14 AUGUST 2023

FUNDAMENTAREA TIINIFIC A EFE

EFECTELE DIVERSELOR PROCEDEE ȘI TEHNICI DE MASAJ

vflorin79@yahoo.com
 FUNDAMENTAREA ȘTIINȚIFICĂ A EFECTELOR MASAJULUI
ASUPRA ORGANISMULUI : MECANISME DE PRODUCERE ȘI
MODALITĂȚI DE ACȚIONARE

I. EFECTELE DIVERSELOR PROCEDEE ȘI TEHNICI DE MASAJ

1. Clasificarea efectelor obținute prin aplicarea masajului

A. DIRECTE: atunci când acțiunea masajului se exercită

nemijlocit asupra pielii și țesuturilor de la suprafața corpului
B. INDIRECTE: atunci când acțiunea masajului se transmite în
profunzime, la o oarecare distanță de locul pe care se aplica.

C. EFECTE MECANICE: se produc sub acțiunea mecanică a

procedeelor și tehnicilor de masaj ți constau în schimbările fizicede
tensiune din țesuturi și a modificărilor în concentrația umorilor,

D. EFECTE REFLEXE: rezultă din efectele fiziologice ale

masajului și din schimbările produse de acestea în sistemul
hormonal și nervos

E. PARȚIALE: corespund unor acțiuni locale, reduse ca întindere

și intensitate
EFECTE F. GENERALE: se produc în urma unor acțiuni complexe, întinse
ca suprafață ;i pătrunzătoare ca profunzime
G. IMEDIATE: sunt strâns legate de natura, durata, tehnica și
intensitatea procedeului folosit, precum și de natura, sensibilitatea
și întinderea țesuturilor masate ; se produc rapid și țin tot timpul cât
dureazaă acțiunea masajului, dar scad și dispar repede după ce
acesta a încetat
H. TARDIVE: sunt reacții lente care se produc încet, în mod
secundar, fie în regiunea masată, fie în profunzime sau la distanță;
apar abia după încetarea acțiunii mecanice, se mențin un timp ,ai
îndelungat și dispar lent
I. STIMULATOARE(EXCITANTE): constând în activarea,
intensificarea și grăbirea unor procese sau fenomene
K.RELAXATOARE(CALMANTE): constând în încetinirea,
reducerea intensității sau chiar oprirea unor procese sau fenomene

1
 În practică, efectele masajului sunt greu de localizat precis, pentru că indiferent
de mărimea suprafeței prelucrate, ele se extind și se răsfrâng asupra întregului
organism.
Efectele stimulatoare și cele relaxatoare se obțin atât prin aplicarea acelorași
procedee, prin modificarea tehnicii și modului de aplicare, cât și prin aplicarea unor
procedee și tehnici diferite.
Cele mai evidente și mai ușor de urmărit sunt efectele masajului asupra
țesuturilor și organelor de la suprafața corpului: mai greu de urmărit și controlat sunt
efectele masajului asupra țesuturilor și organelor profunde și asupra marilor funcțiuni
ale organismului.
2. Aspecte generale privind efectele și căile de obținere a acestora prin
aplicarea masajului
Indiferent de metoda sau procedeul la care ne referim, efectele se obțin prin 2
căi:
- una mecanica(directă)
- una reflexă(indirectă)
Efectele obținute pe cale mecanică sunt rezultatul schimbărilor fizice ale
tensiunii din țesuturi și se obțin ca urmare a aplicării procedeelor și tehnicilor, care
produc modificări în concentrația umorilor.
Efectele reflexe se realizează prin excitarea terminațiilor nervoase de la periferia
corpului, prin stimularea receptorilor(extero-, intero- și proprioceptori), care
declanșează o serie de reacții fiziologice, biochimice cu efect asupra circulației,
nutriției, excreției, sensibilității, prin mecanisme foarte complexe a căror intensitate
este condișionată și de tehnica folosită în cadrul fiecărui procedeu.

Efectele obținute prin aplicarea procedeelor din masajul clasic

1. EFLEURAJUL (NETEZIREA)
Cele mai importante efecte se răsfrâng asupra circulației sanguine în capilare,
vene superficiale și vase limfatice. Efleurajul este un “deschizător de drum” pentru
celelalte procedee, prin aplicarea cărora se ajunge la sfârșitul ședinței să fie deschise
circulației și cele mai mici capilariole, care nu intră astfel aproape niciodată în
activitate .

2
 Acțiunea efleurajului asupra circulației se realizează pe cale mecanică și pe cale
reflex.
Pe cale mecanică. Prin tehnicile efleurajului se acționează direct asupra vaselor de
sânge superficiale, influentând împingerea coloanei de sânge venos în sens centripet.
Atunci când tehnicile de efleuraj se însoțesc cu presiuni(presiuni alunecate) și vobrații,
efectul se extinde și asupra circulației profunde.
În cazul membrelor superioare și inferioare, circulația profundă este influențată
prin neteziri sacadate, cu priză”în inel” sau “brățară”. Datorită faptului că tunica medie
a venelor este formată din strat muscular în care dispoziția fibrelor este transversal, sub
forma de inele, ele sunt influențate foarte eficient prin această priză”în inel” și astfel
efleurajul sacadat stimulează contracția musculaturii netede, favorizând circulația de
întoarcere.
Venele cu calibru mai mare(cu lumenul mai mare), mai prezintă în afara acestor
inele musculare și un rând de fibre musculare longitudinale, asupra cărora se acționeză
alternativ prin masajul sacadat și prin masajul cu tehnici lungi, medii, scurte- intercalat
printre tehnicile sacadate.
În vasele limfatice, circulația lichidelor este activată prin alunecări lente și
relativ apăsate(presiuni alunecate profunde), care de fapt ușurează și munca inimii,
contracțiile sistolice devenind mai rare și mai ample. Creșterea amplitudinii
contracțiilor sistolice determină creșterea fracției de ejecție (cantitatea de sânge
expulzată în unitatea de timp), acest lucru contribuind la îmbunătățirea aportul
energetic către periferie.
Efleurajul, căruia mulți specialiști îi spun”procedeu cu tehnici de suprafață”, mai
are ca efect deosebit de important, acomodarea subiectului cu terapeutul și cu actul
terapeutic, în asa fel încât posibilele reacții negatice de la început, pe parcurs, se
diminuează și chiar dispar. Este ceea ce se numește”începutul relației directe de
colaborare între terapeut și subiect”. Treptat, subiectul obține o stare de relaxare fizică
și psihică, în producerea căreia, în afara aplicării masajului, k-utul joacă un rol
deosebit de important, de sugestoterapeut.
Ca procedeu cu tehnici de suprafață, efleurajul are efecte deosebite asupra pielii.
Astfel, pe cale mecanica (directă), se determina exfolierea celulelor cornoase de
la nivelul stratului disjunct, stimulând noi diferențieri ale celulelor bazale și scurtând
în acest fel timpul necesar reînoirii epidermei.
Aceasta este modalitatea de ameliorare a propietăților fizico-mecanice ale pielii,
cum ar fi elasticitatea, contractilitatea și, secundar, tensiunea și rezistența cutanată la
presiune. Elasticitatea pielii este manifestată prin extensibilitatea datorată fibrelor
elastic care intră în structura dermului; aceasta scade pe măsura înaintării în vârstă.

3
 Alături de celelalte procedee, pe cale macanică, efleurajul activează secreția de
sebum, prin stimularea contracției mușchilor erectori ai firelor de păr. Cunoscînd rolul
sebumului în formarea filmului acid de suprafață, ajungem la concluzia că, în acest fel,
se îmbunătățeste funcția de termoreglare, prin pierderea de căldura ca urmare a
transpirației. Prin transpirație se elimină toxinele și sărurile de Na, K, Ca, care rezultă
în urma degradării substanțelor proteice9amoniac, creatină,acid uric, uree), și a
compușilor organici neazotați (acid lactic), substanțe care sunt rezultatul
biochimismului contracției musculare. Detoxificarea poate fi accelerate și completă
prin masaj, în acest mod intervenindu-se asupra prevenirii instalării oboselii musculare
, dar și în refacerea propietăților funcționale ale țesuturilor.
Pe cale reflexă(indirectă)- prin excitarea receptorilor senzitivo-senzorială, tehnicile
din efleuraj, transmit centrilor superiori informația, iar aceștia declanșează pe cale
reflexă, reacțiile de răspuns ale țesuturilor și organelor.
Efectul tehnicilor din efleuraj asupra terminațiilor nervoase periferice este
diferit, astfel:
- efleurajul lung, cu ritm și intensitate redusă, are acțiune calmantă, liniștitoare
asupra sistemului nervos, relaxantă și decontracturantă asupra musculaturii scheletice;
determină încetinirea funcțiilor țesuturilor sau organelor, diminuează sau inhibă
sensibilitatea, conductibilitatea și reactivitatea nervilor(produce desensibilizre);
- tehnicile scurte, viguroase, cu ritm și intensitate crescute, au efecte inverse
celor enumerate anterior;
- prin efleuraj, excitarea pielii sau a terminațiilor nervoase din piele determină
declanșarea reflexului axonic antidromic, cu efect vasodilatator, care se
exteriorizează prin hipertermie cutanata. Este de reținut faptul că vasodilatația este
persistentă și se menține și după încetarea tehnicilor de efleuraj;
-întrucât temperatura pielii este implicată în perceperea senzațiilor dureroase,
temperatura scăzută diminuându-le, în leziuni posttraumatice se efectuează efleurajul
cu pungă de gheață, până la obținerea anesteziei-criomasajul.
2.FRICȚIUNEA
Efectele fricțiunii se datoresc, în cea mai mare parte, acțiunii mecanice a
tehnicilor specifice acestui procedeu, dar cea mai importantă este calea reflexă.
Fricțiunea se adresează țesutului subcutanat fibro-grăsos care formează stratul
hipodermic(sau paniculul adipos). Acesta asigură o protecție mecanică a organismului,
stratul grăsos subcutanat aflându-se într-un circuit continuu de mobilizare și depozitare
care se desfășoară sub influența a foarte mulți factori.Tehnicile fricțiunii au ca rezultat
înclinarea balanței în favoarea factorilor lipolitici, determinând o scădere a țesutului
adipos.

4
 Pe cale mecanică prin fricțiune se mobilizează țesuturile subiacente(epidern,
derm), asigurându-li-se o suplețe mărită, prin creșterea elasticității. Elasticitatea este
data de fibrele elastic din structura dermului, fibre care odată cu înaintarea în vârstă își
pierd elasticitatea(prin acumul. sărurilor de Mg, Ca, Na, se hipermineralizează). Prin
aplicarea sistematică a tehnicilor de fricțiune asupra persoanelor de vârsta a III-a
(masaj igienic), se Previn și se înlătură depunerile abundente de minerale, cee ace duce
la neîngroșarea fibrelor elastic, ele păstrându-și suplețea.
Odată cu înaintarea în vârstă, procesul de regenerare și cicatrizare se diminuează
de cca 5 ori în comparație cu vârsta tânără. Frițiunile mențin(influențeză dacă nu au
fost aplicate până atunci) regenerează ăi cicatrizează.
Vindecarea unor leziuni se produce prin țesut conjunctiv (țesut de susținere),
care – prin fricțiunile profund executate pe porțiuni mici(presopunctură, punctoterapie,
masaj transversal profund)- determină desfacerea aderențelor cicatriceale, favorizând
formarea de țesuturi elastic.
În cadrul masajului special articular, fricțiunile executate profund, și intrând în
articulație, stimulează proprioreceptorii, cu effect în reducerea durerilor și eliminarea
substanțelor de uzură.
Articulația este un organ senzorial în măsură să informeze sistemul nervos
central asupra variațiilor posturale, gradului de tensiune în care este pusă musculatura
și chiar a gradului de scurtare a acesteia, a accidentelor produse prin întinderea sau
smulgerea tendoanelor de pe periost sau os.
Activarea rețelei arteriale și vasculare periarticulare, determinate de aplicarea
fricțiunilor, intervine în menținerea supleței și rezistenței acestor structure.
Efectele asupra circulației venoase și limfatice au ca rezultat prevenirea stazei
sanguine și limfatice.
În procesele inflamatorii și hemoragice avute sunt contraindicate tehnicile de
masaj.
Fricțiunile se efectuează în scop profilactic, de prevenire a întinderilor sau
smulgerilor apărute de obicei la nivel tendino-muscular ca urmare a efectului lor de
mobilizare a circulației. Prin fricțiuni se mai stimulează permeabilitatea cutanată
pentru anumite medicamente, absorbția lor realizaându-se prin orificiile pilosebacee și
sudoripare, lucru deosebit de util în tratamentul leziunilor și sechelelor apărute în
activitatea sportive, după accidentări, dar ăi în alte situații în care se produc
traumatisme.
Pe cale reflexă, fricțiunea își realizează efectele prin reflexul axonic
antidromic(vasodilatator), în urma declanșării căruia, la nivelul vaselor cutanate, se
eliberează bradikinina, histamina, acetilcolina, eliberarea acestora fiind urmată de o

5
vasodilatație locală manifestată prin hiperemie. Rezultatul nu se limitează numai la
hiperemie, declanșându-se reglarea circulatiei sângelui în întregul organism, prin
mecanisme complexe nervoase, umorale și hormonale. Afluxul crescut de sânge de la
nivelul pielii ecplică mecanismele intrinseci de asuplizare în toate condițiile în care
suplețea ei scade sau se pierde(datorită vârstei sau unor cicatrici).
Atunci când tehnicile de fricțiune se execute într-un ritm lent, prelung și
profund, au drept rezultat scăderea sensibilității locale, a încordării nervoase generale,
au efecte positive în relaxarea musculara și chiar în reducerea oboselii musculare.
Atunci când tehnicile de fricțiune sunt executate scurt, într-un ritm rapid și
viguros, efectele sunt stimulative, atât pentru sistemul nervos central cât și pentru cel
periferic.
În activitatea sportive, fricțiunea se efectuează atât în scop analgesic, cât și în
cadrul masajului de preîncăzire, dar și în scop calmant înainte de probă și după acesta.
3.FRĂMÂNTATUL (PETRISAJUL)
Efectele acestui procedeu se instalează atât pe cale mecanică, cțt și pe cale reflexă.
Pe cale mecanică, datorită caracteristicilor specifice tehnicilor de frământat, se
stimulează deschiderea capilarelor de rezervă și a capilariolelor, favorizându-se
circulația profundă care asigură eliminarea produșilor toxici ai metabolismului(a
substanțelor de uzură). Acest lucru este deosebit de important, în primul rând la
sportivii de performanță, dar și în profesiile care solicit activitate fizică deosebită, în
condiții deosebite (minerit,salvamontist).
Frământatul menține mușchiul într-o stare de funcționare și troficitate normal,
împiedicând atrofiilr musculare. Datorită stoarcerii se dezvoltă , pe cale mecanică
elasticitatea mușchilor, prevenindu-se apariția rupturilor, care apar frecvent în sport dar
și-n unele profesii și care se caracterizează prin ruperea unor fibre sau a tuturor
fribrelor unui mușchi, în condițiile unei contracții bruște, puternice, efectuată cu
mușchiul neîncălzit.
De asemeni, prin frământat sunt stimulate fiziologic și celelalte proprietăți ale
mușchiului: excitabilitate, contractilitate și conductibilitatea. Rezultatul favorabil
asupra excitabilității se caracterizează prin asigurarea posibilității de executare a unor
eforturi menținute, de lungă durată, datorită faptului că, prin frământat, se prelungește
în timp bariera de instalare a oboselii.
Un efect deosebit se realizează asupra contractilității care se apreciază prin
creșterea forței musculare de contracție, fapt pus în evidență atât la sportivii de înaltă
performanță, cât și în profesiile la care efortul fizic este solicitant și în timpul căruia
există o solicitare prelungită cu efecte asupra mobilizării sistemului nervos central,
determinând o mobilizare mai eficientă a unitățiilor motorii.

6
 În cazul frământatului efectele pur mecanice nu pot fi dissociate clar de cele pur
reflexe, ele interferându-se.
Pe cale reflexă – toate tehnicile frământatului și efectele acestora obținute pe
cale mecanică sunt implicate și în efectele obținute pe cale reflex.
Frământatul asigură o creștere a tonicității musculare, o îmbunătățire a
troficității și are influență favorabilă asupra unor insuficiențe musculare care apar ca
urmare a imobilizărilor prelungite în aparate gipsate, după traumatisme.
4.TAPOTAMENTUL
Efectele tapotamentului se obțin pe cale mecanică și pe cale reflexă. Ele variază în
funcție de ritmul și intensitatea lovirilor din cadrul fiecărei tehnici, dar mai sunt
condiționate și de suplețea sau de rigiditatea mâinilor kinetoterapeutului, cât și de
sensibilitatea pielii sau a țesuturilor masate.
Pe cale mecanică – tehnicile de tapotament mobilizează lipidele din adipocite
(celulă adipoasă), înclinând balanța metabolică în favoarea factorilor lipolitici. Se
intervine în acest fel asupra scăderii țesutului adipos. Tot pe cale mecanică se
acționează și asupra vasomotricității, crescându-se afluxul de sânge spre zona masată.
Hiperemia cutanată este evidentă și de lungă durată.
Ecoul tehnicilor tapotamentului se face simțit și din punct de vedere reflex,
prin influențele asupra ramurilor periferice ale nervilor senzitivi și motori. Excitarea
nervilor somatici senzitivi este urmată, în timp (după un anumit nr. de ședințe), de
scăderea sensibilității dureroase. Excitarea fibrelor nervoase motorii, determină, prin
motoneuronii fazici, o contracție rapidă a fibrelor musculare, iar prin motoneuronii
tonici, o contracție lentă, exteriorizată prin creșterea tonusului.
Gradul de contracție depinde de ritmul și intensitatea cu care sunt aplicate
tehnicile de tapotament.
Astfel când tehnicile sunt aplicate cu ritm și intensitate scăzute, sunt urmate de
contracții parțiale, producând un efect mecanic scăzut.
Când ritmul și intensitatea acestora sunt crescute, se produce o contracție mai
amplă dar tot cu efect mecanic scăzut.
Executate ușor și ritmic, tehnicile tapotamentului stimulează proprietățile
fiziologice ale mușchilor și le îmbunătățeste funcționalitatea.
5. VIBRAȚIILE
Tehnicile executate prelungit și cu finețe sunt liniștitoare, reduc sensibilitatea
pielii și a țesuturilor superficiale, producând o senzație de amorțire, încălzire și
relaxare.

7
 Tehnicile mai ample și mai puternice , au ca efect intensificarea circulației locale
profunda, care se exteriorizează prin hiperemie cutanată.
Tehnicile vibrațiilor se combină, de cele mai multe ori, cu tehnicile de efleuraj,
cu fricțiunile, presiunile, contribuind la sporirea eficienței acestora. Efectul lor este
calmant, relaxator și decongestiv, motiv pentru care sunt indicate, atât în tratamentul
unor afecțiuni dureroase și congestive ale organelor interne, a unor leziuni însoțite de
contractură muscular, cât și în cazuri de supraîncordări psihice.
Vibrațiile mecanice, executate în ritm rapid și cu amplitudine crescută, au un
efect dublu, împiedicând depozitarea adipocitelor și mobilizându-le din straturile
adipoase subcutanate. Pentru acest motiv, ele sunt indicate în tratamentul celulitei și a
obezității.