30/04/2023 Teologie Pastorala

Chirila Ioan

Examen Scris la Istoria și Filosofia Religiilor

Anul IV Semestrul II(extensia Roma)

1. Comparați structura omului în budism cu antropologia creștină și cum înțeleg cele

două religii desăvârșirea omului. 500 max

Budismul neaga existența unui creator al univesului si al omului si porneste de la premisa

existentei unui univers ciclic fara un punct definit al creației. Potrivit concepției budiste omul
este un non-eu deoarece el nu este permanent ci într-o continua devenire si impermanenta.
Inteleptul Nagasena explica acest concept regelui grec exemplificând ne-existența unui car
spunand ca deoarece carul este compus din multiple componente, el nu poate exista în afara
acestora, prin urmare concluzionand ca el nu exista. Acest concept este aplicat continu întreg
universului formand astfel primul adevar nobil “Dukkha” care relevă idea ca totul inclusiv omul
este o iluzie a unei existențe compusă dintr-o succesiune de evenimente care se perpetua continu.
În antropologia ortodoxă omul este creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.
Dumnezeu este creatorul universului și la făcut pe om din trup și suflet veșnic. Omul a fost
chemat sa se asemene lui Dumnezeu dar prin păcatul neascultării omul și-a adus asupra-i și
întregului univers moartea. Omul este singura creație și inelul de legatura dintre lumea cerească
și cea pamanteasca prin însuși constituția sa și este chemat de către Dumnezeu la viață veșnică
iar cei care se opun chemării la osanda vesnică.
Desavarsirea omului în budism sau iluminarea constă în realizarea stării de Nirvana sau
non-sineitate. Ea presupune indiferența față de toți și de toate astfel nemaifiind perturbat de vreo
suferință sau dificultate. În acest mod intelegand iluzia existenței tuturor lucrurilor, omul nu mai
este legat de existența individuala, reincarnare sau karma deoarece trăiește starea de Nirvana sau
stingerea deplina. Dacă omul nu va atinge starea de Nirvana în viața prezenta el va fii reincarnat
într-o noua viata unde își va putea continua drumul catre Nirvana.
În ortodoxie desavarsirea omului nu se poate realiza fără ajutorul lui Dumnezeu. Calea
spre desavarsire presupune relatia personala cu Persoana lui Dumnezeul care la randu-i implica
cunoașterea acestuia. Dumnezeu sa făcut cunoscut omului prin lucrarea Harului a revelatiei
naturale si supranaturale adică prin creație și revelatia divina a Persoanei Mantuitorului Hristos.
În urcușul spre desavarsire omul credincios se împartaseste cu Harul lui Dumnezeu prin cuvântul
Evangheliei și a Sfintelor Taine astfel impreuna lucrand cu Dumnezeu ființa omului se
transfigurează sau indumnezeieste.
 2. Prezentați modul în care este descrisă apariția mesajului revelat în islam și
conținutul Coranului comparativ cu înțelegerea revelației în creștinism și textul
Sfintei Scripturi? Este similară valoarea Coranului în cadrul comunității islamice cu
cea a Sfintei Scripturi în cadrul celei creștine ? 600 max

Revelatia coranica este mesajul lui Dumnezeu în arabă destinat arabilor. El a fost revelat
de catre Allah profetului Mohamed prin intermediul unui inger dealungul unei perioada de 23 de
ani. În islam Mahomed este trimisul lui Dumnezeu și vestitorul acestei revelații. Mesajul
revelatiei a fost memorat și transmis oamenilor la inceput pe cale orala iar mai tarziu a fost
radactata in scris de către Zaid însoțitorul lui Mohamed deoarece acesta nu știa scrie ca mai pe
urmă la moartea profetului toate aceste scrieri să fie stranse și redactate sub titlul “Al Quran”
tradus recitare. Continutul Coranului servește ca bază a vieții religioase, adogmei si culturii
mahomedane.
Revelația creștină sa înfăptuit prin întruparea divina a Fiului lui Dumnezeu prin
cunoașterea personala a Acestuia și prin lucrarea și jertfa sa mântuitoare. Ea nu sa făcut prin
intermediul unui înger cu toate ca a fost vestita de aceștia și proorocită în vechiul testament de
profeți. Textul Sfintei Scripturi este Cuvântul lui Dumnezeu care cuprinde vechiul și noul
testament.
Valoarea Sfintei Scripturi și a Coranului au valori asemănătoare în cadrul respectivelor
comunități proprii.