Moisa Ana-Maria, Farmacie IV, Grupa 2 Dependența de adrenalină

Dependența de adrenalină

De obicei, cuvântul „dependență” este asociat cu drogurile, alcoolul sau țigările. Mai
puțin discutată, dar destul de întâlnită este dependența de adrenalină.
Câteva activități care sunt cunoscute pentru pericolul pe care îl au și faptul că
determină secretarea adrenalinei sunt cursele de motociclete, câțăratul pe sânci, mințitul,
furatul, jocurile de noroc și abuzul de substanțe; bătaia sau un argument foarte intens cu
cineva pe un subiect controversat. Când corpul experimentează senzații puternice de
entuziasm, frică sau emoții intense, se produce adrenalină, care duce la creșterea ritmului
cardiac, a tensiunii arteriale, a respirației, „ascute” simțurile și oferă un impuls de energie.
Un studiu din 2016 a urmărit simptomele de sevraj în opt cățărători pe stânci. După ce
au renunțat o perioadă să practice acest sport, participanții au experimentat simptome
asemănătoare cu persoanele dependente de substanțe. Aceste simptome includ: dorința
arzătoare de a se cățăra, lipsa interesului pentru alte activități, emoții negative, agitație,
frustrare și neliniște.
Activarea intensă a căilor adrenocortoctropicepoate duce la dependență: conform
modelului de gestionare a stresului focalizat pe emoții, emoțiile negative sunt „suprascrise” de
stresul intens și, deci, crește tolerabilitatea emoțională, ducând la o repetare ce duce la
dependență a acestui comportament îndreptat spre risc intens. Mai mult, imitarea
farmacologică este posibilă, deoarece felul în care sunt percepute efectele catecolaminelor
mimeaza unele efecte ale drogurilor stimulante. Aceste concepte își găsesc aplicatibilitatea în
sport și o varietate de posibile activități periculoase.
Opioidele endogene, catecolaminele și căile dopaminergice sunt implicate în
dependența de exerciții fizice. Unele studii arată faptul că dependența de exerciții poate fi
rezultatul catecolaminelor eliberate in urma sportului, ceea ce duce la stimularea sistemului
nervos simpatic. Mai mult, creșterea stimulării structurilor cerebrale dopaminergice în urma
solicitării fizice și probabilitatea ca aceste structuri să fie implicate in dependențele
comportamentale și farmacologice poate fi o alta explicație pentru comportamentul
dependențelor de sport. Rapoartele care arată simptome de sevraj în urma încetării practicării
antrenamentelor i-au făcut pe cercetători să propună ideea cum că exercițiile fizice, la fel ca
stimulii farmacologici sau comportamentali, pot duce la dependențe.
În cartea „ Adrenalina și stresul: noua descoperire extraordinară care va ajuta refacerea
deteriorării survenite în urma stresului”, autorul prezintă cazul unui bărbat pe nume Terrence,
despre care spune că în fiecare zi, în jurul orei 4 după-masa, Terrence începe să fie neliniștit.
Devine nervos, începe să se învârtă în jurul strungului, care este unealta lui de lucru și
urmărește ceasul. Ultima oră din zi pare o veșnicie pentru el. Are nevoie de „doza” sa zilnica
și de-abia așteaptă să se facă ora 17 ca să poată ajunge la pista de alergare. În cazul lui,
Terrence, așa cum admite și el, și-a structurat întreaga viața în jurul alergatului, pentru
senzația „high”, captivantă, pe care o are, spunând mândru că este mai bine decât să-și
petreacă viața în bar, bând alcool. La fel cu Terrence, mii de oameni sunt captivi proprii lor
adrenaline. Ca și alcoolicii care sunt legați de alcool, dependenții de adrenalina atârnă de
imboldul pe care aceasta li-l dă.

1
Moisa Ana-Maria, Farmacie IV, Grupa 2 Dependența de adrenalină

În timp ce câteva activități sunt doar eliberatoare de stres și anxietate, unele dintre ele
îndeplinesc o nevoie mai profundă deoarece produc o senzație intensă de plăcere, care
constituie o formă de scăpare. Când aceasta se întâmplă, apare dependența, și nu mai este doar
un obicei plăcut. Dependența se instalează atunci când organismul privat de lucrul care îi
conferă plăcere suferă de simptome de sevraj.
În cazul mai sus menționat, Terrence avea dreptate când spunea că alergatul este mai
sănătos decât alcoolismul, dar problema cu orice comportament ce duce la dependență este că
ajunge să fie folosit în alte scopuri, cum ar fi scăparea de probleme și debarasarea stresului.
Acest lucru îi face pe oameni să se bazeze pe această formă de eliberare mult prea mult și să
fugă de problemele și realitatea vieții, iar acest fapt poate transforma obiceiul în viciu,
făcându-l nesănătos, comparabil cu vătămarea fizică.
În mod ironic, se poate spune că școala este primul „dealer” al dependentului de
adrenalină. La un moment dat, majoritatea elevilor procrastinează o temă până în ultimul
minut, când, teama de a nu-l termina declanșează un val de adrenalină, care alimentează
terminarea proiectului și oferă o senzație plăcută. Când elevul primește și o notă bună pe
această temă sau pe proiect, se poate spune că mediul școlar îi încurajează pe copii că
folosirea adrenalinei pentru a realiza diverse lucruri este în regulă.
În cartea mai sus menționată, dr. Archibald Hart povestește experiența primei sale
vacanțe în Hawaii împreună cu soția. Au decis să ia o scurtă pauză înainte ca autorul să
continue să predea, deoarece avea un program foarte încărcat. În primele trei zile din timpul
vacanței a fost foarte neliniștit în timpul care nu era alocat vizitelor. Pentru că nu avea nimic
de făcut, se plimba în jurul camerei de hotel, se așeza, se ridica, mergea până la geam, privea
oceanul, schimba canalele televizorului, lua cărți în mână numai ca să le răsfoiască, se plimba
încontinuu pe scări. Autorul susține că această stare de agitare și neliniște a fost efectul
sevrajului de la adrenalină, deoarece minte și corpul său aveau nevoie de emoții puternice sau
activități interesante. După a patra zi din vacanță, domnul Hart a început să se calmeze, a
dormit mai bine nopțile și s-a relaxat așa cum nu făcuse de mult timp, iar până la sfârșitul
săptămânii a revenit la starea normală.
Există o dorință intrinsecă a omului de plăcere, care îl atrage înspre orice îi oferă
această plăcere în cantități mari, cum ar fi satisfacția psihologică a celor care se aruncă de pe
poduri înalte legați de un fir elastic, sau cea fizică, cum este încântarea unei mese gurmande.
Mulți experți sunt de părere că majoritatea activităților care oferă plăcere intensă pot duce la
dependență. Astfel, corpul uman poate deveni dependent nu numai de substanțe dinafara lui,
ci și dinăuntru, chiar și de adrenalină. Când se produc mari cantități din acest hormon în
condiții de stres, este eliberat un val de energie, făcând ca activitatea respectivă să producă
plăcere; durerea este suprimată și survine o senzație puternica de veselie.
Bibliografie:

„Adrenaline and Stress: The Exciting New Breakthrough That Helps You OverCome Stress Damage”, Archibald Hart

https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/1606635021000032366

https://akjournals.com/view/journals/2006/5/2/article-p332.xml

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/17682798/

https://www.psychologytoday.com/us/blog/how-do-life/201605/adrenaline-addiction