Stefanescu Beatrice Andreea

UnitBv- Facultatea de psihologie

An 1, Gr. 3

Adrenalina

Adrenalina (sau epinefrină , suprarenină ) este un hormon secretat în sâ nge de

glanda medulosuprarenală în cazuri de stres.

Are funcția de a pregă ti organismul pentru "teamă , fugă și luptă " și are efecte
intense asupra circulației sanguine, mușchilor și metabolismului glucidic.
Ajunsă în sâ nge, determină creșterea frecvenței cardiace, a presiunii sanguine,
dilatarea bronhiilor și pregă tirea organismului pentru o producere masivă de
energie prin arderea lipidelor (lipoliză ) și sinteza glucozei. Circulația sâ ngelui
este activată la nivelul sistemului nervos central pe câ nd la nivelul tractusului
digestiv este diminuată . La nivelul sistemului nervos central, adrenalina
devine un transmiță tor neuronal, cuplat cu proteina-G joacă un rol
intermediar și de activator al receptorilor nervoși.

De asemenea, adrenalina crește rata și amplitudinea respirațiilor și, odată cu

creșterea ratei metabolismului, îmbună tă țeste forța contracției musculare și
întâ rzie debutul apariției oboselii musculare. În același timp, reduce irigația
sanguină a vezicii urinare și a intestinului, prin relaxarea pereților musculari
și contracția sfincterelor.

~Scurt istoric~
Prima indicație despre existența hormonului în glanda suprarenală , este
colorarea clorurii de fier trivalent. Lucru observat în anul 1856 de fiziologul
francez „ Alfred Vulpian”. Acest lucru de descoperire a unei substanțe noi în
suprarenală este publicat în anul 1886 în „New York Medical Journal” de
„William Bates”. Faptul că această substanță are o acțiune deosebită din punct
de vedere farmacolgic a fost stabilit în 1893 de fiziologii „George Oliver” și
„Edward Schä fer”. O conturare mai precisă a acestor efecte farmacologice o
face fiziologul polonez „Napoleon Cybulski”. Prima încercare de izolare a
substanței o face în anul 1897 „John Jacob Abel” care denumește substanța
epinefrină . Inspirat de încercarea lui Abel, chimistul american de origine
japoneză „Jokichi Takamine”, reușește să izoleze o substanță numită
adrenalină , ce avea proprietă țile descrise de Oliver, Schä fer și Cybulski. Prima
sinteză chimică a adrenalinei îi reușește în anul 1904 lui „Friedrich Stolz”,
adrenalina fiind primul hormon la care era cunoscută structura chimică și este
produs pe cale sintetică .

~Biosinteza~
Ca punct de pornire a sintezei adrenalinei este aminoacidul tirozină sau
fenilalanină . Acesta devine prin hidroliză L-DOPA și după un proces de
decarboxilare, devine dopamină activă care după o hidrolizare stereoselectivă
se transformă în noradrenalină , care este prezent de asemenea în suprarenală .
Noradrenalina printr-o metilare-N se transformă în adrenalină .

~Regularea biosintezei/ Producerea acestui hormon~

Regularea și stimularea biosintezei se realizează în organism prin acțiunea
excitantă neuronală a adrenalinei, stare de excitație care favorizează
transformarea tiroxinei în dopa și apoi dopamină care se transformă la râ ndul
ei în noradrenalină . Cortizonul care ia naștere în corticosuprarenală
facilitează transformarea noradrenalinei în adrenalină . Concentrația crescută
în sâ nge a adrenalinei declanșează un mecanism de feedback care reglează
valorile concentrației de adrenalină între anumite limite, prin reducerea sau
creșterea producerii de tirozină .

~Descompunere~
Adrenalina se descompune relativ repede (trei minute) în organism,
metabolizarea este realizată în special prin acțiunea enzimelor catehil-metil-
transerază (COMT) și monoaminooxidază (MAO), substanța rezultată este
inactivată prin legare o parte de sulf și eliminată prin urină .

~Mecanismul de acțiune~
Mecanismul ei de acțiune determină punerea rapidă de energie la dispoziția
organismului, energie necesară în cazuri de pericol, pentru supraviețuire prin
fugă sau luptă . Acest efect fiind realizat prin activarea proteinei-G de
adrenalină .

Acțiunea stimulatoare a ei asupra inimii și sistemului circulator, duce la

creșterea volemiei sanguine centrale în inimă , mușchii scheletici, prin
derivația sâ ngelui periferic realizat prin contracția vaselor periferice, unde
scade volumul de sâ nge de la nivelul pielii și rinichilor și activarea
receptorilor adrenalinei.

Asupra mușchilor netezi, respirației, tractusului digestiv și vezicii urinare are

o acțiune diferită . Astfel determină creșterea frecvenței respiratorii cu
dilatarea bronhiilor, reducerea activită ții digestive, a peristaltismului
intestinal și în general de contracție a musculaturii netede de la nivelul vezicii
urinare cu excepția gravidelor unde adrenalina acționează relaxant asupra
uterului.

Mobilizarea rezervelor de energie se realizează prin metabolizarea gră similor

(lipoliză ), adrenalina activâ nd enzimele lipaze și formare de glucoză și
glucagon necesară energiei mușchilor scheletici, prin inhibarea producerii de
insulină .

Adrenalina produsă de glandele suprarenale nu poate traversa bariera

hemato-encefalică a SNC, de aceea se presupune că asupra sistemului nervos
central are numai o acțiune pe baza reflexelor nervoase.

Alte efecte ale adrenalinei sunt uscarea mucoaselor, de unde apare senzația de
gură uscată , piele de gâ scă , transpirare, midriază pupilară , influențâ nd și
procesul de coagulare a sâ ngelui.
Dependenta de adrenalina

Adrenalina este un hormon secretat de glandele suprarenale, atunci cand

mintea percepe o situatie ca fiind periculoasa sau avand un nivel de stres
extrem de ridicat.

Odata ajunsa in sange, aceasta genereaza efecte precum: cresterea frecventei

cardiace si a celei respiratorii, eliberearea de zahar in sange pentru a
concentra energia in zona musculara, diminuarea functiei digestive, etc.

Aceasta, prin reactiile provocate la nivelul corpului, il pregateste pe individ

pentru o reactie de lupta sau de fuga, scopul final fiind supravietuirea.

Vazand toate aceste efecte asupra creierului si a corpului, este firesc sa

incercam sa aflam de ce unii dintre noi se expun in mod voit unor situatii
periculoase, in care se lupta pentru viata lor?

Daca ei au nevoie sa se supuna unei lupte pentru supravietuire in situatiile

extreme, ce se intampla in situatiile normale si sigure?

Intr-adevar, pentru acesti oameni adevaratul pericol rezida in normalitate, iar

lucrul de care se tem cel mai mult este rutina si monotonia.
~Posibile cauze si manifestari~
Doua dintre nevoile fundamentale ale omului sunt anatgonice: cea legata de
siguranta, inteleasa ca stabilitate si pastrarea zonei de confort, dar si nevoia
de imprevizibil, reprezentata de ideea de varietate, noutate si incertitudine.

Cei doi poli ai acestor doua nevoi ar fi monotonia si riscul extrem. O viata
echilibrata este data de balansul fin intre cele doua zone, adoptand atat pozitii
de siguranta cat si cele de risc, nu neaparat in cantitati egale.

Asa cum unele persoane doresc sa ramana in zona de siguranta, inconjurandu-

se de elemente cat mai stabile, altele simt frecvent nevoia de a se supune unor
situatii limita.

Condusul masinii cu o viteza foarte mare, adoptarea unui comportament

teribilist, incalcarea regulilor, dar si saltul cu parasuta sau alegerea celor mai
intense atractii din parcurile de distractii sunt cateva din manifestarile
persoanelor dependente de adrenalina.

De cele mai multe ori explicatia pentru aceasta nevoie extrema are legatura cu
modul in care acesti oameni au invatat ca pot avea succes. Ei au invatat de
mici, ca rezultatele bune se obtin cu mult efort, poate in conditii grele sau
chiar extreme.

Practicand de-a lungul anilor aceasta metoda, ei s-au identificat cu acest stil de
viata, dobandind convingera ca succesul il poti obtine doar daca infrunti
conditii extreme.

Pentru ei, bucuria sau starea de euforie activata de un succes este

conditionata de contextul acestuia. Astfel, ei obtin reusita doar intr-un context
din ce in ce mai dificil, pana cand acesta ajunge chiar sa-ti puna viata in
pericol. Cu fiecare izbanda, ei vor cauta o situatie si mai dificila de infruntat,
pentru ca astfel si victoria este mai de pret.
~Efecte pe termen lung~
Pe termen lung, dependenta de adrenalina poate crea tulburari la nivel fizic,
asa cum sunt starile de nervozitate, irascibilitate sau insomnii, crescand chiar
riscul unui infarct, in timp ce la nivel psihic poate genera stari de instabilitate,
alternand episoade depresive cu cele pline de suspans, atacuri de panica si
alte tulburari.

Dependenta de adrenalina este privita din punct de vedere psihologic la fel ca

si celelalte dependente, asa cum sunt cele legate de alcool, substante interzise,
sex sau jocuri de noroc.

Cea mai sigura alternativa pentru satisfacerea acestei nevoi este practicarea
sporturilor extreme, insa pentru cei care nu pot face acest lucru dar isi doresc
o abordare mai profunda a acestei problematici, psihoterapia de specialitate ii
va ajuta sa-si imbunatateasca vietile intr-un mod sanatos.