Cei 5 hormoni ai dragostei

Fiecare simte și vede iubirea în felul său. Cuiva îi cresc aripi, iar altcineva simte
adevărate suferințe. La nivel fiziologic suntem conduși de așa-numiții hormoni ai
iubirii.
Adu-ți aminte cum în perioada îndrăgostirii se intensificau emoțiile doar la o mică
atingere, auzul vocii, privire. Aici acționează așa-numitul hormon al iubirii –
dopamina. Anume acest hormon se activează și ne face să simțim cel mai puternic
stres din cauza iubirii romantice. Și apare un spectru întreg de senzații și o furtună
de emoții – de la frică și timiditate până la fericire și euforie.

Iubirea este constituită din 5 hormoni și atât?Cât de sus nu am vedea obiectul adorației
noastre, sentimentul de îndrăgostire este, înainte de toate, un proces hormonal, în care se
activează mulți hormoni. 5 dintre ei sunt cei mai importanți.
Dopamina
Dopamina este hormonul ambiției și concentrării. El se produce în organism în momentul
începutului îndrăgostirii, ne face să tindem spre posesiunea totală.Conform structurii chimice,
dopamina face parte din aminele biogenice, mai concret, din catecolamine. Dopamina este un
predecesor al noradrenalinei (și, respectiv, al adrenalinei) în biosinteza sa.
Este interesant că, conform datelor Institutului de neuroștiințe, sănătate mintală și dependență
(Canada), activarea sistemului sistemului de dopamină precedează însuși comportamentul care
aduce plăcere, satisfacție sau o răsplată.
Dacă comportamentul aduce satisfacție și justifică așteptările, atunci creierul potențează
cantitatea corespunzătoare de dopamină produsă pe viitor, făcând această așteptare plăcută.
Dacă comportamentul nu a adus rezultatele așteptate, atunci nivelul de dopamină în timpul
acestei acțiuni va fi mic. Oamenii își pierd interesul și motivația înainte de acțiunea care nu le-a
adus rezultatele așteptate.
Cercetătorii au ajuns la concluzia că dopamina are un rol decisiv în felul în care noi învățăm să
memorizăm sursele de plăcere și satisfacție. Dopamina facilitează procesele de cunoaștere și se
produce de către creier în timpul acțiunilor noi și în căutarea plăcerii.
Serotonina
Serotonina este hormonul plăcerii. Cât nu pare de straniu, la această etapă producerea sa scade,
de aceea dragostea se asociază adesea cu suferința.
Serotonina influențează multe funcții ale organismului. În partea frontală a creierului se
activează regiunea responsabilă de procesul cognitiv, cu participarea acestui hormon. La
eliminarea acestui hormon în măduva osoasă se îmbunătățește funcția motorie și crește tonusul
muscular.
Cea mai importantă funcție a acestui hormon este creșterea dispoziției emoționale, care se
creează în scoarța cerebrală. Dacă această substanță este insuficientă, omul suferă de depresie.
Aceasta mai influențează și rezistența emoțională și recepționarea stresului.
Pentru producerea normală a acestui hormon este necesar să includeți în alimentație alimentele
bogate în triptofan și glucide, care stimulează sinteza acestuia. Acest hormon creează senzația
de sațietate în organismul nostru. La introducerea hranei care conține triptofan se îmbunătățește
starea de spirit în baza producerii serotoninei. În creierul nostru se instalează imediat legătura
dintre aceste două stări, de aceea în stări depresive organismul nostru se străduiește să-și
îmbunătățească dispoziția prin consumului de glucide și produse, bogate în triptofan.
Oamenii de știință au determinat că substanța chimică care creează buna dispoziție lichidează și
celulele de cancer. Savanții au descoperit că, la amestecarea serotoninei într-un vas cu celulele
limfomului Africii Centrale, ultimul este distrus. Profesorul Gordon, cercetătorul principal,
afirmă că s-a descoperit că această substanță are o capacitate extraordinară de a face anumite
părți ale celulelor să se lichideze. La ora actuală savanții creează metode de terapie a bolilor
oncologice, bazate pe această calitate a serotoninei.
Un fapt interesant este că legătura cauză-efect dintre cantitatea de serotonină din organism și
starea de spirit este reciprocă. Dacă crește nivelul acestei substanțe, se creează o stare bună de
spirit, dacă apare o stare bună de spirit, începe să se producă serotonină.
Adrenalina
Adrenalina este hormonul stresului, care intensifică posibilitățile noastre obișnuite. Producerea
sa la îndrăgostiți crește, ceea ce duce la starea de inspirație și dorința de a muta munții.
Acesta este un hormon foarte important, produs de substanța cerebrală din suprarenale.
Adrenalina se elimină în sânge în situație de frică, fugă sau luptă, oferind omului posibilitatea
de a se adapta la situație și de a influența circulația sanguină, sistemul muscular și metabolismul
din propriul organism.
Sub acțiunea acestui hormon crește frecvența și forța contracțiilor mușchiului cardiac, precum și
frecvența și profunzimea respirației, crește viteza desfășurării proceselor metabolice, se
îmbunătățește capacitatea de muncă a mușchilor, oboseala lor manifestându-se mai târziu decât
în mod normal. În același timp, asigurarea organelor urinare și a tractului gastro-intestinal cu
sânge scade, mușchii acestora se relaxează, iar sfincterul se contractă. Inițial, se considera că
adrenalina se elimină în organismul uman datorită nervilor simpatici, de aceea se numeau nervi
adrenergici. De fapt, substanța de bază eliminată este noradrenalina, care, apoi, se transformă în
adrenalină. Injecțiile cu adrenalină sunt foarte utile în tratarea astmului bronșic, generând
relaxarea musculaturii bronhiilor. Adrenalina se utilizează la intervențiile chirurgicale sau se
pulverizează prin endoscop pentru micșorarea pierderilor de sânge, deoarece sub acțiunea
acestei substanțe are loc contracția vaselor sanguine, amplasate în piele și în suprafețele
mucoase.
Endorfinele
Hormonii liniștii și satisfacției. Ei se produc la contactul fizic cu obiectul adorației, oferind
îndrăgostiților senzația de bunăstare și protecție.
Trebuie să menționăm din start că, cu cât mai mare este cantitatea de hormoni produsă în
organismul uman, cu atât mai fericit este posesorul acestuia. Pentru prima dată s-a discutat
despre endorfine încă la mijlocul secolului trecut. Anume atunci oamenii de știință au
descoperit și au confirmat că acești hormoni ai fericirii se produc nemijlocit de către creierul
uman.
În pofida faptului că creierul unui mare număr de oameni a încetat să mai producă o cantitate
suficientă de endorfine, situația poate fi schimbată radical. Pentru aceasta trebuie doar să vă
mobilizați un pic și să începeți să acționați. Primul lucru pe care trebuie să-l faceți e să vă luați
costumul de trening și să mergeți fuguța la sală.
Cantitatea de endorfine crește, evident, și în urma contactului sexual. Cu cât mai des faceți
dragoste cu omul iubit, cu atât mai multe endorfine se vor produce de către creier.
Oxitocina
Hormonul tandreții și atașamentului. Acesta se produce la îndrăgostiții fericiți, atunci când
relația lor trece în faza de iubire și încredere reciprocă. Cât n-ar părea de straniu, acesta
micșorează producerea hormonilor primei faze de relație. În consecință, pasiunea devoratoare
scade pe măsură ce crește atașamentul tandru.
Neuropeptida oxitocină are un rol important în reglarea comportamentului social al animalelor,
inclusiv al omului.
S-a demonstrat că, sub acțiunea oxitocinei, oamenii devin mai buni, mai creduli, mai atenți cu
ceilalți.
Cercetările care au arătat acest lucru nu au luat, însă, în considerare că altruismul la oameni, din
vechi timpuri, a fost parohial, adică orientat doar spre ai săi.
Există încă un hormon: vasopresina (hormonul antidiuretic)
Neurohormon al animalelor și al omului, care se produce în hipotalamus, trece prin hipofiză,
apoi se elimină în sânge. Vasopresina stimulează asimilarea inversă a apei în canaliculii renali
și, astfel, micșorează cantitatea de urină eliminată (efect antidiuretic). Astfel, vasopresina este
unul din factorii care determină permanența relativă a metabolismului apei și sărurilor din
organism. Vasopresina generează strângerea vaselor de sânge și creșterea tensiunii arteriale.
Vasopresina influențează și erecția la multe mamifere. În această privință, masculii de șobolani,
iepuri și bărbații sunt construiți la fel. Un rezultat uimitor au obținut cercetătorii neurobiologi
din Suedia, care au demonstrat, după efectuarea experimentelor pe șoarecii de câmp, cum
afemeiații incurabili pot fi transformați în soți fideli. Pentru aceasta, cercetătorii au comparat
specia monogamă a șoarecilor de stepă Microtus ochrogaster cu cea poligamă Microtus
pennysylvanicus.
S-a demonstrat că, la sporirea excreției de vasopresină la specia poligamă până la nivelul
speciei monogame, masculul care, ca și semenii săi, avea o viață sexuală dezordonată, devine
atașat de o singură femelă, cea cu care a avut contact. Celelalte reprezentante ale rozătoarelor
din propria specie îi creează agresivitate și neplăcere.

Libidoul vine de la creier

Nu toți oamenii de știință sunt adepții conceptului chimic al iubirii. Biologii britanici Andreas
Bartels și Semir Zeki consideră că iubirea este o activitatea specifică a creierului uman.
În prezent, oamenii de știință știu că libidoul (atracția sexuală) apare în creier și de acolo se
propagă prin tot corpul cu ajutorul neuro-transmițătorilor – substanțe care transmit semnale. În
hipotalamus – glandă de mici dimensiuni din profunzimea creierului – neurofiziologii au
descoperit tocmai șapte centre legate de sex. Când acestea se activează, omul simte o excitație
sexuală puternică. Ceea ce înseamnă că TOTUL începe de la cap, nu acolo, unde credeți ).