Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pansamentultrebuiesă:
acoperecompletplaga (conferindizolarefaţă de mediul extern);
materialul din care se realizeazăpansamentulsăaibă o bunăputereabsorbantă (pentruplăgilesecretorii),
să fie confecţionat din materiale sterile, să nu conţinăparticulesaucomponentetoxice;
să fie atraumatic (executareapansamentuluisă nu provoacedurere);
materialul de fixare al pansamentuluisă fie suficient de elastic, darsuficient de bine strans,
încâtsămenţinăpansamentul fix, fărăsăproducăconstricţie.
“ Pansamentul ideal “ trebuiesăasigure:
înlăturareaexcesului de exudatşi a toxinelor – previnemacerarea
umiditatecrescută la interfaţaplagă-pansament – mediuluscatîntarzievindecareaplăgii
permisivitateaschimburilorgazoasedintreplagăşi exterior
1
izolaţietermică – reduce temperatura la nivelulpatuluiplagii
protectieimpotrivainfectiilorsecundare- previnepatrundereamicroorganismelor in plaga
schimbareaatraumatica a pansamentului – nu afecteazăprocesul de vindecareşi reduce durerea.
Materialenecesare
mănuşi sterile şimănuşi de control
trusă de instrumente sterile: foarfece, pense sterile, bisturiu, chiureta, ;
comprese sterile ambalate individual;
câmpsteril,
seringi sterile,
anestezic local,
soluţii antiseptice; alcool 70 de grade; tinctură de iod sau alcool iodat2%, acid boric 4%, betadină,
rivanol1%,
apăoxigenată,
unguenteşipulberi cu antibiotice, sulfamide,
feşi de diferitemărimi,
leucoplast sauadeziv, plasturiadezivi,
plasă de fixare tip ciorap,
recipientespecialepentrucolectareadeşeurilor( pericol biologic),
muşamaşialeză(înfuncţie de regiune).
Pregătireapsihică a pacientului :
se explicănecesitateaefectuăriisauschimbăriipansamentului
se obţineconsimţământulpacientului
se explicămodul de desfăşurare al procedurii
Pregătireafizicășiprocedura de lucru:
se asigurăintimitateapacientului, dacăestecazul
se poziţioneazăpacientulînfuncţie de segmentul care trebuiepansat, cât maicomod
dezinfectareamâinilor
îmbrăcareamănuşilor
se examineazăplagaşitegumentele din jur. Dacăplaga a fostpansată se desfacefaşa şi se
ridicăpansamentulvechi cu multăblândeţe, pentru a nu produce dureriprindezlipirebrutală; dacă nu se
desprinde se înmoaie cu cloraminaşiapoi se ridicăpansamentul cu
2
pensasterilă.Îndepărtareavechiuluipansament se poate face şi cu mănuşile, care ulterior se aruncăşi se
îmbracăaltelepentrutoaletaşidezinfecţiaplăgii:
Îngrijireapacientuluidupătehnică:
bolnavul se aşeazăîn poziţiecâtmaicomodă
regiunea lezată se puneîn repaus pentru a se reduce durerea şi aasigura vindecarea câtmairapidă
se acoperăbolnavul ,seobservafaciesulşicomportamentulpacientului la durere
se analizeazăaspectultegumentelorpentru ca pansamentulsă nu jenezecirculaţia
Complicaţiiposibile
o hemoragia – sângerare
o nevralgiatraumatică – durerevie ,continuăşiintermitentăîninteriorulplăgiisau la distanţă. Este
datoratăinterceptăriiunorterminaţiinervoase de excitaţiilemecanice din plagă
o edemul traumatic – estedeterminat de acţiuneadirectăaagentului traumatic
o emboliaşitrombozavenoasă post traumatică
o supuraţiaplăgii
o cangrena
Atenționărișiprecauții
Toaletaplăgiişi a tegumentelor din jur se face încondiţiileuneiasepsiperfecte
Sunt categoric interzise apăsarea, stoarcerea saumasajul plăgiisau a regiunilorînvecinate; prinaceasta s-
arputeaprovoca o diseminare a germenilor din plagădeterminându-se o septicemie
Nu se introduc în casoletă instrumentele cu care se lucrează în plagă.
Pentru păstrarea asepsiei se poateîntrebuinţa o pensănumaipentru servireamaterialuluinecesar(alta la
fiecare pansament)
Încazulpansamentelor care produc dureri se administreazăînainteaefectuăriipansamentului, antialgice.
Încazulnerespectăriiasepsiei se pot produce infecţiisaucontaminăridupă cum urmează:
Contaminare. Plagacontaminată estecaracterizată de prezenţabacteriilorînplagăfărăreacţie din
parteaorganismuluigazdă
3
Colonizare. Plagacolonizată estecaracterizată de prezenţabacteriilorînplagă cu iniţiereauneireacţii din
parteaorganismuluigazdă (răspunsinflamator)
Colonizarecritică. Colonoizareacritică reprezintămultiplicareabacteriilorînplagă cu
determinareauneiîntarzieriînvindecareaplăgii, de obiceiasociată cu o exacerbare a durerii, încăfără o
reacţieextinsă din parteaorganismului
Infecţie. Plagainfectată esterezultatulmultiplicăriişisupraîncărcăriiplăgii cu bacterii cu
reacţieputernică a organismuluigazdă (reacţiesemnalatăprinprezenţacelorpatrusemneclasice ale inflamaţiei:
rubor, calor, tumor şi dolor) .
SUTURA CHIRURGICALĂ
Definiţie – Suturachirurgicalăreprezintătotalitateamanevrelor de refacereanatomică a
continuităţiiplanuriloruneiplăgişi de menţinerea a lor în contact,
înscopuluneicicatrizărirapideşicîtmaifuncţionale a ţesuturilor. Formaţiunilesaustraturileanatomice respective
au fostsecţionate anterior de către un agent, fie accidental, fie in cursulunui act operator.
Suturachirurgicalăeste una dintrecelemaiutilizatemanopereînchirurgie. Ea s-a perfecţionatmultînultimii ani,
atâtînceeacepriveştetehnicachirurgicală, darşi in ceeacepriveştematerialelefolosite,
ceeaceexplicăsucceseleobţinuteînchirurgia de transplant, vasculară, digestivă, etc. Practic, ea se
adreseazătuturorţesuturilorşiorganelorcorpuluiuman.
Clasificareasuturilor
Suturilechirurgicale se clasificădupămaimulţiparametri:
a) Dupămomentulefectuăriiei – înfuncţie de timpul scurs de la producereaplăgiivomavea:
Suturaprimară – se efectueazăimediatsau la scurttimpdupă traumatism sausecţiuneaoperatorie, fără
a depăşi „cele 6 ore de aur” ale lui Friedrich. Este de dorit ca suturaprimarăsă fie executatăcîtmaifrecvent, cu
condiţiasiguranţeiuneiasepsiiperfecte, ceeaceasigură „vindecarea per primam intentionem”. Încazulunorplăgi
cu marginilezdrenţuite, neregulate, cu porţiuni a cărorvitalitateestedubioasă, se
practicămaiîntâiexciziateritoriilor compromise, pânăînţesutsănătos. Vomcăutasăobţinemprinaceastaşi o
regularizare a marginilorplăgii. Dupăaceea se executăsuturaprimară.
Suturaprimarăîntârziată – se utilizează la plăgile cu potenţialsupurativ. Plaga se lasădeschisă ş i se
supravegheazăcâtevazile (de obicei 5-7 zile). Firele de sutură nu vor fi strânsedecâtdupătrecereaperioadei de
aşteptare, interval în care plagava fi pansatăzilnic ca o plagăsupurată. Dacăsupuraţia nu aapărut se pot
strângefirele, eventual sub protecţiaunuidrenaj cu tub subţire.
Suturasecundară – esteindicatăplăgilorcărora li s-a efectuatînprimultimp o suturăprimară, care au
supurat, ceeaceaimpusscoatereafirelor. Acestea se trateazăprinpansamentezilnice,
pânăcânddispariţiainfecţieiesteconfirmată bacteriologic, iarînplagă se formează ţ esut de granulaţie.
Primultimp al suturiisecundarepresupuneavivareaţesuturilor de la nivelultuturorstraturiloranatomice.
Urmeazăsutura 73 propriu-zisă, cetrebuiesărespecte, pe câtposibil, planurileanatomice, faptceva conduce la
obţinereaunorcicatricisupleşifuncţionale. Suturasecundară se poateefectuaavând un drensubţire de protecţie.
Dacăplagasuturatăsecundarsupurează din nou se repetăprocedura de îndepărtare a firelor,
pansamentezilniceiarsutura se vanumiterţiară, cuaternară, etc.
b)Dupălungimeafiruluiutilizatpentruexecutareasuturii se deosebesc:
Suturi discontinue, făcute cu puncte separate; firul de cusătură se înnoadă ş i se
secţioneazădupăfiecaretrecereprinţesuturi; se poate face şi cu ajutorulagrafelor.
Suturi continue, făcute pe toatălungimeaplăgii, cu un singur fir lung, fără a fi secţionatdecât la
terminareasuturii; poarănumele de „surjet” şi se utilizează de obicei la ţesuturileprofundesau in
suturileintradermice C. Dupănumărulstraturilor pe care le suturează la acelaşiţesut, suturile se împartîn: –
suturiîntr-un singur plan (monoplan), la care marginileţesutului se unescprintr-un singurstrat de fire;
Suturiînmaimulteplanuri (de obiceiduble), la care ţesuturile se refacprindouăsaumaimultestraturi
de fire suprapuse.
4
c)După natura materialuluifolosit suturile pot fi:
Resorbabile, cu materialece sunt resorbite de ţesuturi in câtevasăptămânisauluni
Neresorbabile, cu materiale care rămân ca atareşi care produc o uşoarăreacţie din parteaorganismului
Pregătireapsihică a pacientului :
se explicănecesitatea scoateriifirelor de sutură
se obţineconsimţământulpacientului
se explicămodul de desfăşurare al procedurii
Pregătireafizicășiprocedura de lucru:
o se asigurăintimitateapacientului, dacăestecazul
o se poziţioneazăpacientulînfuncţie de segmentul de undetrebuiesuprimatefirele de sutură
o dezinfectareamâinilor
o îmbrăcareamănuşilor
o se examineazăplagaşitegumentele din jur. Dacăplaga a fostpansată se desfacefaşa şi se
ridicăpansamentulvechi cu multăblândeţe, pentru a nuproducedureriprindezlipirebrutală; dacă nu se
desprinde se înmoaie cu cloraminaşiapoi se ridicăpansamentul cu
pensasterilă.Îndepărtareavechiuluipansament se poate face şi cu mănuşile, care ulterior se aruncăşi se
îmbracăaltelepentrutoaletaşidezinfecţiaplăgii:
o se aseptizeazăplaga cu soluţiebetadinăprinştergere,
o se dezinfectează din noutegumentul din jurulplăgii
o se aplica un câmpsterilpentruaasigurasterilitatealocului de sutura
o se efectuează suprimareafirelor de sutură
o se verificădacaplagasavindecatcorespunzător
o se curață cu soluțiidezinfectante
o se acoperă plaga cu 2-3 comprese sterile care sădepăşească marginile plăgii cu cel puţin 1-2 cm,
o se fixează cu leucoplast.
Complicaţiiposibile
hemoragia – sângerare
nevralgiatraumatică – durerevie ,continuăşiintermitentăîninteriorulplăgiisau la distanţă. Este
datoratăinterceptăriiunorterminaţiinervoase de excitaţiilemecanice din plagă
edemul traumatic – estedeterminat de acţiuneadirectăaagentului traumatic
supuraţiaplăgii
deschidereaplăgii
Atenționărișiprecauții
Se face înfuncţie de factoriilocalişigeneralicefavorizeazăsauîntârziecicatrizarea.
5
Vascularizaţiabogată a regiunii (de exemplu la gât),
favorizeazăcicatrizareaşipermitescoatereafirelordupă 2-4 zile.
Diabetulzaharat, hipoproteinemia, neoplaziile, infecţialocală, imunodepresia, întârzieprocesul de
cicatrizare, decişiscoatereafirelor.
De obicei, firele se scot la 7 zile, iarînzonelesupusetensiunii (cot, genunchi) se vorscoatedupă 10-12
zile.
Se dezinfecteazăplaga, după care se prindefirul cu o pensă de unul din capete, se tracţioneazăuşorsi
se taieunul din braţelefirului sub nod, la nivelulpărţii curate a aţei din derm, pentru a
nuinfectaplagaprintrecereaporţiunii de fir ce a fostînexteriorulplăgii.
Secţiunea se face cu ajutorulfoarfeceluisau a bisturiului. Se trage de fir pânăacestaestescos, după care
plaga se pansează.
Dupăsuprimareafirelor de sutură, se menținepansamentulînca 2 zile.
HEMORAGIA ȘI HEMOSTAZA
HEMORAGIA
Hemoragia reprezintă exteriorizarea sângelui din sistemul vascular printr-o soluție de continuitate a peretelui
vascular.
Din punct de vedere al etiologiei, se clasifică în:
1.Hemoragii traumatice: mecanice, fizice, chimice, mixte.
2.Hemoragii medicale: afecțiuni inflamatorii și ulcerative, afecțiuni tumorale, afecțiuni degenerative,
fragilitate vasculară, coagulopatii.
3.Hemoragii iatrogene: puncții, injecții, intervenții chirurgicale, hemoragii postmedicamentoase.
După locul de revărsare al sângelui, hemoragiile se clasifică:
1.externă – sângele se revarsă în afara organismului, fiind ușor de sesizat.
2.internă – sângele se revarsă într-o cavitate naturală: peritoneu, pericard, articulație, pleură.
3.internă exteriorizată – sângerare într-un organ cavitar care comunică natural cu exteriorul și de unde
sângele se elimină pe cale naturală sub formă de: hematemeză, melenă, rectoragie, metroragie, hematurie,
epistaxis, hemoptizie, otoragie.
4.interstițială – acumularea sângelui în țesuturi: purpura, echimoza, hematomul.
5.mixtă – asocierea a două sau mai multe din formele de mai sus.
După natura vasului lezat:
1.hemoragie arterială:
-prezintă pierderi mari și masive de sânge, sângele este roșu deschis și oxigenat,
-sângele șâșnește sincron cu bătăile cardiace,
-poate pune în pericol viața bolnavului,
-hemostaza spontană are loc extrem de rar.
2.hemoragie venoasă:
-sângele este de culoare închisă, neoxigenat,
-scurgerea sângelui se face în jet continuu,
-scurgerea sângelui se face fără legătură cu activitatea cardiacă,
-este posibilă hemostaza spontană în cazul venelor mici.
3.hemoragie capilară:
-hemoragia este difuză, se poate opri spontan.
4.hemoragie mixtă:
-este cea mai frecventă formă de hemoragie.
După debitul de sângerare (după cantitatea de sânge pierdut):
1.hemoragie mică : < 500 ml. de sânge pierdut (8-10%)
2.hemoragie mijlocie : 800 - 1000 ml de sânge pierdut(<20%)
3.hemoragie mare: 1200-1500 ml de sânge pierdut(<30%)
4.hemoragie gravă: 1500-2000 ml de sânge pierdut(30-50%)
5.hemoragie cataclismică: >50% din volumul circulant.
După organul care le-a generat:
6
1.otoragie –prin ureche
2.epistaxis –la nivelul nasului
3.gingivoragie –la nivelul gingiilor
4.hematemeză, hematochezie, melenă, rectoragie –la nivelul tubului digestiv
5.hemoptizie –din plămâni
6.menstruație –sângerare fiziologică, regulată la cca 28 zile
7.menoragie –menstruație prelungită și abundentă, patologică
8.metroragie –sângerare patologică apărută în afara ciclului menstrual
9.hemotorax –sângerare în cavitatea pleurală
10.hemomediastin –sângerare din mediastin
11.hemopericard –sângerare din pericard
12.hemoperitoneu – sângerare în cavitatea peritoneală
13.hematurie- din căile urinare
14.hemartroză- în articulație.
În funcție de momentul apariției hemoragiei:
1.hemoragie primitivă- apare imediat după lezarea vasului
2.hemoragie secundară- hemoragia în doi timpi, apare după un interval liber (ore, zile, săptămâni)-ex: după
traumatisme ale organelor parenchimatoase( splină, ficat, rinichi) sau, în cazul rupturilor incomplete ale
vaselor sanguine cu hematom parietal vascular, anevrisme, varice.
MANIFESTĂRI DE DEPENDENȚĂ:
-amețeli și lipotimie
-senzație de sete
-agitație psihomotorie (bolnavul este vioi, refuză tratamentul apoi se prăbușește starea generală și se
instalează șocul decompensat)
-stare generală alterată.
-paloare
-puls modificat: tahicardie în hemoragiile mijlocii (80-100 b/min) și mari (120-130b./min)
-transpirații reci
-modificări ale T.A (ușor crescută inițial în hemoragiile mici și mijlocii, apoi scade cu cât cantitatea de
sânge pierdut se mărește)
-tahipnee.
HEMOSTAZA (oprirea sângerării)
Hemostaza spontană: se realizează de către organism, fără intervenții din afară. Este prezentă și posibilă la
nivelul vaselor mici și cuprinde mai multe etape ce se succed după instalarea leziunii vasculare:
-Vasocostricția capetelor lezate
-Vasodilatația vaselor colaterale
-Realizarea trombusului alb trombocitar
-Realizarea cheagului roșu.
Hemostaza provizorie: reprezintă măsurile luate în regim de urgență în scopul opririi temporare a
hemoragiei până la realizarea hemostazei definitive.
Se poate realiza prin compresiune locală sau la distanță. Local se poate realiza tamponament și pansament
compresiv iar la distanță de leziune, se poate face prin compresiune digitală sau ligatură cu garoul.
Compresiunea cu garou este aplicabilă la nivelul membrelor și garoul se aplică în amonte pentru leziunile
arteriale și în aval pentru leziunile venoase.
Odată cu garoul , se aplică și un bilețel pe care se scrie data aplicării garoului și ora.
Garoul nu se lasă mai mult de două ore, timp în care, din 20 în 20 min se slăbește 1-2 min.pentru a iriga
membrul ischemiat.
Hemostaza definitivă: se realizează de regulă în sala de operații sau în sala de pansamente utilizând:
-Electrocauterizarea
-Ligatura
-Tamponamentul compresiv
-Capitonajul (apropierea pereților zonei sângerânde cu ajutorul firelor de sutură)
7
-Obliterarea prin corpi străini (ceară, bureți de fibrină).
Hematiile conțin substanțe numite aglutinogene, iar plasma substanțe numite aglutinine, care sunt
anticorpi naturali denumiți și izoanticorpi. După repartiția aglutinogenelor și aglutininelor se deosebesc 4
grupe sanguine
Grupa aglutinogen aglutinină Donează sânge Primește sânge
de la
OI - ab toți O
A II A b A și AB A și O
B III B a B și AB B și O
AB IV AB - AB toți
1. Daca aglutinarea nu se produce,în nici unul din serurile test inseamna ca sangele cercetat a partine grupei
0I.
2. Daca aglutinarea se produce în picăturile marginale de ser test O(I) și B(III), inseamna ca sangele cercetat
apartine grupei AII.
3. Daca aglutinarea se produce în serul test O(I) și A(II) , inseamna ca sangele cercetat apartine grupei B
III.
4. Daca aglutinarea se produce în toate serurile-test, inseamna ca sangele cercetat aparține grupei AB IV.
∎ Important: simultan cu determinarea antigenelor A si B, prin metoda de mai sus, este obligatorie si
determinarea anticorpilor, prin metoda Simonin
3. Daca aglutinarea se produce în serul test O(I) și A(II) , inseamna ca sangele cercetat apartine grupei B
III.
4. Daca aglutinarea se produce în toate serurile-test, inseamna ca sangele cercetat aparține grupei AB IV.
∎ Important: simultan cu determinarea antigenelor A si B, prin metoda de mai sus, este obligatorie si
determinarea anticorpilor, prin metoda Simonin
Materialele necesare sunt aceleasi ca si la proba directa(seruri-test, lama cu 3 godeuri, lame de sticla
curate si uscate, pipete pentru fiecare ser hemotest in parte, pipete pt.sangele de cercetat, materiale pentru
recoltat sangele) dar, in loc de seruri-test, se folosesc eritrocite-test.
Este nevoie, de asemenea, de ser sau plasma, deci nu este suficienta recoltarea numai prin inteparea pulpei
degetului, ci trebuie sa se recolteze sange prin punctie venoasa.
Tehnica :
- cu o pipeta Pasteur, pune cate o picatura din serul sau plasma de cercetat in doua godeuri;
- deasupra fiecareipicaturi de ser de cercetat, aflat pe lama, se pune o picatura din hematiile test - cu
aglutinogenul cunoscut, respectiv hematii - test AII si BIII;
Atentie! Si prin aceasta metoda, cantitatea de ser este de 10 ori mai mare decat cea de hematii.
- se efectueaza omogenizarea.
Interpretarea rezultatelor
- Daca aglutinarea s-a produs in ambele picaturi omogenizate, inseamna ca in serul de cercetat se afla ambele
aglutinine (α si β) ; Serul de cercetat face, deci, parte din grupa 0I.
- Daca aglutinarea se produce numai in picatura de ser in care am pus eritrocite - test BIII - inseamna ca
aglutinogenul B s-a intalnit cu aglutinina omoloaga β ; Deci serul apartine grupei AII.
- Daca aglutinarea se produce numai in picatura de ser in care am pus eritrocite - test A II - inseamna ca s-a
intalnit cu aglutinina a, care a aglutinat hematiile-test. Serul apartine grupei B III.
- Daca aglutinarea nu s-a produs in nici una din picaturile serului de cercetat inseamna ca serul nu are
aglutinine, deci face parte din grupa ABIV.
Determinarea factorului Rhesus
Factorul Rh nu are anticorpi naturali, anticorpii anti Rh formându-se prin transfuzie sau sarcină la persoane
care nu au acest aglutinogen(sunt Rh-negative).
Determinarea este importantă în transfuzie și sarcină deoarece incompatibilitatea produce accidente.
Materiale necesare:
-tavă medicală, lame de sticlă curate și uscate, ser anti-Rh și pipetă, tampoane de vată, alcool sanitar, ser
fiziologic, termostat, cutie Petri, hârtie de filtru umezită
Execuție: se pun pe lamă 3 picături de ser test anti Rh, fiecare cu un diametru de 5-6 mm.
Picăturile din stanga și dreapta lamei se folosesc ca martori, iar cea din mijloc, pentru determinare.
Se execută puncția capilară din degetul inelar sau medius, se șterge prima picătură cu tampon uscat, se ia
cu colțul unei lame o picătură de sânge care se pune peste picătura de ser anti-Rh din mijloc.
A doua picătura din sânge se amestecă cu serul test din stânga lamei, iar ultima picătură cu serul test din
dreapta lamei.
Se omogenizează și se așază lama în camera umedă(cutia Petri) care se introduce la termostat, la 37grade,
rezultatul se citește după 30-60 min.
9
Interpretare: Dacă se produce aglutinarea, Rh-ul este pozitiv, dacă nu se produce aglutinarea, Rh-ul este
negativ.
TRANSFUZIA DE SÂNGE
Definiţie.Transfuzia reprezintă o metodă terapeutică care constă în introducerea de sânge izo-grup, izo-Rh
sau de derivate de sânge în sistemul circulator al bolnavului.
Scop: terapeutic
- refacerea volumului intravascular(atunci când au avut loc pierderi mari de sânge,
deşiresusitareavolemică de urgenţă se realizează cu soluţii cristaloide/coloide),
- corectarea hemoglobinei(cu masă eritrocitară), a numărului de leucocite(cu masă leucocitară), a
numărului de trombocite sau a factorilor de coagulare 8 cu plasmă proaspătă congelată sau
concentrate trombocitar)
Materialelor necesare
Tava medicală sau cărucior pentru tratamente
Seringi/ace, mănuşi sterile adecvate
Punga sau flaconul de sânge izo-grup, izo-Rh şi trusa de transfuzie (perfuzor cu filtru)
Branulă/flexulă, soluţie dezinfectantă, tampoane, etichetă
Garou, leucoplast sau bandă adezivă non alergică
Muşama, stativ, recipiente de colectare a deşeurilor
Pregătirea pacientului
a) psihică: - Informaţişiexplicaţi procedura pacientului şiobţineţiconsimţământul informat în scris
b) fizică: - pacientul nu va mânca cu cel puţin 2 ore înainte sau după terminarea transfuziei ; poziţia
pacientului - va fi de decubit dorsal; se va alege locul pentru puncţiai.v
Efectuarea procedurii:
verificaţiindicaţia de transfuzie şi cantitatea de sânge , identitatea pacientului integritatea pungii de
sânge, termenul de valabilitate, aspectul macroscopic al sângelui
spălaţi mâinile, puneţimănuşile sterile
recoltaţi 2-4 ml de sânge pentru proba de compatibilitate Jeanbreau
încălziţi sângele la temperatura corpului,
deschideţi trusa de transfuzat şiinseraţi acul transfuzorului în punga sau flaconul cu singe, eliminând
aerul din acesta; ulterior închideţi clema/prestubul
se realizează puncţia venoasă, fie utilizând branula/fluturaş sau direct pe ac, ce se fixează apoi cu
leucoplast
deschideţi clema/prestubulşidaţi drumul sângelui să curgă
efectuaţiproba biologică Oelecker
se reglează ritmul transfuziei- 40 picături/minut în mod obişnuitşi se aplică o etichetă pe flacon/pungă
de sânge cu ora la care a început transfuzia
după terminarea transfuziei se închide prestubul, se retrage acul şiaplică un tampon c u alcool
punga sau flaconul în care trebuie să rămână aprox. 5-6 ml de sânge se pastrează , în eventualitatea unor
verificari în caz de accidente posttransfuzionale tardive
Îngrijirea pacientului
Aşezaţi pacientul într-o poziţie comodă şiverificaţi semnele vitale la fiecare 15', în prima jumătate de
oră după începerea transfuziei, şi la fiecare jumătate de oră sau la o oră după transfuzie.
Informaţi pacientul/familia să anunţe în caz de mâncărime, dispnee, ameţeli, dureri în spate sau în
piept, deoarece acestea pot fi reacţii ale transfuziei
Reorganizarea locului
Colectaţideşeurile în recipiente speciale conform PU
Îndepărtaţimănuşile, spălaţi mâinile, notaţi în foaia de observaţie administrarea transfuziei, numărul
scris pe punga sau flaconul de sânge, ora la care a început transfuzia, ora la care s-a terminat şi
eventualele reacţii ale pacientului
Accidente /incidente :
10
Embolia pulmonară - manifestată prin agitaţie, cianoză, dureri toracice, tuse chinuitoare, hemoptizie
Hemoliza intravasculară cu blocaj renal, şocposttransfuzional, acidoza metabolică, stop cardiac prin
hipotermie
Şocul hemolitic
Observaţii
Nu încălziţi sângele în apă caldă, sau deasupra surselor de căldură, evitaţi agitarea pungii/flaconului
Respectaţi asepsia si nu umpleţi camera perfuzorului cu sânge - nu se mai poate urmări ritmul de
curgere
Puncţia venoasă periferică este o manoperă elementară pe care orice medic, indiferent de specialitate şi orice
asistent medical trebuie să şi-o însuşească.
Abordul venos periferic poate să aibă două scopuri:
§ recoltarea de sânge;
§ administrarea de medicamente sau soluţiiperfuzabile.
Când este necesar un abord venos de scurtă durată (recoltarea de sânge), acesta se poate realiza cu
ajutorul unui ac după care acul este retras.
Dacă este necesar un abord venos mai îndelungat acesta se va realiza prin montarea unui cateter
venos periferic (CVP): canulă de plastic cu mandren metalic care va fi retras după pătrunderea în venă,
rămânând pe loc doar canula de plastic, canulă care poate fi menţinută chiar şi 2-3 zile în anumite condiţii
(în funcţie de calitatea canulei: PVC, teflon, poliuretan) (Fig.1).
CVP pot fi de diferite dimensiuni existând un cod de culoare în funcţie de grosimea cateterului.
Dimensiunea canulei care urmează a fi montată va fi corespunzătoare calibrului venei.
Cel mai frecvent abord este la nivelul membrelor superioare. Abordul la nivelul membrelor inferioare
este utilizat în special la copil şi mai rar la adult datorită riscului de tromboflebită.
Un abord deloc de neglijat şi extrem de util în urgenţă când nu se reuşeştecanularea venelor de la nivelul
membrelor este cel de la nivelul venei jugulare externe. PoziţiaTrendelenburg crescând presiunea venoasă în
teritoriul cav superior permite o mai bună vizualizare a venelor jugulare externe (jugularele devin
turgescente).
La nou-născut abordul venos periferic se poate face uşor la nivelul venelor epicraniene. De asemenea
în urgenţăabordulintraosos la nivelul tibiei poate fi folosit pentru resuscitare volemică până la montarea unui
CVP.
12
Trusa de perfuzie
Camera de picurare are încorporat un filtru care împiedică particulele de cauciuc care se pot desprinde
din dopul flaconului la introducerea trocarului trusei să ajungă intravascular.
Trusele prin care se administrează soluţii cristaloide sau coloide (trusele de perfuzie) sunt diferite de
trusele prin care se administrează sânge sau produşi de sânge (truse de transfuzie), diferenţa constă în
filtrele specializate pentru administrarea de sânge şiproduşi de sânge.
13
Definiţie: Este o boală caracterizată prin apariţia unei ulceraţii cu sediul pe stomac, pe porţiunea superioară a
duodenului, partea inferioară a esofagului sau ansa anastomotică a stomacului operat.
Cauze:
-secretie gastrica crescuta de HCl
-infectie locala cu Helicobacterpylori
-orar neregulat de alimentatie, exces de condimente, alcool, tutun
-teren ereditar
-stres fizic si psihic
-tratamente cronice cu aspirina, corticoizi, antiinflamatoare
Manifestări de dependenţă:
-Durere intensă epigastrică
-Pirozis (senzaţie de arsură retrosternală)
-Eructaţii acide
-Vărsături postprandiale cu conţinut alimentar sau suc gastric. Vărsăturile atenuează durerea sau chiar o fac
să dispară, motiv pentru care bolnavii de multe ori îşi provoacă singuri vărsăturile
-scadere in greutate, astenie.
-Durerile au caracter periodic de 1-3 săptămâni separate prin perioade de acalmie, perioadele dureroase apar
în cursul toamnei sau al primăverii (periodicitate sezonieră). Pot apare imediat după masă (durere precoce),
la două-patru ore după masă (durere tardivă) sau nocturn. În unele cazuri de ulcer duodenal, durerea poate fi
însoţită de senzaţie de foame (foame dureroasă).
PROBLEME DE DEPENDENTA.
-disconfort abdominal cauzat de durere
-alterarea starii de nutritie
-deficit de volum lichidian
-anxietate
-perturbarea somnului
-deficit de alimentatie
-risc de complicatii(HDS, perforatie, stenoza pilorica, malignizare)
Rolul autonom şi delegat al asistentului medical în îngrijirea pacientului cu ulcer gastroduodenal:
1.măsuri igieno-dietetice:
În perioada dureroasă se asigură repausul la pat, evitarea eforturilor fizice, a stresului, regim alimentar
individualizat şi adaptat stadiului în care se află boala,
- dieta trebuie să protejeze mucoasa gastrică(protecţie mecanică-alimente bine mestecate, fărâmiţate,în
pireuri, tocate; protecţie termică-alimentele să nu fie prea fierbinţi sau prea reci; protecţie chimică-să nu fie
iritante, să nu staţioneze mult în stomac).
În perioada dureroasă alimentele vor fi repartizate în 5-7 mese în 24 de ore, alimentul de bază fiind laptele
integral. Se mai pot consuma ouă fierte moi, smântână,brânză de vaci, caş dulce. Vor fi excluse din
alimentaţie mezelurile, borşul, prăjelile, conservele, usturoiul, ciupercile, brânzeturile fermentate, murăturile,
cafeaua, sucurile acidulate, ciocolata, îngheţata, se interzice fumatul.
14
2.Pregateste pacientul pentru explorarifunctionale si ilsupravegheazadupa radioscopia gastrica,
fibroscopiegastroduodenala
-recolteaza pentru chimism gastric si materii fecale pentru proba Adler
-supravegheazafunctiile vitale, apetitul, semnele de deshidratare, scaunul, greutatea corporala
-face bilantulingesta-excreta
-pregateste pacientul preoperator
-educa pacientul pentru a recunoaste semnele complicatiilor, respectarea regimului alimentar, renuntarea la
alcool si tutun
2.Tratamentul medicamentos constă în administrarea de antiacide, pansamente gastrice, anticolinergice,
antagonişti ai receptorilor histaminici H, în cure stabilite de medicul terapeut.
3.Tratamentul hidromineral se face numai în perioadele de acalmie recomandându-se cure la Sângeorz,
Slănic Moldova.
4.Tratamentul chirurgical se face numai din necesitate atunci când evoluţia se complică cu hemoragie,
perforaţie , malignizare.
Definitie:
Cuvântulstomăderivă din limbagreacă, însemnândgurăsaudeschidere. Este actul chirurgical prin care se
realizeazăderivația către exterior a conținutului colic și constăîn aducerea la piele a colonului, în amonte(în
apropiere dar mai sus) de o leziune.
Indicatiilecolostomiilor:
• formatiuni tumorale la nivelulcolonului si al anusului, tumoricarcinoide ale rectului;
• leziuniinflamatorii ale colonului si ale rectului;
• ca masura de protectiepentruprotejareauneianastomozesituatedistal;
• in situatiiexceptionale:
- leziunitraumatice ale colonului si ale rectului;
- colitaischemica;
- endometrioza invaziva
Tipuri de colostome:
- temporare;
- permanente
Pregatireapsihică:
Cele mai importante intervenții în acestăetapăsunt:
- explicareaintervențieichirurgicale;
- consiliereapacientului;
- facilitareaîntâlniriipacientuluicu un alt pacientdejapurtător de stomăși cuevoluțiefavorabilă;
- stabilirea situăriistomeipesuprafațaperetelui abdominal.
Pregatireafizicăcuprinde:
- pregatireacolonului(administrare de antibiotice,purgative,efectuarea de clisme)
- pregătireapielii (radereapilozității,curățare,aseptizare)
- identificarealocului de situare a stomei
II. Perioadapostoperatorie
17
Ingrijireacolostomei
a)Pozitiapacientului:
- decubit dorsal
- ortostatismîn fața oglinzii(cândpacientulesteînvățat să-șischimbesingur punga colectoare)
b) Materialenecesare:
- măsuţasautavapentrumateriale
- muşamaşialezăpentruprotecţiapatului/ prosoape de hârtie
- kit special de înlocuire a pungii de colostomă. Acestaconține:
- șablonpentrudecupareapungii de colostomăconform ,,gurii” chirurgicale efectuate
- foarfec
- pungi de colostomăcugolire
- sisteme de protectie a stomeipentru diverse activități cotidiene:înot,zborcuparapanta/avion
- manusisterile/unicafolosinta
- compresesterileimpregnatecusolutiicoloidale /antiseptice
- cremeprotectoare a tegumentului, adezive,cicatrizante- in functie de necesitateamomentului
- materialepentrureorganizarealocului de munca: sac galben,sacnegru.
c)Pregatireapsihică:
- sa inteleaganoilemodificari in structura si functiileorganismului;
- sa comunicesentimentele care suntgenerate de prezentastomei;
- sa participe la ingrijireastomei
d)Pregatireafizică:
- se asigurăintimitateapacientului ;schimbareapungii de colostoma si ingrijireastomei se executa in
salile de pansamente –dacapacientulpoate fi mobilizat-saucuparavan in jurulpatului-dacapacientul este
imobilizat la pat.
e)Tehnica:
- se protejeazăpatulcumuşamauaacoperităcualeza/prosoape de hârtie de unicafolosinta
- se îmbracămănuşi (nesterile) şi se aşază o compresaînjurulstomeipentru a proteja zona
înconjurătoare de scurgerisaurevărsări
- se observăpacientulîntottimpulacesteiactivităţi, încurajându-l să-şipriveascăstoma
-se goleşteaparatulcolectorşimăsoarăconţinutuldacă se cere ;
- se îndepărteazăpunga de colostomadinparteaproclivaspreceadecliva(de sus in jos)
-se spală si se antiseptizeazapieleadinjurulstomeicucompreseledin kit-ul de schimb
-se observăculoareaşiaspectulstomei, a tegumentului din jurulstomei(edem,iritatie,)
- prindecupare,folosindsablonul si foarfecul,sepregateste o noua pungacolectoare
- se aplica o crema (in functie de necesitateamomentului)
- rugampacientul sa inspire profund(respiratieabdominala)
- se fixeazapungacolectoaredinparteadeclivaspreceaprocliva(de jos in sus)
- se reorganizeazaspatiulfolositprinselectareadeseurilor
III.Perioadapostspitalizare.
In aceastaperioada se va indrumapacientulcatreasociatii de stomizaticuscopulde
aimbunataticalitateavietiipacientului.
ÎNGRIJIREA STOMELOR
18
Definiție: Stoma reprezintăcreareaprintr-o intervenţiechirurgicală a uneideschizături(stome) prin care
se realizează o comunicareîntre un organ cavitarşi tegument.
Înfuncţie de loculstomei,sefolosescdiferitedenumiri,astfel:
ileostomie = deshidereaşifixareaoperatorieaintestinuluisubţire la nivelulperetelui abdominal (stoma
este la niveluiileonului),
colostomie = deschidereaşifixareacolonului la suprafaţaperetelui abdominal,
gastrostomie = creareauneicomunicăriîntrestomacşiperetele abdominal cu scopul de a hrănipacientul
urostomie:
- nefrostomie - creareaoperatorie a uneicomunicăriîntrerinichișipieleprintr-o sondă,
învedereaderivăriiurineiîn exterior
- ureterostomie - aducereaureterului la pieleprintr-o stomă
cistostomie - aducereaveziciiurinare la pielecepoate fi temporarăsaudefinitivă
- uretrostomie - aducereauretrei la pieleaperineuluiprintr-o stomă..
Pregătireapentruîngrijireastomelor
Materialenecesare
trusapentruschimbareastomei
un vas cu apăcaldă
fașăsauprosoape de hârtie
pungăcolectoare
foarfece
cană de măsuratconţinutul
mănuşi de unicăfolosință
crema de barierăpentruprotejareapielii din jurulstomei
substanţeantiseptice care au rolsărealizezecurăţireaşidezinfecţiaplăgiişi a tegumentelor din jur
mijloace de fixare: leucoplast, bandaj
recipient pentrucolectareadeșeurilor.
Pregătireapsihicăa pacientului :
se explicănecesitateaîngrijiriisauschimbăriistomei
se obţineconsimţământulpacientului
se explicămodul de desfăşurare al proceduriipentru a-i reduce starea de teamă
19
Pregătireafizică:
se asigurăintimitateapacientului, dacăestecazul
se poziţioneazăpacientulînfuncţie de segmentul care trebuiestomizat, pentru a-i fi cât maicomod
înprimelezile din perioadapostoperatorie se pansează rana abdominalăfolosindtehnicaaseptică.
înurmătoareleziledupăoperaţie,severificăpermeabilitateastomei, înacel moment adesea se evacuează
un scaunpăstos,mirositor .
se îmbracămănuşileşi se aşează ofaşăînjurulstomeipentru a proteja zona de scurgeri
se curăţăpielea din jurulstomeinumai cu apăcaldăşisăpunneutru
se încurajeazăpacientulsă-siprivească stoma şi se observă culoareasiaspectulstomeişi a
pieliidimprejur
se aplică o cremăprotectoare,careapoi se îndepărtează
se fixeazădispozitivulnoupregătitastfelîncâtsă nu permitănici o scurgereîn jurulstomei.
Complicaţiiposibile
Inflamaţii ale foliculilor de păr din zona tegumentară a stomeicauzate de îndepărtareaîntr-o
manierăbrutală a dispozitivelorstomice
Escoriaţii – zone de roşeaţă, umede, posibilsângerânde cauzatede scurgeri ale conţinutului
intestinal, alergii, infecţii, îndepărtareabrutală a dispozitivelorstomice
Candida Albicans – pete de roşeaţă, senzaţii de mâncărime, căldurălocalăcauzată de fungi care sunt
prezenţiîntractul gastrointestinal
Hiperplazie– tegumentul peristomal esteîngroşat – se întâlneştemaifrecvent la
urostomiişiesteprovocată de scurgeri ale urinei pe tegumentul peristomal
Atenționărișiprecauții
se spală stoma şitegumenteleperistomale cu apăşisăpunneutru, prinmişcăriblânde, apoi se uscă cu un
prosop din bumbac special destinat;
se poate face baiesauduş cu punga aplicatăsaufărăpungă; datorităfaptuluicăexistăposibilitatea ca
stoma săevacuezemateriifecale, este bine săcunoaşteţiritmuleliminărilordvs.,
zilniceşiatunciveţiputeaalegemomentulpotrivit din zi în care săfaceţiduşfără punga aplicată;
se evităfolosireauleiurilorşi a cremelorpentrubaie – acestea pot diminuaaplicareasigură a pungii de
colostomă;
se protejează stoma cu un şerveţel de hârtieşi se rad periodic firele de păr de la
nivelulpieliiperistomale (preveniţiapariţiainflamaţieifoliculilor de păr);
se folosescşerveţele de unicăfolosinţă destinate curăţiriipielii de adezivcâtşicelepentruprotejareapielii;
NU se folosescproduse pe bază de alcool, acetonăsaualteprodusepentrucurăţireastomei;
încaz de reacţiialergicemanifestateprin :eritem, edem, eroziuni, scurgeri, prurit, senzaţie de arsură la
piele se administreazămedicaţiecorespunzătoare
se foloseşte crema cu corticosteroizipentrucontrolulpruritului;
pe perioadacând zona esteiritată se acoperă stoma cu un tampon şi nu se folosesc pungile de
colostomă.
Tipuri de canulătraheală:
canulătrahealăsimplă
canulă cu conector
canulă silicon
canulăpediatrică
canulă cu fereastră
canulă cu fereastră+conector
canulă cu fereastră+valvă
canulăfer+valvă+conector
canulă cu balonaș
canulă cu balonaș linie…
canulă extralong
Pregătireapentruîngrijireacanuleitraheale
Materialenecesare
sursă de oxigenportabilă
balon Ruben cu mascădetaşabilă
aspirator portabil
sonde de aspirare de diferitemărimi
mănuşi sterile şinesterile
seringăpentruumflareabalonaşului
soluţie cu ser fiziologic, flacon cu apăsterilă
soluţiidezinfectante
comprese sterile
seringă de 10 ml
recipient de colectare
Pregătireapsihică a pacientului :
se explicănecesitateaîngrijiriicanulei;
se obţineconsimţământulpacientului;
se explicăprocedurapacientuluipentru a-i reduce anxietatea precum şipentru aneasigura de
cooperareasa.
Pregătireafizică:
se asigurăintimitateapacientului, dacăestecazul;
se poziţioneazăpacientulînfuncţie de segmentulîn care trebuieacţionat, pentru a-i fi
acestuiacât maicomod
se aspirăsecreţiileşifalsele membrane cu un aspirator sau cu o seringăprin canula traheală;
se supravegheazăfuncţiilevitale pe monitor;
21
se previnedeplasareacanuleiprinpoziţionarecorectă;
se efectueazătoaletalocală;
se scoate canula interioarăîncaz de înfundareşi se spală cu apăoxigenatăşiapoi se reintroduce;
Se face educatiasanitara a pacientilorpurtatori de canula pentru a respectaregulile de igiena.
Scoatereacanulei se efectueazadupacatevazile( 4 – 5 zile) de la interventiachirurgicala, cand a
trecutpericolulasfixiei. Plaga se inchidespontansi se vapansasterilpana la vindecare.
Bolnaviipurtatori de canula trahealavor fi supravegheati, deoarece canula se
poateastupasitrebuiecuratata cu un mandrensirepusa.
Pentru ca aerul care patrundesa fie umidificat, se vaaplica in fata orificiuluicanulei o compresa de
tifonumedasi se valega in fata anterioara a gatului o batista de bumbac;
Se vaschimba la intervale de timp regulate iarpentruprevenireainfectiilor se administreazaantibiotice;
Complicaţiiposibile
Hemoragiiprecocesau tardive prinalunecarealigaturiihemostatice (se reface ligaturaîntimpce se
aspirăsângelepentruaevitainundareatraheei)
Dislocareasaufracturainelelortraheale
Perforareaposterioarășipătrundereaînesofag, crearea de calefalsă (cu
imposibilitateaintroduceriicanulei)
Stenozătrahealășiobliteraredeasupratraheostomei
Leziunilenervilorrecurenți
Expulziacanuleidupă un acces de tuse, când canula nu este bine fixată la tegumentesauestepreascurtă
Emfizemulcutanat (se remitedupăîndepărtareacâtorva fire din jurulcanulei)
Emfizemul mediastinal
Infecțiitraheobronșice
Obstruareacanulei cu secrețiibronșice
Stenozăsubglotică
Smulgereacanulei de cătrebolnaviicomatoși
Atenționărișiprecauții
Pentrucanulele cu balonaş, se verificăpresiuneaînbalonaş. Este utilădezumflareaperiodică a
balonaşului, pentru a preveniacumulareasecreţiilordeasupraacestuiaşi se vaverifică la 2-4 ore
presiuneaînbalonaş, cu ajutorulunuimanometru (normal: 15-20 mm Hg).
Se recomandăpreoxigenareaşipostoxigenareapacientuluitimp de 3 minute, prinadministrarea de
oxigen 100%. Nu se vaaspirămaimult de 10 sec şi se vorlăsacca 30 sec între 2 manevre, timpîn care
bolnavul se poateliniştişipoaterespira normal.
Serulfiziologicesteindicatnumaidacăsecreţiile sunt foarte dense, vâscoase, cu tuseineficientă (nu
maimult de 1 ml per instilaţie).
Un alt aspect important esteumidifiereaşiîncălzireagazelorrespiratorii, prinnebulizatorsauaparat de
aerosoli (la pacientul care respirăspontan).
Tegumentul din jurulstomeitrebuietoaletatzilnic, cu schimbareapansamentuluiori de câteoriestenevoie
(chiarşi la 1 orădacăexistăsecreţii locale sau la pacienţiiseptici).
Canuleleinterioare (dacăexistă) se vorschimba de asemeneazilnicsau, încazulcelorreutilizabile, se
spalăşi se curăţă (acestemanevre nu vordepăşi 15 minute).
Aspirareasecreţiilor se vapracticăatuncicândrespiraţiadevinezgomotoasă
(indicândprezenţamucusuluiîntrahee), când se observăbarbotareamucusului la
capătulcanuleitrahealeşiînprezenţasemnelor de insuficienţărespiratorie (tahipnee, scăderea SpO2,
modificări de pulsşi TA, nelinişte, agitaţie, cianoză).
Se recomandăaspirareablândă, care să nu depaşeascălungimeacanulei, pentru a nu leza
pereteletraheal . Se pot practicaînsăşiaspiraţiisuperficiale, la nivelulorificiuluicanuleitraheale
(atuncicândpacientultuşeşteeficient), aspiraţiiprofunde, cedepaşesclungimeacanuleisauaspirarea cu
fibroscopul.
22
INGRIJIREA TUBULUI DE DREN
Obiective:
Drenajul chirurgical
urmăreşteevacuarealichidelorpatogicesauprevenireaacumulăriiacestoraînanumitecavităţisauinterstiţii.
Pregătireapentruîngrijireatubului de dren
Materialenecesare
mănuşi sterile şimănuşi de control
trusa de instrumente sterile: foarfece, pense sterile, bisturiu
comprese sterile ambalate individual
câmpsteril
seringi sterile
anestezic local
soluţii antiseptice: alcool 70 de grade; tinctură de iod sau alcool iodat2%, acid boric 4%, betadină,
rivanol1%;
apăoxigenată
unguenteşipulberi cu antibiotice, sulfamide
leucoplast sauadeziv, plasturiadezivi
plasă de fixare tip ciorap
23
recipientespecialepentrucolectareadeşeurilor( pericol biologic)
muşamaşialeză(înfuncţie de regiune)
Pregătireapsihică a pacientului :
se explicănecesitateaîngrijiriisauschimbăriitubului de dren
se obţineconsimţământulpacientului
se explicămodul de desfăşurare al procedurii
Pregătireafizică:
se asigurăintimitateapacientului, dacăestecazul
se poziţioneazăpacientulînfuncţie de segmentul care trebuieîngrijit, pentru a-i fi cât maicomod.
se studiază cu atențietubul de drensicontinululacestuia
se golestecontinutulpungii de drensau se inlocuiește punga
se curăţătegumentul din jurulplăgii de urmele de leucoplast cu substanţedegresante
se îndepărteazădin jurulplăgiieventualelesecreţii printamponare cu comprese sterile uscate şi se
aruncă fiecarecompresăutilizatăîn tăviţă,
se toarnă înjurul plăgii apa oxigenată, având rol dezinfectant,
hemostatic şi de îndepărtare a impurităţilorşisecreţiilor(prin efervescenţaprodusă),
se curăţămarginileplăgiiperifericsitubul de dren, de câtevaori, la fiecareştregere se foloseste un alt
tampon steril,
se ştergmarginileplăgii cu un tampon uscat,
se dezinfectează tegumentelesănătoase din jurulplăgii cu alcooliodat 1%; tinctură de iodsaualcool de
70 grade,
se acoperă plaga cu 2-3 comprese sterile care sădepăşească marginile plăgii cu cel puţin 1-2 cm,
sauîmbibate cu soluţiiantiseptice indicate.
se fixeazăpansamentul cu leucoplast sauprinbandajare cu o faşăînfuncţie de regiune
Complicaţiiposibile
risccrescut de infecţie;
scoatereaaccidentală a tubului de dren;
hemoragia – sângerare;
nevralgiatraumatică – durerevie ,continuăşiintermitentăîninteriorulplăgiisau la distanţă. Este
datoratăinterceptăriiunorterminaţiinervoase de excitaţiilemecanice din plagă ;
edemul traumatic – estedeterminat de acţiuneadirectăaagentului traumatic;
emboliaşitrombozavenoasă post traumatică;
supuraţiaplăgii;
Atenționărișiprecauții
se poateapela la tehnicadrenajului fie în scop curativ, fie încelpreventiv.
Scopulcurativpermiteevacuareapuroiuluisausângelui care s-au format dejaîntr-o anumităzonă din
organism, iarscopulpreventivurmăreşteevacuareaunorsecreţiice pot apăreaimediatdupă o
intervenţiechirurgicală, înlăturândastfelrisculinfectăriizonei respective şifavorizândastfelprocesul de
vindecare.
duratadrenajuluiesteinfluenţată de scop, darşi de evoluţiafiecăruipacient. Decizia de suprimare a
drenajuluiestedeterminată de factori precum lipsasecreţiilor pe tubul de dren, depăţireaperioadei de
riscsaulipsasemnelor de infecţie.
deşieste o metodăchirurgicală des folosită, drenajul are şidezavantaje. Astfel, în cazulîn care
organismulpercepetubul ca un corpstrăin, se poatedeclanşaşimenţine pe toataduratadrenajului o
reacţieinfamatorielocală. Un alt dezavantajar fi acelacăpoatedeterminapuncteslabe la
nivelulpereţilorunorcavităţi din organism care arputeanecesitaîngrijirepostoperatorieîndelungată.
atuncicândmedicul decide necesitateadrenajuluiîncazulunuipacient, evoluţialuiva fi urmarită
constant.
24
INSTRUMENTE CHIRURGICALE UZUALE
1. Bisturie:
25
mâner de bisturiu
2. Cuţite de amputaţie:
cuţit Liston
3. Fierăstraie:
fierăstrău Charrière
fierăstrău Gigli (mâner şi sârmă)
foarfecă Metzenbaum
foarfeci chirurgicale
26
pensă Mosquito
pensă Péan adevărată (în cioc de raţă)
pensă Péan
pensă Overholt-Barraya
Altele: pensă Halsted (între pensa Péanşi pensa Mosquito), pensă port tampon.
27
III. Pense pentru apucat şi prezentat ţesuturi:
1. Pense autostatice:
pensă Lovelace
pensă Forester (en coeur) pensă în T
3. Pense anatomice
28
pensă anatomică fără dinţi („chirurgicală”)
rac Backhaus-Roeder
rac Doyen
depărtătoare Farabeuf
specul vaginal
valve vaginale
depărtător Langenbeck
29
depărtător Kocher
depărtător Volkmann
valvă supravezicală
2. Depărtătoare autostatice:
depărtător Finochietto
depărtător Percy
depărtător Weitlaner
depărtător Collin
depărtător Kirschner
V. Instrumente de sutură:
1. Portace:
30
2. Ace chirurgicale:
ac atraumatic (cu fir insertizat)
ac Deschamps ac Reverdin
VI. Varia:
sondă canelată 31
sondă metalică uretrală feminină
dilatator de col Hégar
pensă de os (Liston)
răzuşă Farabeuf
curetă Volkmann
Sunt sonde pentru aspiraţienazo-gastrică (Faucher), uretro-vezicale (Folley, Tiemann, Nelaton, etc.), pentru
hemostază variceală (Sengstaken-Blakemore), pentru tubaj duode-nal (Einhorn), pentru aducerea diferitelor
stome (digestive, urinare) la piele (Pezzer, Malecot), pentru drenaj biliar extern (Kehr), pentru ajutarea
evacuării gazelor colo-rectale (tub de gaze = o sondă Nelaton mai groasă), etc..
sondă Pezzer
32
sondă Malecot
sondă Nélaton
sondă Tiemann
sondă Sengstaken-Blakemore
tub T (Kehr)
33
sondă Faucher
34