ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ „GRIGORE GHICA VODĂ” IAȘI

Dr. Roman Irina

Dr. Mircea Vasile Pleșca

Farmacologie
generală
ANUL I
asistenți medicali generaliști

MODULUL 12
suport de curs

curriculum pentru pregătirea asistenților medicali generaliști

aprobat prin OMEdCT Nr. 2713 / 2007

EDITURA StudisIS
IAŞI 2014
 Tehnoredactare:
Irina Roman
Coperta și așezare în pagina:
Mihaela Postelnicu

2
 Cuprins
FARMACOLOGIE GENERAL – dr. Mircea Vasile Pleşca 7
NOŢIUNI DE BAZĂ 7
 Definiţii 7
 Ramurile farmacologiei 7
BIOFARMACIE GENERALĂ 8
 Biodisponibilitatea medicamentelor 8
 Bioechivalenţa 8
 Tipuri de echivalenţă 8
 Tipuri de biodisponibilitate 9
 Factorii care influenţează biodisponibilitatea 9
 Factori legaţi de medicament 9
 Factori legați de organism 9
NOŢIUNI DE FARMACOCINETICĂ 10
 Transferul prin membrane: tipuri de membrane 10
o Tipuri de membrane biologice 10
o Factorii care influențează transferul prin membranele 10
biologice
o Tipuri de transfer 10
 Absorbţia medicamentelor în organism 11
o Căi naturale 11
o Căi artificiale 12
 Difuziunea şi distribuirea medicamentelor 12
o Factorii ce influienteaza distributia medicamentelor 12
 Eliminarea medicamentelor 13
FARMACODINAMIA 14
 Efectele adverse ale medicamentelor 15
FORME DE PREZENTARE ALE MEDICAMENTELOR 16
 Preparate farmaceutice lichide administrate per os 16
 Medicamente solide administrate per os 17
 Forme medicamentoase administrate prin mucoasa orală, oro- 19
faringiană, traheo-bronşică şi alveolară
 Forme medicamentoase pentru administrare conjuctivală 20
 Forme farmaceutice cu administrare nazală 20
 Forme medicamentoase administrate intrarectal 21
 Forme medicamentoase administrate vaginal 21
 Forme medicamentoase cu administrare cutanată 22

3
FARMACOLOGIA SPECIALĂ – dr. Irina Roman 24
 Medicaţia aparatului digestiv şi elemente de metabolism 24
o Antiacidele 24
o Medicaţia antiulceroasă 24
 A. Blocante ale receptorilor histaminergici H2 24
(anti-H2)
 B. Inhibitori ai pompei de protoni (IPP) 25
o Protectoare ale mucoasei gastrice 26
o Terapia anti Helicobacter Pylori 26
o Antiflatulentele /Adsorbantele intestinale 26
o Carminativele 27
o Antispasticele 27
o Medicaţia prokinetică/propulsivă 27
PREPARATE UTILIZATE ÎN TERAPIA BILIARĂ ŞI HEPATICĂ 28
 Medicaţia vezicii biliare 28
 Medicaţia ficatului 28
o Medicaţia hepatitelor cronice (vezi medicaţia 30
antivirală)
 Antiemeticele (antivomitivele) 30
 Antidiareicele 31
 Antiinflamatoare şi antiinfecţioase intestinale 31
 Laxativele şi purgativele 32
 Produse digestive inclusiv preparate pe bază de enzime 33
MEDICAŢIA ANTIDIABETICĂ 34
 Antidiabetice orale 34
 Insulina 35
 Glucagonul 36
MEDICAŢIA OBEZITĂŢII 36
VITAMINE, MINERALE, TONICE 36
 Vitaminele liposolubile 37
 Vitaminele hidrosolubile 38
 Substanţele minerale şi tonice 40
MEDICAŢIA APARATULUI RESPIRATOR 41
 Antitusivele 41
 Expectorantele 42
TRATAMENTUL ASTMULUI BRONȘIC (AB) 43
 Bronhodilatatoare 43
 Antiinflamatoarele sterodiene 45
 Inhibitori ale degranulării mastocitare 46
 Antagoniștii receptorilor leucotrienici (antileucotrienele) 46
4
  Alte antiastmatice pentru uz sistemic 48
 Surfactanţii pulmonari 49
MEDICAŢIA ANTITUBERCULOASĂ (TUBERCULOSTATICĂ) 49
 Chimioterapice majore 49
 Chimioterapice minore 50
MEDICAŢIA APARATULUI CARDIOVASCULAR 50
 Medicaţia antiaritmică 50
 Medicaţia antianginoasă 51
 Medicaţia antihipertensivă 53
 Tonicele cardiace/cardiotonice 56
 Medicaţia cu acţiune ocitocică şi tocolitică 56
MEDICAŢIA CU ACŢIUNE ANTINEOPLAZICĂ 57
 Principalele grupe de medicamente anticanceroase 59
o Citostatice care acţionează în principal asupra sintezei 59
de ADN
o Citostatice care acţionează asupra adn-ului preformat 59
o Citostatice care acţionează la nivelul mitozei 60
(alcaloizii toxici ai fusului)
o Agenţi terapeutici utilizaţi în hormonoterapia 61
cancerului
o Alte tratamente utilizate în cancer 61
ANTIINFLAMATOARE NESTEROIDIENE, ANALGEZICE, ANTIPIRETICE, 61
ANTIMIGRENOASE
 Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) 61
 Analgezicele 62
 Antimigrenoase 64
MEDICAŢIA SISTEMULUI MUSCULO-SCHELETIC 65
 Antiinflamatoare nesteroidiene cu administrare topică 65
o Preparate antigutoase 65
MEDICAMENTE PENTRU TRATAMENTUL AFECŢIUNILOR OSOASE 66
 Medicamentele indicate în osteoporoză 66
MEDICAŢIA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL 66
 Medicaţia antiepileptică 66
 Medicaţia antiparkinsoniană 67
o Anticolinergice 67
o Agenţi domaminergici 67
o Alte substanţe medicamentoase 68
 Barbiturice, sedative, hipnotice 68
 Anxiolitice/tranchilizante minore 69
 Neurolepticele / tranchilizante majore 70
5
  Antidepresivele 71
 Psihostimulantele 72
MEDICAŢIA ORL 75
 Preparate pentru ureche 75
 Preparate pentru cavitatea nazală 75
 Preparate pentru zona orală/faringiană/ laringiană 76
MEDICAŢIA DERMATOLOGICĂ ŞI VENEROLOGICĂ 77
 Chimioterapice antifungice 77
 Preparate pentru tratamentul plăgilor şi ulceraţiilor 77
 Antipsoriazice 78
 Antibiotice cu administrare topică 78
 Antivirale cu administrare topică 79
 Corticoterapice de uz dermatologic 79
ANTISEPTICE ŞI DEZINFECTANTE UTILIZATE ÎN SECTORUL MEDICAL ŞI 80
FARMACEUTIC
 Principalele antiseptice şi dezinfectante 80
ANTIBIOTICE, ANTIVIRALE, ANTIPARAZITARE, ANTIFUNGICE 81
 Medicaţia antibacteriană-antibiotice 81
o Penicilinele naturale 81
o Peniciline rezistente la penicilinaze 82
o Aminopeniciline 82
o Fluorochinolonele 83
o Cefalosporine 83
o Aminoglicozide 84
 Medicaţia antivirală 88
 Medicaţia antihelmintică 90
 Medicaţia antiparazitară 91
 Medicaţia antimicotică 91
MEDICAŢIA SÂNGELUI 92
 Antianemice 92
o Anemia feriprivă 92
o Anemiile megaloblastice 93
o Factorii de creştere hematopoetici 94
 Anticoagulantele 94
 Antiagregantele plachetare 95
 Enzime 96
 Hemostatice 96
 Fibrinolitice 98

6
 FARMACOLOGIE GENERALĂ
DR. MIRCEA VASILE PLEŞCA

NOŢIUNI DE BAZĂ
DEFINIŢII:

Farmacologia se ocupă cu studiul originii, proprietăţiilor fizice şi chimice,

absorbţiei, metabolismului, excreţiei, acţiunilor şi utilizării medicamentelor.
Noţiunea de medicament se referă la substanţe utilizate în scopul
prevenirii, ameliorării, vindecării sau diagnosticării bolilor. Medicamentele pot fi
naturale sau sintetice, substanţe simple sau amestecuri de substanţe. Amestecurile
de substanţe sunt constituite dintr-o substanţă activă şi o substanţă însoţitoare cu
rol adjuvant, corectiv sau de excipient. Noţiunea de specialitate farmaceutică se
referă la substanţe medicamentoase simple sau complexe, gata de întrebuinţare
care sunt comercializate sub o denumire specială sau sub o formă caracteristică.
Farmacologia urmăreşte modul de acţiune a medicamentelor, rolul
acestora în organism şi posibilitatea apariţiei unor reacţii adverse prin studii
farmacologice experimentale efectuate pe ţesuturi izolate sau animale şi prin studii
de farmacologie clinică.
În ceea ce priveşte nomenclatura medicamentelor sunt utilizate
următoarele denumiri:
1. denumirea clinică – este cea mai corectă dar, obişnuit prea complicată
pentru a fi folosită în limbajul curent
2. denumirea comună internaţională (DCI) dată de Organizaţia Mondială
a Sănătăţii (OMS) este cea mai utilizată în literatura de specialitate
3. denumirea oficială - este acea denumire prevăzută de Farmacopeea în
vigoare, în fiecare ţară
4. denumirea comercială - este dată de firma producătoare a
medicamentului respectiv pentru a-l deosebi de medicamentele
similare produse de alte firme.
Cu toată că denumirea oficială este uşor de obţinut există dezavantajul că
de multe ori sunt zeci sau sute de denumiri pentru acelaşi produs.

RAMURILE FARMACOLOGIEI
Farmacologia cuprinde 6 ramuri principale:
1. Farmacocinetica - studiază absorbţia, transportul, distribuţia,
metabolizarea şi excreţia medicamentelor

7
 2. Farmacodinamia - studiază fenomenele care se produc în urma
interacţiunii dintre agentul farmacologic şi organism
3. Farmacotoxicologia - studiază manifestările ce apar în urma
administrării greşite sau accidentale a toxicelor precum şi combaterea
efectelor adverse
4. Farmacografia - se ocupă cu regulile de prescriere a medicamentelor
5. Farmacoterapia - stabileşte condiţiile în care un medicament poate fi
folosit pentru prevenirea, vindecarea sau ameliorarea unei boli
6. Farmacoepidemiologia - are ca obiect de studiu situaţiile în care
anumite medicamente sunt contraindicate la subiecţii cu particularităţi
fiziologice sau patologice, deoarece ele ar putea fi dăunătoare, precum
şi măsurile de precauţie menite să evite sau să minimalizeze
eventualele efecte nedorite ale medicamentelor.

BIOFARMACIE GENERALĂ
BIODISPONIBILITATEA MEDICAMENTELOR
 Biodisponibilitatea medicamentului reprezintă procentul din medicament
care a ajuns la locul ţintă de acţiune
 Este un parametru farmaceutic specific fiecărui medicament care poate fi
exprimat prin două variabile:
 Cantitatea de substanţă medicamentoasă eliberată dintr-o formă
farmaceutică şi absorbită în circulaţia sistemică
 Viteza cu care substanţa medicamentoasă este eliberată şi
absorbită

Bioechivalenţa
Tipuri de echivalenţă:
 chimică = echivalenţa între substanţele medicamentoase care conţin
aceeaşi substanţă activă, aceeaşi doză, cu forme farmaceutice diferite
 farmaceutică = echivalenţa între substanţele medicamentoase care conţin
aceeaşi substanţă activă, aceaşi doză, acelaşi tip de formă farmaceutică,
dar substanţele auxiliare şi tehnologia sunt diferite
 farmacologică = echivalenţa între substanţele medicamentoase care au
acelaşi efect farmacologic, substanţa activă poate să fie diferită
 terapeutică = medicamente cu aceeaşi eficacitate terapeutică la acelaşi
individ, aceeaşi doză, indiferent dacă med prez numai e. chim, farm sau
farmacologică
 biologică (Bioechivalenţa) = echivalenţa între medicamentele echivalente
chimic și farmaceutic și identice ca biodisponibilitate

8
Tipuri de biodisponibilitate:
 Biodisponibilitate absolută – corespunde fracțiunii de substanță activă din
forma farmaceutică de care după administrare ajunge în circulația sangvină
sistemică
 Biodisponibilitatea relativă – se exprimă prin cantitatea de substanță activă
dintr-un medicament care după administrare ajunge în circulația sistemică
și viteza cu care se realizează acest proces.
 Biodisponibilitatea relativă optimală – compară biodisponibilitatea a 2
forme farmaceutice dintre care una este forma de referință

Factorii care influenţează biodisponibilitatea:

1. Primul pasaj metabolic hepatic: are loc atunci când un medicament este
absorbit din tractul gastrointestinal şi pătrunde mai întâi în circulaţia
portală, apoi în circulaţia sistemică
2. Solubilitatea medicamentului: pentru ca un medicament să fie absorbit cu
uşurinţă acesta trebuie să fie înalt hidrofob şi să prezinte solubilitatea în
soluţii apoase
3. Instabilitatea chimică: unele medicamente, spre exemplu sunt dostruse în
mediul gastric acid iar altele sunt distruse în tractul gastrointestinal de
către enzimele de degradare
4. Natura formulelor medicamentoase: absorbţia medicamentelor poate fi
alterată de compoziţia chimică a acestora
Factori legaţi de medicament
 forma farmaceutică
 forma geometrică a comprimatului
 tehnologia de fabricație și abjugații folosiți substanța chimică a substanței
active
 mărirea particulelor
 lipo sau hidro-solubilitari
 doza de administrare
Factori legați de organism
 factori care influențează transferul substanței prin membrele biologice
 calea de administrare
 modul de administrare
 stare fiziologică a organismului
 stare patologică generală a organismului sau a căii respective
 asocierea cu alte substanțe adică asocierea cu alte medicamente
 asocierea cu alimente.

9
NOŢIUNI DE FARMACOCINETICĂ
TRANSFERUL PRIN MEMBRANE: TIPURI DE MEMBRANE
Membranele biologice sunt structuri foarte subțiri formate din complexe
de lipoproteine întrerupte prin pori
Ele constituie bariere semipermeabile care controlează schimburile de
substanță și fluxul de informare între celule și mediul înconjurător.

Tipuri de membrane biologice:

a. membrana celulară care separă compartimentul intracelular de celulele
interstițiare
b. membrana organitelor celulare
c. endoteliile capilarelor
d. epiteliile mucoaselor
Factorii care influențează transferul prin membranele biologice:
1. Factorii care țin de medicamente
 Structura chimică
 Greutatea moleculară
 Liposolubilitatea
 Doza și concentrația substanței active
 Legarea de proteinele plasmatice
2. Factorii care depind de membrana biologică respectivă
 tipul de membrană
 conținutul în lipide, pori
 sistemul membranar de transport
 starea fiziologică sau patologică a membranei
3. Factorii care depind de mediu de pe cele 2 fețe ale membranei biologice
 pH-ul mediului
 proteinele plasmatice sau tisulare
 vascularizația
 debitul circulator local

Tipuri de transfer:
 Transferul pasiv
 Transferul specializat care cuprinde 3 tipuri de transport:
 Transportul activ se realizează cu ajutorul sistemelor membranare
de transport cu consum de energie pentru că se face contra
gradientului de concentrație.
 Difuziunea de schimb în care transportul ia o substanță de pe o
față a membranei și o transportă pe cealaltă față de unde ia o altă
substanță o transportă invers.
10
  Difuziunea facilitată se face tot cu ajutorul cărăușilor dar în sensul
gradientului de concentrație.

ABSORBŢIA MEDICAMENTELOR ÎN ORGANISM

Este prima etapă farmacocinetică în care substanțele medicamentoase trec
de la locul de administrare în sânge străbătând una sau două membrane biologice.
Căile de administrare a medicamentelor:
Alegerea căii de administrare se face în funcție de mai mulți factori:
 Starea biologică a organismului
 Locul acțiuni urmărite
 Viteza instalării efectului
 Biodisponibilitatea medicamentelor pe diferite căi

CĂI NATURALE
Calea orală
 medicamentul trebuie să fie solubil şi stabil în lichidul gastric
 să nu fie distrus de acidul gastric
 apoi, intră în intestin, penetrează peretele stomacului şi intestinului
ajungând în final în torentul sangvin
Calea sublinguală
 mucoasa sublinguală fiind subțire şi bine vascularizată şi cu o suprafața
foarte mică, timpul de contact între medicamente și mucoasă este scurt
 această cale se foloseşte mai ales la administrarea unor medicamente în
urgenţă cum ar fi NITROGLICERINA în criza de angină pectorală
Calea intrarectală
 este rar utilizată
 se foloseşte în cazul în care calea orală nu este accesibilă (vărsături, leziuni
ale mucoasei orale) sau la pacientul inconştient
Calea respiratorie
 substanţele medicamentoase se administrează inhalator
 din punct de vedere anatomic, ţesutul pulmonar are o suprafaţă mare, cu
un flux mare de sânge, permiţând astfel absorbţia rapidă a medicamentelor
 ajunge relativ rapid la creier
 au un debut mai rapid al efectului decât în cazul administrarii intravenoase
Calea oculară
 Se utilizează exclusiv pentru acțiunea locală
 medicamentele se absorb prin conjunctivă și cornee
Calea intravaginală/uretrală
 se foloseşte pentru acţiunea locală

11
Calea cutanată
 asigură o eliberare controlată şi continuă a unui medicament de la locul de
administrare – dintr-un rezervor printr-o membrană semipermeabila.
 minimizează efectele secundare potenţiale asociate cu creşteri rapide ale
concentraţiei plasmatice (plasturii transdermici)

CĂI ARTIFICIALE
Calea intravenoasă
 nu presupune absorbţie
 întreaga cantitate de medicament intră direct în circulaţia sangvină, iar
efectul se realizează chiar din momentul administrării
Calea subcutanată şi intramusculară:
 absorbţia este influenţată de natura medicamentului şi de vascularizaţia locală
Calea intraosoasă, căile intraseroase (intraperitoneală, intrapleurală,
intrapericardică), intraarticulară, intrarahidiană
 se folosesc mai rar
 efectul este local sau general

DIFUZIUNEA ŞI DISTRIBUIREA MEDICAMENTELOR

Medicamentul se poate distribui în cele trei compartimente hidrice ale organismului:
 compartimentul intravascular
 compartimentul interstitial
 compartimentul intracelular
Întotdeauna între aceste compartimente există un echilibru.
Distribuirea în cele trei compartimente poate fi:
 uniformă - alcoolul are afinitate pentru toate compartimentele şi organele
 neuniformă - unele medicamente au o afinitate specifică pentru unele
organe şi ţesuturi (cum ar fi iodul pentru tiroidă, stronţiu pentru oase,
fierul pentru ficat)
 redistribuire - tiobarbituricele-acţionează după administrare, asupra
creierului, realizând o coma indusa,dupa care se fixeaza pe tesutul
adipos,de unde se elibereaza treptat,astfel incat persoanele obeze isi revin
mai lent dupa anestezie
Factorii ce influienteaza distributia medicamentelor
 factori ce depind de medicament: structura chimică, doză, viteza de
absorbţie, biotransformarea, eliminarea
 factori ce depind de ţesut - cu cât un ţesut va fi mai vascularizat, cu atât va
fi mai mare distribuţia
Medicamentele aflate în sânge, fie sub forma de fracţii libere, fie legate de
albumină, suferă influenţa pasajului hepatic, calea rectală 50%, calea digestivă 100%.
12
 Unele medicamente nu străbat două bariere:
 bariera hematoencefalică
 bariera placentară

ELIMINAREA MEDICAMENTELOR
- este un proces principal care corespunde încetării acţiunii medicamentelor
- ele se elimină prin mai multe căi cum ar fi:

Eliminarea pe cale renală:

 este principala cale de eliminare a medicamentelor, unde la acest nivel
medicamentele se pot elimina prin trei mecanisme:
 filtrare glomerulară
 secreţie tubulară
 reabsorbţie tubulară
 viteza de eliminare pe cale renală depinde de structura chimică a
medicamentului

Eliminarea medicamentelor pe cale digestivă

 digestiv, medicamentele se pot elimina în trei forme:
 cele insolubile si neabsorbabile se vor elimina ca atare
 medicamentele solubile si neabsorbabile (streptomicina,
kanamicina, sulfatul de magneziu)
 medicamentele solubile si absorbabile vor fi absorbite de către
mucoasa intestinală,vor suferi efectele primului pasaj hepatic şi
se vor elimina prin saliva, bilă sau prin materiile fecale

Eliminarea pe cale pulmonară sau respiratorie

 se poate realiza fie la nivelul alveolelor pulmonare (substanţele volatile şi
gazoase, etanolul), fie prin mucoasa bronşică (expectorantele)

Eliminarea pe cale cutanată

 se realizează prin transpiraţie sau fanere

Eliminarea prin secretiile lacrimale

Eliminarea prin secreţia lactată

 prin secreţia lactată se elimină antibiotice, sedative, metilxantine etc.

13
FARMACODINAMIA
 reprezintă studiul mecanismelor de acţiune al medicamentelor şi al
răspunsului terapeutic sau toxic la om şi animale
 are cinci domenii de activitate si anume:
1. mecanisme generale de acţiune ale medicamentelor
2. relaţia structură-efect
3. relaţia doză-efect
4. sinergismul şi antagonismul medicamentelor
5. reacţii adverse ale medicamentelor

Mecanisme generale de acţiune ale medicamentelor sunt:

 mecanisme fizico-chimice simple (exemple: protecţia cutanată, acţiunea
diureticelor şi purgativelor osmotice, refacerea presiunii coloid-osmotice în
cazul hipovolemiilor severe cu substituienţi macromoleculari de plasmă etc.)
 acţiunea prin enzime
 acţiunea prin intermediul receptorilor
 acţiunea prin blocarea canalelor ionice
 acţiunea prin eliberarea din depozitele celulare a unor substanţe active
 acţiunea directă asupra aparatului genetic al celulei
 acţiunea prin formarea de pori în membrana celulară
 acţiunea de blocare a sintezei şi eliberării, dar şi de captare a radicalilor liberi

Parametrii acțiunii farmaco-dinamicii

Sensul poate fi împărţit în:
 sensul stimulator care rezultă fie prin stimularea unei funcții, fie prin
deprimarea funcției antagoniste (ex: Sistemul nervos simpatic și parasimpatic)
 sensul inhibitor apare fie prin inhibarea unei funcții fie prin stimularea
excesivă a funcției respective până la epurarea ei
 efectul bi-sens înseamnă că aceeași funcție poate fi influențată în ambele
sensuri, de același medicament în funcție de doza și teritoriul de acțiune.
Selectivitatea
 este proprietatea unei substanțe de a influența un teritoriu cât mai limitat în
organism și de a avea un număr cât mai limitat de acțiunea farmaco-dinamici.
Potența
 este capacitatea unei substanțe de a avea activitate biologică și se exprimă
prin doză eficace.
Eficacitatea maximă
 este capacitatea unui medicament de a avea activitatea biologică cu un
efect maxim posibil.

14
EFECTELE ADVERSE ALE MEDICAMENTELOR
 dintre efectele edverse principale fac parte:

Reacţiile idiosincrazice
- sunt reacţii neobişnuite ale organismului la dozele terapeutice, fiind
determinate genetic: de exemplu, răspunsul anormal la un medicament

Reacţiile imunologice:
 tipul I (anafilactic): antibiotice, barbituricele, neurolepticele,
antitiroidienele de sinteză
 tipul al II-lea (citotoxic): de exemplu: clorpromazina, fenitoinul, izoniazida,
D-penicilamina pot produce lupus eritematos sistemic sau metildopa şi
chinidina pot determina anemie hemolitică autoimună
 tipul al III-lea (prin complexe imune): antibiotice (penicilinele,
aminoglicozidele),
compuşii cu iod, anticonvulsivantele
 tipul al IV-lea (mediate celular): de exemplu, sulfonamidele

Obişnuinţa

Dependenţa (fizică, psihică; adicţia)

Din cauza terapiei cu chimioterapice antimicrobiene se pot produce:
- reacţiile locale: durere la locul injectării intramusculare, flebită în cazul
administrării intravenoase
- reacţia Herxheimer (şocul endotoxinic);
- dismicrobismul intestinal

Efectele adverse particulare la nou-născuţi: din cauza imaturităţii sistemelor

enzimatice, a imaturităţii unor funcţii fiziologice sau structuri anatomice

Mutageneza, teratogeneza, carcinogeneza

Bolile iatrogene

Polimedicaţia

15
FORME DE PREZENTARE ALE MEDICAMENTELOR
PREPARATE FARMACEUTICE LICHIDE ADMINISTRATE PER OS

 pot fi apoase, alcoolice, uleioase după excipientul folosit

1. Poţiunea
 forma lichidă obţinută prin dizolvarea substanţei active în excipient, care
este întotdeauna apa distilată
 pentru corectarea gustului se adaugă în proporţie de 20% sirop
 nu se adaugă sirop în administrarea medicamentelor contra greţurilor,
vărsăturilor sau pentru creşterea apetitului
2. Hidrolatul
 apă aromatică care este o soluţie apoasă amestecată cu uleiuri volatile
 este folosit în igienizarea cavităţii bucale
3. Siropul
 este o soluţie apoasă de zahăr, la care se adaugă substanţa activă şi
corectori de gust
4. Maceratul
 este obţinut din amestecul unui produs vegetal uscat şi mărunţit, cu o
cantitate de solvent, care este menţinut la temperatura camerei un anumit
timp, după care se filtrează şi se foloseşte soluţia apoasă
 prezintă avantajul păstrării substanţei active
5. Infuzia
 se foloseşte pentru extragerea unor principii active termolabile sau a unora
rezistente la macerare, metoda fiind de punere în contact cu apa fierbinte
tip de 5 minute, apoi se poate adauga sirop în proporţie de 20%
6. Decoctul
 se foloseşte pentru extragerea principiilor active vegetale din tulpini şi rădăcini
 se obţine prin fierbere timp de 30 minute
7. Mucilagiile
 sunt soluţii coloidale, apoase formate din macromolecule ale unor
substanţe naturale (orez, algă marină, agar-agar) sau substanţe sintetice
 se folosesc la prepararea altor forme de medicamente având rol omogenizator
8. Suspensiile
 sunt soluţii medicamentoase ce conţin substanţe active, solide, foarte fin
pulverizate, iar ca agenţi de dispersie se folosesc mucilagiile
9. Emulsiile
 amestecuri dintre două substanţe nemiscibile
10. Uleiul medicamentos
 are ca excipient ulei de floarea soarelui în care se dizolvă principiul activ
16
11. Tinctura
 este un extract alcoolic de principii active, alcoolul necesitând o tărie de 90°
 pentru ameliorarea gustului se administrează pe zahar cubic
12. Vinul medicamentos
 este un ameste de vin alb de 12°-15° în care se dizolvă principii active
vegetale sau chimice cu rol în creşterea apetitului
13. Extractele
 forme medicamentoase obţinute prin acţiunea unor solvenţi precum
alcoolul, apa sau eterul
 se obţin în două faze: dizolvarea substanţei active în solventul respectiv,
apoi evaporarea şi concentrarea până la obţinerea unei concentraţii optime
 se păstrează obligatoriu în flacoane de culoare închisă şi ermetice

MEDICAMENTE SOLIDE ADMINISTRATE PER OS

1. Pulberea
 este rezultatul amestecului de una-două substanţe fin pulverizate şi
amestecării cu o substanţă amorfă
 se administrează cu linguriţa, în farmacii existând posibilitatea dozării
precise a pulberilor şi ambalare în pliculeţe
 există şi forme farmaceutice ambalate în plicuri sigilate unice sau duble, ce
se dizolvă în apă
2. Pulberile efervescente
 se obţin prin adăugarea unui acid organic (tartric, citric) care în contact cu
apa degajă CO2, făcând mai placută administrarea medicamentului
3. Pachetul medicamentos
 ete o formă dozată de administrare a pulberilor
 suprafaţa interioară a acestora este cerată sau din material plastic pentru
nu a permite umidifierea atmosferică şi deprecierea substanţei active
 greutatea minimă a unui pachet este de 0,5g şi cea maximă de 10g
4. Capsula amilacee
 caşeta este fabricată din amidon sub formă a două sau trei căpăcele care se
potrivesc una în alta
 sub această formă se administrează medicamente cu gust sau miros
neplăcut sau cele care colorează intens mucoasele
 se dizolvă în stomac, motiv pentru care substanţele administrate nu irită
mucoasa gastrică
5. Capsula gelatinoasă
 este constituită din gelatină sau substanţe sintetice, ca metilceluloza
 are formă ovoidă, sferică sau operculată
17
  sunt utile pentru administrarea unor substanţe cu gust şi miros neplăcut
 sunt gastrosolubile sau gastrorezistente
6. Comprimatul
 este o formă solidă, discoidală, plată, obţinută prin presarea pulberilor
medicamentoase uscate cu sau fără adaus de ingrediente care să faciliteze
aderarea particulelor
 au greutatea între 0,1g-1g
 se dizolvă în stomac sau în cavitatea bucală
 unele sunt fabricate din microsfere ce favorizează dizolvarea mult mai
rapidă în stomac
 o parte conţin substanţe ce întârzie dizolvarea şi poartă denumirea de
medicamente retard
7. Liofilizatele orale
 sunt asemănătoare comprimatelor şi se obţin prin evaporarea în vid la
temperatura joasă a unui amestec de agenţi farmacologici activ, rezultând
o formă farmaceutică friabilă (nitroglicerina)
8. Drajeurile
 sunt comprimate acoperite cu unul sau două straturi protectoare pentru
mascarea gustului sau mirosului, dar şi pentru protejarea substanţei active
de acţiunea sucurilor gastrice
9. Drajeurile stratificate
 conţin mai multe componente active separate între ele
 o parte dintre ele au acţiune dublă - o componentă acţionează la nivelul
stomacului şi una la nivelul intestinului
10. Ciocolata medicamentoasă
 este asemănătoare tabletei, dar are gust şi miros de ciocolată, pentru a
masca gustul neplăcut al substanţei
11. Pilula
 este o formă medicamentoasă de aspect sferic cu o consistenţă tare
 suprafaţa sa exterioară este acoperită cu o pulbere inertă sau pelicule
gastrosolubile sau enterosolubile
12. Granulatele
 sunt fragmente vermiculate, cilindrice sau sferice
 conţin pulberi de substanţă activă amestecate cu zahăr, amidon,
aromatizanţi şi coloranţi
 se ambalează în cutii de carton în care se află punga de granulat
13. Tabletele efervescente
 pe lângă substanţa activă mai conţin acid citric, arome şi coloranţi
 în contact cu apa degajă CO2, fiind mai uşor de administrat

18
14. Pulberile instant
 sunt ambalate în flacoane de sticlă
 se dizolvă în momentul administrării, cu apa fiartă sau distilată
 înainte de fiecare administrare se agită flaconul pentru omogenizare

FORME MEDICAMENTOASE ADMINISTRATE PRIN MUCOASA ORALĂ, ORO-

FARINGIANĂ, TRAHEO-BRONŞICĂ ŞI ALVEOLARĂ

1. Galgarismele
 sunt spălături bucale cu apă de gură
 se folosesc strict la nivelul cavitatii orale
2. Pulverizaţiile
 sunt spray-uri faringiene
 se administrează sub formă de pufuri
 au acţiune locală la nivelul faringelui
3. Inhalaţiile
 sunt soluţii medicamentoase folosite în afecţiunile căilor respiratorii
superioare
 se obţin prin contactul dintre substanţa activă şi apa fierbite la 70°C
4. Aerosolii
 sunt microparticule solide sau lichide: tablete sau spray-uri
 se administrează în următoarea ordine se agită flaconul sau se armează
aparatul
 se fixează în dreptul cavităţii bucale
 se efectuează un expir forţat
 se declanşeaza un puf
 se inspiră profund
 se menţine oprită respiraţia
 pentru copii, dar şi pentru adulţi există dispozitive speciale numite camere
de inhalare care permit circuitul precis al aerului cu substanţa
medicamentoasă
 pentru administrarea inhalatorie se pot folosi: lichizi în care substanţa
activă este antrenată de vapori de gaz inert sau de un mecanism de
introducere de aer în dispozitiv,

solizi - fiecare doză presupune perforarea unei tablete pentru eliberarea

substantei active

19
FORME MEDICAMENTOASE PENTRU ADMINISTRARE CONJUCTIVALĂ

1. Colirul oftalmic
 are ca vehicul apa distilată
 este o soluţie clară
 trebuie sa aibă pH-ul apropiat de cel al secreţiei lacrimale
 să nu fie iritant, să fie limpede, să nu contină impurităţi
 poate fi simplu sau în combinaţii
 se administrează în conjuctivite, glaucom, cataracte
2. Unguentul oftalmic
 are consistenţa moale
 este steril
 se topeşte repede şi difuzează prin mucoasa oculară
 aderă la mucoasă având o acţiune prelungită
 are reacţie neutră, neiritantă
3. Soluţiile oculare
 spălături oculare
 în cazul utilizării lentilelor de contact

FORME FARMACEUTICE CU ADMINISTRARE NAZALĂ

1. Picaturi nazale
 soluţii apoase, uleioase, emulsii, suspensii
 folosite în scop antiinfecţios, antiseptic, anestezic,vasoconstrictor,
antialergic şi antiinflamator
2. Pulverizaţii nazale
 soluţii medicamentoase sub presiune
 se utilizează doar 7 zile de la deschididerea flaconului
 poate avea efect sistemic
3. Spălăturile nazale
 ser fiziologic
4. Forme solide
 pulberi administrate prin inspir nazal
 se absorb la nivelul mucoasei nazale
 bujiuri nazale ce conţin substanţe volatile

20
FORME MEDICAMENTOASE ADMINISTRATE INTRARECTAL

1. Clismele medicamentoase
 soluţii apoase sau uleioase
 administrate în scop evacuator, terapeutic, diagnostic
 există şi forme cu administrare unică
2. Supozitoarele
 forme solide, friabile
 conţin butil-cacao sau glicerina ca substanţa de înglobare
3. Unguentul rectal
 se aplică cu ajutorul unei canule rectale atasate la tub

FORME MEDICAMENTOASE ADMINISTRATE VAGINAL

FORME LICHIDE
Spray-uri
 au avantajul că pătrund în toate cutele mucoasei
Soluţii pentru spălături vaginale
Cremă vaginală
 forme farmaceutice ce se aplica cu ajutorul unui dozator vaginal

FORME SOLIDE
Ovule vaginale
 sunt solide sau semisolide ce au ca substanţă de înglobare butil-cacao
sau glicero-gelatina sau derivaţi sintetici
 au forma ovoidă sau rotundă şi la temperatura corpului se topesc,
eliberând substanţa activă
Tablete vaginale
 sunt ovoide şi aplatizate
 unele sunt efervescente, dizolvându-se rapid în contact cu mucoasa
 altele trebuie să fie umectate obligatoriu, înainte de utilizare pentru a se
putea dizolva
Bujiurile medicamentoase
 au forma de bastonaşe cu capetele ascuţite şi care sunt indicate la fetiţe şi
la femeile virgine

21
FORME MEDICAMENTOASE CU ADMINISTRARE CUTANATĂ

FORME LICHIDE
1. Loţiunea
 este o soluţie sau suspensie de pulberi medicamentoase, având ca
excipient apa sau amestecul hidro-alcoolic
 se aplică pe piele fără fricţionare, având rol protectiv
2. Pulverizaţiile
 spray-uri de soluţii sau suspensii medicamentoase administrate sub
presiune se aplică în scop therapeutic (Bioxiteracor®) formând pelicule
3. Oţetul medicamentos
 excipientul îl reprezintă o soluţie apoasă de acid acetic
4. Spirtu
 soluţie în care excipientul este alcoolul, se aplică prin fricţionare cu scop
antiinflamator sau dezinfectant

FORME SEMISOLIDE
1. Unguentul
 are aplicare cutanata sau tegumentara
 scop protector (impotriva unor agenti externi ce produc leziuni
tegumentare sau dermatoze)
 scop curativ (pentru tratamentul bolilor de piele)
 excipientul poate fi:
 cu pătrundere tegumentară slabă folosite pentru protective
(lanolina,vaselina)
 cu pătrundere tegumentara medie-substanţa active pătrunde
până la nivelul dermului (grăsimi vegetale)
 cu pătrundere importantă până la nivelul hipodermului sau chiar
în circulaţia tegumentară, unguentul fiind însoţit de masaje cu
ultrasunete
 după origine excipientul poate fi:
 minerală (ulei de parafina, stearină)
 vegetală (ulei de floarea soarelui, măsline, arahide, ricin)
 animală (untura de peşte, lanolina, ceara, cetaceul)
 sintetică (glicerina, siliconatele, carbopolii)
2. Gelurile
 sunt transparente

22
  se aplică pe tegument fiind însoţit de masaje ce grăbesc pătrunderea
substanţei active
3. Pomada
 este o variantă a unguentului dar care se aplică numai pe tegumentul
capului
 se foloseşte în scop cosmetic sau deparazitar
4. Pasta
 varietate de unguent ce conţine o cantitate mare de pulberi, sub forma de
suspensie, foarte fin dispersată şi care după aplicare,uscându-se formează
o peliculă protectoare
5. Cataplasmele
 conţin pulberi vegetale (muştar, in, amidon)
 au efect revulsiv, emolient, decongestiv
 pot fi folosite şi în cosmetică
6. Săpunuri medicinal
 eliberează substanţa activă în contact cu apa

FORME SOLIDE
1. Pudrele
 Sunt pulberi foarte fin divizate
 se aplică în scop terapeutic (cicatrizante) şi în scop cosmetic
2. Creioanele caustice
 conţin nitrat de argint
 prin atingere produc necroza unor formaţiuni tegumentare (veruci)
3. Ceratele
 excipientul este reprezentat de ceara sau de produse sintetice (parafina)
 au avantajul că, conţin timp îndelungat contactul cu pielea (ceara pentru
epilat)
4. Plasturii
 pot fi folosiţi pentru dezinfecţia şi protecţia plăgilor sau eliminarea
transdermică a unor substanţe active timp de 24 ore

23
 FARMACOLOGIA SPECIALĂ
DR. IRINA ROMAN

MEDICAŢIA APARATULUI DIGESTIV ŞI ELEMENTE DE METABOLISM

ANTIACIDELE
 sunt substanţe chimice simple care neutralizează acidul clorhidric
 absorb acizii biliari cu rol ulcerogen refluaţi în stomac
 cresc secreţia alcalină pancreatică
 cresc secreţia de prostaglandine (PG) cu rol protector
 se folosesc compuşi de:
 Ca (carbonat de Ca)
 Mg (hidroxid de Mg, oxid de Mg, carbonat de Mg, trisilicat de Mg)
 Al (hidroxid de Al, carbonat bazic, fosfat)
 Na (bicarbonat de Na, citrat)
 aceşti compuşi scad aciditatea gastrică favorizând vindecarea
 se administrează oral sub formă de comprimate sau suspensie buvabilă în
monoterapie ori se asociază între ele
 au o serie de avantaje - sunt bine tolerate, sunt real eficace şi sunt foarte ieftine
 în practica medicală actuală, sunt puţin folosite datorită administrării
frecvente pe 24 de ore și a timpului îndelungat
Efecte și reacţii adverse
 compuşii de Ca şi Al au efect constipant, hipercalcemiant
 compuşii de Mg au efect laxativ, iar în cantitate crescută poate deprima
sistemului nervos

MEDICAŢIA ANTIULCEROASĂ
 cuprinde medicamente utile pentru tratamentul ulcerului gastric sau duodenal
 cauzele leziunii ulceroase sunt pe deoparte creşterea secreţiei de acid
clorhidric, iar pe de altă parte, scăderea cantităţii de mucus care protejează
mucoasa gastrică sau duodenală de factorii agresivi locali
 dacă ulcerul apare unde există acid clorhidric în cantitate mare, atunci
înlăturarea lui determină vindecarea

A. BLOCANTE ALE RECEPTORILOR HISTAMINERGICI H 2 (anti-H2)

 blocarea receptorilor histaminici H2 din mucoasa gastică implicaţi în
secreţia acidului clorhidric, determină scăderea secreţiei lui atât în fazele
controlate prin mecanism nervos, cât şi în cele controlate umoral
24
  efectul acestor medicamente este mai intens
 sunt bine tolerate
 au ca reacţii adverse: fenomene de diaree, pancreatită, ginecomastie, (frecventă
la CIMETIDINĂ şi foarte rară la RANITIDINĂ şi FAMOTIDINĂ), cefalee, astenie,
somnolenţă, angioedem, bradicardie, mialgii, hipotensiune arterială
 se impune prudenţă în administrare la vârstnici, gravide, lehuze, pacienţi
alergici, afecţiuni psihice
Reprezentanţi:
1. RANITIDINA
 se administrează oral, sub formă de comprimate filmate, comprimate
efervescente, capsule sau sub formă de soluţie injectabilă cu
administrare parenterală (i.m., i.v.)
2. FAMOTIDINA (Quamatel®)
 se administrează sub formă de comprimate, oral sau parenteral, sub
formă de soluţie injectabilă rezultată din liofilizat+solvent
3. CIMETIDINA
 se prezintă sub formă de capsule, comprimate cu administrare orală
 se folosește rar, datorită reacţiilor adverse
4. NIZATIDINA - sub formă de capsule, cu administrare orală

B. INHIBITORI AI POMPEI DE PROTONI (IPP)

 aceste medicamente sunt inhibitoare ale pompei ionice, care transformă ionii
H+ din sânge în HCl, prin cuplarea cu ionii de Cl- în canaliculele glandei
secretoare
 reacţii adverse: diaree, greţuri, cefalee, erupţii cutanate, risc de neoplazie
Reprezentanţi:
1.OMEPRAZOL (Omeran®, Omez®)
 se administrează sub formă de capsule, oral sau parenteral, sub formă de
soluţie injectabilă
2. PANTOPRAZOL (Controloc®)
 se adminitrează sub formă de capsule cu microdrajeuri oral sau pulbere
pentru soluţie injectabilă, parenteral
3. LANSOPRAZOL (Lanzul®)
 se adminitrează sub formă de capsule, cu administrare orală
4. ESOMEPRAZOL (Nexium®)
 se prezintă sub formă de comprimate filmate, granule pentru suspensie
buvabilă cu administrare orală sau sub formă de liofilizat pentru soluţie
injectabilă cu administrare parenterală

25
PROTECTOARE ALE MUCOASEI GASTRICE

COMPUŞII DE BISMUT
 se găsesc sub formă de carbonat bazic de Bi, fosfat, subnitrat, subcitrat de
Bi coloidal
 dozele mici produc constipaţie, iar dozele mari diaree
 colorează materiile fecale în negru, confundându-se cu melena
 intră în schema de tratament pentru eradicarea bacteriei Helicobacter pylori
Reprezentanţi:
1. SUCRALFATUM
 se prezintă sub formă de comprimate de 1g, cu administrare orală
2. CARBENOXOLONA

TERAPIA anti Helicobacter Pylori

 La tratamentul antiulceros, se adaugă conform schemei stabilite de către
medic următoarele antibiotice:
 AMOXICILINA
 CLARITROMICINA
 AZITROMICINA
 Alte: TINIDAZOL, METRONIDAZOL

ANTIFLATULENTELE /Adsorbantele intestinale

 sunt medicamente (substanţe) de origine naturală sau sintetică care prin
diferite mecanisme reduc cantitatea de gaze aflate în exces în intestin şi
stomac uşurând eliminarea lor
 sunt indicate în tratamentul meteorismului de orice etiologie
Reprezentanţi :
1. SIMETHICONA/DIMETHICONA
 se administrează oral sub formă de capsule moi sau emulsie orală Sab
simplex® - sunt sub formă de comprimate masticabile şi suspensie orală
2. CARBUNELE MEDICINAL
 adsoarbe substanţele anorganice şi vegetale toxice, toxinele si gazele
din intestin şi nu se absoarbe la nivel intestinal
 este un bun adsorbant al gazelor din intestin, antiputrid şi dezodorizant util
în cazuri de gastroenterite, sindrom dispeptic, colita de fermentaţie, diaree
fetidă, flatulenţă, intoxicaţii (cu ciuperci, fosfor etc.)
 sunt sub formă de comprimate cu administrare orală
 administrat peste 5g/24 ore are efect laxativ

26
CARMINATIVELE
 favorizează eliminarea gazelor din tubul digestiv cu diminuarea distensiei
stomacului şi intestimului
 se folosesc sub formă de preparate vegetale: anason, mentă, fenicul,
corinadru, măghiran administrate oral sub formă de comprimate/tincturi, infuzii

ANTISPASTICELE
 sunt substanṭe care reduc spasmul de la nivel gastro-intestinal, dar şi la
nivelul altor organe (uter, tract urinar)
 sunt indicate în colon iritabil, enterite, diverse colopatii asociate
diverticulozei, boli biliare, ulcer peptic etc.
Reprezentanţi:
1. PAPAVERINA
 se prezintă sub formă de comprimate şi soluţie injectabilă cu administrare
orală sau parenterală
2. MEBEVERINA
 se prezintă sub formă de comprimate care se administrează oral, înainte de
mese sau seara la culcare cu mult lichid
3. DROTAVERINA (No-spa®)
 este mai eficientă decât papaverina
 are indicaṭii în: afecṭiuni intestinale, gastrice, biliare dar şi renale
 se prezintă sub formă de comprimate şi soluţie injectabilă
 se administrează oral, intravenos lent, intramuscular, subcutanat
4. OTILONIUM BROMIDUM (Spasmomen®)
 se administrează oral sub formă de comprimate

MEDICAŢIA PROKINETICĂ/PROPULSIVĂ
 sunt medicamente care stimulează motilitatea gastrointestinală, fiind utile
în sindromul de hipomotilitate gastrică, în esofagita de reflux şi în scopul
examinării radiologice al tubului digestiv
Reprezentanţi:
METOCLOPRAMID
 grăbeşte golirea stomacului şi creşte peristaltismul intestinului subţire
 are efecte prokinetice şi antiemetice
 se administrează sub formă de comprimate la adulṭi şi sirop la copii oral cu
o jumatate de oră înainte de masă şi parenteral
DOMPERIDON (Motilium®)
 are proprietăṭi similare cu metoclopramida

27
  se administrează oral, sub formă de comprimate cu o jumătate de oră
înainte de masă sau după masă
CISAPRIDA
 se administrează oral, sub formă de comprimate

PREPARATE UTILIZATE ÎN TERAPIA BILIARĂ ŞI HEPATICĂ

MEDICAŢIA VEZICII BILIARE

COLERETICELE
 sunt substanţe care stimulează producerea de bilă în ficat
 ca substanţe coleretice se folosesc: acizii biliari naturali şi acidul
dehidrocolic (obţinut prin semisinteză)
 aceste substanţe produc o secreţie biliară abundentă, apoasă = acţiune hidrocoleretică
 sunt folosite pentru drenarea bilei şi pentru „spălarea‟ căilor biliare când
acestea conţin nisip sau calculi mici
 sărurile biliare se mai folosesc în caz de deficit de bilă, pentru a uşura
absorbţia şi digestia grăsimilor (fistulă biliară, colestază)
 utilizaţi timp îndelungat pot determina scăderea rezistenţei la agresiune a
mucoasei esofagiene şi gastrice, existând de asemenea, riscul de fenomene
toxice la nivelul hepatobiliar
 acizii biliari şi sărurile biliare pot determina diaree
PREPARATE CU ACIZI BILIARI
1. ACIDUL URSODEOXYCHOLIC (Ursofalk®)
 favorizează dizolvarea calculilor colesterolotici
 se administrează în scheme stabilite de către medic
 se prezintă sub formă de capsule sau comprimate cu administrare orală
2. ACIDUL DEHYDROCHOLICUM (Fiobilin®)
 are acţiune hidrocoleretică
 se prezintă sub formă de comprimate cu administrare orală
3. SĂRURI BILIRE (Colebil®)
 sunt folosite sub formă de bilă bovină uscată
 se administrează oral

MEDICAŢIA FICATULUI
A. HEPATOPROTECTOARELE
 sunt medicamente care se administrează în boli hepatice acute şi cronice
de diverse etiologii, boli biliare, tratamente cu medicamente hepatotoxice,
diverse intoxicaţii etc.

28
Reprezentanţi:
1. ARGININA
 Aspartat de arginină - sub formă de comprimate masticabile, comprimate
efervescente, soluţie orală - adminstrate oral
 Acidum asparticum - administrat parenteral sau oral
 se prezintă şi în combinaţie cu:
- vitamina B6 (Aspatofort®) sub formă de fiole, cu
administrare parenterală
- ornitină (Hepa Merz®) sub formă de pulbere (plicuri) care
se dizolvă în apă sau ceai administrându-se după masă
2. ACIDUM GLUTAMICUM
 se indică în precomă sau comă hepatică adminstrându-se parenteral în perfuzii
 se află şi în combinaţii cu Hidroxid de Na, K, carbonat de Ca, Na, uree =
Multiglutin® sub formă de fiole cu administrare parenterală
3. METIONINA
 este indicată în hepatita acută şi cronică, ciroza hepatică, steatoza
hepatică, hiperlipemie (creşterea lipidelor în sânge), boli degenerative ale
sistemului nervos central (SNC)
 se contraindică în boli hepatice grave, precomă, comă hepatică
 se poate găsi şi în combinaţii:
 Metaspar® (metionina, acid aspartic, vitaminele B6, B1, B2, PP)
 Metaspar forte® (metionina, colina, vitaminele E, B 1, B2, B6,PP,
pantotenat de calciu) sub formă de comprimate, cu administrare
orală
4. SILIBINUM (Silimarina®)
 este un amestec de 3 flavone (silibina, silicristina şi silidianina) cu rol de
stabilizator al membranei hepatocitului şi efect antitoxic
 are indicaţii multiple, cum ar fi hepatita cronică, intoxicaţia cu ciuperci
pentru a combate necroza hepatică, adjuvant la tratamentul cu
medicamente hepatotoxice
 se administrează oral, sub formă de comprimate, pulbere, pulbere efervescentă
5. FOSFOLIPIDE
 sunt forme biologic active ale lipidelor care intră în structura membranei hepatocitului
 sunt indicate în hepatopatii cronice, ca adjuvant sau ca hepatoprotector în
combinaţie cu medicaţia hepatotoxică, terapia pre- şi postoperatorie în
chirurgia hepato-biliară, sindrom de iradiere
 se găseşte şi în combinaţii:
 Essentiale forte® (fosfolipide, vitaminele B1, B6, B12, E, PP) sub
formă de comprimate

29
  Farcovit® (fosfolipide, acizi graşi polinesaturaţi, complex B, acid
folic, extract de anghinare), sub formă de comprimate
6. PLANTE
 Hepatofalk plant ®
 este adjuvant în afecţiuni hepatice cronice, colici biliare sau
gastrointestinale şi tulburări dispeptice
 se administrează oral, înainte de masă cu puţin lichid
 LIV 52®
 are efecte multiple cum ar fi tonic general, hepatoprotector,
coleretic (drenează bila), colecistochinetic (accelerează bila),
stimulează apetitul, este antianemic, laxativ blând, carminativ,
diuretic, hipolipemiant, antiedematos
 se indică ca adjuvant sau preventiv în tratamentul hepatitei acute şi
cronice, ciroză hepatică, diskinezie biliară, etilism, consum cronic de
medicamente, inapetenţă, meteorism abdominal, constipaţie,
malnutriţie, anemie, adinamie, astenie, retenţie hidrosalină etc.
 se administrează oral, sub formă de comprimate sau sirop

B. MEDICAŢIA HEPATITELOR CRONICE (vezi medicaţia antivirală)

ANTIEMETICELE (Antivomitivele)
 sunt medicamente capabile să înlăture senzaţia de greaţă şi emeza
 sunt indicate în vărsături de diverse etiologii sau din răul de mişcare
 se impune prundenţă în sarcină (numai la indicaţia medicului)
Cele mai utilizate substanţe sunt:
1. METOCLOPRAMID
 este indicat ca antiemetic în diverse afecţiuni manifestate cu greţuri şi
vărsături
 are ca efecte adverse diaree, tulburări extrapiramidale, ginecomastie,
galactoree
 se administrează oral sub formă de comprimate sau sirop la copii şi
parenteral
2. DOMPERIDON
 are efect prokinetic şi antiemetic
 se poate administra preventiv în cursul terapiei cu citostatice
3. PROCLORPERAZINA (Emetiral®)
 se administrează oral şi intrarectal
4. ONDANSETRON (Zofran®)
 este un antiemetic puternic eficace în vărsăturile severe provocate de citostatice
30
  se administrează oral şi parenteral

ANTIDIAREICELE
 sunt substanţe care acţionează prin reducerea peristaltismului intestinal
(opioidele şi anticolinergicele)
 cresc vâscozitatea conţinutului intestinal (substanţele adsorbante şi
protectoare)
Opoizi folosiţi ca antidiareice:
1. OPIUL
2. MORFINA
3. CODEINA
4. LOPERAMID (Imodium®)
 are acţiune care încetineşte motilitatea (mişcarea) intestinală
 este indicat în diaree acută nespecifică sau diareea cronică din bolile
inflamatorii intestinale (Boala Crohn, rectocolita ulcerohemoragică)
 se contraindică în caz de hipersensibilitate la medicament
 se administează oral sub formă de capsule sau soluţie orală/sirop

Compuşii care cresc vâscozitatea conţinutului intestinal

 au şi proprietăţi adsorbante şi protectoare ale mucoasei intestinale
Reprezentanţi:
1. SUBSALICILAT DE BISMUT
 indicat în diareile de intensitate mică sau moderată
2. PECTINELE
 sunt polizaharide vegetale extase din măr sau citrice care formează
la nivel intestinal un mucilagiu cu efect protector şi adsorbant
 se pot folosi ca adjuvant cu alte antidiareice
3. CĂRBUNELE MEDICINAL
 adsoarbe şi elimină/combate diareea, distensia abdominală, flatulenţa
 se administrează până la 8gr/24 ore, divizat în mai multe prize
4. DIOSMECTITA (Smecta®)
 este un adsorbant diareic cu indicaţie în diareea acută la sugari, dar
şi la adulţi
 se poate administra încă din primele zile de viaţă
 se indică în colonul iritabil la adult, dureri abdominale, distensie abdominală

ANTIINFLAMATOARE ŞI ANTIINFECŢIOASE INTESTINALE

 se recomandă în bolile inflamatorii intestinale cronice (Boala Crohn,
Rectocolita ulcerohemoragică)

31
  de asemenea, se recomandă în diarei acute şi cronice
A. Antibiotice:
 COLISTIN (Colimicina®): comprimate - administrare orală
 NATAMYCIN (Pimafucin®): drajeuri
 NYSTATIN (Stamicin®): drajeuri, pulbere pt suspensie internă, comprimate
 RIFAXIMINA (Normix®): pulbere pentru suspensie orală, comprimate
B. Sulfamide/Aminosalicilaţi (rol antiinflamator)
 SULFASALAZIN (Salazopyrin®)
 OLSALAZIN
 MESALAZIN
 BALSALAZIN
C. Alte antiifecţioase intestinale
 CLORQUINALDOL (Saprosan®)
 FURAZOLIDON: comprimate
 NIFUROXAZID (Ercefuryl®):capsule, suspensie

LAXATIVELE ŞI PURGATIVELE
Sunt medicamente care favorizează eliminarea materiilor fecale. Diferenţa
dintre laxative şi purgative este următoarea:
 cu ajutorul laxativelor se elimină un scaun moale şi format
 sub influenţa purgativelor se elimină scaune numeroase de consistenţă
lichidă sau semilichidă
Indicaţii:
 constipaţie funcţională
 preventiv, pentru a evita efortul de defecaţie la bolnavii cu hernie,
insuficienţă cardiacă, boală coronariană, hemoroizi, fisuri anale şi alte
afecţiuni anorectale
 pentru pregătirea examenului radiologic
 purgativele sunt folosite în unele intoxicaţii alimentare sau
medicamentoase sau după administrarea de antihelmintice (pentru
grăbirea eliminării paraziţilor intestinali)
Contraindicaţii
 utilizarea îndelungată poate determina boala laxativelor manifestată prin
pierderi de apă, electroliţi, vitamine, fenomene de colită
 la bolnavii cu abdomen acut (apendicită, obstrucţie intestinală sau în
prezenţa durerilor abdominale)
LAXATIVELE DE VOLUM
 sunt reprezentate de fibrele vegetale nedigerabile şi de coloizii hidrofili,
care, în contact cu apa îşi măresc volumul şi cresc conţinutul colonului,
stimulând peristaltismul
32
  cele mai utilizate sunt: Metilceluloza, Carboximetilceluloza sodică, Agarul
(geloza), seminţele de in, Ispagulla
 eliminarea scaunului se produce după 1-3 zile

LAXATIVELE DE CONTACT
 cresc peristaltismul intestinal prin iritarea mucoasei
 se administrează oral sub formă drajeuri, comprimate, soluţie orală sau
intrarectal sub formă de supozitoare
Reprezentanţi:
1. BISACODYL (Dulcolax®)
2. SENNA
3. NATRII PICOSULFAS (Dulcopic®)

PURGATIVELE OSMOTICE
 sunt reprezentate de săruri ale unor substanţe, glucoză
 scaunul se elimină la 1-3 ore de la administrare
 reacţii adverse: soluţiile concentrate sunt iritante producând greaţă/emeză
şi deshidratare
Reprezentanţi:
1) LACTULOZA
2) MACROGOLUM
3) Combinaţii: Fortrans®, Endofalk®

ALTE
 GLICEROL – se administrează intrarectal, sub formă de supozitoare sau
spumă rectală
 ULEIUL DE RICIN – în doze terapeutice provoacă în 1-6 ore eliminarea a 1-2
scaune semilichide
 ULEIUL DE PARAFINĂ - administrat oral, înmoaie scaunul. Este nedigerabil
şi rămâne în cea mai mare parte în intestin, pătrunzând în bolul fecal,
uşurându-i progresiunea şi eliminarea
 Plante – Frangula (Cruşin), Senna, Aloe

PRODUSE DIGESTIVE INCLUSIV PREPARATE PE BAZĂ DE ENZIME

 stimulează activitatea digestivă, care constă în accentuarea funcţiei
secretorii sau înlocuirii factorilor deficitari
 sunt enzime pancreatice proteolitice (tripsina, chimotripsina), lipolitice
(lipaza), glicolitice (amilaza)
 se administrează de obicei în asociere/combinaţii

33
Reprezentaţi:
ENZIME
1. PANCREATINA (Kreon®)
 se prezintă sub formă de capsule/comprimate care se administrează la masă
2. AMILAZĂ, TRIPSINĂ, LIPAZĂ
 se administrează în asocieri, mai ales cu substanţe utile digestiei (ex. bila)
 au indicaţii în dispepsii de fermentaţie şi putrefacţie, pancreatita cronică,
insuficienţă pancreatică
 se găsesc singure sau în combinaţii cum ar fi Triferment®, Try Enzyme®, Mezyme®,
Panzcebil® - sub formă de drajeuri/comprimate, care se administrează oral, după mese
3. PEPSINA (Acidopeps®)
 conţine acid clorhidric şi pepsină
 este indicat în stări dispeptice gastrointestinale, hipo-sau anaciditate gastrică
 poate determina hiperaciditate sau afectarea smalţului dentar

MEDICAŢIA ANTIDIABETICĂ

ANTIDIABETICE ORALE

 sunt medicamente cu efect hipoglicemic indicate în diabetul non insulino-

dependent sau DZ tip II
 se absorb complet şi rapid după administrarea orală, iar epurarea se
realizează prin metabolizare hepatică
 pot determina reacţii adverse cum ar fi anorexie, tulburări digestive,
reacţii cutanate, iar în sarcină poate apărea efecte teratogene
 dacă se asociază cu anticoagulante, unele antiinflamatoare sau
antibiotice pot accentua efectul hipoglicemic
 se prezintă sub formă de comprimate
 se administreză oral în scheme stabilite de medicul diabetolog
 se contraindică consumul de alcool
CLASIFICARE
A. SULFONILUREICELE
 GLICLAZID
 GLIPIZID
 GLIQUIDONĂ
 GLIBENCLAMID
 GLIMEPIRID

34
B. BIGUANIDELE
 METFORMIN
 BUFORMIN
C. GLITAZONELE
 PIOGLITAZONA
 ROSIGLITAZONA
D. ALTE
 ACARBOZA
 SITAGLIPINA

INSULINA
 este secretată de pancreasul endocrin (celulele beta ale insulelor
Langerhans) şi controlează disponibilitatea glucozei şi a altor principii
nutritive la nivelul celulelor
 este o proteină de dimensiuni relativ mici
 este formată din două lanţuri polipeptidice, care însumează 51 de aminoacizi
 în soluţie, în funcţie de concentraţie şi de pH, se găseşte sub formă de
monomeri, dimeri şi hexameri, care au forma unor cristale romboedrice
 principalul stimul pentru secreţia insulinei este hiperglicemia în urma
ingestiei de glucide
 preparatele de insulină se prezintă sub formă de soluţie injectabilă care se
administrează subcutanat sau intravenos în funcţie de tipul insulinei, în
scheme de tratament individualizate, la indicaţia medicului
 reacţii adverse: coma hipoglicemică (poate apărea brusc la câteva
minute/ore în funcţie de tipul de insulină după administrare), alergie,
lipodistrofii la locul injectării
CLASIFICARE INSULINELOR
A. Analogi de insulină cu acţiune rapidă
Insulină aspart (Novo-Rapid®)
Insulină lispro (Humalog®)
Insulină glulizină (Apidra®)
B. Insuline cu acţiune lungă
Insulină glargine (Lantus®)
Insulină detemir (Levemir®)
C. Insuline cu acţiune intermediară (nph)
Insulină umană (Insulatard HM®, Insuman bazal®, Humulin N®)
D. Insuline cu acţiune scurtă
Insulină umană (Actrapid HM®, Insuman rapid®, Humulin R®)
E. Insuline premixate
Insulină umană (Humulin M3®, Insuman Comb 25®; 50®, Mixtard 30 HM®)
35
F. Analogi premixaţi
Insulină aspart şi protamin/Insulină aspart cristalizată (Novomix 30®)
Insulină lispro şi protamin/ Insulină lispro (Humalog Mix 25; 50®)

GLUCAGONUL
 este hormonul care creşte glicemia prin intensificarea proceselor de
glicogenoliză şi gluconeogeneză hepatică 1
 fiziologic, este secretat de către celulele α ale insulelor pancreatice
 principala indicaţie este hipoglicemia accentuată produsă prin
supradozarea insulinei sau în cazul şocului insulinic
 se administrează intramuscular sau intravenos
 se prezintă sub formă de pulbere care se dizolvă în solventul ataşat flaconului
 în doze mari, injectată intravenos poate determina greaţă, emeză, hipopotasemie

MEDICAŢIA OBEZITĂŢII
Obezitatea reprezintă creşterea greutăţii corporale pe seama ţesutului
adipos, obiectivată prin calculul indicelui de masă corporală (IMC)
Etiopatogenic obezitatea este determinată de factori genetici, de mediu sau de
alimentaţie prin creşterea aportului de de hidrocarbonate şi grăsimi de origine animală
Tratamentul medicamentos se recomandă doar la indicaţia medicului
nutriţionist alături de tratamentul igieno-dietetic
Produse care au acţiune central:
 sunt substanţe care determină diminuarea apetitului
 sunt apropiate structural cu AMFETAMINA
 se administrează sub stricta supraveghere a medicului specialist
 se administrează oral sub formă de comprimate sau capsule
 principalele substanţe:
1. SIBUTRAMINA
2. ORLISTAT

VITAMINE, MINERALE, TONICE

Vitaminoterapia are următoarele indicaţii:
 prevenirea şi tratamentul carenţelor vitaminice
 tratamentul unor afecţiuni necarenţiale (infecţioase, alergice, cutanate)
Clasificare
1.Vitaminele liposolubile: A, D, E, K
2.Vitaminele hidrosolubile: C, Complex B
36
VITAMINELE LIPOSOLUBILE
RETINOLUM - VITAMINA A
 are multiple roluri în organism cum ar fi participarea la formarea anticorpilor, la
diferite procese metabolice cu rol reglator (respiraţie tisulară, metabolism lipidic),
contribuie la menţinerea structurii şi funcţiei normale a epiteliilor, reglează funcţiile
ficatului, stimulează creşterea în înălţime şi greutate, asigură şi reglează adaptarea
vizuală, are funcţie antiinfecţioasă, intervine în sinteza progesteronului etc.
 este o vitamină importantă mai ales la organismul în creştere
 se indică în carenţe specifice, completarea necesarului de vitamina A la
copii, utilă în stimularea creşterii la pubertate, arsuri, afecţiuni ale
tegumentelor şi mucoaselor, oftalmopatii, boli infecţioase etc.
 se administrează oral sub formă de comprimate (în combinaţie cu alte
vitamine), capsule moi, soluţie buvabilă, parenteral administrat
intramuscular profund sau intraocular sub formă de gel oftalmic
 este contraindicată în hipervitaminoze, sarcină – NU în primul trimestru de
sarcină – efect teratogen (dacă gravida necesită vitamina A, atunci se va
administra la indicaţia medicului)
 administrarea în exces determină coloraţia galbenă a tegumentului la
sugari, fenomene toxice acute, oboseală, iritabilitate, alopecie, cefalee
ERGOCALCIFEROL -VITAMINA D
 se găseşte sub formă de :
 colecalciferol (vitamina D3) - produs al pielii sub lumina ultravioletelor
 ergocalciferol (vitamina D2) - derivat din plante
 stimulează absorţia calciului şi a potasiului la nivel intestinal şi reabsorbţia
la nivel renal favorizând depunerea lor osoasă, sub formă de hidroxiapatită
 are indicaţie în profilaxia şi tratamentului rahitismului şi osteomalaciei, în
condiţii de deficit al vitaminei D, afecţiuni produse prin scăderea
mineralizării osoase la copii şi la adulţi, osteopenie, osteoporoza etc.
 se administrează oral sub formă de picături, capsule moi sau parenteral sub
formă de soluţie uleioasă injectabilă - intramuscular profund
 poate induce hipercalcemie sau poate determina calcificări în diferite ţesuturi
TOCOPHEROLUM-VITAMINA E
 are indicaţii în sindromul neurologic al bolnavilor cu malabsorbţie, retinopatia prematurilor,
afecţiuni cardiovasculare, avort habitual, sterilitate, incontinenţa urinară la femei
 se contraindică la cei alergici
 dozele mari pot determina dureri abdominale, diaree
 administrată timp îndelungat poate determina azoospermie, involuţia
ovarelor, tulburări menstruale (se va opri imediat administrarea)
 NU se asociază cu anticoagulantele orale, deoarece creşte riscul hemoragiilor

37
  se prezintă sub formă capsule moi/capsule gelatinoase, soluţie uleioasă cu
administrare orală sau topic şi fiole cu administrare parenterală (intramuscular)
VITAMINELE K (ANTIHEMORAGICE)
 se prezintă sub 3 forme:
 Vitamina K1 - (fitomenadiona) - prezentă în plante
 Vitamina K2 - sintetizată de bacteriile intestinale
 Vitamina K3 - formă hidrosolubilă pentru uz clinic
 intervine în coagularea sângelui
 este utilizată în tratamentul hemoragiilor provocate prin deficit de
vitamina K, a hemoragiilor din insuficienţele hepatice precum şi a
muşcăturilor unor şerpi veninoşi sau boala hemoragică a nou-născutului
 se prezintă sub formă de fiole cu soluţie injectabilă (i.m., i.v.)
 injectarea intravenoasă rapidă poate provoca: hiperhidroza, congestia feţei
senzaţie de constricţie toracică, dispnee, cianoză, tahicardie, colaps
vascular periferic – până la accidente letale,
 de asemenea prezintă risc de reacţii anafilactice
 NU se va administra împreună cu alte soluţii injectabile sau perfuzabile

VITAMINELE HIDROSOLUBILE
TIAMINA (VITAMINA B1®)
 are un rol important în special la organismul aflat în creştere
 participă la formarea hormonului tireotrop şi la inactivarea estrogenilor în ficat
 se prezintă sub formă de comprimate cu administare orală sau fiole cu
soluţie injectabilă care se administrează parenteral
 se indică în: stări de hipovitaminoză în febră prelungită, convalescenţă, ca
tratament adjuvant în diabet zaharat, nevrite, polinevrite, nevralgii, Zona
Zoster, migrene, hepatite, alcoolism, algii reumatismale, Boala Beri-Beri,
encefalopatia Wernicke, dietă restrictivă, dermatoze, arsuri întinse etc.
 Se contraindică în alergie
RIBOFLAVINA (VITAMINA B2®)
 este un constituient al citocromilor, intervenind în procesele de oxido-reducere,
în sinteza hemoglobinei, în metabolismul retinei, cristalinului şi corneei
 carenţa de vitamina de B2, în distrofie şi în terapia unor boli oculare
 se administrează parenteral - intramuscular
 în cursul tratamentului cu vitamina B2 pot apărea greţuri, oligurie sau pareze
PIRIDOXINA – VITAMINA B6®
 are rol important în metabolismul acizilor aminaţi şi al grăsimilor, rol activ
în schimbările tisulare mai ales în ceea ce priveşte ţesutul hepatic, piele,
sistem nervos, organe hematopoietice

38
  se indică în anemii, afecţiuni SNC, ale pielii, musculare etilism acut
 se administrează oral sau parenteral
CIANCOBALAMINA (VITAMINA B12)
 are rol în creştere, participă la sinteza acizilor nucleici, la formarea
eritroblastelor, în general la formarea tuturor celulelor, ameliorează achilia
gastrică şi tulburările neuro-anemice
 pentru a fi absorbită trebuie să se combine cu factorul intrinsec secretat de mucoasa gastrică
 carenţa poate apărea în malnutriţia severă, în alimentaţia deficitară a sugarilor,
în alimentaţia vegetariană pelungită (deoarece nu se găseşte decât în
produsele de origine animală) şi cel mai frecvent prin tulburarea absorbţiei
 se indică în special în anemii pernicioase şi nepernicioase, anemie
megaloblastică, ciroze hepatice, hepatite cronice
 se contraindică în stări canceroase
 se prezintă sub formă de fiole şi se administrează intramuscular sau sub
formă de comprimate, siropuri în combinaţie cu alte vitamine şi minerale
cu administrare orală
ACIDUL ASCORBIC – VITAMINA C
 are rol în biogeneza substanţei intercelulare, intervine în procesele metabolice de
oxidoreducere, în metabolismul glucidelor, lipidelor, proteinelor, grăbeşte vindecarea
plăgilor, favorizează depunerea calciului în oase şi vindecarea fracturilor, creşte
rezistenţa capilarelor, măreşte rezistenţa la infecţii, potenţează absorbţia fierului în
organism (se asociază cu preparatele de fier pentru o mai bună absorbţie a acestuia)
 se indică în scorbut, prevenţia infecţiilor, stări febrile prelungite, intervenţii chirurgicale,
plăgi atone, surmenaj, efort fizic prelungit, astenia de primăvară, osteoporoză, fracturi
 se administrează oral sub formă de comprimate efervescente, plicuri cu
pulbere sau fiole cu administrare parenterală
ACIDUL FOLIC
 este o vitamină din complexul B care intervine în sinteza hemoglobinei şi în
sinteza acizilor nucleici
 se foloseşte în tratamentul anemiilor megaloblastice în asociere cu vitamina B12
 utilizarea sa este limitată deoarece există riscul accidentelor neurologice
 important de administrat la gravide
 se prezintă sub formă de comprimate de 5 mg cu administrare orală
VITAMINA PP (NICOTINAMINA)
 intervine în metabolismul glucidic şi proteic, are acţiune vasodilatatoare periferică
 lipsa sau carenţa de vitamina PP se produce prin deficit de absorbţie sau de
utilizare determinând pelagra (boală care evoluează cu leziuni cutanate,
tulburări digestive şi nervoase)

39
  se indică în pelagră, dermatoze, degetături, acnee, intoxicaţii saturnine,
barbiturice, hepatite, colecistopatii
 tratamentul îndelungat determină fenomene hepatotoxice
 se prezintă sub formă de fiole, de 2 ml cu 5% soluţie, cu administrare parenterală
 ca fenomene secundare se citează hiperemia tegumentară, senzaţie de
căldură, prurit tegumentar1
VITAMINA F
 are acţiune trofică pentru piele, efect antiaterogen
 se administrează oral sub formă de comprimate sau topic sub formă de
soluţie cutanată, cremă
 indicaţii: eczemă, seboree, ulceraţii atone ale pielii, ateroscleroză, hepatite
cronice, ciroza hepatică, steatoză hepatică

SUBSTANŢELE MINERALE ŞI TONICE

PREPARATELE DIN CALCIU
 calciul este un component major al osului având rol important la nivelul ţesutului osos
 peste 95% din cantitatea de calciu se află la nivelul oaselor, restul de 5% se
găseşte în sânge, lichidul extracelular şi intracelular
 se indică numai după determinarea calciului seric ionic şi total,
concentraţia serică normală fiind cuprins între 9-11mg/dl din care 50% îl
reprezintă cel ionizat responsabil de reacţii enzimatice, coagularea
sângelui, transmisie sinaptică, contracţie musculară etc.
 se poate administra oral sub formă de comprimate filmate, comprimate efervescente,
soluţii buvabile, pulbere sau se poate administra parenteral sub formă de soluţie injectabilă
 principalele preparate pe bază de calciu sunt:
 GLUCONAT DE CALCIU
 CLORURĂ DE CALCIU
 BROMURĂ DE CALCIU
 CALCIU LACTAT
 se recomandă administarea în cure cu scheme individualizate în funcţie de
rezultatele de laborator
 pentru fixare se recomandă administrarea concomitentă cu vitamina D
 NU se recomandă administarea concomitentă cu preparatele de magneziu
PREPARATELE DIN MAGNEZIU
 se indică după determinarea magneziului seric
 se administrează oral sub formă de comprimate filmate, comprimate
efervescente, soluţie buvabilă sau parenteral
 preparate: Sulfat De Magneziu, Magnerot®, MagneB6® (în combinaţie cu piridoxina)

40
TONICE
 se recomand în sindrom neuroasteniform, prevenirea unor afecţiuni
cronice, prevenirea procesului de îmbătrânire etc.
 preparate medicamentoase: Acid glutamic, Ginseng®, Lecitina®, Apilarnil®,
GerovitalH3® Vitamax®, Tonotil-N®, Aslavital®, Coenzima Q10 etc.
 se pot administra oral sub formă de comprimate, soluţii buvabile, pulberi sau parenteral
 se recomandă administrarea în scheme individualizate la indicaţia medicului
 Nu se administrează în caz de alergie la una dintre substanţele
medicamentoase sau excipienţi

MEDICAŢIA APARATULUI RESPIRATOR

ANTITUSIVELE
 sunt indicate în tusea seacă, neproductivă de diverse etiologii
 au ca mecanism de producere deprimarea centrului tusei
Clasificare:
A. opioide
B. neopioide

A. ANTITUSIVE OPIOIDE
1.OPIUL SI MORFINA
2.CODEINA (METILMORFINA) (Codenal®, Codeina Fosfat®)
 are acţiune: antitusivă marcată, analgezică în asociaţie cu alte
medicamente, sedativă slabă
 indicaţii: tuse seacă, uscată, iritativă
 se administează oral, sub formă de comprimate
 reacţii adverse: constipaţie
3.NOSCAPINA
4.DEXTROMETORFAN (Tussin®, Humex®)
 este un antitusiv fără efect analgezic
 poate determina alergie
 în doze mari poate deprima respiraţia
 se administează oral sub formă de soluţie orală, sirop, comprimate

B. ANTITUSIVE NEOPIOIDE
1.GLAUCINA
 are acţiune antitusivă slabă de scurtă durată
2.CLOBUTINOL (Tabcin®, Tussamed®)
 este antitusiv cu acţiune centrală, indicat în tusea neproductivă
41
3. BUTAMIRAT (Sinecod®, Tusosedal®)
 se indică în tusea iritativă, bronhoscopie
 se administrează oral sub formă de picături orale, soluţie internă, sirop,
comprimate
4.OXELADINA (Paxeladine®)
 este preferată în pediatrie
 nu deprimă centrul respirator
 nu determină constipaţie și somnolenţă
 se indică în tusea seacă din bronșitele acute și cronice, tusea din gripă,
rinofaringite, tuse convulsivă, rujeolă
 se administează oral sub formă de sirop şi capsule

EXPECTORANTELE
 sunt medicamente care favorizează expectoraţia crescând cantitatea
secreţiilor traheobronşice şi/sau fluidificându-le

CLASIFICARE
A. SECRETOLITICE (MUCOLITICE)
 scad vâscozitatea mucusului, îl fluidifică şi uşurează expectoraţia
Reprezentanţi
1.BROMHEXIN (Brofimen®, Bisolvon®)
 este un mucolitic cu acţiune moderată care scade vâscozitatea secreţiei bronșice
 la astmatici determină bronhospasm
 se administrează oral sub formă comprimate, sirop, soluţie internă
 se indică în traheobronşită, bronşiectazie, laringite, postoperator, după
examen bronhologic
2.AMBROXOL (Mucovent®, Mucosolvan®, Mucosin cu Miere®)
 este un mucolitic cu acţiune intensă care stimulează secreţia bronșică
 se indică în bronșite, traheobronșite, bronhopneumonii, episoade acute a
bronhopneumoniei obstructive cronice (BPOC), bronșiectazii
 se administrează oral sub formă de sirop, picături orale, comprimate de
supt, inhalator-spray
3.ACETILCISTEINA (ACC®, Mucosolvin®, Fluimucil®)
 este un mucolitic cu acţiune intensă care reduce vâscozitatea sputei
favorizând expectoraţia
 este utilizată ca antidot în intoxicaţia cu Paracetamol
 se administrează oral, inhalator şi parenteral
 este indicată în boli bronho-pulmonare acute și cronice manifestate prin
tuse productivă
42
  poate determina reacţii alergice, bronhospasm - administrată în doze mari
4.CARBOCISTEINA (Carbocisteina®, Fluidol®)
 se administrează oral sub formă de capsule şi sirop
5. ERDOSTEINA (Erdomed®)
 are efect mucolitic fiind indicată în tulburări ale secreţiei bronșice
 impune precauţii la pacienţii cu ulcer gastro-duodenal
 este utilizat în bronșite acute, pusee acute ale bronhopneumoniei
obstructive cronice, bronșiectazie, astm bronşic hipersecretor
 este indicată în profilaxia și tratamentul complicaţiilor respiratorii după
intervenţii chirurgicale, bronhopneumonie, atelectazie pulmonară
B. SECRETOSTIMULANTE
 cresc activitatea secretorie a glandelor bronșice, cresc motilitatea cililor şi
peristaltica mucoasei bronșice
GUAIAFENESINA (Trecid®, Coldrex Bronho®)
 se prezintă sub formă de sirop, soluţie internă, comprimate
 este indicată în bronșite acute și cronice
 nu se recomandă la copiii sub 15 ani

TRATAMENTUL ASTMULUI BRONȘIC (AB)

Medicamentele utilizate în tratamentul AB sunt:
1. BRONHODILATATOARE
2. ANTIINFLAMATOARE

BRONHODILATATOARE
A. Agonistii β2 adrenergici
B. Antagonistii colinergici
C. Musculotrope
A.AGONISTI β2 ADRENERGICI
 au acţiune bronhodilatatoare puternică
 se indică: în astmul bronşic intermitent (primă alegere) sau astmul bronşic
persistent (treapta II-III-IV) – în crize sau profilactic
 se administează la indicaţia medicului după un diagnostic corect (în funcţie
de treaptă)
 se administrează oral, parenteral, inhalator sub diverse forme farmaceutice
 se împart în antagonişti β2 adrenergici de scurtă şi de lungă durată
De scurtă durată:
 TERBUTALINA – Bricanyl®
 SALBUTAMOL –Ventolin®

43
  FENOTEROL – Berotec®
 CLENBUTEROL – Spiropent®
 METAPROTERENOL – Alupent®
 BITOLTEROL – Tomalate®
 REPROTEROL
De lunga durată:
 determină bronhodilataţie lungă de aproximativ 12 ore
 se indică în toate formele de astm bronşic
 NU se indică în criza de astm bronşic
Reprezentanţi
 SALMETEROL – Serevent®
 FORMOTEROL – Oxis®
B.ANTAGONIȘTII COLINERGICI
 blochează receptorii colinergici
 blochează contracţia vagală a musculaturii și secreţia bronșică
 sunt mai slabe decât agonistii β2 adrenergici
 efectul se instalează lent (aprox. 30 min) și durează 8 – 12 ore și 72 ore
pentru Tiotropium
 se indică ca alternativa terapeutică a β2 adrenergicelor la bolnavii
coronarieni şi în cazul intoleranţei la β2 adrenergice sau Teofilină
 se administrează inhalator sub formă de aerosoli, capsule pentru pulbere
inhalatorie, soluţie inhalatorie
Reprezentanţi
 BROMURA DE IPRATROPIU (Atrovent®)
 OXITROPIUM
 TIOTROPIUM (Spiriva®)
 Combinaţii
 Berodual® (FENOTEROL + BROMURA DE IPRATROPIU)
 Combivent® (SALBUTAMOL + BROMURA DE IPRATROPIU)

METILXANTINELE
TEOFILINA
 este un alcaloid xantinic care produce stimulare cardiacă, stimulare a
sistemului nervos central, bronhodilataţie, stimulează secreţia gastrică şi
creşte diureza
 se indică în tratamentul astmului bronşic, tratamentul unor forme de
insuficienţă cardiacă
 se administrează oral sub formă de comprimate şi parenteral
44
  determină ca reacţii adverse cefalee, aritmii, palpitaţii, crize anginoase
 injectarea intravenoasă rapidă poate determina aritmii severe,
hipotensiune, chiar accidente letale
 Nu se administrează la pacienţii cu angină pectorală, infarct, accidente
vasculare, aritmii
AMINOFILINA
 este derivatul de semisinteză al teofilinei
 are acţiune bronhodilatatoare mai slabă decât β2 adrenergicele, este
antiinflamatoare și imunomodulatoare, cardiostimulantă
 se indică mai ales în criza de astm bronşic, administrându-se la indicaţia
medicului intravenos lent sau perfuzie endovenoasă
 !!! dacă se injectează rapid poate determina tulburări de ritm, uneori
fibrilatie ventriculară cu stop cardio-respirator
Enprofilina

ANTIINFLAMATOARELE STERODIENE
A. CORTICOTERAPIA INHALATORIE (topică)
 reprezintă medicaţia de elecţie în astmul bronșic persistent
 se recomandă în toate formele de astm bronşic, BPOC, sarcoidoza,
mucoviscidoza
 efecte adverse: locale: candidoza orofaringiană, tuse iritativă, disfonie,
bronhospasm paradoxal şi sistemice: scade rezistenţa la infecţii, osteoporoză
Reprezentanţi
 BECLOMETAZONA (Becotide®)
 FLUTICAZONA (Flixotide®)
 FLUNISONIDE (Bronilide®)
 BUDESONIDE (Pulmicort®)
 TRIAMCINOLON (Azmacort®)
!!! tratamentul îndelungat cu corticosteroizi poate determină dependenţă și
rezistenţă la acestea

B. CORTICOTERAPIA SISTEMICĂ
 se administrează doar în astmul bronşic forma severă, pentru o perioadă
scurtă de timp
Administrare:
 oral - PREDNISON (cp. 5 mg) – dozele se vor scădea treptat
 intravenos
 HEMISUCCINAT DE HIDROCORTIZON
45
  METILPREDNISOLON (Solu-Medrol®)
 TRIAMCINOLON

INHIBITORI ALE DEGRANULĂRII MASTOCITARE

 stabilizează membrana mastocitelor împiedicând degranularea acestora și
eliberarea de mediatori chimici
 se va administra înainte de expunerea la alergeni sau efort
Reprezentanţi
CROMOGLICAT DISODIC (Intal®, Lomudal®)
 este un antiastmatic cu proprietăţi antialergice și antiinflamatoare
 se administrează profilactic în astmul bronşic alergic, astmul bronşic
determinat de frig, de substanţe iritante, de efort, rinite alergice,
conjunctivite alergice
 se administrează oral sub formă de capsule
NEDOCROMIL (Tilade®) este un derivat al acidului cromoglicic, cu o eficienţă mai mare
KETOTIFEN (Zaditen®)
 are efect antiasmatic şi antihistaminic
 util în rinite alergice, conjunctivite alergice, alergodermii, profilaxia
astmului bronşic (mai puţin utilizat acum!)
 nu se administrează în criza de astm bronşic
 se administrează oral sub formă de comprimate în timpul meselor
 determină somnolenţă

ANTAGONIȘTII RECEPTORILOR LEUCOTRIENICI (ANTILEUCOTRIENELE)

 reduc toate cele 3 componente ale obstrucţiei inflamatorii
(bronhiolospasmul, edemul şi hipersecreţia de mucus)
 sunt folosite ca alternativă la corticoterapie, în caz de contraindicaţii
 se poate asocia cu corticoterapia în situaţii grave
Reprezentanţi
1.MONTELUKAST SODIC (Singulair®, Montelukast Teva®)
 reduce incidenţa și gravitatea crizelor bronhospastice
 se administrează în profilaxia și tratamentul cronic al astmului
 se indică în astmul bronşic alergic, astmul bronşic la Aspirină, profilaxia
bronhoconstricţiei indusă de efort
 nu se administrează în criza de astm bronşic
 se administrează oral sub formă de tablete sau pulbere pentru soluţie orală
2. ZAFIRLUKAST (Accolate®), PRANLUKAST, ZAARLUKAST, ZILEUTON

46
Clasificarea severităţii astmului şi tratament - După Ghidul GINA
Simptome peste PEF sau VEMS
Simptome peste zi
noapte Variaţia PEF

S < 1 data pe
saptamână
Treapta I ≥ 80%
≤ 2 ori pe lună
Intermitent PEF normal <20%
asimptomatic între
crize

> 1 dată pe saptamână

Treapta II
dar > 1 dată pe zi ≥ 80%
Persistent > 2 ori pe lună
Crizele pot afecta 20-30%
uşor
activitatea

Zilnic
Treapta III
60-80%
Persistent > 1 dată pe saptamană
Crizele afectează >30%
moderat
activitatea

Treapta IV Permanent
≤60%
Persistent Frecvent
>30%
sever Activitate fizică limitată

Medicaţie recomandată în functie de nivelul de severitate:

Adulţi si copii în vârsta de peste 5 ani

Toate nivelurile: în plus faţă de terapia obisnuită de control zilnic, se vor

administra ß2-agonişti inhalatori cu acţiune rapidă, dar nu mai des de 3-4 ori pe zi
Educarea pacienţilor este esenţială la fiecare pas

NIVELUL
ALTE OPŢIUNI DE
DE MEDICAŢII ZILNICE DE CONTROL
TRATAMENT
GRAVITATE

TREAPTA I  nu este necesară

Intermitent

TREAPTA II  doza mică de - TEOFILINA cu eliberare

47
 Uşor glucocorticosteroizi inhalaţi condiţionată sau
persistent Anti-leucotriene

TREAPTA  doza mică-medie de -doza medie de

III glucocorticosteroizi plus ß2- glucocorticosteroid inhalat
agonisti inhalatori cu acţiune + TEOFILINA cu eliberare
Moderat de lungă durată condiţionată
-doza medie de
persistent glucocorticosteroid inhalat
+ ß2-agonist oral cu acţiune
de lungă durată
-doză mare de
glucocorticosteroid inhalat
-doza medie de
glucocorticosteroid inhalat
+modificator de
leucotriene

TREAPTA  doză mare de

IV glucocorticosteroizi plus ß2-
agonisti inhalatori cu acţiune
Sever de lungă durată, plus unul sau
persistent mai multe din urmatoarele,
daca este cazul;
 teofilina
 anti-leucotoriene
 ß2-agonist oral cu acţiune de
lungă durată
 glucocorticosteroid oral

Toţi paşii: odată obtinut si menţinut pe o perioadă de cel puţin 3 luni control
asupra astmului, se va încerca o reducere treptată a dozei de întreţinere, pentru a
identifica doza minimă necesară în menţinerea controlului

ALTE ANTIASTMATICE PENTRU UZ SISTEMIC

FENSPIRIDUM (Eurespal®)
 antagonizează mediatorii chimici ai inflamaţiei (responsabili de edem,
hipersecreţie, bronhoconstricţie)
 se indică în bronșite cronice, coriză, astm bronșic, traheobronșite

48
SURFACTANŢII PULMONARI
CUROSURF®, SURVANTA®, EXOSURF NEONATAL®
 sunt utilizaţi pentru substituirea surfactantului endogen absent sau
insuficient la nou născut cu vârsta gestaţională < 34 săptămâni
 se indică în sindromul de detresă respiratorie (boala membranelor hialine)
 se administrează endotraheal

MEDICAŢIA ANTITUBERCULOASĂ (TUBERCULOSTATICĂ)

Chimioterapice majore Chimioterapice minore

 IZONIAZIDA (HIN)  ETIONAMIDA
 ETAMBUTOL  CICLOSERINA
 STREPTOMICINA  PAS
 RIMFAPICINA  AMIKACINA
 PIRAZINAMIDA

CHIMIOTERAPICE MAJORE
1.IZONIAZIDA (HIN)
 se prezintă sub formă de comprimate, fiole cu administrare orală şi
parenterală (i.m., i.v.), intrapleural, intrarahidian
 se asociază cu alte chimioterapice în: TBC pulmonară/miliară,
pleurezia şi peritonita tuberculoasă, meningita tuberculoasă
2.RIFAMPICINA (Sinerdol®)
 se prezintă sub formă de capsule de 150-300mg; soluţie pentru uz
intern sub formă de picături; flacoane sau plicuri cu pulbere pentru
preparare de soluţie buvabilă
 se contraindică în alergie, etilici
 NU se asociază corticosteroizi, anticoagulante orale, contraceptive
orale, beta-blocante (Propanololum)
3.ETAMBUTOLUL
 se prezintă sub formă de capsule de 250mg şi drajeuri de 400mg
 se asociză cu alte chimioterapice
 se contraindică la cei alergici, afecţiuni oftalmologice, sarcină
4.PIRAZINAMIDA
 se prezintă sub formă de comprimate de 500 mg, cu administrare orală
 se contraindică în: afectare hepatică, alergie la Pirazinamida, boală
ulceroasă, vârstnici
49
5.STREPTOMICINA
 intră în schema de tratament al tuberculozei în asociere cu alte
chimioterapice sau în alte infecţii cum ar fi septicemie, endocardite
determinate de Streptococus sau Enterococ, pesta
 se contraindică la cei alergici la streptomicină, boli auditive, în
insuficienţă hepatică şi renală
 se prezintă sub formă de flacoane cu 1gr de Streptomicina sulfat sub
formă de pulbere pentru preparare de soluţie injectabilă
 se dizolvă cu ser fiziologic şi se administrează parenteral (intramuscular)

CHIMIOTERAPICE MINORE
ETIONAMIDA
 se prezintă sub formă de comprimate de 250mg, cu administrare orală
 se indică în forme acute şi grave de tuberculoză, rezistente la chimioterapice
CICLOSERINA
 se prezintă sub formă de comprimate şi capsule de 250mg, cu administare orală
 se indică în formele de tuberculoză rezistente la chimioterapice
 se contraindică în alergie, insuficienţă hepatică şi renală, etilism, psihoză, epilepsie

MEDICAŢIA APARATULUI CARDIOVASCULAR

MEDICAŢIA ANTIARITMICĂ
Sunt substanţe medicamentoase care au proprietatea de a deprima
predominant excitabilitatea cordului.
Sunt indicate în aritmiile cardiace sau tulburări de ritm.
Aritmiile cardiace sunt tulburări în formarea sau propagarea impulsului
electric, cu semnificaţie clinică variabilă de la tulburări de ritm uşoare, inocente
până la tulburările cu risc vital.

CLASIFICARE
Clasa I
Clasa 1A
 se administrează parenteral în urgenţă numai la indicaţia medicului sau oral
 CHINIDINA
 PROCAINAMIDA
Clasa 1B
 LIDOCAINA (XILINA) - se administrează în urgenţă la indicaţia
medicului intravenos
50
  MEXILETIN
Clasa 1 C
 PROPAFENONA
 se administează oral sau intravenos
 pe perioada administrarii asistentul medical va monitoriza
tensiunea arterială deoarece determină hipotensiune
 FLECAINIDA - se foloseşte limitat datorită fenomenelor adverse semnificative
Clasa II
 cuprinde unele betablocante (vezi antihipertensivele)
Clasa III
AMIODARONA
 este indicată în aritmii ventriculare şi supraventriculare
 se administrează oral şi parenteral
 pe perioada administrării orale se va monitoriza funcţia tiroidiană,
hepatică, respiratorie şi de asemenea se recomandă controale periodice
oftalmologice
 are ca reacţii adverse: tiroidită cu hipertiroidie, fibroză pulmonară,
fotosensibilitate, decolorare tegumentară, bradicardie
IBUTULID
 este folosit parenteral, în urgenţă, în fibrilaţie sau flutter atrial
Clasa IV
 sunt indicate şi în alte afecţiuni cardiace cum ar fi: hipertensiune arterială,
angină pectorală cronică şi vasospastică
 se administrează în urgenţă parenteral în tulburările de ritm sau oral în
tratament cronic pentru afecţiunile mai sus menţionate
 Reprezentanţi:
 DILTIAZEM
 VERAPAMIL

Alte medicamente antiaritmice: ADENOZINA, DIGOXIN, MAGNEZIU, ATROPINA,

IPRATROPIUM

MEDICAŢIA ANTIANGINOASĂ
 se recomandă în boala ischemică a inimii
 medicamentele cu acţiune antianginoasă au ca obiective suprimarea durerii
şi evitarea apariţiei unei noi crize anginoase
 criza anginoasă apare datorită unei hipoxii miocardice rezultate din
dezechilibrul între necesarul şi consumul de oxigen

51
Reprezentanţi:
A. NITRAŢII
 determină dilatarea sistemului venos şi arterial (venodilataţie şi
coronarodilataţie)
 scad travaliul cardiac şi implicit consumul de oxigen
1. NITROGLICERINA:
 este un medicament util în criza de angină pectorală
 se administrează sublingual cu efect rapid sub formă de
comprimate sau doză puf (spray) = Nitromint®
 se poate administra cutanat sub formă de unguent 2% cu
administrare pe faţă internă a braţelor, torace, abdomen sau
discuri transdermice
 se poate administra şi în tratament cronic sub formă de
comprimate retard
 are efect hipotensiv (!!! Se poate administra în criza de
hipertensiune arterială)
 alte efecte adverse: cefalee, hipotensiune arterială, sincopă,
dependenţă
 Atenţie!!! – valabilitatea nitroglicerinei este de 12 luni (fiind
rapid degradabilă îşi pierde eficienţa în timp)
2. ISOSORBIDI DINITRAT (Isodinit®)
 se administrează la pacienţii cu angină pectorală în tratament
cronic, oral sub formă de comprimate retard
3. ISOSORBIDI MONONITRAS (Olicard®)
 se administrează în tratament cronic sub formă de comprimate
în priză unică
4. PENTAERITRILI TETRANITRAS (Nitropector®)
 se recomandă în profilaxia de durată a crizelor anginoase2

B. VASODILATATOARE
MOLSIDOMINA
 este un coronarodilatator natural
 este puţin utilizat

C. MEDICAŢIA METABOLICĂ
TRIMETAZIDINA (Preductal®, Moduxin®)
 este un modulator metabolic care are acţiune citoprotectoare
 este un vasodilatator coronarian, cerebral şi sistemic
 protejează miocardul de ischemie
 scade numărul crizelor anginoase
52
  se recomandă asocierea cu beta-blocante deoarece împreună potenţează
efectul cardioprotector
 se administează oral sub formă de comprimate

Alte clase de medicamente care se administează în boala ischemică cronică sunt:

betablocantele, blocantele de calciu, antiagregantele plachetare, anxioliticele

MEDICAŢIA ANTIHIPERTENSIVĂ

I. PREPARATELE DIURETICE
 Diureticele de ansă sunt indicate în HTA, insuficienţă cardiacă acută şi
cronică, ciroză hepatică cu ascită şi contraindicate în insuficienţă renală
cronică asociată cu ciroză decompensată
 Diureticele tiazidice sunt indicate în HTA, insuficienţă cardiacă cronică, şi se
contraindică în diabet zaharat
 Diuretice economisatoare de potasiu sunt indicate în insuficienţă cardiacă,
ciroza hepatică, HTA şi se contraindică în insuficienţă renală cronică severă
CLASIFICARE
1.Diuretice tiazidice – cel mai frecvent utilizat este HIDROCLOROTIAZIDA
(Nefrix®) sub formă de comprimate administrate oral. Se contraindică la pacienţii
diabetici deoarece determină hiperglicemie.
2.Diureticele de ansă – cel mai frecvent folosit este FUROSEMIDUL
administrat oral sub formă de comprimate sau parenteral sub formă de soluţie
injectabilă. Este indicat şi în criza de hipertensiune arterială (i.v.)
3.Diuretice economisatoare de potasiu – cea mai reprezentativă este
SPIRONOLACTONA care se administrează oral sub formă de comprimate.
Există şi combinaţii între diuretice ca de exemplu: Diurex®(furosemid+spironolactonă)
4.Alte preparate: INDAPAMID (Tertensif®, Rawel®) – sub formă de comprimate cu
administrare orală

II. INHIBITORII DE ENZIMĂ DE CONVERSIE A ANGIOTENSINEI (IECA)

 enzima de conversie este enzima care participă la reglarea presiunii arteriale
 în terapeutică, medicamentele inhibitoare ale enzimei de conversie sunt
utilizate pentru tratarea hipertensiunii arteriale
 se recomandă în hipertensiunea arterială de toate tipurile
 Excepţie - HTA cu stenoza de arteră renală bilaterală fiind o contraindicaţie absolută
 au ca efecte adverse: tusea seacă, iritativă-supărătoare pentru pacient
 (se recomandă schimbarea tratamentului - în acest caz nerecomandându-se
administrarea de antitusive), hipotensiune arterială de primă doză, parageuzie

53
  NU se recomandă în hipertensiunea arterială din sarcină – efect teratogen
Reprezentanţi
1. PERINDOPRIL (Prestarium®)
2. TRANDOLAPRIL (Gopten®)
3. FOSINOPRIL (Monopril®)
4. RAMIPRIL (Tritace®)
5. BENAZEPRIL (Cibacen®)
6. QUINAPRIL (Accupro®)
7. ENALAPRIL
8. LISINOPRIL
9. CAPTOPRIL
Se prezintă sub formă de comprimate cu administrare orală şi sub formă de
soluţie injectabilă cu administrare parenterală

III. BLOCANTELE CANALELOR DE CALCIU

 au acţiune antiaritmică, antianginoasă, antihipertensivă, antiaterogenă
 se administrează oral şi parenteral la indicaţia medicului
 se clasifică în dihidropiridine şi non-dihidropiridine
 determină edeme gambiere
 cele mai utilizate substanţe medicamentoase sunt:
1. NIFEDIPIN
2. NICARDIPIN
3. AMLODIPIN (Norvasc®)
4. LERCANIDIPIN (Leridip®)
5. NIMODIPIN
6. VERAPAMIL
7. DILTIAZEM

IV. BETA BLOCANTELE

 au acţiune antiaritmică, antiglaucomatoasă, antianxioasă, antianginoasă,
antihipertensivă
 controlează ritmul în diverse tahicardii
 conform studiilor, reduc riscul morţii subite după infarctul miocardic
 au ca reacţii adverse: bronhoconstricţie, tulburări de conducere atrio-
ventriculară, ischemie periferică, hiperglicemie etc.
 NU se administrează în astm bronşic, bronhopneumonie obstructivă
cronică, bloc atrio-ventricular, diabet zaharat
 se prezintă sub formă de comprimate, soluţie injectabilă, soluţie oftalmică
 se administează oral, parenteral,intraconjunctival

54
Reprezentanţi - clasificare:
Neselective β1+ β2
1. PROPRANOLOL
2. SOTALOL
3. TIMOLOL
4. BETAXOLOL
Selective β1
1. ATENOLOL
2. METOPROLOL (Betaloc Zok®)
3. BISOPROLOL (Concor®)
4. NEBIVOLOL (Nebilet®)
5. ESMOLOL
Supraselective
6. CARVEDILOL (Dilatrend®, Coryol®)

V. BLOCANTII RECEPTORILOR DE ANGIOTENSINĂ – SARTANII (BRA)

 sunt antagonişti specifici ai receptorilor AT1, având aceleaşi efecte
hemodinamice ca IECA
 nu determină tuse
 se pot indica în monoterapie sau terapie combinată
 se indică în HTA asociată sau nu cu disfuncţie a ventriculului stâng, diabet
zaharat, nefropatie diabetică
Reprezentanţi:
1. VALSARTAN (Diovan®)
2. CANDESARTAN (Atacand®)
3. IRBESARTAN (Aprovel®)
4. LOSARTAN (Cozaar®)
5. TELMISARTAN (Micardis®)

VI. INHIBITORII SIMPATICI

 se utilizează mai rar
A. INHIBITORI ADRENERGICI PERIFERICI
 Guanetidina
 Guanadrel
B. INHIBITORI ADRENERGICI CENTRALI
 Alfametildopa
 Clonidina
 Guanabenz
 Moxonidina

55
C. INHIBITORI ADRENERGICI CENTRALI SI PERIFERICI
 Rezerpina
D. ALFA BLOCANTE
 acţionează competitiv cu noradrenalina la nivelul α-receptorilor vasculari,
determinând vasodilataţie arteriolară
 DOXAZOSINUL mai este indicat în hiperplazia benignă de prostată
 neselective: FENOXIBENZAMINA, FENTOLAMINA
 selective: PRAZOSIN, DOXAZOSIN, TERAZOSIN

TONICELE CARDIACE/CARDIOTONICE
 sunt substanţe medicamentoase care restabiliesc forţa de contracţie a
miocardului ameliorând dinamica circulatorie10
 acest efect ameliorează calitatea vieţii pacientului cardiopat
 se clasifică în tonicardiace de fond, rezervă
DIGOXINUM
 stimulează funcţiile miocardului contractil (creşte forţa de contracţie)
şi inhibă funcţiile miocardului specific
 este indicat în însuficienţa cardiacă, tulburări de ritm
 se administrează la indicaţia medicului
 se prezintă sub formă de comprimate, soluţie buvabilă, soluţie injectabilă
 se administează oral şi parenteral
 pe perioada administrării asistentul medical va monitoriza pulsul şi
efectele adverse
 poate determina tulburări cardiace (fibrilaţie ventriculară până la
deces), digestive sau neurologice
LANATOSID
 se foloseşte rar
Alte substanţe cardiotonice: AMRINONA, MILRINONA, IONII DE CALCIU,
TEOFILINA, CATECOLAMINELE - se folosesc ca rezervă

MEDICAŢIA CU ACŢIUNE OCITOCICĂ ŞI TOCOLITICĂ

OXITOCINA
 este o peptidă neurohipofizară
 în terapie se foloseşte oxitocina sintetică cu rol în declanşarea travaliului şi
a reflexului de ejecţie al laptelui matern
 declanşează contracţiile uterine fiziologice ce asigură expulzia fatului
 se indică în inducerea travaliului pentru o sarcină care nu este la termen cu riscuri
majore pentru mamă sau făt sau inducerea travaliului pentru sarcina supramaturată

56
  se administrează şi în cazul rupturilor uterine, hemoragiilor uterine sau
atoniei uterine postpartum sau post avort
 se contraindică în tahicardie, criză de angină pectorală, hipertonie uterină
 se administrează la indicaţia medicului ginecolog parenteral, cu
monitorizarea funcţiilor vitale
TOCOLITICELE
 sunt substanţe care determină relaxarea musculaturii uterine diminuând
contracţiile uterine
 sunt indicate în profilaxia iminenţei de avort, profilaxia naşterii premature
 dintre substanţele medicamentoase cu acţiune tocolitică se enumeră:
Fenoterol, Salbutamol, Terbutalina, Ritodrina
Sulfatul de magneziu
 este utilizat ca tocolitic
 în doze mari se foloseşte în combaterea convulsiilor din eclampsie
 supradozarea provoacă deprimare cardio-respiratorie marcata atât la mamă
cât şi la făt, bloc neuromuscular la făt şi depresie respiratorie severă la mamă
 se administrează la indicaţia medicului, intravenos
Antiinflamatoarele nesteroidiene
 deprimă motilitatea uterină probabil datorită inhibării sintezei
prostaglandinelor (PG)
 sunt indicate în prevenirea naşterii premature, diminuarea
simptomatologiei în dismenoree

MEDICAŢIA CU ACŢIUNE ANTINEOPLAZICĂ

GENERALITĂŢI
 au scopul de a distruge celulele canceroase şi de a opri proliferarea acestora
 tumora malignă este o populaţie celulară heterogenă formată din 3 tipuri de celule:
 celule în faza de diviziune celulară influenţate de citostatice
 celule în repaus (Go) rezistente la citostatice
 celule care şi-au pierdut capacitatea de diviziune - rezistente la citostatice
 citostaticele acţionează asupra celulelor canceroase prin mai multe
mecanisme, interferând cu ciclul celular (adică opresc celula din proliferare
și eventual o distrug)
UTILIZĂRI TERAPEUTICE
Scopul chimioterapiei variază în funcţie de stadiul neoplaziei
TIPURI DE CHIMIOTERAPII
Chimioterapia de inducţie
 este utilizată înaintea tratamentului loco-regional al unei tumori localizate

57
  are scop pentru tratamentul precoce al metastazelor infraclinice şi diminuarea
dimensiunilor tumorii primare ce permite efecuarea unui tratament local
conservator (de exemplu păstrarea vocii într-un neoplasm laringian)
Chimioterapia adjuvantă
 este utilizată după tratamentul radiochirurgical pentru a evita recidiva
tumorii (exemplu - neoplam mamar)
Chimioterapia paleativă
 este utilizată în stadiul metastatic al tumorii depăşite chirurgical
 ameliorează calitatea vieţii prin scăderea consecinţelor invaziei tumorale (reduc
durerea, dispneea, alte simptome în funcţie de localizarea tumorii sau metastaze)

TOXICITATEA CHIMIOTERAPICELOR ANTINEOPLAZICE

1.Efecte imediate:
 toxicitatea hematologică este determinată de toate citostaticele şi pot avea
risc vital pentru pacient
 mielotoxicitatea este dependentă de tipul citostaticului ales (antraciclinele sunt
cele mai mielotoxice), de doză, de radioterapia asociată şi de vârsta pacientului
 sub 3000 de leucocite/mm3 se opreşte chimioterapia
 toxicitatea digestivă manifestată prin greţuri vărsături
 alopecia: este frecventă şi reversibilă (survine după a 10-a zi de tratament)
 afectarea gametogenezei: hipospermie, amenoree, hipofertilitate
2.Efecte tardive care sunt uneori ireversibile
 hepatotoxicitate
 cardiotoxicitate
 nefrotoxicitate
 teratogenitate
 toxicitate pulmonară - fibroză pulmonară

CONTRAINDICAŢIILE ADMINISTRĂRII CHIMIOTERAPICELOR

 tumori localizate care pot fi extirpate chirurgical şi răspund favorabil la radioterapie
 deprimare medulară severă (leucocite sub 3000/mm³ şi numărul de
trombocite sub 50.000 mm³
 sarcină (pot acţiona toxic asupra embrionului determinând malformaţii,
avort spontan)
 în stadiul terminal al neoplasmului
 se impune prudenţă la bătrâni

58
PRINCIPALELE GRUPE DE MEDICAMENTE ANTICANCEROASE

CITOSTATICE CARE ACŢIONEAZĂ ÎN PRINCIPAL ASUPRA SINTEZEI DE ADN

Antimetaboliţii
 blochează sinteza normală a bazelor purinice şi pirimidinice acţionând în
faza "S" a ciclului celular
 se administrează în scheme la indicaţia medicului în diverse cure conform
protocoalelor de tratament
 se indică în hemopatii maligne cum ar fi leucemiile acute, limfoamele
maligne sau tumori maligne solide (cancer bronhopulmonar, cancer
mamar, osteosarcom, cancer ovarian)
 se administrează conform indicaţiilor medocului p.o., i.v., intraarterial,
intratecal (intrarahidian)
 prezintă efecte adverse multiple toxice (mielosupresie, neurotoxicitate),
efecte teratogene, mutagene, tulburări digestive, ulceraţii ale mucoaselor
Reprezentanţi:
 METOTREXAT
 AZATIOPRINA
 CITARABINA
 5– FLUOROURACIL
 6 – MERCAPTOPURINA
 HIDROXIUREEA

CITOSTATICE CARE ACŢIONEAZĂ ASUPRA ADN-ULUI PREFORMAT

 provoacă ruperi la nivelul ADN-ului (parţial reparate de către celula
tumorală) determinând moartea celulei neoplazice
 Clasificare
A. Agenţi alchilanţi:
 acţionează în toate fazele ciclului celular
 farmacodinamic are acţiune citostatică antineoplazică, acţiune
imunodepresoare (utilă în boli autoimune, menţinerea grefei)
 indicaţii: hemopatii maligne (limfoame maligne hodgkiniene şi non
hodgkiniene, leucemii acute, mielom multiplu) sau tumori maligne solide
(tumori testiculare şi ovariene, neoplasm mamar), boli autoimune
 efecte adverse: supresie medulară manifestată prin infecţii, hemoragii
secundare, tulburări digestive, tromboze şi tromboflebite la locul
injectării, cistită hemoragică (CICLOFOSFAMIDA - datorită metabolitului
său toxic acroleina cu eliminare urinară), teratogenitate şi mutagenitate

59
  se administrează oral în cure la indicaţia medicului după scheme şi
combinaţii diverse sau injectabil (i.v., p.i.v.)
Reprezentanţi:
 CICLOFOSFAMIDA
 IFOSFAMIDA
 CLORAMBUCIL (Leukeran®)
 BUSULFAN (Myleran®)
 CISPLATINA
 PROCARBAZINA (Natulan®)
!!! mulţi agenţi anticanceroşi ca CICLOFOSFAMIDA sunt şi imunosupresivi,
dar şi mutageni, sau carcinogeni existând posibilitatea de apariţie a unei
malignităţi secundare survenind ca o complicaţie târzie a chimioterapiei
B. Agenţi intercalanţi
Antraciclinele:
 sunt agenţi antitumorali care determină alterări ale ADN-ului prin blocarea
sintezei de ADN, ARN şi proteine din celulele tumorale cu creştere rapidă şi
generare de radicali liberi dar şi inhibarea topoizomerazei II determinând
ruptura dublă catenară în celula malignă
 se indică în limfoame maligne, leucemii acute, sarcoame ale părţilor moi,
neoplasm mamar, nefroblastom, neuroblastom
 au ca efecte adverse: cardiotoxicitatea, alopecia completă dar reversibilă,
mielosupresie, sterilitate
 se administrează i.v. la indicaţia medicului în scheme individualizate
conform protocoalelor de tratament
Reprezentanţi:
 DOXORUBICINA
 DAUNORUBICINA
 EPIRUBICINA
 BLEOMICINA

CITOSTATICE CARE ACŢIONEAZĂ LA NIVELUL MITOZEI (alcaloizii toxici ai fusului)

 împiedică formarea fusului mitotic blocând mitoza în metafază şi
acţionează în faza M a ciclului celular, dar şi în faza S de sinteză
 se indică în leucemie acută limfoblastică, limfoame maligne, cancer mamar şi
bronhopulmonar, neuroblastom, nefroblastom, sarcoame ale părţilor moi
 prezintă ca reacţii adverse: tulburări digestive, mielosupresie moderată
reacţii neuromusculare, necroză tisulară la locul de administrare
 se administrează i.v. la indicaţia medicului în scheme individualizate

60
Reprezentanţi:
Alcaloizii de vinca rosea - extraşi din planta "vinca rosea"
 VINCRISTINA (Oncovin®)
 VINBLASTINA (Velbe®)
 VINDESINA

AGENŢI TERAPEUTICI UTILIZAŢI ÎN HORMONOTERAPIA CANCERULUI

 se administrează în tumorile hormonodependente
TAMOXIFEN
 se indică în cancer mamar estrogeno-dependent, neoplasm de corp uterin
 prezintă ca reacţii adverse greaţă, vărsături, bufeuri de căldură,
trombopenie uşoară
 se administrează oral sub formă de capsule la indicaţia medicului în doze
individualizate

ALTE TRATAMENTE UTILIZATE ÎN CANCER

Corticosteroizi
 Au acţiune citotoxică electivă pe limfocite, util paleativ în cancere limfatice
şi acţiune nespecifică în alte neoplazii cu ameliorare simptomatică
Reprezentanţi:
 PREDNISON
 DEXAMETAZONA

ANTIINFLAMATOARE NESTEROIDIENE, ANALGEZICE,

ANTIPIRETICE, ANTIMIGRENOASE

ANTIINFLAMATOARELE NESTEROIDIENE (AINS)

Caracteristici farmacologice comune

 AINS se absorb rapid şi complet din tubul digestiv
 se fixează de proteinele plasmatice (> 98%), traversează placenta, trec în
secreţia lactată
 se metabolizează la nivel hepatic şi se elimină pe cale urinară
 au efect antiinflamator puternic, analgezic, antipiretic, antiagregant
plachetar (acidul acetil salicilic)
 sunt indicate în afecţiuni reumatice articulare acute şi cronice, afecţiuni
inflamatorii din ORL, stomatologie, ginecologie etc.

61
  pot determina reacţii adverse cum ar fi: tulburări gastro-duodenale
(epigastralgii, pirozis, hemoragii ale tractului digestiv), afecţiuni renale
(insuficienţă renală, nefrită tubulo-interstiţială), erupţii cutanate,
bronhospasm, retenţie hidrosalină, mielotoxicitate, risc teratogen
 sunt contraindicate în ulcerul gastro-duodenal, insuficienţa hepato-renală,
sarcină/alăptare şi se impune prudenţă la copiii < 15 ani
 se administează oral sub formă de comprimate, capsule, pulbere pentru
soluţie orală; intrarectal sub formă de supozitoare, parenteral (i.m., i.v.),
topic sub formă de unguent, cremă, gel sau plasture transdermic
Interacţiuni medicamentoase (contraindicate):
- AINS + antivitaminele K (Trombostop®) → risc hemoragie
- AINS + sulfamide hipoglicemiante → risc hipoglicemie
Clasificare:
 Derivaţi de acid salicilic: ACID ACETILSALICILIC
 Derivaţi de acid propionic: IBUPROFEN, KETOPROFEN, DEXKETOPROFEN
NAPROXEN
 Oxicami: PIROXICAM, FENOXICAM, MELOXICAM, TENOXICAM,
LORNOXICAM
 Derivaţi de acid acetic: INDOMETACIN, DICLOFENAC, ACECLOFENAC
 Derivaţi de pirazolonă: FENILBUTAZONA
 Inhibitorii ciclooxigenazei 2 (COX2)-Coxibi: ETORICOXIB, PARECOXIB,
VALDECOXIB, ROFECOXIB, CELECOXIB
 Alte: NIMESULUID (Aulin®)

ANALGEZICELE
Clasificare:
A. Analgezice opioide (morfinomimetice)
B. Analgezice neopioide (analgezice-antipiretice şi antiinflamatorii)
MORFINA
 este un alcaloid din opiu
 are eficacitate pe toate căile de administrare (oral, parenteral)
 distribuţia este rapidă, traversează placenta (nu se recomandă la gravide)
 se metabolizează la nivel hepatic
 se elimină pe cale urinară, intestinală, salivară, secreţie lactată
 actionează farmacodinamic asupra sistemului nervos central,
gastrointestinal, cardiovascular
 determină bronhoconstricţie, creşterea tonusului sfincterelor şi ureterelor,
creşterea glicemiei, prurit

62
  se contraindică la copii < 2 ani, la pacienţii cu astm bronşic, edem cerebral,
hiperplazia benignă de prostată
 are ca efecte adverse: reacţii alergice, simptome gastrointestinale,
deprimare respiratorie, convulsie
Indicaţii:
 dureri mari de etiologie neoplazică
 edem pulmonar acut (EPA)
 preanestezie
 diaree severă
 intoxicaţie cu Atropină
 infarct miocardic

ANTAGONIŞTI OPIOIZI:
Naloxona:
 are efect analgezic
 se administrează intravenos în intoxicaţia acută cu Morfină
Nalorfina:
 are efect analgezic intens
 se administrează intravenos în intoxicaţia acută cu Morfină

ANALGEZICE - ANTIPIRETICE (A-A)

ACIDUL ACETIL SALICILIC (Aspirina®, Europirin®, Thrombo Ass®)
 este antipiretic şi analgezic moderat, antiinflamator puternic, antiagregant
plachetar, uricozuric
 reacţii adverse: hemoragii gastro-intestinale, bronhoconstricţie, edem
pulmonar, sindrom Reye (la copii - NU se administrează sub vârsta de 12
ani), hepatite, urticarie
 se administrează oral sub formă de comprimate, pulbere pentru soluţie orală
!!! se va administra întotdeauna după mese
ACETAMINOFENUM (Paracetamol)
 este analgezic, antipiretic
 NU are efect antiinflamator
 se indică în afecţiunile manifestate prin dureri uşoare, moderate sau
manifestate prin febră
 se administrează oral sub formă de comprimate, soluţie orală, suspensie
orală, sirop; intrarectal sub formă de supozitoare; parenteral (intravenos)
Avantaje:
- nu este ulcerigen, nici teratogen (nu determină malformaţii fetale la gravidă)
- nu are risc alergizant
- este analgezic de primă intenţie la copii < 15 ani şi gravide după trimestrul I de sarcină
63
Antidot: ACETILCISTEINA - în caz de intoxicaţie
Combinaţii medicamentoase cu paracetamol
1. Algozone Forte® conţine paracetamol + codeina cu acţiune analgezică şi
antipiretică cu indicaţii în diverse dureri şi stări febrile
2. Paracetamol Sinus® conţine paracetamol + maleat de clorfeniramină + clorhidrat
de pseudoefedrină – cu efect analgezic, antipiretic, decongestionant nazal
3. Paracof® – paracetamol + cofeină cu acţiune antipiretică, analgezică, stimulant psihomotor
METAMIZOL SODIC (Algocalmin®, Novocalmin®)
 este cel mai puternic analgezic al clasei, antipiretic, antispastic
 se indică în afecţiuni dureroase de diverse etiologii, gripă, stări febrile
 reacţii adverse: alergie, afecţiuni hepatice, renale, şoc anafilactic (mai ales
când este administrat intravenos)
 se administrează oral sub formă de comprimate, soluţie orală; intrarectal
sub formă de supozitoare şi parenteral (intramuscular, intravenos)
Combinaţii medicamentoase cu Algocalmin ®
Algifen® – comprimate, soluţie injectabilă de metamizol + pitofenon, cu
acţiune analgezică având indicaţii în dureri spastice cu punct de plecare de la
nivelul tractului digestiv (stomac, intestin, colecist), dismenoree, migrenă, dureri
dentare, analgezic în intervenţii chiurgicale minore şi examinări instrumentare
Quarelin® conţine metamizol + cafeină + drotaverină cu efect analgezic,
atipiretic antispastic, vasotonic cu indicaţii în migrenă şi diverse cefalei sau dureri la
nivelul capului şi feţei, sfera ORL

ANTIMIGRENOASE
 se adminstrează în migrenă, la indicaţia medicului în scheme de tratament
individualizate
DIHYDROERGOTAMINA (Cofedol®)
 este un alcaloid din ergot
 are efect vasoconstrictor fiind utilă la persoanele cu hipotensiune arterială
 are indicaţii în migrenă, diverse cefalei vasculare
 reacţii adverse - tulburări digestive, ameţeli, parestezii, angor
 se administează oral sub formă de drajeuri
SUMATRIPTAN (Imigran®, Sumacta®)
 este un agonist selectiv ai receptorilor 5 HT1
 se indică în criza de migrenă, cefalei vasculare
 se administrează oral sub formă de comprimate
RIZATRIPTAN
 indicat în tratamentul curativ al migrenei
 se administrează oral sub formă de comprimate
Alte: ELETRIPTAN, FROVATRIPTAN
64
 MEDICAŢIA SISTEMULUI MUSCULO-SCHELETIC
ANTIINFLAMATOARE NESTEROIDIENE CU ADMINISTRARE TOPICĂ
 sunt indicate în tratamentul inflamaţiilor osteo-musculare de orice etiologie
 se prezintă sub formă de unguente, creme, geluri, plasturi, spray, emulsii
cu aplicare topică
Reprezentanţi:
 FENILBUTAZONA
- Sub formă de unguent
 INDOMETACINUM
- Sub formă de unguent
 DICLOFENACUM (Diclac®, Voltaren®)
- sub formă de gel, cremă, unguent cu administrare topică în strat
subţire aplicat de 4-5 ori pe zi
 PIROXICAM, TENOXICAM, MELOXICAM
- Sub formă de cremă, unguet, gel cu aplicare topică
 IBUPROFEN, KETOPROFEN, DEXKETOPROFEN
PREPARATE TOPICE PENTRU ALGII ARTICULARE ŞI MUSCULARE
 Se prezintă sub formă de gel, cremă, emulsie, unguent cu administrare topică
 Reprezentanţi: Nifluril®, Tantum Gel®, Rheumon®, Paduden®, Indometacin, Fenilbutazonă
ALTE PRODUSE TOPICE PENTRU DURERI ARTICULARE ŞI MUSCULARE
 Boicil®, Ben-gay®, Finalgon®, Rumeyn®, Rumalaya®, Mobilat®, Revulsin® - sub
formă de cremă, gel, emulsie, unguent, soluţie externă cu administrare topică

PREPARATE ANTIGUTOASE
 sunt produse ce inhibă formarea de acid uric
 se recomandă regim alimentar antigutos
Reprezentanţi:
COLCHICINA:
 are acţiune antiinflamatoare specifică puseului de artrită
 se administrează în criza de gută
 se administrează sub formă de comprimate, oral
 se administrează într-o posologie indicată de medic
ALOPURINOLUL:
 se administrează oral sub formă de comprimate, după masă în priză unică
 în cursul tratamentului, se recomandă ingestia de peste 2 litri de lichide zilnic
ACIDUL OROTIC
Uricozurice şi Uricolitice:
PROBENECID, SULFINPIRAZONA, BENZBROMARONA, URATOXIDAZA
65
MEDICAMENTE PENTRU TRATAMENTUL AFECŢIUNILOR OSOASE
MEDICAMENTELE INDICATE ÎN OSTEOPOROZĂ
 se indică numai după diagnosticarea osteoporozei prin osteodensitometrie
 se poate administra concomitent cu vitamina D
 se administrează împreună cu un pansament gastric
 se va evalua clinico-biologic şi răspunsul la tratament la 6 luni sau 1 an

Reprezentanţi: cele mai utilizate

 ACID ALENDRONICUM (Fosamax®)
 se administrează oral sub formă de comprimate, 1comprimat pe săptămână
 ACID IBANDRONICUM (Bonviva®)
 se administrează oral sub formă de comprimate (1cp/lună) sau
parenteral, 1 dată la 3 luni
 ACID RISENDRONICUM (Actonel®)
 se administrează oral sub formă de comprimate, în diferite scheme
stabilite de medicul endocrinolog
 STRONTIUM RANELATUM (Osseor®)
 se administrează oral, sub formă de pulbere care se dizolvă într-un
pahar cu apă

MEDICAŢIA SISTEMULUI NERVOS CENTRAL

MEDICAŢIA ANTIEPILEPTICĂ
 Antiepilepticele sau anticonvulsivantele – sunt substanţe medicamentoase
capabile să oprească convulsiile şi să scadă frecvenţa de apariţie a
convulsiilor, indiferent de etiologie: epilepsie, convulsii febrile, convulsii din
meningită sau alte afecţiuni ale SNC
 ele întrerup criza şi scad frecvenţa de apariţie a acesteia prin scăderea frecvenţei
de descărcare a excitaţiei şi împiedicarea extinderii ei în restul creierului
 tratamentul este de lungă durată
 se administrează la indicaţia medicului
 au ca reacţii adverse în general sedarea, scăderea capacităţii de memorare
şi concentrare
Reprezentanţi:
1. FENOBARBITAL
 se administrează oral, sub formă de comprimate sau soluţie orală
şi parenteral
 indicaţii: epilepsie majoră, convulsii febrile şi toxice
 se impune precauţii la vârstnici

66
 2. FENITOINA
 se administrează în epilepsia majoră sub formă de comprimate oral
sau parenteral sub formă de soluţie injectabilă
3. CARBAMAZEPINA
 se administrează oral sub formă de comprimate şi suspensie orală
4. ACIDUL VALPROIC
 este activ pe “marele rău epileptic” şi pe “micul rău epileptic”
 de obicei, se folosesc sărurile acidului valproic, deoarece persistă
mai mult în organism
 poate determina hepatopatie
 se administrează oral sub formă de comprimate
5. LAMOTRIGINA (Lamictal®)
 se administrează sub formă de comprimate, oral
6. ALTE: ETOSUXIMID, GABAPENTIN, VIGABATRIN, TIAGABIN,
CLONAZEPAM, TOPIRAMAT, PREGABALIN

MEDICAŢIA ANTIPARKINSONIANĂ

ANTICOLINERGICE
1. TRIHEXIFENIDIL (Romparkin®)
 scade rigiditatea musculară ameliorând mersul şi starea generală a pacientului
 este un agent important în corectarea sindromului extrapiramidal produs
de tratamentul cu neuroleptice
 se administează singur în formele minore de boală şi în sociere cu agenţi
domaninergici în formele avansate
 se administrează oral, sub formă de comrpimate, după masă
2. BIPERIDIN
 este un anticolinergic cu acţiune centrală şi periferică
 se adminsitează oral sub formă de comprimate

AGENŢI DOMAMINERGICI
1. LEVODOPA
 se administrează ca medicaţie de substituţie în Boala Parkinson prin
transformarea în dopamină
 se administează în monoterapie sau în combinaţie cu alte substanţe medicamentoase
 se administează oral, sub formă de comprimate, după masă
2. CARBIDOPA
 se administrează în combinaţie cu LEVODOPA pentru a potenţa acţiunea acesteia
 se administrează oral, sub formă de comprimate
67
3. BENSERAZID
 se prezintă sub formă de comprimate sau capsule, cu administrare orală,
în combinaţie cu LEVODOPA (Madopar®)

ALTE SUBSTANŢE MEDICAMENTOASE

1. BROMOCRIPTINA
 este un agonist parţial
 are efect mai slab decât LEVODOPA
 este mai puţin folosită
 de obicei, se recomandă la începutul tratamentului pentru a întârzia
administrarea levodopei
 altă indicaţie - se foloseşte în scăderea secreţiei de prolactină
 se administează oral, sub formă de capsule sau drajeuri
2. SELEGILINA
 creşte disponibilul de dopamină, având efect antiparkinsonian
 se adminstrează oral, sub formă de comprimate
3. AMANTADINA (Viregyt –K®)
 favorizează sinteza presinaptică şi creşte eliberarea de dopamină
 are şi efect antiviral
 se administrează oral, sub formă de capsule
4. ALTE:
 PERGOLID
 ROPINIROL
 PRAMIPEXOL
 CARBEGOLIN
 RASAGILIN
 ROTIGOTIN
 PIRIBEDIL

BARBITURICE, SEDATIVE, HIPNOTICE

A.BARBITURICE
 au acţiune anxiolitică, sedativă, hipnotică şi anticonvulsivantă
 se contraindică la cei cu astm bronşic, insuficienţă cardiacă, angină pectorală
 determină somnolenţă, bradipnee, bradicardie, hipotensiune arterială
 se administrează oral, sub formă de comprimate şi parenteral, sub formă
de soluţie injectabilă
Reprezentanţi:
1. FENOBARBITAL
2. AMOBARBITAL
68
 3. CICLOBARBITAL
4. BUTABARBITAL
5. PENTOBARBITAL
6. SECOBARBITAL
B. SEDATIVE, HIPNOTICE
 au acţiune farmacodinamică sedativă-hipnotică, anxiolitică, miorelaxantă
anticonvulsivantă
 se indică mai ales în insomnie anxioasă
 sunt contraindicate în sarcină şi alăptare, insuficienţă cardiacă, renală, hepatică
 se administrează oral, sub formă de comprimate, soluţie orală, parenteral,
sub formă de soluţie injectabilă şi intrarectal sub formă de supozitoare
Reprezentanţi:
DERIVAŢI DE BENZODIAZEPINĂ
1. DIAZEPAM
2. CLONAZEPAM
3. OXAZEPAM
4. LORAZEPAM
5. NITRAZEPAM
6. FLUNITRAZEPAM
7. MIDAZOLAM
8. CINOLAZEPAM
9. Alte:
 ZOLPIDEM
 ZOPICLONA
 ALPRAZOLAM (Xanax®)

ANXIOLITICE/TRANCHILIZANTE MINORE
Clasificare:
1.Derivaţi de benzodiazepină:
 se absoarb bine în intestin şi se elimină renal
 au acţiune anxiolitică, sedativă, miorelaxantă, anticonvulsivantă
 se indică în sindromul anxios, contracturi musculare, preanestezie
 se administrează oral, sub formă de comprimate, intrarectal sub formă de
supozitoare sau soluţie rectală (Diazepam) şi parenteral, sub formă de
soluţie injectabilă
Reprezentanţi:
1. DIAZEPAM
2. OXAZEPAM
3. LORAZEPAM

69
 4. MEDAZEPAM
5. BROMAZEPA
6. CLORDIAZEPOXID
7. CLOBAZAM
8. TOFISOPAM
9. Alte:
 HIDROXIZINA
 MEPROBAMAT
 BUSPIRONA (Sressigal®)
 efect anxiolitic puternic: anxiolitic selectiv
 efect sedativ slab
 administrare: oral, sub formă de comprimate

NEUROLEPTICELE / TRANCHILIZANTE MAJORE

 sunt substanţe cu efect de diminuare a stării de excitaţie, agitaţie şi
agresivitate2
 au rol în inhibarea reacţiilor psihotice acute şi cronice2
NEUROLEPTICELE SEDATIVE
Clasificare:
A.Neuroleptice fenotiazinice:
1. CLORPROMAZINA
2. PROMAZINA
3. LEVOMEPROMAZINA
4. TIORIDAZINA
5. PERICIAZINA
B. Neuroleptice tioxantenice:
1. CLORPROTIXEN
2. CLOPENTIXOL
3. FLUPENTIXOL
C. Neuroleptice butirofenonice:
1. HALOPERIDOL
2. DROPERIDOL

A. NEUROLEPTICE FENOTIAZINICE
Clorpromazina (Plegomazin®)
 este substanţa cea mai bine studiată2 şi cel mai frecvent administrată
 are acţiune antipsihotică, sedativă, antivomitivă
 se administrează în psihoze/schizofrenie, vărsături şi greţuri din stările
terminale, preanestezie, singultus rebel

70
  determină somnolenţă, hipotensiune ortostatică
 se administrează la indicaţia medicului - oral, parenteral, intrarectal

B. NEUROLEPTICE TIOXANTENICE
Clorprotixen şi Clopentixol
 au efect intens, rapid şi durabil2
 nu determină efecte de parkinsonism
 sunt indicate în psihoze depresive, paranoide, schizofrenii, tratamentul
instabilităţii motorii la copii
 se administrează la indicaţia medicului
Flupentixol - antipsihotic polivalent

C.NEUROLEPTICE-BUTIROFERONE
Haloperidol
 este un neuroleptic incisiv cu potenţă mare
 are acţiune antipsihotică marcată, antivomitivă puternică, sedativă
moderată
 se indică în psihoze acute şi cronice, agitaţie psiho-motorie, vărsături, în
anesteziologie
 poate determina manifestări extrapiramidale intense, hipotensiune
ortostatică
 se adminsitrează oral şi parenteral la indicaţia medicului

ANTIDEPRESIVELE
Depresia
Depresia este o afecţiune frecventă, uneori gravă, dar curabilă
caracterizată printr-o modificare profundă a stării timice cu scăderea tonusului
neuro-psihic.
Se manifestă printr-o serie de semne şi simptome cum ar fi: evitarea
contactului vizual, poziţie cu spatele încovoiat şi capul aplecat, clipire redusă,
colţurile buzelor trase în jos, nelinişte şi agitaţie. De asemenea prezintă un aspect
general neîngrijit, face pauze lungi în conversaţie, iar răspunsurile sunt date cu
întârziere.
În general, pacientul are un sentiment de neputiinţă globală, de tristeţe,
culpabilitate, autodepreciere, lipsă de speranţă, apatie sau iritabilitate, astenie şi
fatigabilitate, anorexie, gânduri suicidare etc.
Tratamentul este medicamentos dar se asociază şi alte tipuri de terapii cum
ar fi: psihoterapie, ergoterapie, meloterapie, sacroterapie etc.

71
CLASIFICAREA ANTIDEPRESIVELOR DUPĂ MECANISMUL DE ACŢIUNE:
1. ANTIDEPRESIVELE TRICICLICE
 sunt eficace în psihozele afective
 au efect antidepresiv, sedativ, anxiolitic
 se administrează oral, sub formă de comprimate sau parenteral sub formă
de soluţie injectabilă
Reprezentanţi
1. AMITRIPTILINA
2. CLOMIPRAMINA
3. IMIPRAMINA
4. MAPROTILINA
5. NORTRIPTILINA
6. DOXEPINA
7. AMOXAPINA
8. REBOXETINA
2. INHIBITORI AI MONOAMINOOXIDAZEI (IMAO)
 au acţiune antidepresivă - efect comparabil cu al antidepresivelor triciclice
 sunt psihostimulanţi, utili în depresiile cu inhibiţie psihică
 se administrează iniţial doze mici care se cresc apoi progresiv (în 2 prize/zi)
la indicaţia medicului
 au ca reacţii adverse: hipotensiune ortostatică, risc lipotimie, afectare
hepatică şi polinevrită
Reprezentanţi
IPRONIAZIDA, NIALAMIDA MOCLOBEMIDA
3. INHIBITORI SELECTIVI DE RECAPTARE SEROTONINERGICĂ (SSRI)
1. TRAZODONA
 are efect sedativ marcat şi hipnotic fiind indicat în depresii cu
agitaţie şi insomnie ori depresii însoţite sau nu de anxietate
 se prezintă sub formă de comprimate, cu administrare orală
2. FLUOXETINA
3. SERTRALINA
4. PAROXETINA
5. FLUVOXAMINA
6. CITALOPRAM
7. ESCITALOPRAM
4. INHIBITORI DE RECAPTARE SEROTONINERGICĂ ŞI NORADRENERGICĂ (SNRI)
1. VENLAFAXINA
2. MILNACIPRAN
5. ANTAGONIŞTI AI RECEPTORILOR Α2 (NASSI)
1. MIRTAZAPINA
72
 2. MIANSERINA
 acţiune antidepresivă cu efect mai rapid, indicându-se în tulburări depresive
 se administrează oral sub formă de comprimate la indicaţia medicului
SĂRURILE DE LITIU
 au acţiune psihotropă (prevenirea recidivelor la bolnavii cu psihoză afectivă
bipolar) şi antimaniacală, cu atenuarea tulburărilor afective după câteva
zile de tratament
 se administrează la indicatia medicului oral sub formă de comprimate sau
soluţie buvabilă
 se distribuie lent în creier
 se indică în mania acută sau prevenirea recăderilor în psihoza maniaco-
depresivă (indicaţia principală), tratamentul curativ al acceselor maniacale,
unele forme de schizofrenie
 se contraindică în afecţiuni cardiace severe, insuficienţă renală, sarcină în
primul trimestru (efect teratogen)
 au ca reacţii adverse: hiperglicemie, cardiotoxicitate, astenie, somnolenţă,
vertij, cefalee
Reprezentanţi:
 CARBONAT DE LITIU
 GLUCONAT DE LITIU

PSIHOSTIMULANTELE
 ameliorează funcţiile asociative şi integrative superioare, mai ales când
sunt tulburate prin procese hipoxice, toxice, traumatice sau involutive, în
cazul unor suferinţe cerebrale acute sau cronice
 efectele benefice se realizează prin influenţarea pozitivă a metabolismului neuronal
 ameliorează procesele de învăţare şi memorare
Reprezentanţi
1. PIRACETAM (Lucetam®, Memotal®, Nootropil®, Neurostim®)
 este protector faţă de consecinţele negative ale hipoxiei cerebrale asupra
performanţelor psihomotorii
 ameliorează procesele de învăţare şi memorizare
 este indicat în: sindroame psiho-organice involutive, sindroame de
suferinţă cerebrală cronică, post traumatisme, AVC, etilism, suferinţe
cerebrale acute (delirium tremens, comă), sindrom de abstinenţă la
alcoolici, la copiii cu tulburări de comportament sau cu stări de întârziere a
dezvoltării psihomotorii
 efecte adverse: agitaţie, nelinişte, insomnie, agresivitate, diaree, gastralgii
 este contraindicat în primul trimestru de sarcină, insuficienţă renală cronică
73
  se amdinistrează oral sub formă de comprimate, capsule, soluţie orală sau
parenteral la indicaţia medicului
2. PIRITINOL (Encephabol®)
 ameliorează coordonarea psihomotorie
 creşte atenţia şi concentrarea
 poate corecta tendinţele depresive
 se indică în tulburări de involuţie psihică, astenia psihică, encefalopatii
etilice şi
 intoxicaţii, iar la copil în tulburări de comportament, întârzierea dezvoltării
psihomotorie, debilitate fizică
 se administrează oral sub formă de drajeuri sau suspensie orală
3. MECLOFENOXAT
 este stimulant central cu scăderea senzaţiei de oboseală
 ameliorează procesul de memorare
 se indică în insuficienţă cerebrală, sechele de AVC, traumatisme craniene
 se administrează sub formă de comprimate per os sau parenteral
4. MECLOSULFONAT (Romener®)
 are acţiune neurotonică
 se indică în surmenajul intelectual, pentru creşterea randamentului
intelectual la şcolari,
studenţi, sindroame spasmofilice hipocalcemice şi/sau hipomagnezice
 se administrează sub formă de drajeuri, oral
 NU se va administra seara la culcare
5. VINPOCETINA (Cavinton®, Vimpocetin®)
 este vasodilatator cerebral şi periferic
 inhibă agregarea plachetară
 se indică în tulburări circulatorii cerebrale, accident vascular cerebral (AVC),
sechele post AVC, stări post traumatice, insuficienţă circulatorie vertebro-
bazilară (ICVB)
 poate determina uşoară hipotensiune arterială, tahicardie insomnie, vertij,
cefale, hipersensibilitate
 se administrează oral şi parenteral
6. PRAMIRACETAM (Pramistar®)
 favorizează procesele de învăţare şi memorizare
 are acţiune antidepresivă de intensitate slabă-medie
 se indică în tulburări de memorie şi de concentrare, de origine
degenerativă sau vasculară, la vârstnici
 se administrează oral sub formă de comprimate
 NU se adminsitrează în sarcină, alăptare, hipersensibilitate la medicament
74
 MEDICAŢIA ORL

PREPARATE PENTRU URECHE

 sunt indicate în diverse afecţiuni ale urechii medii şi externe

 se administrează topic şi general
 conţin substanţe antiseptice, antiinflamatoare, analgezice
Reprezentanţi:
 Otocalm®
 Otalgin®
 Otipax®
 Soluţie auriculară cu cloramfenicol şi fluocinolon®

PREPARATE PENTRU CAVITATEA NAZALĂ

A. PREPARATE NAZALE DE UZ TOPIC

1. Simpatomimetice
 NAPHOZOLIN – soluţie externă (Rinofug®, Nafazol®, Nafazolin®)
 OXYMETAZOLYN – soluţie externă (Nasal Spray®, Rinoxin®)
 XYLOMETAZOLIN – soluţie externă, spray, gel (Olynth®)
 Combinaţii - Picnaz®, Vibrocil® (soluţii externe)

2. Corticosteroidiene
BECLOMETASON – spray, aerosol, pulbere inhalantă
FLUTICAZON (Flixonase®) – soluţie externă
TIXOCORTOLONUM (Pivalone®) – soluţie externă

3. Simpatomimetice cu corticosteroizi
Bixtonim® – soluţie externă

4. Alte decongestionante
IPRATROPRIUM BROMIDUM – Atrovent® nazal 0,03%, Atrovent® nazal
0,06% (aerosol nazal)

B. DECONGESTIONANTE NAZALE DE UZ SISTEMIC

Simpatomimetice:
 Humex® raceală și gripă (cpr., cps.)
 Paracetamol Sinus® (cpr.)
 Nurofen răceală și gripă®
75
  Nurofen stop grip®
 Pseudoefedrina (cpr.)

PREPARATE PENTRU ZONA ORALĂ/FARINGIANĂ/ LARINGIANĂ

PREPARATE PENTRU ZONA ORO-FARIGIANĂ

1. Antiseptice oro-faringiene
 ALCOOL DICLOR/BENZITIC – Strepsils® (comprimate supt)
 AMBAZONUM – Faringosept® (comprimate)
 CLORHEXIDINUM – Hexoraletten® (comprimate supt)

2. Antibiotice
 FOSFOMICINA (Afos® – comprimate supt)
 FUSAFUNGIN (Bioparox® - spray)
 TIROTRICIN (Trachisan® - soluţie externă, pulbere, comprimate)

3. Plante
 Inhalant® - sol.ext.
 Proposept® – cpr.
 Sinupret® – dj, sol. alcoolică

PRODUSE PENTRU CAVITATEA ORALĂ

1. Profilaxia cariei – natrii floridi

 Zymafluor® (cpr.)
 Dentaflux® (cpr.)
 Pedi-dent® (cpr.)

2. Antiinfecţioase locale:
 BENZYDAMINUM – Tantum Verde® cpr.
 CETILPYRIDINUM – soluţie contra aftelor bucale, soluţie externă
 CHLORHEXIDINUM – Corsodyl®, Plaq out® ( soluţie externă, gel)
 Combinaţii: Bucosept® – comprimate supt, Citulin® – soluţie externă
 Deqalinum®– aerosol

76
 MEDICAŢIA DERMATOLOGICĂ ŞI VENEROLOGICĂ
CHIMIOTERAPICE ANTIFUNGICE
 sunt substanţe medicamentoase indicate în infecţiile fungice determinate
cel mai frecvent de Candida albicans, Trichomonas vaginalis, Criptococcus
neoformans, Trichosporon etc.

Reprezentanţi:
CLOTRIMAZOL
 se prezintă sub formă de spray 1%, cremă 1%, soluţie pentru uz extern 1%,
unguent, pulbere, comprimate vaginale
 are indicaţii în candidoza vaginală, candidoza tegumetară, tricomoniază
 se contraindică în alergie, sarcină
 nu se administrează comprimatele vaginale în timpul ciclului menstrual
KETOCONAZOL
 comprimate 200 mg cu administrare orală şi ovule 400 mg – intravaginal
 se indică în infecţii micotice sistemice, candidoza cutaneo-mucoase, micoze
ale tegumentului, părului şi unghiilor, candidoza vaginală
MICONAZOL
 comprimate cu administrare orală-250mg, comprimate vaginale-150mg,
capsule vaginale de 200mg şi de 400mg, gel 2%, unguent sau cremă 2%
 se indică în candidoze orale, intestinale, vaginale, pitiriazis versicolor
 se contraindică la copii sub 2 ani, prudenţă în timpul sarcinii, alergie
FLUCONAZOL
 capsule gelatinoase de 50, 100, 150, 200 mg, pulbere pentru suspensie
orală de 50mg/5ml, 200mg/5ml, soluţie injectabilă de 2 mg/ml
 contraindicaţii: sensibilitate, sarcină şi alăptare, copii sub 16 ani
 se indică în criptococoze, candidoze, dermatomicoze
NISTATIN
 drajeuri de 500.000 u.i sau 100 mg, pulbere suspendabilă de 400.000 u.i,
ovule 150.000 u.i, unguent sau cremă de 200.000 u.i, comprimate vaginale
 se indică în candidoze superificiale mucoase şi cutanate, vulvite şi vulvo-
vaginite
 se contraindică în alergii

PREPARATE PENTRU TRATAMENTUL PLĂGILOR ŞI ULCERAŢIILOR

DEXPANTHENOL (Bepanthen®)
 se administreză topic sub formă de cremă, unguent, spray sau soluţie cutanată
 se aplică în cazul rănilor, arsurilor, escoriaţiilor, ulcerelor, inflamaţiilor
diverse, grefe de tegument, stomatite
77
HIALURONAT DE ZINC (Curiosin®)
 se aplică topic în ulcere de decubit, ulcere varicoase, fistule, plăgi infectate
 se prezintă sub formă de soluţie cutanată
 aplicarea se face după curăţarea plăgii cu apă oxigenată sau ser fiziologic
steril
Actovegin®
 conţine hemoderivat deproteinizat din sânge de viţel
 se administează sub formă de cremă, gel, unguent
 se indică în: ulcer varicos, escare etc.
Alte produse indicate: Hemogal®, Armon®, Contractubex®, Cutaden®

ANTIPSORIAZICE
 se vor indica numai după un diagnostic corect
 se vor aplica strict pe zona afectată
 durata tratamentului general şi local va fi recomandată de medicul
dermatolog
Uz local:
 METHOXALENUM – soluţie externă
 Combinaţii (Asorian®) – soluţie externă
 ACITRETINUM – cremă, capsule, gel
 CALCIPOTRIOL – cremă
 CLOBETASOL (Dermovate®)
Uz sistemic
 METHOXALENUM – comprimate, capsule gelatinoase
 ETRETRINATUM – capsule

ANTIBIOTICE CU ADMINISTRARE TOPICĂ

 se administrează topic sub formă de unguente, creme, soluţii cutanate,
spray-uri
 se va testa înainte de aplicaţie
 se va administra la indicaţia medicului
 se indică în abcese, furuncule, eczeme suprainfectate, etc.
 TETRACICLINA – unguent
 GENTAMICINA – cremă, unguent,
 NEOMICINA – unguent, spray
 TIROTRICINA - unguent
 FUSAFUGIN (Bioparox®) - spray
 MUPIROCINUM – cremă

78
ANTIVIRALE CU ADMINISTRARE TOPICĂ
 se aplică topic sub formă de unguent, cremă, gel, soluţie cutanată, aerosol/spray
 se administrează la indicaţia medicului dermatovenerolog
 se indică în: herpes, veruci, condilomatoză etc.
Reprezentanţi:
 ACICLOVIRUM – cremă, unguent
 EPERVUDINUM - unguent
 IDOXURIDINUM - unguent
 PODOPHYLLOTOXINUM – soluţie externă
 Combinaţii

CORTICOTERAPICE DE UZ DERMATOLOGIC
 întotdeauna se vor administra după un diagnostic corect
 durata tratamentului o va recomanda întotdeauna medicul dermatolog
 se vor aplica întotdeauna în strat subţire la locul zonelor afectate pentru a
preveni rezistenţa la substanţa medicamentoasă şi atrofia tegumentară
 se va spăla zona înainte de aplicare
 se va testa pe o zonă mică forma medicamentoasă
 asistenta medicală va urmări efectele adverse (prurit, eritem, edem,
fenomene alergice)
Reprezentanţi:
 HIDROCORTIZON: sub formă de unguent, emulsie, cremă, loţiune,
unguent
 FLUMETASON - unguent
 FLUTICASON – cremă, unguent
 TRIAMCINOLON – unguent
 BETAMETHASON – loţiune, cremă, unguent
 BUDESONID – cremă, unguent
 FLUOCINOLONI ACETONID – unguent, cremă, gel, unguent
 METHYLPREDNISOLON – cremă, unguent, unguent gras
 MOMETASON – cremă, soluţii externă
 PREDNICARBAT– cremă
 CLOBETHASOL – cremă - este un corticoid putenic
CORTICOSTEROIZI COMBINAŢI CU ANTISEPTICE
 Se prezintă sub formă de unguente, creme, geluri
 Triamconolon S®
 Fluocinolon D®
 Synalar C®
79
CORTICOSTEROIZI COMBINAŢI CU ANTIBIOTICE
 Se prezintă sub formă de spray creme, unguente, pudre/pulberi cu
administrare locală
 Bioxiteracor®
 Neopreol®
 Oxycort®
 Oxymed®
 Pimafucort®
 Nidoflor®
 Diprogenta®
 Triderm®
CORTICOSTEROIZI ÎN COMBINAŢII CU ALŢI CORTICOSTEROIZI
 Se prezintă sub formă de cremă, unguent, cu aplicare topică
 Canesten HC®
 Diprosalic®

ANTISEPTICE ŞI DEZINFECTANTE UTILIZATE ÎN SECTORUL

MEDICAL ŞI FARMACEUTIC
Sunt substanţe cu acţiune antimicrobiană
Sunt utilizate pentru dezinfecţia dispozitivelor medicale, tegumentelor şi mucoaselor
Un dezinfectant trebuie să îndeplinească unele condiţii cum ar fi:
 Să aibă un spectru larg de acţiune
 Să actioneze rapid şi intens
 Sa aibă acţiune bactericidă
 Să nu păteze
 Să nu distrugă dispozitivele medicale sau să lezeze tegumentele şi mucoasele
 Să aibă o toxicitate redusă sau deloc

PRINCIPALELE ANTISEPTICE ŞI DEZINFECTANTE

1. Clorhexidinum – spray, soluţie externă
2. Combinaţii – Clorhexin A, Clorhexin B, Clorhexin C
3. Ortofenilfenol (Primasept®)
4. Derivaţi De Iod
 Septozol
 Iodopovidonum (Betadine® - soluţie externă, unguent)
 Polyvidonum (Iodosept® - soluţie externă, unguent)
5. Derivaţi de Chinolone
 Clorquinaldolum (Saprosan® - pulbere)
80
 6. Compuşi cuartenari de amoniu
 Benzaconimclorura (Sintosept HQ® - soluţie externă)
 Combinaţii – Sterlane®- soluţii externe
7. Derivaţi De Mercur
 Fenosept® - soluţie externă
8. Eosine – soluţie externă
9. Peroxid De Hidrogen – soluţie apoasă
10. Dicloroizocianurat de sodiu dihidrat – tablete efervescente
11. Compuşi pe bază de clor - Dicloroizocianurat de sodiu dihidrat (Hexaclor®)
12. Formaldehida, Glutaraldehida
13. Acid boric
14. Alte Dezinfectante
 Sintosept® - soluţie externă
 Primasept Med® - soluţie externă
 Perogen® - comprimate
 Plurisept®

ANTIBIOTICE, ANTIVIRALE, ANTIPARAZITARE, ANTIFUNGICE

MEDICAŢIA ANTIBACTERIANĂ-ANTIBIOTICE
 Antibioticele sunt substanţe medicamentoase care prin diverse mecanisme
opresc sau distrug dezvoltarea germenilor
PENICILINELE
 Penicilinele sunt antibiotice naturale sau de semisinteză
 Se clasifică în:
 peniciline naturale (PENICILINA G, FENOXIMETILPENICILINA
BENZATIN BENZILPENICILINA
 peniciline de semisinteză (OXACILINA, AMPICILINA,
AMOXICILINA, TICARCILINA +AC. CLAVULANIC)
PENICILINELE NATURALE:
PENICILINA G (sodică, potasică)
 acţionează pe cocii Gram (+) şi Gram (-), bacili Gram, bacilul difteric leptospire, spirochete
 se administrează parenteral
 se prezintă sub formă de flacoane cu pulbere pentru soluţie injectabilă
 se administrează la indicaţia medicului
 ATENŢIE: înainte de administrare se va efectua testarea la medicament
 se administrează la ore fixe
 se asociază cu un antifungic şi un prebiotic/probiotic
81
BENZATHINI BENZYLPENICILLINA (Moldamin®)
 este o penicilină retard care se administrează strict intramuscular la
indicaţia medicului
 se prezintă sub formă de flacoane cu pulbere pentru constituirea unui
preparat injectabil de 1.200.000 ui, 2.400.000 ui
 se dizolvă cu apă distilată sau ser fiziologic (!!! scrie pe flacon)
 de obiecei se administrează 1 dată la 7, 14, 21 zile în funcţie de doză
PHENOXYMETHILPENICILINA (Penicilina V)
 se administrează oral sub formă de comprimate, granule pentru suspensie
orală sau sirop

PENICILINE REZISTENTE LA PENICILINAZE

 sunt antibiotice care acţionează pe stafilococul auriu
 sunt indicate în infecţii stafilococice localizate sau generalizate
Reprezentanţi:
OXACILINA
 are acţiune bactericidă
 se administrează oral sub formă de capsule sau parenteral sub formă de
pulbere pentru soluţie injectabilă
 intervalul de administrare pentru formele medicamentoase orale este la 4
sau 6 ore în infecţiile grave
 are ca reacţii adverse: hematurie, convulsii, depresia măduvei osoase,
anafilaxie, hepatotoxicitate
 NU se administează la cei alergici
 precauţii la administrarea în sarcină sau la nou născut
CLOXACILINA

AMINOPENICILINE
 sunt antibiotice care au un spectru larg de acţiune asupra unor bacterii
Gram pozitive şi Gram negative
AMPICILINA
 are spectru larg de acţiune, mai ales pe bacteriile Gram negative
 se elimină biliar de aceea este indicată mai ales în colecistite
 se administrează oral sub formă de capsule, granule pentru suspensie orală şi parenteral
(intramuscular sau intravenos) sub formă de pulbere pentru soluţie injectabilă
 intervalele de administrare sunt la 4, 6, 8 ore în funcţie de afecţiune, după
indicaţia medicului
 Combinaţii: AMPICILINA +SULBACTAM (Unasyn®)

82
AMOXICILINA
 are un spectru larg de acţiune asupra bacteriilor
 intră în schema de tratament a ulcerului gastro-duodenal determinat de
Helicobacter pylori
 administrată oral, se absoarbe mai bine, pătrunde mai bine în ţesuturi
 produce disbioză intestinală
 se administrează oral sub formă de capsule, comprimate filmate, pulbere pentru
soluţie orală şi parenteral sub formă de pulbere pentru soluţie injectabilă
 Combinaţii: AMOXICILINA + ACIDUL CLAVULANIC (Augmentin®)

FLUOROCHINOLONELE
 sunt antibiotice bactericide
 au spectru de acţiune pe coci Gram pozitivi (Stafilococi, Enterococi), Gram
negativi (Neisserii), Enterobacteriaceae, Bacili Gram negativi inclusiv
Pseudomonas aeruginosa, Mycobacterii, Mycoplasme, Chlamydii
 se adminstrează oral sub formă de comprimate, capsule, pulbere pentru soluţie orală
şi parenteral sub formă de soluţie injectabilă sau pulbere pentru soluţie injectabilă
 se elimină urinar şi biliar
 au ca efecte secundare: cefalee, urticarie, convulsii, fatigabilitate etc.
 sunt contraindicate la cei alergici
Reprezentanţi:
 CIPROFLOXACINA
 NORFLOXACINA
 PEFLOXACINA
 MOXIFLOXACINA
 LEVOFLOXACINA
 OFLOXACINA
 LOMEFLOXACINA

CEFALOSPORINE
 se clasifică în 4 generaţii
GENERAŢIA I
 acţionează mai bine pe stafilococ decât oxacilina
 nu pătrund în LCR
 se prezintă sub formă de comprimate, pulbere pentru soluţie orală, pulbere
pentru soluţie injectabilă
 se elimină urinar în forma activă
 determină reacţii alergice, bicitopenie, nefrotoxicitate
 sunt indicate în: infecţii ORL, bronşice, urinare, cutanate

83
Reprezentanţi:
1. CEFADROXIL
2. CEFAZOLIN
3. CEFALEXIN
4. CEFALOTIN

GENERAŢIA A II-A
 au activitate superioară pe Bacilii Gram negative
 se absoarbe variabil în funcţie de preparat
 se elimină renal şi într-o cantitate scăzută biliar
 se indică în infecţii ORL, pulmonare, cutanate, ginecologice, urinare
Reprezentanţi:
1. CEFACLOR
2. CEFUROXIM
3. CEFAMANDOL
4. CEFOTETAN
5. CEFOXITIN

GENERAŢIA A III-A
 au spectru larg de acţiune
 pătrund în LCR
 se indică în meningite, infecţii de tract respirator şi urinar, endocardite,
infecţii cutanate, ORL, Boala Lyme, gonoree
 se administrează în monoterapie sau împreună cu un aminoglicozid
 prin metabolizarea lor eliberează produşi de metabolism activi
 se elimină renal şi biliar
 determină reacţii alergie, tulburări de coagulare, modificări ale
hemoleucogramei şi transaminazelor
Reprezentanţi:
1. CEFOPERAZONA
2. CEFOTAXIM
3. CEFTIBUEN
4. CEFTAZIDIM
5. CEFTRIAXONA

GENERAŢIA A IV-A
 se administrează parenteral
 se eliminărenal
 se indică în infecţii severe bacteriene, intraabdominale, nosocomiale

84
Reprezentanţi:
1. CEFEPIMA
2. CEFPIROMA

AMINOGLICOZIDE
 sunt medicamente bactericide active pe bacteriile Gram pozitive, dar mai
ales pe bacteriile Gram negative
 NU se absorb digestiv, dar au acţiune la acest nivel
 se elimină renal
 au ca reacţii adverse: nefrotoxicitatea, ototoxicitatea, embriotoxicitatea
 se contraindică la gravide, afecţiuni renale cronice
 toate sunt cu administrare parenterală, cu excepţia tobramicinei şi
netilmicinei care se prezintă sub formă de colir sau unguent pentru uz
oftalmic şi neomicinei sub formă de comprimate
 pe perioada administrării se recomandă urmărirea valorii creatininei serice
 se administrează la indicaţia medicului
Reprezentanţi
 NETILMICINA
 AMIKACINA
 GENTAMICINA
 TOBRAMICINA
 KANAMICINA
 NEOMICINA
 STREPTOMICINA

MACROLIDELE
 inhibă sinteza proteinelor bacteriene
 au efect bactericid mai ales pe pneumococi şi streptococi beta hemolitici de grup A
Reprezentanţi:
ERITROMICINA
 acţionează pe coci Gram pozitivi şi Gram negativi, Legionella,
Mycoplasma, Chlamidii
 are ca reacţii adverse în principal simptome digestive
 se administrează oral sub formă de comprimate filmate,
granule pentru suspensie orală şi parenteral sub formă de
liofilizat pentru soluţie perfuzabilă
 doza maximă pe 24 ore la adult este de 1000mg
AZITROMICINA
 are acţiune similară eritromicinei dar are spectru şi pe bacilii
Gram negativi
85
  se administrează oral sub formă de comprimate filmate,
capsule, pulbere pentru suspensie orală şi parenteral sub formă
de pulbere pentru suspensie injectabilă

CLARITROMICINA
 are acţiune similară eritromicinei, dar are acţiune şi pe
Helicobacter pylori
 se administrează oral sub formă de comprimate filmate,
granule pentru suspensie orală şi parenteral sub formă de
liofilizat pentru soluţie injectabilă
SPIRAMICINA (Rovamicina)
 utilizată în tratamentul toxoplasmozei la gravide
 se prezintă sub formă de comprimate filmate şi granule pentru
suspensie orală cu administrare orală
LINCOSAMIDE
 blochează sinteza proteinelor bacteriene
 sunt bacteriostatice, însă pot fi şi bactericide în unele situaţii speciale
 au ca reacţii adverse tulburări digestive, reacţii alergice, hepatotoxicitate
 Reprezentanţi:
LINCOMICINA
 este un antibiotic cu utilizare restrânsă datorită efectelor
adverse
 se indică în infecţiile stafilococice, osoase sau peritoneale
 se prezintă sub formă de capsule cu administrare orală
CLINDAMYCINA
 este asemănătoare lincomicinei
 se administrează oral sub formă de comprimate filmate sau
parenteral sub formă de soluţie injectabilă

CICLINELE
 sunt antibiotice bacteriostatice
 sunt indicate mai rar, în anumite situaţii
 acţionează pe coci şi bacilli Gram pozitivi şi Gram negativi
 se administrează oral, topic sau parenteral
 se prezintă sub formă de capsule, pulbere pentru soluţie injectabilă,
unguente cu aplicare topică
 determină reacţii adverse aproape pe toate aparatele şi sisteme
 Reprezentanţi:
 TETRACICLINA

86
  DOXICICLINA
 MINOCICLINA

GLICOPEPTIDE
VANCOMICINA
 este bactericidă
 este indicată mai ales în colita pseudomembranoasă indusă de antibiotic
sau infecţii cu stafilococi polirezistenţi
 se administrează parenteral la indicaţia medicului
 se prezintă sub formă de liofilizat pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă

TEICOPLANIN
 este indicat în infecţii grave
 se prezintă sub formă de liofilizat pentru soluţie injectabilă
 se administrează în spital la indicaţia medicului
Alte
 ORITAVANCIN
 DABALVANCIN

CARBAPENEME
 au efect bactericid
 au un spectru foarte larg cum ar fi: coci Gram pozitivi, coci Gram negativi,
bacili Gram negative, foarte active pe anaerobi
 cele mai frecvente reacţii adverse sunt:
 locale (eritem, durere, induraţie locală, urticarie, flebite,
tromboflebite, eritem multiform)
 generale (tulburări digestive, pătarea dinţilor, nefrotoxicitate,
neurotoxicitate, hipotensiune arterială)
 se prezintă sub formă de pulbere pentru soluţie injectabilă cu administrare
parenterală
 se administrează la indicaţia medicului în spital
Reprezentanţi
 IMIPENEM
 MEROPENEM
 ERTAPENEM

SULFONAMIDE ŞI TRIMETOPRIM
 SULFADIAZINA
 SULFISOXAZOL
87
  SULFADOXINA
 SULFAMETOXAZOL
TRIMETOPRIM+SULFAMETOXAZOL (Biseptol®, Sumetrolim®)
Se prezintă sub formă de comprimate sau sirop, cu administrare orală

ALTE ANTIBIOTICE
 CLORAMFENICOL
 QUINUPRISTIN
 DALFOPRISTIN
 FOSFOMICINA
 TELITROMICINA
 LINEZOLID
 DAPTOMICINA
 TIGECICLINA
 RIFAMPICINA
 POLIMIXINA E (COLISTINUL)

MEDICAŢIA ANTIVIRALĂ
Medicatia antivirală cuprinde substanţe medicamentoase care acţionează
asupra AND-ului, ARN-ului viruşilor în diferitele etape ale replicării
Se clasifică în
1. Antivirotice antivirusuri ARN
2. Antivirotice antivirusuri ADN
3. Antivirotice antiretrovirusuri
Reprezentanţi:
1. ACICLOVIR
2. VALACICLOVIR
3. GANCICLOVIR
4. PENCICLOVIR
5. FAMCICLOVIR
6. FOSCARNET
7. RIBAVIRINA
8. LAMIVUDINA
9. AMANTADINA
10. RIMANTADINA
11. INTERFERON ALFA

TERAPIA ANTIHEPATITĂ B
LAMIVUDINA
 inhibă sinteza ADN - VHB
88
  se administrează oral la indicaţia medicului
 determină citoliză hepatică şi musculară, toxicitate medulară
ADEFOVIR
 se administrează la indicaţia medicului
 are mai puţine reacţii adverse
ENTECAVIR
 este activ pe tulpini LAMIVUDIN rezistente

TERAPIA ANTIHEPATITĂ C
RIBAVIRINA
 intră în schema de tratament pentru hepatita virală C
 se prezintă sub formă de comprimate, capsule, soluţie orală
 se adminsitrează oral în scheme stabilite de către medic
 se contraindică administrarea la gravide

INTERFERONII
 sunt glicoproteine biologice care au acţiune antivirală
 se administrează în infecţiile cu virus hepatitic B, C, dar are acţiune şi pe
virusurile herpetice, zosterian, citomegalic
 de asemenea au efect antiproliferativ (antitumoral) şi imunomodulator
Reprezentanti:
Interferon alfa: INTRON A, ROFERON A
Interferon beta: BETAFERON
Peginterferon alfa: PEGINTRON, PEGASYS

TERAPIA ANTI – HIV (Boală SIDA)

 cuprinde medicamente care inhibă în special replicarea virusului HIV
 se administrează oral sub formă de capsule, comprimate, soluţie orală
 se administrează la indicaţia medicului după scheme precis stabilite
 pot determina hipersensibilitate, motiv pentru care sunt contraindicate la
aceşti pacienţi
Reprezentanţi:
INHIBITORI NUCLEOZIDICI DE REVERS TRANSCRIPTAZĂ
 ZIDOVUDINE (ZDV)
 STAVUDINE (D4T)
 LAMIVUDINE (3TC)
 DIDANOSINE (ddi)
 TENOFOVIR
 ABACAVIR
 EMTRICITABINA
89
INHIBITORI DE PROTEAZĂ
 INDINAVIR
 AMPRENAVIR
 SAQUINAVIR
 RITONAVIR
 NELFINAVIR
 ATAZANAVIR
 INDINAVIR
 TIPRANAVIR
ALTE SUBSTANŢE MEDICAMENTOASE
 NEVIRAPINE
 EFAVIRENZ
 ENFUVIRTID (FUZEON®)

MEDICAŢIA ANTIHELMINTICĂ
Helminţii sunt viermi care infestează omul şi se impart în nematode, trematode
şi cestode.
 derivaţii de benzimidazol au acţiune asupra helminţilor precum Ascaridis
lumbricoides, Enterobius vermicularis, Trichuris trichuria, Ancylostoma
duodenale, Echinococcus granulosus, Taenia saginata, Taenia solium,
 se metabolizează hepatic (poate determina hepatotoxicitate-sindrom de
hepatocitoliză) şi se elimină renal
 reacţii adverse: diaree, greţuri, ameţeli, cefalee, epigastralgii, leucopenie,
erupţii cutanate
 se recomandă să se administreze concomitent cu un laxativ6
 se contraindică în sarcină, alăptare, etilici, alergie, nefropatii, hepatopatii
 nu se asociază cu băuturi alcoolice6
Reprezentanţi
 ALBENDAZOL
 MEBENDAZOL
 TIABENDAZOL
 NICLOSAMIDA
 LEVAMISOL
 se administrează p.o. sub formă de comprimate, soluţie orală, sirop pentru
copii
 se va administra după un diagnostic de certitudine pe baza examenelor de
laborator din materiilor fecale
LEVAMISOLUL mai are şi acţiune imunostimulantă administrându-se în poliartrita
rematoidă

90
MEDICAŢIA ANTIPARAZITARĂ
1. Medicaţia antiscabie
 SULF – se prezintă sub formă de unguent care se administrează topic
- în scabie se aplică pe toată suprafaţa corpului timp de 3 zile apoi
se va spăla şi va schimba lenjeria
- este indicat şi în alte afecţiuni ale pielii
- se poate administra şi la sugari
- se mai prezintă sub formă de săpun sau şampon
 BENZOAT DE BENZIL (Dermiar®) - se prezintă sub formă de cremă care se
aplică topic

2. Medicaţia antipediculoză
Este indicată în pediculoza capului
Reprezentanţi:
 MALATION
- se prezintă sub formă de şampon şi emulsie cu administrare topică
 PEDILIN®
- se prezintă sub formă de emulsie ce conţine o combinaţie de 2
substanţe medicamentoase
- se aplică conform indicaţiilor medicului
 PERMETHRINUM (Nix®)
- se prezintă sub formă de cremă capilară care se aplică pe părul
capului şi pe scalp după spălare. Se aşteaptă 10 minute după care
se spală din nou părul

MEDICAŢIA ANTIMICOTICĂ
 alterează membranele celulare fungice oprind dezvoltarea fungilor
stopând înmulţirea sau distrugându-le
 se pot administra sistemic sau topic
CLASIFICARE
1.Derivati azolici:
 KETOCONAZOL
 MICONAZOL
 CLOTRIMAZOL
 FLUCONAZOL
 ITRACONAZOL
KETOCONAZOL (Nizoral®)
 este un antimicotic cu spectru larg având acţiune pe Candida, Blastomices,
Criptococcus
91
  este indicat în infecţii micotice sistemice şi de organ, mai ales formele
cronice cum ar fi candidoza cutaneo-mucoasă orală, vaginală, cutanată
 se administrează oral şi extern
CLOTRIMAZOL
 este antimicotic cu spectru larg
 indicat în candidoza cutaneo mucoasă, stomatita angulară cu Candida
 se administrează extern sau oral
FLUCONAZOL (Diflucan®)
 este antimicotic cu spectru larg
 este indicat în criptococoze (meningita, infectii pulmonare, cutanate),
candidoze sistemice, candidoze ale mucoaselor, candidoze genitale,
dermatomicoze (onicomicoze)
 se administrează oral sau topic
 se poate utiliza şi la pacienţii cu imunodepresie (transplant, SIDA, etc)
2.Antibiotice macrolidice polienice:
AMFOTERICINA B
 este antimicotic, activ pe Candida albicans, Blastomices, Histoplasma
 este indicat în infecţii cutaneo-mucoase, infecţii micotice generalizate
 se administrează oral sau perfuzabil
3.Antibiotice antifungice:
NISTATIN
 este un antimicotic cu acţiune pe Candida albicans, Criptococus, Histoplasma
 se indică în candidoze oro-faringiene, gastro-intestinale, genitale
 se administrează: oral, topic

MEDICAŢIA SÂNGELUI

ANTIANEMICE

ANEMIA FERIPRIVĂ
 este anemia caracterizată prin scăderea serică a fierului
 fierul este indispensabil pentru organism, intrând în constituţia unor
enzime ale oxido-reducerii celulare şi a hemoglobinei (Hb)
 fierul se absoarbe numai dacă este sub formă de Fier feros, bivalent
 cel mai frecvent se găseşte în formă trivalentă, iar transformarea din Fier
feric în Fier feros se face numai dacă pH-ul stomacului este acid
 la bolnavii cu deficit de HCl sau la cei gastrectomizaţi, absorbţia este
scăzută
92
  substanţele care cresc aciditatea gastrică cum ar fi acidul ascorbic
(Vitamina C), cresc absorbţia de Fier
 absorbţia Fierului pe stomacul cu alimente este scăzută
 au ca reacţii adverse: tulburări digestive, colorarea scaunului în brun-negru
 NU se administrează pacienţilor cu afecţiuni digestive (ulcer, colite)
 se administrează oral, sub formă de comprimate, drajeuri, soluţie orală,
sirop sau parenteral sub formă de soluţie injectabilă
 se administrează în cure stabilite de către medic (3 luni, 6 luni, 12 luni)
 se pot găsi şi în combinaţii cu vitamina C, acid folic, Vitamina B12
Reprezentanţi:
1. SULFAT FEROS
2. GLUCONAT FEROS
3. FUMARAT FEROS
4. GLUTAMAT FEROS (Glubifer®)
5. COMPLEX HIDROXID DE FIER POLIMALTOZAT (Ferrum Hausmann®)
6. COMPLEX DE HIDROXID DE FIER SUCROZA (Venofer®)
7. FEROCHOLINAT
8. COMBINAŢII
 GLUCONAT FEROS+ACID ASCORBIC (Ascofer®, Sorbifer Durules®)
 SULFAT DE FIER+ACID FOLIC+VITAMINA B12 (Ferro-Folgamma®)

ANEMIILE MEGALOBLASTICE
Anemiile megaloblastice se datorează deficitului de vitamină B12 sau
deficitului de acid folic
Se administrează:
CIANCOBALAMINA (Vitamina B12®)
 are rol în multiplicarea şi dezvoltarea celulară cu proliferare intensă şi în
sinteza acizilor graşi din neuronii sistemului nervos central
 este indicat în anemia megaloblastică (în combinaţie cu acid folic),
polineuropatii
 se administrează parenteral sub formă de soluţie injectabilă sau oral sub
formă de comprimate, capsule, soluţie orală, sirop în combinaţie cu alte
vitamine
ACIDUL FOLIC
 este un factor de maturare a eritrocitelor
 este indicat în anemia megaloblastică, dar şi alte anemii mai ales cea
carenţială şi din sarcină
 se administrează oral sub formă de comprimate

93
FACTORII DE CREŞTERE HEMATOPOETICI
 factorii de creştere hematopoietici sunt substanţe care permit multiplicarea,
dezvoltarea şi maturarea anumitor tipuri de celule
 factorul de stimulare a coloniilor pentru granulocite este ERITROPOIETINA,
care are statut de hormon
 Eritropoietina este produsă la nivelul rinichiului şi stimulează dezvoltarea
hematiilor
 tratamentul cu ERITROPOIETINĂ este un tratament cronic, până la
transplant sau până la sfârşitul vieţii bolnavului
 se administrează în spital la indicaţia medicului conform protocoalelor, sub
strictă supraveghere medicală
 asistentul medical va monitoriza funcţiile vitale şi parametrii ionogramei

ANTICOAGULANTELE
 sunt medicamente care au ca scop împiedicarea formării trombilor la
nivelul cordului sau vaselor de sânge în condiţiile unor afecţiuni
 se administrează la indicaţia medicului
 asistentul medical va urmări reacţiile adverse ale acestora - în special
hemoragiile
 pe perioada tratamentului se va monitoriza testele de coagulare din sânge
venos
 se împart în: anticoagulante parenterale şi orale

ANTICOAGULANTE DIRECTE (parenterale)

Indicaţii:
 prevenirea emboliilor pulmonare şi sistemice post infarct miocardic
 profilaxia trombozelor venoase profunde
 tratamentul fibrilaţiei atriale
 post-chirurgical pentru prevenirea emboliilor
Contraindicaţii:
 hipersensibilitate la medicament, afecţiuni hemoragice, afecţiuni hepatice
şi renale, iminenţă de avort, sarcină, lactaţie, hipertensiune necontrolată,
traumatisme severe
 injecţii intramusculare
Reacţii adverse:
 hemoragii ale tractului digestiv şi urinar, hepatită, nefropatie, alopecie,
urticarie, leucopenie, eozinofilie
Precauţii:
 febră, diaree, tireotoxicoză, vârstnici, insuficienţă cardiacă cronică
94
Reprezentanţi:
1. HEPARINA
 este un anticoagulant cu acţiune antitrombotică având indicaţii în
tromboflebite, tromboze şi embolii arteriale, boli chirurgicale cardio-
vasculare
 se administrează numai după evaluarea biologică
 se administează în perfuzie într-o soluţie izotonă de NaCl sau glucoză, în
spital
 NU se administrează la pacienţii alergici

2. HEPARINELE CU GREUTATE MOLECULARĂ MICĂ (HGMM)

 se obțin din heparina standard (nefracționată) prin diverse tehnici
 se administrează subcutanat
Reprezentanţi:
1. ENOXAPARINA (Clexane®)
2. DALTEPARINA (Fragmine®)
3. TINZAPARINUM (Innohep®)
4. NADROPARINA (Fraxiparine®)
5. REVIPARINA (Clivarin®)
6. ABCIXIMAB (ReoPro®)

HEPARINA CU ADMINISTRARE TOPICĂ (cutanată)

 se prezintă sub formă de emulsie cutanată, gel, soluţie cutanată,
aerosoli/spray cutanat

ANTICOAGULANTELE ORALE
 se administrează cronic
 se evaluează periodic (2-3 săptămâni) clinic şi biologic pacientul
Reprezentanţi:
1. ACENOCUMAROL (Sintrom®, Trombostrop®)
2. WARFARINA

ANTIAGREGANTELE PLACHETARE
 scad agregabilitatea plachetară
 sunt indicate în prevenirea formării trombilor sau în cazul riscului formării
unor trombi în cadrul unor afecţiuni cum ar fi infarct miocardic, angină
pectorală, accident vascular cerebral, fibrilaţie atrială, etc.
 efectul antiagregant se manifestă doar la doze mici de medicament şi cu
cât doza se creşte cu atât acest efect se pierde
 pot determina hemoragii, tulburări hematologice sau tulburări hepatice
95
  se contraindică în accidentele vasculare cerebrale în faza acută
 se vor administra la indicaţia medicului
 se administrează oral sub formă de comprimate
Reprezentanţi
1. ACID ACETIL SALICILICUM (Aspirina®)
2. CLOPIDOGREL (Plavix®, Trombex®)
3. DIPIRIDAMOL
4. TICLOPIDINUM
5. TRIFLUSAL
6. SULODEXIDUM
7. TIROFIBAN
8. ABCIXIMAB

ENZIME
 se administrează la indicaţia medicului parenteral sub formă de soluţie
injectabilă sau pulbere pentru soluţie perfuzabilă
 sunt indicate în infarct miocardic şi prevenirea evenimentelor trombotice
1. ALTEPLAZE
2. RETEPLAZE
3. STREPTOKINAZA
4. UROKINAZA
5. DESIRUDINA

HEMOSTATICE
HEMOSTAZA = oprirea spontană a sângerării în urma lezării vaselor sanguine
 mecanismele hemostazei implică trombogeneza, coagularea și fibrinoliza
 trombogeneza este primul răspuns hemostatic manifestat prin spasmul
vascular şi vasoconstricție, ulterior aderând plachetele sanguine care îşi
pierd membrana şi formează o masă de consistenţă gelatinoasă (ca un dop)
care opreşte rapid hemoragia
 în general, medicamentele au rol în împiedicarea şi oprirea hemoragiilor,
 unele dintre aceste medicamente favorizează procesele de coagulare, iar
altele scad rezistenţa capilară prin acţiune asupra lor
 se clasifică în hemostatice sistemice și locale

HEMOSTATICELE SISTEMICE
Utilizări terapeutice:
 hemoragii
 hemofilie

96
  intoxicaţii cu anticoagulante
Reprezentanţi:
1. VITAMINELE K
 se folosesc pentru tratamentul hemoragiilor prin deficit de vitamină K
 există 3 vitamine K: vitamina K1 sau FITOMENADIONA,vitamina K2,
sintetizată de flora microbiană intestinală și vitamina K 3 obţinută prin
sinteză

FITOMENADIONA (vitamina K1)

 este indicată pentru prevenirea şi oprirea hemoragiilor de orice
etiologie sau prin exces de anticoagulante orale, diateze
hemoragice, purpură trombocitopenică sau alte afecțiuni
hemoragice
 se administrează parenteral la indicaţia medicului sub formă de
soluţie injectabilă
2. ETAMSILAT
 are acțiune antihemoragică în hemoragii capilare
 se indică profilactic şi terapeutic în diverse afecţiuni manifestate prin
hemoragie
 se administrează p.o. sub formă de comprimate sau parenteral sub fomă
de soluţie injectabilă
3. CARBAZOCROM (Adrenostazin®)
 acționează prin creșterea rezistenței capilare
 este indicată în hemoragii digestive, ale retinei, în sfera ORL etc.
 Se administrează parenteral sub formă de soluţie injectabilă

FACTORI AI COAGULĂRII
 se administrează întotdeauna la indicaţia medicului în cazurile afecţiunilor
prin deficit sau absenţa factorilor de coagulare
 se administrează parenteral în spital sub stricta supraveghere a
personalului medical (medic, asistent medical)
 pe perioada administrării se vor urmări funcţiile vitale, semnele şi
simptomele
Reprezentanţi:
1. FACTORUL ANTIHEMOFILIC A (FACTORUL VIII)
2. FACTORUL IX (COMPLEXUL PROTROMBINIC)
3. CONCENTRATUL DE FACTOR XIII
4. ALTE: SULFATUL DE PROTAMINĂ, VENOSTAT®, ACIDUL
AMINOCAPROIC, ACIDUL TRANEXAMIC

97
HEMOSTATICE LOCALE
 sunt medicamente care opresc hemoragia, prin aplicarea pe suprafețe
sângerânde ele producând fie vasoconstricție, fie coagulează proteinele de
suprafață sau favorizează coagularea sîngelui
 se aplică local/topic
Reprezentanţi:
ADRENALINA
 are o acțiune vasoconstrictoare puternică
 este indicată ca hemostatic pentru oprirea sângerărilor din epistaxis,
extracții dentare, alte hemoragii de cauză ORL
 se administrează local în diverse concentrații stabilite de către medic
GELATINA
 se folosește sub formă de benzi de burete în diverse hemoragii capilare și
venoase
 se poate aplica şi la nivelul plăgii operatorii
TROMBINA
 se administrează topic sub formă de soluție sau pulbere
 favorizează transformarea fibrinogenului în fibrină fiind eficace în epistaxis,
hemoragii după amigdalectomii
 se poate administra şi oral în cazul hemoragiilor gastro-intestinale
 este contraindicată administrarea parenterală
FIBRINA
 este indicată pentru oprirea hemoragiilor după intervenții chirurgicale în
neurochirurgie, chirurgie plastică etc
 se aplică topic sub formă de bureţi, pelicule sau pudră
ALTE
 SULFATUL DE ALUMINIU ȘI POTASIU
 CLORURA FERICA SOL 5-20%
 TROMBOPLASTINA
 BUREŢI DE COLAGEN (SPONGII HEMOSTATICE)
 CELULOZA OXIDA

FIBRINOLITICE
 sunt medicamente care produce liza (distrugerea) trombilor
 sunt indicate în tromboze, embolie, infarct miocardic acut
 se contraindică în hemoragii, reacţii alergice
Reprezentanţi:
1. STREPTOKINAZA
 este proteină sintetizată de unele tulpini de streptococi
98
  se administrează parenteral perfuzabil la indicaţia medicului
2. ALTEPLAZA
 este un medicament produs prin tehnologia ADR recombinat
 este foarte eficace asupra trombilor din infarct miocardic acut (are un efect
litic-de distrugere a trombilor), embolii pulmonare
 se administrează parenteral la indicaţia medicului
3. ALTE:
 RETEPLAZA
 TENECTEPLAZA
 PROTEINA C
 DESIRUDIN
Contraindicațiile terapiei trombolitice
 intervenții chirurgicale în ultimele 10 zile
 biopsia de organ mai recent de 2 săptămâni
 puncționarea de vase necompresibile (mari)
 traumatisme severe/politraumatisme
 resuscitarea cardio-pulmonară
 hemoragii gastro-intestinale importante în ultimele 3 luni
 istoric de hipertensiune arterială malignă, necontrolată terapeutic (valori
ale TA diastolice >110 mm Hg)
 tulburări hemoragice
 accident cerebro-vascular în antecedente, tumori cerebrale
 disecția acută de aortă

99
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. *** Cursuri Farmacologie - UMF Iaşi, Timişoara, Târgu Mureş

2. Agenda medicală – 2013
3. Cristea Aurelia Nicoleta, Tratat de farmacologie, editia I, Editura Medicală,
2007
4. Fulga I, Farmacologie, Editura Medicală Buciureşti, 2004
5. Goodman Gilman A. The Pharmacological Basis of Therapeutics, 9th edition,
McGrawHill, 2005.
6. Katzung B.G., Basic&Clinical Pharmacology. 8th edition, Lange Medical Book,
2001
7. Lawrence M. Tierney, Stephen J. McPhee, Maxine A. Papadakis, Diagnostic şi
tratament în practica medicală, Ediţie intenaţională, 2010
8. Lupuşoru Cătălina Elena, Farmacologie vol I, II, III– Editura Moldova Iaşi, 1994
9. Lupuşoru Cătălina Elena, Cristina Mihaela Ghiciuc, Liliana Tarţău (editors), New
pathophysiological challenges and pharmacological approaches, Ed. Junimea,
2009
10. Lupuşoru Cătălina Elena, Cristina Mihaela Ghiciuc. Farmacologia în
“comprimate” Editura Alfa, 2009.
11. Lupuşoru Cătălina Elena, Liliana Tarţău (editors), Adverse effects of
pharmcologic active substances: from bench to bedside, Ed. Junimea, 2009
12. Lupuşoru Cătălina Elena. Imunofarmacologie, Ed. Alfa, Iaşi, Romania, 2001
13. Mark Bees, MD şi alţii, Manualul Merck de diagnostic şi tratament, ediţia XVIII,
Editura All, 2009
14. MedEx - 2010
15. Mircioiu Constantin, Miron Dalia, Radulescu Flavian, Ghiciuc Cristina, Mircioiu
Ion – Elemente de biofarmacie şi farmacocinetică, Ed.Universitară Carol Davila,
2008
16. Rang and Dale, Parmacology, 5th edition, 2003
17. Roach Sally, Pharmacology for health professionals, Lippincott Williams and
Wilkins, 2005
18. Stroescu V. Bazele farmacologice ale practicii medicale vol I. Editura medicală
1988
19. Tica A. Voicu V.A, Farmacologie, Editura Medicală Universitară, 2004
20. Voicu V, Macovei M, Miclea L, Ghid de toxicologie clinică, Ed. Medicală
AMALTEEA, 1999
21. Voicu V., Mircioiu C. Mecanisme farmacologice la interfeţe membranare –
interacţiuni finite medicamente – interfeţe biologice, Ed.Academiei Române,
1994
22. Voicu V.A. Toxicologie clinică, Ed. Albatros, Bucureşti, 1999
100