1 PCI Epilepsie 2020

Institutul de Neurologie şi Neurochirurgie
„Diomid Gherman”
APROB
Director General INN
_____________G. Zapuhlîh
.2020
Epilepsia la adult
Protocol clinic instituțional
APROBAT PRIN DECIZIA CONSILIULUI ȘTIINȚIFIC INN NR
Chișinău – 2020
PCI „ Epilepsia la adult” Institutul de Neurologie și Neurochirurgie „ Diomid Gherman” 2020
CUPRINS:
SUMARUL RECOMANDĂRILOR:...........................................................................................................................3
ABREVIERI UTILIZATE ÎN DOCUMENT.............................................................................................................4
PREFAȚĂ....................................................................................................................................................................5
A. PARTEA INTRODUCTIVĂ...................................................................................................................................5
A.1. Diagnosticul: Epilepsia...................................................................................................................................5
A.2. Codul bolii (CIM 10): G40.0 - G41.0.............................................................................................................5
A.3. Utilizatorii:......................................................................................................................................................5
A.4. Scopurile protocolului:...................................................................................................................................5
A.5. Data elaborării protocolului: 2020................................................................................................................6
A.6. Data revizuirii următoare: 2024...................................................................................................................6
A.7. Lista și informațiile de contact ale autorilor și persoanelor care au participat la elaborare:.................6
A.8. Definițiile folosite în document:....................................................................................................................6
A.9. Informația epidemiologică:...........................................................................................................................7
B. PARTEA GENERALĂ.........................................................................................................................................8
B.1. Nivelul asistență medicală prespitalicească/ UPU........................................................................................8
B.2. Nivel specializat de staționar.......................................................................................................................14
C. ALGORITMII DE CONDUITĂ...........................................................................................................................17
C.1.1. Algoritmul de conduită și asistență urgentă a pacientului cu criză epileptică acută, etapa
prespitalicească......................................................................................................................................................17
C.1.2. Algoritmul de conduită și diagnostic al pacientului cu criză epileptică acută primar depistată, etapa
specializată de ambulatoriu...................................................................................................................................18
C.1.3 Algoritmul de utilizare a EEG pentru diagnostic și monitorizarea crizelor epileptice.............................19
C.1.4. Algoritmul de conduită și diagnostic al pacientului cu Criză epileptică, cunoscut cu epilepsie, etapa
specializată de ambulatoriu...................................................................................................................................20
C.1.5 Algoritmul de conduită și diagnostic al pacientului cu epilepsie, etapa de staționar...............................21
C.2. DESCRIEREA METODELOR, TEHNICILOR ȘI A PROCEDURILOR.....................................................22
C.2.1. Clasificarea crizelor epileptice, epilepsiei și sindroamelor electroclinice.............................................22
C.2.2. Conduita pacientului cu epilepsie............................................................................................................25
C.2.3. Complicațiile crizelor epileptice și ale epilepsiei.....................................................................................49
C.2.4. Comorbidități.............................................................................................................................................49
C. 2.5 Conduita în situații specifice .....................................................................................................................49
D. RESURSELE UMANE ŞI MATERIALELE NECESARE PENTRU RESPECTAREA PREVEDERILOR
PROTOCOLULUI.....................................................................................................................................................61
E. INDICATORI DE MONITORIZARE A IMPLEMENTĂRII PROTOCOLULUI CONFORM SCOPURILOR..63
ANEXE......................................................................................................................................................................64
Anexa 1. Fișa standardizată de audit medical......................................................................................................64
Anexa 2. Ghidul pentru pacient cu epilepsie și persoanele care asistă...............................................................65
Anexa 3. Recomandații pentru personalul medical.............................................................................................68
Anexa 4. Model de strategii în tratamentul .........................................................................................................71
Anexa 5 Diagnostic diferențial.............................................................................................................................72
Anexa 6. Protocolul locului de lucru...................................................................................................................74
SUMARUL RECOMANDĂRILOR:........................................................................................................................75
BIBLIOGRAFIE:......................................................................................................................................................76
2
SUMARUL RECOMANDĂRILOR:
1. Diagnosticul de Epilepsie este stabilit de către un specialist și necesită identificarea tipului
crizei și a sindromului epileptic prezentat (Recomandare de grad C).
2. Inițierea tratamentului cu medicație antiepileptică se face la indicația medicului specialist,
cel mai frecvent după a doua criză neprovocată sau de la prima criză în cazuri indicate, cu
acordul pacientului și a familiei, pentru controlul medicamentos al crizelor epileptice
recurente (Recomandare de grad B).
3. Principiile tratamentului pacientului cu epilepsie: se începe prin monoterapie cu
medicamente de prima linie pentru tipul de crize și sindromul epileptic prezentat luând în
considerație vârsta, comorbiditățile și interacțiunile medicamentoase. La prezența
reacțiilor adverse sau lipsa răspunsului se trece la monoterapie cu medicamente de linia II
și III și apoi la politerapie (Recomandare de grad B).
4. Pacienții ce administrează MAE nu necesită monitorizarea de rutină a funcției hepatice,
densității osoase, concentrației plasmatice a MAE, decât în situații specifice (Recomandare
de grad D).
5. EEG nu este indicată de rutină pentru confirmarea diagnosticului de Epilepsie și nu poate
exclude diagnosticul, este utilizată pentru descrierea electrofiziologică a crizelor și
sindroamelor epileptice, pentru clasificarea lor (Recomandare de grad C).
6. EEG de urgență (24/7) trebuie să fie disponibilă în unitățile medicale de urgență în care se
suspectă Status epileptic (Recomandare de grad D).
7. Video- EEG prelungită ar trebui să fie disponibilă pentru pacienții care prezintă dificultăți
de diagnostic și/sau tratament (Recomandare de grad B).
8. Imagistica prin IRM cerebrală este standardul de aur pentru investigarea pacienților cu
epilepsie (Recomandare de grad C). Se recomandă IRM 3T, protocol epilepsie, cu contrast
și angiografie pentru situații de diagnostic diferențial. CT cerebral este de preferință pentru
situații de urgență sau când IRM este contraindicată (Recomandare de grad D).
9. Pacienții cu epilepsie rezistentă la tratament trebuie evaluați în cadrul centrului specializat
terțiar și direcționați pentru evaluare prechirurgicală (Recomandare de grad B).
10. Pacienții cu epilepsie și familiile lor trebuie informați referitor la boală, tratament, reacții
adverse, sarcină, alăptare, situații speciale (școală, condusul automobilelor), SUDEP
(Recomandare de Bună Practică)
3
ABREVIERI UTILIZATE ÎN DOCUMENT
AAN Academia Americană de Neurologie

ABC Airway, Breathing, Circulation (Căile respiratorii, Respirația, Circulația)
ABS Analiza biochimică a sângelui
AE Antiepileptic
AGS Analiza generală a sângelui
AGU Analiza generală a urinei
AIT Atac ischemic tranzitor
AMU Asistență medicală de urgență
AV Atrio-ventricular
AVC Accident Vascular Cerebral
BP Recomandare de Bună Practică Medicală
CBZ Carbamazepinum
CDDCM Consiliul pentru Determinarea Dizabilității și Capacității de Muncă
CGTC Criză generalizată tonico-clonică
EEG Electroencefalogramă
ECG Electrocardiogramă
ELT Epilepsie de lob temporal
EMJ Epilepsia Mioclonică Juvenilă
i/r Administrare intrarectală
i/v Administrare intravenoasă
ILAE Liga Internațională de Combatere a Epilepsiei
IRM Imagistica prin rezonanță magnetică
LCR Lichidul cefalorahidian
LVT Levetiracetamum
MAE Medicamente antiepileptice
OMS Organizația Mondială a Sănătății
PL Puncția lombară
PS Puls
PTSC Pierdere tranzitorie a stării de conștiență
SE Status epileptic
SH Scleroză hipocampală
SNC Sistemul nervos central
SUDEP Sudden unexpected death in epilepsy (Moarte subită neașteptată în
epilepsie)
TA Tensiune arterială
TI Terapie intensivă
TC Tomografie computerizată
TCC Traumatism cranio-cerebral
TORCH T – toxoplasmoza; O –alte infecții (Other infections) – virusul Coxackie,
sifilis, varicela, zona Zoster, HIV, parvovirus B19 si hepatita B; R –
rubeola;
C – citomegalovirus; H – herpes simplex virus-2
USG Ultrasonografie
VPA Acidum valproicum (Valproat)
4
PREFAȚĂ
Prezentul protocol a fost elaborat de grupul de lucru al INN „Diomid Gherman” în baza
Protocolului Clinic Național (PCN – 290) „ Epilepsia la adult”[1].
Prezentul protocol este recomandat în abordarea diagnostică și terapeutică a
cazurilor de epilepsie a adultului, dar nu limitează și nu absolvă specialistul de
responsabilitatea individualizării cazului cu documentarea corespunzătoare.
A. PARTEA INTRODUCTIVĂ
A.1. Diagnosticul: Epilepsia
Exemple de diagnostice clinice:
1. Epilepsie idiopatică (genetică) generalizată cu crize mioclonice, crize tonico-clonice,
frecvență medie, medicamentos parțial controlată cu VPA 1200 mg/24 ore.
2. Epilepsie simptomatică (structural-metabolică), scleroză hipocampală pe stânga, cu
crize
focale complexe, cu generalizare tonico-clonică secundară, frecvență înaltă,
medicamentos necontrolată cu CBZ 1050 mg/24 ore, LVT 3500 mg/24 ore.
3. Epilepsie criptogenă (de etiologie necunoscută) cu crize generalizate tonico-clonice,
primar depistată, medicamentos netratată.
A.2. Codul bolii (CIM 10): G40.0 - G41.0
A.3. Utilizatorii:
1. Secția consultativă (medici neurologi, epileptologi, psihiatri, psihoterapeuți).
2. Secțiile Institutului de Neurologie şi Neurochirurgie „ Diomid Gherman”
 Secția Unitate Primiri Urgențe
 Secția Neurourgențe
 Secția T.I.Stroke
 Secția Reanimare
 Secția Neurorecuperare primară
 Secția Maladii Neuromusculare
 Secția Neurologie Vasculară şi Extrapiramidală
 Secția Neurochirurgie Spinală
 Secția Neurochirurgie Vasculară
 Secția Radiologie și Imagistica Medicală
 Laboratorul clinic
 Farmacia Spitalului
5
A.4. Scopurile protocolului:

1. Sporirea calității procesului de diagnostic și diagnostic diferențial al crizelor epileptice.
Sporirea eficacității tratamentului și a calității vieții pacientului cu epilepsie.
2. Reducerea ratei de mortalitate și morții subite neașteptate la pacienții cu epilepsie
3. Optimizarea calității evaluării pacienților cu crize epileptice și epilepsie.
A.5. Data elaborării protocolului: 2020
A.6. Data revizuirii următoare: 2024
A.7. Lista și informațiile de contact ale autorilor și persoanelor care au participat la
elaborare:
Numele, prenumele Funcția
Lisnic, Vitalie d.h.ș.m., prof. univ., Catedra de Neurologie nr.1, USMF ”Nicolae
Testemițanu”, cercet. șt. principal Laboratorul Vertebroneurologie,
Institutul de Neurologie și Neurochirurgie „Diomid Gherman”
Grosu, Oxana d.ș.m, cercet. șt., șef Laborator Boli Cerebrovasculare și Neuroreabilitare,
Institutul de Neurologie și Neurochirurgie „Diomid Gherman”
Sangheli, Marina d.ș.m., conf. univ., Catedra de Neurologie nr.1, USMF ”Nicolae
Testemițanu”, cercet. șt. superior, Laboratorul Vertebroneurologie al
Institutului de Neurologie și Neurochirurgie „Diomid Gherman”
Odobescu, Stela d.h.ș.m., conf. cercet., șef Laboratorul Neurologie Funcțională, Institutul
de Neurologie și Neurochirurgie „Diomid Gherman”.
Caliga, Ioana cercet. șt. stagiar, medic – rezident neurolog, Institutul de Neurologie și
Neurochirurgie „Diomid Gherman”.
Recenzenții:
Numele, prenumele Funcția
Gavriliuc, Pavel cercet. șt., Laboratorul Boli Cerebrovasculare și Neurorecuperare,
Institutul de Neurologie şi Neurochirurgie „Diomid Gherman”, doctorand,
Școala Doctorală, USMF ”Nicolae Testemițanu”
Rotaru, Lilia d.ș.m., conf. cercet., secretar știinșific, cercet. șt. superior Laboratorul
Neurologie Funcțională al Institutului de Neurologie și Neurochirurgie
„Diomid Gherman”.
Protocolul a fost discutat și aprobat de:

Denumirea Numele și semnătura
Consiliul Științific INN
Catedra de Neurologie nr.1 USMF „ Nicolae
Testemițanu”
Consiliul Calității INN
A.8. Definițiile folosite în document:

Criză epileptică - reprezintă apariția tranzitorie a semnelor și/sau a simptomelor datorate
6
activității neuronale anormale excesive sau sincrone în creier [2].

Epilepsia (definiție conceptuală) – este o tulburare cerebrală caracterizată printr-o
predispoziție persistentă de a genera crize epileptice și prin consecințe neurobiologice,
cognitive, psihologice și sociale ale acestei condiții. Definiția de epilepsie necesită prezența a
cel puțin a unei crize epileptice [2–4].
Epilepsia (definiție practică) – este o tulburare cerebrală, definită prin oricare dintre
următoarele condiții:
 cel puțin două crize neprovocate (sau reflexe) ce se petrec aparte într-un interval
de timp > 24 ore;
 criză neprovocată (sau reflexă) și o probabilitate de crize ulterioare similară
riscului general de recurență (cel puțin 60%) după două crize neprovocate care se
petrec în următorii 10 ani;
 diagnosticul unui sindrom epileptic [3].
Epilepsia genetică (idiopatică) definită ca o epilepsie de origine predominant genetică sau
presupus genetică, în care nu sunt anomalii neuroanatomice sau neuropatologice.
Epilepsia structurală/metabolică (simptomatică) definită ca o epilepsie de origine
dobândită sau genetică, asociată cu anomalii anatomice sau neuropatologice, și/sau
semne clinice, care indică prezența unei bolii sau condiții ce stă la bază.
Epilepsia de etiologie necunoscută (criptogenă) definită ca o epilepsie de origine
presupus simptomatică, în care cauza nu a fost identificată.
Epilepsia medicamentos rezistentă este definită ca eșecul a două medicamente antiepileptice
(MAE) adecvat selectate, tolerate și utilizate în mod corespunzător (în monoterapie sau
asociere) cu scopul de a obține libertate susținută de crize [5].
A.9. Informația epidemiologică:
Conform datelor Ligii Internaționale pentru Combatere a Epilepsiei, de epilepsie
suferă circa 65 milioane de oameni [6], mai mult de 6 milioane fiind europeni. Incidența
epilepsiei se referă la numărul de pacienți nou diagnosticați într-un an, la 100.000 persoane.
Studiile europene au evidențiat o rată anuală a incidenței cuprinsă între 43 – 47 la 100.000
locuitori în toate categoriile de vârstă [7]. După datele Biroului Național de Statistică,
incidența epilepsiei în Republica Moldova, în anul 2015, a fost 19 la 100.000 locuitori.
Conform datelor Biroului Național de Statistică, în anul 2015, prevalența epilepsiei în
Republica Moldova a constituit 16,0.
7
B. PARTEA GENERALĂ
B.1. Nivelul asistență medicală prespitalicească/ UPU
Descriere Motivele Pașii
1. Diagnosticul în criză epileptică primară
Obligator:
 Anamneza colectată de la pacient, familie și martor (caseta 6)
(Recomandare grad C)[9]
 Orice pacient cu Pierdere tranzitorie a stării  Examenul fizic (inclusiv sistemul cardiac) (caseta 8) (III)
de conștiență (PTSC) trebuie evaluat pentru a  Examenul neurologic (caseta 8)(III)
1.1 Suspectarea PTSC
exclude cauze modificabile ale crizelor  Investigații de laborator (caseta 9, 10)
provocate și cauze cu risc pentru viață.  Investigații instrumentale (pentru a exclude cauze neurologice
1.2 Suspectarea
(Recomandare de Bună Practică)[9] PTSC) (caseta 11,12)
diagnosticului de epilepsie
 Excluderea fenomenelor paroxistice non Recomandabil:
epileptice și altor cauze de PTSC[11].  Consultația specialiștilor pentru a exclude cauze secundare de
1.3 Diagnostic diferențial
crize (Recomandare de Bună Practică)[10]
 Investigații paraclinice suplimentare pentru a exclude cauze
secundare (conform simptomelor prezentate și rezultatelor
examinărilor obligatorii) (caseta 11, 12. C1.2.1).
 Diagnostic diferențial (caseta 24, C1.2.1)
2. Tratamentul
 Acordarea ajutorului medical conform stării
pacientului (algoritm C), Tratamentul cauzei
etiologice, Tratamentul comorbidităților (la
8
necesitate)
Decizia referitoare la spitalizare în conformitate
3. Decizia de spitalizare  Criterii de spitalizare (caseta 25)
cu cauza etiologică sau confirmarea epilepsiei
 Pentru pacienții care dezvoltă o urgență
 Eliberarea deciziei consultative
neurologică/ neurochirurgicală – internarea în
 Recomandare referitoare la profilaxia crizelor (stilul de
4. Externarea/transferul la secția respectivă
viață, regimul de odihnă și somn, consum de alcool și
alt nivel de asistență  Pentru pacienții cu prima criză epileptică fără
droguri, traumatisme) (Recomandare grad C)[9]
medicală alte semne neurologice - trimitere la
 Consilierea și informarea pacientului și a familiei (C.2.5)
consultație și investigații în condiții de
ambulator
B.2. Nivel consultativ specializat de ambulatoriu (neurolog, epileptolog)
1. Diagnosticul în criză epileptică primară
1.1 Suspectarea  Orice pacient cu Pierdere tranzitorie a stării Obligator:
diagnosticului de epilepsie de conștiență (PTSC) trebuie evaluat pentru a  Anamneza colectată de la pacient, familie și martor (caseta 6)
exclude cauze modificabile ale crizelor (Recomandare grad C)[9]
1.2 Stabilirea sau infirmarea provocate și cauze cu risc pentru viață.  Stabilirea tipului de criză, sindromul epileptic (IIb)
diagnosticului (Recomandare de Bună Practică)[9]  Examenul fizic (inclusiv sistemul cardiac) (caseta 8) (III)
 Evaluarea pacientului cu diagnostic presupus  Examenul neurologic (caseta 8)(III)
sau stabilit de epilepsie pentru selectarea  Investigații de laborator (caseta 9, 10)
tratamentului adecvat tipului de criză,  Investigații instrumentale (EEG) (caseta 11,12)
sindromului epileptic (Recomandare grad C)
Recomandabil:
[9]
 Consultația specialiștilor (cardiolog, psihiatru) pentru a exclude
9
cauze secundare de crize (Recomandare de Bună Practică)[10]
Excluderea fenomenelor paroxistice non
1.3 Diagnostic diferențial Diagnostic diferențial (caseta 24, C1.2.1)
epileptice și altor cauze de PTSC [11].
1.4 Consultația Pacienții trebuie să fie văzuți de un specialist
specialistului în tratamentul în tratamentul epilepsiei pentru a stabili
 Trimitere către specialistul din centrul terțiar în situații specifice
epilepsiilor în Centrul tactica de tratament ulterior (Recomandare
Național de Epilepsie grad C)[9]
2. Tratamentul
Inițierea tratamentului cu MAE este la  Tratament AE (caseta 27-30)
2.1 Selectarea tratamentului indicația medicului specialist cu acordul  Pentru pacienții cu crize secundare tratamentul patologiei de
conform diagnosticului pacientului și familie pentru controlul bază este indicat (Recomandare de Bună Practică)[9,12]
stabilit medicamentos al crizelor epileptice  Conduite în situații speciale (C.2.5)
recurente (Recomandare grad B)[12]
2.2 Supravegherea și Scopul tratamentului este controlul crizelor Obligator:
tratamentul ambulatoriu epileptice  Informarea pacientului referitor la riscul de recurență a crizelor,
2.3 Informarea pacientului Profilaxia efectelor adverse a MAE prin recunoașterea crizelor și decizia referitor la tactica de tratament
și a familiei referitor la informarea pacientului (Recomandare grad  Eliberarea rețetelor compensate pentru MAE (dacă a fost
opțiunile de tratament C)[9] indicat)
existente Pentru pacienții cu prima criză neprovocată se  Evaluarea gradului de eficiență a MAE (dacă a fost indicat)
2.4 Evaluarea riscului de recomandă analiza riscului de recurență și  Eliberarea deciziei consultative
recurență a crizelor și stabilirea unui plan de management ulterior
10
 Recomandare referitor la profilaxia crizelor (stilul de viață,
regimul de odihnă și somn, consum de alcool și droguri,
elaborarea tacticii de (Recomandare grad B) [9] traumatisme) (Recomandare grad C)[9]
management ulterior Recomandabil:
 Reevaluarea pacientului peste 3 luni
 Consilierea și informarea pacientului și a familiei ( C. 2.5)
B.1.2 Nivel consultativ specializat de ambulatoriu (neurolog, epileptolog) în epilepsie diagnosticată
1. Diagnosticul
1.1 Confirmarea Evaluarea pacientului pentru selectarea Obligator:
diagnosticului de epilepsie tratamentului adecvat tipului de criză și  Anamneza colectată de la pacient, familie și martor (caseta 6)
sindromului epileptic (Recomandare grad C)[9]
1.2 Stabilirea tipului de crize (Recomandare grad B)[9,12]  Stabilirea tipului de criză, sindromul epileptic (Nivel de evidență
epileptice și sindromului IIb)
epileptic conform  Examenul fizic (inclusiv sistemul cardiac) (caseta 8) (Nivel de
Clasificării în vigoare Reevaluarea pacientului în cazul eșecului evidență III) [12]
tratamentului AE (complianța la tratament,  Examenul neurologic (caseta 8) (Nivel de evidență III) [12]
diagnostic etiologic, modificări structurale).  Investigații de laborator (caseta 9, 10)
(Recomandare grad C) [9]
 Investigații instrumentale (EEG) (caseta 11,12)
Recomandabil:
 Consultația specialiștilor (cardiolog, psihiatru) pentru a exclude
cauze secundare de crize (Recomandare de Bună Practică) [12]
11
1.3 Diagnostic diferențial Excluderea fenomenelor paroxistice non Diagnostic diferențial (caseta 24, Anexa 5)
epileptice și a cauzelor secundare de crize
convulsive (Recomandare de Bună Practică)
[12]
Pacienții trebuie să fie văzuți de un specialist
1.4 Consultația specialistului
în tratamentul epilepsiei pentru a stabili  Trimitere către specialistul din centrul terțiar în situații
în tratamentul epilepsiilor în
tactica de tratament ulterior (Recomandare specifice
Centrul Național de Epilepsie
grad C) [9,12]
Pacienții cu epilepsie rezistență la
tratament, evaluați în cadrul centrului
1.5 Trimitere pentru  Trimitere către specialistul din centrul terțiar în situații
specializat terțiar pot fi direcționați pentru
evaluarea prechirurgicală specifice
evaluare prechirurgicală (Recomandare
grad B) [9,12]
2. Tratamentul
2.1 Selectarea tratamentului Controlul medicamentos al crizelor  Tratament AE (caseta 27-30)
conform diagnosticului epileptice  Conduite în situații speciale ( C.2.5)
confirmat
2.2 Supravegherea și  Controlul medicamentos al crizelor  Eliberarea rețetelor compensate pentru MAE
tratamentul ambulator al epileptice  Evaluarea gradului de eficiență a MAE
pacientului cu epilepsie  Profilaxia efectelor adverse și a  Eliberarea deciziei consultative pentru evaluare la CDDCM
confirmată comorbidităților (caseta 32)
2.3 Monitorizarea reacțiilor  Pacienții care administrează tratament AE  Monitorizarea concentrației plasmatice a MAE, funcției hepatice,
12
adverse ale tratamentului nu necesită monitorizare a funcției densității osoase (caseta 27, p.13-16)
AE hepatice, densității osoase, interacțiunii  Pacienții ar trebui informați referitor la reacții adverse posibile și
medicamentoase decât în situații instructați clar în vederea solicitării ajutorului medical de urgență
specificate (Recomandare grad D) [9,12] (Recomandare grad C) [9,12]
2.3 Sistarea treptată a  Pacienții care întrunesc criteriile pentru  Criteriile epilepsiei rezolvate (caseta 33)
tratamentului unui pacient epilepsie rezolvată pot scădea treptat  Discutarea cu pacienții referitor la conducerea vehiculelor,
cu epilepsie rezolvată tratamentul AE, sub supravegherea unui ocuparea forței de muncă (Recomandare de Bună Practică)
specialist în epilepsie (Recomandare de Bună [9,12]
Practică) [9,12]
3. Supraveghere
3.1 Supravegherea și Scopul tratamentului este controlul crizelor Obligator:
tratamentul ambulatoriu epileptice  Informarea pacientului referitor la riscul de recurență a crizelor,
3.2 Informarea pacientului Profilaxia efectelor adverse a MAE prin recunoașterea crizelor și decizia referitoare la tactica de
și a familiei referitor la informarea pacientului (Recomandare grad tratament
opțiunile de tratament C) [9,12]  Eliberarea rețetelor compensate pentru MAE (dacă a fost
existente Pentru pacienții cu crize necontrolate sau indicat)
3.3 Evaluarea riscului de parțial controlate se recomandă analiza  Evaluarea gradului de eficiență a MAE (dacă a fost indicat)
recurență a crizelor și riscului de recurență și stabilirea unui plan de  Eliberarea deciziei consultative
elaborarea tacticii de management ulterior (Recomandare grad B)  Recomandare referitor la profilaxia crizelor (stilul de viață,
management ulterior [9,12] regimul de odihnă și somn, consumul de alcool și droguri,
3.4 Informarea pacientului Pacienții și familiile lor sunt periodic traumatismele) (Recomandare grad C) [9,12]
referitor la necesitatea reevaluați referitor la aderența la tratamentul Recomandabil:
aderenței stricte la AE și reacțiile adverse (Recomandare grad D)  Reevaluarea pacientului conform necesităților, dar nu mai rar de
13
1 dată/an.
tratamentul AE și raportarea  Consilierea pacientului referitor la moarte subită neașteptată în
[9,12]
efectelor adverse epilepsie (SUDEP), contracepție, sarcină și alăptare, alte situații
speciale ( C.2.5).
B.3. Nivel specializat de staționar
1. Spitalizare
1.1 În secția  Managementul urgențelor majore conform  Criterii de spitalizare (caseta 25)
neuroreanimare/TI criteriilor de spitalizare (SE) în secție de
neurologică, reanimare TI/reanimare (Recomandare grad B) [9,12]
1.2 Spitalizare în secția  Evaluarea pacientului pentru selectarea  Criterii de spitalizare (caseta 25)
neurologie/ neurochirurgie tratamentului adecvat tipului de criză și
sindromului epileptic
1.3 Spitalizare în secția  Reevaluarea pacientului pentru corijarea  Criterii de spitalizare (caseta 25)
epileptologie de nivel terțiar tratamentului AE, Excluderea fenomenelor
paroxistice non-epileptice, Epilepsia
medicamentos rezistentă
2. Diagnosticul
2.1 Confirmarea  Agravarea evoluției epilepsiei la un pacient Obligator:
diagnosticului de epilepsie diagnosticat cu epilepsie  Anamneza colectată de la pacient, familie și martor (caseta 6)
(Recomandare grad C) [9,12]
2.2 Definirea epilepsiei  Epilepsia farmacorezistentă  Stabilirea tipului de criză, sindromului epileptic (IIb)
farmacorezistente  Examenul fizic (inclusiv sistemul cardiac) (caseta 8) (III)
 Examenul neurologic (caseta 8) (III)
14
2.3 Diagnosticul crizelor  Investigații de laborator (caseta 9, 10)
epileptice secundare  Investigații instrumentale (EEG disponibil 24 ore) (caseta
11,12)
 Diagnostic diferențial (caseta 24)
 Evaluarea prechirurgicală
Recomandabil:
 Consultația specialiștilor pentru a exclude cauze secundare de
crize (Recomandare de Bună Practică) [9,12]
3. Tratamentul
3.1 Tratamentul Status Urgență majoră (vezi PCN – 288)[13] Tratamentul SE (vezi PCN SE)
Epileptic
3.2 Selectarea tratamentului  Controlul medicamentos al crizelor epileptice  Tratament AE (caseta 27-30)
conform diagnosticului  Tratamentul patologiei de bază, dacă crizele  Tratamentul patologiei de bază pentru crizele epileptice secundare
confirmat sunt secundare (AVC, traumă, tumoare)  Suportul vital avansat la necesitate
(Recomandare grad B) [9,12]  Conduite în situații speciale ( C.2.5)
3.3 Tratamentul epilepsiei  Studierea posibilității tratamentului  Evaluarea prechirurgicală în epilepsia farmacorezistentă
medicamentos rezistente neurochirurgical (Recomandare grad B)  Profilaxia efectelor adverse și a comorbidităților
[9,12]  Controlul medicamentos al crizelor epileptice
4. Externarea
 Dacă starea generală permite externarea  Nu se recomandă tratament antiepileptic de lungă durată cu scop
15
pacientului, după ajustarea tratamentului profilactic pentru pacienții după afecțiuni cerebrale acute și
AE și/sau tratamentul/compensarea intervenții neurochirurgicale ( Recomandare grad B) [9,12]
patologiei de bază  Nu se recomandă tratament antiepileptic pentru crizele provocate
de comoții ( Recomandare grad D) [9,12]
 Eliberarea deciziei consultative pentru evaluarea la CDDCM
5. Supravegherea
5.1 Supravegherea și Obligator:

Scopul tratamentului este controlul crizelor
tratamentul ambulatoriu  Informarea pacientului referitor la riscul de recurență a crizelor,
epileptice
5.2 Informarea pacientului recunoașterea crizelor și decizia referitor la tactica de tratament
Profilaxia efectelor adverse ale MAE prin
și a familiei referitor la  Eliberarea rețetelor compensate pentru MAE (dacă a fost
informarea pacientului (Recomandare grad
opțiunile de tratament indicat)
C) [9,12]
existente  Evaluarea gradului de eficiență a MAE (dacă a fost indicat)
Pentru pacienții cu crize necontrolate sau
5.3 Evaluarea riscului de  Eliberarea deciziei consultative
parțial controlate se recomandă analiza
recurență a crizelor și  Recomandare referitor la profilaxia crizelor (stilul de viață,
riscului de recurență și stabilirea unui plan de
elaborarea tacticii de regimul de odihnă și somn, consumul de alcool și droguri,
management ulterior (Recomandare grad B)
management ulterior traumatismele) (Recomandare grad C) [9,12]
[9,12]
5.4 Informarea pacientului Recomandabil:
 Pacienții și familiile lor sunt periodic
referitor la necesitatea  Reevaluarea pacientului conform necesităților, dar nu mai rar de
reevaluați referitor la aderența la
aderenței stricte la 1 dată/an.
tratamentul AE și reacțiile adverse
tratamentul AE și raportarea  Consilierea pacientului referitor la SUDEP, contracepție, sarcină
(Recomandare grad D) [9,12]
efectelor adverse și alăptare, alte situații speciale ( C.2.5)[14].
16
C. ALGORITMII DE CONDUITĂ
C.1.1. Algoritmul de conduită și asistență urgentă a pacientului cu criză epileptică acută,
etapa prespitalicească.
17
C.1.2. Algoritmul de conduită și diagnostic al pacientului cu criză epileptică acută primar

depistată, etapa specializată de ambulatoriu.
18
C.1.3 Algoritmul de utilizare a EEG pentru diagnostic și monitorizarea crizelor epileptice.
Suspiciunea de crize parțiale complexe sau crize generalizate (absențe, mioclon

Criza primară sau suspiciunea clinică de epilepsie
EEG în timpul
EEG standard cu somnului
metode de
activare
Înregistrare ambulatorie a
EEG cu video în timpul
EEG în timpul nopții sau video-EEG
somnului / în stare monitoring
de veghe
video-EEG Suspiciunea de crize subclinice / pierderea conștienței

clasificarea monitoring de lungă evaluarea
sau cuantificarea durată prechirurgicală
Testare imediată
EEG intracraniană EEG
Diagnostic definitiv
Cartografia EEG continuă (dacă

functională și nu este disponibil:
elecrtrocorticografia de repetat EEG
standard)
19
C.1.4. Algoritmul de conduită și diagnostic al pacientului cu Criză epileptică cunoscut cu

epilepsie, etapa specializată de ambulatoriu.
20
C.1.5 Algoritmul de conduită și diagnostic al pacientului cu epilepsie, etapa de staționar.
21
C.2. DESCRIEREA METODELOR, TEHNICILOR ȘI A PROCEDURILOR

C.2.1. Clasificarea crizelor epileptice, epilepsiei și sindroamelor electroclinice
Caseta 1. Clasificarea crizelor epileptice (ILAE 1981) [15]

I. Crize parțiale (focale)
A. Crize parțiale simple (conștiență păstrată)
1. cu semne motorii
2. cu semne somatosensorii sau
senzoriale
3. cu semne vegetative
4. cu semne psihice
B. Crize parțiale complexe (conștiința afectată)
1. parțiale simple, urmate de afectarea conștiinței
2. cu afectarea conștiinței de la debut
- cu afectarea izolată a conștiinței
- cu automatisme
C. Crize parțiale cu evoluție în secundar generalizate
1. parțiale simple cu evoluție în generalizate
2. parțiale complexe cu evoluție în generalizate
3. parțiale simple cu evoluție ulterioară în parțiale complexe, apoi în generalizate
II. Crize generalizate (convulsive sau neconvulsive)
A. Absențe
1.
tipice
2. atipice
B. Crize mioclonice
C. Crize clonice
D. Crize tonice
E. Crize tonico-clonice
F. Crize atonice (astatice)
Caseta 2. Clasificarea crizelor epileptice (ILAE 2010) [16]
I. Crize generalizate
A. Crize tonico-clonice
B. Absențe
 tipice
 atipice
 mioclonice
 cu mioclonii palpebrale
C. Crize mioclonice
 Mioclonice
 mioclonice atonice
 mioclonice tonice
D. Crize clonice
E. Crize tonice
F. Crize atonice
II. Crize focale
A. Fără alterarea conștiinței
1. cu simptome motorii și/sau autonome observabile*
2. cu numai fenomene senzorii sau psihice**
B. Cu alterarea conștiinței (crize discognitive)***
22
C. Cu trecere în crize convulsive bilaterale (inclusiv componentele tonic, clonic sau

tonico-clonic)****
III. Crize necunoscute
- Spasme epileptice
*Corespunde conceptului de criză parțială simplă
Caseta 3. Clasificarea epilepsiei (ILAE 1989) [16]
I. idiopatică
II. simptomatică
III. criptogenă
Caseta 4. Clasificarea epilepsiei (ILAE 2010) [16,18]
I. genetică
II. structural/metabolică
III. de etiologie necunoscută
Caseta 5. Sindroamele electroclinice [16]
Perioada neonatală
Epilepsia neonatală familială benignă
Encefalopatia mioclonică precoce
Sindromul Ohtahara
Vârsta fragedă
Epilepsia vârstei fragede cu crize focale migratoare
Sindromul West
Epilepsia mioclonică a vârstei fragede
Epilepsia infantilă benignă
Epilepsia infantilă familială benignă
Sindromul Dravet
Encefalopatia mioclonică în tulburările non progresive
Copilărie
Convulsii febrile plus
Sindromul Panayiotopoulos
Epilepsia cu crize atonice mioclonice
Epilepsie benignă cu vârfuri centrotemporale
Epilepsia frontală nocturnă autozomal-dominantă
Epilepsia occipitală a copilăriei cu debut tardiv (tip Gastaut)
Epilepsia cu absențe mioclonice
Sindromul Lennox-Gastaut
Encefalopatia epileptică cu vârf-undă continuă în timpul somnului
Sindromul Landau-Kleffner
Epilepsia absență a copilăriei
Adolescență - Adult
Epilepsia absență juvenilă
Epilepsia mioclonică juvenilă
Epilepsia numai cu crize
generalizate tonico-clonice
Epilepsiile mioclonice progresive
Epilepsia autozomal-dominantă cu caracteristici auditive
Alte epilepsii familiale de lob temporal
Relație de vârstă mai puțin specifică
Epilepsia focală familială cu focare variabile (copilărie - adult)
Reflex epilepsiile
23
Clasificarea epilepsiei (ILAE 2017)
Clasificarea operațională ILAE 2017 a crizelor epileptice. Clasificarea dată ghidează în alegerea
tipului de crize epileptice. Pentru crizele epileptice focale, specificarea nivelului de conștiență este
opțională. Conștientizarea înseamnă că persoana este conștientă de sine și de mediul înconjurător
în timpul crizei, chiar și în stare imobilă. O criză convulsivă focală cu păstrarea conștienței,
corespunde termenului de criză convulsivă parțială simplă. O criză convulsivă focală fără
pastrarea conștienței, corespunde termenului de criză convulsivă parțială complexă. Crizele
convulsive focale cu sau fără pierderea conștienței, opțional mai pot fi caracterizate prin debut de
semne motorii sau non-motorii, reflectînd astfel primul semn proeminent sau simptom în criza
convulsivă. Crizele epileptice ar trebui clasificate în funcție de cea mai timpurie caracteristică, cu
excepția faptului că o criză focală cu arest comportamental este una pentru care lipsa activității
este caracteristica dominantă pe toată perioada convulsiei. În cazul crizelor atonice și spasmelor
24
epileptice, de obicei nu se specifică nivelul conștienței. Crizele cognitive implică afectarea

limbajului sau altor funcții cognitive sau prezența caracteristicilor pozitive, precum déjà vu,
halucinații, iluzii sau distorsiuni perceptive. Crizele emoționale implică anxietate, frică, bucurie,
alte emoții sau apariția afectelor fără emoții subiective. Absența este atipică din cauza debutului
sau finisării lente a crizei sau a modificărilor semnificative pe EEG.
2
De obicei, nu este specificat gradul de conștiență.
3
Nu poate fi plasat în alte categorii.
 Diagnosticul de epilepsie ar trebui să fie stabilit de către un specialist în epilepsie

(Recomandare grad C)
 Tipul/tipurile crizelor și sindromul epileptic trebuie identificate (Recomandare grad C).
 Trebuie efectuată diferențierea dintre epilepsia focală și epilepsia genetică generalizată
(Recomandare grad C).
 Diagnosticul de epilepsie este comunicat cel mai potrivit în condițiile unei clinici dedicate
crizelor primare sau a unei clinici de epilepsie. Pacientul trebuie informat corespunzător
referitor la boală, tratament, reacții adverse, stil de viață. (Recomandare de Bună
Practică)
C.2.2. Conduita pacientului cu epilepsie
C.2.2.1. Anamneza
Caseta 6. Anamneza
Anamnesticul clar preluat de la pacient și de la un martor ocular al crizei oferă cea mai
importantă informație pentru stabilirea diagnosticului și ar trebui să fie elementul
principal al diagnosticului (Recomandare grad C)[9,12]
Anamneza evenimentului
 revizuirea atentă a evenimentelor întâmplate cu zile înainte de criza epileptică
 debutul crizei epileptice – prezența simptomelor prodromale (aura)
 durata crizei epileptice
 descrierea crizei amănunțit și a circumstanțelor întâmplării acesteia de către o persoană
martor
 pierderea sau prezența conștiinței
 prezența leziunilor corporale posibile în urma căderii (traume, fracturi, subluxații,
arsuri)
 mușcarea limbii și fractura dinților
 hipersalivaţia
 incontinența urinei sau fecale
 cianoza sau paliditatea feței
 privire fixă
25
 rotirea capului și/sau a corpului

 țipăt
 automatisme (mișcări involuntare ale buzelor, mestecare, țocăit)
 arest verbal și motor
Observațiile postictale
 recuperarea postcritică – durata, revenirea la conștiență (completă, incompletă),
semnele prezente după criză
 confuzie postictală
 amnezie postictală
 somnolență
 agitație psihomotorie
 stările bipolare
 cefalee postcritică
 dureri musculare
Modificările semnelor vitale
 majorarea TA și PS
 hiperglicemie
Deficitul neurologic prezent
 paralizia Todd în membrele controlaterale focarului și semnul Babinski pozitiv
 dereglări de vorbire (afazie, anomie)
 pierderea unilaterală a sensibilității
Anamneza medicală
 antecedente antenatale și perinatale
 malformații congenitale
 convulsii febrile
 afecțiune cerebrovasculară şi cardiovasculară
 tumori
 boli infecțioase
 traumatism cranio-cerebral
 maladii endocrine (diabetul zaharat, hipertiroidismul și para hipertiroidismul)
 dereglări electrolitice
 abuz de substanțe (alcool, droguri, toxice etc)
Anamneza familială
 convulsii febrile
 epilepsia la rude de gradul I, părinți și rude apropiate
26
 anamneză de maladii neurologice

Anamneza socială
 starea civilă
 ocupația
C.2.2.2. Manifestările clinice
Caseta 7. Manifestările clinice [18]

I. Crize parțiale (focale)
A. Crize parțiale simple (conștiență păstrată)
 sunt de scurtă durată (până la 1 min)
 forma clinică depinde de aria corticală implicată în proces cu manifestări:
 motorii (clonii, spasme tonice)
 somatosenzoriale (senzații de electrocutare, lovitură, durere, amorțeală,
zgomot, culori, senzații epigastrice ascendente)
 autonome (modificări a culorii tegumentelor, tensiunii arteriale, frecvenței
cardiace, dimensiunii pupilelor)
 psihice (tulburări disfazice, dismnestice, cognitive, afective; depresii, iluzii,
macropsii, micropsii, halucinații)
B. Crize parțiale complexe (conștiința afectată) în forma completă au 3 componente:
aura, alterarea conștiinței și automatismele (oroalimentare, mimici, gestuale,
ambulatorii, verbale, reflectorii, comportament violent)
II. Crize generalizate (convulsive sau neconvulsive)
A. Absențe
1. Tipice
 stoparea activității motorii
 pierderea bruscă a conștiinței
 tonusul prezent (menținerea posturii)
 se finisează brusc
 lipsa confuziei sau altor dereglări de conștiență imediat după criză
 amnezie completă
 pot fi precipitate de oboseală, somnolență, relaxare, fotostimulare,
hiperventilare
2. Atipice
 continuarea activității anterioare crizei (automatisme motorii)
 pierderea incompletă a conștiinței
 modificarea tonusului muscular
 stoparea treptată a crizei
27
 amnezie incompletă
B. Crize mioclonice
 contracții musculare bruște, de scurtă durată (20-120ms)
 unice sau repetitive,
 axiale, cefalice, în membrele superioare și/sau inferioare, generalizate
 ca severitate – de la o scurtă secusă musculară izolată până la mișcări
mioclonice ample, generalizate
 este posibilă pierderea bruscă a posturii, sau propulsia corpului
 pierderea conștiinței de scurtă durată (20-120 ms), poate să nu fie sesizată de
pacient
C. Crize clonice
 mișcări clonice, de obicei asimetrice și neregulate
 cel mai frecvent prezente la noi-născuți, sugari sau copii mici
 sunt întotdeauna simptomatice
D. Crize tonice
 contracție musculară generalizată tonică (extensia capului, contracția mușchilor
faciali, ochii larg deschiși, mișcarea globilor oculari în sus, contracția mușchilor
respiratorii, contracția musculară în membrele superioare și inferioare)
 conștiență alterată
 posibil plâns urmat de apnee
E. Crize tonico-clonice
 debut brusc, cu pierderea conștiinței, posibil ”strigăt epileptic”
 pierderea bruscă a posturii, cu o perioadă scurtă de flexie tonică, urmată de
rigiditate și extensie
C.2.2.3. Examenul fizic
Caseta 8. Examenul fizic
1. Examenul fizic propriu zis complet
 sistemul respirator
 sistemul cardiovascular
 sistemul digestiv
 sistemul urogenital
 sistemul endocrin
2. Examenul neurologic
 starea conștiinței
 semne meningiene
 semne de focar
C.2.2.4. Investigaţiile paraclinice
28
Caseta 9. Investigaţiile paraclinice. Analize de laborator obligatorii.

1. AGS
2. AGU
3. ABS
4. Glucometria
5. Ionograma
6. Reacția Wassermann
Caseta 10. Investigaţiile paraclinice. Analize de laborator suplimentare.
1. concentrația plasmatică a MAE
2. prolactina serică
3. coagulograma
4. probele reumatice
5. analiza LCR
6. hemocultura
7. analiza la TORCH
Caseta 11. Investigaţiile paraclinice. Investigații instrumentale obligatorii.
1. IRM 3T (după protocolul Epilepsie)
2. video-EEG standard sau video-EEG monitoring de lungă durată
3. ECG
 EEG nu este indicată de rutină și nu poate exclude diagnosticul de epilepsie
(Recomandare grad C) [9,12]
 EEG ar trebui să fie utilizată pentru a argumenta clasificarea crizelor epileptice și a
sindroamelor epileptice, atunci când există dubii clinice (Recomandare grad C)
[9,12].
 EEG trebui efectuată persoanelor tinere care prezintă crize generalizate pentru a
facilita clasificarea și pentru a depista un răspuns fotoparoxismal (Recomandare
grad C) [9,12].
 Video-EEG standard, preferabil acompaniată de sugestie, ar trebui să fie disponibilă
pentru investigarea și diagnosticul epilepsiei suspectate și a fenomenelor paroxistice
non-epileptice (Recomandare grad B) [9,12] .
 Monitorizarea video-EEG prelungită și alte metode de investigație speciale (inclusiv
polisomnografia cu montaj EEG deplin) ar trebui să fie disponibile pentru pacienții
care prezintă dificultăți în stabilirea diagnosticului (Recomandare grad C) [9,12]
 Accesul spre EEG de urgență (în limita a 24 ore de la solicitare) trebuie să fie
asigurat în toate unitățile medicale de urgență pentru diagnostic în cazul suspecției
statutului epileptic non-convulsiv (Recomandare de Bună Practică) [9,12].
 Ar trebui să fie luată în considerare apelarea la membrii familiei sau prieteni pentru
29
episoadele înregistrate video în cazul pacienților cu diagnostic incert. Acordul

informat trebuie să fie întotdeauna obținut în prealabil (Recomandare de Bună
Practică) [9,12]
 Pacienților care suportă perioade de amnezie, senzații ciudate sau simptome de
origine neclară li se recomandă efectuarea ECG în 12 derivații (Recomandare de
Bună Practică) [9,12].
Caseta 12. Investigaţiile paraclinice. Investigații instrumentale suplimentare.
1. Ecografia Doppler a vaselor intracraniene și/sau extracraniene
2. USG organelor interne
3. R-grafia regiunii cervicale, în 2 proiecții, cu probe funcționale în flexie și extensie)
4. R-grafia cutiei toracice
C.2.2.4.1. Investigaţiile paraclinice. Standarde în efectuarea diagnosticului
neurofiziologic.
Caseta 13. Investigaţiile paraclinice. Video-EEG standard, indicații [19]:
 suspiciunea unei forme de epilepsie, determinarea activității epileptiforme,
tipului crizei epileptice
 sau a sindromului epileptic
 diagnosticul și evaluarea pacienților cu SE.
 evaluarea tratamentului AE al pacienților cu epilepsie.
 evaluarea pacienților cu comă de diferită geneză.
 evaluarea encefalopatiilor (metabolice, infecțioase, degenerative).
 evaluarea leziunilor cerebrale focale (AVC ischemic, hemoragic, neoplasme).
determinarea nivelului de maturitate cerebrală în pediatrie.
 diagnosticul morții cerebrale
Caseta 14. Investigaţiile paraclinice. Video-EEG monitoring de lungă durată,
Indicații [20,21]:
1. diagnosticul diferențial al evenimentelor paroxismale; identificarea activității
epileptiforme paroxismale și a anomaliilor comportamentale.
2. clasificarea crizelor epileptice sau sindroamelor epileptice.
3. localizarea focarelor epileptice și/sau evaluarea prechirurgicală a pacienților cu
epilepsie farmacorezistentă.
4. cuantificarea modificărilor epileptiforme interictale și a crizelor epileptice.
5. evaluarea pacientului cu epilepsie cu scopul întreruperii tratamentului AE.
6. verificarea caracterului epileptic al evenimentelor nou apărute la un pacient cu
crize epileptice anterior documentate și evaluarea tratamentului pacientului cu
epilepsie.
Caseta 15. Investigaţiile paraclinice. Întrebările, la care video-EEG de lungă
durată oferă răspunsul [22]:
1. clasificarea tipului de criză epileptică la un pacient cu epilepsie documentată, dar
30
insuficient caracterizată.
2. caracterizarea (lateralitate, localizare, distribuție) a anomaliilor EEG, atât ictale
cât și interictale, asociate cu crize epileptice.
3. caracterizarea relației dintre crizele epileptice și circumstanțele sau stimulii specifici
precipitanți (de exemplu, crizele epileptice nocturne, catameniale, situaționale,
legate de activitate).
4. verificarea și/sau caracterizarea în timp a pattern-elor de apariție ale crizelor
epileptice, fie spontan sau în dependență de strategia terapeutică (de exemplu,
regimul de administrare a medicamentelor).
5. caracterizarea consecințelor comportamentale ale descărcărilor epileptiforme.
6. cuantificarea numărului sau frecvenței crizelor epileptice și/sau a descărcărilor
interictale și legătura lor cu evenimentele clinice sau ciclurile veghe-somn.
7. documentarea cantitativă a răspunsului EEG (ictal și interictal), la o intervenție
terapeutică sau modificarea administrării medicamentoase.
8. monitorizarea caracteristicilor EEG obiective sunt utile la pacienții cu crize
epileptice frecvente, în special în crizele tip absență sau alte crize cu manifestări
clinice subtile sau manifestări comportamentale minime.
Caseta 16. Investigaţiile paraclinice. Calificarea personalului în efectuarea EEG.
Cerințele minime pentru medicul neurofiziolog care prelucrează datele EEG:
1. studii medicale superioare, certificat în neurologie, neurochirurgie sau
neuropediatrie.
2. specializare în neurofiziologie clinică sau secundariat clinic în neurofiziologie
clinică [23].
3. pentru video-EEG monitoring de lungă durată – training special în video-EEG
monitoring de lungă durată, cunoștințe speciale în aspectele tehnice a înscrierii,
stocării și prelucrării datelor, în analiza și corelare EEG și datelor video cu
efectuarea analizei clinico-electrofiziologice.
4. experiență de lucru în laborator specializat în înregistrarea și analiza datelor
video-EEG monitoring de lungă durată, de minimum 6 luni, sub supravegherea
specialistului care corespunde criteriilor enumerate mai sus[22].
Cerințele minime pentru tehnicianul neurofiziolog (electroneurodiagnostic):
1. studii medicale medii de specialitate.
2. experiență clinică supervizată în neurofiziologie cu durata de cel puțin 6 luni
[24].
3. pentru video-EEG monitoring de lungă durată – training special privind
utilizarea și menținerea în funcțiune a echipamentului pentru video-EEG
monitoring de lungă durată.
4. abilitatea de a recunoaște pe traseul EEG manifestările EEG și clinice ictale și
31
interictale, diferențierea lor de artefacte, cât și testarea pacientului în timpul

evenimentului clinic.
5. acordarea ajutorului medical de urgență în timpul crizei epileptice sau oricărei
urgențe medicale.
6. Resuscitarea cardio-respiratorie[22].
Caseta 17. Investigaţiile paraclinice. Responsabilitățile personalului în efectuarea

EEG.
Medic neurofiziolog:
1. analiza și interpretarea datelor EEG, formularea și eliberarea raportului EEG cu
răspunsul la întrebările formulate de medicul clinician.
2. organizarea lucrului în cabinetul EEG și laboratorul EEG monitoring de lungă
durată.
3. școlarizarea tehnicienilor neurofiziologi și supervizarea lucrului lor.
4. menținerea echipamentului EEG în stare funcțională, prelucrarea și stocarea
datelor EEG, asigurarea cu consumabile și accesorii pentru echipamentul EEG[22] .
Tehnician neurofiziolog:
1. efectuarea înregistrării EEG (pregătirea pacientului, amplasarea electrozilor EEG,
supravegherea pacientului, recunoașterea manifestărilor EEG și clinice, ictale și
interictale, acordarea primului ajutor în urgență medicală). Informarea medicului
neurofiziolog despre evenimentele clinice dezvoltate de pacient și despre orice
particularitate de înregistrare.
2. menținerea echipamentului EEG integru și funcțional.
3. asigurarea cu consumabile pentru efectuarea înregistrărilor EEG [22].
Caseta 18. Investigaţiile paraclinice. Cerințe tehnice minime pentru efectuarea EEG
[24].
1. pentru a identifica distribuția activității bioelectrice a creierului la momentul actual
este considerat de a utiliza minimum 16 canale de înregistrare, dar de dorit 21
canale după schema internațională 10-20 [25,26]. Cu cât mai multe canale sunt
utilizate, cu atât mai mult scade rata erorilor de interpretare. Ocazional, electrozi
suplimentari, plasați pe lângă destinațiile de plasare standard, sunt necesari pentru
a înregistra activitatea foarte localizată, cu ajutorul monitoring-lui EEG. Un
număr mai mic de electrozi poate fi adecvat pentru situații speciale, cum ar fi
înregistrarea EEG în moartea cerebrală.
2. echipamentele EEG necesită de a fi împământate la un punct comun, cu
excepția cazurilor când alt echipament medical este de asemenea conectat la
pacient și împământarea dublă trebuie exclusă [27].
3. electrozii de înregistrare recomandați sunt electrozii tip disc sau clip și trebuie să
fie confecționați din material cu rezistență electrică minimă (argint, argint clorat,
32
aur). Pentru obținerea impedanței adecvate (100-10000 Ω) se recomandă

utilizarea gelului pentru EEG standard. Electrozii subcutanați sunt utilizați în
cazuri speciale (monitorizarea pacienților cu SE convulsiv sau în comă cerebrală)
și trebuie să fie de unică folosință. În cazul când sunt utilizați, amplasarea lor
recomandată este anteroposterioară paralelă [27].
4. amplasarea electrozilor se efectuează după schema internațională 10-20 [25].
5. parametrii înregistrați EEG: sensibilitate 5-10 uV/mm, filtru frecvență joasă nu
mai mare de 1 Hz, filtru frecvență înalta nu mai mare de 70 Hz, iar monitorul
computerului cu o rezoluție orizontală nu mai mică de 1400 pixeli, filtru de rețea
50 Hz, afișaj digital 10 sau 20 sec pe pagină [27].
6. Pentru EEG standard, durata de înregistrare de bază nu mai puțin de 20 min
de înregistrare continuă în stare de veghe [27,28] și se efectuează cu ochii
pacientului închiși, incluzând momente cu ochii deschiși.
7. probele funcționale includ proba cu hiperventilație și proba cu fotostimulare și
necesită creșterea duratei de înregistrare.
8. efectuarea probei cu hiperventilație depinde de vârsta pacientului și cooperarea sa
[23]. Durata probei cu hiperventilație este de 3 min și 2 min de înregistrare
continuă după probă. Proba cu hiperventilație este contraindicată în patologia
vasculară cerebrală (hemoragii intracerebrale, AIT) boli cardiopulmonare severe
(infarct miocardic acut, sindrom acut de detresă respiratorie, astm bronșic), stare
postoperatorie, sarcina mai mare de 24 săptămâni, sindrom de hipertensiune
intracraniană, anemii severe, refuzul pacientului sau în cazul când pacientul este
necooperant [27].
9. proba cu fotostimulare se efectuează cu 3 min după proba cu hiperventilație sau
înaintea ei [27]. Frecvențele de fotostimulare recomandate sunt 1, 2, 8, 10, 15,
18, 20, 25, 40, 50, 60 Hz. Durata fotostimulării cu fiecare frecvență este de 10
sec cu 10 sec pauză între fiecare frecvență. În cazul apariției activității
epileptiforme în timpul probei sau a răspunsului fotoparoxismal, fotostimularea se
întrerupe și se efectuează în ordinea descreșterii frecvenței de fotostimulare (60,
50, 40 Hz) până la apariția răspunsului fotoparoxismal [27].
10. starea conștientei pacientului (adormire, somn, stare comatoasă) se notează de
tehnician în înregistrarea EEG. În cazul înregistrării activității epileptiforme pe
traseul EEG, este necesar de a testa nivelul conștientei cu orientarea
pacientului în spațiu și timp.
Caseta 19. Investigaţiile paraclinice. Pregătirea pacientului adult pentru efectuarea
EEG.
33
Pregătirea pacientului pentru EEG standard are ca scop obținerea unei stări
confortabile, liniștite, relaxate și trebuie să fie cooperant pe durata întregii proceduri
[29]. Pregătirea pacientului începe din momentul programării procedurii și include:
1. informarea pacientului despre procedeu, inofensivitate, scopul investigației.
2. pacientul trebuie să fie relaxat, un pic somnolent (se culcă cu o zi înainte cu o oră-
două mai târziu ca de obicei și se trezește cu o oră mai devreme ca de obicei).
3. capul pacientului să fie spălat cu șampon cu o zi înaintea procedurii sau 2-3 ore
până la procedură, fără aplicarea gelului sau oricărei alte substanțe. Părul trebuie să fie
uscat.
4. alimentarea pacientului rămâne obișnuită, cu excluderea cafelei, ceaiului,
băuturilor carbogazoase.
5. este recomandată excluderea sau sistarea tratamentului cu preparate
tranchilizante, stimulante, inclusiv întrebuințarea alcoolului, cafelei, cu cel puțin
24-48 ore înainte de investigație. În caz când excluderea totală a MAE, cât și
din grupa benzodiazepinelor, fenobarbitalului este imposibilă, se notează doza
nictemerală și masa pacientului în raportul EEG.
Caseta 20. Investigaţiile paraclinice. Raportul EEG standardizat
Raportul de EEG trebuie să ofere răspuns la întrebările clinice înaintate de medicul
clinician. Formularul de raport standardizat trebuie să includă următoarele
compartimente [31]:
1. informația despre pacient (datele pacientului cu vârsta, anamnesticul pe scurt,
statutul neurologic, medicația, ultima criză epileptică) și întrebarea clinică.
2. informația privind înregistrarea EEG (numărul de electrozi, utilizarea de electrozi
speciali, condițiile de înregistrare, nivelul de conștiință a pacientului în
timpul probelor funcționale, artefactele remarcate.
3. descrierea EEG (ritm postcentral, activitate de fundal, asimetrii, efectele
probelor funcționale, activitate epileptiformă, pattern-uri EEG specifice).
4. interpretarea EEG clinică prezintă modificările EEG în context clinic
(semnificația clinică a rezultatelor EEG, prognosticul, etc.), și răspunde la
întrebarea clinică. Se recomandă utilizarea glosarului propus de Federația
Internațională de Neurofiziologie Clinică.
C.2.2.4.2. Investigaţiile paraclinice. Standarde în efectuarea diagnosticului
neuroimagistic
Caseta 21. Standarde în efectuarea diagnosticului neuroimagistic
Imageria prin rezonanță magnetică (IRM) este standardul curent de referință în
investigarea pacienților cu epilepsie (Recomandare grad C).
Imagistica cerebrală nu este necesară de rutină atunci când poate fi stabilit un diagnostic
cert de epilepsie generalizată de cauza genetică (Recomandare grad C).
IRM de rutină folosind secvențele standard, detectează leziuni (de exemplu tumori
mici, malformații vasculare și displazii corticale) care nu sunt detectate prin TC. IRM
efectuat pentru evaluarea epilepsiei farmacorezistente necesită protocoale speciale (de
34
exemplu, pentru a detecta scleroza hipocampală (SH)) [32].

Pacienții cu epilepsie focală (parțială), necesită a fi examinați prin intermediul IRM cu o
putere a câmpului magnetic de cel puțin 1,5 Tesla. Cu toate acestea, cât teoretic atât și în
practica clinică, scanerele 3 Tesla au avantaje. Scanerele 3 Tesla generează secțiuni cu
o grosime de 2-3 mm, cu contrast bun într-un timp acceptabil de achiziție per
secvență. Adesea pacienții cu epilepsie sunt inapți de a rămâne liniștiți pentru
secvențele cu o durată mai mare de aproximativ 5 min [32]. În cazul în care artefactele de
mișcare împiedică achiziționarea imaginilor calitative, ce deosebit de frecvent se
întâlnește la copii, este necesară IRM cu anestezie generală. Se efectuează IRM 3T după
protocolul epilepsie, IRM 3T cu contrast și IRM 3T cu angiografie a vaselor cerebrale
intra- și extracraniene cu contrast la pacienții cu indicații strict determinate pentru aceste
investigații și consultați la nivel de Centrul Național de Epilepsie.
Tomografia computerizată (TC).
Scanarea prin TC are un rol important în evaluarea de urgentă a crizelor sau atunci când
IRM este contraindicată (de exemplu, la pacienții cu stimulatoare cardiace sau implanturi
metalice), însă posedă un rol limitat în evaluarea epilepsiei farmacorezistente
(Recomandare grad D)[9,33].
C.2.2.4.3. Consultații medici specialiști
Caseta 22. Consultații medici specialiști
1. oftalmolog
2. endocrinolog
3. genetician
4. neuropediatru
5. neurochirurg
6. psiholog/psihiatru
Un serviciu clinic de genetică, cu experiență în genetica epilepsiei, ar trebui să fie
disponibil pentru pacienții cu o anamneză eredo-colaterală sugestivă pentru epilepsie, sau
cu un fenotip clinic sugestiv pentru un sindrom epileptic monogenic (Recomandare de
Bună Practică).
Caseta 23. Diagnosticul diferențial [34] Anexa 5
35
1. Sincopa si crizele anoxice

 Sincopă vaso-vagală
 Sincopă din hiperventilație
 Sincopă neural mediată
 Sincopă cardiacă
 Intoleranța ortostatică
 Crize anoxice reflexe
2. Tulburări comportamentale, psihologice și psihiatrice
 Atacuri de panică
 Stări disociative
 Crize psihogene non-epileptice
 Halucinații în tulburările psihiatrice
3. Condiții legate de somn
 Mioclonii hipnagogice
 Parasomnii
 Mioclonusul benign neonatal în somn
 Narcolepsie-cataplexie
4. Dereglările paroxistice de mișcare
 Ticuri
 Stereotipii
 Diskinezia kinezigenică paroxistică
 Ataxiile episodice
 Sindromul opsoclonus-mioclonus
5. Tulburările asociate migrenei
 Migrena cu aură vizuală
 Torticolis paroxistic benign
 Voma ciclică
36
C.2.2.6. Criterii de spitalizare
Caseta 24. Criterii de spitalizare

1. în secția reanimare, neuroreanimare/TI neurologică
a) SE de orice tip
b) crize epileptice asociate cu alte urgențe medico-chirurgicale majore
2. în secția de neurologie generală
a) criza epileptică primar depistată
b) criza epileptică și hemodinamică instabilă
c) agravarea evoluției epilepsiei cu crize epileptice frecvente
d) epilepsie asociată cu comorbidități medicale
3. în secția de epileptologie (nivel terțiar)
a) confirmarea diagnosticului de epilepsie în cazul eșecului la etapa de ambulatoriu
b) criza epileptică primar depistată
c) agravarea evoluției epilepsiei cu crize epileptice frecvente
d) modificarea tratamentului AE (schimbarea MAE) unde este necesară monitorizarea
evoluției clinice
e) evaluarea prechirurgicală a epilepsiei farmacorezistente
f) tratamentul neurochirurgical
C.2.2.7. Tratamentul epilepsiei
NOTĂ Produsele neînregistrate în Nomenclatorul de Stat al medicamentelor vor fi

marcate cu asterisc (*) şi însoțite de o argumentare corespunzătoare pentru includerea lor în
protocol.
C. 2.2.7.1. Tratamentul crizei epileptice acute [9,35]

Caseta 25. Managementul crizei epileptice acute
1. asigurarea permeabilității căilor respiratorii, poziționarea în decubit lateral
2. prevenirea traumatismelor secundare crizei prin îndepărtarea de la obiectele
tăioase/ascuțite, apă, surse de foc
3. administrarea Diazepamum tub rectal 10 mg (0,15-0,2 mg/kg la adult, până la 0,4
mg/kg la copil), sau 5 mg (pentru copii până la 15 kg), poate fi repetată peste 10 min
dacă criza continuă
4. dacă criza epileptică continuă > 5 min, se tratează ca SE (vezi Protocolul Clinic
Național SE)
 Decizia de a iniția terapia medicamentoasă antiepileptică trebuie efectuată de către
pacient și un specialist în epilepsie (Recomandare grad B)
 Preparatele medicamentoase antiepileptice trebuie oferite după prima criză tonico-
clonică dacă:
 Pacientul a suportat anterior crize mioclonice, crize de tip absență sau crize focale
(Recomandare grad B)
 EEG demonstrează fără echivoc descărcări epileptiforme (Recomandare grad B).
 Pacientul suferă de o patologie cerebrală structural (Recomandare grad B).
 Pacientul consideră riscul recurenței crizelor inacceptabil (Recomandare grad
D).
Caseta 26. Principiile tratamentului antiepileptic

1. Tratamentul începe prin monoterapie cu medicament de primă linie, în funcție de
tipul convulsiilor, sindromul epileptic, vârsta pacientului, existența comorbidităților,
37
co-medicamente. Avantajele monoterapiei includ toxicitate scăzută, tolerabilitate

bună, lipsa interacțiunilor medicamentoase, tulburări cognitive minimizate și alte
reacții adverse. Efectul este controlat în conformitate cu simptomele clinice
(frecvența și gravitatea convulsiilor) și cu ajutorul EEG. Tratamentul începe cu o
doză mică, care se mărește treptat până la apariția reacțiilor adverse.
2. Monoterapia alternativă se aplică în caz de efect negativ la tratamentul de primă
alegere, intoleranță, reacții secundare sau insuficiență organică, prin adăugarea unui
alt medicament adecvat și eliminarea treptată a primului.
3. Motivele eșecului monoterapiei sunt: diagnostic inadecvat (tumoră cerebrală,
convulsii pseudo-epileptice, sincopă, aritmie cardiacă etc.); alegerea
necorespunzătoare a MAE (neadecvată tipului de convulsii, interacțiunilor
medicamentoase); doze inadecvate și reacții secundare; stil de viață inadecvat
(alcoolism, dependență de droguri etc.)
4. Tratamentul de politerapie - începe în cazul pacienților fără efect de monoterapie cu
2 MАЕ; după adăugarea unui al doilea, respectiv, al treilea AE, este recomandată o
terapie rațională prin combinarea a 2 (3) MAE cu un mecanism de acțiune diferit. Se
recomandă monitorizarea nivelului seric a medicației antiepileptice. Evaluarea
riscului de reapariție a convulsiilor la încetarea sau schimbarea tratamentului.
Asigurarea unei calități optime de viață a pacientului și familiei.
5. În cazul epilepsiilor rezistente la terapie (eșecul a două MAE adecvate) - trimitere la
clinici de specialitate pentru investigații care vizează etiologia, discuție rațională
pentru posibile tratamente neurochirurgicale și diete ketogene.
Caseta 27.
1. Profilul reacțiilor adverse și al interacțiunilor medicamentoase ar trebui să
direcționeze către alegerea preparatului farmacologic pentru fiecare pacient,
individual (Recomandare de Bună Practică).
2. Nu se recomandă modificarea de rutină a producătorilor medicamentelor
antiepileptice (Recomandare grad C)
3. Lipsa răspunsului la preparatul medicamentos antiepileptic potrivit ar trebui să
determine revizuirea diagnosticului de epilepsie și a aderenței la tratament
(Recomandare grad C)
4. Terapia combinată ar trebui luată în considerare atunci când tratamentul cu 2
medicamente antiepileptice de primă linie nu a fost eficient sau atunci când în acest
mod are loc un control sporit în timpul procesului de substituție etapizată a
medicamentelor (Recomandare grad D)
5. Alegerea preparatelor pentru terapia combinată ar trebui să fie adaptată
38
tipului/tipurilor de crize suportate de către pacient și limitată la 2 sau maxim 3

medicamente antiepileptice (Recomandare grad B)
6. Tratamentul cu preparate antiepileptice ar trebui început într-o doză nu mai mare
decât cea recomandată de producător (Recomandare de Bună Practică).
7. Pacienții ar trebui informați referitor la reacții adverse posibile și instructați clar în
vederea solicitării ajutorului medical de urgență pentru simptome ca erupții
cutanate, echimoze, somnolență sau vomă, în special în primele săptămâni de
tratament (Recomandare grad C)
8. În cazurile în care crizele epileptice sunt provocate de tulburări metabolice sau de
către medicamente, atenția trebuie direcționată spre corecția sau retragerea
factorului declanșator (Recomandare de Bună Practică).
9. Pacienții care suportă crize provocate de alcool sau utilizarea necorespunzătoare a
substanțelor pot beneficia de referință spre servicii de suport pentru management-ul
dependenței (Recomandare de Bună Practică).
10. Nu este indicat tratamentul medicamentos antiepileptic cu scop profilactic de lungă
durată, în urma unei afecțiuni cerebrale acute sau a intervențiilor neurochirurgicale
11. În urma unei afecțiuni cerebrale acute, preparatele medicamentoase administrate
pentru tratamentul crizelor provocate, trebuie retrase (cu excepția situațiilor în care
ulterior apar crize neprovocate) (Recomandare grad C)
12. Tratamentul cu preparate antiepileptice nu este indicat pentru convulsii cauzate de
comoții (Recomandare grad D)
13. Monitorizarea de rutină a concentrațiilor plasmatice ale preparatelor
medicamentoase antiepileptice nu este indicată. Măsurarea concentrațiilor poate fi
utilă în următoarele circumstanțe (Recomandare de Bună Practică):
 Ajustarea dozei de fenitoină
 Evaluarea aderenței la tratament
 Evaluarea toxicității
 Situațiile în care metabolizarea medicamentului se poate modifica (de exemplu,
în sarcină)
 Pierderea controlului asupra crizelor, inexplicabilă în alt mod.
14. Se recomandă supravegherea măsurărilor concentrației serice a medicamentelor
antiepileptice de către un specialist în epilepsie (Recomandare grad D)
15. Funcția hepatică și analiza generală a sângelui nu necesită monitorizare de rutină
(Recomandare grad D)
16. Pacienții care administrează preparate medicamentoase antiepileptice ar trebui să
39
primească sfaturi cu referire la modul de trai și alimentație pentru a minimiza riscul

de osteoporoză (Recomandare grad C)
17. Trebuie luate în considerare efectele psihotrope potențial negative ale preparatelor
antiepileptice în cursul selectării tratamentului antiepileptic individual
18. Tratamentul medicamentos antiepileptic trebuie administrat cu precauție pacienților
care suferă de afecțiuni psihiatrice sau comportamentale preexistente, suplimentar
epilepsiei (Recomandare de Bună Practică).
Caseta 28. Tratamentul epilepsiei, medicație și dozaj

MAE Dozaj Efecte adverse Considerații
Foarte rar sindromul
Stevens- Johnson, necroliză
10–20 mg/kg
toxică epidermică, necroză Nu se metabolizează
Acetazolamidum 250–1000
hepatică fulminantă,
mg/zi
agranulocitoză, anemie
aplastică
Utilizare cu precauție la
20-40 Hiperamonemie, pacienții cu leziune
Acidum mg/kg pancreatită, traumatica a capului;
valproicum 600–3600 trombocitopenie, MAE de elecție la
mg/zi hepatotoxicitate pacienții cu glioblastom
multiform
A nu se folosi în cazul în
10 – 20 Rar anemie aplastică, care pacientul are o
Carbamazepinu mg/kg agranulocitoza, reacții alergie dovedită la
m 400–2400 dermatologice, bradicardie, Carbamazepinum,
mg/zi aritmie, bloc A-V. compuși triciclici, în
supresia măduvei osoase
A nu se administra în
cazul când: pacientul are
depresie respiratorie,
0,2-1 Sindromul de sevraj la
insuficiență pulmonară
Clobazamum* mg/kg administrare cronică,
acută, sindromul de
5–40 mg/zi depresie respiratorie.
apnee în somn,
slăbiciune respiratorie
neuromusculară
A nu se folosi în caz de
depresie respiratorie,
Sindrom de sevraj în
Clonazepamum 4–12 mg/zi insuficiență pulmonară
utilizare de durată
acută, sindrom de apnee
de somn
Eslicarbazepinu 400–2400 Crește intervalul PR (bloc A nu se folosi în cazul în
m* mg/zi AV gr II/III pot fi expuși care pacientul:
riscului de infarct -are o alergie dovedită la
miocardic sau insuficiență acetat de
cardiacă). Prudență Eslicarbazepinum sau la
deosebită persoanele în oricare dintre excipienți,
vârstă= risc crescut de -are o hipersensibilitate
40
la alți derivați de
carboxamidă,
tulburări cardiace, ideație
- are antecedente de
și comportament suicidal.
infarct miocardic sau
insuficiență cardiacă
Reacții severe ale măduvei Spectru îngust a
osoase cu granulocitopenie, activității antiepileptice
30mg/kg
trombocitopenie sau Sistarea bruscă la
* 600–1200
pancitopenie, lupus pacienții cu absențe
mg/zi
eritematos sistemic, sd poate precipita statusul
Stevens-Johnson absență
care pacientul:
-are antecedente de
discrazie sangvină sau
Anemie aplastică (riscul disfuncție hepatică-din
poate fi >100 de ori mai cauza efectelor sale
20-45
mare decât riscul în adverse potențial grave,
mg/kg
Felbamatum* populația generală; ~ 30- Felbamatum nu este
1200–3600
40% cazuri sunt fatale) indicat ca terapie de
mg/zi
Insuficiență hepatică (~ primă linie pentru orice
50% fatale) tip de crize.
-are o alergie dovedită:
la Felbamatum sau la
oricare dintre excipienții
acestuia
Pacienții cu antecedente
5-7 mg/kg de patologie renală sau
Phenytoinum 100-400 Aritmii, hipotensiune hepatică nu trebuie să
mg/zi administreze regimul
oral de încărcare
A se iniția și titra cu doze
mici pe noapte (20-30
<4 mg/kg Hipotensiune, depresie
Phenobarbitalum mg). Sistarea medicației
<300 mg/zi respiratorie a se efectua lent pentru
prevenirea crizelor
alergie dovedită la
10-60 mg/kg Gabapentinum,
Rar erupții cutanate,
Pregabalinum, în
Gabapentinum leucopenie, poate demasca
1200–3600 afecțiuni ereditare de
miastenia gravis.
mg/zi intoleranță la galactoză,
deficit de lactoză, sau
sindrom de malabsorbție
A se utiliza cu precauție
la pacienții cu tulburări
de conductibilitate sau
200-400 Interval PR prelungit la
Lacosamidum* cardiace severe. Doza
mg/zi ECG, hipotensiune
>400 mg/zi frecvent
asociată cu reacții
adverse SNC și digestive
Lamotriginum 1-15 mg/kg Erupții cutanate, rar A nu se folosi în caz de
100–700 sindromul Stevens-Johnson alergie dovedită la
mg/zi și sindromul Lyell, Lamotriginum
41
(monoterapi
e) 100–200
mg/zi (+
VPA) anomalii
400–1000 hematologice
mg/zi (+
inductori
enzimatici)
Interacțiuni
medicamentoase
20-60
Somnolență, minimale, nu este
Levetiracetamu mg/kg
astenie, tulburări metabolizat la nivel
m 1000-4000
comportamentale hepatic. Cu prudență la
mg/zi
pacienții predispuși la
reacții psihotice
Reacții dermatologice: sd. care pacientul:
Stevens- Johnson, necroliză - are o alergie dovedită
epidermică toxică (sd. la Oxcarbazepinum sau
25-35 Lyell), eritem multiform; la oricare dintre
Oxcarbazepinum mg/kg Hiponatremia (Na <125 excipienții acestuia,
* 600–3000 mmol / l). Foarte rar -are hipersensibilitate la
mg/zi agranulocitoză, anemie alți derivați de
aplastică, pancitopenie, și carboxamidă (de
trombocitopenie. Aritmie, exemplu,
bloc A-V. Carbamazepinum și
Eslicarbazepinum).
Rar neutropenie, alergie dovedită la
150-600
Pregabalinum hipoglicemie, bloc Pregabalinum,
mg/zi
atrioventricular Gabapentinum sau la
oricare dintre excipienți
Sindrom de
hipersensibilitate (febră,
erupții cutanate,
limfadenopatie, modificări A nu se folosi în cazul în
ale testelor hepatice și care pacientul are o
2400 - 3200 hematurie). Scăderea alergie dovedită la
Rufinamidum*
mg/zi intervalul QT, prin urmare, Rufinamidum sau la
la pacienții cu sindrom de oricare dintre excipienți
QT scurt congenital sau în care includ lactoza.
antecedente familiale
crește riscul statusului
epileptic.
care pacientul are
hipersensibilitate la
<50 mg/kg Fotosensibilitate cutanată,
Stiripentolum sau
Stiripentolum* 2000–3000 erupții cutanate și urticarie
excipienții acestuia.
mg/zi
Istoric de psihoză, sub
formă de episoade de
delir
Tiagabinum* 0,25-1,5 Poate provoca defecte de A nu se folosi în cazul în
mg/kg câmp vizual, care pacientul are o
42
15–30 mg/zi
(fără
Gabapentinum sau
inductori
Pregabalinum sau la
enzimatici)
oricare dintre excipienții
30–45 mg/zi comportament suicidal
acestora,
(in
-dacă are sindrom de
combinație
malabsorbție la glucoză-
cu inductori
galactoză.
enzimatici)
Acidoză metabolică, În doză >200 mg/zi
3-9 mg/kg
tulburări cognitive și reduce eficacitatea
Topiramatum 50-600
comportamentale, scăderea contraceptivelor orale.
mg/zi
masei corporale Risc de litiază renală
60-100 Simptome rare de
care pacientul are defect
mg/kg encefalopatie, cum ar fi
Vigabatrinum* clinic semnificativ
2000–4000 sedare marcată, stupoare și
preexistent al câmpului
mg/zi confuzie
vizual.
A nu se folosi în cazul
în care pacientul are o
Zonisamidum sau la
Foarte rar, sindrom oricare dintre
4-12 mg/kg Stevens-Johnson, excipienții acestuia. Se
necroliză epidermică utilizează cu precauție
Zonisamidum*
300–600 toxică, necroză hepatică. la pacienții care
mg/zi Anemie aplastică, administrează
agranulocitoză. tratament asociat cu
risc de formare a
calculilor renali, cum
ar fi Acetazolamidum,
Sultiam, Topiramatum
Caseta 28. MAE, indicații în dependență de tipul crizei [9,36]
Alte MAE,
Tipul MAE de MAE nivel terțiar
crizei ordinul I adjuvantă
Tonico- Carbamazepinum Clobazamu suspecție la EMJ:

clonică Lamotriginum m*Lamotrig Carbamazepinum
generali Oxcarbazepinum inum ,
zată * Levetiraceta Gabapentinum
Ac. valproicum m Oxcarbazepinum
Ac. valproicum * Phenytoinum
Topiramatum Pregabalinum
Tiagabinum *
Vigabatrinum*
Tonic Ac. valproicum Lamotriginum Rufinamidum * Carbamazepinu
ă sau Topiramatum m
atonic Gabapentinum
ă Oxcarbazepinum
* Pregabalinum
Tiagabinum*
Vigabatrinum*
Absență Ethosuximidum* Ethosuximidum Clobazamum* Carbamazepinu
43
Lamotriginum * Clonazepamu m
Ac. valproicum Lamotriginum m Gabapentinum
Ac. valproicum Levetiracetam Oxcarbazepinum
um * Phenytoinum
Topiramatum Pregabalinum
Zonisamidum Tiagabinum*
* Vigabatrinum*
Mioclonic Levetiracetamum Levetiracetamu Clobazamum Carbamazepinum
ă Ac. valproicum m * Gabapentinum
Topiramatum Ac. valproicum Clonazepam Oxcarbazepinum
Topiramatum um * Phenytoinum
Pyracetamu Pregabalinum
m Tiagabinum*
Zonisamidu Vigabatrinum*
m*
Focală Carbamazepinu Carbamazepinu Eslicarbazepin*
m Lamotriginum m Lacosamidum*
Levetiracetamum Clobazamum* Phenobarbitalu
Oxcarbazepinum Gabapentinum m Phenytoinum
* Ac. valproicum Lamotriginum Pregabalinum
Levetiracetamu Tiagabinum*
m Vigabatrinum*
Oxcarbazepinu Zonisamidum*
m* Ac.
valproicum
Topiramatum
Caseta 28.1 Tratamentul antiepileptic (cont.)

 Pentru pacienții care suportă crize cu debut focal, medicamentul de elecție este
lamotrigina. În cazurile în care lamotrigina nu este tolerată, alternative rezonabile sunt
carbamazepina, levetiracetam (Recomandare grad A)
 Carbamazepina, gabapentin, lacosamide, lamotrigina, levetiracetam, oxcarbazepine,
perampanel, pregabalin, topiramat, valproatul de sodiu și zonisamide pot fi
administrate ca terapie adjuvantă a epilepsiei focale (Recomandare grad A).
 Pentru epilepsia generalizată genetică sau epilepsia neclasificată, valproatul de sodiu
este medicamentul antiepileptic cel mai eficient (Recomandare grad A).
o În cazurile în care valproatul de sodiu este tolerat cu dificultate sau
contraindicat, lamotrigina și topiramat sunt alternative
potrivite(Recomandare grad A).
o Pentru pacientele de vârstă reproductivă, levetiracetam sau lamotrigina sunt
alternative admisibile (Recomandare grad D).
 Nu se recomandă administrarea valproatului de sodiu fetelor și femeilor de vârstă
reproductivă, cu excepția cazurilor în care nu este disponibilă o altă alternativă
admisibilă și un program de prevenire a sarcinii este instituit (Recomandare de
Bună Practică).
44
 Lamotrigina, Levetiracetam, Ethosuximidum, Valproatul de sodiu și Topiramat pot

fi utilizate în terapia adjuvantă a epilepsiei generalizate (Recomandare grad A).
Caseta 29. MAE, indicații în dependență de sindromul epileptic [9,36]

MAE de MAE de Alte MAE, la MAE ce nu
Sindromu nivel terțiar sunt
l ordinul I ordinul II
recomandate
epileptic (pot provoca
crize
epileptice)
Epilepsia Ethosuximidum Ethosuximidum* Clobazamum* Carbamazepinu
absență a * Lamotriginum Clonazepamu m
copilului Ac.valproicum Ac. valproicum m Gabapentinum
sau Lamotriginum Levetiracetam Oxcarbazepinum
alte um *Phenytoinum
sindroame Topiramatum Pregabalinum
de absență Zonisamidum* Tiagabinum*
Vigabatrinum*
Epilepsia Ac. valproicum Lamotriginum Clobazamum* Carbamazepinu
mioclonică Lamotriginum Levetiracetamu Clonazepamu m
juvenilă Levetiracetamu m m Gabapentinum
m Topiramatum Ac. valproicum Zonisamidum* Oxcarbazepinum
Topiramatum *
Phenytoinum
Pregabalinum
Tiagabinum*
Vigabatrinum*
Epilepsia Lamotriginum Lamotriginum Clobazamum* Carbamazepinu
idiopatică Ac. valproicum Levetiracetamu Clonazepamu m
generalizat Topiramatum m m Gabapentinum
ă Ac. valproicum Zonisamidum* Oxcarbazepinu
Topiramatum m*
Phenytoinum
Pregabalinum
Tiagabinum*
Vigabatrinum*
Spasme Prednisolonum
infantile Vigabatrinum*
nu din
cauza
sclerozei
tuberoase
Spasme Vigabatrinum
infantile Prednisolonum*
din cauza
sclerozei
tuberoase
Epilepsie Carbamazepinu Carbamazepinu Eslicarbazepin
benignă cu m m um*
spike-uri Lamotriginum Clobazamum* Lacosamidum*
centro- Levetiracetamu Gabapentinum Phenobarbitalu
temporale m Lamotriginum m
45
Oxcarbazepinu Levetiracetamu Phenytoinum

m* m Pregabalinum
Ac. valproicum Oxcarbazepinu Tiagabinum
m* Vigabatrinum*
Ac. valproicum Zonisamidum*
Topiramatum
Sindromul Carbamazepinu Carbamazepinu Eslicarbazepin
Panayiotop m m um*Lacosamid
oulos Lamotriginum Clobazamum* um*
Levetiracetamu Gabapentinum Phenobarbitalu
m Lamotriginum m
Oxcarbazepinu Levetiracetamu Phenytoinum
m* m Pregabalinum
Ac. valproicum Oxcarbazepinu Tiagabinum*
m* Vigabatrinum*
Topiramatum
Epilepsia Carbamazepinu Carbamazepinu Eslicarbazepin
occipitală a m m um*
copilăriei Lamotriginum Clobazamum Lacosamidum*
cu Levetiracetamu Gabapentinum Phenobarbitalu
debut m Lamotriginum m
tardiv (tip Oxcarbazepinum Levetiracetamu Phenytoinum
Gastaut) *Ac. valproicum m Pregabalinum
Oxcarbazepinu Tiagabinum*
m* Vigabatrinum*
Topiramatum
Sindromul Ac. valproicum Clobazamum Carbamazepinu
Dravet Topiramatum Stiripentolum m
Gabapentinum
Lamotriginum
Oxcarbazepinum
Phenytoinum
Pregabalinum
Tiagabinum
Vigabatrinum
Sindromul Ac. valproicum Lamotriginum Felbamatu Carbamazepinu
Lennox- m* m
Gastaut Rufinamidu Gabapentinum
m* Oxcarbazepinum
Topiramatu *Pregabalinum
m Tiagabinum*
Vigabatrinum*
Caseta 29.1 Indicații de utilizarea MAE în epilepsie medicamentos rezistentă.
MAE Terapie Monoterapie Epilepsie Sindrom Terapie

adjuvantă în in crize idiopatică Lennox- adjuvantă în
crize focale focale generalizată Gastaut crize focale
la adult la copil
Gabapentinum Da Nu Nu Nu Da
Lamotriginum Da Da Da (absențe) Da Da
Levetiracetam Da Nu Nu Nu Nu
46
um
Oxcarbazepinu Da Da Nu Nu Da
m
Tiagabinum Da Nu Nu Nu Nu
Topiramatum Da Da Da Da Da
Zonisamidum Da Nu Nu Nu Nu
Caseta 30. MAE. Date de licențiere în RM la momentul elaborării protocolului

MAE Dozaj înregistrat
Acetazolamidum 200 mg
Acidum valproicum 150/300/500 mg, 300mg/5ml-250ml
Carbamazepinum 100/150/200/300/400/600 mg, 100mg/5ml-250ml
Clobazamum nu este înregistrat
Clonazepamum 0,5/2 mg
Diazepamum 10/5 mg
Eslicarbazepinum* nu este înregistrat
Ethosuximidum* nu este înregistrat
Felbamatum* nu este înregistrat
Phenytoinum 50mg/ml-5ml; 117mg
Phenobarbitalum 200mg/ml-1ml; 100mg
Gabapentinum 100/300/400mg
Lacosamidum* nu este înregistrat
Lamotriginum 25/50/100mg
Levetiracetamum 250/500/750/1000mg;
Midazolam 5mg/1ml; 5mg/5ml
Oxcarbazepinum* nu este înregistrat
Pregabalinum 25/50/75/150/200/225/300mg
Rufinamidum* nu este înregistrat
Stiripentolum* nu este înregistrat
Tiagabinum * nu este înregistrat
Topiramatum 25/50/100/200mg
Vigabatrinum* nu este înregistrat
Zonisamidum* nu este înregistrat
Propofolum 10mg/ml-20ml
Thiopentalum Natricum 500/1000mg
C.2.2.8 Evoluția epilepsiei
Caseta 31. Evoluția epilepsiei [37]
Evoluția epilepsiei se referă la avansarea și dezvoltarea maladiei în timp și variază
considerabil de la pacient la pacient și este caracterizată prin aspecte clinice,
electroencefalografice, neuroimagistice, cognitive și sociale. Factorii principali ce
influențează evoluția epilepsiei sunt: etiologia, tipul de criză/epilepsie, MAE,
frecvența crizelor epileptice.
Evoluția epilepsiei în dependență de tipul crizei, etiologie, remisiune[38] :
47
Tip criză, etiologie, remisiune % de control al crizelor în 1 an
Idiopatice generalizate 82
Criptogenice focale 45
Simptomatice focale 35
Extratemporale focale 36
TCC 30
ELT fără SH 31
Disgenezie corticală 24
ELT 20
SH 11
Patologie duală 3
C.2.2.9. Supravegherea pacienților cu epilepsie medicamentos controlată și

medicamentos rezistentă
Caseta 32. Supravegherea pacienților cu epilepsie

Epilepsie medicamentos controlată:
1. Control clinic și EEG la 3 luni în primul an, apoi la 6 luni primii 5 ani
2. Control biologic la 3 luni în primul an, apoi anual (hemoleucograma, enzime hepatice,
uree și creatinină)
Epilepsie medicamentos rezistentă:
1. reevaluarea diagnosticului cu efectuarea investigațiilor neuroimagistice,
neurofiziologice,
neuropsihologice
2. evaluare clinică și paraclinică
 În cazul epilepsiei farmaco-rezistente trebuie considerată trimiterea spre evaluare
pentru tratament neurochirurgical (Recomandare grad B)
 Evaluarea corespunderii pacientului pentru o potențială procedură curativă de
rezecție trebuie efectuată anterior considerării procedurilor paliative ca stimularea
nervului vag (Recomandare grad D).
 Stimularea nervului vag poate fi luată în considerare pentru pacienții adulți cărora
nu le poate fi efectuată intervenție chirurgicală de rezecție (Recomandare grad C).
Caseta 33. Criteriile internaționale ale epilepsiei rezolvate[2]
1. la un pacient fără crize epileptice timp de ultimii 10 ani, din care minimum 5 sunt
fără tratament epileptic
2. la o persoană, care a avut un sindrom epileptic, dar în prezent au trecut de vârsta
aplicabilă acestui sindrom
Problema tratamentului continuu sau a întreruperii tratamentului medicamentos
antiepileptic ar trebui discutată cu pacienții care suferă de epilepsie și care nu au suportat
crize în ultimii 2 ani, pentru efectuarea unei alegeri informate. Factorii care ar trebui
48
discutați cu pacientul includ conducerea vehiculelor, ocuparea forței de muncă, frica și

riscul crizelor ulterioare și preocupările cauzate de tratamentul medicamentos
antiepileptic prelungit.
Rata întreruperii administrării preparatelor antiepileptice ar trebui să fie graduală, în
cursul a câteva luni; sau mai mult - în cazul barbituricelor și benzodiazepinelor. Nu
trebuie întreruptă administrarea mai multor preparate medicamentoase în același timp
(Recomandare de Bună Practică).
C.2.3. Complicațiile crizelor epileptice și a epilepsiei

Caseta 34. Complicațiile crizelor epileptice și a epilepsiei
1. SE
2. sindrom de aspirație, asfixie
3. edem cerebral
4. traumatisme, inclusiv TCC
5. dereglări cognitive, demență cerebrală
6. SUDEP
C.2.4. Comorbidități
Caseta 35. Comorbidități
1. Medicale
Tulburări ale aparatului musculo-scheletal
Tulburări gastrointestinale
Tulburări ale sistemului respirator
Tulburări de durere cronică
Accidente vasculare cerebrale
Migrenă
Neoplazii
Artrita
Obezitatea
Diabetul zaharat
Infecții
Fracturi
Alergii
Alcoolism
Abuzul de droguri
2. Psihiatrice
Depresie
Anxietate
Tulburări din spectrul autismului
Tulburare disforică interictală
Sindromul comportamental interictal
Psihoze
3. Cognitive
Tulburare de dezvoltare intelectuală
Boala Alzheimer/demență
Tulburare hiperkinetică cu deficit de atenție
C. 2.5 Conduita în situații specifice [9,12]

C. 2.5.1 Perioada peri-operatorie
49
BP Lucrătorii medicali ar trebui să analizeze consecințele posibile ale dozelor ratate de

medicamente antiepileptice atunci când se planifică spitalizarea.
BP Medicamentele antiepileptice ar trebui să fie administrate pe căi alternative sau prin
administrarea unor doze suplimentare în caz de necesitate. În cazurile în care
pacienților le-a fost indicat repaus alimentar pre-operator, aceștia ar trebui să continue
administrarea medicamentului antiepileptic uzual per os, cu excepția situațiilor în care
este dereglată absorbția enterală.
BP În situația în care se anticipează că preparatele medicamentoase antiepileptice uzuale
nu vor fi disponibile sub forma de administrare parenterală, iar calea per os sau
enterală nu este posibilă, se recomandă profilaxia crizelor epileptice cu agenții
medicamentoși disponibili pentru administrare parenterală.
BP În urma intervenției chirurgicale, doza medicamentului antiepileptic ar trebui
verificată și confirmată anterior externării.
C 2.5.2 Conduita la pacienții vârstnici

BP Funcțiile cognitive și prezența factorilor de risc cerebrovascular trebuie evaluate la
fiecare pacient vârstnic care dezvoltă crize epileptice de-novo, cu management-ul
corespunzător ulterior.
BP În selectarea medicamentului antiepileptic pentru pacientul vârstnic cu epilepsie
diagnosticată recent trebuie să fie luate în considerare:
 Profilul reacțiilor adverse
 Forma de administrare
 Regimul de administrare pentru pacienții noncomplianți
 Interacțiunile medicamentoase
 Doza mică de debut
 Program de titrare lentă
 Doză mică de întreținere
B Lamotrigina sau levetiracetam ar trebui considerate în inițierea tratamentului
antiepileptic medicamentos la pacienții vârstnici care suferă de crize cu debut focal.
C Gabapentin este o alternativă mono-terapiei sau terapiei adjunctive pentru pacienții
vârstnici care suferă de epilepsie.
BP Pentru pacienții vârstnici cu dificultăți cognitive, trebuie luat în considerare un plan de
îngrijire.
BP Clinicienii ar trebui să fie conștienți de impactul potențial al epilepsiei asupra Calității
Vieții legată de Starea de Sănătate (HRQoL) la pacienții vârstnici care suferă de
epilepsie.
BP Este necesară cercetarea suplimentară a problemelor calității vieții în cazul pacienților
vârstnici care suferă de epilepsie.
C.2.5.3.Conduita pacienților cu dificultăți de învățare
50
D Pacienților cu dificultăți de învățare ar trebui să li se administreze același spectru de

preparate medicamentoase antiepileptice ca și populației generale.
BP În cursul management-ului pacienților cu dificultăți de învățare și epilepsie:
 Ar trebui să fie asigurat timp suficient pentru consultație.
 Îngrijitorul ar trebui să cunoască pacientul și să ofere informații relevante cu
referire la tipul crizelor, frecvența crizelor, posibile reacții adverse la
medicamente, date despre starea generală a sănătății și comportamentului.
 Ar trebui să fie disponibilă informație suplimentară într-o formă accesibilă
pentru pacient și îngrijitor.
 Se recomandă o abordare multidisciplinară a tratamentului, oferită de
profesioniști cu experiență în tratamentul epilepsiei, pentru a îmbunătăți
calitatea vieții.
 Asistentele medicale care se ocupă de îngrijirea pacienților cu dificultăți de
învățare au un rol important în crearea unei legături dintre serviciile
specializate și pacienți și îngrijitorii acestora.
BP Calitatea vieții, impactul negativ al crizelor epileptice de orice tip, precum și reacțiile
adverse ale medicamentelor ar trebui să ghideze tratamentul pentru pacienții cu
sindrom Down și demență care dezvoltă crize epileptice.
BP Calitatea informației prezentate în cadrul consultațiilor variază considerabil, astfel
validitatea acestor informații trebuie să fie minuțios verificată.
C.2.5.4 Conduita de contracepție

BP Femeilor tinere ar trebui să le fie oferite sfaturi cu referire la contracepție, în mod
ideal anterior începerii vieții sexuale.
BP Pentru femeile diagnosticate cu epilepsie care nu administrează preparate
antiepileptice și pentru cele care administrează preparate antiepileptice, dar care nu
induc enzimele hepatice (cu excepția lamotriginei), opțiunile de contracepție sunt
aceleași ca și pentru populația generală.
C Pentru a reduce riscul eșecului contracepției, femeile care utilizează orice contraceptiv
hormonal combinat sau un contraceptiv oral combinat sau contraceptive orale
monofazice cu progesteron, ar trebui să administreze medicamente antiepileptice care
nu induc enzimele hepatice.
D Pentru femeile care administrează preparate antiepileptice care induc enzimele
hepatice:
 Se permite utilizarea dispozitivelor intrauterine cu levonorgestrel fără restricții.
 Se permite administrarea contraceptivelor injectabile cu progesteron fără
restricții și fără alterarea dozei sau a intervalului de înlocuire.
 Nu se recomandă administrarea contraceptivelor orale monofazice cu
51
progesteron.
 Nu se recomandă implanturile cu progesteron (levonorgestrel și etonogestrel).
 Dacă nu există o alternativă pentru contraceptivele orale combinate, acestea ar
trebui să conțină minim 50 micrograme de estrogen zilnic. În cazul în care
contraceptivele orale combinate conțin mai puțin estrogen, pacienta ar trebui
să fie avertizată că eficacitatea contracepției este redusă și ar trebui utilizate
metode adiționale de contracepție de barieră.
 În situația în care survin sângerări intermenstruale la administrarea unui
contraceptiv oral combinat care conține 50 micrograme de estrogen, doza ar
trebui majorată până la 70 micrograme și ar trebui luată în considerare
administrarea contraceptivelor trifazice.
 Este important de remarcat că în cazurile în care este retras preparatul
antiepileptic, inducția enzimatică persită până la 4 săptămâni. Contracepția ar
trebui să fie asigurată și pentru această perioadă.
D Femeile diagnosticate cu epilepsie care administrează lamotrigina:
 Pot administra contraceptive monofazice cu progesteron fără restricții. Aceste
paciente ar trebui să fie atenționate asupra semnelor și simptomelor
intoxicației cu lamotrigină, iar în cazul apariției acestora doza de lamotrigină
trebuie redusă.
 Trebuie informate asupra faptului că, contraceptivele hormonale combinate
reduc concentrația serică a lamotriginei inducând creșterea activității
epileptice. De asemenea, posibilitatea majorării dozei de lamotrigina ar trebui
să fie discutată cu pacienta.
BP Sunt necesare cercetări suplimentare care ar examina utilizarea lamotriginei în
combinație cu contracepția hormonală.
D Femeile diagnosticate cu epilepsie care nu administrează preparate antiepileptice sau
care administrează preparate antiepileptice care nu induc enzimele hepatice, inclusiv
lamotrigina, pot utiliza contracepția de urgență la fel ca și populația generală.
D Femeilor diagnosticate cu epilepsie care necesită contracepție de urgență în timp ce
administrează preparate medicamentoase antiepileptice inductoare enzimatice sau care
au încetat administrarea acestora în ultimele 28 de zile:
 Ar trebui să li se prescrie o doză unică de levonorgestrel 3 mg (spre deosebire
de 1.5 mg), în mod ideal în cel mai scurt timp, în cursul primelor 72 ore de la
actul sexual neprotejat.
 Nu se recomandă administrarea ulipristal acetate (ellaOne) din cauza riscului
eficacității reduse.
 Poate fi propusă ca alternativă opțiunea inserției unui dispozitiv intrauterin
52
non-hormonal în primele 5 zile după actul sexual neprotejat.
C2.5.5 Sarcina
B Femeile care suferă de epilepsie:
Ar trebui să primească consiliere privind sarcina la momentul stabiliri diagnosticului
și la intervale regulate în cursul management-ului bolii, în special în cazul în care
administrează preparate antiepileptice.
D Trebuie să fie asigurate că majoritatea vor suporta o sarcină și naștere normale.
C Anterior concepției se recomandă revizuirea diagnosticului și a tratamentului de către
servicii specializate. Se recomandă efectuarea unui efort stabilit de comun acord
pentru optimizarea controlului crizelor epileptice și raționalizarea terapiei
antiepileptice anterior concepției.
D Ar trebui să fie bine-informate asupra sarcinii și problemelor asociate cu epilepsia,
inclusiv renunțarea la fumat anterior concepției.
BP În situațiile în care se administrează valproat de sodiu femeilor de vârstă reproductivă:
 Se recomandă efectuarea unui test de sarcină anterior prescrierii pentru a
exclude sarcina (cu excepția cazurilor în care există motive convingătoare care
ar indica absența sarcinii).
 Se recomandă utilizarea celei mai mici doze eficiente.
C Femeile diagnosticate cu epilepsie care încearcă să conceapă sau se adresează în
primul trimestru al sarcinii trebuie instruite asupra administrării acidului folic pe
parcursul acestei perioade pentru a reduce riscul malformațiilor congenitale majore.
D Femeile care administrează valproat de sodiu trebuie informate asupra faptului că
suplimentele cu acid folic ar putea reduce rata avortului spontan.
Dozarea acidului folic:
A 400 micrograme/zi pentru:
 Femeile diagnosticate cu epilepsie care nu administrează preparate
antiepileptice.
5 mg/zi pentru:
D  Femeile diagnosticate cu epilepsie care administrează tratament medicamentos
antiepileptic.
A  Femeile diagnosticate cu epilepsie care nu administrează preparate
antiepileptice, dar care prezintă un istoric eredo-colateral sau o naștere
anterioară a unui copil cu defect al tubului neural.
A  Femeile diagnosticate cu epilepsie care nu administrează preparate
antiepileptice, dar cu IMC > 30.
BP Sunt necesare cercetări suplimentare asupra mecanismelor care stau la baza efectelor
teratogene asociate preparatelor antiepileptice.
BP Majoritatea pacienților pot fi asigurați că, per general, riscul dezvoltării epilepsiei la
copii pacienților cu epilepsie este mic.
BP Se recomandă supravegherea sarcinii femeilor care suferă de epilepsie într-o clinică
53
obstetricală cu acces la un obstetrician specializat în patologia sarcinii și de către un

specialist în epilepsie.
D Din cauza faptului că un control eficient al crizelor în timpul sarcinii este mai probabil
în cazul femeilor ale căror crize sunt eficient controlate anterior sarcinii, se recomandă
efectuarea unui efort în optimizarea controlului crizelor înaintea sarcinii (în special
pentru crizele generalizate tonico-clonice).
BP Femeile care suferă de epilepsie și sunt însărcinate sau au fost recent însărcinate și
necesită spitalizare, nu ar trebui internate în salon de spital pentru o singură persoană.
D În cursul sarcinii, ajustarea dozelor majorității preparatelor medicamentoase
antiepileptice (cu excepția lamotriginei și levetiracetamului) trebuie considerată numai
în situația modificării frecvenței crizelor epileptice sau atunci când se suspectează
intoxicația.
D Lucrătorii medicali ar trebui să fie conștienți că ar putea fi necesară majorarea dozei
lamotriginei pe parcursul sarcinii. Pentru a evita neurotoxicitatea post-partum, se
recomandă reducerea dozei de lamotrigina în perioada de lăuzie precoce.
BP Din cauza faptului că în cursul sarcinii ar putea să se micșoreze concentrațiile
preparatelor antiepileptice, lucrătorii medicali ar trebui să ia în considerare necesitatea
majorării dozelor.
BP În situația înrăutățirii controlului crizelor epileptice în cursul sarcinii, se recomandă
analiza factorilor care afectează nivelul plasmatic al medicamentelor antiepileptice în
sarcină (de exemplu: voma, interacțiunile medicamentoase).
BP Pentru femeile însărcinate care suferă de epilepsie, nu se recomandă monitorizarea de
rutină a concentrațiilor serice ale medicamentelor antiepileptice. Totuși, determinarea
concentrațiilor serice ar putea fi utilă în următoarele situații: ajustarea dozei de
fenitoină, evaluarea aderenței la preparatul antiepileptic, suspecția toxicității induse de
preparatul antiepileptic.
BP Se recomandă interpretarea valorilor concentrațiilor preparatelor antiepileptice de
către un specialist în epilepsie.
BP Problemele privind monitorizarea nivelului seric al preparatelor antiepileptice trebuie
discutate cu pacienta.
D Femeile însărcinate diagnosticate cu epilepsie care administrează preparate
antiepileptice inductoare ale enzimelor hepatice și care necesită administrarea
corticosteroizilor antenatal pentru prevenirea morbidității neonatale respiratorii, ar
trebui să primească dublul dozei standard de betametazona/dexametazona (48 mg în
cursul a 12-24 ore)
D Se recomandă administrarea de vitamina K, 1 mg intramuscular la naștere tuturor
copiilor femeilor diagnosticate cu epilepsie, cu excepția cazurilor în care există
contraindicații.
D În situația în care există factori de risc adiționali pentru boala hemoragică a nou-
născutului (de exemplu: boli hepatice materne, anticiparea nașterii premature) se
54
recomandă considerarea administrării de către pacientă a vitaminei K per os

(fitomenadiona 10 mg / zi) în al treilea trimestru al sarcinii.
C2.5.6 Travaliul
BP Nașterea ar trebui să decurgă într-o maternitate asigurată cu specialiști.
BP În situațiile în care o femeie diagnosticată cu epilepsie se prezintă în fazele precoce
ale travaliului, se recomandă internarea acesteia inclusiv în baza unor indicații minore.
BP În cursul nașterii, se recomandă asigurarea îngrijirilor ”unu-la-unu” de către moașe.
BP Factorii care predispun la majorarea riscului crizelor epileptice în cursul travaliului, ar
trebui maxim reduși și se recomandă administrarea anesteziei epidurale în baza unor
indicații minore.
D Se recomandă administrarea dozei uzuale a preparatului antiepileptic pe parcursul
travaliului și a lăuziei. Se recomandă depunerea tuturor eforturilor pentru asigurarea
administrării tuturor dozelor. Pentru femeile care suferă de epilepsie care nu tolerează
medicația administrată per os, preparatul antiepileptic ar trebui administrat pe alte căi.
D Crizele generalizate tonico-clonice care survin intrapartum și nu sunt cauzate de
eclampsie, ar trebui rezolvate pe cât de curând posibil.
BP În cazul persistenței crizelor, se recomandă management-ul acestora ca și status
epilepticus.
BP Securizarea căilor respiratorii materne și oxigenarea trebuie menținute pe tot parcursul
travaliului.
BP În situațiile în care cauza crizei în travaliu nu poate fi diferențiată între eclampsie sau
epilepsie, suplimentar administrării midazolam, lorazepam sau diazepam - se
recomandă administrarea de sulfat de magneziu 4g bolus intravenos lent pe durata a 5
minute urmat de sulfat de magneziu 1g/oră pentru 24 ore.
BP În urma unei crize generalizate tonico-conice survenite în cursul travaliului (indiferent
de etiologie) nașterea ar trebui accelerată atunci când starea mamei este stabilă.
Serviciile neonatale ar trebui să fie disponibile.
BP Epilepsia în istoricul bolii nu este o indicație pentru naștere prin operație cezariană.
Operația cezariană selectivă ar trebui luată în considerare atunci când pacienta a
prezentat crize tonico-clonice frecvente sau crize focale prelungite pe parcursul
trimestrului al treilea al sarcinii, cu scopul de a evita consecințele asociate cu
posibilele crize survenite intrapartum.
D Femeile însărcinate care suferă de epilepsie ar trebui informate asupra riscului crizelor
epileptice necontrolate atât pentru ele, cât și pentru fătul în dezvoltare.
BP Se recomandă asigurarea evaluării detaliate a anatomiei fetale pentru a detecta
anomalii congenitale fetale tuturor femeilor care suferă de epilepsie la 18-20
săptămâni de gestație.
BP Pentru femeile de vârstă reproductivă, în special acele femei care planifică o sarcină,
se recomandă administrarea preferabil a altor medicamente decât valproat de sodiu.
Totuși, valproatul de sodiu ar putea fi unicul medicament antiepileptic eficient pentru
55
unele femei, iar acest fapt nu ar trebui să excludă utilizarea acestuia.

BP Din cauza riscurilor morbidității și mortalității asociate cu crizele epileptice (inclusiv
moartea subită în epilepsie), administrarea niciunui medicament antiepileptic nu ar
trebui întreruptă în cursul sarcinii, cu excepția cazurilor când situația a fost analizată
de către un specialist în epilepsie.
D Femeile care suferă de epilepsie ar trebui informate asupra faptului că regimurile de
politerapie medicamentoasă antiepileptică care includ valproat de sodiu sunt asociate
cu un risc majorat de malformații congenitale comparativ cu regimurile care nu includ
valproat de sodiu.
BP În situațiile în care este posibil, politerapia cu preparate medicamentoase
antiepileptice care includ valproat de sodiu ar trebui evitată pentru femeile de vârstă
reproductivă din cauza riscului majorat de malformații congenitale.
BP Toate femeile care suferă de epilepsie și care au născut un copil cu malformații
congenitale în cursul administrării preparatelor antiepileptice, ar trebui consiliate de
către un obstetrician și de către un specialist în epilepsie înaintea sarcinilor ulterioare.
C Se recomandă reasigurarea femeilor care suferă de epilepsie asupra faptului că
preparatele antiepileptice nu majorează riscul avortului spontan sau a sarcinii stagnate.
BP Se recomandă consilierea femeilor care suferă de epilepsie și care necesită tratament
cu preparate antiepileptice în cursul sarcinii asupra riscului relativ al survenirii
crizelor epileptice și asupra riscurilor fetale, neonatale și din copilărie.
BP Se recomandă considerarea retragerii terapiei antiepileptice anterior concepției, atunci
când circumstanțele sunt favorabile. Această decizie ar trebui luată numai în condițiile
în care epilepsia este în remisiune, riscul crizelor recurente este mic și pacienta este
conștientă de consecințele crizelor recurente.
BP Oricând este posibil, se recomandă ca o pacientă să conceapă în timp ce administrează
cea mai mică doză eficientă de preparat antiepileptic de elecție pentru sindromul
epileptic de care suferă. În situația în care crizele sunt controlate, iar pacienta se
prezintă deja însărcinată, nu se constată beneficii din alterarea regimului de
administrare al preparatelor antiepileptice.
BP Se recomandă încurajarea tuturor femeilor însărcinate să planifice dinainte, până la
nașterea copilului.
BP În situațiile în care controlul crizelor este nesatisfăcător și/sau factorii sociali au
potențialul de a afecta negativ rezultatele, se recomandă instituirea unui plan de
management anterior travaliului. Ar trebui asigurat ca lucrătorii medicali din
comunitate și din îngrijirea secundară sunt la curent cu riscurile potențiale pentru
pacientă și copilul acesteia.
BP Părinții sau îngrijitorii copilului ar trebui instruiți cu referire la siguranța copilului, în
special în legătură cu alimentarea la sân și îngrijirea copilului.
BP Post-partum, se recomandă efectuarea unei revizuiri a terapiei antiepileptice
administrate de către pacientă.
56
BP În cursul vizitelor postnatale, se recomandă consilierea cu referire la contracepție,

necesitatea planificării sarcinilor ulterioare, administrarea de acid folic și riscurile
asociate cu preparatele antiepileptice în sarcină.
BP Ar trebui să existe suport suplimentar disponibil pentru mamele care suferă de
dizabilități fizice sau dificultăți de învățare.
BP În urma nașterii, femeile care suferă de epilepsie, trebuie consiliate la timp referitor la
contracepție.
BP Contracepția orală monofazică cu progesteron, care este frecvent metoda de elecție a
femeilor care alăptează, este contraindicată în perioada post-partum pentru femeile
care suferă de epilepsie și administrează preparate antiepileptice care induc enzimele
hepatice din cauza că acestea majorează metabolizarea progesteronului.
BP Toate mamele ar trebui încurajate să practice alimentația naturală și ar trebui să
primească suport din partea moașei și a medicului de familie.
D Părinții ar trebui atenționați asupra semnelor de intoxicație la sugarii mamelor care
alăptează și administrează preparate antiepileptice. Posibilitatea sedării ar trebui să fie
luată în considerație pentru sugarii mamelor care administrează doze mari de
preparate antiepileptice, politerapie sau regimuri care includ pirimidona,
levetiracetam, gabapentin, lamotrigina sau topiramat.
C2.5.7 Menopauză
D Se recomandă informarea femeilor asupra faptului că pot surveni modificări în modul
de apariție a crizelor la menopauză.
D Terapia de substituție hormonală se prescrie în baza acelorași indicatori ca și pentru
femeile care nu suferă de epilepsie.
C2.5.8 Comorbiditate neuropsihologică
D Screening-ul pentru depresie și intenții suicidale ar trebui considerat pentru toți

pacienții care suferă de epilepsie.
D Testele NDDI-E, HADS-D, BDI-II sau PHQ-2 pot fi utilizate pentru screening-ul
depresiei la adulți care suferă de depresie și epilepsie. NDDI-E poate fi superior în
detectarea depresiei severe și a ideației suicidale.
BP În situațiile în care în urma screening-ului este identificată prezența unor posibile
comorbidități psihiatrice, pacienții cu epilepsie ar trebui îndreptați către un
profesionist medical calificat în psihiatrie pentru evaluări suplimentare și tratament.
BP Metodele de screening utilizate de către lucrători medicali non-psihiatrici ar trebui să
fie scurte, ușor de administrat și ușor de înțeles.
BP Deși nu sunt validate specific pentru utilizare în epilepsie, ar trebui luate în
considerație utilizarea metodelor de screening ca Scala Anxietății Glasgow sau Scala
Depresiei Glasgow pentru Pacienți cu Dificultăți de Învățare pentru pacienții cu
dizabilități intelectuale.
57
BP Evaluarea anxietății și depresiei ar trebui considerată ca o parte a abordării

multidisciplinare a îngrijirilor centrate pe pacient.
D Tratamentul cu preparate antidepresive ar trebui luat în considerare pentru pacienții
care suferă de epilepsie și depresie.
BP Centrele de cercetare și cercetătorii care studiază funcțiile cognitive în epilepsie,
eficiența reabilitării cognitive asupra memoriei și alte deficiențe cognitive în epilepsie
ar trebui să utilizeze măsuri și metode de evaluare comparabile.
BP Reabilitarea cognitivă și educația psihologică ar trebui să facă parte din îngrijirea
multidisciplinară a pacienților cu epilepsie.
BP Deficiențele de memorie ar putea fi dezolante și/sau incapacitante și ar trebui să fie
identificate în primă instanță printr-un screening cognitiv. Se recomandă asigurarea
accesului către opinia și consilierea specializată neuropsihologică, după cum este
considerat adecvat de către echipa multidisciplinară.
BP Pacienții care suferă de epilepsie, în special epilepsia de cauză de genetică, ar trebui
consiliați asupra faptului că deprivarea de somn poate precipita apariția crizelor
epileptice și sfătuiți să obțină suficient somn cu un regim somn/veghe regulat.
BP Profesioniștii medicali ar trebui să se intereseze despre trăsăturile cardinale ale
sindromului de apnee în somn la indivizii care suferă de epilepsie farmaco-rezistentă.
Acești pacienți ar trebui îndreptați spre servicii specializate somnologie pentru
evaluare suplimentară.
C.2.5.9 SUDEP (Sudden Unexpected Death in Epilepsy) – Moartea subită în Epilepsie
BP Pacienții care suferă de crize nocturne ar trebui informați asupra riscului majorat de
moarte subită în epilepsie ca parte a consilierii despre riscurile epilepsiei și măsurile
preventive (în special aderența la tratamentul antiepileptic medicamentos).
B Profesioniștii medicali și pacienții ar trebui să tindă la eradicarea completă a crizelor
epileptice ceea ce va reducere riscul morții subite în epilepsie.
D Aderența la regimul medicamentos antiepileptic prescris ar trebui încurajată, iar cu
scopul de a reduce riscul mortalității și morbidității, pacientul ar trebui să fie instruit
să raporteze orice efecte adverse care ar putea compromite aderența la tratament.
BP Pacienții cu crize active, cei care suferă de crize susținute, în special tonico-clonice
generalizate, în ultimul an, ar trebui să fie evaluați de către un medic specialist și o
asistentă medicală specializată în epilepsie.
BP Majorarea aparentă a riscului morții subite în epilepsie la pacienții cu crize nocturne
frecvente ar trebui subliniată pentru pacienți, iar supravegherea nocturnă ar trebui
luată în considerație.
BP  Pacienții internați în unitățile video-EEG, cărora urmează să le fie redusă doza
de medicament antiepileptic, ar trebui informați asupra riscului morții subite,
deși acest risc este minor.
 Este preferabil ca în cadrul unităților video-EEG să fie monitorizate nivelul
58
saturației cu oxigen precum și ECG.

 Unitățile video-EEG ar trebui să fie suficient echipate cu personal pentru a
răspunde prompt în situațiile în care pacientul devine apneic sau manifestă
aritmii cardiace semnificative.
D Consilierea asupra riscurilor morții subite în epilepsie ar trebui să fie luată în
considerare pentru pacienții care suferă de epilepsie într-un moment potrivit pentru
pacient și ar trebui efectuată de către un profesionist medical calificat.
C.2.5.10 Consiliere și Informare

D Pacienții îndreptați spre vizite medicale suplimentare după prima criză epileptică sau
cu epilepsie nou-diagnosticată, ar trebui atenționați să nu conducă vehicule până când
nu au fost consultați de către un specialist în epilepsie.
D Pacienții diagnosticați cu epilepsie care dețin permis de conducere și care continuă să
prezinte crize, ar trebui informați asupra regulamentelor în vigoare.
BP Toți pacienții care suferă de epilepsie ar trebui să primească consultații anuale în
cadrul asistenței medicale primare. Aceste consultații ar trebui desfășurate tête-à-tête
și ar trebui să includă întrebări cu referire la:
 Controlul crizelor, frecvența crizelor și data ultimei crize epileptice
 Doza preparatului antiepileptic administrat, aderența și reacțiile adverse
prezente
 Dispoziție și anxietate
 Sfaturi cu referire la dietă și mod de trai pentru a reduce riscul osteoporozei
 Consumul de alcool
BP Pacienții care suferă de epilepsie ar trebui să fie asigurați cu informație adecvat
individualizată pentru a lărgi cunoștințele și înțelegerea bolii și a gestionării acesteia.
BP Informația ar trebui oferită într-un mod adecvat asigurând suficient timp pentru a
răspunde la întrebări.
BP Informația ar trebui repetată în timp și consolidată pentru a asigura înțelegerea deplină
a acesteia.
BP Pacienților ar trebui să le fie oferite informații care pot fi luate acasă în cel mai comod
format, de exemplu, broșuri, pliante, DVD sau material specializat pentru pacienții cu
dificultăți de învățare, efectuând ajustări pentru pacienții din grupuri etnice minoritare.
Toată informația și literatura prevăzută ar trebui să fie subiectul unei revizuiri
regulate.
BP Atunci când este cazul, se recomandă distribuirea informațiilor despre epilepsie
bilingve și cultural-senzitive, precum și despre serviciile de suport.
59
D. RESURSELE UMANE ŞI MATERIALELE NECESARE PENTRU RESPECTAREA

PREVEDERILOR PROTOCOLULUI
D.1. Serviciul de Personal:

asistență medicală • medic de urgență/neurolog
urgentă la etapa • asistent medical
prespitalicească UPU Aparataj, utilaj:
• tonometru
• fonendoscop
• glucometru
• set pentru intubare (echipă)
• oxigen
Medicamente:
• Diazepamum tub rectal 10mg
• Glucoză 40%
• Thiaminum Chloridum 5%-1ml
• Antihipertensive
D.2. Instituțiile/secțiile de Personal:
asistență medical medic neurolog/medic neurochirurg
specializată de medic internist
ambulatoriu medic oftalmolog
medic neurofiziolog
medic imagist
medic de laborator
laborant cu studii medii
asistente medicale
Aparataj, utilaj:
• tonometru
• fonendoscop
• electrocardiograf
• cabinet de diagnostic funcțional dotat cu echipament
EEG
• ultrasonograf
• radiograf
• glucometru portabil
• tomograf computerizat, aparat IRM
• laborator clinic standard
Medicamente:
• antiepileptice
• diuretice
• antiemetice
• sedative
• analgezice
• vasculare
• reologice
• antibacteriene
D.3. Instituțiile de Personal:
asistență medicală • medic neurolog/medic neurochirurg
spitalicească: secții de • medic internist (cardiolog, endocrinolog)
neurologie și/sau secție • medic oftalmolog
de epileptologie • medic neurofiziolog
• medic imagist
• medici de laborator
60
• laboranți cu studii medii

• asistente medicale;
• acces la consultați calificate: genetician, infecționist,
nefrolog, endocrinolog, reanimatolog
Aparataj, utilaj:
• tonometru
• fonendoscop
• cabinet de diagnostic funcțional dotat cu echipament EEG
• ultrasonograf;
• radiograf
• tomograf computerizat, aparat IRM
• laborator clinic standard/microbiologic/ imunologic
Medicamente:
• antiepileptice;
• diuretice;
• antiemetice;
• sedative;
• analgezice;
• vasculare;
• reologice;
• antibacteriene;
• oxigen;
• medicamente pentru tratamentul complicațiilor;
• medicamente pentru tratamentul maladiilor
concomitente
D.4. Instituțiile de Personal:
asistență medicală • medic reanimatolog
spitalicească: secții de • medic consultant neurolog
reanimare, secții • medic consultant internist (cardiolog, endocrinolog)
neuroreanimare/TI • medic consultant oftalmolog
neurologică • asistente medicale
• acces la consultații calificate: neurochirurg, genetician,
infecționist, nefrolog, endocrinolog
Aparataj, utilaj:
• monitor al funcțiilor vitale
• tonometru, fonendoscop
• instalație pentru asigurarea fluxului de O2
• laborator clinic standard
• aparat de ventilare artificială a plămânilor;
• laringoscop și accesorii necesare pentru intubare
Medicamente:
• antiepileptice;
• diuretice;
• antiemetice;
• sedative;
• analgezice;
• vasculare;
• reologice;
• antibacteriene;
• oxigen;
61
• medicamente pentru tratamentul complicațiilor;

• medicamente pentru tratamentul comorbidităților
62
N Scopul Indicatorul Metoda de calculare a indicatorului
r Numărător Numitor
1 Aprecierea calității 1.1. Ponderea de pacienți, Numărul de pacienți, diagnosticați cu Numărul total de pacienți, care
. examinărilor clinice diagnosticați cu epilepsie, cărora li s-a epilepsie, cărora li s-a efectuat examenul se află în supravegherea
și paraclinice ale efectuat examenul clinic și cel clinic și cel paraclinic, obligatoriu medicului neurolog cu
pacienților cu paraclinic, obligatoriu complet (în complet (în condiții de ambulatoriu și de diagnosticul de epilepsie, pe
epilepsie condiții de ambulatoriu și de staționar), conform recomandărilor din parcursul ultimelor 12 luni
staționar), conform recomandărilor din protocolului clinic național Epilepsia, pe
protocolul clinic național Epilepsia pe parcursul ultimelor 12 luni x 100
parcursul ultimelor 12 luni (în %)
2 Aprecierea calității 2.1. Ponderea pacienților, diagnosticați Numărul de pacienți, diagnosticați cu Numărul total de pacienți, care
. asistenței medicale cu epilepsie cărora li s-a acordat epilepsie, cărora li s-a acordat primul au fost consultați de neurologul
în UPU și a primul ajutor calificat la etapa ajutor calificat la etapa din UPU cu diagnosticul de
tratamentului prespitalicească de către UPU conform prespitalicească/UPU conform epilepsie, pe parcursul ultimelor
prescris pacienților recomandărilor din protocolului clinic recomandărilor din protocolului clinic 12 luni
cu epilepsie național Epilepsia, pe parcursul național Epilepsia, pe parcursul ultimelor
ultimelor 12 luni (în %) 12 luni x 100
3 Aprecierea calității 3.1.Ponderea pacienților, diagnosticați Numărul de pacienți, diagnosticați cu Numărul total de pacienți, care
. serviciilor calificate, cu epilepsie, cărora li s-a acordat epilepsie, cărora li s-a acordat servicii se află la supravegherea
acordate pacienților servicii calificate la etapa specializată calificate la etapa specializată de medicul medicului neurolog/epileptolog,
cu epilepsie la etapa de medicul neurolog/epileptolog neurolog/epileptolog conform cu diagnosticul de epilepsie, pe
specializată conform recomandărilor din recomandărilor din protocolului clinic parcursul ultimelor 12 luni
protocolului clinic național Epilepsia, național Epilepsia, pe parcursul ultimelor
pe parcursul ultimelor 12 luni (în %) 12 luni x 100
4 Aprecierea gradului 4.1. Ponderea pacienților, cu Numărul de pacienți, cu diagnosticul de Numărul total de pacienți, care
. de profilaxie a diagnosticul de epilepsie, care au epilepsie, care au dezvoltat crize se află la supravegherea
crizelor dezvoltat crize recurente pe parcursul recurente, pe parcursul ultimelor 12 luni medicului de familie, cu
recurente la pacienții ultimelor 12 luni (în %) x 100 diagnosticul de epilepsie, pe
cu epilepsie parcursul ultimelor 12 luni
E. INDICATORI DE MONITORIZARE A IMPLEMENTĂRII PROTOCOLULUI CONFORM SCOPURILOR
63
ANEXE
Anexa 1. Fișa standardizată de audit medical
64
Anexa 2. Ghidul pentru pacient cu epilepsie și persoanele care asistă

Centrul Național de Epilepsie (https://www.epilepsie.md/ghidulpacientului/investiga%C8%9Bii-
%C3%AEn-epilepsie)
Ce este epilepsia?
Epilepsia este o suferință cronică cerebrală manifestată prin crize epileptice recurente,
spontane. Crize sau convulsii recurente sunt episoade scurte de mișcare involuntara care pot
implica o parte a corpului (parțial) sau întregul corp (generalizată) și uneori sunt însoțite de
pierderea conștiinței și controlul funcției intestinului sau vezicii urinare. Aceste crize sunt
cauzate de descărcări lente anormale în creier. Apariția unei singure crize convulsive nu este
suficientă pentru a diagnostica epilepsia, diagnosticarea necesitând doua sau mai multe crize.
Epilepsia este o afecțiune destul de răspândita, estimările arătând că aceasta afectează
1% din totalul populației. Epilepsia apare în principal în primul an de viață, însă incidenta
creste la persoanele cu vârsta peste 60 de ani.
Este bine de știut că pacienţii epileptici nu sunt diferiți de ceilalți oameni, această
afecțiune nefiind un indicator al unei inteligente scăzute sau al unei boli psihice. Când epilepsia
este tratată corespunzător este posibilă menținerea unei bune calități a vieții.
Cauzele epilepsiei pot fi diferite. Cel mai frecvent este determinată de factorul genetic, adică
sunt moștenite de la părinți care au crize epileptice. Unele forme de crize epileptice pot fi
determinate de alte boli:
 traumatismul cranian - loviturile suferite în urma unui accident rutier, spre exemplu,
poate fi o cauza a apariției bolii
 bolile creierului - cum ar fi tumorile cerebrale sau accidentele vasculare;
 bolile infecțioase - meningita, SIDA, infecții intrauterine (rubeola, toxoplasmoza,
infecții cu citomegalovirus) și encefalita virala pot provoca epilepsie;
 tulburările de dezvoltare - epilepsia poate fi uneori asociată cu tulburări de dezvoltare,
cum ar fi autismul și neurofibromatoza.
 toxinele – intoxicațiile cu alcool, droguri, insecticide (organo-fosforice sau clorurate),
oxid de carbon, solvenți organici, antigel (etilglicol), metale pot fi cauza apariției crizei
convulsive
Tabloul clinic al crizelor epileptice este diferit. Unele crize se manifestă cu senzații care apar
înainte de declanșarea crizei: senzații de greață, amețeli, dureri de cap, tulburare de dispoziție
sau comportamentală (teama, anxietatea sau senzația de deja vu sau jamais vu). În timpul crizei
pot apărea mișcări ale corpului sau părți ale corpului (întoarcerea ochilor, tremor, încordare),
țipăt sau inspir zgomotos, vorbire neinteligibilă, modificări ale ritmului respirator, apnee,
cianoză, dilatație pupilara, hipersalivație, tulburări de ritm respirator sau cardiac, incontinență
65
sfincteriană, paloare, vărsături, pierderea conștiinței, incapacitate de comunicare verbală. După

criză pacientul poate să adoarmă sau să nu-și amintească ce sa întâmplat. Poate avea dureri de
cap, mușchi, greață, poate avea limba mușcată, pierdere de urină.
În timpul crizei pacientului trebuie asigurată securitatea, deoarece pot surveni:
1. Cădere.
2. Înec
3. Accidente auto.
Ce facem în cazul unei crize?
1. Întoarcerea persoanei lateral pentru permiterea scurgerii de lichide sau vomă.
2. Susținerea capului pentru evitarea traumelor.
3. Desfacerea hainelor strânse în jurul gâtului.
4. Păstrarea căilor respiratorii permeabile: apucarea ușoară a mandibulei și aplecarea
capului posterior (ușor pe spate). (Nu prindeți limba!!! Nu încercați să deschideți
forțat gura pacientului!!! Nu puneți obiecte străine în gura pacientului!!!)
5. Nu restricționați mișcările persoanei, în afara cazului când persoana se află în pericol.
6. Nu aplicați nimic în gura persoanei (medicamente sau lichide) în timpul crizei
7. Eliminarea obiectelor ascuțite sau solide din jurul pacientului, care ar putea provoca
leziuni pe parcursul crizei epileptice.
8. Notarea duratei crizei epileptice și simptomele ce survin, care ar putea fi utile de
povestit medicilor de urgență (Dacă este posibil rugați pe cineva să filmeze)
9. Asistarea persoanei pe durata întregii crize.
10. Solicitarea ambulanței în cazul când persoana se traumează, dacă persoana nu respiră
sau alte motive complicate. (Rugați pe cineva să solicite ambulanța !!!).
11. Așteptați sosirea ambulanței și transmiteți toată informația pe care o cunoașteți. În cazul
când pacientul nu are însoțitor și/sau a pierdut cunoștința ar fi bine să însoțiți pacientul
la spital sau să dați numărul de telefon pentru a fi ulterior contactat și a răspunde la
întrebările medicilor.
Ce trebuie să știe persoana cu epilepsie
1. purtați brățară cu informația despre boală, persoana de contact și preparatele administrate.
2. îndepliniți agenda crizelor (data, ora și durata crizei epileptice; factorii declanșatori posibili
și descrierea crizei).
3. organizați numerele de contact în caz de urgență.
4. recunoașteți aura și semnele de debut al crizei epileptice și deplasați-vă spre localuri sigure
sau ocupați poziția neprimejdioasă.
5. recunoașteți trigger-ii proprii ce pot declanșa criza epileptică (de exemplu, deprivarea de
somn, abuz alcool, stres, modificări hormonale) și încercați să-i evitați.
66
6. protejați-vă de circumstanțe periculoase (colțuri ascuțite, înălțimi, bazine, șemineu etc).

7. reanalizați planul referitor la rude și îngrijitori de copii
Când trebuie de mers la medic? După prima criză trebuie să mergeți la medic pentru a fi
îndrumați spre investigație și un eventual tratament.
Important la prima consultație este să fie prezent un membru al familiei care să poată descrie
felul în care s-au manifestat crizele dumneavoastră. În același timp, și medicii le pot recomanda
membrilor familiei cum anume să se comporte în timpul unei crize.
Cum este diagnosticată epilepsia ?
Este recomandat ca evaluarea și ținerea sub observație a bolii să fie făcute de către un neurolog.
Diagnosticarea se bazează în principal pe istoricul medical al pacientului și pe informațiile
furnizate de către cei care au asistat la crizele convulsive ale acestuia, având în vedere că
pacientul nu își va aminti întotdeauna ce s-a întâmplat.
Analizele complementare ajută la identificarea cauzelor și tipului de criză convulsivă. Aceste
analize includ electroencefalograma, analize de laborator, teste imagistice cum sunt tomografia
computerizata și rezonanța magnetica.
Cum se tratează epilepsia?
Epilepsia se tratează în principal prin tratament medicamentos. Există o gamă largă de
medicamente caracteristice, schema fiind stabilită în funcție de vârsta, sexul, condiţiile
concomitente, tipul crizelor convulsive ale pacientului. Atunci când medicația nu reușește să
țină sub control în mod adecvat crizele convulsive, se apelează la alte tratamente care includ
implantarea unui dispozitiv de stimulare a nervului vag, unele diete (dieta ketogenică) și, în
unele cazuri, intervenții chirurgicale neurologice.
Epilepsia la femei, ghid și conduită
Epilepsia la femei afectează o gamă largă de probleme asociate caracteristicilor
organismului: ciclul menstrual, contracepția, sarcina, nașterea, alăptarea, menopauza și alte
probleme. Pacientele cu epilepsie pot consulta medicul ginecolog referitor la metodele de
contracepție și interacțiune cu tratamentul antiepileptic utilizat, cât și referitor la contracepția de
urgență, sarcină și naștere. Pentru pacientele care planifică sarcina medicul ginecolog în comun
cu medicul neurolog/epileptolog vor planifica tratamentul antiepileptic, vor discuta despre
riscurile pentru făt și pentru mamă, despre posibila creștere a frecvenței crizelor în timpul
sarcinii sau în primele câteva luni după naștere.
În timpul sarcinii USG de înaltă rezoluție este indicată femeilor însărcinate care
administrează MAE, cu scopul detectării anomaliilor structurale. Această investigație trebuie
să fie efectuată la 18-20 de săptămâni de gestație de către un ultrasonografist instruit, iar
evaluarea mai timpurie poate permite detectarea malformațiilor majore. Riscul de convulsii în
timpul travaliului este scăzut, dar este recomandat ca nașterea să aibă loc într-o unitate de
67
obstetrică cu facilitați pentru resuscitarea maternă și neonatală și tratarea crizelor epileptice

materne. Toți copiii născuți de la mame care au administrat MAE inductoare enzimatice trebuie
să primească la naștere 1 mg de vitamina K parenteral pentru profilaxia diatezei hemoragice a
nou-născutului. Toate mamele sunt încurajate să alăpteze copii la sân. După naștere se
recomandă revizuirea terapiei antiepileptice administrate și revizuirea planului de management
al pacientei.
Anexa 3. Recomandații pentru personalul medical
( Centrul national de Epilepsie https://www.epilepsie.md/ghidul-pacientului/investiga%C8%9Bii-
%C3%AEn-epilepsie)
Personalul medical ce are în îngrijire pacienți cu epilepsie trebuie:

 Să discute comportamentul rudelor și a familiei în timpul unei eventuale crize epileptice
 Să elaboreze un plan de tratament și management al vieții pacientului cu epilepsie și a
familiei lui ce ar include tratamentul, regimul de odihnă și somn, factorii trigger, stilul de
viață, șofat, școală, serviciu.
 Trebuie să informeze pacientul și familia referitor la tratamentul de lungă durată cu
medicamente antiepileptice, reacțiile adverse, complianța la tratament, interacțiunile cu alte
medicamente, stilul de viață, alimente etc.
 În scopul de a permite luarea unor decizii și pentru a reduce neînțelegerile, femeilor și
fetelor cu epilepsie și partenerilor lor, este necesar, să li se ofere informații exacte și
consiliere cu privire la contracepție, concepție, sarcină, îngrijirea copiilor, alăptării, și
particularităților de conduită în menopauza. Informația este necesar să fie acordată
femeilor și fetelor înaintea activității sexuale, sarcină sau menopauză, și să fie adaptată la
nevoile individuale ale acestora. De asemenea, ar trebui să se acorde aceste informații,
după cum este necesar, pentru oamenii care sunt implicați în cercul femeilor și fetelor cu
epilepsie. Acestea pot include familia lor și/sau îngrijitorii.
 Discutați cu femeile și fetele cu potențial fertil (inclusiv fete tinere care sunt susceptibile
de a avea nevoie de tratament în anii lor de viață fertilă), cu părinții acestora și/sau
îngrijitorii, dacă este cazul, riscul de malformații cauzat de MAE și posibilele deficiențe de
neurodezvoltare la un copil nenăscut. Evaluați riscurile individuale și beneficiile
tratamentului cu MAE. Sunt disponibile date limitate cu privire la riscuri pentru copilul
nenăscut asociate cu medicamente mai noi. Discutați în mod specific riscul utilizării
continue a Acidum Valproicum asupra copilului în timpul sarcinii, fiind conștient de faptul
că doze de Acidum Valproicum mai mari de 800 mg/zi și politerapia sunt asociate cu un risc
mai mare.
 Toate femeile și fetele ce administrează MAE trebuie să li se administreze 5 mg pe zi de
68
Acidum Folicum înainte de orice posibilă sarcină.

 Folosirea metodelor de barieră suplimentare trebuie să fie discutate cu femeile și fetele
care administrează MAE inductoare enzimatice și a contraceptivelor orale sau
injecții/depozit de Progestogen.
 Femeile și fetele care administrează Lamotriginum trebuie să fie informate că utilizarea
simultană a oricărui contraceptiv pe bază de estrogen poate duce la o reducere
semnificativă a concentrațiilor plasmatice de Lamotriginum și respectiv poate favoriza
pierderea controlului crizelor convulsive. Atunci când o femeie sau fată începe sau
încetează să administreze aceste contraceptive, este necesară ajustarea dozei de
Lamotriginum.
 Femeile cu epilepsie au nevoie de informații exacte în timpul sarcinii, precum riscul de
SE și SUDEP trebuie discutate cu toate femeile care intenționează să sisteze terapia MAE.
 Femeile cu crize tonico-clonice generalizate în anamneză trebuie să fie informate că fătul
poate avea un risc relativ mai mare de prejudiciu în timpul unei crize, deși riscul absolut
rămâne foarte scăzut, iar nivelul de risc depinde de frecvența crizelor epileptice.
 Femeile trebuie să fie informate că nu există nici o dovadă că crizele focale, crizele tip
absență și crizele mioclonice afectează sarcina sau fătul.
 Femeile trebuie să fie informate că creșterea frecvenței crizelor este puțin probabilă în
timpul sarcinii sau în primele câteva luni după naștere.
 Femeile trebuie să fie informate că riscul unei crize epileptice tonico-clonice în timpul
travaliului și în primele 24 de ore după naștere este scăzut (1-4%).
 Femeile trebuie să fie informate că, deși acestea sunt susceptibile pentru a avea sarcini
sănătoase, riscul de complicații în timpul sarcinii și nașterii este mai mare decât în
cazul femeilor fără epilepsie.
 Supravegherea femeilor însărcinate trebuie să fie efectuată în comun de medicul
obstetrician și specialist (epileptolog/neurolog).
 USG de înaltă rezoluție este indicată femeilor însărcinate care administrează MAE, cu
scopul detectării anomaliilor structurale. Această investigație trebuie să fie efectuată la 18-
20 de săptămâni de gestație de către un ultrasonografist instruit, iar evaluarea mai
timpurie poate permite detectarea malformațiilor majore.
 Riscul de convulsii în timpul travaliului este scăzut, dar este suficient pentru a justifica
recomandarea ca nașterea să aibă loc într-o unitate de obstetrică cu facilități pentru
resuscitarea maternă si neonatală și tratarea crizelor epileptice materne.
 Toți copiii născuți de la mame care au administrat MAE inductoare enzimatice trebuie să
primească la naștere 1 mg de vitamina K parenteral pentru profilaxia diatezei hemoragice a
nou-născutului.
69
 Consilierea genetică ar trebui să fie luată în considerare în cazul în care unul dintre
parteneri/părinți suferă de epilepsie, în special în cazul în care partenerul are epilepsie
idiopatică și un istoric familial pozitiv de epilepsie.
 Cu toate că există un risc crescut de crize epileptice la copii de la părinți cu epilepsie,
copiii, tinerii și adulții cu epilepsie trebuie informați că probabilitatea ca un copil sa fie
afectat este în general scăzută. Cu toate acestea, acest lucru va depinde de istoricul familial.
 Scopul tratamentului AE este eliberarea de crize epileptice înainte de concepție și în
timpul sarcinii (în special pentru femeile cu crize tonico-clonice generalizate), dar se ia în
considerare riscul efectelor adverse ale MAE și utilizarea celei mai mici doze eficace
a fiecărui MAE, evitând dacă este posibil politerapia.
 De obicei nu este necesară monitorizarea nivelurilor serice ale MAE în timpul sarcinii. În
cazul în care frecvența crizelor crește sau este susceptibilă de a crește, monitorizarea
nivelurilor serice ale MAE (în special ale Lamotriginum și Phenytoinum, care pot fi
afectate în mod special în timpul sarcinii) poate fi utilă atunci când este necesară ajustarea
dozei.
 Femeile cu epilepsie trebuie să fie încurajate să alăpteze, cu excepția unor circumstanțe
foarte rare. Alăptarea pentru cele mai multe femei și fete care administrează MAE este,
în general, sigură și trebuie să fie încurajată.
 Părinții trebuie informați că riscul de accidentare a sugarului cauzat de crizele epileptice
materne este scăzut.
 Pentru persoanele în vârstă (>65 ani), se oferă servicii similare celor ce se oferă pentru
populația generală. Este necesar de a acorda o atenție deosebită particularităților
farmacocinetice și farmacodinamice în polipragmazie și comorbiditățile la persoanele în
vârsta cu epilepsie. Luați în considerare utilizarea unor doze mai mici de MAE și, unde
este posibil, utilizarea formelor medicamentoase cu eliberare prelungită.
 La o persoană în vârstă cu crize apărute de novo, este importantă efectuarea
screening-ului funcției cognitive și evaluarea prezenței factorilor de risc cerebrovascular
cu un tratament corespunzător ulterior.
70
Anexa 4. Model de strategii în tratamentul cu medicamente antiepileptice
Modelul presupune că toți pacienții ipotetici sunt nou diagnosticați cu crize focale, ce nu administrează nici un tratament.
Toți pacienții încep cu monoterapie și prezintă unul din cele patru rezultate: atin g remisie; prezintă reducerea frecvenței
crizelor; sau prezintă eșec la tratament fie din cauza evenimentelor adverse inacceptabile sau controlului inadecvat al crizelor.
Pacienții care nu mai prezintă crize trebuie să continue cu același medicament pentru ciclurile ulterioare.
Pacienții care prezintă o reducere a frecvenței crizelor continue până la două cicluri suplimentare cu potențialul de a atin ge
remisia cu același medicament.
Pacienții care prezintă eșec la tratament la orice moment de timp, ar trebui să parcurgă la monoterapia de linia doi.
Rezultatele modelate pentru pacienții care parcurg la monoterapia de linia doi sunt aceleași descrise pentru monoterapia de
prima linie; pacienții care prezintă eșec la tratamentul de monoterapie de linia doi, ar trebui să parcurgă la terapia adjuvantă.
Pacienții care încep terapia adjuvantă prezintă unul dintre cele patru rezultate: atin g remisie; ating o reducere a frecvenței
crizelor între 50% și 99%; prezintă o reducere mai mică de 50% (fără răspuns); sau sistarea tratamentului din cauza efectelor
adverse.
Pacienții care răspund la tratament, fie că prezintă remisie sau o reducere de la 50% până la 99% a frecvenței crizelor, trebuie
să continue tratamentul adjuvant pentru ciclurile ulterioare. La acest moment, pacienții care încă sunt refractari (care nu
răspund la tratament și cei care au sistat din cauza efectelor adverse), trebuie să fie menținuți pe monoterapie cu un medicament
mai vechi.
71
Anexa 5 Diagnostic diferențial
72
Anexa 6. Protocolul locului de lucru
73
Protocolul clinic al locului de lucru pentru medicii neurologi ai INN
Epilepsia (definiție conceptuală) - predispoziție persistentă de
a genera crize epileptice și consecințe neurobiologice,
cognitive, psihologice și sociale a acestei condiții.
Epilepsia (definiție practică) – este o tulburare cerebrală,
definită prin oricare dintre următoarele condiții:
-cel puțin două crize neprovocate (sau reflexe) ce se petrec
aparte într-un interval de timp > 24 ore;
-criză neprovocată (sau reflexă) și o probabilitate de crize
ulterioare similară riscului general de recurență (cel puțin 60%)
după două crize neprovocate care se petrec în următorii 10 ani Algoritmul de conduită și diagnostic al pacientului cu criză
epileptică acută primară
Algoritmul de conduită și diagnostic al pacientului cu epilepsie

cunoscută
74
SUMARUL RECOMANDĂRILOR:
1. Diagnosticul „Epilepsie„ este stabilit de un specialist prin
identificarea tipului crizei și a sindromului epileptic (C).
2. Inițierea tratamentului cu MAE se face de medicul specialist,
după a doua criză neprovocată, cu acordul pacientului și a
familiei, pentru controlul medicamentos al crizelor epileptice
recurente (B).
3. Principiile tratamentului: monoterapie cu medicamente de
prima linie pentru tipul de crize și sindromul epileptic
prezentat luând în considerație vârsta, comorbidități și
interacțiuni medicamentoase. La prezența reacțiilor adverse,
lipsa răspunsului - de linia II și III și apoi la politerapie (B).
4. Pacienții ce administrează MAE nu necesită monitorizarea
de rutină a funcției hepatice, densității osoase, concentrației
plasmatice a MAE, decât în situații specifice (D).
5. EEG nu permite confirmarea/infirmarea diagnosticului de
Epilepsie - este utilizată pentru descrierea electrofiziologică
a crizelor și sindroamelor epileptice, pentru clasificarea lor
(C).
6. EEG de urgență ( 24/7) trebuie să fie disponibilă în UPU
dacă se suspectă Status epileptic (D).
7. Video- EEG prelungită - pentru pacienții care prezintă
dificultăți de diagnostic și/sau tratament (B).
8. IRM cerebrală (3T) este standardul de aur pentru
investigarea pacienților cu epilepsie (C). CT cerebral este de
preferință pentru situații de urgență sau când IRM este
contraindicată (D).
9. Pacienții cu epilepsie rezistentă la tratament trebuie evaluați
în cadrul centrului specializat terțiar și direcționați pentru
evaluare prechirurgicală (B).
10.Pacienții și familiile lor trebuie informați referitor la75 boală,
tratament, reacții adverse, sarcină, alăptare, situații speciale
(școală, condusul automobilelor), SUDEP (RBP)
BIBLIOGRAFIE:
1. Groppa S, Chiosa V, Cobîleanschi O, Gorincioi N. Epilepsia la adult Protocol clinic național. 2017;
2. Fisher RS, Van Emde Boas W, Blume W, Elger C, Genton P, Lee P, et al. Epileptic seizures and
epilepsy: Definitions proposed by the International League Against Epilepsy (ILAE) and the International
Bureau for Epilepsy (IBE). Epilepsia. 2005.
3. Fisher RS, Acevedo C, Arzimanoglou A, Bogacz A, Cross JH, Elger CE, et al. ILAE Official Report:
A practical clinical definition of epilepsy. Epilepsia. 2014;
4. Fisher RS, Cross JH, French JA, Higurashi N, Hirsch E, Jansen FE, et al. Operational classification
of seizure types by the International League Against Epilepsy: Position Paper of the ILAE Commission for
Classification and Terminology. Epilepsia. 2017;58(4):522–30.
5. Kwan P, Arzimanoglou A, Berg AT, Brodie MJ, Hauser WA, Mathern G, et al. Definition of drug
resistant epilepsy: Consensus proposal by the ad hoc Task Force of the ILAE Commission on Therapeutic
Strategies. Epilepsia. 2010.
6. Ngugi AK, Bottomley C, Kleinschmidt I, Sander JW, Newton CR. Estimation of the burden of active
and life-time epilepsy: A meta-analytic approach. Epilepsia. 2010;
7. Forsgren L, Beghi E, Õun A, Sillanpää M. The epidemiology of epilepsy in Europe - A systematic
review. European Journal of Neurology. 2005.
8. Me C, Bs S, J R, P B, J P, F B, et al. Pilot study to detect neurologic disease in Ecuador among a
population with a high prevalence of endemic goiter. Neuroepidemiology. 1985;
9. National Institute for Health and Care Excellence (NICE). Epilepsies: diagnosis and management |
Guidance and guidelines. April. 2018.
10. NICE. Guidance | Epilepsies: diagnosis and management | Guidance | NICE. Guideline. 2018.
11. NICE. Transient loss of consciousness ansient loss of consciousness ('black ('blackouts’) in o outs’)
in ov ver 16s er 16s Y Your responsibility our responsibility. 2014;(October 2014):26–
12. Scottish Intercollegiate Guidelines Network. Diagnosis and Management of Epilepsy in Adults: A
National Clinical Guideline. Sign. 2016;
13. Groppa S, Chiosa V, Șandru S. Statusul epileptic la adult Protocol clinic național. 2017;
14. Devinsky O. Epilepsy: A Patient and Family Guide. III. Publishing D medical, editor. New York;
2007. 408 p.
15. ILAE. Proposal for Revised Clinical and Electroencephalographic Classification of Epileptic
Seizures. Epilepsia. 1981;
16. Berg AT, Berkovic SF, Brodie MJ, Buchhalter J, Cross JH, Van Emde Boas W, et al. Revised
terminology and concepts for organization of seizures and epilepsies: Report of the ILAE Commission on
Classification and Terminology, 2005-2009. Epilepsia. 2010;
18. Shorvon SD. The etiologic classification of epilepsy. Epilepsia. 2011.
76
19. Constantin D, Roman I. Electroencefalografie-ghid. II. Constanța: Fundaţiei Andrei Şaguna; 1998.
20. Lee BI. Classification of epileptic seizures and epilepsy syndromes. Neurol Asia. 2013;
21. Smith SJM. EEG in the diagnosis, classification, and management of patients with epilepsy.
Neurology in Practice. 2005.
22. American Clinical Neurophysiology Society. Guideline Twelve: Guidelines for Long-Term
Monitoring for Epilepsy. J Clin Neurophysiol [Internet]. 2008 Jun;25(3):170–80. Available from:
http://journals.lww.com/00004691-200806000-00008
23. Flink R, Pedersen B, Guekht A, Malmgren K, Michelucci R, Neville B, et al. Guidelines for the use
of EEG methodology in the diagnosis of epilepsy. Acta Neurol Scand. 2002;
24. Guideline two: Minimum technical standards for pediatric electroencephalography. J Clin
Neurophysiol. 1986;
25. Valer J, Daisuke T, Ippeita D. 10/20, 10/10, and 10/5 systems revisited: Their validity as relative
head-surface-based positioning systems. Neuroimage [Internet]. 2007;34(4). Available from:
https://doi.org/10.1016/j.neuroimage.2006.09.024
26. Guideline 5: Guidelines for standard electrode position nomenclature. Journal of Clinical
Neurophysiology. 2006.
27. Sinha SR, Sullivan L, Sabau D, San-Juan D, Dombrowski KE, Halford JJ, et al. American Clinical
Neurophysiology Society Guideline 1: Minimum Technical Requirements for Performing Clinical
Electroencephalography. J Clin Neurophysiol. 2016;
28. Craciun L, Gardella E, Alving J, Terney D, Mindruta I, Zarubova J, et al. How long shall we record
electroencephalography? Acta Neurol Scand. 2014;
29. Shearer D, Collins B, Creel D. Preparing a patient for EEG. Am J Nurs. 1975;
30. Stjerna S, Voipio J, Metsäranta M, Kaila K, Vanhatalo S. Preterm EEG: A multimodal
neurophysiological protocol. J Vis Exp. 2012;
31. Tatum WO, Olga S, Ochoa JG, Munger Clary H, Cheek J, Drislane F, et al. American Clinical
Neurophysiology Society Guideline 7: Guidelines for EEG Reporting. J Clin Neurophysiol. 2016;
32. Wellmer J, Quesada CM, Rothe L, Elger CE, Bien CG, Urbach H. Proposal for a magnetic resonance
imaging protocol for the detection of epileptogenic lesions at early outpatient stages. Epilepsia. 2013;
33. Bronen RA, Fulbright RK, Spencer DD, Spencer SS, Kim JH, Lange RC, et al. Refractory epilepsy:
Comparison of MR imaging, CT, and histopathologic findings in 117 patients. Radiology. 1996;
34. Roos KL. Emergency Neurology. Emergency Neurology. 2012.
35. Leppik IE, Patel SI. Intramuscular and rectal therapies of acute seizures. Epilepsy and Behavior.
2015.
36. Groppa S. Antiepilepticele și tratamentul epilepsiilor. Chișinău; 2006.
37. Blume WT. The progression of epilepsy. Epilepsia. 2006.
38. Semah F, Picot MC, Adam C, Broglin D, Arzimanoglou A, Bazin B, et al. Is the underlying cause of
77
epilepsy a major prognostic factor for recurrence? Neurology. 1998;
39. Remák E, Hutton J, Price M, Peeters K, Adriaenssen I. A Markov model of treatment of newly
diagnosed epilepsy in the UK: An initial assessment of cost-effectiveness of topiramate. Eur J Heal Econ.
2003;
78

1 PCI Epilepsie 2020

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1 PCI Epilepsie 2020

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Institutul de Neurologie şi Neurochirurgie

APROBAT PRIN DECIZIA CONSILIULUI ȘTIINȚIFIC INN NR

ABREVIERI UTILIZATE ÎN DOCUMENT

AAN Academia Americană de Neurologie

A.4. Scopurile protocolului:

Protocolul a fost discutat și aprobat de:

A.8. Definițiile folosite în document:

activității neuronale anormale excesive sau sincrone în creier [2].

5.1 Supravegherea și Obligator:

C.1.2. Algoritmul de conduită și diagnostic al pacientului cu criză epileptică acută primar

C.1.3 Algoritmul de utilizare a EEG pentru diagnostic și monitorizarea crizelor epileptice.

Suspiciunea de crize parțiale complexe sau crize generalizate (absențe, mioclon

video-EEG Suspiciunea de crize subclinice / pierderea conștienței

Cartografia EEG continuă (dacă

C.1.4. Algoritmul de conduită și diagnostic al pacientului cu Criză epileptică cunoscut cu

C.1.5 Algoritmul de conduită și diagnostic al pacientului cu epilepsie, etapa de staționar.

C.2. DESCRIEREA METODELOR, TEHNICILOR ȘI A PROCEDURILOR

Caseta 1. Clasificarea crizelor epileptice (ILAE 1981) [15]

C. Cu trecere în crize convulsive bilaterale (inclusiv componentele tonic, clonic sau

Clasificarea epilepsiei (ILAE 2017)

epileptice, de obicei nu se specifică nivelul conștienței. Crizele cognitive implică afectarea

 Diagnosticul de epilepsie ar trebui să fie stabilit de către un specialist în epilepsie

 rotirea capului și/sau a corpului

 anamneză de maladii neurologice

C.2.2.2. Manifestările clinice

Caseta 7. Manifestările clinice [18]

C.2.2.4. Investigaţiile paraclinice

Caseta 9. Investigaţiile paraclinice. Analize de laborator obligatorii.

episoadele înregistrate video în cazul pacienților cu diagnostic incert. Acordul

interictale, diferențierea lor de artefacte, cât și testarea pacientului în timpul

Caseta 17. Investigaţiile paraclinice. Responsabilitățile personalului în efectuarea

aur). Pentru obținerea impedanței adecvate (100-10000 Ω) se recomandă

exemplu, pentru a detecta scleroza hipocampală (SH)) [32].

1. Sincopa si crizele anoxice

C.2.2.6. Criterii de spitalizare

Caseta 24. Criterii de spitalizare

C.2.2.7. Tratamentul epilepsiei

NOTĂ Produsele neînregistrate în Nomenclatorul de Stat al medicamentelor vor fi

C. 2.2.7.1. Tratamentul crizei epileptice acute [9,35]

Caseta 26. Principiile tratamentului antiepileptic

co-medicamente. Avantajele monoterapiei includ toxicitate scăzută, tolerabilitate

tipului/tipurilor de crize suportate de către pacient și limitată la 2 sau maxim 3

primească sfaturi cu referire la modul de trai și alimentație pentru a minimiza riscul

Caseta 28. Tratamentul epilepsiei, medicație și dozaj

Tonico- Carbamazepinum Clobazamu suspecție la EMJ:

Caseta 28.1 Tratamentul antiepileptic (cont.)

 Lamotrigina, Levetiracetam, Ethosuximidum, Valproatul de sodiu și Topiramat pot

Caseta 29. MAE, indicații în dependență de sindromul epileptic [9,36]

Oxcarbazepinu Levetiracetamu Phenytoinum

Caseta 29.1 Indicații de utilizarea MAE în epilepsie medicamentos rezistentă.

MAE Terapie Monoterapie Epilepsie Sindrom Terapie

Caseta 30. MAE. Date de licențiere în RM la momentul elaborării protocolului

Tip criză, etiologie, remisiune % de control al crizelor în 1 an

C.2.2.9. Supravegherea pacienților cu epilepsie medicamentos controlată și

Caseta 32. Supravegherea pacienților cu epilepsie

discutați cu pacientul includ conducerea vehiculelor, ocuparea forței de muncă, frica și

C.2.3. Complicațiile crizelor epileptice și a epilepsiei

C. 2.5 Conduita în situații specifice [9,12]

BP Lucrătorii medicali ar trebui să analizeze consecințele posibile ale dozelor ratate de

C 2.5.2 Conduita la pacienții vârstnici

C.2.5.3.Conduita pacienților cu dificultăți de învățare

D Pacienților cu dificultăți de învățare ar trebui să li se administreze același spectru de

C.2.5.4 Conduita de contracepție