Student: Moraru George

Kinetoterapie,K2- Anul II

Masajul în kinetoterapie

Cuvinte cheie: masaj, efort, grupe musculare, sportiv, procedee

Rezumat:
Pentru un corp frumos și menținerea sănătății organismului, nu este suficient doar să vă încărcați
cu activitatea fizică, ci este important să respectați o nutriție adecvată și să urmați proceduri de
vindecare și relaxare. Masajul sportiv este un element indispensabil în sistemul de pregătire
completă și corectă. Procedura crește performanța sportivilor și îmbunătățește capacitățile lor fizice.
Masajul sportiv este înțeles ca un efect de masaj asupra organismului pentru a îmbunătăți
abilitățile fizice și a păstra forma profesională deja atinsă. Procedura se efectuează după sau înainte
de antrenament pentru a restabili rezistența sau ca încălzire înainte de competiție. Tehnica poate fi
realizată de un medic cu experiență sau independent la domiciliu. Uneori, acest tip de masaj este
prescris în scopuri medicinale, apoi numai medicul trebuie să efectueze procedura.

Introducere
Masajul și automasajul sunt organic si funcțional legate de activitatea sportiva, ceea ce presupune
ca se poate aplica în scop stimulator (înainte de antrenamente, dar mai ales de competiții - să nu se
creadă cumva ca masajul stimulator, de angrenare, de încălzire poate înlocui încălzirea propriu-zisă,
care este un proces mai complex) sau trofic, linistitor, de dezobosire (după concursuri sau
intercompetitional, în pauze), în scop de refacere (neuropsihică, în special pe cale reflexă si
neuromusculară, predominant pe cale directă, mecanică).
Pentru marii perfomeri este greu de acceptat ideea automasajului în competiții, datorită și 'stării
de start', cu atât mai putin după competitie/concurs (de refacere), dat fiind starea marcată
de oboseală fizică si psihică.
Aceasta constituie un nou argument in favoarea prezentei masorului (indiferent cine practica
masajul - antrenor, medic, asistentul medical la competitii). 1

Cuprins
Definitie:
Masajul= prelucrare metodică și sistematizată a părților moi ale corpului prin actiuni manuale sau
fizice în scop fiziologic, profilactic si curativ, fiind un mijloc important în programul de fizioterapie și
recuperare medicală(constă în manevre executate cu mâna liberă sau cu ajutorul unor aparate si
dispozitive pentru a influienta favorabil activarea unor organe din profunzime sau distanta si
activarea țesuturilor subcutanate, musculare)2
Clasificarea generală a masajului3:
Masajul clasic se împarte în:
1) a) masajul general;
b) masajul partial, regional, local, segmentar.
2) Masajul sport-masajul:
a) contra oboselii;
b)după efort;
c) de inducere.
3) Masajul segmentar al tesutului conjunctiv;
4)Masajul medical sau terapeutic;
5) Masajul igienic sau de întreținere și înviorare.
Din punct de vedere al tehnicii, avem:
1) masaj manual;
1
www.kinetoterapierecuperaremedicala.ro
2
www.scritub.com
3
www.medicina-informativa.com
Student: Moraru George
Kinetoterapie,K2- Anul II

2)masaj mecanic.
Efectele masajului
Actiunea masajului asupra organismului este, în primul rând, mecanică, directă asupra
pielii si indirecta asupra tesuturilor din profunzime sau la distanta de locul masat, dacă e vorba de
masajul reflexogen.
Din punct de vedere al actiunilor si efectelor generale ale masajului, se poate realiza următoarea
clasificare:
1) Din punct de vedere al profunzimii straturilor tisulare:
a) influente directe=> atunci cand actiunea masajului se exercita nemijlocit asupra tesuturilor
superficiale=actiune mecanică.
b)influente indirecte=> cu efecte produse în profunzime sau transmise la diferite distante de zona
masată, în această situație intervenind acțiuni reflexe prin mecanisme neurotumorale.

2) Ca răsunet fiziologic, apar:

a) efecte locale,limitate;
b) efecte generale, complexe.

3) Din punct de vedere al influentei tonusului local și general, masajul poate produce:
a)efecte stimulante, excitante;
b) efecte calmante, inhibatorii, antalgice.

4)Din punct de vedere al duratei efectelor obtinute prin masaj, avem:

a)efecte imediate care sunt obtinute si determinate de scopul, natura, tehnica, durata procedeelor
folosite si sensibilitatea tesuturilor masate;
b) efecte tardive care sunt secundare și se obțin fie prin regiunea masată, fie în profunzime sau
distanță.

Procedee de masaj și efortul implicat

1. NETEZIREA (sau EFLEURAJUL)
Netezirea este cel mai răspândit procedeu de masaj. Ea acţionează direct asupra pielii având
următoarele efecte:
· Curăţă pielea de celulele descuamate de pe stratul superficial;
· Îmbunătăţeşte funcţia glandelor sudoripare şi sebacee;
· Măreşte temperatura locală a pielii;
· Accelerează circulaţia sângelui şi a limfei în vase;
· Influenţează terminaţiile periferice ale nervilor;
· Influenţează sistemul nervos central.
Indicaţii metodice generale:
a)    sensul de execuţie al efleurajului este determinat de circulaţia limfatică a organismului,
convergentă spre ganglionii limfatici din regiunea cefei şi gâtului, axială şi inghinală şi regiunea
poplitee pentru membrele inferioare;
b)   direcţia mâinii maseurului este determinată totdeauna de direcţia anatomică a vaselor limfatice,
deoarece scopul principal este de a realiza o mai bună scurgere a limfei;
c)    netezirea nu se face prea rapid, ci ritmic, liniştit, pentru că limfa circulă încet prin vase; se face
fără întreruperi, în aşa fel încât să ajungă până la ganglionii limfatici cei mai apropiaţi;
d)    presiunea mâinii care face masajul trebuie să crească progresiv pe prima jumătate a segmentului
masat şi să scadă apoi pe cea de-a doua jumătate;
Student: Moraru George
Kinetoterapie,K2- Anul II

e)    mâinile maseurului nu trebuie sa se lipească de porţiunea masată, ci dimpotrivă, să alunece uşor
şi liber;
f)     orice masaj trebuie să înceapă şi să se termine prin netezire, pentru a înlătura staza limfei şi a
contribui la scurgerea produselor metabolice în vase;
g)    în timpul unei şedinţe de masaj nu trebuie în mod obligatoriu să folosim toate felurile de neteziri.
Fiecare procedeu de masaj depinde de scopul urmărit, de configuraţia porţiunii de masat, cât şi de
timpul rezervat masajului;
h)    netezirea este de obicei considerată un masaj pregătitor în edeme şi atunci când partea masată a
corpului este foarte dureroasă. În acest caz, în primele zile masajul se reduce exclusiv la neteziri
concentrice circulare;
i)     în chirurgie şi ortopedie, în traumatismele articulare, netezirile şi fricţiunile au un rol hotărâtor în
masajul pregătitor.

Manevra se poate executa:

- Cu o singura mana;
- Cu ambele maini;
- Cu fata palmara a degetelor si a mainii;
- Cu partea cubitală a mâinii;
- Cu podul palmei;
- Cu pumnul închis sau semi-închis;
- Cu fața dorsală a degetelor;
- Cu fața anterioară a antebrațelor.

2. FRĂMÂNTATUL
Frământatul este unul din procedeele de bază ale masajului cu ajutorul căruia se masează în principal
masa musculară. În timpul acestui procedeu se trage de pe planul osos grupa musculară masată.
Frământatul are următoarele efecte:
· produce o mărire vizibilă a mobilităţii tendoanelor;
· fortifică muşchii şi ajută la regenerarea ţesutului muscular;
· activează circulaţia limfei şi a sângelui, îmbunătăţind schimburile nutritive şi ajutând la eliminarea
toxinelor rezultate în urma activităţii musculare;
· procedeele de frământare măresc puterea de contracţie a muşchilor, reprezentând astfel o
gimnastică pasivă deosebit de importantă în cazul atrofierii muşchilor.
Se poate executa:
-în val;
-în cută;
-cu o singură mână;
-cu două mâini;
-în contratimp.

3. FRICŢIUNEA
Procedeele care alcătuiesc fricţiunea se deosebesc de netezire prin aceea că pielea împreună cu
ţesuturile profunde se fricţionează în diverse poziţii. Ele se efectuează printr-o mişcare de apăsare şi
deplasare a ţesuturilor moi pe planul osos, în limita elasticităţii proprii.
Student: Moraru George
Kinetoterapie,K2- Anul II

Fricţiunile se execută cu o singură mâna sau cu ambele mâini, alternativ sau simultan, cu toată
suprafaţa palmară sau numai cu suprafaţa palmară a degetelor. Fricţiunile au ca efect intensificarea
circulaţiei locale şi măresc absorbţia diferitelor produse patologice care se acumulează în piele sau
sub piele.
Indicaţii metodice generale:
a)    în fricţiune, direcţia mâinii nu este determinată de direcţia vaselor limfatice, şi poate fi executată
şi în sensul contrar circulaţiei sângelui şi a limfei;
b)   toate procedeele de fricţiune se reduc la mişcări rectilinii, în spirală sau circulare, la care participă
în funcţie de necesităţi o parte dintre degete sau toate;
c)    eficacitatea fricţionării articulaţiilor se măreşte dacă fricţiunea se face într-o baie de apă
fierbinte, aşa cum o recomandă specialiştii în domeniul masajului;
d)    fricţiunile energice în punctele dureroase scad starea de hiperexcitabilitate a nervilor,
accelerează circulaţia locală şi îmbunătăţeşte considerabil nutriţia ţesuturilor;
e)    fricţiunea este un excelent mijloc profilactic, deoarece împiedică în articulaţii formarea diverselor
exudate care determină în porţiunea afecată procese inflamatorii de lungă durată;
f)     cu ajutorul fricţiunilor, un masor cu experienţă începe să cunoască modificările patologice care
se produc în ţesuturile profunde, mai ales în regiunea articulaţiilor.
 
4. TAPOTAMENTUL
Este o manevră principală care se adresează ţesuturilor superficiale, celor profunde şi terminaţiilor
nervoase. El se caracterizează prin aplicarea unor lovituri scurte şi ritmice, executate superficial sau
profund în funcţie de scopul urmărit. Tapotamentul poate fi executat cu pulpa sau cu faţa palmară a
degetelor, cu palmele, cu pumnii, cu antebraţul sau cu mâinile făcute căuş. Aceste lovituri se execută
din căderea moale a mâinilor şi a degetelor.
Tapotamentul cunoaşte mai multe variante, în funcţie de particularităţile anatomo-fiziologice ale
suprafeţelor pe care la masăm:
-marginea cubitală a degetelor;
-cu partea cubitală a mâinii;
-cu palma strânsă căuș;
-cu partea cubitală a pumnului semiînchis sau închis;
-sub forma de plescăituri
Tapotamentul se execută cu ambele mâini, uşor depărtate între ele, prin loviri care cad pe piele în
ritm foarte viu.
Efectele tapotamentului sunt:
· ajută la micşorarea şi încetarea durerilor, când gradul de excitaţie al nervului este mărit;
· favorizează un aflux puternic de sânge spre regiunea masată, determinând astfel înbunătăţirea
nutriţiei acelei regiuni;
· are efect vasodilatator la nivelul pielii şi al ţesutului conjunctiv;
· produce modificări favorabile ale tensiunii arteriale;
· influenţează ritmul cardiac, răreşte pulsul şi corectează aritmia.

5. VIBRAŢIILE
Sunt mişcări ritmice oscilatorii şi presiuni continue executate cu o singură mână sau cu ambele mâini,
cu vârful degetelor sau cu faţa lor palmară, cu podul palmei, cu rădăcina mâinii, cu toată palma, cu
degetele întinse, cu pumnul deschis sau închis şi se aplică pe suprafaţa corpului cu un grad diferit de
presiune.
Student: Moraru George
Kinetoterapie,K2- Anul II

Vibraţiile au următoarele efecte:

· intensifică funcţionarea glandelor;
· calmează durerile în diferite afecţiuni (ginecologice, nevralgii, migrene);
· îmbunătăţesc capacitatea de efort;
· au efect calmant, relaxant;
· influenţează organele şi ţesuturile profunde (stomac, ficat, inimă, muşchii, pereţii abdominali şi
intestinali);
· influenţează secreţia majorităţii glandelor şi organelor (stomac, glande salivare, glande sexuale,
etc.).
Dacă nu sunt însoţite de mişcări trepidante, vibraţiile se transformă în presiuni. Acest procedeu se
execută cu vârful degetelor unei singure mâini. Procedeul se execută prin câteva presiuni scurte şi
rapide, aplicate asupra trunchiului nervos, sau asupra ramurilor care au un sprijin osos sau muscular.
Scopul presiunii este de a înlătura durerea.

Elaborarea unui plan de masaj și tehnici asociate

Masajul reflex al piciorului4

Planşa reflexelor piciorului arată amplasamentul exact al punctelor şi zonelor
reflexe alediferitelor părţi ale corpului pe talpă şi pe marginea externă a piciorului. Reflexele
sunt foarte asemănătoare pe cele două tălpi, unele nu apar decât pe un picior, cele ale
organelor nepereche. Reflexele  piciorului constituie o hartă remarcabil de precisă a
corpului, reflectând amplasamentul diferitelor sale părţi .Pentru o mai bună orientare în
aflarea acestor zone, talpa a fost împărţită de trei linii imaginare:
-linia diafragmului -traversează piciorul exact sub pingea, la nivelul capului metatarsienelor;
-linia taliei -se află trasând o linie imaginară transversală a piciorului, plecând de la
protuberanţa externă a celui de-al cincelea matatars;
-linia călcâiulu-deasupra călcâiului, acolo unde pielea moale devine dură şi închisă.
Masajul reflex la talpă poate fi combinat cu orice alt tip de act kineto-maso-terapeutic.
Câmpul său de aplicaţie este vast, pentru că el permite influenţarea, în afara aaparatului
locomotor, a aparatului digestiv şi respirator, precum şi sfera ORL, etc. El se adresează la fel
de eficient copiilor (tulburări digestive, reflux gastro-esofagian, spasme colice), ca
şi persoanelor în vârstă, imobilizate. Marele avantaj al masajului reflexogen este că el poate
fie executat oricând, oriunde şi de către oricine cunoaşte regulile de bază ale efectuării lui.
Masajul reflexogen profilactic se realizează în trei cure pe an, a câte zece şedinţe, o
şedinţă pe săptămână.Alţi autori recomandă ca un tratament de fond să se întindă pe 12
până la 15şedinţe, cu o frecvenţă săptămânală de 2 până la 3. În caz de cronicitate, se reia
pacientuldupă 3 – 4 luni de pauză. Durata unei şedinţe este de aproximativ 20- 40
deminute. Dacă durata şedinţei este mai mare, se obţin efecte nedorite de excitaţie prea
mare, dacă durata este în schimb prea mică, nu se mai obţin efectele dorite, de reechilibrare
şi recirculare a energiei. Anumite tratamente simptomatice pot fi reglate după una sau două
şedinţe.
Pacientul şi terapeutul trebuie să fie instalaţi confortabil; pacientul într-un fotoliu înclinat
sau un simplu fotoliu, pentru a putea fi supravegheat de către maseur. iar terapeutul să şadă
la picioarele lui pe un taburet. Se foloşeste pudra de talc.Dacă ambii sunt de acord, se poate
4
Chiricuţă, I., Postolică, V.Incursiune în reflexoterapie: sănătate prin masaje şi remedii naturiste, Iaşi,
Polirom,1999.
 
Student: Moraru George
Kinetoterapie,K2- Anul II

asculta muzică liniştitoare, astfel relaxarea se produce mai rapid. Terapeutul trebuie să fie
destins, relaxat fizic şi psihic, deoarece starea de încordare de orice natură se transmite
pacientului. Terapeutul trebuie să fie detaşat afectiv faţă de subiect şi nu trebuie să se
gândească la efectele, la roadele muncii lui.El trebuie să obţină colaborarea pacientului şi să-
i răspundă la orice întrebare ce se referă la masaj. Încrederea pacientului se obţine, de altfel,
de la primul contact al mâinii terapeutului cu piciorul pacientului.
Se lucrează ambele picioare pe rând, înâi dreptul şi apoi stângul, pentru fiecare zonă
sau punct reflex în parte.Se începe întotdeauna cu piciorul drept. Fiecare „reflex” va fi
prelucrat cu ambele mâini, pe rând. Şedinţa de masaj începe şi se încheie totdeauna cu
efleurajul piciorului, pentru a obişnui primitorul cu contactul mâinii terapeutului. Se vor
utiliza apoi cele trei tehnici de relaxare, după care se începe acţionarea asupra zonelor
reflexe.Abordarea zonelor reflexe se face coborând în lungul piciorului, de la degete spre
călcâi, de la "reflexele" capului, la cele ale zonei inferioare a abdomenului, urcând apoi din
nou pe marginea internă a piciorului pentru a acţiona asupra "r eflexelor"coloanei
vertebrale. În timpul tratamentului se acordă o atenţie deosebită zonelor dureroase,
sensibile, iar după ce au fost tratate ambele picioare, se revine asupra acestor zone. Zona
dureroasă este apăsată cu forţă constantă, pâna ce durerea dispare,şi pacientul va simţi doar
apăsarea degetului. Se reiau apoi manevrele de relaxare. De multe ori, o zonă dureroasă
poate să dispară doar după mai multe şedinţe.

Bibliografie

www.kinetoterapierecuperaremedicala.ro
www.scritub.com
www.medicina-informativa.com
Chiricuţă, I., Postolică, V.Incursiune în reflexoterapie: sănătate prin masaje şi remedii naturiste, Iaşi,
Polirom,1999.