practicarea unui masaj centripet, profund, sistematic, a membrelor inferioare in pozitie decliva (cu picioarele pozitionate mai sus decat restul corpului), asociat cu lucru muscular sistematic; $ masarea tesuturilor din jurul ulcerului varicos, prin presiuni alunecate profunde, frictiuni foarte localizate profunde si presiuni vibrate (pot fi folosite si vibratiile mecanice); $ practicarea decolarii (ridicarii) straturilor cutanate din imediata apropiere a ulcerului varicos, raspunsul hiperemic fiind esential, deoarece din aceasta zona va incepe procesul de cicatrizare; $ mentinerea ranii neinfectata, prin ingrijiri impecabile. 4a inceput, masajul se va aplica zilnic, frecventa sedintelor putand apoi sa descreasca treptat. $n tratamentul vergeturilor 9ergeturile sunt zone liniare, depigmentate, de atrofie cutanata, localizate cu predilectie pe abdomen, fese si partea superioara a coapselor. Ele pot apare dupa sarcina, la obezi dupa o pierdere brusca si semnificativa in greutate si sunt adesea insotite de infiltrate celulalgice. =asajul consta, in primul rand, in procedee aplicate pe suprafata mare, asociate cu vibratii mecanice; apoi, se vor folosi procedee de plisare, rulare si mobilizari fine si foarte localizate ale pielii pe planurile subiacente, repetate sistematic. !a urmare a aplicarii masajului, putin cate putin, zonele atrofiate se vor reduce si pigmentarea va reapare, precocitatea tratamentului fiind foarte importanta pentru obtinerea acestor rezultate. $n tratamentul acneei %cneea este o foliculita supurata asociata unei infectii a glandelor sebacee si unei retentii de sebum, care survine cu maximum de frecventa la pubertate si la menopauza, fiind localizata mai ales la nivelul fetei, dar si al spatelui si cefei si lasand adesea, dupa vindecare, cicatrici dizgratioase. Intre tipurile de acnee se amintesc acneea comuna, frecvent intalnita (juvenila, polimorfa si rozacee) si forme de acnee mai rar intalnite (conglobiata, chelioda si necrotica). Aratamentul medical, general si local, vizeaza mai multe aspecte, din acest motiv apelandu se si la unele tehnici strict specializate, cum ar fi tratamentul exfoliant, tratamentul cu gheata carbonica etc. =asajul va incepe obligatoriu cu dezinfectarea minutioasa a zonei, insotita de o examinare palpatorie foarte atenta, urmata de pulverizarea unei substante medicamentoase recomandate de medic in tratamentul acneei. =ai ales pe fata, masajul va incepe prin aplicarea unor procedee si tehnici superficiale, intensitatea urmand a fi treptat crescuta pana la aparitia hiperemiei; apoi, masajul va putea deveni mai profund, executandu se prelucrarea cu intensitate crescanda, in functie de toleranta cutanata a subiectului, a cate un pliu cutanat. 2e asemenea, se pot folosi, cu prudenta, vibratiile mecanice si aerul cald, pulsatil. #e va insista mai mult asupra zonelor cu infiltrate profunde masive, care se percep la palpare ca induratii, asupra colectiilor purulente si a canalelor colectoare profunde. #e atrage atentia ca toate aceste modalitati de actionare sunt, mai mult sau mai putin, dureroase, aspect asupra caruia pacientul trebuie avizat, maseurul incercand sa si dozeze actiunile pana la limita suportabilitatii durerii. 2upa Rac\uet, masajul aplicat in tratamentul acneei ar trebui sa fie viguros: 0eu presez intre pulpele degetelor tesuturile intregii fete, in toata grosimea lor, in toate sensurile, timp de cateva minute, apoi efectuez doar framantatul pielii actionand metodic de la centru spre periferie0.&arerea

majoritafii specialistilor insa este ca tesuturile ar trebui supuse unei excitatii mecanice de intensitate progresiva, aplicand zilnic un masaj timp de aproximativ 6 ', zile. 3 alta fateta a tratamentului este cea reprezentata de situatiile in care se actioneaza asupra colectiilor in sine. Bneori devine necesara extirparea comedoanelor (puncte negre), deoarece aceasta ocupatie poate deveni un tic al pacientilor cu aceasta afectiune. 2e asemenea, in acneele pustuloase ale fetei, in acneele tuberoase, in cele furuncoide ale spatelui, masajul se efectueaza chiar din faza activa actionand asupra colectiilor purulente, pentru a produce spargerea lor. Este de la sine inteles ca, in aceste situatii, in timpul deschiderii pustulelor sau chisturilor se vor lua cele mai stricte masuri de asepsie locala. In urma aplicarii corecte si consecvente a tratamentului prin masaj, dupa o faza de acutizare aparenta, asupra careia trebuie avertizat pacientul, putin cate putin, gravitatea si intinderea acestor leziuni se diminueaza. In acneea rozacee si masajul endonazal si endobucal poate fi util, dupa primele sedinte putandu se constata aparitia unei hiperemii considerabile, fapt care semnaleaza o evolutie pozitiva.3 sedinta de tratament poate dura 'h sau mai mult, masajul efectuandu se de doua ori pe saptamana la inceput, rarindu se apoi treptat sedintele. Aplicatiile masajului in c4irurgie si imobili/ati Aplicatiile masajului post interventii c4irurgicale pe torace 2eficitele care justifica necesitatea asocierii tratamentului prin masaj sunt aproape comune tuturor interventiilor chirurgicale pe torace, oricare ar fi fost afectiunile care le au motivat, el adresandu se de fapt consecintelor interventiei si nu bolii initiale. &rincipalele consecinte ale interventiei chirurgicale pentru combaterea carora se poate folosi masajul, sunt: $ 2urerea, care se intinde in jurul cicatricii si afecteaza intreg hemitoracele, iradiind in general de la umar pana la creasta iliaca. Intensitatea sa descreste dupa aproximativ primele 6 zile, dar simptomatologia ca reactie la contact sau la expansiunea custii toracice se poate mentine mai multe luni; la examinare se poate constata ca, in acest stadiu, ea prezinta epicentre localizate in regiunea scapulara, submamelonara, in jurul unghiului inferior al omoplatului si la nivelul articulatiilor costo vertebrale lezate. $ &aresteziile parietale, care dau nastere asa numitului 0torace de carton0 si care pot sa dureze, in lipsa aplicarii masajuiui, * + luni. $ 2eficitul mecanic al mobilitatii parietale, care se datoreaza unei inhibari reflexe si care se poate permanentiza datorita unei eventuale aderente a cicatricii la planurile profunde. $ &rejudicial estetic, care este la fel de important, dat fiind faptul ca unii pacienti considera cicatricea ca un stigmat. =asajul postchirurgical al hemitoracelui se va aplica pe intreaga suprafata cuprinsa intre stern si coloana vertebrala. =ai intai, se va efectua masajul planului superficial infiltrat (se recomanda metoda ]etter^ald), apoi masajul spatiilor intercostale, folosind tehnica 0in pieptene0 executata cu varfurile degetelor, in scopul obtinerii unor efecte reflexe (stimularea reflexului inspirator). #e va insista asupra masajului efectuat pe punctele dureroase, localizate, in general, la nivel costo vertebral, submamelonar si infrascapular (cu o anumita rezerva asupra ultimei regiuni in cazul toracoplastiei, deoarece din necesitatea adaptarii la noile raporturi intre omoplat si grilajul costal sectionat, se formeaza o bursa seroasa susceptibila de reactii inflamatorii, foarte dureroasa chiar si la simpla presiune). &entru regiunea cervicala, in care de obicei se instaleaza o contractura dureroasa, framantatul lent si linigtitor efectuat in primele 6 zile, fara a schimba pozitia bolnavului (in culcat rezemat), va avea efecte care se transmit la distanta de regiunea masata (se mizeaza, de altfel, si pe rolul masajului in reglarea tonica generala). 2atorita cercului vicios 0durere contractura antalgica0, umarul tinde sa evolueze spre retractie capsulara. R. !hahuneau a demonstrat efectul benefic al masajului postoperator imediat al umarului, asociat cu minimobilizari pasive, care aplicat in primele 6 zile, scade mult durata prezentei durerilor scapulare si mentine libertatea functionala a toracelui. !icatricile si punctele de dren pot beneficia de o forma speciala de masaj, in care succesiunea pasilor de urmat (=asajul cicatriceal) va respecta progresia indicata de evolutia cicatricii.

Aplicatiile masajului la imobili/ati #e stie ca orice imobilizare, mai ales daca cuprinde mai multe regiuni si este mai prelungita in timp, va avea inevitabil o serie de consecinte si ca organizarea unei profilaxii secundare sistematice este fundamentala pentru a usura reluarea activitatii. Arebuie amintit aici ca exista diverse grade de imobilizare: completa sau aproape completa pentru bolnavii in coma, cei paralizati sau cei cu afectiuni grave care necesita repaos total la pat; relativ, pentru alte stari patologice, in care posibilitatea de ridicare partiala sau de miscare in pat sunt importante pentru intretinerea motricitafii, a circulatiei corespunzatoare si a troficitafii. Ainand cont de aceasta clasificare simpla, mai ales subiectii din prima categoric trebuie sa beneficieze de ingrijiri, in care masajul va juca un rol important, alaturi de exploatarea sistematica a motricitatii voluntare reziduale si de mobilizarea pasiva a articulatiilor (atunci cand este posibil). &rintre consecinfele imobilizarii, pentru prevenirea si combaterea carora poate fi folosit masajul, amintim: $ escarele; $ stazele vasculare (edeme, flebite); $ atrofiile musculare; $ demineralizarile osoase; $ retracfiile musculare si ligamentare (care se pot produce in timp); $ pierderea imaginii corporale (schemei corporale); $ constipatii; $ tulburari metabolice $ infectii urinare; $ consecinte de ordin psihologic. In unele cazuri, masajul este singurul mijloc profilactic posibil (de exemplu, in cazul subiectilor aflati in coma prelungita, la care riscul aparitiei escarelor si al retractiilor musculare este foarte mare). &entru prevenirea instalarii consecintelor enumerate mai sus, se vor masa sistematic punctele de sprijin ale corpului si muschii cei mai susceptibili de a se retractura (mai ales la nivelul membrelor inferioare); masajul membrelor inferioare este util si pentru a preveni flebita si atrofia musculara, atunci cand activitatea musculara voluntara este abolita. #timularea periferica sistematica pe care o realizeaza masajul este un excelent mod de a reduce riscul pierderii imaginii corporale, foarte mare in cazurile de imobilizare completa.

!ASA?UL TRA#S:ERSAL PR %U#5 ,Te4nica C@riax-

=asajul transversal profund este o metoda codificata de catre R. !Oriax, care se caracterizeaza prin forma foarte bine localizata a procedeului folosit si are ca scop mobilizarea pielii, tesuturilor subcutanate si a straturilor musculare superficiale, pe elementele anatomice profunde (de obicei mobile). %ceasta particularitate a facut sa fie numit si 0mobilizare transversala profunda0. =etoda se adreseaza cu predilectie durerilor posttraumatice la nivelul aparatelor musculo tendinos si capsulo ligamentar. &aralel cu efectul sau antalgic, se poate observa o rearmonizare functionala, prin deparazitarea aferentelor proprioceptive perturbate initial prin mesajele nociceptive. !Oriax explica efectul calmant al masajului transversal profund asupra structurilor tendinoase tratate prin obtinerea unui proces hiperemiant: imbunatatirea circulatiei locale creste eliminarea &# (pain substance < 0substanta durerii0), care este raspunzatoare de permanentizarea durerii locale. =asajul transversal profund contribuie la ruperea aderentelor, care nu se mai refac daca tratamentul este completat cu executarea de catre subiect a unui program de exercitji active. &entru a se intelege bine esenta acestei metode este necesara cunoasterea aplicatiilor sale. %stfel, masajul transversal profund, trateaza: J elemente ale capsulei articulare; Jligamente; J fibre musculare; J tendoane; J ansamblul alcatuit din teaca sinoviala si tendonul sau. 2upa cum se vede din prezentarea aplicatiilor, este vorba, despre tratarea, prin mobilizare, a elementelor care, fiziologic mobile, pot suferi la un moment dat perturbari ale mobilitatii, datorita unor cauze diverse, ca: inflamatii traumatice, instalarea aderentelor etc. !a atare, principalele indicatii ale metodei !Oriax sunt: '. &atologie capsulo ligamentara: entorse benigne recente; sechele ale entorselor; sechele ale capsulitei in afara stadiului acut; - tendinite de surmenaj sau posttraumatice;

tendinoze; (. &atologie musculara: sechele ale rupturilor musculare. &articularitafile metodolo!ice ale aplicarii metodei !Oriax, ar putea fi sintetizate astfel: J 2iagnosticul leziunii trebuie foarte precis stabilit de catre un medic specialist, pentru a se evita greselile in cazul unor semne asemanatoare, cum ar fi: false sindroame musculare sau ligamentare in legatura directa cu afectiunile scheletului, sistemului nervos sau ale articulatiilor; - adevaratele sindroame care tradeaza o leziune a muschiului, a tendonului sau, a unei teci sau a unui ligament, dar care nu si gasesc justificarea pentru acest tip de tratament. J =etoda se aplica pe epicentrul leziunii. Bna dintre problemele importante, in legatura cu acest aspect, este faptul ca unele ligamente sau tendoane afectate sunt situate mai profund, sub straturile superficiale sanatoase, ceea ce face dificila abordarea lor. In acest caz, presiunea trebuie dirijata prin intermediul degetului asezat perpendicular pe piele. A &rofunzimea procedeului trebuie reglata astfel incat aplicarea acestuia sa influenteze elementul lezat. 2aca la nivelul tendoanelor epitrohleene sau al ligamentului lateral extern al articulatiei tibio tarsiene, de exemplu, se poate actiona mai putin profund, nu acelasi lucru se poate spune despre marele trohanter sau marea tuberozitate a fetei inferioare a calcaneului, unde presiunea trebuie sa fie mai mare pentru a se putea patrunde in profunzime. * 2upa localizare si stabilirea contactului cu elementul lezat se efectueaza mobilizarea tesuturilor care il acopera, transversal fata de directia fibrelor ligamentului sau tendonului. In timpul acestei mobilizari, fibrele elementului asupra caruia se actioneaza sunt supuse, pe de o parte, unei forte de presiune si, pe de alta parte, unei forte de translatie, transversala fata de prima. 03 frictiune longitudinala nu deplaseaza decat sangele si limfa, in timp ce cea transversala mobilizeaza insasi tesutul interesat; %tunci cand suprasolicitarea care a cauzat leziunea s a exercitat in sens longitudinal, fricfiunea transversala este curativa0. %vand in vedere aceasta cerinta, terapeutul trebuie sa aiba reprezentarea clara a orientarii in spatiu a fibrelor pe care se pregateste sa le mobilizeze, temeinicia cunostintelor de anatomie constituind o conditie esentiala in acest sens. 3 2egetul maseurului nu trebuie sa alunece pe piele (din acest motiv nefiind recomandata folosirea cremelor, unguentelor etc.), ci sa mobilizeze in bloc straturile superficial pe fibr ele elementului anatomic de tratat. J &entru ca efectul mobilizarii transversale a structurii tratate sa fie asigurat, amplitudinea miscarii trebuie adaptata corespunzator la dimensiunea leziunii. * &ozitionarea pacientului trebuie sa permita punerea in tensiune sau relaxarea segmentului tratat conform cerintelor metodei (tendoanele si ligamentele se trateaza dupa ce sunt puse in pozitie de tensionare, iar muschii dupa ce sunt pusi in pozitie de relaxare). %tunci cand se refera la efectele metodei sale, !Oriax subliniaza doua aspecte principale, astfel: a)In timpul sedintei, durerea provocata de frictiune scade, in general; b) 2upa sedinta de masaj, punerea in tensiune a tendonului, muschiului sau ligamentului devine mai putin dureroasa, uneori chiar indolora. =ecanismele pe care se bazeaza obfmerea acestor efecte sunt urmatoarele:

4iperemia0 >rictiunea care se aplica, produce cresterea temperaturii locale (aparand o hiperemie localizata exact la locul leziunii), fapt care are un efect analgezic.

Mobilizarea0 %ceasta se poate realiza la doua nivele:

mobilizarea in intregime a unui ligament sau a unui tendon pe planurile vecine (de exemplu mobilizarea ligamentului lateral intern al genunchiului pe planurile capsulare), sau mobilizarea tecii pe tendonul intins in prealabil; in acest ultim caz, masajul transversal trebuie sa usureze alunecarea tendonului in teaca sa, indepartand rugozitatile;

mobilizarea fibrelor ligamentare sau musculare, unele pe celelalte (fibrele musculare contractandu se, isi maresc diametrul si se mobilizeaza unele pe celelalte).

%tunci cand un traumatism muscular inhiba contractia, se formeaza aderente intre fibrele rupte si apare riscul de a se constitui un tesut cicatriceal de proasta calitate, proces care poate fi prevenit sau inlaturat prin aplicarea masajului transversal profund. In ceea ce priveste tehnica de lucru, se iau in considerare urmatoarele: '. &entru a obtine un efect precis localizat, terapeutul trebuie sa foloseasca neaparat o suprafata de contact foarte redusa. In functie de zona de tratat, se va folosi: $ pulpa indexului, intarit prin sprijinul mediusului pe fata dorsala a celei de a treia falange; $ pulpa mediusului, intarita de index; $ pulpa indexului sau mediusului, a caror actiune este intarita de o priza 0in cleste0; $ pulpele degetelor II si III, sau II, III si I9; $ partea dorsala a celei de a ll a falange a indexului; $ partea dorsala a articulatiei intertalangiene proximale a indexului. (.&entru a evita oboseala, terapeutul poate schimba contactele, de mai multe ori, in timpul unei sedinte (ceea ce nu afecteaza eficienta terapeutica). *. In ceea ce priveste ritmul miscarilor, terapeutul trebuie sa se orienteze dupa criteriul tolerantei pacientului; unii autori recomanda un ritm rapid, dar experimentarea procedeului executat cu viteze variate nu a evidentiat nici o diferenta semnificativa a efectului terapeutic. +. 2urata de actionare eficienta, a fost stabilita ca fiind urmatoarea: in leziuni tendinoase sau ligamentare recente (afectiunile musculare sunt excluse) ' * minute, precedate eventual de un efleuraj prelungit (', minute); in leziunile vechi '5 ', minute. ,. #e recomanda aplicarea masajului transversal profund de ( * ori pe saptamana, sedintele zilnice considerandu se ca suprasolicita structurile tratate. -.Intensitatea aplicarii procedeului, numarul sedinfelor si momentul trecerii la cele de reeducare, sunt subordonate reactiilor pacientului. Exista un profil tip al acestor reactii: a) @aportat la sedinta 4a inceput, timp de ( * minute, durerea locala creste, apoi scade treptat, sub pragul algic initial, pana la disparitia aproape totala. 2aca durerea creste pe tot parcursul sedintei, este un semn ca masajul transversal profund trebuie oprit, deoarece poate fi vorba despre o smulgere periostala, trecuta neobservata sau o leziune tendinoasa mai grava, care necesita avizul medicului pentru aplicarea masajului transversal profound. b) @aportat la tratament

2upa scaderea sau disparitia durerii determinata de aplicatiile din timpul unei sedinte, suferinta locala poate reapare, dar cu o intensitate mai mica decat inainte de inceperea tratamentului. #caderea treptata a durerii locale (de la o sedinta la alta) confirma buna evolutie a tratamentului (disparitia sa totala putand avea loc dupa ( + saptamani). @evenirea durerii, cu aceiasi intensitate ca inainte de inceperea tratamentului, presupune suprimarea aplicatiilor si cautarea altor metode curative.

Principii generale de aplicare a masajului transversal profund . !e"iuni musculare

In faza acuta, leziunile musculare sunt tratate prin repaus (punerea muschiului intr o pozitie care sa asigure suprimar pasive a fibrelor), antiinflamatorii, fizioterapie si masaje cu scop de stimulare a circulatiei sanguine si limfatice. 2upa aproximativ * saptamani, se incearca progresiv inceperea recuperarii unei contractii nedureroase, folosind urm tratament: lucru analitic inaintea celui global, miscare condusa inaintea celei libere si solicitand, la sfarsitul sedintei, contractii musculare voluntare sau provoca electrice. &entru a i reda pacientului un muschi indolor in timpul miscarii cu amplitudine normala, masajul transversal profun situatii, singura alternativa a chirurgiei (de exemplu, in situatia in care leziunea este localizata la nivelul tricepsului sural, se form cicatriceala retractata si inextensibila, a carei jonctiune cu fibrele sanatoase este dureroasa, iar muschiul nu poate fi pus in poziti maxima flexie dorsala maxima a piciorului, cu genunchiul intins ). Examinarea zonei lezate (prin punerea in tensiune simpla sau cu contractie izometrica a muschiului), permiteterapeut punctul cel mai dureros si sa aplice frictiunea, cu pulpele degetelor, transversal pe corpul muscular relaxat prin pozitionarea pa 2urata interventiei este de '5 minute, cu exceptia situatiilor in care reactiile dureroase prea intense determina scurtare aplicare 9) !e"iuni tendinoase a5 *endinite propriu-zise 2aca nu este vorba despre o falsa tendinita (prin fractura, de exemplu), diagnosticul este dat de triada: J absenta durerii la miscarile pasive (in afara semnelor de blocaj intern si, ocazional, durere laintinderea maxima); J durerea care apare, la contractia izometrica a tendonului interesat (pe toata amplitudinea cursei de miscare); J zona dureroasa pusa in evidenta la palparea tendonului. In aceasta categorie de leziuni, masajul transversal profund are o eficienta variabila, in functie de muschiul interesat si de localizarea afectiunii. In urma experimentarilor, s a constat ca reactioneaza pozitiv la tratamentul prin masaj transversal profund coiful rotatorilor umarului, bicepsul, epitrohleenii, adductorii coapsei, ischiogambierii si cvadricepsul in jurul rotulei. 2e exemplu, epitrohleenii nu raspund la acest tratament daca leziunea este localizata la

nivelul jonctiunii teno periostale, dar ' cm. mai jos, intre epicondil si capul radiusului, aceasta tehnica este valabila si asigura o vindecare in ,5; din cazurile tratate. b5. *enosinovite %cestea constituie afectiuni pentru tratarea carora masajul transversal profund este foarte indicat. #ubliniem aceasta afirmatie prin cateva exemple: J Aenosinovita flexorilor si extensorilor degetelor (mai ales a policelui), a gambierilor anteriori si posteriori, a peronierilor laterali etc., reactioneaza foarte bine la aplicarea masajului transversal profund; J Aenosinovita lungului abductor si a scurtului extensor al policelui, de exemplu, nu raspunde la acest tip de tratament, daca sediul leziunii este intre stiloid si trapez. In unele cazuri, masajul transversal profund poate fi practicat ca atare, iar in altele, atunci cand apare limitarea amplitudinii miscarii, devine tehnica complementara si se asociaza cu posturi. #. !e"iuni ligamentare Inainte de a aplica tratamentul asupra unui ligament, trebuie apreciata gravitatea traumatismului, deoarece masajul transversal profund se poate aplica numai atunci cand nu este vorba despre o ruptura, completa sau partiala, si sunt absente sau de foarte mica importanta semnele inflamatorii. %plicarea masajului transversal profund este justificata prin necesitatea refacerii jocului ligamentar normal, mai ales dupa imobilizare, actionandu se dupa urmatoarea schema de tratament: posturi *B masaj transversal profund pentru ruperea eventualelor aderente *B miscari active) In leziunile li!amentare recente tratamentul poate incepe imediat dupa producerea leziunii, din momentul in care s a stabilit un diagnostic benign, actionandu se dupa urmatoarea schema: T efleuraj regional anesteziant al zonei lezate ('5 (5 minute); T masaj transversal profund pe ligament (' * minute); T aplicatii de gheata, la sfarsitul sedintei ((5 *5 minute); In saptamana a doua: T suprimarea efleurajului si crioterapiei; T aplicatii prelungite si intense de masaj transversal profund; T fizioterapie complementara (ultrasunete, unde electromagnetice); T inceperea contractiilor izometrice ale muschilor, a caror tendoane pot sustine si intari actiunea ligamentului lezat. In a treia saptamana: T lucru cu incarcatura sau stimulare proprioceptiva, dupacaz; T integrarea miscarilor articulatiei lezate in schema motrica globala; T tonifiere musculara; T continuarea masajului transversal profund pana la disparitia totala a durerii. In leziunile li!amentare vec i. progresia tratamentului este identica cu precedenta, dar momentul sau de incepere corespunde celui de al doilea stadiu. 2in practica s a constatat ca in cazul entorselor vechi de cativa ani chiar, persista un punct dureros la palpare si inhibarea unor scheme motorii; aceste sechele sunt susceptibile de ameliorare prin aplicarea tratamentului folosind masaj transversal profund. $. !e"iuni articulare

=asajul transversal profund al capsulei articulare in intregime, nu este posibil; el poate fi aplicat doar pe portiuni de capsula si pe ligamente. 2aca artroza este adeseori indolora, uneori, in unele articulatii, fenomenele dureroase sunt precoce (de exemplu, articulatia soldului). 2in acest punct de vedere, partea superioara a mansonului capsulei articulatiei acromio claviculare, fata anterioara uneori externa a trapezo metacarpianului de la radacina policelui, fata externa a articulatiei calcaneo cuboidiene, constituie cateva exemple dintre afectiunile cu bune indicatii pentru masajul transversal profund. 4a nivelul coloanei vertebrate, in situatiile in care discul intervertebral degenerat nu isi mai poate indeplini rolul de amortizare si franare, jonctiunea intervertebrala este plasata in pozitie extrema si ligamentele aflate pe margine sunt solicitate mai mult decat de obicei devenind o sursa de stimuli durerosi. AratamentuI de baza al acestei 0patologii ale pozitjei extreme0 consta in diminuarea tensionarii ligamentare, printr o educatie posturala adecvata.

Exemplificari ale modalitatilor de reperare si actionare prin masaj transversal profund Trunc4i si coloana vertebrala

!asaj transversal profund pe ligamentul interspinos cervical Ligamentul interspinos cervical $ 2urere, in general fara limitarea extensiei si, mai rar, a altor miscari; (leziunea este localizata, in general, la mai multe nivele). $ 3bisnuita: decubit ventral, cu fruntea pe antebrate si cu o perna sub stern (coloana cervicala trebuie pusa in usoara cifoza). $ 2egetele palpeaza elementele adiacente (varful apofizelor spinoase supra si subiacente); ligamentul se afla intre doa# varfuri, pe o suprafata de aprox. ' cm. $ 4ateral fata de pacient; $ #e maseaza cu indexul intarit de medius;

Elementul le/at #emne (pasive) &ozitia pacientului @eperare &ozitia terapeutului &ozitia mainilor

Aehnologie

$ #e actioneaza pe ( zone: mediana, pe toata lungimea ligamentului; laterala (dreapta sau stanga). $ #e executa presiune postero anterioara, pentru prima zona si din interior spre exterior pentru celelalte. $ Eventual posturi, pentru mentinerea sau cresterea amplitudinii miscarilor de inclinare laterala, rotatie si flexie a coloanei cervicale.

Aehnici asociate

!asaj transversal profund pe ligamentul interspinos dorsal Elemental le/at #emne (pasive) &ozitia pacientului Ligamentul interspinos dorsal 6 2urere, in general fara limitarea extensiei si, mai rar, a altor miscari; leziunea este localizata, in general, la mai multe nivele. $ 2ecubit ventral, cu capul rotat intr o parte, membrele superioare pe langa corp, o perna sub torace; $ %sezat calare pe un scaun, cu antebratele incrucisate pe spatar. $ 2egetele palpeaza elementele adiacente (varful apofizelor spinoase supra si subiacente); ligamentul se afla intre doua varfuri, pe o suprafafa de aprox. ' cm. $ #tand, lateral fata de pacient; $ #e maseaza cu indexul intarit de medius. $ #e actioneaza pe , zone: mediana, la distanta de apofizele spinoase; la unirea cu varful apofizei spinoase supra si subiacente (() pe marginile laterale (dreapta sau stanga) ((). $ #e executa frictiune, din interior spre exterior, pentru primele trei zone si dinainte spre inapoi, pentru marginile laterale. $ !autarea pozitiei intermediare pentru reeducare.

@eperare &ozitia terapeutului &ozitia mainilor Aehnologie

Aehnici asociate

!asaj transversal profund pe ligamentul sacro* iliac. Elementul le/at #emne (pasive) &ozitia pacientului @eperare Ligamentul sacro*iliac 6 In mod exceptional, semne lombare. @ar, dureri la apropierea aripilor iliace. >recvent, dureri provocate prin adductia din articulatia soldului. $ 2ecubit ventral, usor rasucit, cu o perna sub regiunea abdominala. $ #pina iliaca postero superioara corespunde partii inferioare a crestei iliace: deasupra este partea medie si superioara, care corespunde segmentului vertical al crestei iliace; dedesubt, intre cele doua spine iliace posterioare, este partea inferioara, care este subcutanata. $ #tand, lateral fata de pacient; $ #e maseaza cu indexul intarit de medius sau de cealalta mana. $ #acro iliac superior: se preseaza profund, spre inainte si usor spre in afara, pe creasta iliaca; frictiunea se realizeaza pe suprafata mare si este mult usurata daca se schimba, din cand in cand, punctul de contact. $ #acro iliac inferior: se executa presiune mai usoara, postero anterioara, frictiunea este de intensitate mica, dirijata de sus in jos, de la spina iliaca postero superioara, la marea scobitura sciatica. $ &rofilaxia tensionarii ligamentelor posterioare, prin reeducate.

&ozitia terapeutului &ozitia mainilor Aehnologie

Aehnici asociate

!asaj transversal profund pe musc4iul intercostal) Elementul le/at #emne (pasive) &ozitia pacientului @eperare &ozitia terapeutului &ozitia mainilor Aehnologie !usc4i intercostal 6 2urere unilaterala provocata de respiratie si indoirea laterala a trunchiului de partea opusa leziunii, amplilicata la rotatie. 6 2ecubit ventral, pe partea indolora. $ #e urmareste spatiul intercostal pana la stabilirea exacta a locului dureros (In general in treimea anterioara sau medie). $ #tand, in spatele pacientului. $ #e maseaza cu indexul intarit de medius, luand contrasprijin pe torace, cu policele. $ 2egetul nu trebuie sa actioneze doar in spatiul intercostal, ci sa urmareasca marginile superioare si inferioare ale coastelor care limiteaza acest spatiu. $ =uschiul este subcutanat, presiunea se exercita perpendicular pe grilajul costal; frictiunea se executa pe marginile superioara si inferioara, ca si pe partea mediana a spatiului ntercostal, pe suprafata mare, urmand directia coastelor.

!embrul superior

!asaj transversal profound pe ligamentul sterno*clavicular

Ligamentul sterno*clavicular ,i/olat sau impreuna cu articulatia acromio*claviculara6 Inconstante: durere la ridicarea, adductia sau abductia omoplatilor sau la contractia izometrica a adductorilor. #emne active 8 passive 6 2urere la miscarile formate de rid)care, rotatie interna si rotatie externa ale umarului. $ %sezat sau culcat rezemat, antebratele pe masa# umarul relaxat. &ozitia pacientului Elementul le/at @eperare $ #e urmareste marginea anterioara a claviculei, din afara spre interior, pana la interlinia articulara; de asemenea, se urmareste marginea superioara a furculitei sternale, din interior spre exterior, pana la protuberanta extremitatii interne a claviculei, care marcheaza interlinia articulara. %sezat, in fata si lateral fata de pacient, de partea umarului dureros. $ #e maseaza cu indexul intarit de medius, contrasprijin cu policele. $ 4eziunea este superficiala, subcutanata. &resiunea se exercita dinainte spre inapoi; frictiunea se executa de sus in jos si invers, pe toata partea accesibila a capsulei acestei articulatii. 2e altfel, partea inferioara a articulatiei prezinta un ligament (sterno clavicular) care trebuie frictionat transversal fata de directia precedenta, adica de a lungul marginii inferioare a extremitatii interne a claviculei. $ Mu se realizeaza mobilizari.

&ozitia terapeutului &ozitia mainilor Aehnologie

Aehnici asociate

!asaj transversal profund pe ligamentul acromio*clavicular)

Elementul le/at #emne active pasive

&ozitia pacientului @eperare

Ligamentul acromio*clavicular $ 2urere la contractia izometrica si la cel putin una dintre urmatoarele miscari ale scapulei: ridicare, abductie, adductie. $ 2urere la ridicarea, rotatia interna si externa a umarului. $ %sezat, cu antebratele pe masa, umarul relaxat. $ #e palpeaza marginea interna a acromionului, spre interior fata de varful acromial; se urmareste marginea anterioara a claviculei, din interior spre exterior, pana la interlinia acromio claviculara; de fapt, interlinia articulara se gaseste la * cm mai in fata si in interior fata de unghiul acromionului (unghi de aprox. :5S). $ #tand, in spatele pacientului, oblic lateral fata de umar. $ #e maseaza cu indexul intarit de medius, contrasprijin cu policele. $ Este o leziune superficiala. $ &resiunea este orientata din sus in jos; frictiunea se executa dinainte spre inapoi, pe aproximativ ( cm. &artea anterioara a interliniei necesita o frictiune orientata de sus in jos, mai usoara decat pe partea posterioara. $ Mu se execute mobilizari.

&ozitia terapeutului &ozitia mainilor Aehnologie

Aehnici asociate

!asaj transversal profund pe tendonul lung al bicepsului) Elementul le/at #emne active pasive &ozitia pacientului @eperare Tendonul lung al bicepsului ,in culisa bicipitala$ !ontractie izometrica dureroasa, variabila si inconstanta. 6 Bsoare (imitari ale miscarilor realizate de unul din cei doi rotatori si uneori a miscarii de flexie. $ %sezat sau decubit dorsal, cu bratul pe langa corp, in usoara rotatie externa. $ 4eziunea este localizata, de la santul intertuberozitar, pe o verticala ce trece prin varful acromionului# 2 cm. sub acesta. #e imprima bratului miscari de rotatie interna si externa, ceea ce permite perceperea, in interior, a micii tuberozitati si, in afara, a tuberozitatii mari, mai proeminenta. $ 4eziunea se poate intinde pe toata lungimea culisei bicipitale sau doar pe * + cm. $ %sezat sau stand, pe partea leziunii.

&ozitia terapeutului

&ozitia mainilor Aehnologie

$ !ontrasprijin cu policele, frictiune cu ', ( sau * degete, in functie de intinderea leziunii. 6 &unerea in tensiune a tendonului este inutila, datorita situarii sale intr un sant. $ 4eziunea este de profunzime medie si intinderea sa necesita un tratament in mai multi timpi, existand doua posibilitati tehnice: degetul aplica o presiune de directie succesiv oblica# inapoi si in interior, apoi inapoi si in afara printr -o miscare arciforma de pronosupinatie a pumnului. posibilitate de inversare a ordinii factorilor: degetele terapeutului raman fixe si se imprima bratului msscari de rotatie interna si externa, presiunea fiind orientata antero posterior. $ @ecuperarea amplitudinii reduse a miscarilor umarului.

Aehnici asociate

!ET 5E SPEC$ALE 5E !ASA? CU E%ECTE C !9$#ATE

!ET 5A C#AP [nap propune tuturor persoanelor anumite reguli de viata, pentru a trai mai mult si pentru a si conserva toate facultatile. 2intre aceste reguli, practicarea exercitiilor fizice si sfaturile privind regimul alimentar ocupa primul loc. In ceea ce priveste masajul, el se executa fie in scopul stimularii circulatiei sanguine la nivelul membrelor inferioare, fie pe abdomen, fie pe punctele dureroase. =asajul in scopul stimularii circulatiei sanguine nu are nimic original, el executandu se astfel: pacientul se afla in decubit dorsal, cu unul dintre membrele inferioare la verticala; mainile terapeutului, executand o priza 0in bratara0, exercita o serie de *5 +5 de presiuni alunecate profunde, de la extremitate spre radacina; dupa ce a fost invatat, procedeul poate fi repetat, in fiecare zi, de pacient. =asajul abdominal este folosit in cazurile de constipatie, sub forma de automasaj, pacientul fiind pozitionat in asezat rezemat, cu genunchii flectati si aplicandu si procedeele, mai ales pe colonul ascendent. =asajul punctelor dureroase (:) a retinut cel mai mult atentia, el aplicandu se pe anumite puncte a caror topografie, bine precizata, a fost propusa de [nap, mai ales la nivelul regiunii cervico scapulo toracice %ceste puncte corespund, de obicei, insertiilor musculare, tendinoase sau ligamentare, zonelor de emergenta a nervilor, depozitelor celulalgice sau zonelor fibroase si se simt sub degete ca nuclei de hipertonie sau tensiune, fiind foarte dureroase la presiune. =asajul consta in frictionarea, cu varfurile degetelor, a punctelor dureroase localizate, in sens circular si din ce in ce mai profund, repetand procedeul de +5 ,5 de ori, in scopul indepartarii contracturilor musculare; metoda nu este folosita izolat, dar poate fi introdusa intr o sedinta de masaj clasic, ca si tehnica complementara. 3riginalitatea acestei metode rezida nu din frictionarea punctelor 0reflexe0, ci din precisa lor localizare, descrisa de [nap. .ineinteles ca exista si alte localizari a punctelor dureroase reflexe (fesier, trohanter, etc.), care pot fi tratate in acelasi mod.
Sc4ema punctelor DreflexeD propuse de Cnap ,(+-8 a-, partea anterioara8 (*punct coracoidianE

+*punctul pectoraluluiE .*punctul :*ului deltoidianE ;*punctul bicepsuluiE b-) partea posterioara8 ( *punctul trape/ului superiorE +*punctul supraspinosuluiE .*punctul angularuluiE ;*punctul marelui dorsal)

!ET 5A : 'LER &usa in circulatie din ':,*, aceasta metoda se bazeaza pe declansarea efectelor reflexogene la distanta, prin folosirea presiunilor aplicate pe anumite puncte.

&rin excitatii dozate ale sistemului neurovegetativ, 9ogler a obtinut efecte antalgice, dovedite, asupra durerilor datorate ulcerului gastric, colicilor hepatice sau renale, puseelor inflamatorii de origine reumatismala; el a observat, de asemenea, efecte favorabile asupra evolutiei osteoporozei #udeL, a carui tablou se incadreaza in conceptul de algoneurodistrofie si l a explicat prin stimularea metabolismului local al periostului (activitatea sa persista pana la varsta avansata). A) %asajul periostului 7

&entru executarea presiunilor, in functie de necesitati, se poate, acfiona cu: articulatia interfalangiana proximala a degetelor II si III; fata dorsala a celei de a doua falange a indexului; pulpa indexului, intarit de medius; pulpele degetelor II si III (lipite); pulpa policelui. 2in acest punct de vedere, analogia cu metoda masajului transversal profund este totala. =etoda foloseste ca procedeu presiunea alunecata profunda, ritmata, efectuata pe suprafetele periostale accesibile. &ornind de la punctul tratat, acest procedeu se executa 0in stea0, impingand tesutul superficial spre marginea zonei masate, fara ca degetele sa alunece pe piele. &resiunile si relaxarile alternative au o intensitatecare creste pana la atingerea pragului de toleranta,efectuandu se apoi miscari circulare foarte lente, totdeauna pe locul dureros, a caror presiune va scadea, pana la simplul contact. &ot fi tatate astfel, alternativ mai multe puncte dureroase.

!asajul periostului pe partea externa a calcaneului 4a sfarsitul sedintei se afectueaza un masaj al tesutului supraiacent, de tip presiuni alunecate profunde, avand ca scop mobilizarea partilor moi invecinate. In functie de evolutia durerii, sedinta va dura dee la (5 la *5 minute, repetandu se de ( * ori pe saptamana, pana la vindecare. 9ogler a inventariat foarte minutios zonele periostale palpabile. 2in acest punct de vedere , problema consta in a deosebi, in timpul palparii periostului, durerea 0normala0 de cea 0anormala0, acest lucru obtinandu se doar prin practica.

9ogler a stabilit, pentru tehnica sa, regula evitarii punctelor de emergenta nervoasa (spre deosebire de [nap) si, bineinteles, a trunchiurilor venoase si arteriale. =etoda se poate aplica si pe interliniile articulare (articulatia condro sternala, in anginele pectorale; capsulele interapofizare vertebrale posterioare, in colicile hepatice si renale). %utorul recomanda sa se evite aplicarea tehnicii pe apofizele spinoase, pe cutia craniana (cu exceptia liniei curbe occipitale posterioare), pe rotula si pe clavicula. 4a inceputul aplicarii tratamentului prin folosirea metodei 9ogler, se observa o hipersensibilitate a zonei tratate, care poate dura cateva ore dupa sedinta. &entru a face durerea tolerabila, se recomanda terapeutului sa alterneze aplicarea procedeului pe diferitele puncte care pot fi tratate in aceeasi sedinta. #pre sfarsitul sedintei, durerea locala scade progresiv, in acelasi timp cu aparitia efectelor la distanta, urmarite prin tratament. 9) %asajul colonului =asajul colonului, propus de 9ogler, este practicat in scopul 0trezirii0 la activitate tonica a fibrelor netede care asigura peristaltismul, astfel, printre indicatiile tip ale acestei tehnici numarandu se constipatiile atone si bradiLineziile veziculare. 9ogler a demonstrat si o actiune stimulativa asupra diferitelor secretii, la nivelul tubului digestiv si un efect de difuzare, nespecific, calmant, asupra manifestarilor spasmodice la nivelul colonului, in ulcerele duodenale. Efecte benefice se obtin, de asemenea, asupra respiratiei, circulatiei sanguine, migrenei, etc.

&onele de tratament ale colonului, dupa metoda :ogler ,((-

Aehnica de actionare consta intr o presiune, lenta si profunda, cu ultimele + degete, efectuata in sensul tranzitului intestinal, pe timpul expirator. #e delimiteaza , zone de actiune, care, in ordinea abordarii lor, sunt

`' la nivelul capatului inferior al cecumului, in fosa iliaca dreapta; `(* la nivelul jonctiunii colonului ascendent cu rebordul inferior al hemitoracelui drept (inceputul colonului transvers); `* simetrica cu zona (, fata de axul median al corpului; `+ zona inferioara a colonului descendent, in fosa iliaca stanga; `, zona sigmioda, de a lungul partii inferioare a marginii externe a marelui drept abdominal. #edinta, avand o durata de *5 minute zilnic, se incheie cu efleurajul peretelui abdominal.

9$9L$ 'RA%$E !ar/a 5oina " F!etode speciale de masajG, Ed) Plumb, 9c) (HHIE !ar/a 5oina " F!asajul terapeuticG, Ed) Plumb, 9c) +JJ+E $frim !ircea si #iculescu '4) " FCompendiu de anatomieG, Ed) Stiintifica si Enciclopedica, 9uc) (HIIE :oiculescu $)C) " FAnatomia si fi/iologia omuluiG, Ed) !edicala, 9uc)