17.11.

2010

VIRUSOLOGIE
CURS 7
ACTIUNEA UNOR AGENTI FIZICI SI CHIMICI
ASUPRA VIRUSURILOR
In afara organismului, virusurile devin inactive in cateva ore.
1. Variatiile de temperatura marea majoritate a virusurilor
sunt inactive la 60 grade C in decurs de 30 de minute.
Congelarea la -20 grade C si mai ales la -70 grade C poate
conserva virusurile luni sau chiar ani de zile.
2. Uscarea:
a. rapida conserva virulenta virusului
b. lenta atenueaza patogenitatea virusului
3. Ultrasunetele inactiveaza virusul poliomielitei, virusul turbarii
4. Variatiile de pH pH-ul optim pentru conservarea virusurilor
este 7,2 ; virusurile rezista la pH intre 5 9. Aciditatea sau
alcalinitatea care depasesc aceste limite inactiveaza si altereaza
corpusculii virali.
5. Sapunul obisnuit si detergentii au actiune puternica de
distrugere a virusurilor
6. Antisepticele apa oxigenata, permanganatul de potasiu,
hipocloritii au puternica actiune virulicida (de distrugere).
7. Sulfamidele si antibioticele nu actioneaza asupra virusurilor,
dar exista si exceptii: ex. virusul care produce
limfogranulomatoza veneriana (ganglioni limfatici) sensibil la
tetraciclina.

8. Interferonul este o proteina produsa in mod natural de celule

sub actiunea virusului. Eliberarea interferonului in circulatia
sanguina determina producerea unor enzime care contracareaza
atacul viral. Interferonul poate fi considerat ca o posibila resursa
terapeutica in lupta cu virusurile. Actiunea interferonului in
organism este antivirala si de modulare imunologica. Interferonul
singur sau in combinatie cu ribavirina constituie un tratament
medicamentos in hepatita virala C. Alfainterferonul este folosit in
tratamentul hepatitei C (din 1991) si in unele tipuri de leucemie.
Tot alfainterferonul se foloseste in tratamentul hepatitei B, care
netratata constituie cauza cirozei si cancerului hepatic.
CULTIVAREA VIRUSURILOR
Pentru stabilirea diagnosticului unei viroze este necesara izolarea si
identificarea agentului patogen in produsele patologice recoltate de la
bolnav sau de la cadavru.
Cultivarea este posibila daca virusurile sunt inoculate intr-o gazda
receptiva: animalele de laborator, oua embrionare si culturi de celule.
1. Cultivarea virusurilor pe animale de laborator. Ca animale
sunt folosite: soarece alb, sobolan, cobai, iepure, hamster,
cocos, maimute.
a. Pregatirea animalului de laborator
b. Anestezierea animalului de laborator
c. Inocularea :
- cutanata
- subcutanata
- intramusculara
- intravenoasa
- intraperitoneala
- intracerebrala
- oculara
- in caile respiratorii
d. Observarea simptomelor si reactiilor
2. Cultivarea virusurilor pe oua embrionare cel mai frecvent
utilizat este embrionul de gaina. Se folosesc oua fecundate,
proaspete, cu coaja alba. Inocularea se realizeaza in diferite
cavitati ale oului (cavitatea amniotica, in sacul vitelin si in
cavitatea alantoidiana). Pentru examinarea leziunilor produse de
virusul inoculat membranele oului se prind cu o pensa, se spala

in ser fiziologic steril si se pun in cutii PETRI. Mediile de cultura

utilizate sunt mediul ENDERS de crestere, mediul ENDERS de
intretinere si mediul 199. Solutiile utilizate sunt HANKS si
solutie salina tamponata.