Recoltarea exsudatului nazofaringian

Recoltarea exsudatului nazofaringian presupune prelevarea secrețiilor nazofaringiene pentru

analize de laborator. Pentru recoltarea secrețiilor se folosesc tampoane sterile flexibile care se
introduc în narină și în faringe se șterg pereții laterali.
O mostră de secreții este prelevată de la nivelul cavității nazale și faringiene și este plasată într-
un recipient care stimulează creșterea microorganismului (dacă există).
Tipul de microorganism va fi identificat prin examinare la microscop. În cazul în care nu se
dezvoltă niciun organism pe mediul de cultură, testul este negativ.
Dacă exsudatul nazofaringian este pozitiv se va efectua test de sensibilitate la antibiotice
(antibiogramă), pentru a se alege cel mai adecvat tratament.

Scop
 identificarea prezenței unei infecții bacteriene, fungice sau virale la nivelul
acestei regiunii pentru instituirea tratamentului;
 depistarea persoanelor sănătoase purtătoare de germeni.
Materiale necesare

 două eprubete cu tampon faringian cu medii de cultură (nas și gât)

 mănuși de unică folosință
 mască de protecție
 tăviță renală
 etichete pentru probele recoltate
 spatulă linguală
 opțional: speculum nazal.
Pregătirea pacientului
 se anunță pacientul să nu mănânce, să nu bea apă, să nu ia antiseptice pentru gât, să nu se
instileze soluții dezinfectante în nas, să nu facă gargară, să nu se spele pe dinţi, în
dimineaţa recoltării;
 confirmarea identității pacientului;
 se explică procedura și se solicită consimțământul obținând colaborarea pacientului;
  se explică pacientului că va avea senzația de strănut sau de vomă, dar și faptul că
procedura va dura mai puțin de un minut;
 se așază pacientul în poziție șezând la marginea patului sau într-un scaun cu fața spre
sursa de lumină, gâtul în ușoară extensie și ceafa sprijinită de spătar sau perete;
 verificati dacă pacientul a respectat recomandările privind procedura de recoltare;
Tehnica Recoltarea exsudatului nazofaringian
 Asistenta medicală se spală pe mâini se se dezinfectează;
 Își pune mănuși de unică folosință și mască de protecție;
 Se cere pacientului să-și acopere o nară și să respire doar pe cealaltă și invers;
 Se va introduce tamponul de recoltare pe nara pe care respiră mai bine;
 Se cere pacientului să-și țină capul pe spate și se introduce blând tamponul prin nara de-a
lungul planșeului nazal, aproximativ 7,5-10 cm, până atinge peretele posterior al
nazofaringelui;

 Se lasă tamponul câteva secunde apoi se rotește și se scoate;

 Se introduce tamponul în tubul protector prevăzut cu mediu de transport;
 Alternativ, cu un tampon faringian steril se va preleva o mostră de secreții și de la nivelul
părții posterioare a faringelui, din jurul amigdalelor;
 Se apasă limba pacientului cu spatula și în timp ce pacientul pronunţă vocala “a”, se şterg
ferm cu tamponul amigdalele şi peretele posterior al faringelui, insistând asupra zonelor
inflamate, ulcerate sau cu depozite purulente; dacă există false membrane, acestea se
desprind uşor, tamponându-se mucoasa subiacentă;

 Se evită atingerea bazei limbii şi a palatului moale, atât la introducerea, cât şi la scoaterea
tamponului;
 Se introduce tamponul în tubul protector prevăzut cu mediu de transport;
 Se aruncă mănuşile și se spală mâinile;
  Se etichetează probele, se completează formularele și se trimit împreună cu probele la
laborator.

Observații
 Se pot obţine rezultate eronate atunci când în timpul recoltării tamponul faringian se
îmbibă cu salivă sau se ating dinţii, limba. În acest caz, repetaţi recoltarea folosind alt
tampon.
 În timpul recoltării secrețiilor poate să apară senzația de vomă în momentul atingerii
părtii posterioare a faringelui cu tamponul. Manevra poate fi dureroasa daca faringele
este inflamat (roșu).
 Factori ce pot influența rezultatul includ cantitatea de secreții recoltate, modalitatea de
efectuare a culturii, tipul de cultură efectuată și tratamentele anterioare cu antibiotice.
 Majoritatea infecțiilor faringelui (gâtului) sunt cauzate de virusuri, dar unele infecții pot
fi cauzate de streptococ β hemolitic de tip A , iar complicațiile infecției streptococice ce
pot surveni în cazul în care infecția nu este tratată adecvat cu antibiotic, sunt reumatismul
articular acut, glomerulonefrită, sinuzită sau infecție la nivelul urechii.
Reorganizarea locului de muncă
 Colectaţi deşeurile în recipiente speciale, conform P.U.
 Îndepărtaţi mănuşile/masca
 Spălaţi mâinile cu apă şi săpun
 Notați în foaia de observaţie data recoltării, numele persoanei care a facut recoltarea.