UNGUENTE 1

F.R.X.: Preparate farma. de consistenţă semisolidă destinate aplicării pe piele / pe mucoase, în scop terapeutic / de protecţie; sunt constituite din excipienţi (baze de UNG) în care se pot
încorpora substanţe active. •Sistem fizic (omogen / eterogen) de consistenţă semisolidă,cu SMdizolvate / dispersate (emulsie, suspensie).
FR X, supl. 2004 înscrie monografia de generalităti PREPARATE SEMISOLIDE PT. APLICATII CUTANATE pe care le defineste astfel:
“Preparatele semisolide pt. aplicare cutanatã sunt destinate unei eliberãri locale / transdermice a substantelor active / pt. acţiunea lor protectoare / emolientã. Ele au aspect omogen”.
CLASIFICARE Clasificarea preparatelor dermice semisolide după Ph. Eur.:
Funcţie de sistemul de dispersie: •unguente-soluţii •unguente -suspensii Pomezi: UNG2 care iniţial conţineau sucuri de fructe; în prezent-
•unguente-emulsii •unguente polifazice UNG2 cu excipienţi graşi;
După structura de gel: •hidrogeluri; •hidrofobe -hidrocarburigeluri, lipogeluri, oleogeluri, organogeluri
•lipogeluri; •de absorbţie (baze emulsifiante)
•hidrocarburi-geluri; •hidrofile (baze solubile)
•polietilenglicol-geluri; Creme: UNG2-emulsie, cu faza apoasă care depăşeşte 10% din masă
•silicong-eluri •hidrofobe (baze de absorbţie)
După capacitatea de pătrundere (locul de acţiune): •hidrofile (baze lavabile);
•UNG2 epidermice (acţiune superficială, strict locală)
•UNG2 endodermice (aplicate pe pielea localizată în profunzimea locului de aplicare) Geluri: •hidrofobe (lipogeluri, oleogeluri, organogeluri)
•UNG2 diadermice (ef. sistemic, absorbţia SM prin capilare şi vase limfatice) •hidrofile (hidrogeluri)
După locul aplicării: •dermice, •oftalmice, •nazale, •vaginale, etc. Paste: •hidrofobe + hidrofile
Geluri: •Gel-soluţie; •Gel-emulsie; •Gel-suspensie; •Gel mixt (polifazic) Glicerolate- UNG2 obţinute din glicerol şi amidon;
Glicerogeluri- UNG2 obţinute din gelatină şi glicerol.
CONDIŢIILE DE APLICARE A UNG2 **Piele intactă
**Piele cu leziuni: leziuni prin modificări de coloraţie (pete vasculare, discromii);
leziuni elementare cu conţinut solid (papule, noduli, vegetaţii, tumori) / lichid (vezicule, flictene, pustule)
leziuni cu pierdere de substanţă (eroziuni, ulceraţii, fisuri);
sechele cutanate (cicatrici, atrofii); deşeuri cutanate (scuame, cruste)
**Mucoase- lipsa stratului cornos favorizează o mai bună absorbţie a SM
Localizarea acţiunii UNG2: la suprafaţă (unguente protectoare, absorbante U.V.)
în epidermă şi glandele anexe (antibacteriene, antifungice, paraziticide)
în zone tisulare hidratate (antihistaminice, antibiotice, antiinflamatoare)
posibilitatea absorbţiei SM prin pielea intactă pt. o acţiune sistemică- subst2 antireumatice, subst2 hormonale (??)
AVANTAJE: administrarea medicamentului direct la nivelul procesului patologic;
învingerea barierelor de permeabilitate prezentate de membranele biologice, prin modularea / ajustarea funcţiei de barieră a pielii;
ef. rezervor al pielii - rol demonstrat pt. stratul cornos; unele SM2 pot fi stocate în conc2 farmaceutic active pe recept2 specifici, mai multe zile
efect optim în penetrarea SM2 prin diferitele structuri ale pielii, utilizând excipienţi adecvaţi;
creşterea timpului de remanenţă la nivelul zonei tratate şi mărirea procesului de absorbţie a substanţei medicamentoase;
realizarea unui ef. sistemic prin admin. unor SM2 prin piele (plasturi), evitându-se astfel degradarea lor în med. gastric şi evitarea first pass effect
DEZAVANTAJE: acţiune ineficientă a unor SM2 la nivelul dermic; nu prezintă o penetraţie optimă prin piele;
unele SM sunt distruse la suprafaţa pielii, sub acţiunea factorilor externi / prin metabolizare epidermică;
substanţa devine activă în urma administrării pe cale generală numai după transformarea într-un metabolit eficace;
tb. să prezinte o specificitate mare.
STRUCTURA HISTOLOGICĂ A PIELII
I. EPIDERMUL
1. Strat cornos: Strat exterior, celule plate, cheratinizate, dispuse paralel şi stratificat;
stratum corneum disjunctum- strat de celule superior care se exfoliază continuu- celule fără coeziune;
stratum corneum conjunctum- strat de celule compacte;
celule rezistente la modificările de temperatură şi pH; hidratare până la 10%
2. Strat lucid: Reacţionează slab acid; transparent, conferă luciu pielii; celulele nu sunt bine determinate, cu incluziuni de cheratină şi elaidină.
*Membrană barieră polarizată-bariera electrică a lui Rhein – se opune trecerii apei si a a substantelor ionizate
3. Strat granulos: Reacţionează slab alcalin; Patru rânduri de celule vii, celule cu cheratină
4. Strat spinos, akantos, Malpighi: CE2 poligonale, punţi intercelulare, alungite în fomă de spini (tenofibrile, desmozomi) spaţii fine capilare, prin care circulă
lichid nec. schimburilor nutritive. CE2 se aplatizează pe măsură ce se apropie de supraf., nucleul se estompează; Citopl. mai abundentă decât în stratul bazal.
5. Strat bazal, germinativ: Un rând de celule cilindrice care prin diviziune celulară înlocuiesc celulele cornoase exfoliate de la supraf. epidermului.
II. DERM Ţesut conjunctiv; fibre de colagen, reticulină, elastină, apă, electroliţi. Dermul superficial- Strat papilar - face legătura cu stratul germinativ
Dermul mijlociu- fascicule oblice de colagen;
Dermul profund- colagen dispus orizontal.
Glande sudoripare Gl2 ecrine - distrib2 pe toată supraf. cutanată; mai numer.: zo. palmară, plantară, subaxilară, frunte, piept. Secretă sol2 saline (pH-ul 4,5-5,5)
Gl2 apocrine- asociate aparatului pilosebaceu; zona axilară, inghinală, genitală, mamelonară; devin active la adolescenţă
Glande sebacee Ataşate de firul de păr; se dezvoltă la pubertate. Secretă sebum (trigliceride, esteri ceroşi etc.)
III. HIPODERM Stratul cel mai profund; form. din celule grăsoase (stratul adipos al pielii), glande sudoripare, bulbii firului de păr.
BARIERE NATURALE, FIZIOLOGICE ALE ABSORBȚIEI PERCUTANATE
Filmul lipidic cutanat - Bariera hidroelectrolitică (secreţia gl2 sebacee, sudoripare)- se opune trecerii apei şi subst2 hidrofile
Obstacol relativ - substanţele lipofile se dizolvă în conţinutul filmului; soluţiile apoase se vor emulsiona (emulgator- colesterolul)
Stratul cornos- Barieră mecanică pasivă pt. absorbţia apei; Se poate hidrata în timp, absorbţia apei prod. o distensie a reţelei fibroase, a scleroproteinelor
Stratul lucid - Barieră ce se opune trecerii apei (bariera electrică a lui Rhein)
Stratul granulos - Membrana celulelor vii- favorizează trecerea molec2 hidrofile; cele lipofile vor traversa partea lipidică prin transport pasiv
Dermul - Ţesutul conjunctiv- obstacol în difuziunea S.M(vâscozit. produsă de acidul hialuronic)
pH-ul suprafeţii pielii (epiderm), unde hidratarea este uşor de reglat de secreţia glandelor sudoripare, are valoarea în jur de 4,5 (4,2-5,6).
 pH-ul contribuie la mecanismele de apărare a pielii (“mantaua acidă”).
 Valoarea pH-lui variază de la o regiune la alta a corpului şi poate ajunge la 7,2 în spaţiile interdigitale.
 În afecţiunile cutanate, valoarea pH-lui pielii creşte în toate cazurile, în sensul alcalinizării.
 În unele maladii cutanate poate ajunge şi la 8. în straturile profunde (în derm), pH-ul ajunge la valorile 7,1-7,3.
 Regiunile cu tendinţă spre alcalinitate sunt mai expuse unor îmbolnăviri cutanate deoar. la alterarea mantalei acide şi pH  6,5 scade apărarea microbiană
FUNCŢIILE PRINCIPALE ALE PIELII - tabel
ABSORBŢIA SUBSTANŢELOR MEDICAMENTOASE PRIN PIELE
Absorbţia percutanată- proces fizico-chimic complex- SM pătrunde din exterior în straturile pielii şi în fluxul sanguin.
Absorbţia epidermică- absorbţia prin şi printre celulele epidermului; CE2 cornoase avantajează trecerea SM, dependent de grd de solubilitate lipide/apă
Absorbţia printre CE2 favoriz. SM cu coef. de partiţie U/A sub 1.
Absorbţia transepidermică- absorbţia prin canalele glandelor sudoripare şi sebacee şi prin pereţii foliculilor piloşi
FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ ABSORBŢIA PERCUTANĂ A SAct DIN UNGUENTE
Factori dependenţi de piele
PIELEA - barieră eficace în apărarea organismului de diverşi agenţi externi;
SM lipofile sunt capab. să traverseze str. cornos. Str. cornos este capab. să reţină în struct. sa SM (ex. ung2 cu corticosteroizi- acţ. de durată, ef2 locale şi sistemi.
SM cu o anumită hidrofilie vor difuza mai profund  absorbţie sistemică.
Epiderma vie de sub stratul cornos este o barieră mai puţin eficace.
UNGUENTE 2
ALEGEREA TIPULUI DE UNG se face funcţie de: stadiul afecţiunilor cutanate + tipul de piele
Alţi factori ce influenţează absorbţia: Modul de aplicare Suprafaţa totală de aplicare Vârsta, Sex
Cantitatea de UNG Condiţii climaterice Variaţiile fiziologice şi alterări patologice ale pielii
Durata aplicării Gradul de hidratare a pielii
Stadiu acut Stadiul subacut Stadiul cronic
*Preparate cu efect de uscare, răcorire, calmare *Preparate cu efect de răcorire şi protecţie *Preparate care cresc umiditatea şi elasticitatea pielii
*Loţiuni (sol2, suspensii), Emulsii tip U/A, Hidrogeluri *Suspensii, Emulsii U/A, UNG2 emulsie tip U/A, Hidrogeluri *Unguente grase, Emulsii tip A/U
Factori dependenţi de proprietăţile fizico-chimice ale SM
Solubilitatea SM în excipient
Masa moleculară a SM
Starea cristalină- formele cristaline metastabile au vit. de abs. cea mai mare.
Gradul de ionizare- pielea membrană schimbătoare de ioni- proteinele amfotere ale pielii absorb ionii SM la suprafaţă, prin legături fizice.
Mărimea particulelor- cât mai redusă (F.R.X. - 50µm; unguente oftalmice- 25 50µm).
Concentraţie- cant. de SM absorbită  cu conc. până la o anumită val., după care abs. este f. redusă. Vit. de abs. este proporţ. cu rădăcina pătrată a conc. sale
Factori dependenţi de baza de unguent
SMdispersată în excipient tb. să aibă o afinitate mai mare faţă de ţesuturile locului de aplicare decât faţă de baza de UNG
Unguentele-soluţie - absorbţie bună, cu condiţia ca afinitatea SMsă fie mai mare faţă de piele.
Unguentele-emulsie (A/U şi U/A) - absorbţie mult mai pronunţată
Unguentele-suspensie -cedează uşor substanţele, absorbţia depinde de mărimea particulelor.
Compoziţia bazelor de UNG poate favoriza absorbţia SM
Adjuvanţi de penetrare: Substanţe tensioactive, Solvenţi organici, uleiuri volatile, Hialuronidaza, DMSO, Edetat de sodiu
Formularea unguentelor
Pt. formularea unui unguent, cât şi în vederea recomandării sale pacientului, atât medicul, cât şi farmacistul tb. să ia în consideraţie diferiţi factori:
 identificarea maladiei: acută, subacută / cronică;
 zona de tratat: piele / mucoase, lezate / nu;
 starea pielii şi caracteristicile afecţiunii pacientului;
 scopul urmărit: terapeutic, pt. o acţiune de suprafaţă / mai în profunzime, ori pt. o acţiune generală; cosmetic; de protecţie.
Proprietățile SM: fizico-chimic: solubilitatea, stabilitatea, coeficientul de difuziune şi coeficientul de distribuţie, relevanţi pt. stratul cornos;
farmaceutico-tehnologic: mod de dispersie în baza de UNG, metode de fabric., selectarea recipientelor adecvate, ambalare, depozitare;
farmacologic, farmacocinetic: se evaluează cinetica optimă pt. eliberarea substanţei active, doza şi concentraţia în unguent;
toxicologic şi potenţialul sensibilizant (sensibilitatea faţă de enzimele pielii şi mucoaselor).
I. Substanţe medicamentoase cu acţiune topică locală
1. Antiinflamatoare locale
glucocorticoizii aplicaţi local - au acţ. antiinflamatoare, antimitotică şi vasoconstrictoare; nu se aplica pe supraf.  30% din supraf. corporală;
*nu se aplică pe pliuri, periocular / sub pansament ocluziv; nu se indică la nou-născuţi şi copii;
antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): se ut. în reumatologie, ca inhibitori ai sintezei de PG; indometacin, diclofenac, fenilbutazona, piroxicam, ketoprofen;
antihistaminice locale: pt. recept2 H1 histaminici: fenotiazine: Fenistil (dimetinden). Clasificarea glucocorticoizilor topici în fcţ de niv. activităţii antiinflamatoare - TABEL
2. Keratolitice
--exfoliante ale stratului cornos; acid salicilic 6%, iar în conc. 2% este keratoplastic; are rol bactericid, fungicid şi fotoprotector;
--ureea: 2-20% în ihtioza ereditară şi alte hiperkeratoze;
--retinoizii: acidul trans-retinoic (tretinoinul) pt. tratamentul acneei comedoniene; motretinidul (etil-amida acitretinului);
--acizii alfa-hidroxicarboxilici: lactic, mandelic, malic, glicolic, citric, tartric etc.; scad coeziunea corneocitelor situate în straturile profunde ale str, cornos.
3. Antiinfecţioase locale --antibacteriene: dezinfectante şi antibiotice; Antibiotice şi sulfamide utilizate topic, Antifungice - TABELE
--antivirale aplicate local; antifungice; antibiotice;
--antiparazitare propriu-zise şi revulsive;
--dezinfectante: tinctura de iod, H2O2, hipocloritul de Na, peroxidul de benzoil (în acneea juvenilă), sulfadiazina argentică activă
--antivirale aplicate local în herpes simplu, zona zoster şi varicelă sunt: idoxuridina 0,2-10%, aciclovir 5%;
--antiparazitare: balsam de Peru 5% pt. scabie, dimetiltriantren 3-10% în scabie, benzoat de benzil.
--repulsivele prot. împotr. înţep2 insectelor, sunt subst2 volatile şi tb. uti. repetat: dietilamida, dietiltoluamida, ac. caprilic,
esteri ai acidului ftalic şi subst2 volatile ca: timol, mentol, camfor, ulei de cuişoare (Eugenia cariophylata).
4. Citostatice locale (/ antimitotice)  Sunt utilizate în 2 cazuri:
dermatoze benigne hiperproliferative ca: psoriazis, vegetaţii veneriene, veruci;
cancere şi precancere topice podofilina în soluţii alcoolice 10-20% pt. distrugerea tumorilor benigne virale (veruci şi condiloame acuminate);
fluorouracilul 1-5% în precancere ale pielii şi veruci; produce fotosensibilizare;
clormetina - este o iperită; ca soluţie apoasă 0,02%, ex tempore
carmustina (BCNU): N-biscloretil-nitrozureea pt. tratamentul de limfom cutanat cu celule T
ditranolul (cignolin, antralin): pt. tratamentului psoriazisului;
gudroanele bituminoase (ihtiol, tumenol), de huilă, de lemn de ienupăr, conţin un complex de subst2 cu ef2 citostatice,
antiinflamatoare, antipruriginoase şi fotosensibilizante.
imiquimod – modulator al răspunsului imun  declanseaza eliberarea citokinelor  distruge celulele anormale
5. Antisudorifice --- Sunt compuşi de Al: alaun, clorura de aluminiu hexahidrat, în sol. şi compuşii aluminiului cu lipoaminoacizii; aldehide ca formaldehida.
6. Fotoprotectoare  inhibă secreţiile produse de radiatiile u.v., cu λ= 290-400 nm;
--substanţe ecran, care nu lasă razele u.v. să penetreze stratul cornos şi sunt destinate pers2 cu piele hipersensibilă: TiO2, ZnO, MgO, CaCO3, SiO2
--substanţe filtru, care absorb selectiv radiatiile u.v.: ac. p-aminobenzoic (vitamina H2, PABA), benzofenona, salol, esterii cinamici, etc.
Deoar. atât u.v., cât şi rad2 ionizante sunt responsabile de apariţia radic2 liberi, se fol. tot mai multe subst2 cu propr2 antiradicalice (scavanger) de sinteză /
nat,, incluse în lipozomi; astfel sunt: vit. E (a.tocoferol), vit. A; derivaţi flavonici extraşi din alge marine, din sâmburi de struguri
7. Agenţi modulanţi ai funţiei pigmentare  stimul. pigmentarea: psoralenii, extracte vegetale de brusture, urzică, salvie, rozmarin etc;
 depigmentează epidermul, inhibând funcţia melanocitelor: ac. azelaic, ac. nonandioic, ac. citric
II. Substanţe medicamentoase cu acţiune generală --unii hormoni: estradiolul, progesteronul, care se aplică pe pielea intactă, în zone sensibile şi
bogat vascularizate, PG, care se aplică numai ca UNG2 vaginale
--Mai multe SM2 sunt utilizate pt. acţiunea sistemică sub formă de sisteme terapeutice transdermice (STT);
III. Prodrug-uri pt. eliberare dermică --Pt. a  eliberarea sistemică a unor subst2 se ut. prodrug-urile, care implică o modificare ch. a unui compus
farmacologic activ într-o formă bioreversibilă.
--S-au obţ. prodrug-uri pt. eliberare dermică pt. diferite subst2 ca: aspirina, ac. salicilic, betametazona, cromolina, diflucortolon, ditranol, efedrină,
estradiol, 5-fluorouracil, hexaclorofen, procaină, progesteron, prostaglandina, teofilina, vidarabina, hidrocortizon, indometacin, metronidazol etc.
BAZE DE UNGUENT
Baza de UNG - roluri: *de a aduce SM în fo.farma. de UNG care să poată fi uşor administrată bolnavului;
*este vehicul al SM la locul de aplicare (uneori acţiune sistemică);
*ameliorează eficacitatea terapeutică prin asigurarea cedării, penetraţiei şi absorbţiei substanţei medicamentoase;
*asigură stabilitatea unguentului
UNGUENTE 3
Alegerea bazei de UNG va tine seama de: propr2 fizico-chimice ale SM
acţiunea de suprafaţă, profunzime / sistemică
condiţiile anatomo-fiziopatologice ale pielii / mucoaselor
stadiul bolii (acut / cronic)
tipul de piele (normal, seboreic, sebostatic)
necesitatea obţinerii unor efecte: răcoritor, sicativ, ocluziv, etc.
Caracterele generale ale bazei de UNG se referă la:
1. aspect şi compoziţie: baza de UNG să fie constituită dintr-un nr mic de compon2, să fie uşor de preparat, să prezinte aspect, culoare şi miros plăcut
2. să fie compatibilă cu pielea, bine tolerată, neiritantă şi nealergizantă;
3. punctul de topire optim se situează în jur de 40° C.
4. să aibă pH-ul slab acid / neutru, dar cel mai indicat este să fie asemănător cu pH-ul fiziologic (pielea are un pH net acid = 4,2-5,6);
5. să fie stabilă în timp şi să asigure stabilitatea SM2;
6. să disperseze omogen SM2,
7. să permită o etalare uşoară pe piele şi pe mucoase cu propr2 bioadezive şi reologice adecvate, să se înmoaie la tO corpului, fără să curgă.
8. să fie inertă din punct de vedere chimic,
9. să faciliteze penetraţia substanţelor medicamentoase
10. să nu producă deshidratarea pielii, să aibă o acţiune emolientă, protectoare faţă de piele
11. lavabilitate
12. să nu păteze lenjeria / ţesuturile pe care se aplică;
13. să permită asocierea unor promotori de absorbţie percutanată;
14. preţ de cost convenabil.
Caractere specifice, în funcţie de tipologia leziunilor:
*miscibilitatea vehicul/emulsie epicutanată să fie  at. când se urmăr. o acţ. superfic. a UNG şi  dacă se urmăreşte o penetrare dermică a SM
*capacit. absorbantă a exudatelor patologice: leziunile de tip eczematos pt. a remite tb. tratate cu pulberi / paste absorbante, care să usuce leziunile
*capacit. protectoare maximă, pt. a evita agresiunea dermică a unor subst2 iritante: acizi, baze, solvenţi org2, detergenţi / a razelor u.v. (unguente-barieră)
*să poată fi sterilizată, proprietate imp. în cazul preparării UNG2 oftalmice şi a altor UNG2 sterile (care se aplică pe arsuri, leziuni cu risc de infectare, pielea sugarilor)
Clasificarea bazelor de unguent
Funcţie de structura gelică: hidrocarburi- geluri (vaselina)
lipogeluri (gliceride, ceruri, esteri ai AG superiori cu alcoolii)
hidrogeluri (amidon, aerosil, carbopol, etc.)
gel de PEG și gel de siliconi
După F.R.X.: baze liposolubile (grase) + baze-emulsii: apă în ulei, ulei în apă + baze hidrosolubile
După Ph. Eur.: Baze anhidre: --Baze hidrofobe: baze de hidrocarburi + baze de siliconi + lipogeluri
--Baze de absorbţie: baze de absorbţie + baze emulsifiante
--Baze hidrosolubile: baze cu PEG + geluri neapoase
Baze hidratate: --sisteme emulsie: sisteme A/U + sisteme U/A + sisteme mixte
--sisteme gel: gel cu tensioactivi + hidrogel
Paste: paste hidrofobe + paste hidrofile
Structura gelică a bazelor de unguent Bazele de UNG: geluri plastice care sub acţ. unei forţe mecanice / termice, se pot etala uniform pe supraf. cutanată.
Structura gelică - corelată de caracterul tixotrop;
Geluri = sisteme disperse eterogene: fază solidă (reţea coerentă tridimensională, în care este repartizată faza lichidă).
REŢEA LINIARĂ - geluri de macromolecule (deriv de celuloză); micele cu franjuri la capete (porţiuni cristalizate care prin franjuri participă la coeziunea fazei solide)
REŢEA LAMINARĂ - formaţiunea solidă are aspect de plăci (gel de bentonită);
REŢEA SFERICĂ - gelurile cu dioxid de siliciu
IZOGELURI: geluri care au atât în faza solidă, cât şi în faza lichidă subst2 cu struct. ch. asemănăt.. Se prep. prin topirea compon2 solide cu cele lichide
ex.: Hidrocarburi-geluri; Silicon-geluri; Polietilenglicoli-geluri.
Caracteristici ale gelurilor: coerenţa fazelor; curgere plastică, tixotropie; stabilitate
Din p.d.v. al sistemului fizic: 1. Sisteme cu fază unică (monofazice) și 2. Sisteme cu faze multiple (multifazice)
1. Sist. monofazic-poate fi format din mai multe comp.; are struct. omogenă 2. Sist. multifazic
--Baze de hidrocarburi --am2 ternare apă-ulei-tensioactiv; ex. am. apă-parafină lichidă-Brij 96
--Baze de absorbţie anhidre (PEG) - struct. variază cu tipul de PEG ut.; baza --baze hidratate: sisteme ulei în apă (creme lavabile, baze cu stearaţi) cupr. 4 faze:
proaspăt prep. se comportă dilatant; după conservare are comportare plastică faza uleioasă dispersată;
--Geluri hidrofile macromoleculare (care formează reţea coloidala lineară) faza de gel cristalin (apa fixată intralamelar);
faza de hidrat cristalin; faza apei libere
--Hidrogeluri anorganice: bentonita: fază lichidă apoasă / uleioasă repartizată
într-o reţea solidă lamelară
Metode de preparare a bazelor de unguent
**Bazele anhidre şi cele cu conţinut redus în apă se prepară prin metoda topirii
**Bazele tip emulsie se prepară prin metode comune emulsiilor fluide.
Metoda continentală- creme U/A: faza externă este adusă treptat în faza internă (inversarea emulsiei)
Metoda engleză: creme grase, cu volum mic de fază internă; faza internă se aduce progresiv în faza externă.
Metoda formării în situ a săpunului: adăugarea unui acid gras în ulei cu o soluţie alcalină apoasă;
adăugarea unei soluţii alcaline apoase la o bază grasă topită.
Prepararea bazelor de UNG după F.R.X.:
*Bazele de UNG grase: se obţin prin topirea componentelor, se filtrează dacă este necesar, se amestecă până la răcire;
*Bazele de UNG emulsie A/U- dispersarea fazei apoase în faza grasă topită în care a fost încorporat emulgatorul şi se amestecă până la răcire. Ambele faze
tb. să aibă aproximativ aceeaşi temperatură;
*Bazele de UNG emulsie U/A- dispersarea fazei grase topite în faza apoasă în care a fost încorporat emulgatorul şi se amestecă până la răcire. Ambele faze
tb. să aibă aproximativ aceeaşi temperatură;
*Bazele de UNG hidrosolubile- se prepară funcţie de caracteristicile componentelor respective.
Componentele bazelor de unguent
1. BAZE GRASE DE UNG- BAZE ANHIDRE, OLEAGINOASE: Solubilitate în medii lipofile
Lipsă de afinitate faţă de apă.
Componente: gliceride naturale, grăsimi animale, grăsimi veg., ceruri, gliceride semisintetice, hc, siliconi
Gliceride naturale (uleiuri şi grăsimi vegetale şi animale)
Bazele grase de origine animală si vegetala: amestecuri de trigliceride;
Axungia (Adeps suillus)
Este un produs semisolid alb, omogen, p.t. = 38-41° C; emulsionează 7,1% apă, dar prezintă un proces de autooxidare rapid.
S-a încercat o stabilizare cu 3% benzoe: axungia benzoinată.
Are afinitate pt. piele şi cedează uşor substanţele dispersate, dar a fost înlocuit cu alţi excipienţi moderni, mai stabili.
Uleiuri vegetale: Ulei de floarea soarelui, de ricin, de măsline, Unt de cacao, Ulei de germeni de porumb, de cocos, palmier, de soia, de arahide.
Uleiuri hidrogenate, Gliceride poliglicolizate, Gliceride semisintetice
Uleiuri hidrogenate: nu se autooxidează; produse stabile, puncte de topire ridicate; Ulei de arahide hidrogenat + Ulei de ricin hidrogenat
UNGUENTE 4
Gliceride poliglicolizate: uleiuri ce conţin monoester şi diester de PEG (200-2000); solide ceroase insolubile în apă, dar hidrodispersabile;
se utilizează la unguente asociate cu vaselina (favorizează penetraţia prin piele);
Gliceride semisintetice solide: uleiuri hidrogenate ce conţin di- şi trigliceride; emulgatori A/U; solide ceroase, albe.
Ceruri - produse naturale; esteri ai acizilor graşi cu alcooli superiori
LANOLINA - Adeps lanae, Cera lanae, Cera lanae ovis
 95% esteri ai acizilor graşi cu alcooli alifatici superiori, alcooli steroidici şi triterpenici; acizi graşi liberi, alcooli neesterificaţi.
 încorporează apă (200-300%) ca emulsie A/U
 insolubilă în apă; miscibilă în stare topită cu uleiuri vegetale şi parafină lichidă.
 F.R.X.: 2 monografii:
 Adeps lanae anhydricus; Adeps lanae hydrosus (25 % apă)
 indice de aciditate scăzut; indice de iod mic; indice de peroxid max. 6.; indice de apă ridicat.
 Dacă se prescrie “lanolină”, se va folosi lanolina hidratată.
 Cu vaselina formează o bază de UNG emulsivă A/U - UNG simplu (Unguentum simplex) (10%lanolină, 90% vaselină)
AVANTAJELE lanolinei:
Faţă de bazele de UNG oleaginoase are o capacit. sup. de penetraţie şi de cedare a SM2; prezintă totuşi o penetraţie transepidermică redusă, de aceea
se pretează ca excipient pt. baze de UNG ca acţ. de suprafaţă, protectoare.
Absorbţia transcutanată este favorizată de asocierea cu produse lipofile fluide / soluţii apoase. în general, se indică să nu se ut. o proporţie mai mare de
5% lanolină, în bazele de UNG anhidre, pt. a nu se obţine produse prea adezive.
Frecvent, lanolina se asoc. cu vaselina şi formează o bază de UNG cu mare capacit. de emulsionare a apeibaze de unguent-emulsii de tipul H/L /
creme hidrofobe. Astfel este unguentul simplu prevăzut de FR X, format din lanolină 10% în vaselină.
Lanolina se păstrează în recipiente bine închise, ferit de lumină, la loc răcoros, până la cel mult 25° C; se admite adăugarea de antioxidanţi.
FR X menţionează că în formulele magistrale în care se prescrie lanolină, se va ut. lanolina hidratată.
DEZAVANTAJE: Un dezavantaj important este reprezentat de potenţialul său alergen.
Compuşii specifici responsabili pt. alergia la lanolina sunt încă necunoscuţi
Lanolina produce sensibilizarea cutanată şi are o reacţie pozitivă la testul cu lanolina, atribuit impurităţilor.
Lanolina de bună calitate, purificată în mod coresp. fară urme de oxidanţi, este bn tolerată de piele; nu împiedică pierderea apei transdermice, nu
are ef. ocluziv pronunţat ca vaselina.
Lanolina hidrogenată- saturarea dublelor legături; hidroliza esterilor la acizi şi alcooli; masă stabilă, alb-gălbuie.
Lanolina lichidă (ulei de lanolină)- fluid viscos, galben, miscibil cu hidrocarburile
Lanolinatul de izopropil-din reacţia lanolinei cu alcoolul izopropilic; lichid clar, emolient;
Lanolina acetilată; esterificarea grupărilor din lanolina naturală; produs hidrofob, lipsit de capacitate emulsivă; unguente protectoare, săpunuri.
Lanolinele etoxilate; produse semisolide hidrofile, emoliente, umectante, spumante; solubili în apă şi alcool.
Lanalcoolii (alcooli din lână): amestec de colesterol, colestanol, agnosterol, laurosterol; se obţin prin hidroliză sau hidrogenare, sau fracţionare.
- mase solide, galbene, friabile, miros caract.; emulgatori de tip A/U (5%), dar stabilizează şi emulsii U/A (2,5%); emulsiile sunt preferabile celor cu lanolină
CEARA DE ALBINE (Cera flava)- **esteri ai alcoolilor superiori (C26-C32) cu acid palmitic, hidroxipalmitic, cerotic.
**solub. în uleiuri grase şi volatile, insolub. în apă şi alcool, miscibilă în stare topită cu parafina, vaselina albă şi uleiuri grase.
**creşte consistenţa bazelor de unguent; favorizează obţinerea emulsiilor A/U.
CETACEUM ceară cristalină purificată; conţine palmitat şi miristat de cetil.
se obţine din cavităţile craniene şi pericraniene ale caşalotului Physeter macrocephalus L. sau Physeter catodon L (Physeteridae)
în stare topită- miscibil cu uleiurile grase şi volatile; Pt = 45-54°C.
stabilizator al unguentelor tip emulsie
încorporează apa (emulsii A/U)
dezavantajul autooxidării la aer şi lumină.
HIDROCARBURI  Vaselina- Vaselinum album (FRX)- amestec semisolid de hidrocarburi saturate. Excipient semisolid si bază de UNG
Miscibilă cu parafina lichidă şi uleiurile grase; p.t. = 38-50°C.
Struct. gelică- ace fine cristaline (trichite) care form. un gel cu faza lichidă- hc2 saturate care pot fi orientate în sensul forţei aplicate
Caracter de gel tixotrop; regenerarea completă are loc după 24 ore.
Bază de UNG hidrofobă; SMsolubile în vaselină sunt înglobate în faza lichidă.
Bazele de UNG cu vaselină sunt ocluzive (cresc hidratarea pielii)
DEZAVANTAJE: toleranţă scăzută, efect iritant, lipsa absorbţiei, nu încorporează apă, dependenţa consistenţei de temperatură.
Vaselina artificială (ulei de parafina-parafina = 3:1 sau 4:1)
PARAFINA LICHIDĂ - Paraffinum liquidum- se ut. la scăderea viscozităţii unguentelor. Excipient lichid
2 sorturi: tipul uşor (viscozitate 25-80 cP); tipul viscos (viscozitate min. 100 cP);
PARAFINA SOLIDĂ - conţine hidrocarburi aciclice, cu lanţuri drepte; Excipient solid
masă solidă, structură cristalină, Pt =48-62°C.
PLASTIBAZA- gel artificial: dizolvarea polietilenei (5% în ulei de parafină la 130 °C urmată de răcire sub 50 °C); struct. asemănăt. vaselinei; viscozit. este indep. de tO
GELURI DE SILICONI
•Polisiloxani- polimeri înalţi, atomii de Si sunt legaţi între ei prin punţi de O, iar radicalii organici sunt legaţi direct de siliciu.
--Siliconii fluizi: stabilitate la variaţii mari de tO, aspect de lichide incolore, transparente, inodore, insipide, insolubili în apă, alcool, uleiuri vegetale
•Dimetilpolisiloxanul fluid (dimeticon, dimetilsilicon) - polimer lichid, sorturi de viscozităţi diferite.
--Siliconii formează emulsii stabile U/A cu emulgatori anionici, cationici, neionici.
--utili în preparatele de protecţie (proprietăţi hidrofuge) sau cosmetice;
--UNG cu 30% silicon fluid în vaselină- UNG de protecţie (film subţire şi durabil, nu influenţează sensibilitatea tactilă şi respiraţia cutanată)
2. BAZE DE UNGUENT-EMULSII. CREME
• Bazele de UNG emulsionate sunt cele mai utilizate pt. formulările dermatologice şi cosmetice.
• Prin adăugarea de apă în bazele de UNG de absorbţie, de tip H/L sau în bazele de UNG emulgatoare, de tip L/H, se obţin baze de UNG-emulsii de ambele
tipuri, numite şi creme, dacă proporţia fazei hidrofile este peste 10%.
AVANTAJE
• permit punerea în contact cu pielea, simultan, a SM2 liposolubile şi hidrosolubile, dispersate în una din cele 2 faze ale bazei de UNG emulsie
• pot modula caracterele de ocluzivitate, uscare şi de penetrare a SM2, dat. ut. de emulgatori moderni şi a unor excipienţi cu funcţii proprii ca: lipozomi,
ceramide, ciclodextrine, ciclosilicone;
• în funcţie de cerinţele dermatologice şi cosmetice, se pot obţine variate formulări cu diferite consistenţe şi tipuri: creme L/H sau H/L;
• sunt cele mai preferate de pacienţi: ele se pot aplica uşor pe piele şi mucoase, nu gresează pielea, nu pătează (cu excepţia produselor care conţin subst2 colorate)
• se spală mai greu / mai uşor cu apă, dependent de tipul de cremă.
2.1. BAZE DE UNGUENT- EMULSII tip A/U Consistenţă scăzută, flexibilitate, capacitate de întindere f. bună;
Încorporează cantităţi mari de apă  baze de absorbţie
Cedare uşoară a SMîncorporate (afinitatea fazei externe cu substanţele lipofile ale pielii)
Penetrare transepidermică redusă - excipienţi cu rol protector şi de suprafaţă.
COMPONENTE: FAZA EXTERNĂ: lipofilă – baze grase (ceruri, gliceride, hidrocarburi, acizi graşi, alcooli graşi);
FAZA INTERNĂ: apa, soluţii apoase medicamentoase;
EMULGATORI: tip A/U- dispersaţi în baza grasă: steroli din lanolină, colesterol, alcool cetilstearilic, etc.
Emulgatori neionogeni cu valori HLB scăzute: spanuri, monostearat de gliceril;
 UNGUENTE 5
*Unele baze de acest tip sunt form. din excipienţi anhidri, dar care au propr. de a emulsiona cantit. mari de apă, menţinându-şi consistenţa semisolidă de
*Aceste baze de UNG conţin emulgatori cu HLB cu valori mici.
*Cei mai ut. excipienţi pt. a obţine baze de absorbţie de tip H/L anhidre: lanolina anhidră şi derivaţi, steroli (colesterol), eucerina, ceara albă, ceara
galbenă, alcoolul cetilic, alcoolul stearilic, alcoolul cetilstearilic
Steroli: dintre aceştia se ut.: colesterolul, lanosterolul, oxi-şi izocolesterolul.
 COLESTEROLUL (Cholesterolum, FR X) = pulbere cristalină, albă / alb-gălbuie, / foiţe cristaline sidefii, fară miros şi gust, p.t. = 147-150°C.
• Se dizolvă uşor în produse grase.
• Capacitatea de emulsionare a bazei de UNG ce conţine colesterol este micşorată dacă ea conţine ceară şi cetaceu.
• Asocierea colesterolului la vaselină măreşte cifra de apă a acesteia; în parafina lichidă cifra de apă ajunge la 700%, cu 25% colesterol.
Eucerină- vaselină colesterinată 5% (eucerită- oxicolesterol, izocolesterol, metacolesterol)
F.R.X.: Unguentum simplex. Adeps lanae hydrosus
Cold-creme- baze tip emulsie A/U, care la evaporarea apei produc senzaţia de răcoare- ex. ceratul lui Galenus
Esterii acizilor graşi cu alcoolii se ut. ca emulgatori de tip H/L în baze de absorbţie; sunt derivaţi neionogeni, cu HLB scăzut.
Se ut: monostearatul de gliceril, esteri ai acizilor graşi cu sorbitanul (span-uri), esteri ai acizilor graşi cu glicolii.
**monostearat de dietilenglicol HLB=2,7; distearat de dietilenglicol - p.t. 54°C, masă ceroasă, solub. în ul2 grase şi grăsimi; palmitat şi stearat de izopropil - vâscoase, cu capacit.
de emulsionare
2.2. BAZE DE UNGUENT- EMULSII tip U/A Uşor de aplicat; Cedare bună a SM, favorizarea penetrării
Acţiune de profunzime (emulgatorii emulsionează stratul superficial al pielii)
Baze lavabile< Nu sunt ocluzive - se ut. în tratam. suprafeţelor mari
COMPONENTE: FAZA EXTERNĂ: hidrofilă- apa, soluţii apoase medicamentoase; menţinute în UNG cu ajutorul poliolilor;
FAZA INTERNĂ: componente grase (ceruri, gliceride, hidrocarburi, acizi graşi, alcooli graşi);
EMULGATORI: ionici / neionici tip U/A-săpunuri monovalente (stearat de Na, stearat de TEA), tweenuri, laurilsulfat de Na, cetilstearilsulfat de Na
*Aceste baze sunt constituite din excipienţi lipofili la care se asociază emulgatori de tipul L/H, cu valori HLB mari.
*pot include cantităţi considerabile de apă şi formează UNG2-emulsii de tip L/H / creme hidrofile sau lavabile.
*In funcţie de caracteristicile emulgatorului utilizat, se pot clasifica în baze de UNG: anionice, cationice şi neionice.
*alături de emulgatorul primar se mai asoc. şi un emulgator secundar, în general un alcool gras cu M mare, numit şi co-surfactant / esteri ai AG cu polioli
*Amestecul emulgator şi co-emulgator se numeşte ceară emulgatoare (emulsyfing wax).
*bazele de UNG emulgatoare tb. să conţină o proporţie importantă de subst2 lipofile ca: uleiuri vegetale, parafine, silicone modificate etc.
*bazele de absorbţie de tip L/H (baze emulgatoare) prez. o capacit. de penetrare şi de cedare mai mare pt. SM2 deoar. emulsionează lipidele filmului
hidrolipidic al pielii, favorizând astfel contactul cu suprafaţa epidermului şi trecerea barierei lipidice
*se elimină uşor de pe piele, prin spălare cu apă  se facilitază eliminarea lor de pe zona tratată, după timpul de contact necesar, pt. o acţ. corectă a SM2
1. Emulgatori anionici  Un emulgator tipic L/H este laurilsufatul de Na şi cetilstearilsulfatul de Na.
2. Emulg2 cationici  au capacit. tensioactivă  ; partea activă a molec. de surfactant este în gen. o sare de amoniu cuaternar, ex: cl. de dilauril-dimetlamoniu
3. Emulg2 neionici  sunt compatibili cu maj. subst2; includ în molec. atât gr2 lipofile cât şi gr2 hidrofile, care sunt într-un echil. num. bal. hidrofil-lipofilă (HLB)
ALCOOLII GRAŞI  Sunt excipienţi care se asoc. frecvent în bazele de UNG pt. a diminua senzaţia grasă, cresc consistenţa şi capacitatea de emulsionare a
apei; sunt bine toleraţi şi uşor de etalat pe piele;
• alcoolul oleic;
• alcoolul cetlic sau hexadecanolul;
• alcoolul stearilic sau octadecanolul;
• alcoolul cetostearilic (Alcoholum cetylstearylicum, FR X) - are denumirea comercială de Lanette 0.
– Se prezintă ca o masă sau lamele albe sau alb-gălbui, cu aspect cristalin, de consistenţă solidă, onctuoasă, fară gust, miros slab
caracteristic; insolubil în apă; miscibil în stare topită cu uleiurile vegetale, parafina lichidă şi lanolina anhidră topită.
– Se ut. ca excipient pt. baze de unguent, intră în formula: unguentului emulgator (FR X) şi alcoolului cetilstearilc emulgator (FR X)
• sunt introduşi în unguentele lipofile pt. a diminua senzaţia grasă, corectează consistenţa, emulsionează apa şi stabilizează emulsii U/A.
• Alcoolul oleic- lichid; conferă onctuozitate unguentelor
• Alcool cetilstearilic (amestec 1:1)- Ceară Lanette O
ACIZI GRAŞI  au p.t. ridicate (56-70°C)- conferă consistenţă fazei uleioase; formează săpunuri emulsive prin neutralizare cu soluţii bazice
Acid oleic, Acid stearic (Stearină- amestec de acid stearic şi palmitic)
ESTERI AI ACIZILOR GRAŞI CU ALCOOLII  Miristat de izopropil- fluid uleios, miscibil cu uleiuri vegetale, parafină; Palmitat, stearat de izopropil etc.
F.R.X.: Unguentum emulsificans (Unguent emulgator):
Alcool cetilstearilic emulgator, parafină, vaselină;
Alcool cetilstearilic emulgator conţine alcool cetilstearilic, cetilstearilsulfat de sodiu, apă distilată.
Unguent omogen, semisolid, alb sau alb-gălbui, miros caracteristic;
Cu apa formează o emulsie stabilă U/A
DEZAVANTAJELE BAZELOR TIP U/A: desfacerea emulsiei, deshidratare, râncezire, contaminare microbiană; Se adaugă umectanţi, antioxidanţi, conservanţi.
BAZE DE UNGUENT CU STEARINĂ. CREME DE LAPTE
• Aceste baze sunt constituite din: acid stearic, un ulei vegetal şi apă.
• Emulsia este stabilizată prin acţ. emulgatoare a unui stearat alcalin format cu: amoniac diluat 10%, trietanolamină 1-4%, soluţii de Na2CO3 sau K2CO3 1-2%.
• Acest săpun se formează în situ, în cursul preparării cremei, prin reacţia acidului stearic cu substanţa alcalină şi are rol de emulgator de tip L/H.
• în aceste baze se includ agenţi umectanţi ca: glicerol, propilenglicol.
• Mai pot conţine şi alte componente lipofile ca: ceară, cetaceu, uleiuri vegetale, uleiuri volatile
• Deşi utilizarea acestor creme cu car. evanescent este f. generalizată în cosmetică, ele nu pot fi fol. în dermato., dat. caracterului alcalin; au pH = 7,5-9.
3. HIDROGELURI = Geluri coloidale care se umflă / se dizolvă în prezenţa apei.
▪ Încorporarea apei - prin îmbibare, cu creştere de volum;
▪ Funcţie de cant. de apă fol. la îmbibare: proprietăţi reologice diferite:
--cantităţi mici de apă - proprietăţi elastice; cantităţi relativ mari- deformabilitate plastică; la volum mare- starea de sol.
Produse tixotrope, care în timp suferă sinereză (eliberarea apei din structura gelului, ca urmare a contractării reţelei şi a creşterii formaţiunilor cristaline).
Inerte fiziologic Sicative - formează film la locul de aplicare
Lavabile Utilizate în tratam. suprafeţelor păroase, mucoaselor, tegumentelor lezate
pH-ul poate fi reglat prin tamponare Vâscozitate puţin dependentă de teO
FORMULAREA GELURILOR
Formatori de gel;
• Hidrogeluri anorganice: bentonită, aerosil, hidroxid de aluminiu, veegum;
• Hidrogeluri organice: naturale: amidon, tragacanta, pectine, alginaţi; semisintetice: derivaţi de celuloză; sintetice: PVA, PEG, carbopoli
Agenţi de menţinere a umidităţii - glicerină, sorbitol, propilenglicol- (10-20%)
Conservant
Vehicul
HIDROGELURI ANORGANICE
Bentonita - argilă din clasa montmoriloniţilor; silicaţi hidrataţi de Al, asociaţi cu oxid de Mg, Fe şi Mn;
Moleculele sunt legate prin punţi de oxigen / cationi;
Structură stratificată, care absoarbe mari cantităţi de apă.
Gel tixotrop, pH = 8-10, dens, încărcat negativ;
Deshidratarea gelurilor se evită prin adăugare de glicerol 10%; ef. astringent şi de uscare a pielii se evită prin adaos de subst2 emoliente (ex. lanolină 10%,)
UNGUENTE 6
Bazele de unguent cu bentonită nu irită pielea, sunt bine tolerate cutanat, absorb secreţiile rănilor, reţin bacteriile;
Au proprietati sicative, astringente, dezodorizante.
Aerosil: *Acid silicic coloidal;
*În concentraţie de 8%- gel transparent, de consistenţa vaselinei;
*Bine suportat de piele, nu produce iritaţii, lipsit de incompatibilităţi;
*Se amestecă în orice proporţii cu baze grase;
Hidroxid de aluminiu coloidal - Asemănător chimic bentonitei;
Caracter cationic, pH 4,2-4,5 (grupări de acid acetic reziduale);
Vâscozit. creşte cu pH-ul;
Dispersia 3%- gel tixotrop;
Veegum - Proprietăţi asemănătoare bentonitei- silicat de aluminiu şi magneziu coloidal; Bază pt. geluri; în concentraţie de 10%- gel stabil;
HIDROGELURI ORGANICE
Amidon- Amylum *Amidon de grâu, porumb, cartofi
*Prin încălz. cu apă, partic2 de amidon se umflă  reţea afânată, care la rece se rearanj. într-un gel rigid.
*F.R.X.- Unguentum glyceroli- glicerolat de amidon;
Alginat de sodiu: *polimer de acid D- manuronic; puţin solubil în apă, formează săruri de Na solubile, soluţii pseudoplastice;
*gelurile sunt stabile la pH 4-10
*Alginatul de Ca este insolub. în apă; adaosul de săruri organice de Ca (gluconat, citrat) permite formarea de geluri rigide
*produse hemostatice resorbabile, utilizate în chirurgie.
Hidrogeluri cu polimeri semisintetici
Metilceluloza, Tyloza (MC) *Solubilă în apă rece (1-5ºC)- dispersie coloidală viscoasă;
*Hidrogelul de MC 5% - umectarea cu porţiuni de apă rece / fierbinte, completare cu apă răcită la 1-5ºC şi menţinere la frigider 12-24h
Carboximetilceluloza sodică CMC-Na: *Sarea de sodiu a policarboximetileterului celulozei; glicolat de celuloză;
*Formarea gelurilor este favorizată de prezenţa sărurilor de Al sau de valoarea scăzută a pH-ului;
*Se prepară la rece / la cald
Hidroxipropilmetilceluloza, Hipromeloza (HPMC): formează geluri clare;
Hidroxietilceluloza- mai puţin sensibilă la căldură ca MC; formează geluri f. clare.
Hidrogeluri cu polimeri sintetici
Alcool polivinilic (PVA): *Formează hidrogeluri în conc. de 20-25%
*Umectarea cu apă a substanţei solide, urmată de încălzire până la omogenizare;
*după aplicare locală  pelicule flexibile; se pot asocia plasticizanţi (glicoli, glicerolat de amidon) / SM care să real. o acţiune prelungită.
Polietilenglicoli (PEG, Macrogoli, Carbowaxuri): *Consistenţă dependentă de grd.l de polimeriz.: PEG 200-500- lichizi; PEG 700-1000- semisolizi; PEG 1500-10000- solizi,
*Diferitele sorturi de PEG sunt miscibile între ele, formând baze de unguent
PEG-uri: *Compuşi neionici, insensibili la acţiunea electroliţilor şi a metalelor;
*Nu se alterează, nu hidrolizează, nu râncezesc;
*Nu sunt iritanţi pt. ţesuturi; solubili în alcool etilic, insolubili în eter, grăsimi, uleiuri grase, parafine.
*Formează baze de unguent lavabile, cu slabe proprietăţi tixotrope, la anumite tensiuni de forfecare- caracter slab reopex.
*Bazele cu PEG nu influenţează activitatea glandelor sudoripare şi sebacee, nu obstruează porii;
*Au acţiune sicativă, astringentă, utilă în eczeme supurative
*PEG-urile se pot asocia cu uleiuri, lanolină, vaselină, rezultând cvasiemulsii.
*F.R.X.- Unguentum Macrogoli (amestec părţi egale de PEG 400 şi PEG 4000);
*DEZAVANTAJE: nu sunt total inerţi chimic (formează săruri de oxoniu cu gr2 hidroxil); higroscopici; micşorează act. antimicrobiană a unor conservanţi
Carbopoli (Carbomeri): *Polimeri ai acidului acrilic, sintetici, anionactivi
*Pulberi albe, higroscopice, uşoare;
*Conţin o proporţie ridicată de grupări –COOH;
*Mai multe sorturi, mai utilizate Carbopol 934 şi 940;
*Gelurile se obţin prin neutralizarea dispersiilor uşor viscoase cu soluţii de hidroxizi alcalini sau de amine.
*Vâscozitate max. la pH=6-11; vâsc. scade drastic la pH sub 3 şi peste 12, precum şi la lumină şi în prezenţa electroliţilor puternici.
*Neutralizarea se real. cu sol. de NH4OH 28%, NaOH10%, soluţii de TEA 50%, sub agitare continuă, până la gelificare (vâscozit. max. la pH =7)
*Geluri negrase, cedează rapid SM, bine tolerate de piele;
*În gelul de carbopol pot fi emulsionate şi componente grase;
*Gelurile pot fi autoclavate şi sunt stabile la congelare;
*Incompatibile cu ionii polivalenţi, electroliţi în concentraţii mari, polimeri cationici, acizi tari.
Alte substanţe auxiliare în componenţa unguentelor: FRX: recomandă folosirea antioxidanţilor şi conservanţilor antimicrobieni;
CONSERVANŢI ANTIMICROBIENI: ▪Prezenţa microorg2 în UNG2 poate provo. alterări: fermentaţie, degajare de gaze, miros neplăc., schimbări de cul., destructurare.
▪Încărcătura microbiană acceptată pt. prep2 aplicate local este la germeni saprofiţi 102 germeni/g sau/ml şi absenţa celor patogeni
Condiţii pt. un bun conservant: ▪spectru larg de acţ. ▪coeficient de partaj U/A echilibrat
▪inocuitate ▪activitate corespunzăt. la variaţii de pH
▪hidrosolubilitate ▪să nu fie activat de polimeri hidrofili / de tensioactivi;
▪compatibilitate cu materialul de condiţionare primară;
Agenţi conservanţi: Alcooli (alcool etilic, izopropilic, benzilic, clorobenzilic) Deriv. fenolici: benzofenol, timol, nipagin, nipasol, hexaclorofen);
Acizi: acid benzoic, acid sorbic, acid dihidoacetic (DHA) Derivaţi mercurici (borat fenilmercuric, tiomersal)- rar folosiţi în creme;
Derivaţi de amoniu cuaternar: clorura de benzalconiu
ANTIOXIDANŢI: ▪Necesari la UNG2 lipofile / tip emulsie;
▪acţion. prin 2 mec2: prin potenţ. redox inferior substanţei protejate; prin furnizarea unui radical liber, nestabil, at. de H (blocarea lanţului de reacţie)
▪Antioxidantul este eficace în grăsimi dacă indicele de peroxid < 5.
▪Antioxidanţii se pot asocia pt. creşterea eficacităţii;
tocoferol; BHA; BHT; NDGA; esteri ai acidului ascorbic, esteri ai acidului galic.
▪Sorbitolul, propilenglicolul, PEG-urile, acizii organici, au acţiune sinergică cu antioxidanţii fenolici.
PROMOTORI DE ABSORBŢIE: Cresc permeabilitatea cutanată
Dimetilsulfoxid (DMSO)- lichid incolor, dipolar, higroscopic, miscibil cu apa; puterea de penetrare dep. de conc.; prod. o gonflare puternică a str. cornos.
• dezavantaje: acţiune iritantă, miros de alicină, toxic oftalmic.
Agenţii tensioactivi: tensioactivii anionici se leagă de proteinele cutanate, producând o denaturare şi modificare tranzitorie; ex: azone, uree, acizi biliari;
UMECTANŢI: Hidrofilizează polimerii; unii solubilizează SM; ex: Propilenglicol, glicerol, sorbitol (2-20%), lactat de sodiu.
PREPARAREA UNGUENTELOR
Procedeul topirii - încălzirea componentelor ce formează excipientul, pt. a facilita amestecarea şi omogenizarea.
1. Se încălzesc toate componentele ce prezintă p.t. diferite şi apoi se răcesc sub amestecare continuă.
2. Topirea componentelor în ordinea descrescatoare a p.t.
SM2 se pot dispersa în baza de UNG prin: dizolvare (unguent – soluţie) / emulsionare(unguent – emulsie) / suspendare (unguent - suspensie)
UNG2 SOLUŢII -- SM este dizolvată în baza de UNG  dispersie moleculară (este repartizată uniform în masa excipientului)
În cazul bazelor grase, SMse aduc în excipientul topit fie direct, fie prin intermediu volatil; se amestecă până la răcire.
Unele substanţe care se dizolvă în baze produc scăderea consistenţei (necesită adăugarea de ceruri)
În cazul hidrogelurilor- SMse dizolvă îniţial în apă la cald sau la rece şi se omogenizează în baza de unguent.
UNGUENTE 7
UNG2 EMULSII --Prep. ung2 emulsie tip A/U: Dispersarea fazei hidrofile în faza grasă în care este încorporat emulgatorul;
S.M: se dizolvă în fazele în care sunt solubile;
după formarea emulsiei am. se răceşte sub agitare; în ac. etapă se pot introduce subst2 fin pulverizate.
substanţele volatile se adaugă la ~35ºC.
--Prep. ung2 emulsie tip U/A: Formulări cu fază lipidică dispersată în med. hidrofil (80-10%), la care se ad. umectanţi (5-10%) şi ag2 de emulsionare
Cremele U/A- evanescente- vanishing cream- după evap. apei lasă pe piele un film ceros (AG2, alc. graşi, ceruri)
2 2
UNG SUSPENSII -- SM insolubile atât în apă, cât şi în baza lipofilă se prelucrează ca suspensie.
Granulometria particulelor- (max. 50μm pt. unguentele dermatologice; max. 25μm pt. unguentele oftalmice).
Cant2 mici de pulb. se includ în bază după triturare cu ul. de paraf./o porţ. din baza topită/netopită; se cont. agita. până la am. cu toată cant. de excipient
SM2 se pulverizează şi se cern prin site corespunzătoare;
Unguentele care conţin substanţe suspendate peste 25% din masă- paste (au o consistenţă mai tare)
PREPARAREA UNGUENTELOR ÎN FARMACIE  Prep. UNG2 magistrale / oficinale este efect. de către farmacist / asistent de farmacie (sub supravegh. farma.); faze:
•verificarea reţetei;
•alegerea met. de prep., a ustensilelor, a recip2 de repartizare şi eventual selectarea unor SAux care nu sunt prescrise în formulă şi pe care farma. tb. să le
ad. pt. a obtine un UNG omogen stabil si eficace;
•cantărirea subst2 solide şi moi; măsurarea lichidelor;
•preparea bazei de UNG: fluidizarea excipientilor si prepararea bazei de UNG anhidre și hidratate + preparerea bazelor de unguent-hidrogeluri;
•dispersarea SM2 si altor SAux în baza de unguent; omogenizarea preparatului;
•transferul (repartizarea) UNG în recipient, ambalarea, aplicarea etichetei
•controlul organoleptic al preparatului
•păstrarea și eliberarea către pacient.
PREPARAREA UNGUENTELOR ÎN INDUSTRIE  Procedeul tehnologic cuprinde faze ce au loc în spaţii speciale şi cu aparatură specifică.
Etapele de prep. diferă după nat. bazei de UNG: Bazele anhidre/cu diverse cant2 de apă se prep. prin topire în recip2 de capacit. mare (10-100l), cu pereţi dubli
Masa limpede se filtrează într-un omogenizator;
SM este încorporată în timpul răcirii bazei (suspensie sau emulsie);
Amestecarea se execută până la răcire.
Spații de prod.: 9. Compartim. de stocare a compartimentelor mobile, murdare.
1. Compartim. de recepție și depozitare a mat2 prime. 10. Compartim. de preparare
2. Compartim. de acces al personalului. 11. Compartim. de umplere a recipientelor.
3. Compartim. de curățare, spalare, si uscare. 12. Compartim. de control recepție.
4. Compartim. de generare a vaporilor de apă 13. Compartim. de control macroscopic.
5. Compartim. de preparare și păstrare a apei ditilate. 14. Compartim. de depozitare a pachetelor cu prod.finit, în vederea efect.
6. Compartim. de topire a excipienților. buletinului de analiza.
7. Compartim. pt. stația pilot. 15. Compartim. de control al produselor finite care eliberează buletinul de
8. Compartim. de stocare a containerelor mobile, murdare care urme. să fie spălate analiza ce însoțește medicam2 la expediția din fabrică.
Echipamente de producție: Fiecare compartim. din spațiile de prod. este prev. cu echipam. specific:
Sisteme de manipulare si transport simple sau automate pt. materii prime.
Balante de cantarire si sisteme de masurare a lichidelor.
Containere- recipiente de otel inoxidabil, mobile, cu capac, pt. stocarea produselor semifinite.
Containere (tancuri), pt. prepararea unguentelor fabricate dinotel inoxidabil cu pereti dubli (manta), prin care circula vapori supraincalziti / apă rece.
Pompe pneumatice pt. tranferul unguentelor.
Diferite omogenizatoare: moara coloidală.
Fabricarea UNG2 în faza pilot – Prep. unor loturi mici de 2,5-25kg, pt. evaluarea clinică a prod. oferă obsevarea corectă a variațiilor în proc. tehn. / ale formulei
Fazele procesului tehnologic  Fabricarea ind. a UNG2 se real. la scara mare, pe baza unei fișe de fabric. și este divizată în loturi (sarje) de 250-500kg
1. Livrarea materiilor prime;
2. Cântărirea/măsurarea materiilor prime
3. Prepararea UNG: a. Fluidificarea excipientilor și prep. bazei de UNG anhidre /hidratate c. Dispersarea SM2 si a altor SAux în baza de UNG
b. Prepararea bazelor de UNG hidrogeluri d. Omogenizarea produsului.
4. Stocarea intermediară a UNG
5. Transferul unguentului în recipiente, marcare, grupare, ambalare. SCHEMA
Prepararea ung2: Metode de preparare a UNG2 sunt diferite în fcț de natura compon2 associate si a bazelor de UNG care intră în compoziția lor.
Metodele industriale sunt aceleași ca în farmacie, diferența constă în mărimea sarjei.
UNG cu baze anhidre  Conțin cantități f. mici de apa, se prepară prin procedeul fuziunii componentelor.
Subst2 liposolubile se diz. în baza de UNG fluidă fie sub formă de soluție, fie ca pulbere.
Subst2 solide insolubile în baza de UNG se pulverizează f. fin si se ad. în amestecul topit, sub agitare continuă.
UNG - emulsii și creme  Procesul tehn. este infl. de 3 factori: timpul de lucru, to de ameste., Lm depus.
2

a) Pregătirea fazelor  Bazele de unguente-emulsie se prep. în mod obișnuit la cald.

• Cele 2 faze se încălzesc separat la o to ce depinde de p. de top. a componentelor, în general la 60-80˚C.
• încălzirea este indispensabilă pt. topirea materiilor grase cât si pt. a accelera migrarea surfactantului în toata baza de UNG
• faza hidrofila se încălzește si ea la o tO cu 5˚C peste tO fazei lipofile, deoarece ea pierde mai usor căldură.
b) Am. fazelor  Cele 2 faze hidrofila + lipofila sunt în mod uzual amestecate la 70-72˚C, deoarece aceasta tO asigura o amestecare intimă.
• De aceea este f. important ca fazele să prezinte aprox. aceeași tO, de cele mai multe ori de 50-60˚C.
• tO de am. poate fi  cu cateva grade, dacă p. de top. al unei f. lipofile este destul de  pt. a preveni cristaliz. prematură / solidificarea compon2 grase
Dispozitive pt. prepararea UNG2 în industrie  Amestecătorul planetar: pt. cantităţi mici de UNG2
• Dispozitiv alcătuit dintr-o cuvă (10-100l), cu un agitator care se deplasează în jurul axului său şi totodată în jurul axului cuvei.
• UNG este detaşat de pereţi cu ajutorul unei raclete
• Cazane închise, cu pereţi dubli, prin care circulă vapori de apă iar în interior: 2 agitatoare care se mişcă în sens invers.
c) Răcirea amestecului la tO camerei  Viteza de racire este în general mica pt. a permite o amestecare adecvata atata timp cat produsul este lichid.
• Daca produsul solid se îngroașă mult după răcire poate include mult aer, se va urmări eliminarea lui mai ales în aceasta etapă.
• Adaug. subst2 volatile/ parfumuri în UNG2-emulsie L/H - cel mai bine să se efect. la 43-45˚C, pt. a facilita dizolv. lor în faza lipofilă incomplet răcită.
d) Omogenizarea UNG  UNG2-emusie, UNG2-suspensie, pastele și cremele necesită în continuare un tratam. pt. a asigura o dispersie fina a componentelor.
• Aceste produse sunt transportate sau aspirate cu pompe intr-un omogenizator selectionat în functie de gradul si viteza de agitare necesare.
Ex . de omogenizatoare: Moara coloidală, Moara cu cilindrii, Moara cu bile, Omgenizatoare cu valve, Omogenizatoare cu tubina, Omog. combinate
e) Maturarea UNG  După am.+ omogenizare, UNG  repaus la tO obiș., pt. structurarea gelică și realiz. consistentei semisolide definitive
Hidrogeluri -- Se real. prin umectarea pulberilor de macromolec2 naturale, semisintetice / sintetice cu un solvent hidrofob, apoi sunt agitate ușor în timp lung
• Pt. a evita includerea aerului se lucrează cu tancuri de amestecare sub vid și /sau pin dezaerare ulterioară.
• în cazul altor geluri o influență mare o au: temperatura, pH-ul mediului.
• SM se suspendă / se diz. în faza hidrofilă cu care se prepară gelul.
• Subst2 insolubile în apă se pot dizolva în mediu hidroalcoolic și ulterior se realiz. gelificarea.
CONDIŢIONAREA UNG2  Se realizează în borcane, cutii, tuburi
Materiale de amb.: sticlă transparentă sau opacă; conservare optimă; masă mare, ridică preţul produsului.
plastomeri: polietilenă cu densitate mare: cutii care se închid pin înfiletare şi se etanşeizează cu o garnitură.
metale lăcuite: tuburi: evită contaminarea microbiană, contactul cu aerul, umiditatea;
UNGUENTE 8
Tuburi metalice (din aluminiu)- capacit. 5-30-50 g pt. UNG2 dermatologice; 3,5-5 g. pt. UNG2 oftalmice.
Umplerea tubuilor în ind.: automatizat (de la baza tubului);
Închidere prin termosudare (la tuburile din plastic); cu o lamelă din aluminiu (tuburi metalice)
Ambalarea secundară- în cutii de carton
CONSERVAREA UNG2 Modificările posibile în UNG: reacţii de hidroliză, peroxidare, pierderea apei, etc.
Antioxidanţi liposolubili (hidrochinona, tocoferol, NDGA, BHT, BHA) / hidrosolubili (pirosulfiţi, cisteina, acid ascorbic).
Cremele cu conţin. mare de apă şi hidrogelurile necesită conservanţi; ex. nipaesteri, săruri cuaternare de amoniu, ac. benzoic, ac. sorbic
F. convenabili sunt nipaesterii (solubili în apă şi în grăsimi, risc scăzut de sensibilizare).
F.R.X.: unguentele se păstrează în recipiente bine închise, la cel mult 25ºC.
unguentele oftalmice se condiţionează în recipiente sterile, închise etanş, cu cel mult 10 g. unguent, la cel mult 25ºC.
CONDIŢII DE CALITATE ŞI CONTROLUL UNG2
• Descriere: aspect omogen, culoare şi miros caracteristic componentelor
• Omogenitate: se verifică cu lupa (4,5x)
• pH – se det. potenţiometric: 4,5 - 8,5;
• Mărimea partic2: det. se face pe o masă de UNG care conţine aprox. 10 mg. SM
max. 50μm (pt. 90% din partic2); pt. 10% din partic2 se admite max. 100μm.; pt. UNG2 oftalmice- max. 25μm; pt. 10% din partic2 se admite max. 50μm
• Sterilitate- UNG2 oftalmice, UNG2 care se aplică pe plăgi, arsuri, pielea sugarilor, UNG2 cu antibiotice.
• Masa totală pe recipient- poate prezenta abateri de la ± 10% la ± 2%.; pt. UNG2 oftalmice- ± 10%.
• Dozare
COMPORTAREA REOLOGICĂ A UNG2 Unguentele - geluri plastice pt. aplicaţie cutanată;
geluri tixotropice cu limită de curgere şi comportare plastică
Structura gelică (coerenţa dintre faze) + Rigiditatea scheletului solid şi echilibrul lui cu faza lichidă ??
Posibilitatea deformării reversibile sub influenţa temporară a unei forţe externe.
CONSISTENŢA UNG2 - factori ce o infl: Formularea bazei de UNG: raportul compon2 solide/lich., capac. de umectare a fracţiunii solide, forţele care form. struct. gelică
Tehnologia de fabricaţie; Condiţii de ambalare şi păstrare; Modul de aplicare pe piele
CONSISTENŢA UNG2 – met2 ce urmăr. deformarea / curgerea ub infl. unei forţe exterioare: capacitate de întindere, penetrometrie, plasticitate, viscozitate.
a. Deformarea corpurilor semisolide este: reversibilă spontan (elasticitate) / ireversibilă (fluiditate)
Curgerea plastică (Bingham): începe la o an. forţă de forfecare; curba nu va porni din origine; vâscoz.  proporţ. cu tens. de forfecare aplicată;
ex. UNG2 lipofile, creme, UNG2 tip suspensie cu substanţe suspendate în concentraţii mici.
Curgerea pseudoplastică: nu are punct limită de curgere; curgerea porneşte din punctul zero; ex. unele hidrogeluri
Curgerea dilatantă: Curgerea se declanş. la valori ridicate ale tens. de forfecare; Vâscozit.  cu tens. de forfecare; ex. paste, UNG2 tip suspensie.
Curgerea tixotropă: Caract. corpurilor plastice, pseudoplastice şi dilatante; se evidenţ. prin mărimea supraf. buclei de histereză; ex. sisteme cu buclă de
histereză ascendentă: hidrogel de CMC-Na, hidrogel de bentonită.
Corpuri reopexe: prezintă o curbă descendentă care se depărtează de punctul iniţial; vâscozitatea creşte după repaus.
b. Det. vâscozităţii UNG2 Vâscozitatea- proprietatea UNG2 cea mai aproape de noţiunea de consistenţă
– Proprietatea lichidelor în timpul curgerii de a opune rezistenţă la alunecarea a două straturi învecinate.
– Pt. sistemele de curgere nenewtoniene, vâscozit. depinde de forţa de forfecare aplicată.
Vâscozitatea aparentă- vâscozit. determinată la o singură forţă de forfecare;
FRX- det. cu vâscozimetrul rotaţional- Brookfield (măsoară mărimea cuplului de forţe necesar pt. a învinge rezistenţa la rotirea unui cilindru / disc în int. lichidului de an.)
c. Det. penetraţiei  Apreciază consistenţa UNG2 prin adâncimea de pătrundere în masa sa a unui corp (con de sticlă / metal) prin cădere liberă de la o an. înălţ.
Dispozitivul utilizat- penetrometru: Prezintă un con de oţel de 150 g, care pătrunde în UNG cu propria greutate, timp de 5 s.
Nivelul de pătrundere- zecimi de mm, corespunzătoare gradului penetrometric: 0,1 mm = 1º penetrometric.
ex. vaselina- 15-25 mm, corespunzător la 150-250º
d. Det. capacităţii de întindere: măsură a comportării UNG la admin. pe piele pt. a unge o supraf. prin intervenţia forţei de aplicare.
Analogie cu determinarea vâcozităţii
Determinare cu dispozitiv – extensiometru
Dispunerea centrală a unei cantităţi de UNG (1 g) între 2 plăci de sticlă
Capacitatea de întindere este cu atât mai mare cu cât suprafaţa extensiometrului este acoperită mai mult.
e. Det. capacit. de absorbţie a apei de către bazele de UNG  Conţinutul de apă dintr-o bază de UNG se exprimă prin:
Conținutul în apă absorbită (CA) - procentul maxim de apă absorbită de 100 g bază de UNG
Indicele de apă / cifra de apă (IA), este cant. max. de apă (g) pe care o pot reține 100g UNG anhidru la 15-20˚C, în timp de 24h.
Retenţia apei la stocare - se det. după obţinerea bazei de UNG; în prima fază- se introduce o cantitate de apă determinată până la saturare;
- după 48 de ore, baza de unguent este amestecată energic pt. eliminarea surplusului de apă;
- cantitatea de apă reţinută se det. prin cântărire.
Det. capacit. de eliminare a UNG2 din tub: Conţinutul din tub se expulzează cu diferite presiuni; se înregistr. greut. care det. expulzarea în 10s. a 0,5cm UNG
Det. elib. SM din UNG2 prin metode in vitro: Aproximează disponibilitatea de absorbţie a SM prin ȚES cutanat
 Metoda plăcilor cu agar / gelatină- cedarea şi difuziunea unei S.M hidrosolubile din baze de unguent.
--Gradul de difuziune - se apreciază: prin folosirea unui colorant ca subst. difuzibilă - printr-o r. chimică de precipitare / colorare în gel;
cu subst2 fluorescente / radioactive;
microbiologic (pt. SM antimicrobiene)
 Metoda de difuziune prin membrane semipermeabile: UNG se aduce pe supraf. membranei, care se întinde pe un tub de dializă
--difuzia SM se urmăreşte într-un mediu lichid, se dozează conţinutul de SMeliberat.
Det. elib. SM in vivo: Metodele urmăresc difuzia şi penetrarea SM prin bariera cutanată prin metode: histologice, histochimice, fizico-ch., radioactive, farmacologice
o Experienţe pe şobolani, cobai, iepuri, prin aplicare pe pielea rasă; SMdin sânge se dozează la anumite intervale de timp.
 Testul de acantoză- determină modificarea celulelor din stratul acantos (spinos, malpighian) sub influenţa bazelor de unguent sau a unguentelor.
Aprecierea modificărilor histologice pe pielea de cobai- după 10 zile de administrare.
Factorul de acantoză- raportul dintre grosimea epidermei tratate cu preparat şi grosimea epidermei netratate.
F = 1- subst2 care nu produc modificări ale stratului acantos, grosimea epidermei este nemoficată;
F = 1-1,5 - modificări nesemnificative; F = 1,6-1,9- aca. moderată; F = 2-4- aca. pronunţată F > 4- aca. f. puternică.
UNGUENTE STERILE
FRX- UNG2 oftalmice-UNG2 care se aplică pe plăgi, arsuri, pielea sugarilor: -se prepară cu baze de unguent cu proprietăţi emulsive / peliculogene;
-se fol2 met2 care le asig. sterilitatea şi permit evitarea unei contaminări microbiene
UNG2 cu antibiotice- se prepară aseptic.
Metodele de sterilizare: Prepararea aseptică (în unele cazuri + conservanţi antimicrobieni) / Sterilizare prin căldură uscată (140ºC, 180 minute):
ex. excipienţi lipofili, baze de unguent grase: lanolină, cetaceum, vaselină, parafină lichidă şi solidă, ulei de floarea soarelui, etc.
UNGUENTE OFTALMICE Se prepară aseptic
Baze de unguent liposolubile, neiritante.
Hidrogeluri: baze solubile în lichidul lacrimal, etalare uniformă, favorizează absorbţia SM
Folosirea emulgatorilor A/U creşte aderenţa la mucoasă şi difuzibilitatea
Emulgatorii cationici U/A sunt bine toleraţi (0,005-0,001%)
Substanţele solide suspendate - granulometrie max. 25μm.
Condiţionare: recipiente sterile, închise etanş, max. 10 g, la cel mult 25º C. Se pot condiţiona şi în recipiente unidoză.
UNGUENTE 9
Unguente aplicate pe piele şi mucoase - Baze de UNG emulsive, peliculogene; au consistenţă scăzută.
Unguente cu antibiotice - Prescrierea se va face după identificarea germenului patogen şi efectuarea antibiogramei;
o Baze pt. preparatele industriale anhidre, cu proprietăţi emulsive (timp de valabilitate 1-3 ani);
o Includere în hidrogeluri, după det. stabilităţii în baze.
UNGUENTE DE PROTECŢIE
--Prep. farma. semisolide destinate protecţiei pielii sănătoase faţă de noxele din diferite domenii de activitate (ind. ch., domeniul casnic)
--Agenţii nocivi: Hidrofili- apa, soluţii apoase, acizi, baze; Lipofili: solvenţi organici, uleiuri minerale, tetaclorură de carbon;
Agenţi corozivi din industria cimentului Agenţi sensibilizanţi ut. la prelucr. pieselor fine: crom hexavalent;
Raze UV cu lungimea de undă 3200-2900 Å Agenţi nocivi din industria hârtiei şi a pelucrării lemnului;
Condiţii pt. UNG2 de protecţie: Acţiune protectoare faţă de noxă, fără a se dizolva / amesteca cu aceasta;
Să form. o peliculă / un film continuu, elastic, care să reziste la acţ. noxei, dar şi a activităţilor din proc. de muncă.
Să nu irite şi să nu sensibilizeze pielea + Să nu favorizeze dezv. microorg2 + Să se îndepărteze prin spălări cu apă.
SUNT: UNG2 de protecţie cu rol de barieră mecanică: UNG2 hidrofobe + hidrofile; UNG2 de protecţie cu rol de barieră mecano-chimică; UNG2 fotoprotectoare.
UNG2 de protecţie hidrofobe -- protejează pielea de noxe hidrofile: baze grase, anhidre, sau baze emulsive A/U
UNG2 de protecţie hidrofile -- protecţie mecanică împotriva noxelor lipofile- hidogeluri organice şi anorganice, geluri de PEG, baze emulsive U/A.
UNG2 de p. cu rol de barieră mecano-ch. -- realiz. protecţie atât prin filmul realizat de baza de UNG, cât şi prin subst2 care neutralize., reduc/complexează
agent ch. ce poate declanşa dermatoze (acizi, baze, Cr6+, raze UV). EX: pt. reducerea Cr6+ la Cr3+ se ut.: hidrochinonă, ac. ascorbic, răşini schi. de ioni
2
UNG fotoprotectoare -- absorb razele UV medii (3200-2900Å), favorizând penetrarea razelor UV lungi (4000-3200Å), care activează melanogeneza.
Baze de UNG  hidrofobe, emul. A/U, U/A, hidrogeluri; tb. să realiz. un film protector rezistent la contactul cu apa; rezistenţa filmului  la asoc. cu ul. de silicon
Subst2 cu acţ2 de ecran: ZnO, TiO2, caolin, bentonită, talc, BaSO4, MgO, CaCO3; DEZAVANTAJE: întârzierea/suprimarea melanogenezei; inestetice la aplicare
Substanţe – filtru: derivaţi de ac. benzoic, acid salicilic, derivaţi de umbeliferonă, chinoleină, antipirină, etc.
Condiţii pt. subst2 cu rol ecran (filtru): să nu provoace dermite de contact sau alergice;
să nu accentueze acţ. nocivă a razelor UV;
să conţină grupe -SH , care  acţ. eritogenă a razelor UV şi moderează melanogeneza.
BIOFARMACIA. BIODISPONIBILITATEA
PENETRATIA ȘI ABSORBȚIA TRANSCUTANATĂ
▪Fo.farma. semisolide  destinate admin. pe piele / pe mucoase și sunt aplicate direct pe o membr. form. din mai multe straturi de CE2 cu selectivitate variabilă
▪Dat. supraf. mari, pielea constituie organul care reprez. cel mai mare contact cu mediul extern.
▪D.pdv structural și fiziol. pielea are bariere care se opun penetrației: Stratul cornos + Filmul hidrolitic acid + Fracțiunea hidrosolubilă + Fracțiunea liposolubilă
▪UNG2 ut2 pe piele se ut.pt.: acțiune locală: efect la suprafata pielii, efect de profunzime, acțiune regională sau acțiune sistemică (generală)
▪BD cutanată variază în fcț. de comp. ch. și nat. fizică a bazei de UNG: Baze lipofile Sisteme emulsionate L/H , H/L Pudre, loțiuni
Geluri Baze anhidre-hidrofile STT
▪Fcț. de nat. bazei de UNG s-a stabilit următ. ordine de cedare a SM2:
baze de UNG hidrocarburi > baze de UNG cu grăsimi animale și veg.> baze de UNG emulsii de tipul H/L > baze de UNG emulsii de tipul L/H > baze de UNG hidrofile
CĂILE DE PENETRAȚIE PRIN PIELE Căile transdermice (calea celulară) Prin peretele foliculilor pilosi Calea intercelulară
Calea transcelulară Pasajul prin anexele pielii Prin peretele glandelor sebacee / sudoripare
FACTORI CARE INFL. PENETRAȚIA ȘI ABSORȚIA SUBST2 PRIN PIELE
FACTORII FARMACO-TEHNOLOGICI
Factori dependenti de SM Solubilit. și coef. de repartiție a SM Masa molec. și mărimea partic2 Complexarea
Amestecul de solvent polari Formarea de micelle Forma cristalină
Constanta de difuziune Concentrația Volatilitatea
Factori care depind de baza de UNG si de tipul de UNG
Se are în vedere: a. optimizarea parametrilor termodinamici – solubilitate, coeficientul de repartiție
b. prepararea unei baze de UNG cu o vâscozitatea moderată
c. baza de UNG să aibă o valoare optimă de pH intre 6,7-7,5
d. utilizarea unei baze de UNG cu toleranța cutanată cu factorul 1-1,9
e. realizarea unei hidratări maxime a stratului cornos
f. utilizarea de promotori ai abs., capabili să reducă rezistența cutanată la difuzie ca; propilenglicol, acid oleic, laurilsulfat de sodiu etc.
FACTORI BIOLOGICI  Factori fiziologici
-variabilitatea anatomică - se poate considera ca la om permeabilitatea unei substante  în ordinea: Pielea palmară< antebrațe<gat<craniu<coapse< ureche.
-hidratarea cutanată și ocluzia – dep. de put. de hidratare a ȚES cu apă și capacit. de a pierde apă determinate de: -vit. cu care apa difuzează în straturile pielii
-vit. de evaporare a apei de pe supraf. pielii
-Starea pielii - are rol determinator în fen2 de penetrație și absorția prin piele.
-Irigarea cu vase de sange a pielii - Irigarea cu sânge infl. transportul transcutanat în funcție de zona în care are loc abs.
-hiperhidratarea -deshidratarea pielii
-Vârsta pielii -Creșterea temperaturii pielii
-Tipul de piele -Metabolismul pielii
Factori patologici -Stările patologice prez. o infl. dif. asupra permeabilitatii pielii - o poate mări / micșora. După lezarea pielii / după îndepărtarea startului
cornos, în decurs de 3 zile pielea reușeste să-și formeze o barieră temporară.
-Princip2 afecț2 care pot apărea sunt: dermatoze, psoriazis, ihtioza vulgară, deficiențe generate de alimentație, prin lipsa de AG2 esențiali.
Posibilități de mărire a penetratiei și absorției percutanate - modificarea adusă structurii SM pt. creşterea coeficientului de partiţie;
- creşterea conc. de subst. în fo.farma. (sisteme suprasaturate);
- intervenţii asupra stratului barieră prin diverse metode.
METODE DE ÎMBUNĂTĂȚIRE A ABSORBȚIEI PERCUTANATE : Metode pasive şi Metode active.
METODE PASIVE - Formulările moderne ale prep2 aplicate pe piele au fost îmbunătăţite cu scopul de a creşte forţele de difuziune a subst2 (activit.
termodinamică) / de a creşte permeabilitatea pielii
*Aceste ef2 sunt obţinute printr-o serie de met2: - sisteme suprasaturate - penetrarea pielii cu ajutorul solvenţilor;
- promotori de absorbţie - sisteme de vehicule cu lipozomi, microemulsii şi nanoparticule.
▲ Studiile în vivo pt. evidenţierea ef. de pretratare a pielii cu solvenţi: ac. oleic, izopropilmiristat, octanol, polietilenglicol 400 şi propilenglicol singur /
asociat cu acid oleic sau octanol, au dovedit îmbunătăţiri ale penetrării cutanate.
**Alţi solvenţi care  temporar impermeabilitatea cutanată: dimetilformaldehida, dimetilacetamida, alc. tetrahidrofurfurilic, etanol, benzen, ciclohexan,
tetraclorură de carbon, dimetilsulfoxid (DMSO)
**DMSO provoacă o gonflare puternică a stratului cornos, favorizând absorbţia corticosteroizilor, anestezicelor locale.
**Utilizarea sa este limitată dat. mirosului pătrunzător de alicină si a acţiunii iritante.
▲ Promotorii de absorbţie intervin în organizarea lipidică a stratului cornos în diverse moduri: -intercalarea promotorilor de absorbţie în lipidele lamelare;
-separarea lipidelor şi dezorganizarea structurii fazei lamelare.
METODE ACTIVE - Aceste modalităţi active de transport cutanat sunt reprezentate de: iontoforeza; abraziune cutanată; injecţii fără ace; radiaţii laser.
electroporaţia; microace; ultrasunete;