OREIONUL

Oreionul este cel mai des o boală a glandelor salivare dar poate interesa şi alte glande
endocrine sau sistemul nervos.
Conoscut popular ca “brănca”, termenul provine din frnaţuzescul “oreillon” cu referire la
apariţia preauriculară a tumefacţiei specifice bolii. Mai corect este folosirea denumirii de
infecţie cu virus urlian (precizând şi organele afectate)

ETIOLOGIE: virusul urlian (Paramyxovirus)

PATOGENIE

 Virusul urlian are tropism pentru glandele endocrine şi sistemul nervos

 Multiplicarea virală are loc în căile respiratorii superioare de unde diseminează în
organele ţintă (cel mai uşor şi mai des în glandele salivare)
 Virusul afectează direct ţesuturile ţintă sau prin mecanisme auto-imune

EPIDEMIOLOGIE

Sursa de infecţie: exclusiv omul bolnav

Poarta de intrare: respiratorie

Masa receptivă:
 Contagiozitatea este mare şi interesează contacţii neimunizaţi (prin boală sau vaccin).
 Apare de preferinţă la copii
 Boala induce o imunitate durabilă

Sezonalitate:
 Boala se manifestă mai ales primăvara
 Valurile endemice apar la 2-5 ani interval

TABLOU CLINIC

Debut:
 Este nespecific
 Febră
 Dureri la deglutiţie
 Stare generală uşor influenţată

Perioada de stare: urmează după 2-3 zile şi este caracterizată prin trei grupe de manifestări:
1. Glandele salivare
Parotida
 Este afectată în ¾ din cauri
 Apare unilateral şi după câteva apare şi contralateral în 75% din cazuri
 Este caracterizată de durere (accentuată de înghiţire) şi edem localizate în unghiul
mandibular
 Face dificilă dechiderea gurii (trismus)
 În 10% din cazuri sunt afectate şi alte glande salivare
 Se vindecă după aproximativ 2 săptămâni
 Meatul parotidian este edemaţiat şi eritematos
 La palpare consistenţa este fermă, omogenă
2. Alte atingeri glandulare
  Pancreatita (evoluţie benignă)
 Orhi-epididimita: este unilaterală cu semnele inflamatorii complete (inclusiv eritemul,
poate fi rar unica manifestare). Foarte rar se asociază cu atrofie testiculară şi
sterilitate. Apare aproape cu exclusivitate la adulţi
 Ooforita
 Mai rar: tiroidita, mastita, prostatita
3. Manifestări extraglandulare
Encefalita
 Precoce (prin acţiunea directă a virusului)
 Tardivă (autoimună)
 Poate fi mortală sau sechelară
Meningita
 Este precoce (primele zile de la debutul parotiditei) sau tardivă (1-2 săptămâni de
la debut)
 În 50% din cazuri meninigita nu se asociază cu parotidita; modificările LCR sunt
prezente în 50% din parotidite (deşi numai 10% prezintă un sindrom clinic
meningian)
 LCR este clar cu limfocite majoritar, proteinorahie moderată, normo sau
hipoglicorahie
 Evoluţia este benignă
Miocardita (certificată EKG) este uneori mortală
Artrita: ca monoartrită sau poliartrită migratorie. Apare tardiv şi cedează spontan
după 5 săptămâni.

DIAGNOSTIC

 Criteriile clinice şi epidemiologice sunt suficiente în majoritatea cazurilor

 Izolarea virusului din salivă, LCR
 Creşterea de 4 ori a titrului de anticorpi anti virus urlian

TRATAMENT

 Suport al funcţiilor vitale

 Simptomatic
 Orhita: repaos la pat, suspensor, analgezice, pungă cu ghiaţă
 Cortizonul nu are susţinere experimentală

COMPLICAŢIILE

 Manifestările tardive pot fi considerate ca şi complicaţii

 Diabetul, malformaţiile congenitale, sterilitatea după orhi-epidimită sunt controversate

PROFILAXIE

 Izolarea bolnavilor
 Boala este vaccinabilă (facultativ). Se recomandă copiilor înainte de a intra în
colectivitate
 ÎNTREBĂRI CU RĂSPUNS MULTIPLU

1. Care semne caracterizează parotidita urliană

a. Edemul
b. Consistenţa fermă
c. Eritemul inconstant
d. Durerea
e. Trismusul

2. Care semne sau grup de semne pot constitui tabloul clinic al oreionului:

a. Cefalee, vărsături, dureri abdominale “în bară”

b. Tumefacţie testiculară
c. Convulsii, anomalii motorii
d. Dureri retromandibulare
e. Dureri la deglutiţie

3. Cum se stabileşte cel mai des diagnosticul de oreion

a. Elisa pentru Ig G
b. Metode de evidenţiere a antigenului din salivă
c. Izolarea virusului pe medii celulare
d. PCR pentru genomul viral
e. Clinic şi epidemiologic

4. Meningita urliană este caracterizată de:

a. LCR este cu transparenţă modificată

b. Proteinorahia este importantă
c. Normo-hipoglicorahie
d. 100% polinucleare
e. 100% limfocite

5. Care determinări sunt întălnite în oreion

a. Tiroidita
b. Blefarita
c. Ooforita
d. Parotidita
e. Pancreatita

6. Care afirmaţii sunt corecte cu referire la oreion

a. Encefalita poate fi mortală sau sechelară

b. Meningita are evoluţie benignă
c. Hepatita este mai frecvent colestatică
d. Parotidita este cea mai frecventă manifestare clinică
e. Meningita nu se asociază întotdeauna cu manifestările salivare

7. Care referiri sunt adevărate cu privire la encefalita urliană

a. Forma precoce este autoimună

b. Evoluţia este benignă
c. Sunt posibile sechelele
d. Forma tardivă poate apărea la 2-4 luni de la debut
e. Uneori evoluţia este mortală

8. Care referiri sunt adevărate cu privire la profilaxia din oreion

a. Boala nu este vaccinabilă

b. Boala este vaccinabilă
c. Bolnavii se izolează datorită contagiozităţii mari
d. La contacţi se aplică chimioprofilaxie
e. Boala asigură imunitate protectoare şi durabilă

9. Care complicaţii sunt posibile după oreion

a. Parotidita cronică
b. Pancratita cronică
c. Artrita
d. Diabetul
e. Sterilitatea la bărbaţi

10. Ce măsuri se iau faţă de un bolnav cu oreion

a. Se izolează
b. Se vaccinează
c. Se administrează imunoglobuline
d. Se administrează simptomatice
e. Antialgice pentru orhită

RĂSPUNSURI

1.R=a,b,d,e
2.R=a,b,c,d,e
3.R=e
4. R=c,e
5.R=a,c,d,e
6.R=a,b,d,e
7.R=c,d,e
8.b,c,e
9. c,d,e
10. a,d,e