Intalnire

Încep cu o întrebare:

Am binecuvântare?

Și-mi zice pașnic, lin

Ai, scumpul meu copil!

Iarta-mă, îi spun

Început bun pun,

Și rămân pe drum,

Cât timp mă supun.

Doamne doar Tu știi

Să faci bucurii,

Lucrez cu-al Tău Har

Al inimii mele hectar

Cu înțelepciune

Plantez plante bune

Spre folosul meu

Și Slava lui Dumnezeu

De mă lenevesc

Îndată te zgornesc

Că doar n-ai să stai

În miros de mucegai

Cuget îndreptat

Duh îndurerat

Tu vei milui

De sincer va fi!
Inimă cu spini

Pântec cu grăsimi

Nu primeste-n dar

Untdelemn sfințit și Har

Îngerașul meu –

Călăuză fi-mi mereu

Dă-mi s-aud, să văd să simt

Adevărul pe Pământ

Dintr-u a ta povățuită

Să-nvăț Sfânta Pocăință

Pentru rugăciunea ta

Mantui-va El lumea!

Roua dimineții

Prospețimea vieții

Asa-i rugăciunea ta

Simțită-n inima mea

Doamne, pentru toate îți mulțumesc

Învăță-mă să iubesc

Voia Ta să împlinesc! – Amin.

 Om, Omule, Oameni

Om plăpând ajungi pământ,

Nu te-ngriji că în mormânt,

O s-ajungi doar zăcământ,

Un putregai și nimic sfânt.

Om fragil ce pierde timp,

Să ridice un zid de piatră,

Inima să nu-i găsim,

În adâncuri scufundată,

Că nu vrem s-o folosim,

Decât aspectul ce arată,

Cât de mult ne ponosim.

Om grăbit răpus de ură,

Ce nu cugetă la sine,

Strică totul în natură,

Zice: că i se cuvine,

Să arunce cu cianură,

Când cu altu' nu e bine.

Om bogat si mândru

Negru pe dinăuntru

Vede doar cu trupu

La rău zice neutru

La alții dă șuturi

Călcând aripi de fluturi.

Om smerit si blând

Cu Domnu'-n gând
În întristări el stă râzând,

Din stări constă că îl vor căzând,

În viață își demonstră:

"Că totu-i vânt",

Din lege și jurământ

Înțelege și culege tot ce-i Sfânt.

Om retras cu dulce-n glas,

Duce crucea c-un mic pas,

Vede vitele cum pasc,

Anotimpuri cum renasc,

Cum prunci se nasc,

Cu principii nu cu mască.

Om zgârcit si rătăcit,

În rău tocit, ce-l faci tacit,

De ce umbli zăpăcit?

După avere în durere

Că tot ești nefericit,

Vrei secunde de plăcere,

În loc de raiul infinit

Să te bucuri în tăcere,

Nu în chinul cel cumplit.

Om modest în orice gest,

C-un calm onest, simplu în rest,

Se detestă când se lasă

Căzut într-o deasă plasă

Se ridică nu se așază,

Se implică si urmează

Sfinte taine ce lucrează.

Om sărac si neavut ,

Ce zace în boli tăcut,

Și se face doar plăcut,

În nădejde complăcut,

Trecut acut, în păcate e făcut,

Rămâne umil nu prefăcut,

Să nu judeci ia ca scut,

Cel mai greu dar cel mai scurt,

Drum spre a fi cunoscut,

Ca om în lege renăscut.

Om viclean, blestem pe neam

Ce strânge-n pungi si împinge teamă,

Împunge tot, nu dă cu seamă

Și la seamăn, nu dă hrană și nici zeamă,

Se aseamănă cu ploaia cu mànă,

Nu știe de tată, de mamă,

Orice rană ca faptă o pune în ramă,

Toată lumea îl aclamă, fără semne de alarmă,

O viață prin dramă, conducător de aramă.

Om simplu și sincer

În sine cu restu și cu cele din cer,

Singur iși zice:

"Doamne dă-mi bice!,

Ca apoi să fiu fèrice,ai grijă de fii si de fice,

Dușmani, rude, amice si de slabele verige,

Harul tău ne împinge spre a fi îngeri,

Nu cu dracul complice,

Iartă-mă, iată iadu iar mă ia și mă frige,

Simt păcate cum încep sa-mă strige,

Că's ticălos, păcătos si duhul mi se stinge,

Conștiința la păcat să mă instige,

Vicii lent, vigilent corpul mi-l atinge,

În chingi cu multe il încinge,

Răul simt cum mă-nvinge,

Ajută-i pe toți să se ridice,

Și nu ca mine să pice,

Ci păcatul răspicat să-l despice,

Că apoi să-l despartă în spice,

Si-a Ta voie să aplice,

Este propice să mă pregătesc,

Că tot judec,hulesc pe sărman nu plătesc,

Spre slavă poftesc, rău de primesc,

îl merit inzecit și-ți mulțumesc,

Că multe ar trebui să pățesc

Pentru câte bârfesc, ucid moral

Și-i grotesc,fapte nu fac,nu iubesc,

Pe vrăjmaș îl învinuiesc,

Când mă împotmolesc,

Am grijă mai mult de lumesc,

De imagine si trupesc,

Pururi dezamăgesc,

Cu mândre gânduri mă amăgesc,

Cu amar mă lungesc, în lene

De mult ațipesc, nu mă căiesc,

Sunt hain și străin, cu toți și-i privesc,

De sus și nu mai gândesc,

Că suntem același aluat îngeresc,

Îs preocupat de altu cât a luat,

De creștin mă feresc,
Să-l salut și să-i zâmbesc,

Capul cu știri mi-l tâmpesc,

Rugăciuni nu citesc,

Nu știu să mă jertfesc,

Doar cârtesc, şi doresc

Desfrânare,desfătare

Și în toate să mă-nrobesc,

Și singur rob mă orbesc,

Deșertăciune vorbesc,

Sunt avid, am invidie,

Perfid...pe alții îi umilesc,

Crezând că ii smeresc,

Nu reușesc pravila s-o urmăresc,

Mă momesc cu plăcere,

Doamne dă-i tot omului ce cere,

Îndreptare, nu mărgele,

Alinare în durere,

În încercare dă-i putere,

În întristări și în cădere,

Cercetări..celui ce intră în stări de decădere,

După a Ta voie..mângâiere,

Miluire si iubire, între frați apropiere,

Mântuire nu răpire de un idol care piere,

Cum albina face miere, și omu să facă cele

ce-s cerute în tăcere,

Sănătate,bunătate și putin și din bucate,

Iartă-mă si iartă-ne!, că suntem primate,

Și nu poftim doar la cele înalte,

Fie-ți milă de om indiferent de păcate."

Om pe gând, ce stă la rând

Spre căile morții urmând,

Stai cugetând că ești nătâng,

Om plăpând ajungi pământ,

Nu te-ngriji că în mormânt,

O s-ajungi doar zăcământ,

Un putregai și nimic sfânt.

 Doamne

Doamne astazi stau in fata ta

Si te rog, nu ma uita

Rugamintea mea fierbinte

Ce o inalt acum spre tine:

Da-mi lacrimi de pocainta,

Sa am plans amar de cainta,

In a luptei patima,

Sa-mi intaresc a mea vointa

Sa-mi cresc dragostea spre tine

Si sa-mi pun nadejdea toata

Ca Tu stii a noastra soarta.

 Ascultare

E tihna si incet rasare,

Peste vai sure si dealuri verzi,

Un sunet lin, o dulce frematare

Un vuiet, un ropot, o strigare.

Ignor chemarea. Ce-a sa fie?

Au mai trecut si altele pe-aici.

Capul sus, gandul la mine,

Altadata si acum, eu singur sunt in veci.

Adierea insa zaboveste.

Precum fuioarele din zori

Intinse pe pasunea adormita

Pe toate suflul le copleseste.

Sunt si eu prins in imbratisare

Iar pentru-ntaia oara nu stau cu nepasare.

Intreaga faptura pare ca se prinde,

In cunoasterea taininca ce toate le cuprinde.

Candva, un ava-mi cuvantase,

Ca Domnul bun, in marea sa iubire,

Se pogoara din a sale curti frumoase,

Si mangaie creatia fara osebire.

Sa fiu oare si eu umil partas,

La taina ce astazi se plineste?

Iarta-ma Doamne, de relele la care sunt faptas,

Si fi cu mine, iar patima mi-o izgoneste.