FARINGE

Autor: Baila Denisa-Mihaela

Anul: 1, grupa: 1
 Anatomie (structura)
• Faringele e un conduct musculo-membranos
ce are forma unui jgheab deschis anterior cu
lungimea de 15 cm. Este dispus de la baza
craniului până în dreptul vertebrei C8, unde
se continuă cu esofagul.
• În structura faringelui se află:
- aponevroza intrafaringiană ce se găseste
la nivelul peretilor laterali si posterior ai faringelui
si se inseră superior pe baza craniului. Are o
structură fibroasă si este rezistentă.
- muschii farinngelui sunt striati, grupati
în muschi constrictori si ridicători:

• Muschii constrictori au fibre circulare si se acoperă unul pe celalălt (cel superior este acoperit de cel
mijlociu, iar acesta de muschiul constrictor inferior); prin contractia lor micsoreaza diametrul antero-
posterior si transversal al faringelui.
• Muschii ridicatori au fibre longitudinale si sunt reprezentati de muschii stilo-faringian (are originea pe
procesul stiloid al temporalului) si palato-faringian, care coboară de la palat prin arcul posterior. Prin
contractia lor ridică faringele în timpul deglutitiei.
• - la interior o mucoasă alcatuita dintr-un epiteliu cilindric ciliat la nivelul rinofaringelui si un epiteliu
pluristratificat pavimentos necheratinizat la nivelul bucofaringelui si laringofaringelui.
• - la exterior este acoperit de adventitia faringelui formată din tesut conjunctiv lax.
Curs Anatomia aparatului respirator- Sechel Gabriela
 Fiziologie
Faringele nu are funcţie net specifică. Dat fiind faptul, că faringele este situat la răspîntia
căilor de respiraţie şi căilor digestive, aceasta îi implică funcţiile de respiraţie şi de
digestie.
Respiraţia faringiană nu poate pe deplin înlocui respiraţia nazală, deoarece oxigenul
trecut prin fosele nazale este supus încălzirii, purificării, umezirii şi altor factori, ce fac ca
căile respiratorii inferioare să nu fie afectate de aerul rece, populat şi alte agresiuni. În
caz contrar plămanii vor fi supuşi acţiunilor factorilor nocivi ai mediului ambiant şi deci,
se vor dezvolta afecţiuni ale sistemului respirator. Susţinerea respiraţiei nazale are o
mare importanţă şi de aceea trebuie de întreprinse toate măsurile în asigurarea
respiraţiei nazale. Însă sunt cazuri, cand bolnavii sunt nevoiţi să respire pe gură:
traumatism, tamponament nazal, stare gravă a bolnavului cu febră, frisoane etc. De
asemenea, mai există situaţii, cînd persoana este nevoită să respire concomitent şi prin
nas şi prin gură: efort fizic considerabil.
FUNCŢIA DIGESTIVĂ:
Deglutiţia, mai bine zis actul prin care bolul alimentar trece din cavitatea bucală în
stomac are trei tipuri: tipul bucal, faringean şi esofagian. Timpul bucal este un act
voluntar. După ce bolul alimentar a străbătut istmul buco-faringean şi a pătruns în
faringe, mecanismul deglutiţiei devine un act reflex.
FUNCŢIA DE APĂRARE:
Este una din cele mai importante funcţii şi este compusă din mai multe elemente:
- Bariera biologică descrisă de V. I. Voiacec (mucoasa amigdalilor palatine reprezintă
prima barieră şi în caz de rupere a acestei bariere se dezvoltă angina); - capsula,
alcătuieşte a II barieră şi în caz de afectarea ţesutului din jurul amigdalilor palatine, ce
formează această capsulă, se formează flegmonul periamigdalian; - pereţii vaselor
https://meddoctors.info/ro/articles/Fiziologia-faringelui-Func%C5%A3iile-faringelui-511
sanguine şi limfatice formează a III barieră.
 Fiziologie
Pătrunderea infecţiei în sînge va duce la dezvoltarea sepsisului. Ganglionii limfatici profunzi ai
venei jugulare interne formează a IV barieră biologică de apărare a faringelui. Prin pătrunderea
infecţiei în acest ganglion se va dezvolta flegmonul cervical, tromboza venei jugulare interne,
mediastinita cervicală şi sepsisul;
- Faringele prin reflexele de vomă, tuse şi altele, protejează laringele, esofagul de pătrunderea
corpilor străini şi a substanţelor otrăvitoare;
- Imunobiologică descrisă deja.
FUNCŢIE DE AUDIŢIE:
Tuba auditivă (Eustache) prin funcţia sa principală de a echilibra presiunea din cavitatea timpanică
cu ceea din rinofaringe asigură condiţii favorabile pentru funcţionarea normală a cavităţii
timpanice în recepţionarea, transmiterea şi transformarea undelor sonore către urechea internă.
Şi deci, în aşa mod faringele participă la audiţie. Totodată faringele are şi funcţia de a modela
vocea, adică formează timbrul vocii. În caz de obstrucţie a rinofaringelui sau de paralizie a vălului
palatin bolnavii au o voce nazonată, rinolalie închisă şi respectiv deschisă. Se consideră, că
faringele este un rezonator al vocii.
FUNCŢIE DE CONEXIUNI:
(neuro-vegetative, endocrine etc., cu diverse organe şi sisteme ale organismului). Faringele are
legături anatomo-topografice, morfologice şi funcţionale cu nasul, cavitatea bucală, laringele,
urechea, deoarece mucoasa, tunica fibroasă, vasele şi nervii sunt formaţiuni morfologice comune
pentru toate aceste organe. Aşa reflexe ca: reflexul tonzilo-cardiac, tonzilo-renal, tonzilo-cortical,
subcortical, hepatic, gastric etc. explică multitudinea şi diversitatea simptoamelor şi sindroamelor
faringiene în caz de alte boli şi vice versa. În fiecare caz aparte medical trebuie să aprecieze la
patul bolnavului, care este legătura dintre cauză şi consecinţă, ce este primar şi ce este secundar.
FUNCŢIA GUSTATIVĂ:
Funcţia gustativă a faringelui constă în faptul că are menirea – control asupra substanţelor
întroduse în organism prin cavitatea bucală.

https://meddoctors.info/ro/articles/Fiziologia-faringelui-Func%C5%A3iile-faringelui-511
 Caracteristici histologice
Nazofaringe: Mucoasa – •Epiteliu respirator (pseudostratificat
cilindric ciliat) – porțiunea superioară (coane, tavan) – Ep.
pavimentos stratificat nekeratinizat – porțiunea inferioară,
partea ant. a pereților laterali – Porțiuni cu zone alternante de
ER și EP – Trecere bruscă între cele două tipuri de epiteliu, sau
epiteliu intermediar.
• Submucoasa – Țesut conjuctiv bogat în colagen – Numeroase
glande seromucoase – Țesut limfoid: amigdala faingiană,
amigdala tubară, • Planul profund: oase craniene, fața orală a
vălului palatin.
Orofaringe si hipofaringe: • Mucoasa – Epiteliu pavimentos
stratificat nekeratinizat – Lamina propria - fibre elastice •
Submucoasa – glande seromucoase – ț. limfoid: amigdala
palatină • Plan muscular – m. faringieni longitudinal și
constrictor (m. striați).
http://www.histology.ro/Histology/Cursuri_Histologie_MG_an_II_files/Digestiv%20I%20-%202018.pdf
 Caracteristici morfologice
Faringele prezintă un
compartiment impor-
tant al organelor sferei
O.R.L. Impreună cu nasul
şi laringele formează
calea respiratorie, iar cu
cavitatea bucală şi
esofagul - calea digestivă.
Faringele, ca organ anatomic, are raporturi strânse cu:
- nasul (prin intermediul coanelor);
- urechea medie (prin intermediul trompei Eustache);
- gâtul (mai ales cu pachetul vasculo-nervos - artera carotidă
externă şi internă, vagusul şi vena jugulară internă);
-https://meddoctors.info/ro/articles/Anatomia-faringelui-Structura-morfologic%C4%83-431
cu laringele şi cu cavitatea bucală.
Parametrii care trebuie evaluați
Secreţia faringiană (identificare bacteriană
şi fungică)
Prin exsudat faringian:
- Cultura exudat faringian
- Metoda: clasica
- Valori normale: flora microbiana fara
semnificatie patogenica

https://ro.scribd.com/doc/261217543/Valori-Normale
Tehnici si manopere pentru asistenti medicali – Liliana Rogozea si Tatiana Oglinda
 Rol (funcții)
 Din punct de vedere funcțional, faringele participă în actul
deglutiţiei (deglutiţia cuprinzând totalitatea mişcărilor necesare
ca bolul alimentar să treacă din cavitatea bucală în esofag), în
respirație (pe lângă permiterea tranzitării aerului din fosele
nazale în laringe, faringele contribuie şi la condiţionarea lui, prin
încălzire, umidifiere şi purificare), în audiție (actul deglutiţiei
asigură deschiderea orificiului rinofaringian al trompei lui
Eustachio, contribuind la egalizarea presiunilor din căsuţa
timpanului cu cea atmosferică), în fonație (faringele are rolul unei
cavitãţi de rezonanţa pentru sunetul fundamental laringian,
determinând, astfel, timbrul vocii, precum şi la emiterea vocii
articulate, prin musculatura valului şi a cavitaţii bucale), în
apărare (prin contracţia spastică, la patrunderea unui corp strain;
prin lizozimul conţinut de mucusul secretat de mucoasa
faringiană; prin formaţiunile limfoide de la nivelul cercului limfatic
al lui Waldayer, cu rol în apărarea antimicrobiană şi imunologică).
https://newsmed.ro/faringele-notiuni-de-anatomie-fiziologie-examinare-clinica/
 Rol (funcții)
Deglutiția este unul din fenomenele mecanice de la nivelul tubului digestiv. Deglutiția este un act
complex, care succede masticației, pe parcursul căreia sunt puși în acțiune, într-o secvență
predeterminată, un număr mare de mușchi striați de la nivelul cavității bucale, faringelui,
esofagului (exceptie, muschiul esofagian distal – neted). Deglutitia este o functie “ancestrala”, la
făt este declanșată la 12 săptămâni, iar respiratia la 24 săptămâni. Prin degluțitie are loc
propulsia alimentelor din cavitatea bucală, prin faringe și esofag, în stomac. Etapele deglutiției
sunt: timpul bucal (voluntar), faringian (involuntar), esofagian (involuntar).

 Timpul faringian al deglutiției constă în contracții musculare în amonte de bolul alimentar și

inhibarea lor în aval, în concordanță cu fenomenele respiratorii. Faze ale acestui timp sunt:
-trecerea prin faringele superior: contracție a limbii dinainte – înapoi care se mulează pe vălul
palatin și faringele posterior; ridicarea vălului palatin și relaxarea pilierilor posteriori însoțită de
lărgirea faringelui și obturarea foselor nazale;
-trecerea prin faringele mijlociu: bolul alimentar este propulsat de unda de contracție
determinată de constrictorul mijlociu al faringelui; diametrul antero – posterior al faringelui este
crescut care va duce la deplasarea înainte și în sus a laringelui, traheei și esofagului; epiglota
basculează în spate (poziție orizontală și oblică);
-trecerea prin hipofaringe: relaxarea constrictorului inferior al faringelui va duce la creșterea
diametrului hipofaringelui, epiglota este inchisă.

https://newsmed.ro/faringele-notiuni-de-anatomie-fiziologie-examinare-clinica/
 Semne și simptome
Afecţiunile faringelui sunt cele mai frecvente îmbolnăviri, atât la copil cât şi la vârsta adultă, care necesită
consult de specialitate şi implicit solicită laboratorul de bacteriologie. Un procent de 70% dintre infecţiile
faringiene sunt de etiologie (origine) virală, virusurile implicate fiind ribovirusurile (în special la adulţi),
adenovirusurile, virusul Herpes simplex 1, virusurile Coxsackie A (mai ales la copii), virusurile gripale și
paragripale.
Faringitele bacteriene sunt determinate în principal de streptococul beta hemolitic de grup A, mai
frecvent izolat la copiii între 5 şi 15 ani.
La copilul mic, infecţia evoluează ca o nazofaringită (infectia nazofaringelui) subacută cu exsudat (secretie
lichida-vascoasa) discret şi febră moderată (38-39°C). La copilul mare şi adult manifestările sunt acute:
febră mare (39-40° C), cefalee (durere de cap), disfagie (dificultate la deglutitie), greaţă ( senzatie de
voma), vărsături (eliminarea continutului stomacal pe cale orala), faringe puternic congestiv (acumulare
foarte mare de sânge în faringe), angină (inflamație a faringelui și a amigdalelor care împiedică înghițirea
și respirația) cu variate aspecte, durere spontana si provocata, senzatie de constrictie, spasm (contracție
involuntară bruscă și violentă), senzatie de corp strain, senzatie de uscaciune.

https://ro.scribd.com/document/411587271/FARINGOLOGIE-PATOLOGIA-FARINGELUI
https://bioclinica.ro/analize/microbiologie/exsudat-faringian
 Examenul obiectiv
• Inspecție: se adreseaza regiunii bucale, jugale, mandibulare,
submandibulare, parotidiene. Se inregistreaza modificarile patologice, de
pozitie, numar, dimensiuni dupa criteriile expuse la modulul de notiuni
generale.
• Palpare: se executa la nivelul acelorasi regiuni, completand informatiile de
la inspectie. De maxima importanta este palparea ganglionilor aferenti
faringelui (subangolumandibulari, retromandibulari) si cavitatii bucale
(submandibulari). Adenopatia inflamatorie este in general dureroasa, cea
tumorala este ferma, nedureroasa.
•  Examenul endocavitar: incepe cu examenul cavitatii bucale. Bolnavul este
invitat sa-si deschida gura. Imposibilitatea de deschidere a gurii (de
indepartare a maxilarelor) poate fi determinata de afectiuni ale
articulatiei temporomandibulare, dar mai des de contractura musculaturii
masticatorii, cunoscuta sub numele de trismus. Acesta se produce ca o
reactie de aparare in procesele inflamatorii sau tumorale care afecteaza
loja pterigomaxilara, dar poate apare ca semn precoce in tetanos.

https://www.esanatos.com/ghid-medical/faringologia/Faringologia-examenul-faringel44874.php
 Materiale necesare pentru vizita medicală
Spatula linguala 

Apasatoarele de limba

Pensa de prins limba

Deschizatorul de gura    departatorul de maxilare

Stetoscopul biauricular

Termometrul medical

Oglinda frontala

Speculul nazal

Manusile de cauciuc Exsudat faringian

 Explorări paraclinice
Bucofaringoscopia: este metoda cea mai des folosită în medicină. Pentru efectuarea ei
este necesară o spatulă linguală. Aceasta se ţine cu mâna stângă la fel ca un toc sau
creion şi se introduce în gura pacientului pe partea laterală a cavităţii bucale, pentru a
nu acoperi în timpul examenului fasciculul luminos. Spatulă se apasă pe vârful sau pe
treimea anterioară a limbii, în funcţie de porţiunea orofaringelui ce urmează a fi
examinată, pentru a nu provoca reflexul de vomă. Se examinează mai întâi vestibulul
oris, părţile interne ale obrajilor, gingiile, dinţii, bolta palatină şi vârful limbii, apoi
cavitatea bucală şi vestibulul ei. Urmează mezofaringele, partea mijlocie a faringelui. Se
apreciază aspectul şi starea funcţională a amigdalelor palatine, stâlpilor anteriori şi
posteriori, vălului palatin şi a uvulei, pereţilor posteriori şi laterali. Pentru aprecierea
stării funcţionale a palatului moale bolnavul este rugat să pronunţe vocala „A”: vălul
palatin în normă trebuie să se ridice
simetric din ambele părţi.
      Bucofaringoscopic se determină culoarea
mucoasei, prezenţa sau lipsa membranelor,
ulceraţiilor, edemului, infiltratului inflamatoriu
etc. în normă mucoasa cavităţii bucale şi a
mezofaringelui este de culoare roză, umedă,
curată, netedă. Limba este umedă, curată, fără
fisuri şi nesaturată.
https://newsmed.ro/faringele-notiuni-de-anatomie-fiziologie-examinare-clinica/
 Explorări paraclinice
Rinoscopia posterioară:

Aceasta asigură examinarea

rinofaringelui. Este una din
cele mai dificile metode de
examinare din cadrul ORL-ului
(otorinolaringologiei). Pentru efectuarea acesteia este necesară o
spatulă linguală şi o oglindă mică de rinoscopie posterioară. Tehnica
executării: medicul ţine spatula linguală în mâna stângă şi apasă cu
ea pe treimea anterioară a limbii, iar cu mâna dreaptă ţine oglinda de
mâner şi o introduce după vălul palatin cu oglinda în sus. Prin această
metodă se examinează: vegetaţiile adenoide, tumorile, coanele,
vomerul, amigdalele tubare, cozile cornetelor nazale.

https://newsmed.ro/faringele-notiuni-de-anatomie-fiziologie-examinare-clinica/
 Explorări paraclinice
 Laringoscopia indirectă:
permite vizualizarea epiglotei, plicelor vocale, care în
normă sunt de culoare albă ş.a. Tehnica executării:
pacientul este așezat în șezut, medicul aflându-se în
fața lui și purtând o lampa de iluminare pe frunte.
Pacientul deschide gura, iar medicul îi trage limba în
față. Apoi introduce o oglinda mică în fundul gurii și
privește baza limbii, faringele,
epiglota, corzile vocale si
primele inele ale traheei.

https://newsmed.ro/faringele-notiuni-de-anatomie-fiziologie-examinare-clinica/
 Explorări paraclinice
Fibroscopia:

Reprezintă procedura medicală

Cu rol în diagnosticare, utilizată
Frecvent în cabinetul ORL pentru
Vizualizarea foselor nazale, rino-
faringelui, faringelui și laringelui.
Fibroscopul este un tub flexibil, ce conține un sistem de ghidaj conectat printr-o
fibră optică la o sursă de lumină rece și o cameră video de înaltă rezoluție, iar
imaginile mărite sunt redate în timp real pe monitor și înregistrate în același timp,
facilitând astfel examinarea corectă. Fibroscopia nazo-faringo-laringiană cu tub
flexibil este o manevră nedureroasă, durează puțin și nu necesită o pregătire
anterioară a pacientului. În mod excepțional, când situația o impune (copil agitat
sau pacienți cu afecțiuni grave) această investigație poate fi efectuată și sub
analgosedare. În aceste cazuri, se recomandă ca pacientul să nu consume
alimente sau lichide cu câteva ore înainte.
   
https://newsmed.ro/faringele-notiuni-de-anatomie-fiziologie-examinare-clinica/
 Explorări paraclinice
Tehnica executării:

Inițial, se explică pacientului cum va decurge aceasta investigație, iar,

după acordul acestuia, se efectuează procedura prin introducerea
fibroscopului în fiecare fosă nazală, avansând către rinofaringe. Ulterior,
se coboară vertical în orofaringe și hipofaringe, cu vizualizarea laringelui.
Pe tot parcursul examinării, pacientul respiră liniștit, doar pe nas
(împiedicând astfel ascensionarea vălului palatin), pentru vizualizarea
structurilor anatomice în timpul respirației, iar, pentru vizualizarea
mobilității corzilor vocale în fonație, la un moment dat, se cere
pacientului să spună literele „E” sau „I”. Uneori, în funcție de
particularitățile anatomice ale pacienților, pot fi necesare utilizarea de
decongestionante nazale sau aplicarea unui spray cu anestezic local (la
pacienții reflexogeni).

 Biopsia: este un examen facil si adesea indispensabil.

https://newsmed.ro/faringele-notiuni-de-anatomie-fiziologie-examinare-clinica/
https://www.esanatos.com/ghid-medical/faringologia/Faringologia-examenul-faringel44874.php
 Explorări paraclinice
Inspecţia digitală (tuşeul) a rinofaringelui:
Se efectueaza in imposibilitatea efectuarii rinoscopiei
posterioare.

Tehnica executarii: medicul aproprie capul bolnavului

la pieptul sau si il cuprinde cu bratul satng in asa fel
incat indexul sau policele mainii stangi sa-i dea
posibilitatea sa introduca obrazul intre cele doua
arcade dentare pentru a evita muscarea la
introducerea indexului mainii drepte in dosul palatului
moale pentru a examina rinofaringele (bolta).

https://newsmed.ro/faringele-notiuni-de-anatomie-fiziologie-examinare-clinica/
 Explorări paraclinice
Hipofaringoscopia indirecta:
este metoda de examinare a hipofaringelui si se efectueaza ca timp
anterior in laringoscopia indirecta.

Tehnica examinarii: bolnavul deschide gura larg, prindem limba proiectata in

afara cu o compresa intre policele si indexul mainii stangi; oglinda laringiana
este tinuta ca un creion in mina dreapta, se introduce in bucofaringe,
impingind valul si lueta posterior.

Examenul radiologic:
-direct sau cu substanta de contrast - CT/MRI

Examenele de laborator:
-bacteriologic si micologic,
-hemoleucograma,
-hemocultura,
-examen histo-patologic (biopsia obligatorie in procese tumorale).
https://ro.scribd.com/presentation/66073537/Examenul-Obiectiv-Al-Gurii-Si-Faringelui
 Clasificare medicamentelor folosite în
patologia faringelui
• Decongestionantele– vasoconstrictoarele: apartin grupei de medicamente simpaticomimetice. Aceste
medicamente pot fi gasite sub forma de picaturi sau preparate orale. Picaturile nazale actioneaza asupra
congestiei in cateva minute. Administrate oral, actioneaza mai lent, insa durabil. Efectele secundare ale
decongestionantelor sunt manifestate prin tremuraturi, accelerari ale ritmului cardiac. De aceea, nu
trebuie folosite de cardiaci, hipertensivi sau hipertiroidieni. Administrate timp indelungat si in doze
crescute, aduc initial o usurare, apoi antreneaza o revenire a congestiei. Ex: efedrina, nafazolina,
phenylefrina.

• Antitusivele, antitusive non-opiacee: in cazul tusei productive se recomanda: mucolitice si expectorante

care modifica consistenta expectoratiei. Efectul acestor medicamente este indoielnic. In cazul tusei seci, nu
trebuie favorizata expectoratia. Este indicata inlaturarea reflexului tusei, actionand asupra zonei din creier
care o comanda si care se gaseste in zona parietala (langa ochi). In acest caz se prescriu narcotice lejere,
cum este codeina. Antitusivele de acest tip au caracter sedativ si produc somnolenta. Ex: antihistaminicele,
dextromethorphanul.

• Antibioticele: tratamentele suportive includ analgezice, hidratare si repaus. Penicilina V este de obicei
considerate medicamentul de electie pentru faringo-amigdalita cu streptococ beta-hemolitic de grup A.
Doza recomandata este de 250 mg p.o. de doua ori pe zi pentru 10 zile la pacientii de pana in 27kg.
Amoxicilina este mai eficienta si cu un gust mai aceeptabil in cazul unui preparat lichid. Alte medicamente
includ macrolidele pentru pacientii alergici la penicilina, cefalosporinele de generatia I si clindamicina.

https://www.revistagalenus.ro/practica-medicala/aparatul-respirator-si-medicatia-folosita-in-afectiunile-respiratorii/
https://www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/faringo-amigdalita-cauze-simptome-tratament
 Resurse de studiu
• https://ro.scribd.com/doc/261217543/Valori-Normale

• https://ro.scribd.com/document/411587271/FARINGOLOGIE-PATOLOGIA-FARINGELUI

• https://ro.scribd.com/presentation/66073537/Examenul-Obiectiv-Al-Gurii-Si-Faringelui

• https://ro.scribd.com/presentation/224794414/Curs-Faringe

• https://ro.scribd.com/presentation/27728102/Cavitate-Bucal%C4%83-Faringe-Esofag

• https://ro.scribd.com/presentation/358501063/Faringe

• https://ro.scribd.com/presentation/328184836/Faringe

• https://www.slideshare.net/tmihaescu/examinarea-laringelui-si-faringelui

• https://www.slideshare.net/tmihaescu/anatomia-aparatului-respirator-superior

• https://ro.scribd.com/presentation/342937412/prezentare-faringita-acuta
 Bibliografie
Curs Anatomia aparatului respirator- Sechel Gabriela

Tehnici si manopere pentru asistenti medicali – Liliana Rogozea si Tatiana Oglinda

https://www.esanatos.com/ghid-medical/faringologia/Faringologia-examenul-faringel44874.php

http://www.histology.ro/Histology/Cursuri_Histologie_MG_an_II_files/Digestiv%20I%20-%202018.pd
f

https://ro.scribd.com/presentation/66073537/Examenul-Obiectiv-Al-Gurii-Si-Faringelui

https://www.revistagalenus.ro/practica-medicala/aparatul-respirator-si-medicatia-folosita-in-afectiunile-
respiratorii
/

https://www.medlife.ro/glosar-medical/afectiuni-medicale/faringo-amigdalita-cauze-simptome-tratamen
t
https://ro.scribd.com/doc/261217543/Valori-Normale

https://newsmed.ro/faringele-notiuni-de-anatomie-fiziologie-examinare-clinica/

https://ro.scribd.com/document/411587271/FARINGOLOGIE-PATOLOGIA-FARINGELUI

https://bioclinica.ro/analize/microbiologie/exsudat-faringian

https://meddoctors.info/ro/articles/Fiziologia-faringelui-Func%C5%A3iile-faringelui-511