1.

Selectaţi enunţul corect referitor la substanţele chimice de referinţă:

a) prezintă un înalt grad de puritate;
b) se utilizează la prepararea soluţiilor volumetrice de molaritate exactă;
d) au o compoziţie chimică bine definită;
e) se utilizează pentru stabilirea factorului de molaritate al unei soluţii volumetrice.

2. Pentru determinarea cantitativă a metamizolului sodic din

"Compressi metamizoli natrici" 500mg, conform FR X s-a cântărit o cantitate de 0,8166g
pulbere de comprimate. Pulberea cântărită se agită cu 5mL apă şi 5mL acid clorhidric
0,02mol/L şi se titreaza cu 27mL soluţie titrată de iod 0,05mol/L (F=1.0134) în prezenţa de
amidon (I) până la albastru persistent. Să se calculeze cantitatea de metamizol sodic dintr-
un comprimat şi dacă acesta corespunde FR X ştiind că abaterea admisă este de ±5%. La 1
mL iod 0,05mol/L corespunde 0,0175g metamizol sodic x H2O, iar masa medie a
comprimatelor este 0,800g.
d) 0,469g/cpr.;
e) nu corespunde.

3. Selectaţi enunţul incorect, conform FR X, referitor la soluţia volumetrică de edetat

disodic:
d) se numeşte şi acid etilendiaminotetraacetic;

4. Pentru determinarea cantitativă a metamizolului sodic din

comprimatele de ALGOCALMIN de 0,500 g metamizol sodic pe comprimat s-a cântărit o
cantitate de pulbere de
comprimate corespunzătoare la 0,25 g metamizol sodic, s-a dizolvat în apă şi acid
clorhidric 0,02 mol/L şi s-a titrat
imediat cu iod 0,05 mol/L în prezenţă de amidon soluţie (I) până la coloraţie albastră
persistentă cel puţin două
minute. Ştiind că volumul de soluţie de iod 0,05 mol/L cu factorul F=1,000 consumat este
7,5 mL, 1 mL soluţie
de iod 0,05 mol/L corespunde la 0,01757 g metamizol sodic, iar masa medie a unui
comprimat este de 0,800 g,
precizaţi dacă cantitatea de metamizol sodic se înscrie în limitele prevăzute de FR X de ±
5% faţă de cantitatea
declarată:
d) 263,55 mg/comprimat, nu corespunde;

5. Dozarea acidului acetilsalicilic din comprimatele de Aspirină se face conform FR X:

c) titrimetric, cu hidroxid de sodiu, după dizolvare în alcool (R) neutralizat la fenolftaleină -
soluţie;

6. O cantitate de 0,2956 g MgSO4 x 7H2O se dizolvă în 100 mL apă şi se adaugă 5 mL

tampon amoniacal cu pH = 10, indicator eriocromT şi se titrează cu 24 mL complexon (III)
0,05 mol/L pâna la coloraţie albastră (F=1 ). 1 mL EDTA-Na2 0,05 M corespunde la
0,01232 g MgSO4 x 7H2O. Puritatea sulfatului de magneziu este:
b) 100%;

Page 1 of 32
7. Selectaţi enunţurile corecte referitoare la soluţia volumetrică de acid percloric, conform
FR X:
b) soluţia de acid percloric 0,1mol/L poate fi preparată în acid acetic anhidru;
d) factorul de molaritate se stabileşte cu hidrogenftalat de potasiu (s.r.);
e) soluţia de acid percloric 0,1mol/L poate fi preparată în dioxan.

8. Conform FR X, despre soluţia volumetrică de hidroxid de sodiu se poate spune că:

a) se păstrează în recipiente bine închise prevăzute cu dop de cauciuc;
c) soluţiile de hidroxid de sodiu 1mol/L şi 0,5mol/L se prepară prin dizolvarea în apă proaspăt
fiartă şi răcită a
hidroxidului de sodiu ( R);
d) este o soluţie de molaritate aproximativă;
e) factorul de molaritate se stabileşte cu acid oxalic (s.r.).

9. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la soluţiile volumetrice sunt corecte?

a) se numesc şi soluţii titrate;
d) concentraţiile soluţiilor volumetrice sunt de molaritate exactă sau molaritate aproximativă;
e) sunt soluţii cu o concentraţie bine stabilită.

10. Dintre indicatorii oficializaţi de FR X fac parte:

a) cristal violet;
b) tropeolina 00;
c) fenolftaleina;
e) albastru de bromfenol.

11. Referitor la dozarea acidului acetilsalicilic FR X prevedă că:

a) dozarea se face prin titrare cu o soluţie de NaOH 0,1N;
d) datorită prezenţei în molecula sa a funcţiei carboxil liberă, aspirina poate fi titrată direct cu o
soluţie de NaOH
0,1N;

12. Punctajul: 11. Factorul de molaritate oferă următoarele informaţii:

a) arată de câte ori o soluţie volumetrică de molaritate aproximativă este mai concentrată sau
mai diluată decât
soluţia corespunzătoare de molaritate exactă;
b) serveşte pentru conversiunea volumului soluţiei de molaritate aproximativă în volumul
corespunzator al
soluţiei de molaritate exactă;
e) factorul de molaritate al soluţiilor preparate cu substanţe chimice de referinţă este apropiat
de1,00000.

13. FRX prevede pentru dozarea codeinei baza condiţiile:

a) solventul este acid acetic anhidru (R);
c) soluţie titrată: acid percloric 0,1 mol/L;
e) dozarea se face în mediu neapos.

Page 2 of 32
14. Pentru dozarea acidului acetilsalicilic din comprimatele de aspirină de 0,500g acid
acetilsalicilic pe comprimat, s-au cântărit 0,600g pulbere de comprimate, s-au adăugat 20
mL alcool neutralizat, s-a încălzit pentru dizolvarea principiului activ, s-a adăugat
fenolftaleină şi s-a titrat cu 24 mL NaOH 0,1N cu F=1,00000, pâna la virajul indicatorului.
Calculaţi conţinutul în aspirină al comprimatelor şi precizaţi dacă ele corespund sau nu cu
prevederile FR X. Se cunoaşte masa moleculară a acidului acetilsalicilic M=180 şi că masa
medie a unui comprimat este de 0,800g. Referitor la conţinutul declarat în substanta activă,
FR X prevede o abatere de ±5%.
b) 576 mg/cp, nu corespund;

15. Se cântăresc cu exactitate într-un flacon Erlenmayer 0,354 g

pulbere de comprimate de Ciclobarbital 200 mg/cp, se agită 15 min cu 30 mL
dimetilformamidă (R) în prealabil
neutralizată la albastru de timol şi se titrează cu 10 mL metoxid de sodiu 0.1N cu F=1,0000
până la coloraţie
albastră. Să se precizeze care din variantele de mai jos redă corect concentraţia
comprimatelor luate în lucru şi dacă
ele corespund sau nu prevederilor FR X, stiind că: masa medie a comprimatelor este 0,340
g, masa moleculară a
ciclobarbitalului este M=236, iar abaterea admisă de FR X faţă de conţinutul declarat în
substanţa activă este de
±5%.
c) 226 mg/cp, nu corespunde;

16. Substanţele chimice de referinţă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

a) să aibă o compoziţie bine definită;
b) să fie stabile;
c) să prezinte un înalt grad de puritate;
d) să fie solubile în solventul ales;

17. Care din următoarele afirmaţii nu sunt adevărate referitor la clorhidratul de

papaverină:
a) dozarea clorhidratului de papaverină se realizează prin titrare directă cu acid percloric;

18. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate, referitor la codeină:

a) are caracter slab bazic;
b) se dozează cu acid percloric 0,1mol/L în dioxan;
c) se dizolvă în acid acetic anhidru;
e) se utilizează ca indicator cristal violet în acid acetic anhidru.

19. Care dintre următoarele afirmaţii nu sunt adevărate, referitor la fenobarbital:

a) se dozează în mediu apos;
d) are caracter slab bazic;

Page 3 of 32
20. Conform FR X, factorul de molaritate al soluţiei de HCl 0.5 mol/L se stabileşte
utilizând:
b) titrosubstanţa - hidrogenocarbonat de potasiu;
d) indicator metiloranj-soluţie;

21. Conform FR X, factorul de molaritate al soluţiei de tiosulfat de sodiu 0,05 mol/L se

stabileşte utilizând:
c) titrosubstanţa - dicromat de potasiu
e) indicator – amidon

22. Conform F.R. X nu se pot doza complexonometric următoarele substanţe:

c) bromura de sodiu;
d) benzoat de sodiu;

23. Conform F.R.X factorul de molaritate al soluţiei de acid percloric 0,1mol/L în dioxan se
stabileşte utilizând:
d) hidrogenoftalat de potasiu uscat în prealabil;

24. Conform F.R.X., factorul de molaritate al soluţiei de nitrat de argint 0,1 mol/L se
stabileşte folosind ca substanţă de referinţă:
b) clorură de sodiu;

25. Pentru care din sărurile bazelor organice medicamentoase cu acizii, nu se aplică
titrarea directă în mediu neapos cu acid percloric 0,1 mol/L:
d) clorhidraţi;

26. Titrosubstanţele folosite pentru prepararea soluţiilor volumetrice trebuie să

îndeplinească următoarele condiţii:
a) să fie stabile;
b) să aibă o compoziţie bine definită;
d) să fie solubile în solventul ales;

27. Punctajul: 4Alegeţi definitia corectă a noţiunii de "indice de aciditate" (conform FR.
X). Indicele de aciditate este :
d) masa de hidroxid de potasiu (exprimată în mg) necesară pentru neutralizarea acizilor graşi
liberi dintr-un gram
de probă;

28. Alegeţi definiţia corectă a noţiunii de "indice de ester" (conform FR X). Indicele de
ester este :
b) masa de hidroxid de potasiu (exprimată în mg) necesară pentru neutralizarea acizilor graşi
rezultaţi din
saponificarea masei de 1 g probă analizată;

29. Alegeţi definiţia corectă a noţiunii de "indice de peroxid" (după FR X). Indicele de
peroxid este:

Page 4 of 32
e) numărul de mL de soluţie de tiosulfat de sodiu 0,01 M, oxidat de iodul eliberat din acidul
iodhidric prin
acţiunea peroxizilor din 1 gram probă analizată.

30. Alegeţi definiţiile echivalente cu cea din FR-X a noţiunii de "indice de iod". Indicele de
iod este :
b) masa de iod (în mg) fixată prin reacţie chimică de 0,1 grame proba analizată;
e) masa de iod (în grame) fixată prin reacţie chimică de 100 grame probă analizată.

31. Alegeţi reactivii necesari pentru prepararea soluţiei de titrare în vederea determinării
umidităţii unui medicament prin metoda Karl Fischer.
c) piridină, iod, metanol absolut şi bioxid de sulf;

32. Punctajul: 4Conform FR X, definiţia indicelui de saponificare este echivalentă cu:

b) numărul de mg de hidroxid de potasiu necesar pentru neutralizarea acizilor liberi şi a acizilor
rezultaţi din
saponificarea a 1 gram probă de analizat;

33. Indicaţi mediul (solventul) şi reactivul de titrare potrivit pentru determinarea

cantitativă titrimetrică a unui alcaloid (substanţa cu caracter slab bazic).
b) titrarea se execută în mediu de acid acetic cu acid percloric drept reactiv de titrare;

34. La determinarea titrimetrică a fenobarbitalului (masa moleculară 232,2 g/mol) FR X

prevede utilizarea dimetilformamidei drept solvent şi soluţie 0,1 M de metoxid de sodiu
drept agent de titrare. În aceste condiţii fenobarbitalul se titrează ca un acid monobazic. În
vederea analizei unei soluţii injectabile de fenobarbital în propilenglicol (concentraţia
declarată este 100 mg/mL) se titrează, conform descrierii de mai sus, un volum de 5 mL
soluţie injectabilă, în prezenţa indicatorului de albastru de timol, consumând 20,15 mL
soluţie de titrare. Cât la sută din concentraţia declarată este concentraţia fenobarbitalului
în proba analizată ?
a) 93,58 %;

35. La titrarea clorhidratului de metadonă cu acid percloric, executat în mediu de acid

acetic, se adaugă în vasul de titrare acetat de mercur(II). Rolul acestuia este :
e) de a bloca anionul clorură într-o formă greu disociabilă (HgCl2).

36. Se efectuează, în conformitate cu FR X, determinarea umidităţii unui medicament prin

metoda Karl Fischer, utilizând o soluţie de titrare cu titrul T = 8,846 mg/mL. Determinarea
se execută pe o probă cu masa m = 0,4570 g. După dizolvare în etanol anhidru proba se
titrează cu reactivul Karl Fischer consumând, pâna la atingerea punctului de echivalenţă,
volumul V1 = 12,6 mL de reactiv. La titrarea unei probe martor consumul de reactiv este
V2 = 0,2 mL. Umiditatea probei, exprimată în procente de apă (m/m), este:
d) 24,0 %;

37. Conform FR X, glicerofosfatul de calciu se determină, prin titrare cu:

b) complexon III;

Page 5 of 32
e) hidroxid de sodiu.

38. Oxidul de zinc se determină, conform FR X, utilizând:

b) edetat disodic;
d) complexon III;

39. Prin titrare cu hidroxid de sodiu se pot determina:

a) acidul acetic;
b) acidul benzoic;
e) acidul aspartic.

40. Prin titrare cu acid percloric 0,1 M în mediu anhidru se poate determina:
a) codeina;
b) diazepamul;
c) flunitrazepam;

41. Acidul aspartic se determină prin titrare:

b) în mediu apos;
c) cu hidroxid de sodiu 0,1 M;
d) acido-bazică;

42. Camforul se determină, conform FR X:

e) gravimetric.

43. Conform FR X, la monografia "Unguentum zinci oxydi 10%" la parametrul dozare se

prevede:
a) soluţia titrată utilizată la determinarea principiului activ din unguent este edetat disodic
0,05mol/L;
c) dozarea are loc la pH=10 asigurat de tampon amoniacal;
e) indicatorul utilizat este negru erio T .

44. Alegeţi afirmaţiile corecte privind soluţiile volumetrice:

a) la prepararea soluţiilor volumetrice se foloseşte apă distilată proaspăt fiartă şi răcită;
c) factorul de molaritate se verifică periodic;
e) păstrarea soluţiilor volumetrice se face în recipiente bine închise, ferite de lumină.

45. Factorul de molaritate (F) se stabileşte:

a) pe o substanţă chimică de referinţă;
b) cu o soluţie volumetrică cu factor de molaritate cunoscut;

46. FR X prevede pentru determinarea cantitativă a clorhidratului de efedrină:

a) dozare în mediu neapos cu acid percloric în dioxan, în prezenţă de galben de metanil ca
indicator;

47. FR X recomandă ca dozarea hidrogenomaleatului de prometazină să se efectueze astfel:

Page 6 of 32
c) prin titrare în mediu neapos, cu acid percloric în dioxan, după dizolvare în cloroform utilizând
ca indicator
galben de metanil în dioxan;

48. Molaritatea soluţiilor volumetrice poate fi:

b) exactă, cântărirea substanţei de referinţă făcându-se până la ultima zecimală prevăzută în text;
c) aproximativă şi se determină experimental cu ajutorul unei substanţe chimice de referinţă,
stabilindu-se în
acelaşi timp şi factorul de molaritate;
e) aproximativă şi se referă la soluţiile volumetrice preparate din substanţe care nu îndeplinesc
condiţiile
substanţelor chimice de referinţă.

49. Substanţele chimice de referinţă (titrosubstanţele) trebuie să îndeplinească următoarele

cerinţe:
a) să aibă compoziţia bine definită;
c) să aibă un grad înalt de puritate;
e) să fie solubile în solventul ales.

50. Selectaţi enunţul incorect referitor la dozarea volumetrică a diazepamului:

b) diazepamul are un caracter slab acid;

51. Selectaţi enunţurile corecte referitoare la dozarea volumetrică a procainei din soluţia
"Iniectabile procaini hydrochloridi", conform FR X:
a) este o dozare nitritometrică;
b) se realizează după o extracţie prealabilă a procainei în cloroform şi prelucrarea reziduului
după evaporare;
d) soluţia titrată utilizată este NaNO2 0,1N;

52. Selectaţi enunţurile corecte referitoare la dozarea volumetrică a fenobarbitalului acid,

conform FR X:
a) este o metodă de dozare acido-bazică;
c) solventul utilizat este dimetilformamida în prealabil neutralizată;
e) soluţia titrată utilizată este metoxidul de sodiu 0,1N.

53. Care dintre următoarele enunţuri referitoare la soluţiile volumetrice sunt corecte ?
b) factorul de molaritate se notează cu F şi are ca indice molaritatea la care se referă;
c) se numesc şi soluţii titrate;
e) au o concentraţie bine stabilită.

54. Care dintre următoarele enunţuri referitoare la factorul de molaritate sunt corecte?
a) factorul de molaritate al soluţiilor volumetrice preparate cu substanţe chimice de referinţă este
1,0000;
c) arată de câte ori o soluţie volumetrică aproximativă este mai concentrată sau mai diluată decât
una de
molaritate exactă;

Page 7 of 32
e) serveşte pentru conversiunea volumului soluţiei de molaritate aproximativă în volumul
corespunzător al
soluţiei de molaritate exactă.

55. Selectaţi enunţurile incorecte referitoare la soluţiile volumetrice:

b) conform FR X, la prepararea tuturor soluţiilor volumetrice se foloseşte apa distilată sterilă şi
apirogenă;
d) la soluţiile volumetrice instabile factorul de molaritate se stabileşte o dată la 3 luni;

56. Dozarea acidului ascorbic din comprimatele oficinale în FR X, "Compressi acidi

ascorbici" 200mg/cpr, se realizează astfel: se cântăreşte la balanţa analitică o cantitate de
0,3612g pulbere de comprimate, se agită timp de 2min cu 10mL apă şi 1 mL acid clorhidric
100g/L (R), se adaugă 2mL amidon soluţie (I) şi se titrează cu 20mL iodat de potasiu
0,0167mol/L până la coloraţie albastru persistent. Să se calculeze cantitatea de vitamină C
dintr-un comprimat şi să se precizeze dacă acestea corespund FR X, ştiind că abaterea
admisă este de ±5%. La 1mL iodat de potasiu 0,0167mol/L corespunde 0,008806g acid
ascorbic, iar masa medie a comprimatelor este 0,35 g:
b) nu corespunde;
e) 170 mg/cp.

57. Care dintre următoarele substanţe medicamentoase pot fi dozate prin metoda
argentometrică?
a) clorura de potasiu;
e) bromura de sodiu.

58. Care afirmatii sunt reale în cazul unei titrări în mediu neapos:
b) alcoolul metilic este un solvent amfiprotic;
c) dimetilformamida poate fixa protoni fiind un solvent protofilic;
d) benzenul este un solvent inert;

59. Condiţiile care trebuie să le îndeplinească un adsorbant utilizat ca fază staţionară (în
HPLC) sunt:
e) să aibă granulaţie fină.

60. Activarea plăcilor cromatografice de silicagel constă în:

a) eliberarea centrilor adsorbanţi ai silicagelului;

61. Care afirmaţii referitoare la metoda CSS sunt corecte?

b) metoda CSS se poate utiliza pentru a stabili puritatea unei substanţe;
d) detecţia substanţelor separate prin CSS se bazează pe derivatizarea analiţilor pentru a obţine
spoturi
colorate sau fluorescente;
e) detecţia substanţelor separate prin CSS se poate realiza prin spectrometrie de fluorescenţă.

Page 8 of 32
62. Cromatografia de lichide de înaltă performanţă (HPLC) este o metodă fizico - chimică
de separare cromatografică:
b) în care faza mobilă este un lichid introdus în coloana sub presiune;

63. Cunoscând distanţa parcursă de analit, de la start până la mijlocul spotului (d1) şi
distanţa parcursă de faza mobila (d2) de la start la front, se poate calcula valoarea Rf:
a) Rf = d1 / d2, mai mic sau egal cu 1;

64. Ştiind că, gradul de separare a două substanţe într-o cromatogramă se defineşte prin
noţiunea de rezoluţie (Rs), sunt adevărate următoarele afirmaţii referitoare la rezoluţie, cu
excepţia:
d) rezoluţie bună pentru două picuri adiacente presupune diferenţe foarte mici între tR a
componentelor;
e) rezoluţia scade cu odată cu creşterea numărului de talere teoretice N.

65. Un gaz-cromatograf este alcătuit din:

a) rezervorul de gaz;
b) coloana cromatografică;
c) injectorul-evaporatorul;
e) detector.

66. Detectorii care pot fi utilizaţi în HPLC sunt:

b) refractometric;
d) detectorul UV-VIS;
e) detectorul de fluorescenţă.

67. În cromatografia cu fază inversă, faza staţionară este:

b) nepolară;
e) silicagel grefat cu lanţuri hidrocarbonate.

68. În cromatografia în fază gazoasă separarea componentelor unui amestec complex se

realizează datorită unor procese de repartiţie sau absorbţie între:
b) faza mobilă gazoasă şi faza staţionară lichidă;
d) faza mobilă gazoasă şi faza staţionară solidă;

69. Cromatografia în fază gazoasă permite separarea:

b) substanţelor uşor volatilizabile la temperaturi mai mici de 400°C;
d) substanţelor volatile stabile la temperatura lor de volatilizare;

70. Valoarea Rf a unei substanţe, Rf = h1/h2:

b) serveşte pentru identificarea unei substanţe prin compararea cu Rf-ul substanţei etalon;

71. Caracteristici comune metodelor cromatografice sunt:

a) analiţii din amestec se repartizează între faza staţionară din coloană şi faza mobilă;
b) cele două faze (mobilă şi staţionară) sunt nemiscibile;
c) între cantităţile de analiţi repartizaţi între cele două faze există un echilibru;

Page 9 of 32
e) separarea constă în eluarea continuă a analiţilor ce părăsesc succesiv coloana.

72. Termenul de "eluţie izocratică", utilizat în cromatografia cu faza mobilă lichidă

(HPLC) se referă la:
d) compoziţia eluentului şi exprimă faptul că în timpul separării cromatografice compoziţia
eluentului este
nemodificată;

73. În HPLC pot fi utilizate ca faze staţionare:

a) solide polare;
b) solide nepolare;
d) lichide impregnate pe un solid inert;

74. Componenta chimică a unui amestec migrează în timpul analizei cromatografice în

strat subţire parcurgând distanţa H1= 4,5 cm în timp ce frontul eluentului parcurge
distanţa H2 = 18,0 cm. Identificaţi valorile corecte ale parametrului Rf .
d) Rf = 0,25;

75. Selectaţi enunţul incorect referitor la cromatografia de gaze:

b) temperaturile de lucru sunt cuprinse între 600-800 °C;

76. În cromatografia de lichide de înaltă performanţă (HPLC):

b) faza mobilă este formată din solvenţi organici mai puţin polari;
d) faza mobilă este formată din solvenţi polari;

77. Măsurarea densitometrică a analiţilor separaţi prin CSS se poate face prin:
a) transmisie;
b) reflexie;
d) emisie fluorescentă;
e) stingerea fluorescenţei.

78. În cromatografia de lichide de înaltă performanţă, gradientul de fază mobilă se referă

la:
b) compoziţie (concentraţie);

79. Selectaţi enunţul incorect referitor la identificarea substanţelor în cromatografia pe

strat subţire:
e) valoarea Rf pentru o substanţă poate fi utilizată la identificare dacă este mai mare decât 1.

80. Selectaţi enunţurile corecte referitoare la cromatografia de lichide sub presiune:

a) este o metodă fizică de separare oficinală în FR X;
b) faza staţionară este un solid cu granulaţie fină sau un solid inert impregnat cu un lichid;
e) faza mobilă este un lichid.

81. În cromatografia de gaze:

b) faza mobilă este numită gaz-purtător;

Page 10 of 32
c) faza staţionară este un solid sau un lichid impregnat pe un suport solid inert;
e) rezultatele se prezintă sub forma unui grafic semnal-timp numită cromatogramă.

82. Referitor la faza mobilă în cromatografia de schimb ionic, selectaţi enunţurile corecte:
c) favorizează ionizarea analiţilor din soluţii;
d) are o constantă dielectrică mică;
e) favorizează ionizarea grupărilor funcţionale ale răşinilor schimbătoare de ioni.

83. La baza tuturor metodelor cromatografice de separare stau următoarele procese

fundamentale:
b) repartiţia între faza staţionară şi faza mobilă;
c) adsorbţia pe suporturi solide;
d) excluderea-difuzia;
e) schimbul ionic.

84. Indiferent de tehnica aleasă, metodele cromatografice au câteva aspecte comune:

a) analiţii din amestec se repartizează între faza mobilă şi faza staţionară, care sunt nemiscibile;
c) între cantităţile de analiţi repartizaţi între cele două faze nu există un echilibru dependent de
însuşirile fiecărui
analit;
e) sub acţiunea fazei mobile, migrarea analiţilor de-a lungul fazei staţionare are loc cu viteze
diferite.

85. Selectaţi mărimile care caracterizează reţinerea analiţilor în coloana cromatografică,

respectiv pe faza staţionară:
a) volumul de retenţie (VR);
c) factorul de capacitate (k`);
e) timpul de retenţie (tR).

86. Selectaţi enunţurile corecte referitoare la cromatografia de lichide sub presiune:

c) în cazul în care compoziţia fazei mobile se menţine constantă pe toată durata determinării
aceasta poarta
numele de eluţie izocratică;
d) în cazul în care compoziţia fazei mobile se modifică pe durata determinării aceasta poartă
numele de eluţie cu
gradient;
e) sistemul de detectare trebuie să permită determinarea cantitativă a componentelor eluate.

87. La ce se referă termenul de "eluţie izocratică", utilizat în cromatografia cu fază mobilă

lichidă şi ce exprimă accesta?
a) termenul se referă la compoziţia eluentului şi exprimă faptul că în timpul separării
cromatografice compoziţia
eluentului este nemodificată;

88. Selectaţi enunţurile corecte referitoare la cromatografia pe strat subţire:

a) pot fi separaţi ioni anorganici;

Page 11 of 32
c) pot fi separaţi complecşi organo-metalici;
d) cele mai utilizate faze staţionare sunt cele de silicagel;
e) pot fi separaţi compuşi organici.

89. Selectaţi enunţurile corecte referitoare la CSS:

a) identitatea substanţelor separate prin CSS nu se poate stabili numai pe baza valorilor Rf;
c) se poate utiliza pentru stabilirea purităţii unei substanţe;
e) valoarea calculată a Rf-ului unei substanţe trebuie să fie constantă pentru experienţe efectuate
în aceleaşi
condiţii.

90. Aparatura utilizată în cazul metodei cromatografice pe hârtie cuprinde:

a) vase din sticlă cu închidere etanşă;
b) benzi de hârtie cromatografică;
e) micropipete.

91. Selectaţi enunţurile corecte referitoare la tehnica de cromatografie pe hârtie (CH):

a) poate fi ascendentă sau descendentă;
b) saturarea vasului cromatografic nu este obligatorie în CH;
e) cromatografierea se efectuează la o temperatură cuprinsă între 20°C şi 25°C.

92. Aparatura necesară pentru realizarea unei cromatograme prin cromatografie pe strat
subţire (CSS) cuprinde:
b) vase cromatografice din sticlă cu posibilitate de închidere etanşă;
c) plăci cromatografice din sticlă şi alte materiale;
e) micropipete şi microseringi pentru aplicarea probelor.

93. Selectaţi enunţurile corecte referitoare la tehnica cromatografică pe strat subţire:

a) dacă nu se prevede altfel, înaintea determinării vasul cromatografic se saturează cu vaporii
developantului
timp de 30 minute;
c) punerea în evidenţă a petelor de pe cromatogramă se efectuează prin examinarea acestora ca
atare sau după
tratare cu reactivi potriviţi;
e) placa cromatografică se introduce în vasul cromatografic pe cât posibil în poziţie verticală.

94. Care dintre următoarele enunţuri nu sunt adevărate cu privire la eluţia selectivă în
analizele ion cromatografice:
a) se eluează un singur ion din cei reţinuţi cu ajutorul unui eluent judicios ales;
e) coeficienţii de repartiţie trebuie să fie foarte diferiţi.

95. La determinarea concentraţiei componenţilor separaţi prin GC se pot folosi:

c) lărgimea picului la bază;
d) metoda normării ariilor;
e) metoda curbei de calibrare.

Page 12 of 32
96. Termenul de "cromatografie cu fază inversă", utilizat în controlul medicamentelor se
referă la faptul că:
a) faza mobilă este polară;
d) faza staţionară este nepolară;

97. Agar-agarul, numit şi geloză este un polizaharid care se obţine prin extracţie din:
a) alge;

98. Eficacitatea coloanei cromatografice exprimă capacitatea ei de a da picuri cât mai:

a) simetrice;
d) strâmte;
e) înguste din punct de vedere al bazei.

99. Cei mai utilizaţi detectori în HPLC sunt:

b) detectorul UV;
c) detectorul amperometric;
d) detectorul refractometric;
e) detectorul electrochimic.

100. Etapele analizei cromatografice sunt:

a) identificarea analiţilor separaţi;
b) înregistrarea cromatogramelor;
d) calcularea ariilor picurilor şi a altor parametrii;

101. Lărgirea picurilor cromatografice:

c) depinde de eficacitatea coloanei;

102. În cromatografie, timpul de retenţie maxim al unui analit se defineşte ca fiind:

a) timpul care se scurge de la injecţia probei de analit în coloană şi ieşirea picurilor analitului în
detector;
c) raportul între lungimea coloanei cromatografice şi viteza liniară medie de deplasare a
analitului în coloană;

103. Numărul platourilor teoretice (N) caracterizează eficacitatea coloanei cromatografice

şi este dependent de:
a) lungimea coloanei;
b) înăltimea platoului teoretic;
c) dinamica fazei mobile;

104. Pentru cromatografia de repartiţie, faza mobilă trebuie să îndepinească următoarele

cerinţe:
a) să aibă o mare putere de dizolvare dar să nu interacţioneze chimic cu analiţii din probe;
c) să nu dizolve faza staţionară şi să nu interacţioneze cu aceasta;
d) să fie compatibilă cu sistemul de detecţie;

Page 13 of 32
105. Pentru cromatografia de repartiţie, faza mobilă trebuie să îndeplinească următoarele
cerinţe:
e) să dizolve analiţii dar să nu interacţioneze chimic cu aceştia.

106. Alegeţi răspunsurile corecte cu privire la cromatografia pe hârtie:

b) hârtia cromatografică constituie suportul de fază staţionară;
d) hârtia cromatografică are un caracter hidrofil;

107. Care din afirmaţiile de mai jos sunt corecte:

b) identitatea substanţelor separate prin CSS nu se poate stabili numai pe baza valorilor Rf;
c) CSS se poate utiliza pentru stabilirea purităţii unei substanţe dacă se respectă anumite
condiţii;
e) în CSS este posibilă derivatizarea analiţilor pentru a obţine pete colorate fluorescente.

108. În cromatografia de lichide de înaltă performanţă cu gradienţi:

c) se modifică compoziţia fazei mobile;
d) eluţia programată cu gradienţi are rostul de a îmbunătăţi eficacitatea separării cromatografice;
e) se modifică polaritatea fazei mobile prin folosirea amestecurilor de solvenţi.

109. În cromatografia în strat subţire se pot realiza migrări ale analiţilor:

e) ascendente, descendente,orizontale, radiale.

110. Printre detectorii folosiţi în cromatografia de lichide de înaltă performanţă se

numără:
a) detectorii de absorbanţă (UV, VIS, IR);
b) detectorul de fluorescenţă;
d) detectorul refractometric;
e) detectorul electrochimic.

111. Determinarea substanţelor prin CG este posibilă în condiţiile în care:

a) acestea pot fi aduse în stare de vapori fără a suferi degradare sau transformare;
b) nu interacţionează cu gazul vector;
d) nu au efect coroziv asupra instalaţiei;

112. Conform FRX, în cromatografia de gaze, faza staţionară poate fi:

a) un solid;
b) un lichid impregnat pe un suport solid inert;

113. Care dintre următoarele enunţuri referitoare la cromatografia de lichide de înaltă

performanţă sunt corecte:
a) se caracterizează printr-un proces de separare a componentelor unui amestec complex pe baza
distribuţiei între
faza staţionară şi faza mobilă;
b) faza staţionară poate fi un solid sau un lichid adsorbit pe un suport inert;

114. Selectaţi afirmaţiile corecte referitoare la metoda HPLC:

Page 14 of 32
a) timpul de retenţie tR reprezintă perioada de timp care trece de la injectarea probei şi
înregistrarea picului
componentului de analizat;
b) cromatograma este reprezentarea grafică a variaţiei parametrilor fazei mobile (absorbanţa,
fluorescenţa) în
timp;
d) în eluţia izocratică compoziţia fazei mobile este constantă pe tot parcursul analizei;

115. Selectaţi fazele staţionare care pot fi utilizate în CSS:

a) silicagel;
c) alumina;

116. Care dintre afirmaţiile referitoare la tehnicile cromatografice sunt adevărate?

b) în tehnica ascendentă migrarea solventului se realizează datorită forţei de capilaritate;
e) tehnica bidimensională presupune developarea în sisteme diferite de solvenţi.

117. Revelarea unei hârtii cromatografice se poate realiza:

a) prin iradierea cu radiaţii UV;
b) prin pulverizarea pe hârtie a unor reactivi corozivi;
c) în urma tratării hârtiei cromatografice cu reactivi de culoare;

118. Cum se poate realiza analiza cantitativă a componentelor separate pe hârtie ?

a) prin stabilirea unei relaţii între suprafaţa spoturilor şi concentraţia componentelor de
determinat;
b) prin tehnica planimetrică;
d) prin metode optice;

119. În domeniul UV-VIS, absorbanţa unei substanţe variază direct proporţional cu:
b) grosimea stratului de soluţie străbătut;
d) masa moleculară a substanţei de analizat;

120. Cantitatea de 0,100 g prednison s-a dizolvat în 50 mL alcool absolut (R) şi s-a
completat la 100 mL cu acelaşi solvent. 1 mL din această soluţie s-a diluat cu alcool absolut
(R) la 50 mL într-un flacon volumetric şi s-a citit absorbanţa A = 0,620 la lungimea de
undă de 240 nm. Ştiind ca absorbanţa specifică la 240 nm este 310, puritatea prednisonului
este:
c) 100%;

121. Alegeţi afirmaţia corectă:

b) spectrele în UV sunt spectre de rotaţie pură;

122. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la determinările spectrofotometrice UV-

VIS sunt corecte?
a) concentraţiile soluţiilor se aleg astfel încât valorile absorbanţelor să fie cuprinse între 0,30 şi
0,70;

Page 15 of 32
d) dacă nu se prevede lichidul de compensare, determinarea se efectuează folosind ca lichid de
compensare
solventul de la prepararea soluţiei probă;

123. Determinarea cantitativă a unei substanţe medicamentoase prin metoda

spectrofotometrică UV-VIS se poate realiza utilizând:
a) absorbanţa molară determinată;
b) curba de calibrare trasată;
d) un etalon al aceleaşi substanţe cu o concentraţie cunoscută Ce;
e) absorbanţa specifică.

124. Determinarea cantitativă prin metoda spectrofotometrică se poate realiza:

b) folosind absorbanţa specifică;
d) utilizând o curba de calibrare;
e) folosind un etalon de concentraţie cunoscută.

125. Conform FR X, spectrul în ultraviolet al soluţiei de etamsilat din "Iniectabile

Etamsylati" prezintă două maxime la 221nm şi 301nm, iar absorbanţele citite la cele două
maxime sunt Ap=0,740, respectiv Ap=0,500. Să se precizeze dacă soluţia injectabilă
corespunde din punct de vedere al purităţii ştiind că raportul absorbanţelor determinate la
221nm şi 301nm trebuie să fie cuprins între 1,44 şi 1,50.
c) 1,480;
e) corespunde.

126. Lungimea de undă nu se poate exprima în:

c) inversul cm (cm-1);

127. Solvenţii utilizaţi la pregătirea probelor pentru citirea în UVVIS trebuie să

îndeplinească următoarele condiţii:
b) să nu interacţioneze cu substanţa de analizat;
c) să nu absoarbă în aceeaşi regiune spectrală cu substanţa de analizat;

128. Spectrofotometrul de absorbţie în UV-VIS este compus din:

a) sursa de radiaţii;
b) amplificator;
c) detectorul;
e) înregistrator.

129. Un spectru UV-VIS poate furniza informaţii despre:

a) puritatea unei substanţe medicamentoase;
b) identitatea unei substanţe medicamentoase;
e) cantitatea de substanţă activă.

130. Absorbanţa nu este dependentă de următorii parametri :

e) pH.

Page 16 of 32
131. Domeniul spectral UV apropiat este cuprins între:
b) 185 - 400 nm;

132. Efectul hipsocromic constă în:

d) deplasarea benzilor de absorbţie spre lungimi de undă mai mici;

133. Legea Lambert-Beer:

a) este legea fundamentală a absorbţiei;
c) stabileşte relaţia dintre lumina absorbită, structura şi concentraţia în substanţa de analizat a
soluţiei şi grosimea
stratului absorbant;
d) este valabilă numai pentru soluţii diluate;

134. Spectrele derivate din spectrometria de absorbţie prezintă următoarele caracteristici:

a) oferă o rezoluţie mai bună decât spectrul iniţial;
b) rezoluţia creşte odată cu creşterea ordinului derivatei;
d) amplitudinea picurilor derivate creşte cu ordinul derivatei;

135. Absorbanţa specifică a hemisuccinatului de hidrocortizonă, la 240 nm, este 435

dl/(g.cm) conform FR. X. O soluţie de hidrocortizonă are absorbanţa A = 0,670, măsurată
la 240 nm, într-o cuvă cu grosimea de 2 cm. Ce concentraţie (exprimată în mg/litru) are
hidrocortizona în soluţia studiată?
c) 7,70;

136. Absorbanţa specifică a prednisolonei în soluţie de alcool absolut, măsurată la 240 nm,
este 415 dl/(g.cm). Masa moleculară a prednisolonei este 360,4 g/mol. Calculaţi
concentraţia prednisolonei în soluţie şi exprimati rezultatul în mmol/L, dacă absorbanţa
măsurată într-o cuvă cu grosimea de strat de 0,5 cm este A = 0,748. Rezultatul este:
a) 0,100;

137. FR X prevede dozarea etamsilatului din "Iniectabile Etamsylati" de 130mg/mL

printr-o metodă spectrofotometrică UV astfel: se măsoară cu exactitate 5mL soluţie
injectabilă şi se diluează cu apă proaspăt fiartă şi răcită într-un flacon volumetric de
250mL. Se aduce la semn cu acelaşi solvent, se omogenizează iar 5mL din soluţie se
diluează cu acelaşi solvent la 500mL. Se determină absorbanţa soluţiei la 301nm. Ştiind că
absorbanţa specifică este 1%
1cm A
=148,8 la 301nm, absorbanţa citită este Ap=0,3720 şi abaterea admisă este de ±5%, să se
calculeze concentraţia soluţiei injectabile analizate şi să se precizeze dacă ea corespunde
prevederilor FR X.
a) corespunde;
d) 125mg/mL;

138. În vederea determinării cantitative a rifampicinei din capsule

(cantitate declarată: 150 mg/capsulă) se dizolvă conţinutul unei capsule în metanol într-un
flacon volumetric de 100

Page 17 of 32
mL, iar după dizolvare se completează la semn cu acelaşi solvent. Soluţia obţinută se
filtrează şi se ia 1 mL din
filtrat care se diluează cu soluţie de tampon fosfat (pH = 7,4) la volumul final de 100 mL.
Soluţia finală prezintă, la
lungimea de undă de 475 nm, într-o cuvă cu grosimea de 2 cm, absorbanţa A = 0,426. În ce
sens şi cu cât la sută
din valoarea declarată se abate conţinutul de rifampicina a unei capsule de la valoarea
declarată? Absorbanţa
specifică a rifampicinei la 475 nm, în tampon fosfat la pH 7,4, este 140 dl/(g.cm). Cantitatea
de rifampicina dintr-o
capsulă este :
b) mai mare cu 1,4 % decât cea declarată;

139. Termenul de "efect batocromic" utilizat în spectrofotometria de absorbţie, presupune:

a) deplasarea poziţiei benzii de absorbţie spre lungime de undă mai mare;

140. Termenul de "solvatocromie", utilizat în spectrofotometria analitică, presupune:

b) modificarea batocromă a unei benzi de absorbţie determinată de un solvent;
c) modificarea hipsocromă a unei benzi de absorbţie determinată de un solvent;
d) modificarea hipercromă a unei benzi de absorbţie determinată de un solvent;

141. Care dintre următoarele afirmaţii este corectă?

b) efectul hipsocromic constă în deplasarea benzilor de absorbţie spre lungimi de undă mai mici;
c) efectul batocromic constă în deplasarea benzilor de absorbţie spre lungimi de undă mai mari;

142. Care dintre următoarele afirmaţii este corectă?

a) efectul batocromic constă în deplasarea benzilor de absorbţie spre lungimi de undă mai mari;

143. Care dintre următoarele lungimi de undă aparţin domeniului spectral UV?
a) 250 nm;
b) 320 nm;

144. Care dintre următoarele lungimi de undă aparţin domeniului spectral vizibil?
c) 500 nm;
d) 600 nm;
e) 650 nm.

145. Spectrele derivate din spectrometria de absorbţie prezintă următoarele caracteristici:

a) ofera o rezoluţie mai bună decât spectrul iniţial;
b) rezoluţia creşte odată cu ordinul derivatei;
d) amplitudinea picurilor derivate creşte cu ordinul derivatei;
e) creşterea rezoluţiei este limitată.

146. Absorbanţa specifică se defineşte ca:

b) absorbanţa unui strat de soluţie cu grosimea de 1 cm care conţine 1 g de substanţă dizolvată
în 100 mL

Page 18 of 32
soluţie;

147. Legea Lambert-Beer este valabilă numai pentru soluţii diluate deoarece:
a) la concentraţii mai mari de 0,01 soluţiile au o forţă ionică ridicată;
d) interacţiunile electrostatice dintre componenţii soluţiei sunt mai intense;

148. Modificarea poziţiei sau intensităţi benzilor datorate interacţiunilor analit-solvent se

numeşte:
d) solvatocromie;

149. Orice spectrofotometru UV-VIS conţine:

a) sursa de radiaţii;
c) sistem dispersiv combinat cu monocromator;
e) detector.

150. Pentru a fi determinată prin spectrofotometrie UV-VIS o substanţă medicamentoasă

care absoarbe în acest domeniu trebuie să respecte legea:
a) Lambert-Beer;

151. Cantitatea de 0,1000 g pulbere de comprimate (Paracetamol

comprimate 500 mg/cp) s-a agitat cu 50 mL acid sulfuric 0,05M timp de 30 minute,
completându-se apoi cu acelaşi
solvent la 100 mL în flacon volumetric. Se filtrează, îndepartând primii 20 mL de filtrat şi se ia 1
mL soluţie
filtrată care se diluează cu acid sulfuric 0,05M la 100 mL într-un flacon volumetric şi se
determină absorbanţa A =
0,3225 la lungimea de undă de 243 nm. Să se calculeze conţinutul în paracetamol/cpr. ştiind că
greutatea medie a
unui comprimat este de 0,8000 g şi absorbanţa specifică la 243 nm este 645.
b) 400 mg/comprimat;

152. Alegeţi afirmaţiile corecte cu privire la spectrometria derivată:

a) în spectrometria derivată sunt importante lungimea de undă şi ordinul derivatei la care se
calculează derivata;
b) spectrele derivate prezintă o rezoluţie mai bună decât spectrele iniţiale;
e) în practica analitică se utilizează cel mai frecvent spectrele derivate de ordinul 1 şi 2.

153. Alegeţi afirmaţiile corecte:

a) toate modificările ce duc la deplasarea benzii de absorbţie spre lungimi de undă mai mari se
vor numi efect
batocrom;
b) în cazul în care trecerea moleculei din stare fundamentală în stare excitată se face cu
absorbţie mai mare de
energie determinând o deplasare a benzii de absorbţie spre lungimi de undă mai mici, efectul se
numeste hipsocrom;

Page 19 of 32
e) efectul produs de o modificare structurală ce are ca rezultat intensificarea culorii se numeşte
efect hipercrom.

154. Care afirmaţie este corectă?

a) tranziţiile care au loc cu o energie mare prezintă absorbţii maxime în domeniul lungimilor de
undă mici;
c) tranziţiile care au loc cu energie mică prezintă absorbţii maxime în domeniul lungimilor de
undă mari;
e) maximul de absorbţie este lungimea de undă la care absorbanţa este maximă şi transmitanţa
minimă.

155. Care este valoarea absorbanţei specifice

1%
1cm A
a unei substanţe medicamentoase (la 240 nm) dacă o soluţie a acesteia în alcool absolut cu
concentraţia 1,50 mg% are absorbanţa A
b) 430;

156. Domeniul spectral UV-VIS este alcătuit din:

b) ultraviolet apropiat, cuprins între 185-400 nm;
d) vizibil, cuprins între 400-700 nm;

157. Ce reprezintă lambda max (λmax.) a unei substanţe:

a) poziţia maximului de absorbţie;
b) lungimea de undă a radiaţiei care produce o tranziţie electronică;
d) lungimea de undă corespunzătoare radiaţiei ce produce trecerea dintr-o stare electronică
inferioară în una
superioară;

158. FR X prevede în cazul determinărilor spectrofotometrice în UV-VIS:

a) efectuarea determinărilor la temperatura de 20 ± 0,5 °C în cuve de 1 cm, dacă nu se prevede
altfel;
b) concentraţiile soluţiilor sunt specificate în monografia respectivă;

159. În cazul determinărilor spectrofotometrice în UV-VIS, monografiile din FR X prevăd:

a) lungimea de undă la care se face determinarea;
b) concentraţia soluţiilor;
c) natura solventului;
d) condiţiile de pH când e necesar;

160. La ce se referă expresia I

I
A log 0?
a) la absorbanţă;
d) măsură cantitativă a scăderii intensităţii radiaţiei la trecerea printr-o substanţă datorită
fenomenului de

Page 20 of 32
absorbţie a radiaţiei;
e) marime ce creşte direct proporţional cu concentraţia.

161. Absorbţia luminii în UV-VIS produce:

b) trecerea electronilor de pe un nivel de energie inferior pe unul superior;

162. Selectaţi enunţurile incorecte referitoare la determinările spectrofotometrice în

domeniul ultraviolet şi vizibil:
c) cantitatea de lumină absorbită este dependentă de structura chimică a substanţei;
d) cantitatea de lumină absorbită depinde de concentraţia soluţiei;

163. Spectrofotometria de absorbţie în VIS se poate aplica:

d) soluţiilor colorate pe domeniul de pH în care culoarea este stabilă;

164. Spectroscopia în UV se poate aplica la:

a) analiza structurală bazată pe recunoaşterea unor grupări cromofore;
b) studiul unor procese chimice în soluţie;
c) determinarea valorii pKa;

165. Concentraţia în μg/mL a unei soluţii de triptofan (M=204,2)

în acid clorhidric 0,1M, a cărei absorbanţă la 277 nm este 0,613 în cuvă de 4 cm iar absobanţa
molară la la 277 nm
este 5432 L/cm·mol va fi:
b) 5,76 μg/mL;

166. Înregistrarea spectrelor în UV - VIS:

c) alegerea solventului este dificilă deoarece solventul nu trebuie să absoarbă semnificativ;
d) apa absoarbe la 200 nm;

167. Spectrofotometria în UV - VIS se aplică în domeniul spectral:

a) 185 - 400 nm;
c) 400 - 700 nm;

168. Selectaţi enunţurile corecte:

c) efectul batocromic constă în deplasarea benzilor de absorbţie spre lungimi de undă mai mari;
e) reacţia de halocromie constă în apariţia carbocationilor, a căror sarcină pozitivă atrage
electronii vecini.

169. Selectaţi enunţurile corecte:

c) în cazul în care analiţii pot interacţiona cu solvenţii există abateri de la legea Lambert-Beer;
d) pentru a se respecta legea Lambert-Beer se lucrează numai cu radiaţii monocromatice;

170. Selectaţi enunţurile corecte referitoare la solvenţii potriviţi pentru realizarea

spectrelor UV-VIS:
c) solventul nu trebuie să absoarbă semnificativ în regiunea spectrală aleasă;
d) interacţiunile dintre analiţi şi solvenţi poartă numele de solvatocromie;

Page 21 of 32
171. Spectrele derivate prezintă următoarele avantaje:
a) oferă o rezoluţie mai bună decât spectrul iniţial;
e) amplitudinea picurilor derivate creşte cu ordinul derivatei.

172. Selectaţi mărimile caracteristice spectrofotometriei în ultraviolet şi vizibil:

a) absorbanţa specifică;
c) absorbanţa;
d) absorbtivitatea;

173. Selectaţi enunţurile corecte referitoare la absorbanţa specifică:

b) reprezintă absorbanţa unui strat cu grosimea de 1cm şi concentraţia de 1g%;
c) este o constantă caracteristică fiecărei substanţe la o anumită lungime de undă;

174. Selectaţi enunţurile corecte referitoare la spectrofotometria UV-VIS:

a) absorbanţa se notează cu A;
b) coeficientul molar de extincţie se mai numeşte şi absorbtivitate şi se notează cu (a);
c) absorbanţa specifică se notează cu
1%
1cm A
d) cunoscând absorbanţa specifică se poate calcula concentraţia procentuală în substanţa de
analizat;

175. FRX prevede dozarea bromhexinului din "Compressi

bromhexini hydrochloridi" 8mg/cpr. printr-o metodă spectrofotometrică UV astfel: se
cântăreşte cu exactitate o
cantitate de 0,029g pulbere comprimate într-un flacon volumetric de 100mL, şi se
prelucrează conform tehnicii de
lucru. Se completează la semn cu HCl 0,1mol/L şi se omogenizează. Se filtrează
îndepărtând primii 20mL din filtrat
şi se determină absorbanţa la 317nm. Ştiind că absorbanţa specifică este
1%
1cm A
= 86 la 317nm, că absorbanţa citită
Ap=0,4988, masa medie a comprimatelor este de M=0,038g şi abaterea admisă este de
±10%, să se calculeze
concentraţia comprimatelor şi să se precizeze dacă ele corespund prevederilor FR X.
b) corespunde;
d) 7,6mg/cpr;

176. Se iau spre analiză comprimatele de Chinidina sulfat care au

un conţinut declarat de producător de 200 mg/cpr. şi au o masă declarată de 500 mg/cpr. O
probă de 130,3 mg de
pulbere de comprimate se dizolvă în 50 mL HCl 0,1 N într-un balon cotat de 100 mL după
care se aduce la semn cu

Page 22 of 32
acelaşi solvent. Se filtrează, îndepărtând primii 20 de mL şi 1 mL din soluţia filtrată se
diluează la 50 mL în balon
cotat cu HCl 0,1N. De asemenea se prepară o soluţie etalon de chinidină sulfat de
concentraţie 0,00954 mg/mL în
HCl 0,1 N. Se determină absorbanţele soluţiilor probă şi etalon şi se obţin valorile A =
0,799 respectiv A = 0,722.
Masa medie a comprimatelor este de 493,6 mg/cpr. Ştiind că FR X admite o abatere de 5%
în plus sau în minus faţă
de cantitatea declarată sunt valabile afirmaţiile:
b) comprimatele corespund FR X din punct de vedere al continuţului în substanţă activă;
c) conţinutul calculat este de 199,96 mg chinidină sulfat/comprimat;
e) intervalul în care trebuie să se încadreze conţinutul comprimatelor în chinidină sulfat, este
190-210
mg/comprimat conform FR X.

177. Care din următoarele afirmaţii referitoare la radiaţiile IR sunt

corecte?
a) au lungimi de undă relativ mari şi energii mici;
c) produc tranziţii de vibraţie;
e) produc tranziţii de rotaţie.

178. Domeniul spectral IR este următorul:

a) 750-1000 nm;
e) 0,75-1,00 μm.

179. Substanţele cu structuri necunoscute se identifică în IR astfel:

a) pe baza benzilor din spectru caracteristice pentru diferitele grupări funcţionale;
e) compararea spectrului IR al substanţei necunoscute cu spectrul IR al substanţei presupuse.

180. Înregistrarea spectrelor IR se poate face prin transmisie sau reflexie. Referitor la cele
două metode sunt corecte afirmaţiile:
b) metoda prin transmisie se utilizează de obicei pentru probe lichide;
c) metoda prin reflexie se utilizeză pentru substanţe solide;
d) în cazul probelor lichide pot să apară modificări datorate temperaturii;

181. Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la radiaţiile IR sunt adevărate?

b) produc tranziţii de vibraţie;

182. Condiţiile ca moleculă să poată absorbi în IR sunt:

a) să prezinte o structură de dipol;
c) cantitatea de energie a radiaţiei IR trebuie să fie permisă de restricţiile cuantice, pentru a fi
posibilă absorbţia
acestei energii de către o moleculă;
d) perioada de vibraţie trebuie să fie în fază cu perioada de oscilaţie a radiaţiei IR incidente;

183. Pentru dozările în IR, în cuve de bromură de potasiu, probele pot să fie sub formă de:

Page 23 of 32
c) disulfura de carbon;
d) solvenţi organici;

184. Benzile de absorbţie în IR:

a) sunt caracteristice pentru fiecare substanţă;
b) pot fi folosite pentru identificare;
e) pot fi folosite pentru dozare.

185. Referitor la analiza în domeniul IR apropiat sunt corecte afirmaţiile:

a) este o tehnică utilă pentru identificarea substanţelor organice în special;
b) spectrele IR depind de polimorfismul substanţelor;
d) spectrele IR depind de solvenţii reziduali (de sinteză, prelucrare, purificare);

186. Referitor la identificarea unei substanţe cu ajutorul unei substanţe de referinţă, care
din următoarele afirmaţii nu este corectă?
c) nu este necesară efectuarea spectrelor în IR în aceleaşi condiţii experimentale;

187. Referitor la spectrometria IR sunt corecte următoarele afirmaţii:

a) spectrele obţinute în regiunea spectrală IR medie pot fi considerate ca "amprente" ale
substanţelor analizate;
c) pentru identificarea unei substanţe se compară spectrul ei IR cu un spectru similar efectuat pe
o substanţă de
referinţă;
e) picurile de absorbţie sunt mai ascuţite decât cele din spectrele electronice (UV-VIS), uşurând
identificarea
substanţelor analizate.

188. Care dintre afirmaţiile referitoare la reprezentarea grafică a unui spectru IR este
corectă?
b) pe abscisă se reprezintă numărul de undă în cm-1;

189. Care dintre următoarele afirmaţii nu sunt corecte referitor la spectroscopia IR:
a) vibraţiile de valenţă au o frecvenţă mai mică decât vibraţiile de deformare ale aceloraşi grupe
de atomi;
b) picurile din spectrele electronice UV-VIS sunt mai ascuţite decât cele de absorbţie în IR;
d) picurile de absorbţie au intensitatea invers proporţională cu concentraţia fiecarei specii
chimice analizate;

190. Care dintre următoarele metode pot înregistra spectre considerate ca o "amprentă" a
moleculei:
d) spectroscopia IR;

191. Care dintre următoarele molecule pot absorbi în IR:

c) bioxid de carbon;
d) cloretena;

Page 24 of 32
192. Pentru ca o moleculă să poată absorbi în IR trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
a) să prezinte structură de dipol;
c) să poată dobândi o structură de dipol prin excitaţie cu radiaţii IR;
d) cantitatea de energie a radiaţiei IR trebuie să fie permisă de restricţiile cuantice;

193. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate, referitor la solvenţii utilizaţi în IR:
a) trebuie să fie complet transparenţi;
c) trebuie sa fie anhidri;
d) se poate utiliza sulfura de carbon;
e) se poate utiliza tetraclorura de carbon.

194. Condiţia necesară şi suficientă ca o substanţă organică să prezinte absorbţie în

domeniul infrarosu (IR) este ca:
c) dipolmomentul electric al moleculelor substanţei să sufere modificări în timpul vibraţiei;

195. Care din următoarele substanţe, gazoase la 25 °C, este transparentă (fără benzi de
absorbţie) în domeniul spectral asociat cu vibraţii moleculare.
d) clor (Cl2);

196. Regiunea spectrală din domeniul infraroşu (IR) care oferă cele mai multe informaţii
analitice structurale, inclusiv posibilităţi de detecţie şi de identificare, este cuprinsă între
limitele:
d) 2,5 - 25 μm (4000 - 400 cm-1);

197. Spectrele de absorbţie în domeniul infrarosu (IR) pentru două substanţe cu formule
moleculare identice (izomeri) sunt înregistrate în forma de comprimat de bromura de
potasiu (KBr) la acelaşi regim de lucru al spectrofotometrului. Cele două spectre prezintă
totuşi un număr diferit de benzi de absorbţie. Diferenţa dintre cele două spectre se poate
datora faptului că:
b) aceeaşi substanţa chimică în cele două probe au avut forme de cristalizare diferite
(polimorfism);

198. Termenul de "nujol", utilizat în practica spectrofotometriei de absorbţie din domeniul

infraroşu (IR) se referă la
d) tehnica de pregătire a probei în vederea înregistrării spectrului IR;
e) includerea probei în ulei de parafină obţinând o suspensie.

199. Care molecule pot absorbi în domeniul IR?

d) molecula de tetraciclină;

200. Spectrul IR al unei substanţe reprezintă:

c) spectrul corespunzător mişcării de translaţie şi rotaţie ale atomilor (vibraţii);

201. Cuvele utilizate în spectrometria IR pot fi confecţionate din:

b) KBr;

Page 25 of 32
c) NaCl;
d) NaBr;
e) CsBr.

202. În general, pentru înregistrarea spectrelor IR se utilizează un spectrometru cu:

a) un fascicul;
b) două fascicule;

203. Pentru trasarea spectrelor IR, în domeniul 4000 - 600 cm-1, proba se:
c) suspendă în nujol;
d) pastileză în bromură de potasiu;

204. Transformarea radiaţiei luminoase emise de sursa de radiaţii IR într-un fascicul

aproape monocromatic se realizează cu ajutorul:
d) monocromatorului;

205. Alegeţi afirmaţiile corecte cu privire la înregistrarea spectrelor în IR apropiat:

a) spectrul IR se înregistrează prin metoda de transmisie în cazul probelor solide, după
dizolvare;
c) spectrul IR se înregistrează prin metoda de transmisie în cazul probelor lichide;
d) spectrul IR se înregistrează prin metoda reflexiei difuze în cazul probelor solide;
e) transreflexia este o metoda de înregistrare a spectrului IR atât pentru probe lichide cât şi
pentru probe solide.

206. Care din substanţele de mai jos pot fi utilizate ca solvenţi în spectroscopia IR?
d) tetraclorura de carbon perfect uscată;
e) sulfura de carbon perfect uscată.

207. Referitor la aplicaţiile spectrofotometriei în IR din controlul medicamentelor care din

afirmaţiile de mai jos sunt corecte?
c) constituie un criteriu de puritate a unei substanţe;

208. Unitatea de măsură a numărului de undă se exprimă de obicei în:

c) inversul centimetrului (cm-1);

209. Pentru ca o moleculă să absoarbă în IR este necesar:

a) să aibă o structură de dipol sau să o poată dobândi prin excitaţie cu radiaţii IR;
b) cantitatea de energie a radiaţiilor IR să fie permisă de restricţiile cuantice;
d) perioada de vibraţie să fie în fază cu perioada de oscilaţie a radiaţiei IR incidente;

210. Printre componentele unui spectrofotometru de absorbţie în IR se numără:

b) amplificator/detector;
c) monocromator;
d) dispozitiv port-cuvă;
e) sursa de radiaţii IR.

Page 26 of 32
211. Probele supuse determinărilor în IR se pregătesc sub formă de:
b) soluţii în solvenţi transparenţi şi perfect anhidri;
c) suspensii în nujol;
d) dispersii (sub formă de comprimate) în bromura de potasiu;
e) pelicule.

212. Un spectru în IR al unei substanţe reprezintă:

b) proprietate fizică;
c) proprietate fizică ce permite stabilirea structurii substanţei;
d) proprietate ce permite stabilirea identităţii şi purităţii unei substanţe;
e) "amprenta" acesteia.

213. Spectrul IR furnizează informaţii asupra:

c) identităţii substanţelor cu structuri necunoscute;
d) purităţii;

214. Identificarea unei substanţe prin spectrometria în IR se face astfel:

b) se compară spectrul substanţei necunoscute cu spectrul substanţei etalon;
c) se atribuie diverselor benzi din spectru diverse grupări funcţionale;

215. Care dintre afirmaţiile următoare, referitoare la reprezentarea grafică a unui spectru
IR sunt corecte?
a) cel mai frecvent se reprezintă transmitanţa în funcţie de numărul de undă;

216. În IR substanţele cu structuri necunoscute se identifică astfel:

a) diferitele grupări funcţionale au caracteristice anumite benzi din spectru;
e) compararea spectrului IR al substanţei necunoscute cu spectrul IR al substanţei presupuse.

217. Alegeţi afirmaţiile corecte cu privire la controlul limitelor de impurităţi anorganice:

b) FR X prevede pentru controlul limitei de arsen două procedee;

218. Precizaţi răspunsurile corecte pentru controlul limitei la impurităţile organice uşor
carbonizabile:
b) se determină prin procedeul de calcinare;
e) se determină prin procedeul cu acid sulfuric.

219. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la controlul limitelor de impurităţi

anorganice este corectă?
b) FR X prevede ca toate eprubetele folosite la controlul limitei impurităţilor anorganice să fie
transparente;
c) reactivii se adaugă în mod identic atât în proba de analizat cât şi în soluţia etalon;
e) dacă în timpul controlului se decelează o altă impuritate care nu e prevazută în monografie, se
semnalează
numai dacă depăşeşte o anumită concentraţie.

220. Pentru substanţele organice, controlul limitei de fier se realizează:

Page 27 of 32
b) conform monografiei "Controlul limitei de fer în substanţe organice";
c) prelucrând diferit proba, dar reacţia de bază este aceeaşi cu reacţia din monografia "Controlul
limitei de fer";
e) utilizând reacţia cu hexacianoferatul (II) de potasiu.

221. Care din afirmaţiile următoare referitoare la controlul limitei de fier sunt corecte:
a) fierul trivalent formează cu hexacianoferatul (II) de potasiu o tulbureală sau un precipitat
albastru în funcţie de
concentraţie;
d) ionul fier trivalent se determină pe baza reacţiei cu hexacianoferatul (II) de potasiu;
e) soluţia-etalon de ion fer se prepară la nevoie.

222. Pentru determinarea limitei de arsen se folosesc următoarele procedee:

a) procedeul cu hipofosfit de sodiu;
c) procedeul cu hârtie indicator pentru arsen;
e) procedeul cu dietilcarbamat de argint.

223. Controlul limitei pentru substanţele organice uşor carbonizabile se determină conform
F.R. X prin:
c) procedeul prin calcinare;
d) procedeul cu acid sulfuric;

224. Impurităţile anorganice din proba de analizat pot proveni (conform FR X):
a) din procesul de fabricaţie;
b) din materiile prime utilizate la prepararea reactivilor;
d) dintr-o conservare necorespunzătoare;
e) dintr-o purificare incompletă.

225. Ionul de amoniu se pune în evidenţă:

a) prin reacţia cu reactivul Nessler;
c) prin reacţia cu tetraiodomercuriatul (II) de potasiu în mediu alcalin;

226. Controlul limitei de fosfaţi în medicamente se realizează cu:

d) molibdat de amoniu în mediu de acid azotic, cu care formează un precipitat galben;

227. Alegeţi răspunsul corect cu privire la limita de metale grele în substanţe organice:
b) substanţa organică se mineralizează cu acid sulfuric;
d) FRX prevede că prezenţa sărurilor de fer din reziduul de la calcinare nu interferează;

228. Care din următoarele afirmaţii nu sunt corecte referitor la identificarea ionului de
amoniu:
b) reacţia decurge în mediu acid;

229. Care dintre următoarele afirmaţii nu sunt adevărate?

Page 28 of 32
b) precipitatul alb de carbonat de bariu format în urma reacţiei dintre ionul carbonat şi
hidroxidul de bariu este
insolubil în acid clorhidric;
d) ionul de zinc formează cu hexacianoferatul (II) de potasiu un precipitat galben;

230. Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevarate?

c) ionul zinc formează cu hexacianoferatul (II) de potasiu un precipitat alb;
e) ionul clorură formează cu nitratul de argint un precipitat alb de clorură de argint solubil în
amoniac.

231. Controlul limitei pentru substanţele organice uşor carbonizabile se determină conform
FR X prin:
b) procedeul prin calcinare;
d) procedeul cu acid sulfuric;

232. Determinarea limitei de calciu se bazează pe reacţia cu:

a) oxalat de amoniu;

233. Pentru care impuritate FR X foloseşte ca reactiv, hipofosfitul de sodiu în acid

clorhidric:
b) As+3;
c) As+5;

234. Pentru care impuritate FR X foloseşte ca reactiv hexacianoferatul (II) de potasiu?

a) zinc;
c) fer;

235. Impurităţile sunt reprezentate de:

e) totalitatea substanţelor străine dintr-un medicament.

236. Eprubetele utilizate la efectuarea reacţiilor de detecţie a impurităţilor, trebuie:

b) să aibă acelaşi volum;
d) să fie incolore;
e) să fie identice.

237. Pentru detecţia limitei de amoniu se utilizează:

a) tetraiodomercuratul (II) de potasiu;
e) reactivul Nessler în mediu alcalin.

238. Pentru determinarea impurităţilor de arsen, FR X prevede:

b) procedeul cu hipofosfit de sodiu;
d) procedeul cu hârtie indicator pentru arsen;

239. Controlul limitei de calciu în medicamente, conform FR X, se bazează pe:

a) precipitarea calciului sub formă de oxalat greu solubil;

Page 29 of 32
240. Controlul limitei de fier se execută, conform FR X, prin:
b) reacţie de culoare cu hexacianoferat (II) de potasiu cu formarea unui pigment albastru;

241. Pentru controlul limitei de cloruri în medicamente, FR X recomandă:

d) precipitarea anionului clorură cu soluţie de AgNO3;

242. Pentru controlul limitei de metale grele FR X recomandă:

d) precipitarea în mediu acid în forma de sulfuri greu solubile;

243. Controlul limitei de zinc se realizează conform FR X cu:

a) hexacianoferatul (II) de potasiu, cu care formează un precipitat alb insolubil în acizi diluaţi;

244. FR X prevede pentru controlul limitei de amoniu:

b) efectuarea reacţiei de culoare cu tetraiodomercuratul (II) de potasiu în mediu alcalin;

245. Limita de carbonaţi în medicamente se controleză cu:

c) soluţie de hidroxid de bariu, cu care formează un precipitat alb cristalin;

246. Controlul limitei de azotaţi se face cu:

c) acid sulfosalicilic;

247. Controlul limitei de calciu se face cu anion:

b) oxalat;

248. Controlul limitei de fier se realizează cu hexacianoferat (II) de potasiu, reacţie în urma
căreia se obţine :
d) un precipitat albastru;

249. Controlul limitei de fier se realizează cu:

a) hexacianoferat (II) de potasiu;

250. Controlul limitei de fosfaţi are ca rezultat obţinerea:

a) fosfomolibdatului de amoniu;
d) unui produs galben;

251. Impurităţile de ioni de amoniu pot da cu reactivul Nessler, în funcţie de concentraţie

următorii produşi:
c) coloraţie galbenă;
d) precipitat galben-brun;

252. Pentru controlul limitei de sulfaţi:

b) clorura de bariu;
d) se obţine un precipitat alb;

253. Alegeţi afirmaţiile corecte:

Page 30 of 32
a) controlul limitei pentru ionul amoniu se bazează pe formarea unui complex cu
tetraiodomercuratul (II) de
potasiu;
b) controlul limitei pentru ionii clorură şi bromură se bazează pe reacţia cu azotat de argint;
e) controlul limitei de metale grele în substanţe organice se face după calcinarea acestora cu acid
sulfuric.

254. Alegeţi răspunsul corect cu privire la limita de metale grele în substanţe organice:
a) substanţa organică în acest caz se mineralizează cu acid sulfuric (R);
d) Farmacopeea Europeană ed. V prevede şi determinarea ionului Ni(II) din polioli prin
spectrometrie de
absorbţie atomică;

255. Care din afirmaţiile de mai jos cu privire la controlul limitei de fier sunt corecte:
a) ionul fier trivalent se determină pe baza reacţiei cu hexacianoferatul (II) de potasiu;
d) fierul trivalent formează cu hexacianoferatul (II) de potasiu o tulbureală sau un precipitat
albastru in funcţie de
concentraţie;

256. Conform FR X, cu privire la limita de metale grele sunt corecte afirmaţiile:

a) aceasta limită se referă la metale grele care precipită sub formă de sulfuri, greu solubile în
mediu acid;
b) limita de metale grele se referă la ionii bivalenţi de mercur, cupru, cadmiu, bismut, staniu;
d) limita admisă de metale grele se apreciază prin comparare cu o soluţie etalon de plumb;

257. Controlul limitei de calciu se bazează pe reacţia acestuia cu oxalatul de amoniu când
se formează:
a) tulbureală sau un precipitat alb microcristalin în funcţie de concentraţia ionului de calciu;

258. Determinarea zincului ca impuritate se bazează pe reacţia acestui ion cu:

b) hexacianoferatul (II) de potasiu;

259. FRX prevede pentru controlul limitei de arsen două procedee:

b) procedeul I se aplică atunci când arsenul din proba de analizat este sub limita de sensibilitate
a reacţiei cu
hipofosfit de sodiu în acid clorhidric;
c) procedeul II se bazează pe reducerea compuşilor arsenului la arsenura de hidrogen;
e) procedeul II se aplică la controlul arsenului în substanţe organice.

260. În funcţie de natura substanţelor la care se efectuează controlul, impurităţile organice

uşor carbonizabile se determină prin următoarele procedee:
a) procedeul prin calcinare;
c) procedeul cu acid sulfuric;

261. Indicaţi afirmaţiile corecte:

Page 31 of 32
a) impurităţi = totalitatea substanţelor străine dintr-o substanţă medicamentoasă sau
medicament;
c) introducerea reactivilor în eprubeta test cu soluţia de analizat şi cea etalon în cazul
determinării impurităţilor
se face în ordinea prevăzută în monografii;
d) decelarea unei "impurităţi neprevăzute" în monografie se semnalează instituţiilor în drept
(ANM);
e) pentru aprecierea limitelor de impurităţi exprimate în grame (% m/m) se utilizează soluţii
etalon.

262. Pentru detecţia ionului de amoniu se foloseşte ca reactiv tetraiodomercuratul (II) de

potasiu când se formează:
d) o coloraţie galbenă sau un precipitat galben brun în funcţie de concentraţia ionului;

263. Selectaţi enunţul incorect referitor la determinarea limitelor pentru impurităţi

anorganice:
b) reactivii se adaugă în soluţia de analizat în ordine strict inversă faţă de soluţia etalon;

264. Reactivul NESSLER (tetraiodomercuratul II de potasiu) se utilizează conform FR X

pentru controlul limitelor următoarelor impurităţi:
b) ionul de amoniu;

265. Limita de metale grele conform FR X se referă la metalele grele care precipită sub
formă de:
b) sulfuri, în mediu acid;

266. Se utilizează soluţia etalon pentru aprecierea limitelor de impurităţi exprimate în:
a) procente de masă;
c) % (procent) m/m;

267. Limita de fier se determină pe baza reacţiei:

a) ionului Fe (III) cu hexacianoferatul (II) de potasiu;
c) din care rezultă hexacianoferatul (II) de fier (III);
e) din care rezultă albastru de Prusia.

268. Determinarea limitei de zinc are la bază reacţia:

a) cu hexacianoferatul (II) de potasiu;
c) de obţinere a hexacianoferatului (II) de zinc;
d) de obţinere a unui precipitat alb, cristalin;

269. Limita de impurităţi organice carbonizabile:

a) pentru substanţele minerale incolore se aplică procedeul prin calcinare;
c) compararea la procedeul cu acid sulfuric se face cu etalon de culoare;
d) determinarea se face la 15 °C pentru procedeul cu acid sulfuric;

Page 32 of 32