Sistemul endocrin

PANDIONIU IONUT DANIEL

ANUL 1 AMG
Sistemul endocrin are rol de comunicare şi coordonare şi se bazează în exercitarea funcţiilor sale
pe hormoni (substanţe chimice ce sunt eliberate în sânge pentru a trimite mesaje celulelor
organismului). Hormonii sunt produşi de glandele endocrine şi de alte organe ne-endocrine ale
organismului. Hormonii controlează creşterea, reproducerea şi stabilesc reacţia organismului la
factorii de stres fizici ori emoţionali. Hormonii influenţează celulele prin cuplarea lor la receptori
specifici ai celulelor. Nu toate celulele intră în interacţiune cu hormonii, ci doar celule ţintă
specifice care au anumiţi receptori de care hormonii se pot cupla. Aceştia intervin, pe cale
umorală (şi nu pe cale nervoasă, cum acţionează creierul) în dezvoltarea şi menţinerea structurii
normale şi în reglarea funcţiilor organismului. Între sistemele de coordonare nervoasă şi umorală
există o strânsă interdependenţă.

STRUCTURA SISTEMULUI ENDOCRIN

Glandele endocrine sunt: hipofiza, epifiza, hipotalamusul, tiroida, paratiroidele, timusul,
suprarenalele, pancreasul endocrin, ovarele şi testiculele.

Hipofiza (glanda pituitară) are greutatea de 0,5 grame. Este formată din trei lobi, anterior,
mijlociu şi posterior, ultimul fiind conectat la hipotalamus. Hormonii secretaţi de hipofiză sunt:
* Hormonul somatotrop: este hormonul de creştere. De asemenea, intervine în dezvoltarea
celulelor, activează transportul aminoacizilor în celule şi stimulează secreţia glandelor mamare.
Hipersecreţia acestui hormon înainte de pubertate determină gigantismul, iar secreţia
insuficientă cauzează nanismul hipofizar.
* Hormonul adenocorticotrop sau corticotropina stimulează creşterea.
* Hormonul tireotrop sau tireotropina stimulează dezvoltarea organismului.
* Hormonii gonadotropi controlează funcţia glandelor femeişti şi bărbăteşti.
* Hormonul luteotrop sau prolactina stimulează la femeie secreţia lactată.
* Hormonul antidiuretic sau vasopresina contribuie la menţinerea volumului normal al
lichidelor extracelulare în organism prin stimularea absorbţiei de apă la nivel renal.
* Ocitocina favorizează naşterea prin stimularea contracţiilor musculaturii uterului şi alăptarea.
Epifiza are formă conică şi are ca principal hormon secretat melatonina, care acţionează inhibator
asupra glandelor sexuale şi are efect hipoglicemiant.

Tiroida se găseşte lângă laringe şi trahee şi are o greutate de aproximativ 30 de grame. Hormonii
tiroidei sunt tiroxina şi triiodotironina. Acţiunea acestora cuprinde: controlează creşterea şi
diferenţierea celulară, reduc depozitele de lipide, intensifică absorbţia intestinală de glucoză,
determinând hiperglicemia, stimulează activitatea glandelor sexuale. O diminuare a funcţiei
tiroidei poate determina cretinismul ori scăderea capacităţii de învăţare şi de memorare. La
populaţiile din zone muntoase, cu ape sărace în iod, apare guşa endemică, creşterea volumului
glandei tiroide.
Paratiroidele sunt patru glande mici aflate în partea posterioară a tiroidei şi care secretă
hormonii: parathormonul şi calcitonina care au rol în menţinerea echilibrului (absorbţia şi fixarea)
fosforului şi a calciului organismului. Hiperfuncţia acestor glande determină decalcifierea osoasă,
iar hipofuncţia lor conduce le dezvoltarea defectuoasă a dinţilor şi întârzieri mintale.

Timusul este un organ care se dezvoltă până în al doilea an de viaţă, după care rămâne staţionar
până la 14 ani, când se atrofiază şi este înlocuit cu o grăsime. Limfocitele T, care îşi au originea în
măduva hematogenă sunt diferenţiate în timus.
Glandele suprarenale se găsesc în partea de sus a fiecărui rinichi. Zonă exterioară a acestora
secretă trei categorii de hormoni steroizi: mineralocorticoizi (reglarea metabolismului mineral,
reabsorbţia natriului şi eliminarea potasiului), glucocorticoizi (sunt reprezentaţi de cortizol, care
intervine în special în metabolismul glucidelor) şi sexosteroizi (contribuie la diferenţierea dintre
sexe: timbrul vocii, pilozitatea etc.). Zona interioară a suprarenalelor secretă adrenalina şi
noradrenalina. Stresul şi suprasolicitările stimulează secreţia medulosuprarenalei. În stări de
stres cu care organismul este obişnuit creşte nivelul noradrenalinei, iar în condiţii de stres
neobişnuit creşte secreţia adrenalinei.

Pancreasul endocrin este format din celule răspândite în interiorul pancreasului exocrin. Există
două tipuri de celule, celule alfa, care secretă glucagonul şi celule beta care secretă insulina.
Insulina este principalul hormon care scade nivelul glicemiei din organism. Ea creşte gradul de
utilizare a glucozei în celule şi ajută la transformarea glucidelor în lipide. Hiposecreţia de insulină
produce diabetul zaharat. Glucagonul are efecte opuse insulinei, determinând hiperglicemie.
Ovarele produc hormonii sexuali ai femeii, incluzând hormonii steroizi: estrogenul şi
progesteronul, precum şi inhibina. Estrogenul şi progesteronul reglează funcţiile ovariene şi
dezvoltarea sânilor la pubertate. Estrogenul ajută la dezvoltarea ovulelor. Progesteronul este
necesar în menţinerea şi dezvoltarea sarcinii, dacă acesta s-a produs.
Cum previne pilula contraceptivă sarcina? Ciclul menstrual şi sarcina sunt controlate de la nivelul
creierului de hipofiză. Aceasta eliberează lunar substanţe, stimulând ovarele să producă hormonii
sexuali: estrogenul şi progesteronul. În primele 2 săptămâni ale menstruaţiei, ovarele produc
estrogen, care pregăteşte organismul pentru eliberarea unui ovul. La administrarea pilulelor,
informaţia primită de hipofiză este că nivelul progesteronul este ridicat, ceea ce ar însemna că
există un ovul fertilizat. Pilula contraceptivă este cea care mimează nivelul crescut de
progesteron. Ca urmare, hipofiza blochează eliberarea de alte ovule. Rolul pastilei contraceptive
este, aşadar, acela de a preveni ovulaţia. Totodată, mucusul cervical se îngroaşă, devenind mai
vâscos şi impenetrabil pentru spermatozoizi.

Testiculele produc testosteronul şi inhibina. Testosteronul ajută la crearea spermei, dezvoltarea

caracteristicilor bărbăteşti şi la creşterea dorinţei sexuale.