Schinelul

1. Prezentare generală
Denumiri populare: buruiană de spini, iarbă amară, scai amar, șofran sălbatec.

Specie de cultură anuală, cu o înălţime între 30-60 cm, des ghimpată, atât pe frunze cât şi pe
inflorescență. Tulpina este simplă sau ramificată, acoperită de peri lânoşi de culoare verzuie
sau roşie brună. Florile sunt galbene, tubuloase, grupate la vârful tulpimi în antodii mari,
lungi de 4 cm şi cu diameIrul de cca 3 cm. Fructele sunt achene galben brunii, lungi până ta 7
mm. (1)

2. Compoziția chimică
În scopuri terapeutice se folosește partea aeriană (Herba Carduui benedicti sau Herba Cnici)
s-au pus în evidență minerale, în special săruri de Mg, Ca și K, circa 18%. Se mai găsesc
substanțe amare, flavonoizi de tip apigenină, kemferol și luteolină, urme de ulei volatil care
conține un compus poliacetilenic, vitamine din complexul B, enzime, taninuri, mucilagii.
Principiul activ este cnicina, o substanță amară, care structural este o lactonă sescviterpenică
de tip germavran, la care un hidroxil este esterificat de acidul bismetilacrilic. Pe lângă cnicină
este prezentă și o altă substanță amară, benedictina. După unii autori componenții
poliacetilenici și polienici din schinel sunt responsabili de activitatea antibiotică. Astfel din
părțile aeriene ale plantei sau izolat 12 compuși, structura lor fiind elucidată total sau parțial.
(2)
 3. Proprietăți
Intern produce o creștere a sucului gastric, înbunătățind digestia, mărește pofta de
mâncare, acțiune depurativă și febrifugă.
Extern antiseptic, cicatrizant și trofic.(2)

4. Mod de recoltare, depozitare, Factori de degradare a produsului in timpul

depozitarii
Se executa in timpul infloririi, pe vreme uscata si insorita, prin taiere la 8-10 cm de la
sol.Uscarea se face in locuri aerisite, ferite de soare, in straturi subtiri sau artificial la 45-
50°C. Se pastreaza in saci textili.(3)

5. Indicații
Intern: în anorexie și hiperaciditate gastrică; în tulburări digestive și stări inflamatorii ale
stomacului; în boli ale ficatului și în cele ale căilor respiratorii.
Extern: în arsuri, degerături și ulcerații ale pielii. (3)

6. Contraindicații
Este contraindicat sa fie utilizat in timpul sarcinii, în gastrite şi în ulcerul gastric,
în cangrene carcinomatoase, în afectiuni renale. (2)
7. Formă de prezentare

În scop terapeutic se utilizează florile de schinel. Praful se folosea extern la tratarea

rănilor, iar intern ca depurativ, febrifug și în boli de ficat. Uleiul gras extras din fructe
(circa 28%) poate fi întrebuințat la fabricarea săpunurilor. (1)

8. Cale de administrare
Infuzia de schinel se poate obține amestecând o linguriță de flori de schinel într-o cană cu
apă fierbinte. Amestecul se lasă în repaus timp de câteva minute, după care poate fi
consumat. Doza zilnică recomandată este de 2-3 căni de infuzie de schinel pe zi, înainte
de alimentație. Se recomandă ca infuzia de schinel să nu fie îndulcită.Decoctul din
schinel se poate obține amestecând 50 de grame de frunze de schinel într-un litru de apă.
(3)

9. Reacții adverse/ Tratament

Infuziile puternice pot cauza vomismente si diaree. (4)

10.Atitudinea de urgență/Tratament

Intern - 1 linguriță de plantă mărunțită la 250 ml apă clocotită. Se va strecura și apoi se

va consuma fracționat în cursul unei zile. - 4 linguri de plantă mărunțită se vor pune într-
un litru de vin. Se vor ține timp de 8 zile după care se strecoară. Se vor putea lua câte o
linguriță înainte de fiecare masă cu 15 minute pentru poftă de mâncare sau pentru alte
afecțiuni interne. - Din 50 g de plantă mărunțită care se va pune la 250 ml alcool
alimentar de 70o se face o tinctură. Se ține pentru aceasta timp de 15 zile agitând zilnic
de 2-3 ori recipientul. După 15 zile se strecoară. Se poate lua câte o linguriță de 3 ori pe
zi diluată cu puțină apă cu 15 minute înaintea meselor. În cazurile mai ușoare se poate lua
o cantitate mai mică eventual 20-40 picături diluate cu 100 ml apă. Se iau cu 15 minute,
înaintea meselor principale de 3 ori pe zi. - 20 g plantă se pun la 1 litru de apă clocotită.
Se acoperă pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se fac apoi băi locale la afecțiunile
externe. Se poate de asemenea aplica pe ulcerații sub formă de spălătură sau compresă.
Extern - se vor pune 3 lingurițe de plantă la 250 ml apă clocotită. Se acoperă 10 minute
după care se strecoară. Se vor face cataplasme externe, sau comprese. Băi: 100 g de
plantă mărunțită se va pune la 3 litri de apă clocotită. Se acoperă apoi 10 minute. Se
strecoară și se toarnă în apa din cadă, care este preferabil să aibă temperatura corpului. În
cadă este bine să se stea 20-30 minute. dar să se mențină temperatura constantă. Unguent-
pulbere de plantă obținută cu râșnița de cafea se amestecă cu de 2 ori aceiași cantitate de
 vaselină și lanolină (în părți egale). Se amestecă pentru omogenizare și se aplică pe
crăpăturile pielii, ulcerații sau la sâni tot pentru crăpături sau hemoroizi. (1)

11.Bibliografie

1. Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Ovidiu Bojor

2. Plantele medicinale importante în tratamentele naturiste, Eugen Giurgiu Octavian, Claudiu
Giurgiu
3. Ursula Stănescu, Monica Hăncianu, Oana Cioancă, Ana Clara Aprotosoaie, Anca Miron, Plante
Medicinale de la A la Z, Editura Polirom, Iași, 2014
4. Flora medicinala a Romaniei, Prof. univ. dr. Constantin I. Milica, Drd. ing. Camelia Nicoleta
Roman, Ing. Daniela Troia