HORMONII

• CE SUNT HORMONII?
• CLASIFICARE/MOD DE
• ACTIUNE
• Patologia succesiva hipo sau hiper- secretiei hormonale
CE SUNT HORMONII?
• Hormonii sunt produsii de secretie ai glandelor endocrine (glande cu secretie interna) si sunt
transmisi pe cale umorala (sanguina) organelor a caror functie o regleaza.
• Hormonii sunt astfel mesagerii chimici ai sistemului
endocrin, si au rolul fundamental de a regla si coordona
functiile diverselor organe (metabolismul).
• Hormonul este eliberat in sange si circula cel mai des
legat de o proteina care regleaza actiunea sa.
• El se fixeaza in continuare pe receptorii purtati de catre organele-tinta cu scopul de a
adapta organismul la nevoile momentului. (Ex.: pentru a stimula secretiile de insulina
atunci cand ingestia alimentelor antreneaza o crestere a nivelului glucozei
din sange)
CLASIFICAREA HORMONILOR
• Clasificarea hormonilor se poate face in functie de structura chimica,
raza de actiune, solubilitate, locul de sinteza si in functie de interdependinta sistem endocrin cu cel
nervos.

• Clasificarea hormonilor dupa structura chimica:

A. Hormoni derivati din aminoacizi

Adrenalina
Noradrenalina
Histmanina
Serotonina
B. Hormoni polipeptidici, proteici si glicoproteici
Vasopresina sau hormonul antidiuretic
Oxitocina
Gastrina
Secretina
Calcitonina
Insulina

C. Hormoni steroizi
Testosteronul
Cortizolul
Aldosteronul
Estrogenul

D. Hormoni ecosanoizi
Prostaglandinele primare (clasice, PG)
Endoperoxizi prostaglandinici (PGG2 si PGH2)
Prostaciclina (PGI2)
Tromboxani (TX)
Leucotrienele (LT)

A. HORMONI DERIVATI DIN AMINOACIZI

1. Adrenalina sau epinefrină, este un hormon secretat în sânge de glanda medulosuprarenală în cazuri de
stres. Ajunsă în sânge ea determină creșterea frecvenței cardiace, a presiunii sanguine, dilatarea
bronhiilor și pregătirea organismului pentru o producere masivă de energie prin arderea lipidelor
(lipoliză) și sinteza glucozei.
Circulația sângelui este activată la nivelul sistemului nervos central pe când la nivelul tractusului digestiv
este diminuată. La nivelul SNC adrenalina devine un transmițător neuronal, cuplat cu proteina-G joacă
un rol intermediar și de activator al receptorilor nervoși.
Mecanismul ei de acțiune
- determină punerea rapidă de energie la dispoziția organismului, energie necesară în cazuri de pericol,
pentru supraviețuire prin fugă sau luptă. Acest efect fiind realizat prin activarea proteinei-G de
adrenalină.
2. Noradrenalina, sau norepinefrina, este o catecolamină,care joacă multiple roluri ca hormon adrenergic
și neurotransmițător a sistemului nervos simpatic.
Noradrenalina este mediatorul terminațiilor nervoase vegetative postganglionare simpatice prezente la
nivelul tuturor efectorilor vegetativi periferici (mușchi netezi, glande).

Modul de actiune
Noradrenalina este secretată ca urmare a stresului sau a presiunii sangvine joase. Norepinefrina crește
frecvența cardiacă și poate redirecționa fluxul sangvin către mușchi.
3. Histamina (imidazoletilamină) este o amină biogenă ce se gaseste la nivelul plămânilor, pielii și
mucoasei gastrointestinală.
4. Serotonina este un neurotransmițător prezent în variate organe incluzând sistemul nervos central, are
un rol important în apariția depresiei și a anxietății, datorită dereglărilor chimice pe care le
produce.
Modul de actiune
Serotonina acționează ca neurotransmițător; intervine în producerea somnului, în procese mintale și
afective (depresie și anxietate, tulburare obsesiv-compulsivă), în funcții motorii, în termoreglare, în
reglarea presiunii arteriale, în actul vomei, în funcții hormonale.

B. HORMONI POLIPEPTIDICI, PROTEICI SI GLICOPROTEICI

1.Vasopresina, ADH sau hormonul antidiuretic este un hormon peptidic neurohipofizal (secretat de
nucleii anteriori ai hipotalamusului si eliberat de lobul posterior al glandei hipofize) ce participă la
homeostazie ( autoreglare) osmolarității (presiune osmotică) lichidelor corporale prin reglarea
reabsorbției diferitelor specii moleculare la nivel renal.
De asemenea, vasopresina crește rezistența periferic vasculară, ceea ce are ca urmare creșterea
tensiunii arteriale.
2. Oxitocina sau ocitocina este un hormon peptidic sintetizat de către nucleii paraventricular și
supraoptic ai hipotalamusului și depozitat in neurohipofiză.
Oxitocina exercită o acțiune dilatatorie asupra colului uterin (înainte de debutul travaliului) și contractilă
asupra musculaturii netede a uterului în timpul travaliului.
O altă acțiune a oxitocinei este contracția celulelor mioepiteliale ce înconjoară alveolele mamare și
determină ejecția laptelui. La nivel comportamental, oxitocina are efecte opuse celor
ale vasopresinei: la indivizi determină reducerea temerilor și creșterea încrederii, iar la mame
determină apariția instinctului matern.
3. Gastrina este un hormon peptidic care stimulează secreția de acid clorhidric de către celulele parietale
ale stomacului. Acesta de asemenea stimulează motilitatea gastrică și regenerarea epiteliului gastric.
Eliberarea gastrinei este stimulată de prezența peptidelor/proteinelor în lumenul stomacului.
Concentrația gastrinei este controlată prin feed-back: scăderea accentuată a acidității gastrice duce la
inhibarea secretiei gastrinei. Secreția în exces a gastrinei determină sindromul Zollinger-Ellison.
4. Secretina este un hormon care controlează secrețiile pancreatice în duoden și separat homeostazia
apei.Secretina reglează pH-ul conținutului duodenal prin controlul secreției de acid gastric si
tamponarea conținutului duodenal cu bicarbonat secretat de celulele pancreatice.
Secretina stimulează secreția de pepsină la nivelul stomacului; stimulează de asemenea și secreția de
insulină (imediat după masă, pentru a preveni creșterea rapidă a glicemiei), precum și glucagon,
polipeptidul pancreatic și somatostatină.
5. Calcitonina este un hormon peptidic implicat în metabolismul calciului.
Participă la metabolismul calciului și metabolismul fosforului.
Calcitonina scade concentrației calciului plasmatic
Calcitonina de somon are o acțiune de 20 de ori mai puternică decât cea umană, fiind folosită în:
• Osteoporoza post-menopauză;
• Hipercalcemie;
• Boala Paget;
• Metastaze osoase.

6. Insulina este un hormon ce participă la metabolismul glucidelor. Insulina contribuie în primul rând la
micșorarea concentrației glucozei în sânge. Aceasta mărește permeabilitatea membranei celulare pentru
glucoză.
C. HORMONII STEROIZI
1. Testosteronul este principalul hormon masculin. Acesta permite apariția caracterelor masculine la
oameni.
2. Cortizolul (hidrocortizon) este produs de glanda suprarenală.Acesta este eliberat ca răspuns la stres și
la înregistrarea unui nivel scăzut de glucocorticoizi în sânge.
Rolul său principal este de a crește cantitatea de zahăr din sânge prin intermediul gluconeogenezei,
precum și de a suprima răspunsul sistemului imunitar, de ajutor în metabolismul grăsimilor, proteinelor
și carbohidraților. Aceasta scade de asemenea osteogeneza. În timpul sarcinii, producția de cortizol
crescută dintre săptămânile 30-32 inițiază producerea de agent pulmonar fetal tensioactiv pentru
promovarea maturării plamânilor. Diferite forme sintetice de cortizol sunt folosite
pentru tratarea unei varietăți de boli.
3. Aldosteronul este produs de către glanda suprarenală. Acesta acționează în special la nivelul tubilor
distali și a tubilor colectari ai nefronilor, stimulând absorbția sodiului și a apei, precum și secreția de
potasiu, ceea ce duce la creșterea tensiunii arteriale.
4. Estogenul este un grup de hormoni care indeplineste un rol important in dezvoltarea sexuala normala
si in dezvoltarea sistemului reproducator la femei. In organismul femeii, estrogenii indeplinesc
numeroase roluri, ei avand efecte la nivelul creierului, la nivelul unor organe importante, precum
inima si ficatul, in sfera glandelor mamare, a ovarelor, a uterului, a vaginului si a oaselor.
Desigur, rolul estrogenului este unul mult mai complex si nu se opreste doar la factorii enumerati mai
sus.
PATOLOGIA SUCCESIVA HIPO SAU
HIPER- SECRETIEI HORMONALE
Specialitatea medicala pentru studiul hormonilor

Endocrinologia este o specialitate medicală care se ocupă cu diagnosticul și tratamentul afecțiunilor

cauzate de hormoni. În general, diagnosticul endocrinologic se bazează pe criterii biochimice și
imagistice, în această ordine.
Nivelurile din sânge ale hormonilor variază de la o zi la alta și în momente diferite ale zilei și nopții. Din
acest motiv, este important ca determinările hormonale să se facă la anumite momente ale zilei sau
chiar la anumite ore.
• Condițiile în care se recoltează sângele pentru analizele hormonale sunt de asemenea
importante (Ex. când tabloul clinic sugerează o tumoră de glandă suprarenală care produce
noradrenalină și/sau adrenalină sau dopamină, se dozează în poziția culcat după 30 minute de
relaxare și preferabil folosind un cateter intravenos pentru a reduce riscul de rezultate fals
pozitive)
• O serie de medicamente pot influența analizele hormonale și ca urmare, testarea hormonală
necesită, în unele situații, oprirea medicamentului respectiv pe o durată de timp variabilă.
Screeningul endocrinologic
• Diabetul zaharat este o afecțiune frecventă cu numeroase complicații cardio-vasculare care pot
scădea semnificativ calitatea vieții. Screeningul (cu glicemia a jeun, hemoglobina glicozilată sau
testul de toleranță la glucoză orală) se recomandă și la persoanele asimptomatice dar care au
factori de risc: rude gradul 1 cu diabet, boală cardiovasculară, hipertensiune, dislipidemie,
diabet gestațional, sedentarism etc. În lipsa acestor factori de risc, screeningul pentru diabet
începe la vârsta de 45 de ani.
• O altă patologie hormonală frecventă este cea a glandei tiroide.Dozarea hormonilor tiroidieni și
a TSH se face numai la persoanele cu simptomatologie sugestivă sau la cele care au insuficiență
cardiacă / tulburări de ritm cardiac. Singurul screening pentru afecțiuni ale tiroidei este
recomandat la toți nou-născuții având în vedere ca întârzierea diagnosticului poate avea efecte
devastatoare legate în special de dezvoltarea sistemului nervos