EPILEPSIA

Definitie: este un sindrom clinic paroxistic, cronic, cu debut si sfarsit brusc,

caracterizat, in cazul crizelor majore, de pierderea cunostintei, insotita de convulsii
tonico-clonice. Cand crizele de epilepsie se repeta, se vorbeste despre epilepsia-boala.

Etiologie: in ordinea frecventei, principalele cauze sunt:

a) traumatismul cranio-cerebral, cand epilepsia poate aparea imediat (prin
edem cerebral precoce), dupa un interval de cateva ore (hematom sau edem cerebral),
sau tardiv, dupa luni sau ani;
b) neoformatiile intracraniene, in care crizele sunt la inceput limitate si se
insotesc de semne de hipertensiune intracraniana;
c) tulburarile vasculare cerebrale (ramolisment, encefalopatie hipertensiva,
hemoragie meningiana, tromboflebite cerebrale, embolii) etc;
d) epilepsia esentiala, in care nu se gaseste nici o etiologie sau leziune care sa
justifice boala. in acest caz crizele sunt generalizate si apar inca din copilarie;
e) alte cauze mai rare sunt: traumatisme obstetricale, intoxicatii cu alcool,
oxid de carbon, tulburari metabolice (uremie, hipoglicemie), procese infectioase
cerebrale (encefalite etc).

EPILEPSIA GENERALIZATA
a)
b) Criza majora (GRAND MAL) este precedata de prodroame (migrena,
nevralgii, parestezii), care apar cu ore sau zile inainte, si semne care preceda imediat
criza si care poarta numele de „aura". Aura poate fi motorie (miscari rapide ale
membrelor, clipitul pleoapelor), senzitiva (furnicaturi, arsuri), senzoriala (zgomote,
voci, scantei, mirosuri diverse), psihica (anxietate). Ea preceda cu cateva zeci de
secunde criza si permite bolnavului sa ia pozitii de protectie. Aura nu apare insa
intotdeauna. Debutul este in general brutal, cu paloare brusca, strigat si pierderea
cunostintei, cu prabusirea bolnavului. Se descriu obisnuit o faza tonica, scurta, care
dureaza 20 - 30 de secunde, cu rigiditatea membrelor, cianoza fetei, dintii stransi, ochii
imobili si toracele in expiratie fortata, si o a doua faza, numita clonica, care dureaza 1 -
2 minute si se caracterizeaza prin miscari violente ale capului si maxilarelor, cu
muscarea limbii si aparitia la nivelul gurii a unei spume abundente si uneori
sanguinolente, convulsii ale membrelor si emisiuni involuntare de urina si materii
fecale. Uneori criza convulsiva este urmata de o stare comatoasa, care dureaza mai
multe ore, cu reflexe abolite si respiratie stertoroasa. Dupa criza apar, uneori, semne de
deficit motor (pareze, contractura). Amnezia crizei este totala.
 b)Criza minora (PETIT MAL) de epilepsie apare mai frecvent la copii si se
caracterizeaza, de obicei, prin absente si contractii musculare partiale, cu o durata de
cateva zeci de secunde. Absenta (forma cea mai frecventa) este o suprimare a functiilor
psihice de scurta durata, in timpul carora bolnavul isi opreste orice activitate,
persistand numai automatismele simple (mersul, deglutitia, mestecatul etc). in formele
usoare, bolnavii devin palizi, scapa obiectele din mana si isi revin fara sa stie ce s-a
intamplat.

EPILEPSIA LOCALIZATA

Este cunoscuta si sub numele de crize jacksoniene si se caracterizeaza prin miscari

clonice, care incep intotdeauna in acelasi loc (mana, picior sau fata) si se propaga la
segmentele vecine. Tulburarea nu este insotita de pierderea cunostintei, bolnavul
asistand la desfasurarea crizei.

ECHIVALENTELE EPILEPTICE
Se caracterizeaza prin faptul ca bolnavul actioneaza intr-o stare, asa-numita
crepusculara, mergand fara scop sau indeplinind gesturi de care nu este constient. La
fel starea de rau epileptic, caracterizata prin crize subintrante.

Diagnosticul diferential trebuie sa elimine

simularea,
tetania,
criza isterica. Ultima tulburare este declansata de emotii si conflicte psihice, criza se
desfasoara in prezenta unor martori, iar bolnavii isi aleg de obicei locul caderii.

Tratament: regimul de viata al bolnavului epileptic consta in program

regulat de somn de 8 ore, fara consum de alcool, cu restrictie de sare, dulciuri si
excitante. Alegerea profesiunii este capitala, natura bolii contraindicand toate
profesiunile care impun activitate la inaltime, in apa, masini in mers etc. In timpul
crizei, bolnavul trebuie mentinut culcat, cu cravata, gulerul si centura desfacute si,
eventual, imobilizat pentru evitarea loviturilor datorita convulsiilor.