PLAN de MANAGEMENT

pentru
situl Natura 2000

ROSCI0003 ARBORETELE DE CASTAN

COMESTIBIL DE LA BAIA MARE

1 /58
CUPRINS

CAPITOLUL 1. INTRODUCERE şi CONTEXT .......................................................................... 4

1.1. Scurtă descriere a planului de management ................................................................................ 4
1.2. Scurtă descriere a ariei naturale protejate.................................................................................... 4
1.3. Cadrul legal referitor la aria naturală protejată şi la elaborarea planului de management .......... 5
1.4. Procesul de elaborare a planului de management........................................................................ 6
1.5. Procedura de modificare şi actualizare a planului de management ............................................. 7
1.6. Procedura de implementare a planului de management .............................................................. 8
1.7. Regulamentul ariei natural protejate ........................................................................................... 8
CAPITOLUL 2. DESCRIEREA ARIILOR NATURALE PROTEJATE .................................. 9
2.1. Informaţii generale ...................................................................................................................... 9
2.1.1 Localizarea ariilor naturale protejate .................................................................................. 9
2.1.2 Limitele ariei naturale protejate.......................................................................................... 9
2.1.3 Zonarea internă a ariei naturale protejate ......................................................................... 10
2.2. Mediul abiotic............................................................................................................................ 10
2.2.1 Geomorfologie .................................................................................................................. 10
2.2.2 Geologie ........................................................................................................................... 11
2.2.3 Hidrologie ......................................................................................................................... 12
2.2.4 Clima ................................................................................................................................ 13
2.2.5 Soluri ................................................................................................................................ 16
2.3. Mediul biotic ............................................................................................................................. 17
2.3.1 Ecosisteme ........................................................................................................................ 17
2.3.2 Habitate............................................................................................................................. 18
2.3.3 Flora de interes conservativ .............................................................................................. 25
2.3.4 Fauna de interes conservativ ............................................................................................ 26
2.4. Informaţii socio-economice, impacturi şi ameninţări................................................................ 28
2.4.1. Informaţii socio-economice şi culturale .......................................................................... 28
2.4.2 Impacturi........................................................................................................................... 32
CAPITOLUL 3. EVALUAREA STĂRII DE CONSERVARE.................................................. 34
A SPECIILOR ŞI HABITATELOR............................................................................................. 34
3.1. Evaluarea stării de conservare a fiecărui habitat de interes conservativ ................................... 34
3.1.1. Habitatul 9130 Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum .................................................. 34
3.1.2. Habitatul 9170 Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum ............................... 35

2 /58
 3.1.3. Habitatul 9260 Păduri de Castanea sativa ....................................................................... 36
3.2. Evaluarea stării de conservare a fiecărei specii de interes conservativ ..................................... 37
3.2.1. Evaluarea stării de conservare a specie Stenobothrus eurasius Zubovskii 1898 ............. 37
3.2.2. Evaluarea stării de conservare a speciei Odontopodisma rubripes (Ramme, 1931) ....... 39
3.2.3. Evaluarea stării de conservare a specie Callimorpha quadripunctaria (Poda, 1761) .... 40
CAPITOLUL 4. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE PLANULUI DE MANAGEMENT................ 42
4.1 Scopul planului de management................................................................................................. 42
4.2 Obiective generale, specifice şi activităţi ................................................................................... 43
4.2.1 Obiectivul general ............................................................................................................ 43
4.2.1.1 Obiective specifice ........................................................................................................ 43
CAPITOLUL 5. PLANUL DE ACTIVITĂŢI (ACŢIUNI) ŞI MONITORIZAREA ACESTORA
.......................................................................................................................................................... 45
CAPITOLUL 6. BUGET…………………………………………………………………………54
CAPITOLUL 7. BIBLIOGRAFIE SI REFERINTE .................................................................. 55
CAPITOLUL 8. ANEXE ............................................................................................................... 58

3 /58
CAPITOLUL 1. INTRODUCERE ȘI CONTEXT

1.1. Scurtă descriere a planului de management

Realizarea planului de management, al Sitului Natura 2000 ROSCI0003 şi a Rezervaţiei

Naturale 2.581. Arboretul de castan comestibil de la Baia Mare, denumit în continuare PM, este
cerinţă obligatorie conform convenţiei de custodie semnată de către custodele sitului Natura 2000,
Ocolul Silvic Municipal Baia Mare şi autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului.
Planul de management este un document oficial al unui proces continuu capabil să asigure
gospodărirea efectivă, eficientă şi adaptativă a ariei naturale protejate pentru care a fost elaborat.
Planul de management este compus din documentul propriu zis, 7 anexe scrise şi 10 harţi.
Obligativitatea elaborarii planului de management, conform Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a
florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011, cu modificările
ulterioare, revine custodelui. Planul de Management se avizează de către Agenţia pentru Protecţia
Mediului Maramures, şi se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru
protecţia mediului şi pădurilor, cu avizul autorităţilor publice centrale interesate.
Măsurile prevăzute în prezentul plan de management au ca scop asigurarea unui statut
favorabil de conservare pentru speciile şi habitatele de interes comunitar prezente în sit şi se
elaborează astfel încât să ţină cont de condiţiile economice, sociale şi culturale ale comunităţilor
locale, precum şi de particularităţile regionale şi locale ale zonei, prioritate având însă obiectivele de
conservare.
Respectarea planului de management şi a regulamentului este obligatorie pentru
administratorii ariilor naturale protejate, pentru autorităţile care reglementează activităţi pe teritoriul
ariilor naturale protejate, precum şi pentru persoanele fizice şi juridice care deţin sau care
administrează terenuri şi alte bunuri şi/sau care desfăşoară activităţi în perimetrul şi în vecinătatea
ariei naturale protejate.
Durata de implementare a prezentului PM este de 5 ani de la intrarea acestuia în vigoare.

1.2. Scurtă descriere a ariei naturale protejate

Arboretul de castan comestibil de la Baia Mare s-a constituit ca zonă naturală protejată de
interes naţional, prin Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional
- secţiunea a III-a zone protejate, fiind declarat rezervaţie naturală la poziţia 2.581.
Ulterior, a fost inclus în reţeaua de arii protejate Natura 2000, fiind instituit ca sit Natura 2000
– ROSCI0003, conform prevederilor Ordinului ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr.
1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară,
cu modificările ulterioare.
Cele doua arii protejate, respectiv: situl de importanţă comunitară „Arboretele de castan
comestibil de la Baia Mare” şi aria naturală protejată de interes naţional „Arboretul de castan
comestibil” de la Baia Mare, au fost atribuite în custodie Ocolului Silvic Municipal Baia Mare prin
Convenţia nr. 57/24.02.2010.

4 /58
 De asemenea, Ocolul Silvic Municipal Baia Mare reprezintă entitatea juridică autorizată
conform prevederilor legale pentru a administra suprafeţele forestiere deţinute de municipiul Baia
Mare în proprietate publică, suprafeţe care sunt incluse parţial în situl Natura 2000 ROSCI0003.
Zona care face obiectul prezentului Plan de management este localizată în nord-vestul
României, vestul judeţului Maramureş, fiind reprezentată de suprafeţele Rezervaţiei Naturale 2.581.
„Arboretul de castan comestibil de la Baia Mare" şi ale Sitului Natura 2000 ROSCI0003 "Arboretele
de castan comestibil de la Baia Mare" şi ocupă 2524 ha.
Situl Natura 2000 ROSCI0003 ”Arboretele de castan comestibil de la Baia Mare” conform
formularului standard Natura 2000 are o suprafaţă de 2.087 ha.
Facem menţiunea că cele două arii protejate se suprapun parţial.

1.3. Cadrul legal referitor la aria naturală protejată şi la elaborarea planului de management

Rezervaţia Naturală de castan comestibil de la Baia Mare există încă din anul 1962, iar începând
cu anul 2000, prin Legea nr. 5/2000 a avut loc o modificare a suprafeţelor incluse în această
rezervaţie, păstrându-se doar suprafaţa iniţială - 500 ha, în general în suprafeţe de pădure limitrofe
celor considerate castanete. La nivel internaţional poate fi încadrată în categoria IV IUCN –
Rezervaţii naturale - arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecţia şi conservarea unor
habitate şi specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic, forestier, hidrologic, geologic,
speologic, paleontologic, pedologic.
Siturile de importanţă comunitară reprezintă acele arii care, în regiunea sau în regiunile
biogeografice în care există, contribuie semnificativ la menţinerea sau restaurarea la o stare de
conservare favorabilă a habitatelor naturale sau a speciilor de interes comunitar pentru a căror
conservare este necesară declararea de arii speciale de conservare şi care pot contribui astfel
semnificativ la coerenţa reţelei "NATURA 2000" şi/sau contribuie semnificativ la menţinerea
diversităţii biologice în regiunea ori regiunile biogeografice respective.

Planul de management este un document oficial al unui proces continuu capabil să asigure
gospodărirea efectivă, eficientă şi adaptativă a ariei naturale protejate pentru care a fost elaborat.
Legislaţia în vigoare care are referire şi aplicabilitate directă asupra realizării şi implementării
planului de management include următoarele acte normative:

1. Legea nr. 13/1993 pentru aderarea României la Convenţia privind conservarea vieţii
sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa, adoptată la Berna la 19 septembrie 1979;
2. Legea nr. 58/1994 pentru ratificarea Convenţiei privind diversitatea biologică, semnată la
Rio de Janeiro la 5 iunie 1992;
3. Legea nr. 13/1998 pentru aderarea României la Convenţia privind conservarea speciilor
migratoare de animale sălbatice, adoptată la Bonn la 23 iunie 1979;
4. Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional -
Secţiunea a III-a - zone protejate;
5. Legea nr. 86/2000 pentru ratificarea Convenţiei privind accesul publicului la informaţii,
participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu
semnată la Aarhus în data de 25 iunie 1998;

5 /58
 6. Legea nr. 451/2002 pentru ratificarea Convenţiei europene a peisajului, adoptată la
Florenţa la 20 octombrie 2002;
7. Legea muntelui nr. 347/2004, republicată;
8. Legea nr. 389/2006 pentru ratificarea Convenţiei-cadru privind protecţia şi dezvoltarea
durabilă a Carpaţilor, adoptată la Kiev la 22 mai 2003;
9. Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările și
completările ulterioare;
10. Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 1964/2007 privind instituirea
regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte
integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România, cu modificările
ulterioare;
11. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu
modificări și completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările și completările
ulterioare;
12. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate,
conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr.49/2011, cu modificările și completările ulterioare;
13. Hotărârea Guvernului nr. 1679/2008 privind modalitatea de acordare a despăgubirilor
prevăzute de Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, precum şi
obligaţiile ce revin gestionarilor fondurilor cinegetice şi proprietarilor de culturi agricole,
silvice şi de animale domestice pentru prevenirea pagubelor, MO nr. 890 din 29/12/2008;
14. Legea nr. 46/2008 Codul silvic, cu modificările și completările ulterioare;
15. Ordinul nr. 410/2008 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a activităţilor de
recoltare, capturare şi/sau achiziţie şi/sau comercializare, pe teritoriul naţional sau la
export, a florilor de mină, a fosilelor de plante şi fosilelor de animale vertebrate şi
nevertebrate, precum şi a plantelor şi animalelor din flora şi, respectiv, fauna sălbatică şi
a importului acestora;
16. Ordinul ministrului mediului nr. 203/2009 privind Procedura de stabilire a derogărilor de
la măsurile de protecţie a speciilor de floră şi de faună sălbatice;
17. Legea 137/2010 pentru ratificarea Protocolului privind conservarea şi utilizarea durabilă
a diversităţii biologice şi a diversităţii peisajelor, adoptat şi semnat la Bucureşti la 19
iunie 2008, la Convenţia-cadru privind protecţia şi dezvoltarea durabilă a Carpaţilor,
adoptată la Kiev la 22 mai 2003;
18. Ordinul ministerului mediului şi pădurilor nr. 135/2010 privind aprobarea Metodologiei
de aplicare a evaluarii impactului asupra mediului pentru proiecte publice şi privat;
19. Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 19/2010 pentru aprobarea Ghidului
metodologic privind evaluarea adecvată a efectelor potenţiale ale planurilor sau
proiectelor asupra ariilor naturale protejate de interes comunitar.

1.4. Procesul de elaborare a planului de management

În procesul de elaborare a planului de management s-a avut în vedere faptul că buna

administrare a sitului şi a rezervaţiei sunt influenţate decisiv de acurateţea, complexitatea şi relevanţa
planului de management realizat.

6 /58
 Prezentul planul de management se bazează fundamental pe rezultatele studiilor realizate în
cadrul proiectului “Iniţierea implementării managementului integrat al rezervaţiei de castan
comestibil Baia Mare şi al sitului Natura 2000 ROSCI0003”. Astfel au fost realizate următoarele
studii care au stat la baza întocmirii planului de managament:
a) “Delimitarea, inventarierea, cartarea şi evaluarea stării de conservare a habitatelor de
interes comunitar/naţional din cadrul sitului”,
b) „Inventarierea, distribuţia şi evaluarea stării de conservare a speciilor de interes
comunitar/naţional”,
c) „Elaborarea studiului socio-economic şi identificarea presiunilor şi ameninţărilor
antropice”,
d) „Elaborarea studiului ştiinţific, a planului de acţiune şi a planului financiar de
implementare a acestuia, privind reconstrucţia ecologică a speciei Castanea sativa din aria
naturală protejată”
e) „Realizarea şi menţinerea bazei de date GIS în scopul implementării eficiente a Planului
de Management al ariei protejate Arboretul de castan comestibil de la Baia Mare”.
Planul de Management a fost conceput ca un instrument care va permite asigurarea prezenţei şi
conservării, în condiţii optime, ale celor 3 habitate şi 3 specii ce au determinat individualizarea
acestei zone ca sit de importanţă comunitară.
S-a urmarit ca acesta să furnizeze custodelui, administraţiilor publice interesate precum şi altor
factori interesaţi, indicaţii precise pentru un management sustenabil performant şi pentru menţinerea
sau îmbunătăţirea stării de conservare a speciilor şi habitatelor din interiorul sitului, respectiv al ariei
protejate.
O atenţie deosebită a fost acordată individualizării posibilelor forme de utilizare a teritoriului
compatibile cu scopul de conservare a habitatelor şi speciilor protejate.
Pe toată durata elaborării Planului de Management au fost promovate întâlnirile cu principalii
reprezentanţi locali publici şi privaţi, cu scopul de a prezenta şi a face cunoscută activitatea şi
rezultatele etapizate ale Planului de Management, au fost solicitate opiniile actorilor locali cu privire
la diversele măsuri ce urmează a fi adoptate în scopul rezolvării problematicilor existente şi informaţii
referitoare la percepţia şi nevoile populaţiei pentru a crea posibilitatea adoptării de reguli comune
acceptate de comunitate, pentru realizarea obiectivelor de conservare şi protejare a sitului.
Planul de Management a fost agreat de factorii interesaţi datorită abordarii participative care s-a
manifestat pe tot parcursul elaborării planului. Acordul factorilor interesaţi a fost obţinut cu ocazia
celei de a treia dezbateri publice planificate în proiect; planul a fost supus procedurii de evaluare de
mediu conform legislaţiei în vigoare.

1.5. Procedura de modificare şi actualizare a planului de management

Planurile de mangement se aprobă prin ordin al conducătorului autorității publice centrale

pentru proctecția mediului, cu avizul autoritățiilor publice centrale interesate.
Revizuirea planului de management se va face la 5 ani de la data intrării în vigoare a
acestuia, până la aprobarea formei revizuite fiind valabil planul de management odată adoptat.
Atât cadrul intern cât şi cel extern al Sitului Natura 2000 ROSCI0003 şi a Rezervaţiei
Naturale 2.581. Arboretului de castan comestibil de la Baia Mare sunt într-o permanentă

7 /58
schimbare, pe termen mai scurt sau mai lung. Fenomene naturale neprevizibile, desfăşurate pe o
suprafaţă mai mare sau mai restrânsă, pot produce schimbări care impun reconsiderarea măsurilor
de conservare a biodiversităţii. Prezenţa şi activitatea omului poate accentua şi accelera
schimbările.
Factorul economico-social este de asemenea în continuă schimbare, influenţând resursele
umane şi economice de care dispune Situl Natura 2000 ROSCI0003 şi Rezervaţia Naturală 2.581.
Arboretul de castan comestibil de la Baia Mare pentru realizarea obiectivelor de management.
Având în vedere cele de mai sus, în prezentul plan de management s-au preluat principii de
bază ale unui management adaptativ, care să determine o anumită flexibilitate a deciziilor în
funcţie de schimbările apărute, scopul final fiind acela de permanentizare pe termen lung a
favorabilităţi statutului de conservare a speciilor şi habitatelor de interes comunitar.
Planurile detaliate de acţiune se elaborează anual de către custode, având la bază prevederile
planului de management, luându-se totodată în considerare şi situaţia curentă, atât pe teritoriul
sitului şi rezervaţiei cât şi în ce priveşte resursele de management, precum şi interesele şi
posibilităţile comunităţilor locale.

1.6. Procedura de implementare a planului de management

După elaborarea participativă şi aprobarea planului de management se va trece la

implementarea acestuia. Pentru aceasta, pe baza planului de management aprobat, se va elabora în
fiecare an un plan de lucru care să detalieze acţiunile cuprinse în planul de management şi să
permită realizarea efectivă a obiectivelor specifice.
Planul de lucru anual se elaborează de către custode şi are drept scop punerea în practică a
planului de management pentru fiecare acţiune în parte, precum şi reanalizarea şi actualizarea,
acolo unde este cazul, a unor prevederi cuprinse în planul de management, a unor priorităţi sau
termene.
Prin prezentarea planului de lucru anual factorilor interesaţi se va realiza consultarea
referitoare la modul de punere în aplicare a planului de management, a oportunităţii unor
modificări şi respectiv a gradului de implicare a fiecărei instituţii pentru implementarea
acţiunilor şi atingerea obiectivelor.
Structura planului de lucru anual este prezentata în Anexa nr. 1 reactualizarea acestuia și
stabilirea valorilor indicatorilor urmând a se realiza de către custode la finele fiecarui an pentru
anul urmator.

1.7. Regulamentul ariei natural protejate

Regulamentul Sitului Natura 2000 ROSCI0003 şi a Rezervaţiei Naturale 2.581. Arboretului de

castan comestibil de la Baia Mare a fost elaborat de catre O.S. Muncipal Baia Mare R.A în calitate de
custode conform Convenţiei de custodie nr. 0057/24.02.2010 încheiată între acesta şi autoritatea
publică centrală pentru protecţia mediului şi a fost aprobat prin Ordinul ministrului mediului şi
schimbărilor climatice nr. 338/2013 privind aprobarea unor regulamente pentru situri de importanţă
comunitară şi/sau arii naturale protejate de interes naţional.

8 /58
CAPITOLUL 2. DESCRIEREA ARIILOR NATURALE PROTEJATE

2.1. Informaţii generale

2.1.1 Localizarea ariilor naturale protejate

Sitului Natura 2000 ROSCI0003 se află situat în unitatea geografică a Carpaţilor Nordici,
făcând parte din lanţul vulcanic Oaş-Gutâi-Ţibleş, în partea S-V a Munţilor Igniş, delimitată în partea
de sud de glacisul Băii Mari. Harta cu amplasarea sitului este prezentată în Anexa nr.2.
Căiile de acces: în sit se poate ajunge din Centrul Vechi al oraşului Baia Mare pe străzile
Valea Roşie, Petofi Sandor, Griviţei şi Amadei, precum şi pe văile: V. Borcutului (pe afluenţii Pr.
Neamţului, Borzaş şi Bartoşa), Sf. Ioan, Vicleanul Mare, în circa 20 de minute şi respectiv o oră.
Din Câmpul Claustrului (Tineretului) pornesc patru trasee turistice marcate:
1. Valea Usturoi-Vf. Pleştioara, marcaj cruce roşie – traseu omologat
2. Dl. Florilor-Vf. Pleştioara, marcaj cruce galbenă – traseu omologat
3. Dl. Florilor –Piatra Şoimului, marcaj bandă albastră – traseu omologat
4. Str. Minerilor - valea Vicleanu Mare-Lacul Bodi Ferneziu, marcaj triughi roşu – traseu
omologat
Din Parcul Municipal pornesc două trasee turistice marcate:
1.Piatra Virgină- Vf. Pleştioara, marcaj trunghi albastru – traseu omologat
2.Piatra Tâlharului-Culmea Morgău-Şaua Trei Stejari-Vf. Ferigii, marcaj cruce albastră -–
traseu neomologat

2.1.2 Limitele ariei naturale protejate

Limita vestică – porneşte din borna silvică BS II/90 pe limita subparcelelor 42A şi 42M, trece
prin bornele silvice 87 bis, 87, 29 şi ajunge în Pr. Neamţului la BS II/72. De aici limta sitului
urmăreşte limita parcelelor 35 şi 32 trecând prin bornele silvice 69 şi 53, pe firul văii Bartoşa, ocolind
halde de steril M1 şi M2, trece prin BS II/68, 58 şi 64, urcă până la confluenţa cu pârâul Pleştioara, pe
limita parcelei 29 incluzând păşunea Pleştioara, spre nord trece prin bornele silvice 63 bis, 62 bis şi
62; limita nu urcă până în Vf. Pleştioara - 802m.
Limita nordică – din BS II/62 limita coboară pe liziera din partea estică a Poienii Pleştioare
unde întâlneşte drumul forestier, pe care coboară până în valea Usturoi, de aici pe firul văii până la
confluenţa cu Pr. Drept. În continuare limita urcă pe pârâu, incluzând parcela 73, trece prin borna
silvică 161 bis până la BS II/153.
Limita estică – din BS II/153, limita sitului coboară în bornele silvice 163,162,192, 191 şi
194, urmăreşte culmea până la borna silvică II/170 bis, de aici coboară până în valea Sf. Ioan la BS
II/195 de unde urcă în culme la BS II/196 pe care o urmăreşte până la BS II/212, trcând prin bornele
silvice 213,197 şi 207. Din BS II/212 limita coboară în valea Vicleanu Mare la BS II/ 211, coboară pe
firul văii până la BS II/226.
Limita sudică – din BS II/ 226 limita trece prin bornele silvice 240 şi 241, până în valea Sf.
Ioan, la BS II/ 200, urcă pe vale, ocolind perimetrul carierei Sf. Ioan, ajungând la BS II/ 173, trece
prin borna silvică 172 bis, până în valea Usturoi la BS II/176 bis, coboară pe limita parcelei 62, trece

9 /58
prin bornele silvice 133,113,110,107, 104,103 şi 102. Din BS II/102 limita trece pe la sud de Culmea
Morgău, prin bornele silvice 101,100,99,97,97 bis, 246 până în BS II/90.
Harta cu limitele Sitului Natura 2000 ROSCI0003 este prezentata în Anexa nr. 3.

2.1.3 Zonarea internă a ariei naturale protejate

Legislaţia naţională nu prevede şi nu interzice în mod explicit zonare internă a siturilor Natura
2000, însă măsurile de management pot duce la apariţia unor zone cu o anumită uniformitate în ceea
ce priveşte formele de utilizare a teritoriului compatibile cu scopul de conservare a habitatelor şi
speciilor protejate. Totusi, considerăm zonarea ca un demers care ar putea afecta în mod negativ
managementul siturilor Natura2000, ducând la zone cu restricţii mari apărute în mod nejustificat şi ca
atare nu s-a propus zonarea acestui sit.

2.2. Mediul abiotic

2.2.1 Geomorfologie

Situl Natura 2000 Arboretul de castan comestibil de la Baia Mare este situat în Grupa Nordică
a Carpaţilor Orientali, în lanţul vulcanic Oaş-Gutâi-Ţibleş, încadrare făcută conform Tratatului de
Geografie a României, volumul IV (Regiunile pericarpatice), apărut sub egida Academiei Române în
1992,
Munţii Igniş. Reprezintă partea cea mai extinsă a unităţii, cunoscută anterior sub numele de
munţii vulcanici Gutâi, din care s-a separat masivul Igniş, culminând în vârful Igniş (1307 m). Munţii
Ignişului constituie subunitatea vulcanică cea mai întinsă, cu diametrul de peste 30 km, de la pasul
Huta (587 m) în nord, până la obârşiile văilor Săsarului şi Marei, în extremitatea sud-estică. O
porţiune din latura de vest, circa 20% din suprafaţa unităţii, aparţine judeţului Satu Mare.
Aspectul general este acela de platou, uşor înclinat în partea de sud-est, dominat de înălţimi de
peste 1100 m. De aceea, cele mai proeminente vârfuri, Vf. Ţiganu, 1222 m și Vf. Pleşca Mare, 1292
m, se află în partea de est şi culminează în Igniş, 1307 m. Sunt alcătuiţi din andezite bazaltice, cu
câteva petice de roci piroclastice grosiere, asociate local cu andezite cuarţifere, andezite cu bioţi și
piroxeni. În cîteva locuri eroziunea a înlăturat rocile eruptive şi a scos la zi formaţiunile sedimentare
acoperite de depunerile vulcanice: fliş paleogen în bazinul Firizei, marnoargile, gresii şi conglomerate
sarmaţiene în valea Băiţei, roci sarmaţiene şi pannoniene la Chiuzbaia.
Fiind înconjuraţi din toate părţile de depresiuni, Munţii Ignişului sunt fragmentaţi de o reţea
de văi radiară, care a transformat platoul de roci vulcanice într-o asociere de interfluvii netezite,
spinări rotunjite, pe alocuri largi cu aspect de poduri. Pe acestea se înalţă vârfuri, cu cel mult 100-150
m, unele cu îngrămădiri de stânci şi lespezi. Câteva din văile mai importante drenate spre sud, către
Someş au fost lărgite local căpătând aspectul de mici depresiuni ca cele de la Firiza, Chiuzbaia, Băiţa.
Deşi această unitate de munţi mijlocii şi scunzi nu este străbătută de nici un drum, pătrunderea
pe văile dinspre Depresiunea Baia Mare şi accesibilitatea dinspre depresiunile Oaşului şi
Maramureşului au facilitat totuşi, antropizarea peisajului prin mulţimea de suprafeţe poienite,
devenite una din caracteristicile unităţii.
Situl se află cuprins la sud de Depresinea Băii Mari, la E-V este limitat de râurile Vicleanu
Mare şi respectiv Valea Borcutului iar la nord de culmea Dl. Somoş-Vf. Pleştioara- Vf. Ferigii.

10 /58
 Munceii Băii Mari. Au fost individualizaţi relativ recent (2008) în partea sudică a munţilor
Igniş, la sud de văile Pistruia şi Jidovoaia. Denumiţi muncei, ei includ o suită de 25 de măguri
vulcanice cu altitudinea între 1012-460 m. Pe rama nordică a depresiunii Baia Mare se situează
măgurile vulcanice – Iricău 636 m, Dealul Crucii 530 m, Măgura Ferneziu 460 m, înnecate în
depozitele piemontane. Deşi au declivitate mai mare, stabilitatea versanţilor munceilor (măgurilor)
vulcanici este mare.
Glaciesul Baia Mare. Delimitează situl în partea sudică, se dispune la nord de Săsar, între
culoarul fluviatil al acestuia şi Munceii Băii Mari, fiind o formaţiune de racord între munceii
vulcanici şi culoarul depresionar, constituită din materiale aluvio-deluviale cum sunt argilele
marnoase şi nisipurile, acumulate mai ales gravitaţional. Glaciesul piemontan îngust dintre Seini şi
Baia Sprie, la poalele munţilor Igniş şi Gutâi, este alcătuit preponderent din conurile de dejecţie,
depuse de afluenţii Someşului la schimbarea de pantă, şi din depozite deluviale. El coincide şi cu
apariţia formaţiunilor pannoniene, interpuse între cele vulcanice - neogene şi cele fluviatile -
cuaternare, răspândite de Someş pe un areal însemnat. Prezenţa depozitelor argilo-marnoase şi panta,
justifică stabilitatea relativă a versanţilor şi favorabilitatea declanşării sau reactivării alunecărilor de
teren.
Harta punctelor de cotă și a curbelor de nivel este prezentată în Anexa nr. 4.

2.2.2 Geologie

Arealul sitului se află în munceii vulcani ai Băii Mari, unitate geologică inclusă pe unitatea
administrativ teritoriala a municipiului Baia Mare.
Munţii vulcanici Igniş şi munceii vulcanici ai Băii Mari. Sunt caracterizaţi de larga
extindere a rocilor vulcanice, preponderent andezitice. În ceea ce priveşte generarea vulcanismului, se
consideră că el a realizat prin procesul de subducţie a plăcii Est-europene sub placa intracarpatică
denumită Alpaca-Tisia. După consumul total al litosferei oceanice, a urmat un stadiu colizional, cu
generarea unui arc de tip margine continentală, în cadrul microplăcilor continentale sub care a avut
loc subducţia, care a generat magme de subducţie.
Produsele vulcanice sunt rezultatul unor erupţii subaeriene sau subacvatice, generate de
aparate vulcanice de tip central, structurate din curgeri de lavă şi produse explozive de tipul
piroclastitelor şi tufurilor, acestea uneori cu intercalaţii de roci sedimentare terigene şi vulcano-
sedimentare. În bazinul Firizei, cele mai vechi produse vulcanice sunt tufurile acide sarmaţiene din
V. Romană. Cea mai mare extindere o au curgerile de lave andezitice şi de andezite bazaltice
pannoniene, active în intervalul 13,4-9,0 milioane de ani. Tot aici se găsesc şi cele mai noi roci
eruptive din acest masiv vulcanic, bazaltele din vf. Tocastru, din V. Berdu şi V. Borcutului (8,8-6,99
milioane de ani).
Succesiunea de roci eruptive pannoniene începe cu Complexul andezitelor cuarţifere ce apar
la Valea Borcutului şi V. Roşie (andezitele cuarţifere cu piroxeni şi hornblendă de Piscuiatu, andezite
bazaltice cuarţifere cu piroxeni şi hornblendă de Berăria, dar şi în bazinul văii Firiza (andezite-dacite
cuarţifere cu hornblendă şi piroxeni de Pleştioara, andezite cu cuarţ, piroxeni şi hornblendă de Ostra,
andezite bazaltice cu cuarţ, piroxeni şi hornblendă de Valea Neagră, andezite cuarţifere cu piroxeni,
hornblendă +/-biotit de Ferneziu, andezitele bazaltice cuarţifere cu piroxeni şi hornblendă de Băiţa).

11 /58
 Complexul andezitic de Dealul Crucii-Baia Sprie aflorează între V. Sf. Ioan şi V. Firizei,
fiind reprezentat de andezitele piroxenice +/- hornblendă) de dealul Crucii-Hosodor şi de Andezitele
cu piroxeni şi hornblendă sticloase de V. Corbului.
Complexul andezitic de Firiza este prezent în cursul mediu al V. Firiza, fiind constituit din
următoarele varietăţi: andezite cu piroxeni +/-hornblendă de Firiza, andezite bazaltice piroxenice de
Ştur şi dacite cu piroxeni +/- hornblendă de Breze.
Complexul andezitic de Igniş-Mara ocupă obârşia V. Firizei şi părţile mai înalte ale reliefului,
fiind reprezentat de andezitele piroxenice cu hornblendă de Valău şi de andezitele piroxenice de
Igniş-Mara.
Cele mai noi roci aparţin Complexului intruziv bazaltic, fiind constituite din bazalte cu
piroxeni.
În zona V. Romană, pe o suprafaţă restrânsă aflorează formaţiuni sedimentare preefuzive - fliş
paleogen tip “strate cu hieroglife” şi sinefuzive -depozite pannoniene constituite din marne, argile şi
gresii.
Depresiunea Baia Mare. Este o unitate morfo-geologică a cărei umplutură de molasă
neogenă o încadrează la Depresiunea Pannonică - în special partea sa nordică din unitatea
administrativ teritoriala Baia Mare. Subasmentul este constituit preponderent din depozite
sedimentare pannoniene, constituite predominant din alternanţe de marne şi argile cenuşii, subordonat
cu nivele de gresii, tufuri, tufite şi epiclastite vulcanice întâlnite pe rama nordică a depresiunii Baia
Mare, între V. Borcutului şi V. Firizei.
La partea superioară a andezitelor cuarţifere din vf. Ţigher (V. Borcutului), vf. Iricău sau la
Herja –V. Cuţilor, nord Borcut Groape, apare un complex de gresii cuarţo-feldspatice cu rare
intercalaţii de roci pelitice şi frecvente nivele cineritice şi epiclastice, cu resturi fosilizate de plante
cum este Equisetum, gasteropode şi congerii.
Depozitele acoperitoare cuaternare sunt de tipul depozitelor de terasă la sud de Săsar şi
depozite de glacies la nord de Săsar şi acestea au fost prezentate la descrierea morfologiei acestei
zone.
În interiorul zonei de glacies, în mai multe sectoare se observă apariţii izolate de roci eruptive
(bazalte piroxenice în versantul stâng al V. Borcutului, aval de izvorul mineral, andezite piroxenice
sticloase, andezite bazaltice cuarţifere cu piroxeni şi hornblendă de Băiţa, andezite piroxenice +/-
hornblendă de Dealul Crucii-Hosodor, andezite cu piroxeni şi hornblendă sticloase de V. Corbului),
sau piroclastite ale acestor tipuri de roci eruptive, ce reprezintă sectoare de stabilitate în ariile mai
largi de instabilitate morfodinamică.
Calitatea superioară a rocilor din această zonă a dus la apariţia mai multor cariere de
exploatare a pietrei, precum şi la dezvoltarea meşteşugului prelucrării pietrei şi utilizării acesteia în
construcţii diverse și pavaje.

2.2.3 Hidrologie

Apele de suprafaţă. Reţeaua hidrografică din arealul sitului este tributară râului Săsar, cei
mai importanţi afluenţi sunt: Vicleanul Mare, valea Amadiei, valea Sf. Ioan, valea Usturoi, Valea
Roşie şi Valea Borcutului. Harta retelei hidrografice este prezentata în Anexa nr. 5. În partea estică a
sitului se află lacul Bodi Ferneziu, lac amenajat pentru necesarul de apă industrială, în prezent loc de
agrement, în special în sezonul estival.

12 /58
 Apele subterane. Se împart în două categorii mari: ape descendente şi ape ascendente.
Apele descendente – se localizează în primele strate ale depozitelor acoperitoare ale reliefului şi au un
schimb intens de resurse de apă cu atmosfera şi hidrosfera. În cadrul acestora se individualizează
apele freatice din primul orizont acvifer cu resurse permanente şi apele suprafreatice, acumulate
temporar în zona de aeraţie aflată deasupra nivelului freatic.
Apele ascendente – sunt ape localizate în orizonturi permeabile de adâncime, ecranate de orizonturi
impermeabile. Pe teritoriul municipiului Baia Mare s-au făcut unele tentative de investigare a acestor
ape subterane de adâncime. Forajul din curtea Flotaţiei Săsar nu a găsit astfel de ape până la
adâncimea de 300 m. Forajul 4766 executat în Valea Borcutului, în capătul nordic al terenului de
fotbal, vizavi de izvorul mineral, a interceptat nivele permeabile acvifere în depozitele pannoniene,
localizate în intervalele 214-297 m (debit de 0,49 l/s) şi 382-584 m (debit 0,5 l/s).

2.2.4 Clima

Regimul termic. Temperatura aerului prezintă o serie de particularităţi în funcţie de

coordonatele geografice ale arealului urban Baia Mare şi a zonei limitrofe, fluxul radiativ, circulaţia
dominantă a aerului sau a condiţiile fizico-geografice locale cum sunt altitudinea, prezenţa şi
reprezentativitatea reţelei hidrografice, solurile, vegetaţia, activitatea antropică, prezenţa şi stadiul de
funcţionare a unor obiective industriale, înălţimea şi densitatea clădirilor, expansiunea urbană din
ultimele decenii. Prin influenţa exercitată asupra tuturor elementelor meteorologice, temperatura
aerului constituie un element meteorologic de prim ordin în caracterizarea climatică a arealului de
studiu, înregistrând un grad mare de variabilitate atât la scară spaţială, cât şi temporală.
Climatul districtual se prezintă în baza datelor climatologice pentru perioada 1871 – 1969
ale Staţiei Meteorologice Baia Mare (Clima RPR, vol.II, 1961), care din 1956 funcţionează pe limita
superioară a populaţiei de castani de la Baia Mare (194 m altitudine, 47o40’ latitudine nordică şi
23o35’ longitudine estică Gr.).
Provincia climatică cu climat maritim de coasta cu veri calde, fara sezon uscat - C.f.b.x., în
care se plasează, conform clasificarii climatice a lui W. Köppen, staţiunea meteorologică Baia Mare,
se caracterizează printr-o climă temperată, cu următoarele particularităţi: 995 mm precipitaţii medii
anuale; maximul de precipitaţii în luna iunie şi minimul în luna februarie – fig. 3; 408 mm
evaporabilitate medie anuală; - 2,4o C temperatură medie a lunii ianuarie, care este cea mai rece lună
din an; +19,9o C temperatura medie a celei mai calde luni din an, iulie; 6 luni din an, din luna a IV-a
până în luna a-IX-a, cu temperaturi medii peste 10o C şi 49,7 indice de ariditate anual. Cu toate
acestea valorile sunt relativ ridicate faţă de mediile anuale ale regiunilor similare altitudinal şi
latitudinal, exterioare arcului carpatic.
Temperaturile medii lunare. Variaţia mediilor lunare înregistrate în cursul anilor analizaţi,
reprezentată pe clase de valori indică dominarea absolută a temperaturilor mai mici de 4.5ºC numai în
ianuarie şi decembrie şi a celor mai mari de 11.1ºC în intervalul iunie-august.
Se remarcă omogenitatea valorilor termice cuprinse între 11.1 şi 17.5 ºC în lunile mai şi
septembrie şi scorul strâns a celor cuprinse între 4.6 şi 11.0 ºC în aprilie şi octombrie când într-o
proporţie scăzută se înregistrează şi temperaturi medii cuprinse între 11.1 şi 17.5 ºC. Toate acestea
indică prezenţa dominantă a climatului moderat termic cu o slabă reprezentare a celor mai mici valori
medii decât -2.0ºC şi mai mari decât 17.5 ºC.

13 /58
 Amplitudinea termică reprezintă diferenţa dintre cele mai mari şi cele mai mici valori ale
parametrului climatic analizat, indicând gradul de continentalism al unei regiuni. Aceasta este
determinată de circulaţia maselor de aer, altitudine și orientarea versanţilor.
În arealul limitrof Băii Mari, amplitudinea termică medie anuală este de 21.4ºC, indicând un
climat temperat continental moderat, rezultat al predominării circulaţiei vestice, influenţată de
adăpostul catenei muntoase a Carpaţilor Orientali în nord şi est, precum şi de larga deschidere spre
vest şi sud a ariei depresionare (Podişul Transilvaniei şi Dealurile şi Câmpia Crişanei). Amplitudinea
maximă absolută a singularităţilor termice se ridică la aproximativ 70ºC, ecartul de variabilitate fiind
condiţionat şi de lungimea şirului de date meteorologice luat în calcul.
Frecvenţa zilelor cu diferite temperaturi caracteristice. Pragurile termice prin care
temperaturile zilnice ale aerului oscilează în jurul unor valori convenţionale subliniază caracteristicile
climatice ale arealului. Zilele caracteristice semestrului rece al anului sunt considerate:
 Nopţile geroase (temperatura minimă ≤-10ºC) care apar în intervalul noiembrie-martie, cu o
frecvenţă maximă în ianuarie, lună în care se observă şi cele mai scăzute temperaturi medii din
cursul anului. În regim multianual frecvenţa acestora este de 13.0 cazuri/an;
 Zilele cu îngheţ (temperatura minimă ≤ 0ºC) se remarcă din septembrie până în aprilie, detaşându-
se acelaşi maxim lunar în ianuarie. În intervalul amintit, anual se înregistrează cca. 100 zile/an;
 Zilele de iarnă (temperatura maximă ≤ 0ºC) se semnalează din octombrie până în martie,
întrunind o frecvenţă medie anuală de 31.6 zile.
În semestrul cald al anului, se remarcă :
 Zilele de vară (temperatura maximă ≥ 25 ºC) cu o frecvenţă anuală de 69.6 cazuri/an, cel mai bine
reprezentate în lunile iunie-august;
 Zilele tropicale (temperatura maximă ≥ 30 ºC) sunt puţine, atingând anual o frecvenţă de numai
14.5 cazuri/an;
 Nopţile tropicale (temperatura minimă ≥ 20 ºC) au cea mai mică frecvenţă dintre zilele
caracteristice anotimpului cald, de numai 0.1-0.6 cazuri/an.
Tendinţa regimului termic în arealul urban Baia Mare şi regiunea limitrofă. Pentru teritoriul
Municipiul Baia Mare şi al arealului limitrof (reprezentate de staţia meteorologică Baia Mare)
tendinţa de evoluţie a temperaturii aerului, calculată pe baza datelor seculare înregistrate în intervalul
1901-2000, evidenţiază o creştere nesemnificativă. Astfel că, temperatura medie seculară este foarte
apropiată de cea calculată pentru perioada analizată (1971-2007), diferenţa fiind doar de 0.2 ºC. Cea
mai mare valoare medie anuală este identică pentru cele două perioade, iar cea mai mică prezintă o
uşoară creştere (de la 7.9 la 8.4 ºC), reducându-se astfel valoarea amplitudinii cu 0.5 ºC.
Având în vedere, că biocenozele cu castan se întind de la Staţia Meteorologică Dura, situată la
194 m altitudine, pe o pantă de 10o, cu expoziţie sudică, până la 770 m altitudine, ocupând spre nord
staţiuni şi cu pante mai mari şi cu expoziţii nordice, prin aplicarea corecţiilor la temperaturile medii
anuale se constată că ele nu se menţin în limitele climatului maritim de coasta cu veri calde, fara
sezon uscat - C.f.b.x., ridicându-se până în zona de interferenţă a acestuia cu climatul boreal din
subprovincia climatului continental umed cu veri calde, ierni severe si umede, fara sezon uscat -
D.f.b.k. Astfel, la staţia pluviometrică Firiza, situată la 389 m altitudine, cantitatea media anuală a
precipitaţiilor se ridică deja la 1171 mm, din care 549 mm în sezonul de vegetaţie.
După raionarea climatică din „Monografia geografică a R.S. România” ecosistemele cu castan
din nord-vestul ţării se găsesc în sectorul de climă continental moderată, ţinutul piemonturilor vestice,
districtul de pădure, subdistrictul nordic – I.B.p.l., cu următoarele particularităţi locale: 30 mm

14 /58
precipitaţii minime în lunile mai şi iunie – fig. 2; 154 zile pe an cu precipitaţii mai mari de 0,1 mm şi
67,2 zile pe an cu sol acoperit de zăpadă.
În baza climogramei Peguy, climatul districtual (Chiriţă, 1967) al staţiunilor de castan, de pe
piemonturile colinare ale Băii Mari se caracterizează prin: trei luni reci şi umede; patru luni
temperate; o lună caldă şi umedă şi câte două luni intermediare între temperate şi reci-umede,
respectiv cald-umede.
Particularitatea climatului în care se dezvoltă populaţia de castani de la Baia Mare este
reflectată mai sintetic de indicele C.V.P., care exprimând corelaţia dintre vegetaţia forestieră şi climă,
are valoarea 313, cea mai ridicată dintre valorile indicilor calculaţi până în prezent la noi în ţară
(Stănescu şi Bereziuc, 1962).
Aspecte topoclimatice. Caracterul de specie a regiunilor accidentate (Mathieu, 1987) şi a
piemonturilor adăpostite, relevant la castan în Munţii Pirinei, Masivul Central, Vosgi, Alpi, Apenini,
Dinarici şi Ilirici (Fekete, Blattny, 1913), devine şi mai pregnant spre limita nordică a arealului său
natural. Aici, cuantumul de căldură, necesar pentru dezvoltarea castanului, poate fi asigurat numai în
anumite condiţii de relief şi expoziţie, care să atenueze asprimea climatului, puterea vântului,
frecvenţa şi intensitatea gerurilor şi îngheţurilor.
Astfel, în ţara noastră, localizarea acestei specii este considerată ca rezultatul unor „accidente
climaterice”, date de orientarea reliefului (Tufescu, 1935).
Clima piemonturilor colinare ale Băii Mari, ca şi a întregii borduri sud-vestice a Munţilor
Gutâi, fiind sub directa influenţă a maselor de aer de origine atlantică, este o climă mai dulce decât
cea a versantului nord-estic. Iarna este blândă datorită adăpostului pe care îl oferă cele două culmi ale
munceilor, lanţul vulcanic al Gutâiului şi complexitatea Carpaţilor Păduroşi, care feresc populaţia de
castan de vânturi puternice şi de influenţele continentale din nord şi est, iar vara este călduroasă,
datorită expoziţiei generale sud-vestice a faţadei muntoase.
Aici, timpul calm atinge valoarea medie anuală de 54%, iar vânturile, care din toamnă până în
primăvară bat predominant din sud şi vara din vest, au o tărie medie de 0,7-1,6 grade Beaufort.
Numărul mijlociu al zilelor dintr-un an, cu vânt de gradul 6 Beaufort, care poate rupe ramurile
groase şi trunchiurile scorburoase, variază între 0,1 şi 0,8.
Umiditatea atmosferică înregistrată la Staţia Meteorologică Baia Mare, deşi reflectă acţiunea
conservatoare de umiditate a depresiunii, luată în mare, este reprezentativă numai pentru staţiunile cu
Festuca heterophylla. În marea majoritate a căstănişurilor amplasate în microstaţiunile de pe treimea
mijlocie a versanţilor cu expoziţie nordică, pe pante concave, schimbări de pante şi contrapante, pe
şei, vâlcele şi văiugi, umiditatea atmosferică este mai ridicată, aşa cum arată şi flora. Efectul
protector al formelor de teren, se manifestă însă mai ales prin diminuarea temperaturilor extreme.

Efectele factorilor climatici. În anul 2007 doi factori climatici au avut efecte negative asupra
căstănişurilor din Baia Mare:
a) Căldurile excesive din lunile iunie-august, care au intensificat transpiraţia, mai ales pe
expoziţiile sudice, unde Castanea sativa forma prolifera se remarcă prin adaptarea la
insolaţie, atât prin pilozitatea frunzei, cât şi prin îndoirea acesteia sub formă de bărcuţe, în
momentele de insolaţie maximă;
b) Îngheţul târziu din 2-3 mai, care a vătămat lujerii terminali şi vârfurile frunzelor în
căstănişul de la Băiţa din Ocolul Silvic Tăuţii Măgherăuş.

15 /58
2.2.5 Soluri

Substratul litologic. Rocile vulcanice cu structură porfirică şi textură masivă, care alcătuiesc
substratul litologic al Piemonturilor Băii Mari, au în compoziţia lor minerale bogate în potasiu, cu
feldspaţi potasici, muscovitul şi biotitul şi conţin 0,52 – 5,85% K2O.
Prezenţa rocilor ultrapotasice la Baia Mare este explicată de Borcoş et al., (1973) printr-o
îmbogăţire secundară în acest element datorită transformărilor hidrotermale (adularizare).
Depozitele pe seama cărora au evoluat solurile ecosistemelor cu castan din nord-vestul ţării
sunt formate din produsele de dezagregare – alterare a andezitelor. Acestea se prezintă sub forma
unor bolovănişuri înglobate într-un material fin lutos şi argilos, produs al alterării.
Scheletul prezent în sol este înaintat alterat, sfărâmicios. La baza profilului de sol apare un
strat de fragmente de rocă puternic alterată cu un material fin luto-argilos policrom, verzui, albicios,
ruginiu. Cantităţile de material fin sunt mai mari pe suprafeţele plane şi slab înclinate şi mai mici pe
versanţii înclinaţi, unde au fost spălate de ape.
De asemenea, depozitele aluviale şi eluvio-deluviale, formate în urma eroziunii şi aportului de
material fin din zona înaltă, muntoasă, au peste 1 m grosime pe suprafeţele plane şi slab înclinate şi
sub 1 m pe versanţi.
Solul. După clasificarea morfogenetică a solurilor României (Chiriţă et al., 1969), majoritatea
solurilor din staţiunile de castan de pe piemonturile colinare ale Băii Mari fac parte din clasa solurilor
cambice, eu-până la oligobazice, cu mull, mull acid sau moder, cu orizont B de alterare, cu crome şi
valori peste 3,5.
În cadrul acestei clase, cele mai productive căstănişuri vegetează pe solurile cambice cu
orizont Bv eu-mezobazic.
Datele analitice, indicii de troficitate globală, potenţială şi efectivă şi indicaţiile păturii iebacee
şi a vegetaţiei lemnoase spontane, permit următoarea caracterizare fizico-chimică şi ecologică a
solurilor.
Solurile brun-gălbui acide se caracterizează prin nuanţele brun-gălbui ale orizonturilor solului
mineral, datorită hidroxizilor de fier, mai hidrataţi decât în alte regiuni ale ţării şi prin procesele de
humificare şi de mineralizare a substanţelor organice mai intense (Ah= 8-10 cm), ceea ce asigură un
conţinut bogat sau moderat bogat în humus de tip mull - moder.
La aceste soluri, în comparaţie cu solurile brun închis acide montane, valorile lui T pentru
componenta organică sunt mai mari, iar raportul C:N în orizontul Ah, este mai mic.
Deşi rezervele de substanţe nutritive totale şi accesibile ale acestor soluri sunt submijlocii,
castanul realizează pe ele producţii mari de masă lemnoasă, aşa cum s-a constatat în făgeto-
căstănişurile de la Valea Roşie şi Tăuţi de Sus şi în goruneto – căstănişurile de pe Dealul Bulat.
Acolo unde fertilitatea naturală a acestor soluri este diminuată de procentul ridicat de schelet,
cum este pe valea Cerbului sau prin eroziune de suprafaţă şi poluare cu SO2, cum se constată pe
Valea Amadea şi Valea Vicleană căstănişurile sunt de productivitate mijlocie spre inferioară.
Specifice pentru depresiunea Baia Mare, ca urmare a precipitaţiilor bogate, îndeosebi în
sezonul de vegetaţie, sunt şi solurile podzolice gălbui argiloiluviale.
Ele sunt înaintat sărăcite în baze de schimb, V=12,63-18,71% şi alte elemente nutritive
minerale, sunt foarte puternic acide şi au un humus de tip moder.
În cazul solurilor podzolice gălbui argiloiluviale pseudogleizate, localizate pe cumpene de ape
ori terenuri plane cu suprafeţe restrânse la Prăpadea şi Piatra Virgină sau la Dumbrava – Ferneziu,

16 /58
troficitatea lor efectivă este diminuată nu numai prin înrăutăţirea proceselor fizice, chimice şi
biologice din sol, datorită argilozităţii şi compactităţii orizontului Bt şi prin reducerea volumului
fiziologic util, cauzat de schelet, ci şi din cauza excesului periodic de umiditate, în şi deasupra
orizontului Bt.
Căstănişurile care vegetează pe aceste soluri sunt de productivitate inferioară.
În urma răririi puternice a căstănişurilor şi a invaziei ericaceelor în pătura vie, solurile
podzolice gălbui argiloiluviale evoluează în direcţia solurilor cu humus brut.

2.3. Mediul biotic

2.3.1 Ecosisteme

Din punct de vedere al vegetaţiei şi ecosistemelor, situl Natura 2000 ROSCI003 Arboretele de
castan comesitibil de la Baia Mare este situat în etajul nemoral de vegetaţie, zona pădurilor de
foioase. Fitoclimatic, pădurile sunt situate în întregime în etajul deluros de gorunete, fagete şi
goruneto-fagete.
Corespunzător condiţiilor climatice, staţionale şi de vegetaţie, pe terenurile fondului forestier
s-au identificat un număr de 11 staţiuni forestiere şi 16 tipuri de pădure, asa cum sunt prezentate in
tabelul 1.
Dintre staţiuni, cele mai reprezentative sunt:
a) 5.2.4.2.-Deluros de fagete Bm, brun edafic mijlociu cu Asperula-Asarum- 28% ;
b) 5.1.3.2.-Deluros de gorunete Bm, podzolit edafic mijlociu cu graminee mezoxerofite +/-
Luzula - 23%;
c) 5.2.3.2.-Deluros de fagete Bm, podzolit edafic mijlociu cu Festuca - 22%.
Dintre staţiunile identificate, 19% din sunt de bonitate superioară, 75% sunt de bonitate mijlocie,
iar restul de 6% sunt de bonitate inferioară.
Tipurile de pădure cele mai răspândite sunt:
a) 421.4 – Făget de deal cu floră de mull (m) – 20%;
b) 523.1 – Goruneto-faget cu Festuca drymeia (m)– 19%;
c) 428.1 – Făget de deal cu Festuca drymeia (m) – 17%.
Din punct de vedere pedologic, teritoriul luat în studiu este reprezentat de clasa argiluvisoluri
(47%), cambisoluri (52%) şi soluri neevoluate (aproximativ 1%). Cele mai răspândite tipuri de soluri
sunt: brun eumezobazic (tipic) – 52%; brun luvic (tipic) – 29%;
În ceea ce priveşte zonarea funcţională, fondul forestier al zonei operaţionale este încadrat în
grupa I funcţională. Categoriile funcţionale atribuite arboretelor acestui teritoriu sunt:
a) 1.2A – Pădurile situate pe stâncarii, pe grohotişuri, pe terenuri cu eroziune în adâncime, pe
terenuri cu înclinare mai mare de 35 grade (T.II) – 89% ;
b) 1.2H – Păduri situate pe terenuri alunecătoare (T.II) – 11%;
c) 1.3H – Păduri situate în zone cu atmosferă puternic şi mediu poluată (T.II) –18%;
d) 1.3I – Păduri situate în zone cu atmosferă slab poluată (T.III) –82%.
Se observă structura anormală a fondului forestier pe clase de vârstă cu deficit mare de
arborete din clasele I, V şi VI de vârstă şi excedent de arborete cu vârstă înaintată.
Pe clase de producţie arboretele sunt:
17% - clase de producţie superioare (II)

17 /58
 67% - clasa mijlocie de producţie (III)
16% - clase inferioare de producţie (IV şi V).

2.3.2 Habitate

2.3.2.1 Habitate Natura 2000

Inventarierea şi descrierea habitatelor a fost realizată prin compararea informaţiilor culese din
teren şi din amenajamentele silvice, cu literatura tehnică de specialitate:
a) Directiva Habitate 92/43/EEC;
b) Manualul de Interpretare a Habitatelor din Uniunea Europeană (versiunea EUR 27);
c) Sistemul românesc de clasificare a habitatelor naturale la nivel naţional (Doniţă ş.a.,
2005);
d) Tipurile de staţiuni din România (Chiriţă ş.a. 1977, Dănescu ş.a. 2010);
e) Tipurile de păduri din România (Paşcovschi şi Leandru 1958; Purcelean şi Paşcovschi
1968);
f) Tipologia română a căstănişurilor în comparaţie cu tipologia internaţională a acestor
habitate (Huber 1927, Piccioli 1922, Lüdi 1941, Jávorka 1969, Majer 1962, Soó 1940,
1951, 1960, Csapody 1969, Talos 1960, Horvat 1938, 1976, Prilipko 1961, Borza şi
Boşcaiu 1965, Purcealean şi Paşcovschi 1968, Bolea 1975, 1987).
Pentru analiza şi caracterizarea habitatelor inventariate au fost luaţi în calcul parametrii
abiotici şi biotici determinanţi.
Releveele fitosociologice au fost culese pe trasee diverse, care au străbătut toate zonele
caracteristice ROSCI003, respectiv ale Rezervaţiei de castan. Informaţiile desprinse din aceste
relevee au fost utilizate, împreună cu celelalte date despre climă, sol şi vegetaţia forestieră, pentru
verificarea tipurilor de staţiune şi pădure descrise în amenajamente şi respectiv identificarea tipurilor
de habitate, descrise mai jos.
În strânsă corespondenţă cu condiţiile de biotop (tipurile de staţiune) au fost identificate
tipurile de pădure. Cele mai răspândite tipuri de pădure în ROSCI003 sunt: 421.4: Făget de deal cu
floră de mull (m), 523.1: Goruneto-făget cu Festuca drymeia (m) şi 428.1: Făget de deal cu Festuca
drymeia (m).
Silvicultura practicată în trecut a fost bazată pe promovarea arboretelor naturale, astfel încât în
cadrul sitului ROSCI003 acestea ocupă cca 90% din suprafaţă.

Tab.1. Tipurile de pădure

Tip de Tip de
Nr. Cod Tip de pădure
staţiune habitat
1 5.1.3.1. 515.1 Gorunet cu Luzula (i) 9260
2 524.1 Goruneto-făget cu Luzula luzuloides (i)
3 5.1.3.2. 513.1 Gorunet de coastă cu graminee şi Luzula luzuloides (m) 9260
4 5.1.3.2. 523.1 Goruneto-făget cu Festuca drymeia (m) 9260
5.2.3.2. 9260
5 5.1.4.2. 512.1 Gorunet cu Carex pilosa (m) 9170

18 /58
 Şleau de deal cu gorun şi fag de productivitate mijlocie
6 5.1.5.2. 531.4 9260
(m)
7 5.1.5.3. 521.1 Goruneto-făget cu floră de mull (s) 9170
8 5.2.3.2. 428.1 Făget de deal cu Festuca drymeia (m) 9260
9 5.2.4.1. 424.1 Făget de dealuri cu floră acidofilă (i) 9260
10 5.2.4.2. 421.2 Făget de deal pe soluri schelete cu floră de mull (m) 9130
11 421.4 Făget de deal cu floră de mull (m) 9260
12 431.2 Făgeto-cărpinet cu floră de mull (m) 9130
13 5.2.4.3. 421.1 Făget de deal cu floră de mull (s) 9130
14 431.1 Făgeto-cărpinet cu floră de mull (s) 9130
Anin negru pur de productivitate superioară din regiunea
15 5.2.5.3. 972.2
de dealuri (s)
16 5.2.5.5. 421.2 Făget de deal pe soluri schelete cu floră de mull (m) 9130

Din analiza releveelor fito-sociologice şi a celorlalte date caracteristice ale biotopului, tipurile
de habitate au fost stabilite pentru fiecare unitate amenajistica.
Distribuţia vegetaţiei pe bordura sud-vestică a Munţilor Gutâi şi compoziţia biocenozelor
forestiere de pe piemonturile ce delimitează nordul Depresiunii Baia Mare, prezintă următoarele
particularităţi:
a). Subetajul făgetelor din etajul nemoral se ridică altitudinal până la 1043 – 1443 m, pe
vârfurile conurilor vulcanice Igniş şi Gutâi, acoperite cu pajişti de Festuca ovina, Nardus stricta,
Vaccinium myrtillus şi Juniperus communis ssp. nana.
b). Fâşia zonală a făgeto-gorunetelor se întinde de la 250 la 800 m altitudine, gorunul
întâlnindu-se pe versantul sudic al Ignişului până la 950 m altitudine, în pâlcuri insulare şi până la
1000 m sub formă de exemplare insulare.
c). Fitocenozele cu castan cuprind 35 specii de plante subtermofile şi termofile, iar proporţia
speciilor mediteraneene, submediteraneene, pontice, balcanice, caucaziene, anatolice se ridică la
15,1%.
d). În spectrul biologic ale acestor fitocenoze predomină hemicriptofitele (67%) care sunt în
procent mai mare decât în Italia, Balcani şi Elveţia dar mai mic decât în Ungaria. Procentul
criptofitelor este mai mare decât în Ungaria, Elveţia, Balcani şi Italia, cel al fanerofitelor este mai mic
decât în Italia, iar cel al terofitelor este mai mare decât în Elveţia, Balcani şi Ungaria, dar mai mic
decât în Italia.
e). În compoziţia fitocenozelor cu castan sunt numeroase specii coborâte din etajul boreal, ori
subetajul făgetelor, ca de exemplu: Aruncus dioicus, Vaccinium vitis-idaea, Doronicum austriacum,
Astrantia major, Daphne mezereum, Oxalis acetosella şi altele. Localizate în anumite microstaţiuni,
apar frecvent speciile indicatoare de umiditate atmosferică ridicată, cum sunt: Sambucus racemosa,
Cytisus scoparius, Rubus hirtus, Athyrium filix-femina, Dryopteris disjuncta şi Actaea spicata.
Lichenii sunt foarte rari sau lipsesc cu desăvârşire datorită sensibilităţii ridicate a acestora la poluarea
atmosferică. .
f). În biocenozele cu castan se poate întâlni o insectă termofilă, solară: Mantis religiosa L.
g). Procesele de humificare şi cele de mineralizare a substanţelor organice se desfăşoară mai
rapid, ca urmare a unei activităţi mai intense a microorganismelor din sol, ceea ce este pus în evidenţă
de frecvenţa mare a solurilor brun-gălbui acide, biologic mai active decât celelalte soluri brune acide.
19 /58
 Toate aceste particularităţi relevă caracterul relativ termofil şi mezofil spre pluviofil al
biocenozelor forestiere cu castan, care se află însă sub influenţa nefastă a poluării.
Numărul speciilor de plante care participă la alcătuirea biocenozelor cu castan variază de la 28
în făgeto-căsătnişurile cu floră de mull la 48 în goruneto-căstănişurile cu ericacee la 65 în
căstănişurile cu floră de mull, care au un grad de diversitate mai mare. La acestea se pot adăuga din
literatura de specialitate cca. 63 specii de animale, 243 specii de insecte, 222 specii de ciuperci şi un
număr mare de microorganisme.
Dintre aceste specii, castanul apare diseminat în făgete, goruneto-făgete, gorunete şi şleauri de
deal pe 56,6% din suprafaţa totală a fitocenozelor cu castan din nord-vestul ţării, iar ca specie
principală de amestec, ori de bază în făgeto-căstănişuri, goruneto-căstănişuri, goruneto-făgete cu
castan şi şleauri de gorun, fag şi castan pe 38,7%. El formează arborete pure numai pe 4,7% din
suprafaţa totală a fitocenozelor cu castan.
În arborete echiene, el realizează amestecuri intime cu gorunul şi fagul, ridicându-se în
plafonul superior al acestora până la 60 respectiv 50 ani. După această vârstă, castanul rămâne în
plafonul inferior al goruneto-căstănişurilor, ori începe să fie eliminat de fag, menţinându-se numai în
amestecurile grupate.
Căstănişurile au o structură verticală mai complexă decât făgetele şi mai simplă decât
gorunetele. De fapt, complexitatea structurii creşte odată cu vârsta şi depinde în mare măsură de
consistenţa arboretului, care dă nota predominantă şi caracteristică a pădurii ca biosistem (Negulescu,
1974). Având în vedere că din suprafaţa efectivă de 400 hectare, a populaţiei de castan din nord-
vestul ţării 34,5% este formată din castani care au depăşit vârsta de 100 de ani şi că din suprafaţa
totală de 2590,5 ha, a fitocenozelor cu castan: 14,15% au consistenţa plină; 21,61% au consistenţa
0,9; 24% - 0,8; 22,53% - 0,7; 0,9% - 0,6; 3,37% - 0,5; 2,81% - 0,4 şi 1,20% - 0,3, se constată că
majoritatea biocenozelor de castan au o structură destul de complexă.
Astfel în şleaul de deal cu gorun, fag şi castan de productivitate superioară de la Piatra
Virgină, Valea Usturoi, cu structură plurienă şi consistenţă 0,7 se disting următoarele etaje de
vegetaţie:
a) Arboretul alcătuit din: Quercus petraea care se întâlneşte numai în plafonul superior;
Castanea sativa şi Fagus sylvatica ce completaează plafonul I, dar se găsesc şi în plafonul II
şi sunt bine reprezentate şi în etajul seminţişurilor; Tilia cordata şi T. platyphylos care
formează plafonul II, dar se ridică uneori şi în plafonul I; Carpinus betulus şi Acer campestre
care rămân de talie redusă şi au tendinţa de formare a unui etaj distinct.Coronamentul
arboretului se remarcă prin prezenţa plantelor parazite Viscum album şi Loranthus europaeus
nu numai pe gorun ci şi pe castan (Soreanu, 1965), prin abundenţa păsărilor şi rozătoarelor,
atrase de permanenţa fructificaţiei castanului, prin defolieri rare şi puţin intense produse la
gorun şi mai puţin la castan, de Tortrix viridana, Operophtera brumata, Erannis defoliaria,
sau Melolontha melolontha prin frecvenţa insectelor polenizatoare şi a celor dăunătoare
fructelor, cât şi a insectelor entomofage ori parazite sau a păsărilor insectivore. Trunchiurile
arborilor sunt uneori acoperite de Hedera helix, parazitate de Laetiporus sulphureus, ori
găurite de larve de Cerambyx cerdo, iar în scorburile castanilor bătrâni se adăpostesc diferite
specii de păsări şi animale.
b) Subarboretul, reprezentat prin Corylus avellana, Rubus caesius, Rubus hirtus.
c) Seminţişul de fag, castan şi mai puţin de gorun, incluzând şi lăstarii de castan şi tei.

20 /58
 d) Pătura erbacee, care se racordează cu ultimele două etaje prin plante perene ca Aruncus
dioicus sau Festuca gigantea, se apropie de sol prin plante de înălţime mijlocie ca şi Lathyrus
vernus şi se interferează cu pătura moartă prin plante scunde, cum este Asarum europaeum şi
prin rare şi mici petice de Dicranum scoparium ori Polytrichum commune.
În ultimele trei straturi de vegetaţie îşi găsesc adăpost, de asemenea, un număr mare de
insecte, în special arahnide, şi cuibăresc numeroase specii de păsări.
Pătura moartă în care se găsesc şi pupele insectelor Balaninus elephas şi Laspeyresia
splendana, este continuă şi groasă de 2-3 cm şi datorită intensei activităţi a ciupercilor,
nevertebratelor şi microorganismelor se transformă în humus de tip mull.
Structura subterană a biocenozei, se caracterizează prin folosirea intensivă a orizonturilor
superioare ale solului de toate speciile de arbori şi arbuşti, dintre care castanul se remarcă prin
întinderea mare şi ramificaţia puternică a rădăcinilor laterale dar şi prin pătrunderea pivotului său în
orizonturile inferioare şi chiar printre blocurile de andezit bazaltoid.
Castanul apare diseminat în făgete, goruneto-făgete, gorunete şi şleauri de deal pe 56,6% din
suprafaţa totală a fitocenozelor cu castan din nord-vestul ţării, iar ca specie principală de amestec, ori
de bază în făgeto-căstănişuri, goruneto-căstănişuri, goruneto-făgete cu castan şi şleauri de gorun, fag
şi castan pe 38,7%. El formează arborete pure numai pe 4,7% din suprafaţa totală a fitocenozelor cu
castan.
În arborete echiene, el realizează amestecuri intime cu gorunul şi fagul, ridicându-se în
plafonul superior al acestora până la 60 respectiv 50 ani. După această vârstă, castanul rămâne în
plafonul inferior al goruneto-căstănişurilor, ori începe să fie eliminat de fag, menţinându-se numai în
amestecurile grupate.
Căstănişurile au o structură verticală mai complexă decât făgetele şi mai simplă decât
gorunetele. De fapt, complexitatea structurii creşte odată cu vârsta şi depinde în mare măsură de
consistenţa arboretului, care dă nota predominantă şi caracteristică a pădurii ca biosistem (Negulescu,
1974).
Studiul tipologic s-a efectuat în conformitate cu metoda adoptată la „Conferinţa de tipologie
forestieră” din 1955. Pe teren s-au amplasat 30 suprafeţe de probă. În cadrul acestora s-a determinat
diametrul şi înălţimea medie a arboretului, s-a analizat un arbore de probă reprezentativ şi s-a făcut
descrierea detaliată a arboretului, a proceselor biologice şi a staţiunii.
În fiecare suprafaţă de probă s-au efectuat câte 10 relevee floristice de 1x10 m, în care s-au
stabilit: frecvenţa speciilor (F), după scara Al. Borza, abundenţa-dominanţa (A-D), după scara Braun-
Blanquet şi gradul de înţelenire.
Folosind indicii convenţionali pentru valorile relative ale regimului de umiditate al solului din
perioada estivală mijlocie (U) şi pentru cele ale reacţiei solurilor (R) din tabelul de caracterizare
ecologică a florei de pădure (Al. Beldie et al., 1977) s-a făcut o medie ponderată pentru aceste
caracteristici ecologice, în funcţie de frecvenţa şi abundenţa-dominanţa speciilor (exprimate prin
coeficienţi de la 0,1 la 5) şi s-au obţinut o serie de indici ecologici sintetici (N. Doniţă et al., 1977).
Pădurile de castan de pe piemonturile colinare ale Băii Mari s-au diferenţiat în tipuri naturale
de pădure pe baza principalelor criterii de diagnoză stabilite prin normativele tipologice.
Ele s-au diferenţiat în primul rând după compoziţie, distingându-se căstănişurile pure de
făgeto-căstănişuri, de goruneto-căstănişuri, de şleauri de deal cu gorun, fag şi castan.
Căstănişurile pure s-au diferenţiat după productivitate, de la tipurile cu floră de mull, de
productivitate superioară, până la tipurile cu ericacee, de productivitate inferioară.

21 /58
 Diferenţierile după aspectul arborilor şi calitatea produselor s-au evidenţiat mai ales între
Căstănişurile cu Festuca drymeia cu arbori mai bine conformaţi şi Căstănişurile cu Festuca
heterophylla cu castani relativ rău conformaţi.
Regenerarea naturală de castan, nereflectând capacitatea reproductivă potenţială a
căstănişurilor din cauza intervenţiilor antropogene, a fost consemnată la fiecare tip de pădure cu
caracteristicile ei reale şi ipotetice.
Subarboretul şi mai ales pătura ierbacee au avut nu numai o semnificatie indirecta, indicatoare
ci si o semnificaţie tipologică directă în cazul căstănişurilor cu ericacee şi a căstănişurilor cu
Festuca heterophylla, în care îngreunează regenerarea naturală.
La diferenţierea tipurilor de pădure, s-a ţinut seama de troficitatea efectivă a solurilor şi de
corelaţia dintre indicii de troficitate efectivă şi regimul de umiditate predominant estival, sau dintre
conţinutul în humus şi reacţia solului. În cazul căstănişurilor pe soluri schelete cu floră de mull, care
nu s-au mai descris, ocupând suprafeţe prea mici, caracterele edafice au format criteriul principal de
diagnoză.
Din grupa de tipuri numită căstănişuri de dealuri (Castaneta subtermophylla), din formaţia
căstănişuri (Castaneta), iar în sistemul de clasificare zecimală a tipurilor de pădure fundamentale din
România se încadrează în grupa de formaţii „ O- Păduri constituite din diverse specii de foioase”
principalele tipuri naturale de căstănişuri pure identificate sunt:
a) căstăniş cu floră de mull (s);
b) căstăniş cu Festuca drymeia (s-m);
c) căstăniş cu Festuca heterophylla (m);
d) căstăniş cu Luzula albida (m-i);
e) căstăniş cu ericacee (i).
Pădurile de amestec, diversificându-se tipologic în mod similar cu făgetele de deal ori cu
gorunetele, se încadrează în grupa de formaţii „4. Făgete şi tipuri de pădure cu participarea fagului” şi
respectiv în grupa de formaţii „5. Gorunete şi tipuri de pădure cu gorun”. S-au mai identificat
următoarele tipuri de pădure în compoziţia cărora castanul participă ca specie de amestec:
a) făgeto-căstăniş cu floră de mull,
b) făgeto-căstăniş cu Festuca drymeia;
c) goruneto-căstăniş cu Festuca drymeia (m);
d) goruneto-căstăniş cu Festuca heterophylla;
e) goruneto-căstăniş cu Luzula albida;
f) goruneto-căstăniş cu ericacee;
g) goruneto-făget cu castan şi Festuca drymeia;
h) şleau de deal cu gorun, fag şi castan, de productivitate superioară.

Identificarea şi descrierea principalelor trăsături de diagnoză ale tipurilor pădure au fost

efectuate (Bolea 1987) după o schemă modernizată (V. Stănescu 1984), iar sinteza lor pe tipuri de
pădure cuprinde:
a) Căstăniş cu floră de mull - Arborete formate din castan pur, cu exemplare diseminate de
gorun, nuc şi jugastru dintre care ultimele două atestă, împreună cu castanul, caracterul termofil al
ecosistemului. Productivitatea superioară a arboretelor este favorizată de microclimatul mai umed,
determinat de forma de căldare a terenului şi de solul brun eumezobazic, slab luvic afectat uşor de
fenomene de pseodogleizare sub 1 m adâncime, fiind umezit de ape mobile. În tinereţe, castanul

22 /58
realizează creşteri foarte active şi tulpini de calitate bună. Peste de 100 ani, el atinge 34 m înălţime,
dar creşterile mari în diametru sunt însoţite frecvent de apariţia putregaiului ceea ce diminuează
calităţile tehnologice ale lemnului.
Producţia şi calitatea fructelor este mediocră. În subarboret apar rare exemplare de Corylus
avellana, Cornus sanquinea, Daphne mezereum, Rubus hirtus.
În pătura erbacee domină Allium ursinum însoţit frecvent de Aposeris foetida şi Aruncus
dioicus.
Seminţişul este uniform răspândit pe toată suprafaţa având condiţii foarte bune de dezvoltare
pe solul excesiv humifer, cu humus sub formă de mull acid.
Acest tip de pădure are importanţă redusă, datorită suprafeţelor mici pe care le ocupă sub
forma unor nuclee în jurul cărora se întind căstănişurile cu Festuca drymeia şi formele de tranziţie
spre acestea.
b) Căstăniş cu Festuca drymeia - Arboretele cuprind şi alte specii diseminate: fagul, cireşul,
teiul cu frunză mare, teiul de deal, sorbul - Sorbus torminalis, părul pădureţ şi carpenul.
Productivitatea lor este superioară spre mijlocie căci, deşi beneficiază, ca şi în cazul primului tip de
pădure, de topoclimate cu umiditate atmosferică ridicată, cu evapotranspiraţie redusă şi deficit mic de
apă în sezonul de vegetaţie şi de prezenţa unor surse suplimentare de apă, în cuprinsul viroagelor şi
vâlcelelor, ele vegetează pe soluri mezotrofice.
Subarboretul, dispus în plâcuri întrerupte, este reprezentat, pe lângă speciile primului tip, şi de
Viburnum opulus, Cornus mas, Sambucus racemosa, Sambucus nigra şi Rosa canina.
În pătura erbacee, Festuca drymeia este dominantă exclusivă, oglindind particularitatea acestor
staţiuni piemontane de a avea soluri cu regim de umiditate reavăn până la jilav. Gradul de înţelenire a
solului este de 50% care, nefiind continuă, nu împiedică regenerarea.
Pe solurile brune luvice tipice, moderat până la bogate în humus de tip mull seminţişul se
dezvoltă foarte bine, dar este neuniform răspândit.
Acest tip de pădure, care corespunde tipului ”Castanetum festucocum” din Caucaz, este cel mai
răspândit pe piemonturile colinare ale Băii Mari.
c) Căstăniş cu Festuca heterophylla - Arboretul provine în proporţie de 60% din sămânţă şi
40% din lăstari, fiind constituit din castan şi gorun, proporţia celui din urmă menţinându-se însă sub
20%. Diseminat, apar cerul şi teiul alb, care confirmă caracterul termofil al ecosistemului. Structura
arboretului este plurienă. Consistenţa naturală este de 0,7-0,9.
Deşi ocupă staţiuni cu regim termic favorizat de expoziţia general sudică a versanţilor şi cu
soluri brune luvice tipice sau brune acide slab criptospodice mezotrofice, productivitatea arboretelor
rămâne mijlocie, conformaţia tulpinilor este defectuoasă, iar elagajul este şi el relativ mai slab.
Coroanele arborilor fiind însă mai bine dezvoltate, producţia de fructe este mai mare decât la celelalte
tipuri de pădure, greutatea medie a castanelor putând ajunge la 13 gr. pe bucată.
Subarboretul ocupă 0,5 din suprafaţă, apare sub formă de pâlcuri întrerupte şi este constituit
din Corylus avellana şi Cornus sanguinea.
În pătura vie domină Festuca heterophylla, care împreună cu speciile însoţitoare frecvente
Cytisus nigricans şi Genista tictoria, indică înrăutăţirea regimului de umiditate a solului faţă de
primele două tipuri de pădure. Gradul de înţelenire este de 60% şi deşi nu împiedică regenerarea,
poate frâna dezvoltarea seminţişului în primii ani de la instalare.
În prezent are un areal întrerupt, înconjurat de livezi de castan ori de gorunete. În secole trecute
a ocupat suprafeţe mult mai întinse, majoritatea livezilor actuale de castan provenind din

23 /58
transformarea goruneto-căstinişurilor şi a căstănişurilor cu Festuca heterophylla, prin extragerea
gorunului şi rărirea căstănişurilor.
d) Căstaniş cu Luzula albida - Sunt arborete formate din castan pur, de provenienţă mixtă şi
rare exemplare de Sorbus torminalis. Forma arborilor este mediocră, cu trunchiuri sinuoase şi
aplecate, mai ales la exemplarele din lăstari. Arborii în vârstă au o îngroşare puternică a trunchiului la
colet, sub forma unui colac aderent la sol înzestrat cu excrescenţe rezultate în urma tăierii repetate a
lăstarilor. Deşi se întâlnesc în topoclimate asemănătoare primelor două tipuri de pădure,
productivitatea arboretelor este mijlocie spre inferioară, căci solurile brune acide slab criptospodice
pe care se dezvoltă sunt oligomezotrofice. Producţia de castane este mică.
Subarboretul este prezent pe 0,4 din suprafaţă, fiind reprezentat de Rhamnus frangula, Corylus
avellana, Viburnum opulus, Cornus sanguinea, Sambucus racemosa, Rubus caesius, Rubus hirtus,
Aruncus dioicus, iar pe lizieră de Sambucus nigra, Rosa canina şi Cornus mas, acesta din urmă
arătând şi el, împreună cu castanul, caracterul termofil al ecosistemului.
Pătura vie este neuniform răspândită pe toată suprafaţa şi are ca specie caracteristică Luzula
albida.
Regenerarea este îngreunată de înţelenirea produsă de speciile însoţitoare frecvente: Vaccinium
myrtillus, V. vitis idaea, Deschampsia flexuosa, ori speciile însoţitoare facultative: Agrostis
stolonifera, Carex brizoides.
Căstănişurile cu Luzula albida sunt situate în prelungirea sau în jurul căstănişurilor cu ericacee,
deşi sunt la fel de frecvente ca şi acestea, dar spre deosebire de ele ocupă suprafeţe mai întinse.
Asigurând o utilizare superioară a solurilor oligotrofice nestabile, expuse eroziunilor de
suprafaţă şi menţinând în permanenţă solul fixat datorită vigorii sale de lăstărire, acest tip de pădure
trebuie menţinut în viitor.
e) Căstăniş cu ericacee - Sunt arborete pure, cu gorun diseminat. Conformaţia arborilor este
necorespunzătoare, având trunchiuri conice, înfurcite de la bază, cu ramuri foarte groase, coroane
lăbărţate şi elagaj defectuos. Productivitatea arboretelor este inferioară, căci substratul litologic,
format din andezite cuarţifere şi andezite piroxenice, cu hornblendă, imprimă luvisolurilor albice
(podzolice gălbui, argiloiluviale) caracterul semischeletic, până la scheletic, ceea ce reduce volumul
lor fiziologic util şi le face oligotrofice şi chiar distrofice, când orizontul lor superior este erodat.
Subarboretul este format din Sorbus torminalis, Pirus piraster, Crataegus monogyna, Rubus
caesius şi R. hirtus.
În pătura erbacee domină Vaccinium myrtillus şi Calluna vulgaris. Gradul de înţelenire este de
87%.
Instalarea seminţişului este îngreunată de Vaccinium myrtillus, Calluna vulgaris, Nardus
stricta şi Agrostis stolonifera care produc o înţelenire continuă şi mai puţin de Luzula albida,
Calamagrostis arundinacea şi Festuca heterophylla, care produce o înţelenire a solului.
Trăsăturile de diagnoză ale tipurilor de pădure cu castan sunt prezentate în Anexa nr. 6, iar harta
habitatelor Natura 2000 este prezentată în Anexa nr. 7.

Tipuri de habitate Natura 2000

9260 – Vegetaţie forestieră cu Castanea sativa

R 4141 – Păduri daco-balcanice de gorun şi castan cu Genista tinctoria

24 /58
9130 – Păduri de tip Asperulo-Fagetum
R4118 – Păduri dacice de fag şi carpen cu Dentaria bulbifera;

9170 – Păduri de tip Galio-Carpinetum

R 4123 - Păduri dacice de gorun, fag şi carpen cu Carex pilosa

2.3.2.2 Habitate după clasificarea naţională

În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, şi ca un instrument de lucru necesar în

vederea implementării Reţelei Natura 2000 în România, a fost elaborat un sistem care să realizeze
clasificarea unitară doar a habitatelor din România. Pentru clasificarea habitatelor din România
(Doniţă et al. 2005, 2006), autorii au utilizat trei elemente definitorii, şi anume: unitatea
fitocenologică; localizarea în domeniul geografic; speciile de plante dominante şi caracteristice pentru
fiecare tip de habitat. În cadrul acestui sistem descrierea habitatelor s-a realizat doar din prisma
structurii floristice şi a cerinţelor ecologice, în majoritatea cazurilor realizându-se şi corespondenţa cu
celelalte sisteme de clasificare. Tipul de habitat sensu Doniţă et al. (2005, 2006), conceput în sens
mult mai restrâns, a dus la o puternică fragmentare şi multiplicare a tipurilor de habitate, ajungându-
se uneori la corespondenţa unică tip de habitat – asociaţie vegetală.
Dat fiind faptul că niciun sistem de clasificare nu este perfect, pentru descrierea tipurilor de
habitate, am optat şi pentru sistemul de clasificare Natura 2000, cu realizarea corespondenţei în
sistemul propus de Doniţă et al. (2005, 2006)- tabelul 2. Harta tipurilor de habitate după clasificarea
națională este prezentată în Anexa nr. 8.

Tabel nr. 2. Corespondenţa habitatelor Natura 2000 cu habitatele din România

Nr. Cod Natura Denumire habitat Natura 2000 Cod Denumire habitat HR
Crt. 2000 HR
1 9260 Vegetaţie forestieră cu Castanea R 4141 Păduri daco-balcanice de
sativa gorun şi castan cu Genista
tinctoria

2 9170 Stejăriş cu Galio-Carpinetum R 4123 Păduri dacice de gorun, fag

şi carpen cu Carex pilosa
3 9130 Păduri de tip Asperulo-fagetum R4118 Păduri dacice de fag şi
carpen cu Dentaria
bulbifera

2.3.3 Flora de interes conservativ

Pe baza informaţiilor obţinute din amenajamentele silvice, din studiile de specialitate

desfăşurate pe zonă precum şi din alte materiale bibliografice a fost efectuată o recunoaştere generală
a terenului, având drept scop o informare directă privind situaţia reală.

25 /58
 Pentru ca lucrările de teren cum sunt inventarierea şi caracterizarea stării de sănătate a
castanului, identificarea tulpinilor de Cryphonectria parasitica și alte asemenea lucrări, să se
desfăşoare corespunzător, a fost necesară o documentare prealabilă şi o recunoaştere generală a
terenului.
Documentarea a cuprins studii şi lucrări referitoare la arboretele de castan afectate de
Cryphonectria parasitica din lume şi România:
a) proiecte similare implementate anterior (Robin şi Heiniger 2001, Cortesi şi Bisiach 2003,
Diamandis şi Perlerou 2003, Bolea şi Chira 2004-2006, 2007-2009);
b) lucrări ştiinţifice, studii şi cărţi de specialitate privind recosntrucţia căstănişurilor afectate de
C. Parasitica.
Pe baza informaţiilor obţinute din documentaţia consultată a fost efectuată o recunoaştere
generală a terenului, având drept scop o primă informare privind situaţia actuală a căstănişurilor.
Până în prezent, pe baza cercetărilor realizate au fost identificate aprox 235 specii de plante
superioare .

2.3.3.1 Plante inferioare

În situl Natura 2000 ROSCI003 nu au fost identificate până în prezent specii de plante
inferioare de interes conservativ european, după cum sunt acestea prevazute în legislaţia naţională, a
Uniunii Europene şi internaţională.

2.3.3.2 Plante superioare

În situl Natura 2000 ROSCI003 nu au fost identificate până în prezent specii de plante
superioare de interes conservativ european, după cum sunt acestea prevăzute în legislaţia naţională,
Uniunii Europene şi internaţională.
În situl natura 2000 ROSCI003 au fost identificate 235 specii de plante superioare aparţinând
la 64 familii. Cele mai bine reprezentate numeric familii sunt: Asteraceae, Lamiaceae, Rosaceae,
Poaceae şi Fabaceae.
Dintre speciile identificate doar Abies alba este listată pe IUCN Red List cu statutul de Lower
risk – least concern. Nici una dintre speciile de plante superioare identificate ca fiind prezente în sit
nu este prioritară sau de interes conservativ la nivel european. Lista acestora este prezentată în Anexa
nr. 9.

2.3.4 Fauna de interes conservativ

2.3.4.1 Nevertebrate

1.Stenobothrus eurasius Zubovskii 1898

Încadrare sistematică: Ordinul Orthoptera; Subordinul Caelifera; Familia Acrididae
Statut de protecţie IUCN: Vulnerabila
In România a fost semnalată doar din nordul ţării în apropiere de Baia Mare (Kis & Vasiliu,
1970)

26 /58
 Specia este semnalată în România doar în localitatea Baia Mare (MM) şi este inclusă într-un
singur SCI: Arboretele de castan comestibil de la Baia Mare.
Specia Stenobothrus eurasius a fost identificată într-un singur sit analizat. Coordonate
geografice: 47° 41’ 55.8”N; 23° 32’ 56.4”E alt 551m> a fost observat un singur exemplar femelă
adultă.

2.Odontopodisma rubripes (Ramme, 1931)

Încadrare sistematică: Ordinul: Ortoptera; Subordinul: Caelifera; Familia: Acrididae
Statut de protecţie IUCN: Vulnerabilă
Specia Odontopodisma rubripes a fost identificata în doua situri analizate.
1. E2. Coordonate geografice: 47° 40’ 49.2”N; 23° 34’ 49”E alt 378m. Au fost identificaţi 2
masculi adulţi
2. E4. Coordonate geografice: 47° 41’ 00.4”N; 23° 34’ 27”E alt 347m. Au fost identificaţi 2
masculi şi 1 femelă adultă.

3.Callimorpha quadripunctaria (Poda, 1761)

Încadrare sistematică: Ordinul Lepidoptera; Familia Arctiidae
Statut de protecţie IUCN: Specia nu este periclitată, având populaţii bine reprezentate.
Specia Callimorpha quadripunctaria a fost identificată în două locaţii.
1. (10) Coordonate geografice: 47°41'20.58"N; 23°32'50.10"E alt 437m. Au fost
identificate 4 exemplare.
2. (20) Coordonate geografice: 47°40'25.68"N; 23°33'18.43"E alt 358m. Au fost
identificate 5 exemplare.
Harta distribuției speciilor mai sus menționate este prezentată în Anexa nr. 10.

2.3.4.2 Amfibieni

În situl Natura 2000 ROSCI0003 nu au avut loc studii asupra faunei de amfibieni. Formularul
standard al sitului Natura 2000 ROSCI0003 include specia de interes conservativ Bombina variegata
– buhai de baltă cu burta galbenă, izvoraș.
Încadrare sistematică : Clasa Amphibia, Ordinul Anura, Familia Bombinatoridae
Statut de protectie IUCN : aproape amenințată -Least Concern. A fost desemnata cu acest statut având
în vedere distribuția largă a cestei specii, toleranța ridicată la o gamă largă de habitate, număr mare de
indivizi și populații și de asemenea, faptul că declinul ei este foarte scăzut pentru a putea fi ăncadrată
la altă categorie de amenințare.
Specia este este protejată prin: Legea 13/1993, Convenţia de la Berna II, Directiva habitate II,
IV, Directiva Europeană 92/43/EEC, Natura 2000 Legea 462/2001
Principalii factori de amanintare ai acestei specii sunt fragmentarea arealului și distrugerea
habitatelor prin desecarea zonelor umede si/sau poluare.

2.4. Informaţii socio-economice, impacturi şi ameninţări

2.4.1. Informaţii socio-economice şi culturale

27 /58
2.4.1.1. Comunităţile locale şi factorii interesaţi

Comunităţile locale
Unităţile administrativ-teritoriale care au în raza teritorială aria naturală protejată sunt:
municipiul Baia Mare şi oraşele Baia Sprie şi Tăuţii Măgherăuş.
Populaţia acestora este de 162.668 locuitori în anul 2010, ceea ce reprezentă 31,83% din totalul
populaţiei judeţului Maramureş şi cca 54% din populaţia urbană a judeţului.
Conform datelor furnizate de către INS populaţia municipiului Baia Mare a scăzut cu 7,96% în
anul 2010 faţă de anul 2000, iar pentru oraşele Tăuţii Măgherăuş şi Baia Sprie este înregistrată o
creştere a populaţiei în 2010 faţă de 2000 cu 17,4% şi respectiv 4,5%. La nivelul celor trei localităţi
analizate, per total s-a înregistrat o scădere a populaţiei cu 5,9% în 2010 faţă de anul 2000.
Analizând evoluţia populaţiei stabile şi a solicitărilor de stabilire a domiciliului în localitate se
observă că deşi populaţia a scăzut în 2010 cu 5,9% faţă de anul 2000, stabilirile de domiciliu pentru
aceeaşi perioadă au crescut cu 117%.
Analizând situaţia la nivel urban per total pentru toate cele trei localităţi se constată că soldul
migraţiei interne este negativ.
La nivelul zonei analizate în 2010 existau 61728 locuinte. Dintre acestea:
a) În Baia Mare 53446 locuinţe, dintre care 1283 în proprietate majoritară de stat şi 52163 în
proprietate majoritar privată. Suprafaţa totală locuibilă era de 2043227 mp repartizată astfel:
32872 mp în proprietate majoritară de stat şi 2010355 mp în proprietate majoritar privată.
b) În Tăuţii Măgherăuş 2749 locuinţe dintre care 30 în proprietate majoritară de stat şi 2719
locuinţe în proprietate majoritar privată. Suprafaţa totală locuibilă era de 121358 mp
c) În Baia Sprie 5803 locuinţe, suprafaţa totală locuibilă de 229429 mp
În zona analizată sunt înregistraţi un număr total de 13.014 agenţi economici. Cei mai mulţi
dintre aceştia au ca şi obiect de activitate principal in procent de 65.58% comerţul, următoarele
domenii fiind industria 16,97%, serviciile 13,92% şi agricultura 3,53%. Din numărul total, 91,41%
sunt în Baia Mare, 6,03% în Baia Sprie şi 2,56% în Tăuţii Măgherăuş. Din punct de vedere al
structurii, ponderea cea mai mare o au micro-firmele, acestea reprezentând 72,91% din totalul
firmelor înregistrate. Dacă urmărim cifra de afaceri, observăm că industria deţine primul loc cu un
total de 2.482.137.718 lei, urmată de comerţ, agricultură şi servicii.
Factorii interesţi
Primul şi cel mai activ factor interesat, în calitate de administrator al suprafeţelor forestiere
deţinute de municipiul Baia Mare şi de custode al sitului de importanţă comunitară „Arboretele de
castan comestibil de la Baia Mare” şi a ariei naturale protejate de interes naţional „Arboretul de
castan comestibil de la Baia Mare” este Ocolul Silvic Municipal Baia Mare.
Următorul factor interesat este Primăria Municipiului Baia Mare, în calitate de proprietar al unei
suprafeţe de aproximativ 1.641 ha.
Alţi factori interesaţi sunt:
a) Regia Naţională a Pădurilor Romsilva prin Direcţia Silvică Maramureş, şi cele trei Ocoale
Silvice de pe raza ariei protejate: Tăuţii Magherăuş, Firiza şi Baia Sprie
b) Agenţia pentru Protecţia Mediului Maramureş;
c) Proprietari privaţi ce deţin suprafeţe în aria protejată;
d) Operatorii de turism;
e) Agenţii economici interesaţi de prelucrarea castanului;

28 /58
 În cadrul activităţilor de definitivare a Planului de management al ariilor naturale protajate printr-
un proces participativ, cât şi în scopul reconstrucţiei ecologice şi a menţinerii stării favorabile de
conservare a habitatului şi a speciilor de interes comunitar, au avut loc sedinţe de consulate a
factorilor interesaţi care au fost invitaţi să participe activ în procesul decizional pentru stabilirea celor
mai bune măsuri privind dezvoltarea durabilă a zonei.
Lista completă a factorilor interesaţi este prezentată în Anexa nr.11 împreună cu analiza
acestora, iar lista persoanelor implicate în elaborarea Planului de management este prezentată în
Anexa nr. 12.

2.4.1.2. Utilizarea terenurilor

Situl Natura 2000 ROSCI0003 ”Arboretele de castan comestibil de la Baia Mare” conform
formularului standard Natura 2000 are o suprafaţa de 2.087 ha. 437 ha fac parte din rezervaţia
naturală şi nu sunt incluse în sit. Suprafețele din Situl Natura 2000 ROSCI0003 pe proprietari și
folosințe este prezentată în tabelul nr. 3

Tab. 3. Suprafaţa pe proprietari şi folosinţe:

Suprafaţă
Categorie Proprietar Domeniu Localitate Folosinţă
(ha)
pădure 364
de stat drumuri 3.9
curţi-construcţii 1.4
pădure 1317.1
teren pt. hrana
1.2
Baia Mare vânatului
Fond
persoane teren neproductiv 11.1
forestier
juridice litigii 6.6
privat
Chechiş 89
Satu Nou de Jos 24.9
Ocoliş 18.2
persoane
136.6
fizice
păşuni împădurite 91.4
Paşuni şi păsunea
10.3
enclave Pleştioara
enclave 11.3

Suprafaţa Rezervaţiei Naturale 2.581. „Arboretul de castan comestibil de la Baia Mare" este de
500 ha din care 437 nu sunt incluse în situl Natura 2000 ROSCI003. Cele două arii protejate se
suprapun parţial. Harta suprapunerii situl Natura 2000 ROSCI003 cu alte arii naturale protejate este
prezentată în Anexa nr. 13.

29 /58
2.4.1.3. Situaţia juridică a terenurilor

Situaţia juridică a trenurilor de pe suprafaţa Situl Natura 2000 - ROSCI0003 „Arboretele de castan
comestibil de la Baia Mare" este prezentată în Anexa nr. 14. Lista proprietarilor privaţi de pădure de pe
suprafaţa sitului Natura 2000 ROSCI0003 „Arboretele de castan comestibil de la Baia Mare" este prezentată
în Anexa nr. 15.

2.4.1.4. Administratori şi gestionari

Aria protejată se află în custodia Ocolului Silvic Municipal Baia Mare în baza prevederilor
Ordonanţei de urgenţa a Guvernului nr. 57/2007, cu modificarile şi completările ulterioare.
De asemenea, Ocolul Silvic Municipal Baia Mare reprezintă entitatea juridică cu rolul de a
administra suprafeţele forestiere deţinute de Municipiul Baia Mare în proprietate publică - suprafeţe
care sunt incluse în majoritatea lor în situl Natura 2000 ROSCI0003.
Situl Natura 2000 ROSCI0003 „Arboretele de castan comestibil de la Baia Mare" s-a
constituit prin Ordinul nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor
de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România.
Are o suprafaţă de 2087 ha, din care cca. 1.791 ha aparţin Municipiului Baia Mare, cca. 187 ha
aparţin Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva prin Direcţia Silvică Maramureş iar cca. 109 ha aparţin
proprietarilor privaţi.
Harta parcelelor silvice de pe suprafața situl Natura 2000 ROSCI003 este prezentată în Anexa
nr. 16.

2.4.1.5. Infrastructură şi construcţii

Infrastructura specifică ariei protejate este reprezentată de drumuri forestiere. În ceea ce

priveşte localităţile limitrofe, infrastructura zonei este mediu dezvoltată, Baia Mare şi zonele limitrofe
fiind usor izolate faţă de coridoarele paneuropene. Zona dispune de o reţea de drumuri bine pusă la
punct, cu legături la drumurile naţionale şi la cele europene. Majoritatea drumurilor sunt modernizate
sau in curs de modernizare.
Zona beneficiază de cale ferată, Baia Mare fiind principalul nod feroviar. Infrastructura
feroviară este nemodernizată, tronsonul nefiind dotat cu instalaţii autonome de semnalizare rutieră,
bariere şi pază (PIDU Baia Mare).
Aeroportul internaţional Baia Mare, amplasat pe teritoriul administrativ al oraşului Tăuţii
Măgherăuş, pe DN1C, la 10 km de centrul municipiului Baia Mare, necesită de asemenea, investiţii
de modernizare (PIDU Baia Mare).
Lungimea actuală a drumurilor existente în suprafata studiată este de 21,6 km, din care:
a) drumuri publice – 2,3 km;
b) drumuri de exploatare – 1,4 km;
c) drumuri forestiere – 17,9 km.

2.4.1.6. Patrimoniu cultural

30 /58
 Cultura acestor locuri a fost marcată de elemente specifice fiecărui segment etnic al populaţiei,
îmbinând particularităţi ale fiecăreia într-o cultură multietnică. Pluralismul cultural este susţinut de
către instituţiile de cultură, de către oamenii de cultură şi comunităţile entice române și maghiare
existente, dar şi prin monumentele istorice reprezentative pentru zona.
Zona este cunoscută pentru monumentele de arhitectură medievală cum sunt: Turnul lui Ştefan,
Localul Monetăriei sau Bastionul Măcelarilor, muzee precum Muzeul de Mineralogie, complexe
statuare ca Sfatul bătrânilor sau Statuia minerului a sculptorului Vida Gheza şi arii naturale protejate
precum Rezervaţiile Naturale: Arboretul de castan comestibil de la Baia Mare, Creasta Cocoşului,
Rezervaţia fosiliferă Chiuzbaia si Monumentul naturii Lacul Albastru,.
Una dintre cele mai importante manifestări este „Sărbatoarea Castanelor” care se desfăşoară
anual începând din 1993.
În oraşul Tăuţii Măgherăuş functionează Muzeul Etnografic al Maramureşului reprezentat
printr-o gospodărie ţărănească integrală, originară din Bozânta Mare, veche de peste 300 de ani.
Aceasta este compusă din casă cu trei încăperi, colniţă, şură, grajd iar în cadrul acestora sunt expuse
obiecte şi unelte specifice zonei.
Manifestări culturale
 Sărbătoarea Castanelor
 „Expo-flora”-expoziţie de aranjamente florale
 Festivalul Centrul Vechi - Főtér Fesztivál
 „Cărţile Anului”, organizată anual de către Asociaţia
Baia Mare
Scriitorilor Maramureş cu prilejul Sărbătorii castanelor
 Festivalul Internaţional de Teatru ”Atelier”
 „Ziua Artistului Plastic”
 Festivalul naţional de muzică pentru copii „Ursuleţul de
aur” aflat la prima ediţie in 1983
 Zilele oraşului Baia Sprie, concerte, foc de artificii,
surprize;
Baia Sprie
 Festivalul de Crăciun, spectacole de colinde;
 Festivalul intenaţional de folclor „Sete sois, sete luas”.
 Fârcitura sau strânsul fânului, urmată de bal şi serbare
câmpenească;
 Balul toamnei din luna octombrie, organizat cu ocazia
culegerii viilor şi a obţinerii mustului;
 Desfăcătoare la şură este sărbătoarea culesului porumbului,
Tăuţii Măgherăuş
cu poezie, folclor şi dans specific;
 Aurul primitiv - Simpozion ce se desfăşoară în luna mai la
Nistru şi Băiţa, după care urmează sărbători câmpeneşti;
 Sărbătoarea oraşului Tăuţii Măgherăuş în lunile iunie –
iulie în centrul civic şi la Casa de Cultură.

Harta obiectivelor turistice de pe suprafața sitului Natura 2000 ROSCI003 este prezentată în Anexa
nr. 17.

31 /58
2.4.1.7. Peisajul

Zona se remarcă prin peisaje de o frumuseţe rară, prin diversitate biologică, prin vestigii
culturale.
Peisajul zonei este însă afectat de turismul necontrolat şi deşeurile menajere aruncate de turişti
şi populaţia zonei. Turismul neorganizat din ultimii ani a generat o serie de efecte negative asupra
peisajului, precum şi asupra patrimoniului natural.

2.4.2 Impacturi

2.4.2.1 Presiuni (impacturi trecute si prezente)

AER - Principalele surse de poluare a aerului identificate la nivelul zonei sunt constituite din
industrie, producerea energiei termice, inclusiv încălzire domestică şi trafic rutier.
APA - Principalele surse de poluare a apei de suprafaţă din zona analizată sunt activităţile
miniere şi ape uzate menajere ca urmare a exploatării necorespunzatoare a acestora.
SOL - Activitatea industrială şi urbană, practicile agricole şi silvice necorespunzatoare produc
dereglarea solului afectând fertilitatea şi capacitatea sa bioproductivă, atât din punct de vedere
cantitativ cât şi calitativ.
Sursele cele mai importante de deteriorare a solului sunt reprezentate de poluarea chimică,
eroziunea de suprafaţă şi alunecări de teren, depozitarea necorespunzatoare a deşeurilor industriale şi
menajere.

2.4.2.2 Amenintări impacturi viitoare previzibile

Activităţile antropice cu impact asupra ariilor naturale protejate sunt în stransă legătura cu
activităţile de turism şi de exploatare a resurselor.
În ceea ce priveşte activităţile de turism, principalele ameninţări sunt:

a) Poluarea apelor şi a mediului în general cu deşeuri, vetre de foc, spălarea

autoturismelor, fapt ce afectează suprafaţa sitului atât din punct de vedere ecologic cât
şi al atractivităţii turistice;
b) Promovarea necorespunzătoare a obiectivelor turistice, cu încurajarea activităţilor ce
contravin cu obiectivele de conservare: ATV-uri, motociclete enduro, autovehicule
eghipate pentru off-road.
În ceea ce priveşte activităţile de exploatare a resurselor naturale dintre ameninţările identificate
amintim:
a) Activităţile legate de exploatarea resurselor minerale, atât în exploatări de adâncime cât şi
de suprafaţă, precum şi a agregatelor minerale în albiile râurilor reprezintă o ameninţare
atât la adresa peisajului, datorită activităţilor de extracţie dar mai ales de prelucrare, cât şi
a speciilor de plante şi animale acvatice sau a căror ciclu de dezvoltare este legat de
mediul acvatic .

32 /58
 b) Braconajul reprezintă o ameninţare la adresa speciilor de peşti, păsări şi de mamifere de
interes cinegetic. Acesta cauzează reducerea populaţiilor acestor specii şi, datorită selecţiei
aleatorii pe care o realizează, la scăderea viabilităţii populaţiilor şi la deprecierea
genofondului lor.
c) Calitatea apei repezintă o ameninţare şi are numeroase cauze. Inadecvata procesare a
apelor uzate a dus la poluarea râurilor cu nutrienţi (nitraţi şi nitriţi) şi reprezintă o
ameninţare serioasă la adresa conservarii diversitatii biologice. Poluarea vizuală cu resturi
menajere este o ameninţare mai ales la adresa turismului şi a valorii recreative a ariei
portejate.
d) Fragmentarea proprietăţii în urma aplicării succesive a legilor retrocedării a dus practic la
dispariţia sitemului unitar de gospodărire al căstănişurilor. În contextul impactului
dezastruos al cancerului de scoarţă, un mod unitar de evaluare/intervenţie şi-a făcut simţită
lipsa. Planul de faţă contribuie la o abordarea unitară şi sperăm mai eficientă pentru
reconstrucţia ecologică a arboretelor de castan.
O ameninţare generală la adresa peisajului este reprezentată de infrastructura industrială şi
economică. Propuneri de construcţie de amenajări hidroenergetice, de amplasare de antene de
transmisie şi chiar de turbine eoliene pot avea impact semnificativ, iar designul şi amplasarea acesora
trebuie cu grijă alese.
Din motive de cele mai multe ori de natură economică, valorile comunităţilor nu corespund cu
valorile ariei protejate. Nu este uşor pentru un factor de decizie cu venituri mici să aibă în vedere
utilizarea pe termen lung şi în mod durabil a resurselor naturale datorită tentaţiei supraexploatării
resurselor, chiar şi când ştiu că nu este un lucru pozitiv.
În ceea ce priveşte castanul, element ce dă caracterul unic al acestor arii protejate,
neîncadrarea în amenajamentele silvice a suprafeţelor de pădure pe care castanul este prezent, din
motive de cadastru sau datorita proporţiei mici pentru menţionarea în descrierile parcelare, lipsa sau
slaba promovare a acţiunilor siviculturale care să promoveze regenerarea arboretelor de castan în
staţiunile optime pentru dezvoltarea acestuia, mai ales în suprafeţele private, reprezintă o ameninţare
care poate duce la dispariţia acestei specii.
Dispariţia obiceiurilor şi practicilor tradiţionale legate de fabricarea unor produse pe baza de
castan şi lipsa informării populaţiei cu privire la modul de combatere a cancerului de scoarţă la
castan sunt de asemenea ameniţări care duc la dispariţia acestei specii de pe suprafeţe semnificative.

33 /58
CAPITOLUL 3. EVALUAREA STĂRII DE CONSERVARE A SPECIILOR ŞI
HABITATELOR

3.1. Evaluarea stării de conservare a fiecărui habitat de interes conservativ

3.1.1. Habitatul 9130 Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum

În tipul de habitat Natura 2000 9130 se încadrează pădurile de Fagus sylvatica şi, în munţii mai
înalţi, de Fagus sylvatica-Abies alba sau de Fagus sylvatica-Abies alba-Picea abies dezvoltate pe
soluri neutre sau slab acide, cu humus de calitate (mull), din domeniile medio-europene şi atlantice
ale Europei occidentale şi ale Europei centrale şi central-nordice, caracterizate printr-o reprezentare
masivă a speciilor aparţinând grupurilor ecologice ale lui Anemone nemorosa, Lamiastrum (Lamium)
galeobdolon, Galium odoratum şi Melica uniflora şi, la munte, a diferitelor specii de Dentaria,
formând un strat ierbos bogat în specii şi abundent.
Suprafaţa pădurilor de fag de tip Asperulo-Fagetum din situl Natura 2000 ROSCI0003 şi
Rezervaţia naturală arboretul de castan comestibil de la Baia Mare este de aprox. 450ha.
Castanul apare rar, diseminat în aceste habitate la altitudini mari 600-770 m, în unităţile
amenajistice 65-73, și doar în partea inferioară a versanţilor, unde are o pondere limitată, în general
de 10%, în unităţile amenajistice 31B, 39A, 40B, 42A, 80C, 83B. În ROSCI003, se recomandă
ocrotirea castanului apărut natural în acest habitat, mai ales în cadrul operaţiunilor culturale timpurii,
când regenerarea fagului este copleşitoare, chiar dacă viteza de creştere a castanului este mare în
tinereţe, infecţiile cu C. parasitica îl fac extrem de vulnerabil în preajma regenerării de fag sau
carpen.
Fagul este specia cea mai răspândită, ocupând 72% din supafaţa păduroasă a Primăriei Baia
Mare. Se întinde în tot cuprinsul teritoriului, începând din partea de sud şi până în partea de nord, în
toate etajele de vegetaţie.
Condiţiile climatice şi pedologice sunt favorabile dezvoltării pentru 31% din arboretele de fag,
66% au condiţii medii de dezvoltare, iar pentru 3% din arborete, condiţiile climatice – cum este
temperatura, şi pedologice sunt factori limitativi.
Factorii pedologici puternic limitativi pentru arboretele de fag sunt întâlniţi pe solurile litice,
aceştia fiind: volumul edafic mic, apa accesibilă şi substanţele nutritive.
Toate făgetele de deal de productivitate superioară, incluse în acest habitat, se află într-o stare
foarte bună de conservare, fiind stabile, atât din cauza condiţiilor de mediu foarte bune -ocupă
staţiunile cele mai favorabile, mai umede, mai înalte, mai umbrite, pe soluri mai profunde, cât şi
capacităţii de regenerare excepţionale a fagului, respectiv silvicultorilor care au aplicat, în general,
măsurile optime de conducere a arboretelor.
Punctele mai sensibile sesizate, se referă la regenerările tinere, unde sunt necesare lucrările de
ajutorare a regenerării naturale în sensul creării spaţiului optim de dezvoltare încă din primele stadii
de dezvoltare.
În conformitate cu regulile de evaluare a statutului de conservare a unui habitat de interes
comunitar (Combroux, Schwoerer, 2007) tipul de habitat natural 9130 „Aspeulo-Fagetum beech
forest”are un statut de conservare favorabil.
Măsuri de management

34 /58
 a) Realizarea reţelei de monitorizare a habitatului şi materilizarea acesteia pe teren;
b) Instruirea personalului de teren cu privire la evaluarea stării de conservare;
c) Aplicarea tratamentelor şi lucrărilor silvice în scopul păstrării compoziţiei şi proporţiei
speciilor conform cu tipul natural fundamental de pădure;
d) Testarea protocoalelor de monitorizare a speciilor, îmbunătăţirea şi utilizarea acestora;
e) Gestionarea ecosistemelor forestiere ţinând cont şi de cerinţele ecologice ale speciilor
de interes comunitar;
f) Completarea fişelor de monitorizare şi înregistrarea acestora în baza de date;
g) Monitorizarea Pădurilor cu Valoare Ridicată de Conservare de pe suprafaţa ocolului;
h) Supravegherea modului de gestionare a resurselor naturale pe suprafaţa sitului,
indiferent de proprietar sau administrator.
Acțiunile de implementare a măsurilor de management pentru Habitatul 9130 Păduri de fag de
tip Asperulo-Fagetum se regăsesc la capitolul 5 Planul de acțiuni și monitorizarea acestora.

3.1.2. Habitatul 9170 Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum

Conform Palearctic Habitats, sunt incluse în tipul de habitat 9170 păduri de Quercus petraea şi
Carpinus betulus din regiunile cu climat subcontinental în cadrul arealului central-european a lui
Fagus sylvatica, dominate de Quercus petraea. Sunt incluse şi pădurile asemănătoare de stejar şi tei
din regiunile est-europene şi central-est-europene cu climat continental, la est de arealul lui F.
sylvatica.
Suprafaţa habitatului 9170 din situl natura 2000 ROSCI003 şi din rezervaţia naturală Arboretul
de castan comestibil de la Baia Mare este de aprox. 140 ha.
Goruneto-făgetul cu floră de mull de productivitate superioară (5.2.1.1.) este singurul tip de
pădure din cadrul acestui habitat întâlnit în situl ROSCI003. În aceste arborete, mai ales dacă gorunul
este majoritar, apar diverse specii de amestec – castan, carpen, paltin. Gorunul realizează creşteri
mari şi trunchiuri de mare calitate.
Gorunul este o specie mai labilă la competiţia cu fagul sau carpenul în momentul regenerării şi
al evoluţiei acestora si chiar şi cu castanul dacă nu este infectat de C. parasitica. De aceea,
regenerarea şi conducerea arboretelor tinere, mature, dar şi bătrâne implică măsuri silviculturale
susţinute.
Gorunul este întâlnit în toate unităţile de bază, ocupând 7% din suprafaţa fondului forestier
proprietate publică al Primăriei Baia Mare. Condiţiile climatice şi pedologice sunt favorabile pentru
20% din arboretele de gorun, 57% au condiţii medii de dezvoltare, iar pentru 23% din arborete
condiţiile pedologice şi condiţiile climatice sunt factori limitativi.
Starea de conservare a acestor arborete este diferită de la un caz la altul, fiind critică -
instabilă în arboretele afectate de uscare - arborete bătrâne, aflate în pragul exploatării şi regenerării,
în care regenerarea sa este slabă şi invadată de puieţi de carpen sau fag. Există şi arborete încadrate în
acest habitat cu regenerare de gorun bună.
Un punct slab al gorunului este expunerea repetată la defoliatori şi făinare, fapt care implică
luarea unor măsuri de combatere, de preferinţă cu ajutorul substanţelor biologice în anii cu înmulţiri
exagerate ale dăunătorilor. Combinarea acestora cu seceta conduce deseori la uscarea în masă a
arboretelor, cu consecinţe dramatice asupra conservării habitatului.

35 /58
 Există şi arborete încadrate în acest habitat cu regenerare de gorun bună. Nu se cunoaşte încă
efectul secetei asupra vitalităţii acesteia. Problemele organizatorice ca prioritizarea regenerării
pădurilor în funcţie de existenţa fructificaţiei sau a regenerării de gorun existente împiedică uneori
luarea celor mai bune măsuri de conservare a arboretelor.
Promovarea regenerării castanului în aceste arborete este binevenită, dacă este limitată la cca.
10-30% ca pondere.
În conformitate cu Ghidul metodologic de evaluare (Combroux şi Schwoerer, 2007) starea de
conservare a habitatului 9170 Cvercete (Gorunete) cu Galio-Carpinetum este favorabilă.
Măsuri de management
a) Realizarea reţelei de monitorizare a habitatului şi materilizarea acesteia pe teren;
b) Instruirea personalului de teren cu privire la evaluarea stării de conservare;
c) Aplicarea tratamentelor şi lucrărilor silvice în scopul păstrării compoziţiei şi proporţiei
speciilor conform cu tipul natural fundamental de pădure;
d) Testarea protocoalelor de monitorizare a speciilor, îmbunătăţirea şi utilizarea acestora;
e) Gestionarea ecosistemelor forestiere ţinând cont şi de cerinţele ecologice ale speciilor
de interes comunitar;
f) Completarea fişelor de monitorizare şi înregistrarea acestora în baza de date;
g) Monitorizarea Pădurilor cu Valoare Ridicata de Conservare de pe suprafaţa ocolului;
h) Supravegherea modului de gestionare a resurselor naturale pe suprafaţa sitului,
indiferent de proprietar sau administrator;
Acțiunile de implementare a măsurilor de management pentru Habitatul 9170 Păduri de stejar
cu carpen de tip Galio-Carpinetum se regăsesc la capitolul 5 Planul de acțiuni și monitorizarea
acestora.

3.1.3. Habitatul 9260 Păduri de Castanea sativa

În tipul de habitat 9260 sunt incluse păduri submediteraneene şi din etajul supra-mediteranean
dominate de Castanea sativa şi plantaţii vechi de castan comestibil cu strat ierbos seminatural.
În România este răspândit numai în nord, în vecinătatea localităţii Baia Mare, şi în sud, în
vecinătatea localităţilor Tismana-Horezu, în etajul nemoral, subetajul pădurilor de gorun şi amestec
cu gorun.
Suprafaţa habitatului 9260 din situl natura 2000 ROSCI003 şi din rezervaţia naturală
suprapusă este de aprox. 275 ha.
Evaluarea infecţiilor cu C. parasitica a fost urmărită în toate arboretele cu o pondere de peste
20-30% a castanului (cu precădere privind infecţiile / cancerele / uscările provocate de Cryphonectria
parasitica).
În 2005, 85% din arboretele de castan comestibil au vitalitatea slabă, 12% normală şi numai
3% viguroasă (Amenajamentul silvic, Unitatea de Baza II).
În urma inventarierilor din 2012, se pot remarca două situaţii generale ale arboretelor de
castan, majoritatea incluse în habitatul de interes comunitar 9260:
a) Arborete aflate în prag critic de destructurare. În arboretele neparcurse cu tratamente
biologice, uscarea s-a agravat de o manieră catastrofală – întreg etajul arborilor foarte bătrâni (>100
ani), sau al celor de vârste mijlocii este complet uscat (uneori spre baza tulpinii, primii 1-7 m, apar
încă lujeri lacomi, care uneori mai formează câteva castane, dar, în termeni silviculturali aceştia

36 /58
constituie arbori uscaţi, care trebuie eliminaţi din pădure - cu excepţia celor destinaţi „lemnului
mort”). Plantaţiile şi regenerările tinere (din lăstari sau seminţe) situate în zonele netratate au
mortalităţi foarte ridicate, iar fenomenul este cronic – se usucă tulpinile cele mai groase, apoi castanul
dă noi lăstari, care se usucă pe măsură ce devin favorabili infecţiei cu C. parasitica (după ce
diametrul tulpinilor / ramurilor depăşeşte 3-4 cm).
b) Arborete aflate în proces de vindecare (în curs de stabilizare). În arboretele tratate în 2005-
2008, etajul arborilor bătrâni sau de vârste mijlocii este complet uscat (uscare anterioară), dar
generaţia tânără (regenerări din lăstari sau seminţe) este sănătoasă în zonele tratate de mai multe ori
(Morgău, u.a. 46p-47p, Amadea – u.a. R86p, Băiţa – u.a. 1p, Uzina de apă – u.a. 110p) sau apar
nuclee de arbori vindecaţi în zonele tratate o singură dată şi cu un număr mic de inoculi (Frumuşaua).
Acţiunea de combatere biologică este fundamentală pentru reducerea presiunii ciupercii
patogene şi redarea vigorii castanului în toate arboretele (conform metodei testată de ICAS – Chira F.
şi Chira D. 2004, 2007, 2008), iar după vindecarea în masă a arboretelor, este necesară intervenţia
silviculturală specializată în toate stadiile de dezvoltare a arboretelor de castan (Bolea ş.a. 1987,
2005-2012).
În conformitate cu regulile de evaluare a statutului de conservare a unui habitat de interes
comunitar (Combroux, Schwoerer, 2007) tipul de habitat natural 9260 „Vegetaţie forestieră cu
Castanea sativa” are un statut de conservare nefavorabil total neadecvat.
Măsuri de management
a) Realizarea reţelei de monitorizare a habitatului şi materilizarea acesteia pe teren;
b) Instruirea personalului de teren cu privire la evaluarea stării de conservare;
c) Testarea protocoalelor de monitorizare a speciilor, îmbunătăţirea şi utilizarea acestora;
d) Completarea fişelor de monitorizare şi înregistrarea acestora în baza de date;
e) Aplicarea tratamentelor şi lucrărilor silvice în scopul păstrării compoziţiei şi proporţiei
speciilor conform cu tipul natural fundamental de pădure;
f) Gestionarea ecosistemelor forestiere ţinând cont şi de cerinţele ecologice ale speciilor
de interes comunitar;
g) Monitorizarea Pădurilor cu Valoare Ridicată de Conservare de pe suprafaţa ocolului;
h) Supravegherea modului de gestionare a resurselor naturale pe suprafaţa sitului,
indiferent de proprietar sau administrator;
i) Încurajarea igienizării suprafeţelor ocupate de arborete uscate de castan pe suprafaţa
sitului/rezervaţiei;
j) Vaccinarea arborilor infestaţi cu cancerul de scoarţă al castanului;
k) Monitorizarea evoluţiei populaţiei de castan comestibil din sit/rezervaţie.
Acțiunile de implementare a măsurilor de management pentru Habitatul 9260 Păduri de
Castanea sativa se regăsesc la capitolul 5 Planul de acțiuni și monitorizarea acestora.

3.2. Evaluarea stării de conservare a fiecărei specii de interes conservativ

3.2.1. Evaluarea stării de conservare a specie Stenobothrus eurasius Zubovskii 1898

Încadrare sistematică: Ordinul Orthoptera; Subordinul Caelifera; Familia Acrididae

Statut de protecţie IUCN: Vulnerabilă

37 /58
 Identificare: Este o lacustă de culoare galbenă cu nuanţe brune, cenuşii sau verzui. Carenele
laterale ale pronotului sunt albicioase şi mărginite cu negru. Tegmina nu prezintă nervură intercalară
în câmpul discoidal, câmpul median prezintă nervuri transversale paralele. Tegminele sunt puţin mai
late decât femurul posterior şi rotunjite la vârf, iar câmpul median are o lungime de 2/3 din lungimea
tegminei. Nervurile Cu1 şi Cu2 sunt foarte apropiate dar nu sunt unite în regiunea proximală a
tegminei. Apofiza mediană a epifalusului este nedivizată.
Răspândire: Este o specie Central-Asiatica care se găseşte în Europa în: Grecia, Austria,
Cehia, Slovacia, Ungaria, România, Moldova, Ucraina, Sudul şi estul Rusiei.
In România a fost semnalată doar în nordul ţării în apropiere de Baia Mare (Kis & Vasiliu,
1970)
Specia Stenobothrus eurasius a fost identificată intr-o singură locaţie analizată. Coordonate
geografice: 47° 41’ 55.8”N; 23° 32’ 56.4”E alt 551m> a fost observat un singur exemplar femelă
adultă.
Identificarea factorilor de ameninţare: Stenobothrus eurasius preferă zonele de ecoton
rezultate în urma coridoarelor realizate în sit în urma exploatării forestiere (situl 14).
Cerinţe de habitat: Preferă pajiştile şi păşunile xero-mezofile şi mezofile din zonele
deluroase. Este o specie xero-mezofila ce trăieşte în zonele deluroase în pajişti şi luminişurile
pădurilor. În sit, specia s-a adaptat condiţiilor, preferă zonele de ecoton rezultate în urma coridoarelor
realizate în sit în urma exploatării forestiere. Specii de Festuca, Calamagrostis sau Carex constituie
hrana acestei specii. Adulţii se pot întalni în iunie şi iulie.
Datorită faptului că această specie este citată în literatura și a fost gasită în Romania, numai în
Rezervația de Castan Comestibil Baia Mare, protecția ei este de importanță critică. În acest sit
Stenobothrus eurasius preferă zonele de ecoton rezultate în coridoarele realizate în sit în urma
exploatării forestiere. Specia se găseste în număr mic, fiind subrecedentă și având abundența cea mai
mică în probe.
Este necesară o cunoaștere mai amănunțită și un studiu cu o durată mult mai lungă, pentru a
determina starea de conservare a acestei specii.
Măsuri de management
a) Determinarea statutului de conservare a speciei;
b) Realizarea reţelei de monitorizare a speciei şi materilizarea acesteia pe teren;
c) Instruirea personalului de teren cu privire la evaluarea stării de conservare;
d) Testarea protocoalelor de monitorizare a speciilor, îmbunătăţirea şi utilizarea acestora;
e) Gestionarea ecosistemelor forestiere ţinând cont şi de cerinţele ecologice ale speciei de
interes comunitar. În cazul reîmpăduririi, se recomandă păstrarea unor enclave (habitat
de poiană cu Poacee și Cyperacee) conectate între ele prin coridoare de comunicare
pentru a permite migrarea indivizilor și menținerea integrității populațiilor. Aceste
enclave vor asigura hrana necesară și locuri de depunere a pontei, permițând astfel
supraviețuirea specie;
f) Completarea fişelor de monitorizare şi înregistrarea acestora în baza de date;
g) Supravegherea modului de gestionare a resurselor naturale pe suprafaţa sitului,
indiferent de proprietar sau administrator.
Acțiunile de implementare a măsurilor de management pentru specia Stenobothrus eurasius
Zubovskii 1898 se regăsesc la capitolul 5 Planul de acțiuni și monitorizarea acestora.

38 /58
3.2.2. Evaluarea stării de conservare a speciei Odontopodisma rubripes (Ramme, 1931)

Încadrare sistematică: Ordinul: Ortoptera; Subordinul: Caelifera; Familia: Acrididae

Statut de protecţie IUCN: Vulnerabilă
Identificare: Este o lăcustă de culoare verde cu dungi laterale negre. Tibiile posterioare sunt
roşietice. Specia este brachipteră, tegminele de culoare roşie-roz sunt oval-alungite, depăşesc cu puţin
primul tergit abdominal. La masculi cercii se subţiază treptat spre vârf, iar furculele sunt bine
dezvoltate. Apofiza posterioară a epifalusului este nedivizată. La femelă valvele oviscaptului sunt
subţiri şi se termină cu câte doi dinţi. Placa subgenitală prezintă în dreptul valvelor, două scobituri în
formă de “V”.
Posibile erori de identificare: specia poate fi uşor confundată cu alte specii din genurile
Odontopodisma şi Pseudopodisma, unele dintre ele fiind endemice în bazinul carpatic, cum ar fi: O.
decipiens, O. carpatica, O. montana, O. acuminata, P. transilvanica, P. nagyi şi P. fieberi.
Răspândire: Este o specie carpatică care se găseşte în: Slovacia, Ungaria, România, Ucraina
şi Bulgaria. La noi în ţară a fost semnalată în interiorul lanţului Carpatic.
SCI-uri în care specia este inclusă şi protejată, conform bazei de date Natura 2000: Arboretele de
castan comestibil de la Baia Mare, Câmpia Careiului, Trascău, Tusa - Barcău, Băgău, Ceahlău, Crişul
Repede amonte de Oradea, Cuşma, Defileul Crişului Repede - Pădurea Craiului. În siturile: Bucegi,
Cozia si Domogled - Valea Cernei, deşi este listată ca fiind prezentă, specia O. rubripes a fost greşit
identificată, fiind confundată cu alte specii ale genului Odontopodisma. (Tatole et al, 2009, Tatole,
2010)
Identificarea factorilor de ameninţare: În cazul speciei Odontopodisma rubripes, siturile 22
si 25 sunt proprietăţi private. În cazul împăduririi, se recomandă păstrarea unor enclave (habitat de
poiană care să conţină obligatoriu arbuşti) conectate între ele prin coridoare de comunicare pentru a
permite migrarea indivizilor.
Cerinţe de habitat: Traieşte în pajiştile şi poienile mezofile din regiunile deluroase şi
muntoase din interiorul arcului carpatic. Specie arbusticolă. Se întâlneşte în zone cu tufişuri de zmeur,
mur - Rubus, alun - Corylus avellana, sânger - Cornus sanguinea.
În România, specia se întâlnește rar, în populații izolate geografic, situate mai ales în interiorul
arcului Carpatic. Factorii de presiune antropică identificați în urma evaluărilor asupra acestei specii
sunt urmatorii: deteriorarea şi fragmentarea habitatelor naturale, modificarea structurii vegetaţiei prin
pașunat, exploatarea fără replantare, cosire și urbanizarea discontinuă.
În cadrul Rezervației de Castan Comestibil Baia Mare, Odontopodisma rubripes a fost
identificată în proprietăți private. În aceste situri, specia este recedentă fiind gasită în număr mic în
probe.
Este necesară o cunoaștere mai amănunțită și un studiu cu o durată mult mai lungă, pentru a
determina starea de conservare a acestei specii.
Măsuri de management
a) Determinarea statutului de conservare a speciei;
b) Realizarea reţelei de monitorizare a speciei şi materilizarea acesteia pe teren;
c) Instruirea personalului de teren cu privire la evaluarea stării de conservare;
d) Testarea protocoalelor de monitorizare a speciilor, îmbunătăţirea şi utilizarea acestora;
e) Gestionarea ecosistemelor forestiere ţinând cont şi de cerinţele ecologice ale speciei de
interes comunitar. În cazul împăduririi, se recomandă păstrarea unor enclave,
reprezentate de habitate de poiană care să conțină obligatoriu arbuști de tipul: zmeur,
39 /58
 mur, alun, sânger etc. care pot să asigure hrana și locuri optime de depunere a pontelor.
Aceste enclave ar trebui conectate între ele prin coridoare de comunicare pentru a
permite migrarea indivizilor și menținerea integrității genetice a populațiilor;
f) Completarea fişelor de monitorizare şi înregistrarea acestora în baza de date;
g) Supravegherea modului de gestionare a resurselor naturale pe suprafaţa sitului,
indiferent de proprietar sau administrator. In cazul păsunatului excesiv și a cositului se
recomanda evitarea zonelor cu arbuști de la liziera pădurii și păstrarea unei fâșii de
1,5-3 m față de marginea pădurii.
Acțiunile de implementare a măsurilor de management pentru specia Odontopodisma rubripes
(Ramme, 1931)se regăsesc la capitolul 5 Planul de acțiuni și monitorizarea acestora.

3.2.3. Evaluarea stării de conservare a specie Callimorpha quadripunctaria (Poda, 1761)

Încadrare sistematică: Ordinul Lepidoptera; Familia Arctiidae

Statut de protecţie IUCN: Specia nu este periclitată, avand populaţii bine reprezentate.
Identificare: Aripile anterioare sunt albe-gălbui cu desen negru, aripile posterioare roşii-
cărămizii, cu 4 puncte negre. Toracele este alb cu 3 dungi longitudinale negre, abdomenul portocaliu,
fiecare tergit cu o pată neagră dorsală.
Răspândire: este o specie comună în România ce apare din zonele de câmpie şi până în zona
montană superioară.
SCI-uri în care este întâlnită specia: Apuseni, Balta Alba-Amara-Jirlau-Lacul Sărat Căineni,
Câmpia Ierului, Căldarile Zabalei, Călimani-Gurghiu, Cheile Nerei-Beuşniţa, Cheile Turenilor,
Ciucaş, Comana, Cusma, Dealul Cetăţii Deva, Domogled-Valea Cernei, fânaţele Clujului-Coparsaie,
Frumoasa, Gradiştea-Muncelului – Cioclovina, Lacul Petea, Lunca Joasă a Prutului, Munţii Făgăraş,
Munţii Macinului, Munţii Rodnei, Nordul Gorjului de Est, Nordul Gorjului de Vest, Pad. Barnova-
Repedea, Păd. Bogaţii, Păd. Hagieni – Cotul Vaii, păd. şi pajiştile de la Marzeşti, Păd. şi Valea
Canaraua Fetii-Iortmac, Penteleu, Porţile de Fier, Retezat, Cheile-Carasului, Sighişoara - Târnava
Mare, Trascău, Vânatori-Neamţ.
Biologie şi cerinţe de habitat: Specie cu activitate nocturnă şi crepusculară, rar diurna.
Specie monovoltină. Adulţii zboară în perioada iulie-august. Specia preferă pădurile de foioase,
habitatele mezofile, lizierele pădurilor, poienile, desişurile de arbuşti, povârnişurile cu vegetaţie
abundentă.
Evaluările realizate la nivel național asupra acestei specii au concluzionat ca ea nu este
periclitată, populațiile ei fiind bine reprezentate.
În cadrul Rezervației de Castan Comestibil Baia Mare, Callimorpha quadripunctaria a fost I
identificată în situri reprezentate de margini de păduri și poieni. Principalul factor de presiune
antropică identificat ar fi modificarea și deterioarea habitatelor în care trăiește specia. Se apreciaza ca
specia prezinta populații stabile în aria protejată iar factorul de amenințare identificat nu reprezintă un
pericol iminent avand in vedere situarea celor doua situri unde aceasta a fost identificata în centrul
ariei protejate.
Măsuri de management
a) Determinarea statutului de conservare a speciei;
b) Realizarea reţelei de monitorizare a speciei şi materilizarea acesteia pe teren;
c) Instruirea personalului de teren cu privire la evaluarea stării de conservare;

40 /58
 d) Testarea protocoalelor de monitorizare a speciilor, îmbunătăţirea şi utilizarea acestora;
e) Gestionarea ecosistemelor forestiere ţinând cont şi de cerinţele ecologice ale speciei de
interes comunitar. Completarea fişelor de monitorizare şi înregistrarea acestora în baza
de date;
f) Supravegherea modului de gestionare a resurselor naturale pe suprafaţa sitului,
indiferent de proprietar sau administrator.
Acțiunile de implementare a măsurilor de management pentru specia Callimorpha
quadripunctaria (Poda, 1761)se regăsesc la capitolul 5 Planul de acțiuni și monitorizarea acestora.

41 /58
CAPITOLUL 4. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE PLANULUI DE MANAGEMENT

4.1 Scopul planului de management

Pe baza informaţiilor prezentate în capitolele anterioare şi a evaluării efectuate referitor la

nevoile de conservare a sitului, acest capitol descrie structura şi conţinutul componentei operaţionale
a planului de management. Având în vedere domeniile variate care necesită a fi abordate în efortul de
păstrare şi promovare a valorilor sitului, acestea au fost separate în obiective generale distincte.
Obiectivele generale sunt apoi împărţite în obiective specifice (SMART) şi lista acţiunilor care
trebuiesc implementate în vederea atingerii obiectivelor specifice de conservare. Mai jos este
prezentată structura planului operaţional.

Scopul planului de management

Obiectiv general 1 Obiectiv general 2 Obiectiv general 3 Obiectiv general 4

Obiectiv specific 1.1 - SMART Obiectiv specific 1.2 - SMART Obiectiv specific 1.3 - SMART

Activitatea 1.1.1
Prioritate, indicatori, perioada, responsabil

Activitatea 1.1.2
Prioritate, indicatori, perioada, responsabil

Activitatea 1.1.3
Prioritate, indicatori, perioada, responsabil

Activitatea 1.1.4.
Prioritate, indicatori, perioada, responsabil

Anexe
Rapoarte şi planuri tehnice detaliate în sprijinul realizării activităţilor

Dacumente de sprijin
Planurile anuale de lucru
Strategii detaliate şi documente tehnice

Scopul planului de management

Scopul/obiectivul pe termen lung al sitului Natura 2000 „Arboretele de castan comestibil de la
Baia Mare” este:
„Menţinerea sau asigurarea stării de conservare favorabilă a speciilor şi habitatelor pentru
care a fost declarat situl Natura 2000 ACCBM precum şi conservarea pe termen lung a
căstănişurilor din perimetrul sitului ca şi componente simbol ale ecositemelor forestiere din această
zonă.”
42 /58
4.2 Obiective generale, specifice şi activităţi

4.2.1 Obiectivul general

Pentru atingerea scopului planului de management s-au identificat patru obiective generale
diferite de abordat pe perioada implementării acestuia. Cele patru obiective generale sunt:
a) Conservarea diversităţii biologice;
b) Managementul responsabil al resurselor naturale;
c) Comunicare, educaţie ecologică şi conştientizarea publicului;
d) Monitorizarea obiectivelor şi acţiunilor stabilite prin planul de management.

Fiecare dintre aceste obiective generale are câte un obiectiv strategic.

Pentru o mai bună structurare a activităţilor, precum şi pentru identificarea mai clară a
resurselor materiale şi umane necesare implementării, în cadrul obiective generale s-au conturat
obiective specifice - caracterizate prin omogenitatea domeniului vizat şi prin caracteristica SMART
pentru fiecare dintre acestea.
Obiectivele SMART sunt obiectivele caracterizate prin specificitate, măsurabilitate, sunt
realizabile, realiste şi bine definite în timp.
În tabelul nr. 4 sunt incluse obiectivele generale şi ţintele de atins pentru fiecare dintre
acestea, stabilite pentru perioda de aplicare a planului de management.

Tab. 4. Obiective generale şi ţintele de atins

Obiectivele generale

A. Conservarea B. Managementul responsabil C. Comunicare, educaţie D. Monitorizarea obiectivelor

diversităţii biologice al resurselor naturale ecologică şi si actiunilor stabilite prin
conştientizarea publicului planul de management

Ţintele de atins pentru obiectivele generale

Mentinerea/ameliorarea Reglementarea, monitorizarea Creşterea gradului de Asigurarea coordonării şi

stării de conservare şi controlul activităţilor de
identificate pe parcursul utilizare a resurselor naturale
cartării din sit, în conformitate cu
habitatelor/distribuţiei obiectivele de conservare şi
speciilor nevoile comunităţilor umane
adiacente.
informare a publicului eficienţei activitaţilor
referitor la valorile desfăşurate.
naturale ale sitului si
cultivarea atitudinii
responsabile faţă de
acestea.

4.2.1.1 Obiective specifice

În tabelul nr. 5 sunt incluse obiectivele specifice ale fiecărui obiectiv general. Pentru atingerea
acestor obiective specifice se vor dezvolta activităţi distincte în funcţie de complexitatea obiectivului
specific.

43 /58
Tabelul 5. Obiectivele specifice ale planului de mangement

Obiective specifice

A1 Conservarea B1 Managementul forestier C1 Asigurarea transparenţei D1 Capacitatea de

habitatelor de interes bazat pe o atitudine în actul de management al administrare a sitului
comunitar/naţional de pe responsabila faţă de mediu. sitului. Asigurarea resurselor
suprafaţa sitului Menţinerea certificatului Asigurarea permanenţei umane, financiare şi
Menţinerea/ameliorarea Forest Stewardship Council pe fluxului de informaţii materiale necesare
stării de conservare a perioda de implementare a relavante către factorii implementării planului de
habitatelor de interes planului de management. interesaţi şi informarea management pe perioada
comunitar pe perioada regulată a publicului larg valabilităţii planului.
implementării planului de privind starea de conservare
management. a sitului, pe perioada de
implementare a planului de
management.
A2 Conservarea speciilor B2 Menţinerea castanului C2 Educaţie ecologică D2 Implicarea factorilor
de interes comestibil. Permanentizarea acţiunilor interesaţi în implementarea
comunitar/naţional de pe Asigurarea unei populaţii de educaţie ecologică prin planului de management
suprafaţa sitului viabile de castan comestibil pe implicarea şcolilor din raza Asigurarea transparenţei şi
Menţinerea/ameliorarea suprafaţa sitului şi a rezervaţiei sitului, pe toată perioda de eficienţei activităţilor de
stării de conservare a până la finalizarea perioadei de implementare a planului de management pe perioda de
speciilor de interes implementare a planului de management. implementare a acestuia.
comunitar pe perioada management.
implementării planului de
management.
A3 Managementul B3 Reglementarea exploatării D3 Implementarea şi
datelor resurselor regenerabile din sit monitorizarea planului de
Asigurarea accesului management
Intreţinerea şi populaţiei locale la resursele Analizarea periodică a
completarea bazei de date naturale din sit, cu respectarea modului de implementare a
GIS pe perioda principiului continuităţii, pe planului în conformitate cu
implementării planului de perioda de valabilitate a indicatorii stabiliţi.
management. planului.

4.2.1.1.1 Activităţile planului de management

Activităţile sunt cele mai simple şi explicite prevederi ale planului de management, acestea
contribuind în mod nemijlocit la atingerea obiectivelor specifice ale planului. Obiectivele pot necesita
pentru a fi realizate, una sau mai multe acţiuni în funcţie de complexitate. Acţiunile pot fi de
asemenea mai simple sau mai complexe însă trebuie sa fie caracterizate de următorii indicatori:

Indicatorul de realizare. Acesta va facilita monitorizarea implementării planului prin precizarea

modului în care aplicarea cu succes poate fi măsurată. Orice acţiune trebuie să aibă un indicator clar,
simplu, care spune dacă aceasta a fost realizată sau nu.

Un indicator al priorităţii (P). Este folosit un sistem de prioritate pe trei nivele, după cum urmeză:

44 /58
 Prioritatea 1: Acţiuni decisive pentru atingerea obiectivelor planului. Aceste acţiuni trebuie
realizate, chiar în detrimentul altor acţiuni cum sumt de exemplu cele de prioritate 2 sau 3.
 Prioritatea 2: Acţiuni care sunt importante pentru atingerea obiectivelor. Trebuie depuse toate
eforturile pentru realizarea acestei acţiuni. Trebuie să existe motive întemeiate pentru eşuarea
realizării acesteia.
 Prioritatea 3: Acţiuni de dorit a fi realizate, dar nu critice pentru atingerea ţintei şi a obiectivelor
planului. Investiţii pentru realizarea acestor acţiuni trebuie făcute doar atunci când există
certitudinea că acţiunile prioritate 1 şi 2 vor fi realizate.

Un reper de implementare în timp care indică în ce an/ani trebuie implementată acţiunea.

O asumare a responsabilităţilor. Aceasta include organizaţia responsabilă de implementare şi
partenerii esenţiali pentru aceasta.

Activităţile sunt prezentate în capitolul următor, împreună cu toţi indicatorii care le definesc.

CAPITOLUL 5. PLANUL DE ACTIVITĂŢI (ACŢIUNI) ŞI MONITORIZAREA ACESTORA

Următoarele tabele includ planurile de acţiune detaliate pentru atingerea obiectivelor generale
şi specifice ale planului de management.

45 /58
Obiectivul general A. Conservarea diversităţii biologice
Ţinta Menţinerea/ameliorarea stării de conservare identificate în urma cartării habitatelor/distribuţiei speciilor
Obiectivul specific A1 Conservarea habitatelor de interes comunitar/naţional de pe suprafaţa sitului
Ţinta Menţinerea/ameliorarea stării de conservare a habitatelor de interes comunitar pe perioada implementării planului de
management.
ACŢIUNI Indicator P Y1 Y2 Y3 Y4 Y5 Responsabili pentru Note
implementare
H1 H2 H1 H2 H1 H2 H1 H2 H1 H2
A.1.1 Realizarea reţelei de Harta punctelor 1 X OSM Baia Mare
monitorizare a habitatelor şi şi a transectelor
materilizarea acesteia pe teren de monitorizare
A.1.2 Instruirea personalului Curs realizat si 1 X OSM Baia Mare,
de teren cu privire la evaluarea testarea consultant
stării de conservare cunoştinţelor
A.1.3 Aplicarea tratamentelor Lucrarile 1 X X X X X X X X X X OSM Baia Mare
şi lucrărilor silvice în scopul propuse şi
păstrării compoziţiei şi Lucrările
proporţiei speciilor conform cu executate în
tipul natural fundamental de amenajamantele
pădure silvice

Obiectivul general A. Conservarea diversităţii biologice

Ţinta Menţinerea/ameliorarea stării de conservare identificate în urma cartării habitatelor/distribuţiei speciilor
Obiectivul specific A2 Conservarea speciilor de interes comunitar/naţional de pe suprafaţa sitului
Obiectiv Menţinerea/ameliorarea stării de conservare a speciilor de interes comunitar pe perioada implementării
planului de management.
ACŢIUNI Indicator P Y1 Y2 Y3 Y4 Y5 Responsabili pentru Note
implementare
H1 H2 H1 H2 H1 H2 H1 H2 H1 H2

46 /58
Obiectivul general A. Conservarea diversităţii biologice
Ţinta Menţinerea/ameliorarea stării de conservare identificate în urma cartării habitatelor/distribuţiei speciilor
Obiectivul specific A2 Conservarea speciilor de interes comunitar/naţional de pe suprafaţa sitului
Obiectiv Menţinerea/ameliorarea stării de conservare a speciilor de interes comunitar pe perioada implementării
planului de management.
ACŢIUNI Indicator P Y1 Y2 Y3 Y4 Y5 Responsabili pentru Note
implementare
H1 H2 H1 H2 H1 H2 H1 H2 H1 H2
A.2.1 Testarea protocoalelor de Protocoale de 1 X X X X OSM Baia Mare
monitorizare a speciilor, monitorizare
îmbunătăţirea şi utilizarea definitivate şi
acestora utilizate.
A.2.2 Gestionarea Masuri de 1 X X X X X X X X X X OSM Baia Mare,
ecosistemelor forestiere ţinând management
cont şi de cerinţele ecologice specifice
ale speciilor de interes elaborate şi
comunitar. implementate.
A2.3. Actiuni permanente de Plan de patrulare 1 X X X X X X X X X X OSM Baia Mare,
patrulare in vederea combaterii completat la zi
si descurajarii braconajului

Obiectivul general A. Conservarea diversităţii biologice

Ţinta Menţinerea/ameliorarea stării de conservare identificate în urma cartării habitatelor/distribuţiei speciilor
Obiectivul specific A3 Managementul datelor
Obiectiv Intreţinerea şi completarea bazei de date GIS pe perioda implementării planului de management.
ACŢIUNI Indicator P Y1 Y2 Y3 Y4 Y5 Responsabili pentru Note
implementare
H1 H2 H1 H2 H1 H2 H1 H2 H1 H2

47 /58
Obiectivul general A. Conservarea diversităţii biologice
Ţinta Menţinerea/ameliorarea stării de conservare identificate în urma cartării habitatelor/distribuţiei speciilor
Obiectivul specific A3 Managementul datelor
Obiectiv Intreţinerea şi completarea bazei de date GIS pe perioda implementării planului de management.
ACŢIUNI Indicator P Y1 Y2 Y3 Y4 Y5 Responsabili pentru Note
implementare
H1 H2 H1 H2 H1 H2 H1 H2 H1 H2
A.3.1 Completarea fişelor de Baza de date 1 X X X X X X X X X X OSM Baia Mare
monitorizare şi înregistrarea actualizată
acestora în baza de date
A.3.2 Analiza comparativă a Hărţi şi rapoarte 1 X X X X X X OSM Baia Mare
efectelor diverselor măsuri de comparative,
management şi interpretarea măsuri adoptate
acestora în consecinţă

Obiectivul general B. Managementul resurselor naturale

Ţinta Reglementarea, monitorizarea şi controlul activităţilor de utilizare a resurselor naturale din sit, în conformitate cu
obiectivele de conservare şi nevoile comunităţilor locale adiacente.
Obiectivul specific B1 Managementul forestier bazat pe o atitudine responsabila faţă de mediu.
Obiectiv Menţinerea certificatului FSC pe perioda de implementare a planului de management.
ACŢIUNI Indicator P Y1 Y2 Y3 Y4 Y5 Responsabili pentru Note
implementare
H1 H2 H1 H2 H1 H2 H1 H2 H1 H2
B.1.1 Monitorizarea Padurilor Rapoarte de 1 X X X X X X X X X X OSM Baia Mare
cu Valoare Ridicata de monitorizare
Conservare de pe suprafaţa
ocolului

48 /58
Obiectivul general B. Managementul resurselor naturale
Ţinta Reglementarea, monitorizarea şi controlul activităţilor de utilizare a resurselor naturale din sit, în conformitate cu
obiectivele de conservare şi nevoile comunităţilor locale adiacente.
Obiectivul specific B1 Managementul forestier bazat pe o atitudine responsabila faţă de mediu.
Obiectiv Menţinerea certificatului FSC pe perioda de implementare a planului de management.
ACŢIUNI Indicator P Y1 Y2 Y3 Y4 Y5 Responsabili pentru Note
implementare
H1 H2 H1 H2 H1 H2 H1 H2 H1 H2
B.1.2 Supravegherea modului Rapoarte 1 X X X X X X X X X X OSM Baia Mare,
de gestionare a resurselor lunare/trimestrial
naturale pe suprafaţa sitului, e
indiferent de proprietar sau
administrator

Obiectivul general B. Managementul resurselor naturale

Ţinta Reglementarea, monitorizarea şi controlul activităţilor de utilizare a resurselor naturale din sit, în conformitate cu
obiectivele de conservare şi nevoile comunităţilor locale adiacente.
Obiectivul specific B2 Menţinerea castanului comestibil
Obiectiv Asigurarea unei populaţii viabile de castan comestibil pe suprafaţa sitului şi a rezervaţiei până la sfârşitul perioadei de
implementare a planului de management.
ACŢIUNI Indicator P Y1 Y2 Y3 Y4 Y5 Responsabili pentru Note
implementare
H1 H2 H1 H2 H1 H2 H1 H2 H1 H2
B.2.1 Încurajarea igienizării Reducerea 1 X X X X X X X X X X OSM Baia Mare
suprafeţelor ocupate de suprafeţei cu
arborete uscate de castan pe castan uscat
suprafaţa sitului/rezervaţiei
B.2.2 Vaccinarea arborilor Numărul de 2 X X X X X X X X X X OSM Baia Mare,
infestaţi cu cancerul de scoarţă arbori vaccinaţi
Primaria Baia Mare
al castanului

49 /58
Obiectivul general B. Managementul resurselor naturale
Ţinta Reglementarea, monitorizarea şi controlul activităţilor de utilizare a resurselor naturale din sit, în conformitate cu
obiectivele de conservare şi nevoile comunităţilor locale adiacente.
Obiectivul specific B2 Menţinerea castanului comestibil
Obiectiv Asigurarea unei populaţii viabile de castan comestibil pe suprafaţa sitului şi a rezervaţiei până la sfârşitul perioadei de
implementare a planului de management.
ACŢIUNI Indicator P Y1 Y2 Y3 Y4 Y5 Responsabili pentru Note
implementare
H1 H2 H1 H2 H1 H2 H1 H2 H1 H2
B.2.3 Monitorizarea evoluţiei Hărţi/rapoarte de 1 X X X X X X X X X X OSM Baia Mare,
populaţiei de castan comestibil monitorizare
DS Maramureş
din sit/rezervaţie

Obiectivul general B. Managementul resurselor naturale

Ţinta Reglementarea, monitorizarea şi controlul activităţilor de utilizare a resurselor naturale din sit, în conformitate cu
obiectivele de conservare şi nevoile comunităţilor locale adiacente.
Obiectivul specific B3 Reglementarea exploatării resurselor regenerabile din sit.
Obiectivul general Asigurarea accesului populaţiei locale la resursele naturale din sit, cu respectarea principiului continuităţii, pe perioda de
valabilitate a planului.
ACŢIUNI Indicator P Y1 Y2 Y3 Y4 Y5 Responsabili pentru Note
implementare
H1 H2 H1 H2 H1 H2 H1 H2 H1 H2
B.3.1 Reglementarea accesului Regulament de 1 X X OSM Baia Mare
la serviciile şi produsele utilizare/recoltar
pădurii (lemnoase şi e
nelemnoase) pentru
comunităţile locale

Obiectivul general C. Comunicare, educaţie ecologică şi conştientizarea publicului

Ţinta Creşterea gradului de informare a publicului referitor la valorile naturale ale sitului si cultivarea atitudinii responsabile
faţă de acestea.
Obiectivul specific C1 Asigurarea transparenţei în actul de management al sitului.

50 /58
Obiectiv Asigurarea permanenţei fluxului de informaţii relavante către factorii interesaţi si informarea regulată a publicului larg
privind starea de conservare a sitului, pe perioada de implementare a planului de management.
ACŢIUNI Indicator P Y1 Y2 Y3 Y4 Y5 Responsabili pentru Note
implementare
H1 H2 H1 H2 H1 H2 H1 H2 H1 H2
C.1.1. Realizarea unei pagini Pagina web 1 X X X X X X X X X X OSM Baia Mare
web pentru publicul larg care functională şi
sa conţină o secţiune dedicată actualizată
factorilor interesaţi (postarea
informaţiilor relevante) şi
actualizarea ei.
C.1.2. Organizarea unei Minuta întâlnirii 1 X X X X X OSM Baia Mare
intâlniri anuale (prezentarea
raportului anual) cu factorii
interesaţi cheie

Obiectivul general C. Comunicare, educaţie ecologică şi conştientizarea publicului

Ţinta Creşterea gradului de informare a publicului referitor la valorile naturale ale sitului si cultivarea atitudinii responsabile
faţă de acestea.
Obiectivul specific C2 Educaţie ecologică
Obiectiv Permanentizarea acţiunilor de educaţie ecologică prin implicarea scolilor din raza sitului, pe toată perioda de
implementare a planului de management.
ACŢIUNI Indicator P Y1 Y2 Y3 Y4 Y5 Responsabili pentru Note
implementare
H1 H2 H1 H2 H1 H2 H1 H2 H1 H2
C.2.1. Realizarea a minim două Acţiuni realizate 1 X X X X X X X X X X OSM Baia Mare
acţiuni de educaţie ecologică şi mediatizate
anual şi mediatizarea acestora

51 /58
Obiectivul general D. Monitorizarea planului de management
Ţinta Asigurarea coordonării şi eficienţei activităţilor desfăşurate.
Obiectivul specific D1 Capacitatea de administrare a sitului
Obiectiv Asigurarea resurselor umane, financiare si materiale necesare implementării planului de management pe perioada
valabilităţii acestuia.
ACŢIUNI Indicator P Y1 Y2 Y3 Y4 Y5 Responsabili pentru Note
implementare
H1 H2 H1 H2 H1 H2 H1 H2 H1 H2
D.1.1. Asigurarea necesarului Fişele posturilor 1 X X X X X X X X X X OSM Baia Mare
de personal şi includerea în personalului
Consiliul local Baia
bugetul de venituri si cheltuieli responsabil,
Mare
a costurilor de administrare a bugetul de
sitului venituri si
cheltuieli
aprobat

Obiectivul general D. Monitorizarea planului de management

Ţinta Asigurarea coordonării şi eficienţei activităţilor desfăşurate.
Obiectivul specific D2 Implicarea factorilor interesaţi în implementarea planului de management
Obiectiv Asigurarea transparenţei şi eficienţei activităţilor de management pe perioda de implementare a acestuia.
ACŢIUNI Indicator P Y1 Y2 Y3 Y4 Y5 Responsabili pentru Note
implementare
H1 H2 H1 H2 H1 H2 H1 H2 H1 H2
D.2.1. Trimiterea către factorii Plan de 1 X OSM Baia Mare
interesaţi cheie a planului de management
management aprobat aprobat distribuit Consiliul local Baia
Mare
D.2.2 Trimiterea către factorii Rapoarte anuale 1 X X X X X OSM Baia Mare
interesaţi cheie a rapoartelor distribuite
anuale Consiliul local Baia
Mare

52 /58
Obiectivul general D. Monitorizarea planului de management
Ţinta Asigurarea coordonării şi eficienţei activităţilor desfăşurate.
Obiectivul specific D3 Implementarea şi monitorizarea planului de management
Obiectiv Analizarea periodică a modului de implementare a planului în conformitate cu indicatorii stabiliţi.
ACŢIUNI Indicator P Y1 Y2 Y3 Y4 Y5 Responsabili pentru Note
implementare
H1 H2 H1 H2 H1 H2 H1 H2 H1 H2
D.3.1. Analiza semestrială a Minuta întâlnirii 1 X X X X X OSM Baia Mare,
stadiului implementării
Factori interesaţi
planului de management
cheie

53 /58
CAPITOLUL 6. BUGET
NECESAR DE
FINANŢARE
Programe si sub-programe Scenariu critic*
Fonduri
Ore lucru
(lei)

P1 Conservarea diversitatii biologice

1.1 Conservarea habitatelor de interes comunitar/national de pe suprafata sitului 416 8.312

1.2.Conservarea speciilor de interes comunitar/national de pe suprafata sitului 232 5.213
1.3 Managementul datelor 104 1.978
Subtotal P1 costuri operationale anuale 752 15.503
Investitii P1 - 5 ani (durata planului de management)

P2 Managementul resurselor naturale

2.1 Management forestier 200 4.454
2.2 Mentinerea castanului comestibil 448 9.171
2.3 Reglementarea exploatarii resurselor regenerabile din sit 96 1.826
Subtotal P2 costuri operationale anuale 744 15.451
Investitii P2 - 5 ani (durata planului de management)

P3 Comunicare, educatie ecologica si constientizare publica

3.1 Asigurarea transparentei in actul de management al sitului 56 1.065
3.2 Educatie ecologica 136 3.587
P3 Subtotal costuri operationale anuale 192 4.652
Investitii P3 - 5 ani (durata planului de management)

P4 Monitorizare plan de management

4.1.Capacitatea de administrare a sitului 96 1.826
4.2 Implicarea factorilor interesati in implementarea planului de management 72 1.369
4.3 Implementarea si monitorizare plan de management 64 1.217
P4 Subtotal costuri operationale anuale 232 4.412
Investitii P4 - 5 ani (durata planului de management)

Total costuri operationale anuale 1920 40.018

Investitii totale (5 ani) 0

TOTAL FINANŢARE PLAN DE MANAGEMENT (5ANI) 200.090

*Scenariu critic = Nivelul de finantare pentru misiunea critica este acela care permite atingerea cerintelor de baza pentru
functionarea ariei protejate. Functiile misiunii critice sunt acele activitati care sunt obligatorii conform legii; obligatorii pentru
indeplinirea unui anumit mandat; obligatorii pentru a asigura o experienta placuta si in siguranta a vizitatorilor in aria
protejata; obligatorii pentru a asigura protectia resurselor naturale si culturale la un nivel de baza.

54 /58
CAPITOLUL 7. BIBLIOGRAFIE SI REFERINTE

1. *** : Atlasul climatologic al Republicii Socialiste România. Bucureşti, 1966..

2. *** : Amenajamentul Ocolului Silvic Baia Sprie,
3. *** : Amenajamentul Ocolului Silvic Firiza,
4. *** : Amenajamentul Ocolului Silvic Municipal Baia Mare,
5. *** : Amenajamentul Ocolului Silvic Tautii Mageraus,
6. ***, 2000: Norme tehnice pentru îngrijirea şi conducerea arboretelor, 2/2000, Ministerul Apelor,
Pădurilor şi Protecţiei Mediului.
7. Ardelean G.,Răspîndirea castanului bun (Castanea sativa Mill.) în vestul Depresiunii Baia Mare,
Revista Padurilor, 1967
8. Ardelean, G., Beres,I., Fauna de vertebrate a Maramuresului,Editura Dacia, 2000
9. Ardelean, G., Beres,I., Indexul speciilor de nevertebrate si vertebrate din depresiunea Maramures
si zonele limitrofe - Gavril Ardelean, Iosif Beres, Editura Vasile Goldis University Press Arad,
2011
10. Beres, I., Contributii la cunoasterea faunei amfibienilor si reptilelor din depresiunea
Maramuresului si protectia lor, Nymphea, 1997
11. Bolea, V., Mihalciuc, V., Chira, D., Bud, N., Pop, V., Cancerul de scoarţă al castanului cauzat de
Cryphonectria parasitica (Murill.) Barr. în plantajul de la Valea Borcutului, Ocolul silvic Baia
Mare, Revista Padurilor, 1995
12. Chiriţă, C. ş.a., 1977: Staţiuni forestiere. Editura Academiei R.S.R., Bucureşti.
13. Ciocarlan, V., Flora ilustrata a Romaniei, Vasile Ciocarlan, Editura Ceres, 2009
14. Coldea, G. (coord.) (1997). Les associations végétales de Roumanie. Tome 1 – Les associations
herbacées naturelles. Presses Universitaires de Cluj, Cluj-Napoca.
15. Coman, A., Contributii la flora regiunii Baia Mare, Contributii botaice, 1958
16. Cotta, V., Bodea, M. - Vânatul României, Ed.Agrosilvică
17. Cucu, V., Stefan, M., judetul Maramures, Ghidul Muzeelor, 1970
18. Doniţă N., Popescu A., Paucă-Comănescu M., Mihăilescu S., Biriş I.-A. (2005). Habitatele din
România. Editura Tehnică Silvică, Bucureşti.

55 /58
19. Doniţă N., Popescu A., Paucă-Comănescu M., Mihăilescu S., Biriş I.-A. (2006). Modificări
conform amendamentelor propuse de România şi Bulgaria la Directiva Habitate (92/43/EEC).
Editura Tehnică Silvică, Bucureşti.
20. Doniţă, N. ş.a., 1990: Tipuri de ecosisteme forestiere din România. Seria a II-a. M.A.P.M.I.;
I.C.A.S., Bucureşti.
21. Elzinga, C.L. et al. (2001). Monitoring plant and animal populations, Blackwell Science
22. Farah Guirreh Idris, Studiul mineralogic al zacamintului polimetalic de la Herja, ,1989, Teza de
doctorat
23. Fauna and Flora International (2001) Developing Monitoring Programmes for Protected Areas
24. Florescu, Gh., Împăduriri, Ed. Universităţii Transilvania Braşov, 1994.
25. Florescu, I., I., Nicolescu, N., V.: Silvicultură, vol. II – Silvotehnică. Editura Universităţii
“Transilvania”, Braşov, 1998.
26. Florescu, I., I.: Tratamente silviculturale. Editura Ceres, Bucureşti, 1991.
27. Gafta, D. and Mountford, J.O. (ed. 2008) Romanian Manual for Interpretation of EU Habitats
(Manual de interpretare a habitatelor Natura 2000 din România) Prepared as part of PHARE
project RO 2004/016-772.03.03/06.01
28. Haralamb, A.T., 1967: Cultura speciilor forestiere. Ediţia a III-a. Editura Agro-Silvică Bucureşti,
p. 468-485
29. Marcu, M., Marcu, V., 1999: Meteorologie şi climatologie forestieră. Reprografia Universitatii
Transilvania Brasov.
30. Moldovan, I., Karacsonyi, C., Date privind istoricul cercetarilor botanice in regiunea Maramures,
Contributii botanice, 1967
31. Mountford, J.O., Patriquin, D. and Treweek, J.R. (2005). An approach to surveying and mapping
the biodiversity of national parks Transylvanian Review of Systematical and Ecological Research,
3: 1-12
32. Nadisan, I., Bandula, O., Maramures, Ghid turistic al judetului
33. Negruţiu, A., Fauna cinegetică şi salmonicolă, As.Română pentru Educaţie Democratică, 2000
34. Negruţiu, A., Vânătoare şi salmonicultură, Ed.Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1983.
35. Negulescu, E., D., Stănescu, V., Florescu, I., Târziu, D.: Silvicultură. Editura CERES, Bucureşti,
1973.
36. Paşcovschi, S., Leandru, V., Tipuri de pădure din R.P.R., Ed. Agrosilvică,1958
37. Resmerita, I., Cercetari privind complexitatea inventarului floristic din Maramures cu taxoni noi
sau rari, Contributii botanice, 1973
38. Şofletea, N., Curtu, L., 2008: Dendrologie. Editura Penttru Viata Brasov

56 /58
39. Stăncioiu, P.T. et al, 2008, Habitate forestiere de interes comunitar incluse în proiectul LIFE05
NAT/RO/000176 Habitate prioritare alpine, subalpine şi forestiere din România, Măsuri de
gospodărire, Ed. Univ. Transilvania, Braşov, 184pg.
40. Stanescu, M., Rusti, D., New data concerning the Lepidoptera (Insecta)of Maramures (Romania),
Travaux du Museum d’Histoire Naturelle “Grigore Antipa”, XXXVII, 1997
41. Stănescu, V., Şofletea, N., Popescu, O., 1997: Flora forestieră lemnoasă a României. Editura
Ceres Bucureşti
42. Stefanescu, A., Judetul Maramures, Ghidul Muzeelor, 1984
43. Târziu, D.: Pedologie şi staţiuni forestiere. Universitatea din Braşov, 1985.

57 /58
CAPITOLUL 8. ANEXE

Anexa 1 . Structura planului de lucru anual

Anexa 2. Harta amplasarii Sitului Natura 2000 ROSCI0003 şi a Rezervaţiei Naturale 2.581. Arboretului
de castan comestibil de la Baia Mare
Anexa 3. Harta cu limitele Sitului Natura 2000 ROSCI0003
Anexa 4. Harta cotelor și a curbelor de nivel ale Sitului Natura 2000 ROSCI0003
Anexa 5. Harta retelei hidrografica a Sitului Natura 2000 ROSCI0003
Anexa 6. Trăsăturile de diagnoză ale tipurilor de pădure cu castan
Anexa 7. Harta tipurilor de habitate Natura 2000 de pe suprafața Sitului Natura 2000 ROSCI0003
Anexa 8. Harta tipurilor de habitate conform clasificării naționale
Anexa 9. Lista speciilor de plante din Situl Natura 2000 ROSCI0003
Anexa 10. Harta distributiei speciilor de insecte de pe suprafața Sitului Natura 2000 ROSCI0003
Anexa 11. Lista factorilor interesaţi si analiza acestora si lista persoanelor
Anexa 12. Lista persoanelor implicate in elaborarea planului de management
Anexa 13. Harta suprapunerii cu alte arii naturale protejate
Anexa 14. Situaţia juridică a trenurilor de pe suprafaţa Situl Natura 2000 ROSCI0003
Anexa 15. Lista proprietarilor privaţi de pădure de pe suprafaţa sitului Natura 2000 ROSCI0003
Anexa 16. Harta parcelelor silvice de pe suprafața Sitului Natura 2000 ROSCI0003
Anexa 17. Harta obiectivelor turistice de pe suprafața Sitului Natura 2000 ROSCI0003

58 /58