Farmacia

În orice casă bine este ca să fie

Câte o mică farmacie
Și în ea să se găsească
Doctorie sufleteasca.

Capul cumva de te doare

De prea multă-ngrijorare,
Să iei din leacurile mai bune:
Te salvezi cu rugăciune.

Dacă firea pământească

Începe să te trezească,
Repede o potolești
Dacă te rogi și postești.

De ești cuprins de vreo mânie,

Pornit ca o vijelie
Ia în graba cea mai mare
Din leacul numit răbdare.

Iar cumva de te supune

Vreun fel de amărăciune,
Să iei repede în gură
Câte un verset din Scriptură.

Dacă cumva ești din fire

Prea dispus la clevetire,
Primejdia este mare,
Că-i boală molipsitoare.

Să iei fără-ntârziere
Exercițiu de tăcere.
Și când ai ceva a spune
Să vorbești cuvinte bune.

Zgârcenia de se ivește,
Sufletul ți-l prpădește.
Scapi luând din farmacie
Leacul numit dărnicie.

Din adunare de lipsești,

E semn rău, ai să răcești.
Rămâi în credință rece
Căci așa ușor nu-ți trece
Nu lipsi din adunare,
Poartă-te cu-nflăcărare,
Cu căldură deosebită
Și răceala-i ocolită.

Fii exemplu de urmat

De creștin adevărat,
Căci atunci vei vedea rodul,
Când Isus ți-ascultă totul.

Trebuie să fii examinat

Și de aproape cercetat,
Dacă ai vreo slăbiciune,
Biblia îndată-ți spune.

Cât de mici orice păcate,

Toate vor fi numărate,
Doar prin puterea lui Cristos
Tu poți rămâne credincios.

Te-ai intrebat asa, vreodata

in drumul tau, la vre-un popas
De ce cu lacrimi e udata
nadejdea ce ti-a mai ramas?

De ce ti-e dat sa porti pe cale

atita greu, si mult suspin ?
De ce povara ta e mare
si pe carare atitia spini?

De ce atitea lacrimi, oare

pe obraji, se pravalesc mereu ?
Si rind pe rind, tot ce-ai sub soare
se naruie pe drumul greu

De ce atita umilinta,
si atit de aspru chinuit ?
De ce scuipat pentru credinta?
de ce asa batjocorit?

De ce in lume-aceasta mare,
nici un culcus nu-ti poti gasi?
Toti te alunga, nimeni n-are
un loc, si pentru tine aci

De ce e Pavel oare-n lanturi

si glasul lui e amutit?
De ce sunt aruncati in lanturi
cei ce pe Domnul l-au iubit?

De ce afara din cetate,

Stefan, cu pietre e lovit ?
De ce si blindul Ioan departe,
pe Patmos, astazi e gonit?

De ce si Petru are o cruce?

de ce si Iacov un calvar..?
Toti oare trebuie sa urce,
al Golgotei cumplit hotar ?

Te-ai intrebat asa vreodata,

in drumul tau, la vre-un popas
De ce cu lacrimi e udata
nadejdea ce ti-a mai ramas?

Dar nu uita, ca toate, toate

durerile acestui pamint
In slava, dincolo de moarte,
se vor schimba in ALB vesmint

E atita binecuvintare
in drumul greu, pe care treci
Sa stii ca rana ce te doare,
te va incununa pe veci.

Oh! de ai pricepe astazi harul,

primind in tine asa puteri
Sa bei pin’ la sfirsit paharul,
acestor clipe de dureri.

Cu cit mai greu, drumul iti pare ..,

si chinul cit mai nesfirst
Cu atit slava-ti va fi mai mare
si numele in cer mai cinstit

Au dat cu pietre azi in tine,

in schimb, cununa vei primi
Te-au palmuit cu miini haine,
ISUS, chiar, te va rasplati

Se vor sfirsi aceste plingeri,

si sufletu-ti eliberat
Se va nalta pazit de ingeri,
spre tronul Celui Prea Inalt

Si-atunci .., in clipa aceea mare,

cind poarta de margaritar
Se va deschide larg.., in cale ,
spargind al viietii hotar

Orbit de atita slava-n fata ,

in pragul ei ingenunchiat
Vei multumi smerit,
ca-n viata asa mult , ai indurat

Vei intelege-atuncea harul ,

de-a fi primit cindva puteri
Sa bei pin’ la sfirsit paharul
acestor clipe de dureri.