Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2016-2020
1
CUPRINS
2.1.1 Localizare…………………………………………………………………...………..11
2.2.1 Geologia……………………………………………………………………..………29
2.2.3 Hidrologia…………………………………………………………………..……… 45
2
2.3.1.1 Flora ……………………………………………………………………………... 66
2.3.2 Fauna………………………………………………………………………….……….78
CAPITOLUL 3 EVALUAREA
CAPITOLUL 4 IMPLEMENTAREA
3
CAPITOLUL 5 Referinţe şi bibliografie……………………………………………..….. 200
4
CAPITOLUL 1 INTRODUCERE ŞI CONTEXT
Planul este structurat pe mai multe părţi, una generală privind structura şi aplicarea planului,
o parte ce descrie aria protejată cu toate componentele sale de interes, un capitol asupra scopului
şi obiectivelor, evaluarea stării de conservare a speciilor de interes comunitar, acţiunile propuse
pentru atingerea sau menţinerea stării de conservare favorabilă, monitorizarea acţiunilor.
5
1.2 Scopul şi categoria ariilor protejate
Scopul Parcului Naţional Semenic – Cheile Caraşului conform prevederilor art. 5, alin.
(2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate,
conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 49/2011, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 20/2014 şi
Legea nr. 73/2015, este: protecţia şi conservarea unor eşantioane reprezentative de ecosisteme
pentru spaţiul biogeografic naţional, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub
aspect fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic,
pedologic sau de altă natură, oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiinţifice, educative,
recreative şi turistice.
Aceste situri includ întreg teritoriul parcului şi unele zone din imediata vecinătate a
acestuia.
6
II. Menţinerea şi dacă este necesar, dezvoltarea elementelor de peisaj, care sunt de
importanţă majoră pentru fauna şi flora sălbatică.
III. Protecţia zonelor sălbatice şi menţinerea proceselor ecologice naturale în zona de
protecţie strictă.
IV. Protecţia şi susţinerea proceselor ecologice naturale pentru resălbăticire în zona de
protecţie integrală.
V. Conservarea caracteristicilor naturale şi culturale în zona de conservare durabilă.
VI. Utilizarea infrastructurii publice de utilităţi şi mediu construit în zona de dezvoltare
durabilă.
VII. Dezvoltarea programelor de cercetare.
VIII. Managementul ariei protejate.
IX. Dezvoltarea programelor educative.
X. Marketingul ariei protejate.
XI. Dezvoltarea durabilă la standarde ridicate de eficienţă.
XII. Dezvoltarea turismului.
Tabelul 1
Ariile naturale protejate ???????
7
Tip rezervaţiei Tip rezervaţie Suprafaţa
Categoria de Conf. Hot. CJ
Cod Denumirea Conf. Dec. 8/1994* ha
arie protejată 499/1982* Conf.Legea
5/2000
IUCN, clasa
8
Tip rezervaţiei Tip rezervaţie Suprafaţa
Categoria de Conf. Hot. CJ
Cod Denumirea Conf. Dec. 8/1994* ha
arie protejată 499/1982* Conf.Legea
5/2000
În zonele de suprapunere a ariilor naturale protejate de interes naţional cu ariile naturale protejate
de interes comunitar, se respectă necesităţile categoriei celei mai restrictive (categoria I, II, IV
IUCN) precum şi zonele de protecţie strictă şi protecţie integrală. Acestea sunt:
9
• Secundar:
• Conservarea ecosistemelor, speciilor şi caracteristicilor de geodiversitate
într-o stare pe cât posibil neafectată de activităţi antropice recente.
• Ocrotirea unor exemple din mediu natural pentru studii ştiinţifice, monitorizare a
mediului şi educaţie, incluzând arii delimitate în care este exclusă orice formă de
acces ce poate fi evitată;
• Minimizarea deranjului printr-o atentă planificare şi implementare a activităţilor de
cercetare sau altor activităţi aprobate;
• Conservarea valorilor culturale şi spirituale asociate naturii.
10
Monument al Naturii Peştera Popovăţ
Categoria de management: Monument al Naturii – categoria III IUCN, zona protejată
administrată în principal pentru conservarea aspectului natural specific.
Categoria cavităţii: B, peşteră cu sectoare de importanţă naţională, care se disting prin
mărime, raritatea resurselor şi prin potenţial turistic.
Categoria de interes: National
Obiective de conservare: geomorfologie, faună.
Obiective de management:
Principal
• Protejarea unor caracteristici naturale specifice remarcabile, precum şi a
biodiversităţii şi a habitatelor asociate acestora.
Secundar
• De a proteja biodiversitatea în cadrul peisajelor terestre şi marine care
altfel ar suferi modificări majore;
• De a proteja situri naturale specifice cu valori spirituale şi/sau culturale,
acolo unde acestea au şi valoare pentru biodiversitate.
• De a conserva valorile tradiţionale spirituale şi culturale ale sitului.
11
Categoria cavităţii: C, peşteră cu sectoare de importanţă locală, protejate pentru semnificaţia
lor geologică, peisagistică, hidrologică, istorică, biodiversitate, potenţial turistic sau pentru
dimensiunile lor.
Categoria de interes: National
Obiective de conservare: habitate, specii, geomorfologie, hidrologie.
Obiective de management:
Principal
12
Categoria de interes: European
Obiective de conservare: specii, oua, cuiburi, habitate.
Obiective de management:
o Protectia, gestionarea si reglementarea speciilor de pasari care traiesc in mod natural
in stare de sălbaticie pe teritoriul european al Statelor Membre.
o Protectia pasarilor cat si oualor, cuiburilor si habitatelor lor.
o Aplicarea masurilor necesare pentru conservarea, mentinerea sau refacerea unei
diversitati si a unei suprafete suficiente de habitat pentru toate speciile de pasari
vizate: crearea de zone de protectie; întretinerea si amenajarea, conforme
imperativelor ecologice a habitatului ce se afla in interiorul si exteriorul suprafetelor
de protectie; refacerea biotopurilor distruse; crearea biotopurilor.
o Aplicarea masurilor pentru a evita poluarea sau deteriorarea habitatului cat si
perturbarile care afecteaza pasarile, in zonele de protectie vizate si in afara acestora.
o Aplicarea masurilor necesare pentru mentinerea sau adaptarea tuturor speciilor de
pasari vizate, la un nivel care corespunde in mod special exigentelor ecologice,
stiintifice si culturale, tinandu-se seama de exigentele economice si recreationale.
Decizia Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Judeţului Caraş Severin nr. 499/1982
pentru ocrotirea provizorie a Parcului Naţional Semenic – Cheile Caraşului şi a rezervaţiilor
integrale Cheile Caraşului, Cheile Gârliştei, Izvoarele Caraşului, Izvoarele Nerei, Peştera
Comarnic.
Ordinul Ministerului Apelor Pădurilor şi Mediului Înconjurător nr. 7/1990 pentru constituirea
parcurilor naţionale şi rezervaţiilor integrale în fondul forestier. Hotărârea Consiliului Judeţean
Caraş Severin 8/1994 privind zonele naturale protejate şi monumentele naturii.
Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional - Secţiunea a III-
a – zone protejate, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 152 din 12 aprilie 2000.
Hotărârea de Guvern nr. 230/2003 privind delimitarea rezervaţiilor biosferei, parcurilor naţionale
şi parcurilor naturale şi constituirea administraţiilor acestora, publicată în Monitorul Oficial nr.
190 din 26.03.2003.
Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 776/2007 privind declararea siturilor de
importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România,
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 615 şi 615 bis din 5 septembrie 2007.
13
Hotărârea nr.1.284/2007 privind declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică ca parte
integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România, publicat în Monitorul Oficial al
României nr. 739 din 31 octombrie 2007.
Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 1.964/2007 privind instituirea regimului
de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei
ecologice europene Natura 2000 în România, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 98 din 7 februarie 2008.
Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 2.387/2011 pentru modificarea Ordinului
ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr.1.964/2007 privind instituirea regimului de arie
naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice
europene Natura 2000 în România, publicat în Monitorul Oficial al României nr. 846 din 29
noiembrie 2011.
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, rectificată, aprobată
cu modificări şi completări prin Legea 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare;
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate,
conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 49/2011, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 20/2014 şi
Legea nr. 73/2015;
14
• Analiza modelelor planurilor de management din SUA, Canada şi România.Modelul
utilizat pentru elaborarea planului de management a fost al SUA.
• Inventarierea / evaluarea mediului abiotic, biotic şi antropic.
• Cartografierea elementelor inventariate
• Analiza şi prelucrarea datelor
• Stabilirea scopului, obiectivelor şi activităţilor
• Realizarea bugetului estimativ al activităţilor
• Prezentarea publică
15
proiectului “Elaborarea strategiilor de conservare, a planurilor de monitorizare şi acţiunilor de
comunicare pentru Parcul Naţional Semenic – Cheile Caraşului”. Modelul utilizat pentru
elaborarea planului de management a fost Appleton.
Activităţile au constat în:
• Includerea unor date de sinteză din Planul pentru paza si supravegherea ariei protejate.
• Includerea unor date de sinteză din Planul pentru Comunicare şi Interpretare a Naturii.
• Includerea unor date de sinteză din Planul pentru evaluarea si monitorizarea speciilor
comunitare.
• Includerea unor date de sinteză din Planul pentru evaluarea si monitorizarea habitatelor
comunitare.
• Includerea unor date de sinteză din Planul pentru evaluarea si monitorizarea surselor de
impact asupra habitatelor/specilor ţintă.
• Analiza planului de management de către Consiliului Ştiinţific.
16
O parte din informaţiile conţinute pentru mediul abiotic şi biotic sunt preluate din studiile
existente, realizate de cercetători, cadre universitare, ONG-uri. Informaţiile statistice au fost
furnizate de instituţiile abilitate.
Structura planului de management este conform modelelor existente în România, iar la baza
elaborării lui sunt următoarele considerente:
Planul de lucru anual se va elabora, având în vedere Planul de Management, resursele disponibile
şi situaţia curentă, cu avizarea Consiliului Ştiinţific, în trimestrul patru al anului premergător.
Planificarea activităţilor din planul de management este pentru o perioadă de cinci ani.
17
c) Planul pentru evaluarea si monitorizarea surselor de impact asupra habitatelor/speciilor
ţintă.
d) Planul pentru comunicare şi interpretarea naturii.
e) Planul pentru paza şi supravegherea ariei protejate.
2.1.1 Localizare
Parcul naţional este situat în sud-vestul României, judeţul Caraş Severin şi cuprinde Unitatea
Administrativ-Teritorială Reşiţa, Caraşova, Goruia, Anina, Bozovici, Prigor, Teregova, Văliug.
Coordonatele geografice în centru parcului naţional sunt: latitudine N 45°8´07”; longitudine
E21°52´35”.
Tabelul 2
Carpaţii 1 Meridionali
Munţii 1 Banat
Bioregiunea 1 Continentală
Regiunea de dezvoltare 1 V
Judeţul 1 Caraş-Severin
18
Încadrare fizico-geografică şi Cuantificare Detalii
administrativ-teritorială
Puncte de acces în aria protejată. Există în prezent 124 de intrări în aria protejată
neexcluzând posibilitatea apariţiei unor noi drumuri de pământ sau cărări. Aceste intrări sunt
situate pe următoarele drumuri şi poteci:
A. Drumuri naţionale 4.
B. Drumuri judeţene 9.
C. Drumuri comunale 3.
D. Drumuri forestiere 21.
E. Drumuri de pământ 60.
F. Trasee turistice 12.
G. Poteci 15.
Tabelul 3
Unitate
Nr. Categoria Cod Administrativ-
Teritorială
19
Unitate
Nr. Categoria Cod Administrativ-
Teritorială
20
Unitate
Nr. Categoria Cod Administrativ-
Teritorială
1 Poteci - Reşiţa
2 Poteci - Caraşova
3 Poteci - Anina
4 Poteci - Prigor
5 Poteci - Teregova
21
Căi de acces în interiorul ariei protejate. În prezent există 11 drumuri publice şi 78
drumuri forestiere care pot asigura accesul cu mijloace auto în majoritatea zonelor. Starea
drumurilor este nesatisfăcătoare şi necesită lucrări de întreţinere şi reparaţii. De asemenea, există
9 trasee turistice practicabile. Traseele turistice nu sunt omologate.
Tabelul 4
Lungime
Cod Descriere OS / UP UAT
km
22
Lungime
Cod Descriere OS / UP UAT
km
23
Lungime
Cod Descriere OS / UP UAT
km
24
Lungime
Cod Descriere OS / UP UAT
km
25
Lungime
Cod Descriere OS / UP UAT
km
VI
26
Drumurile de pământ au fost realizate pentru favorizarea accesului la terenurile agricole
(proprietate privată), păşunile comunale (domeniul public) şi în pădurile de stat (domeniul
public). Aceste drumuri nu fac parte dintr-un inventar al primăriilor, ele fiind evidenţiate parţial
doar pe hărţile topografice şi cadastrale. Drumurile agricole au o densitate ridicată în unitatea
administrativ-teritorială Caraşova atât pentru accesul la anumite tarlale cât şi între rândurile de
parcele. Drumurile situate în pădure au fost construite până în 1940 pentru transportul lemnului
cu căruţa şi sunt cu fundament de piatră, iar după 1940 reţeaua de drumuri de exploatare s-a
dezvoltat extrem de tare ca urmare a circulaţiei TAF-urilor.
Tabelul 5
Trasee turistice
Lungime
Cod Descriere Marcaj UAT
(km)
27
A. Caraşova – Ţolosu.
B. Tunelul Cheia – Caraş – Comarnic.
C. Comarnic – Socolovăţ.
D. Cârneală – Izvoarele Caraşului.
E. Dealul Trei Movile.
Potecile din masivul Semenic au o densitate redusă şi sunt caracterizate de lungime mare,
urmărirea culmilor şi asigurarea legăturii între aşezări umane / sălaşe / cantoane.
Tabelul 6
28
Tabelul 7
Administratorii de terenuri
Perioada Suprafaţă
Nr. Adminstrator /Gestionar Detalii
Adm/Gest totală ha
1. RNP Romsilva – DS Caraş Nelimitat 30.721 Pădure inclusă în fondul
Severin forestier naţional
Administraţia Parcului Naţional Semenic – Cheile Caraşului este filială a Regiei Naţionale a
Pădurilor – Romsilva şi administrează Parcul Naţional Semenic – Cheile Caraşului în baza
contractului încheiat cu autoritatea centrală de mediu. Este coordonată de Serviciul Arii Protejate
din cadrul RNP. Sediul Administraţiei Parcului Naţional Semenic Cheile Caraşului este în
clădirea Direcţiei Silvice Caraş – Severin, str. Petru Maior, nr.69A, Reşiţa, Caraş – Severin.
29
2.1.4 Limite şi zonare
Limitele parcului naţional urmăresc formele naturale de relief, elementele construite şi limitele
administrative. Localizarea geografică: Lat. N 45°8´7”; Long. E21°52´35”
La sud, Parcul Naţional se învecinează cu Situl de Importanţă Comunitară, cod RO SCI 0031 şi
Aria de Protecţie Specială Avifaunistică, cod RO SPA 0020, Cheile Nerei – Beuşniţa.
Limitele Parcului Naţional Semenic - Cheile Caraşului au fost stabilite prin HG nr.
230/04.03.2003, privind delimitarea rezervaţiilor biosferei, parcurilor naţionale şi parcurilor
naturale şi constituirea administraţiilor acestora.
Tabelul 8
Vecinătăţi
Limita
Judeţul UAT Cod Denumire
Zonarea internă a parcului naţional s-a fundamentat în baza O.M 552/2003 si Legea 5 /2000,
ariile protejate existente, zonele de conservare specială şi a următoarelor principii:
A. Obiectivele primare se aplică pe minim 75% din suprafaţa parcului naţional, IUCN.
B. Crearea unei zone centrale pentru asigurarea eficientă a conservării ecosistemelor prin
procese naturale, speciilor, zonelor de sălbăticie şi cvasivirgine.
30
C. Eliminarea fragmentării zonelor de importanţă majoră desemnate legal sau propuse în
studiile de fundamentare anterioare cu privire la rezervaţiile integrale, rezervaţiile naturale,
rezervaţiile ştiinţifice şi zonele de conservare specială.
D. Perimetrul format din zona cu protecţie strictă şi integrală are ca obiective:
a. Funcţionarea în stare naturală, fără intervenţie umană a ecosistemelor terestre,
acvatice şi subterane.
b. Activităţile de cercetare, educaţie şi turism cu intensitate redusă.
E. Perimetrul format din zona de conservare durabilă şi zona de dezvoltare durabilă are ca
obiective:
a. Funcţionarea în stare semi-naturală, cu intervenţie umană redusă a ecosistemelor
terestre, acvatice şi subterane.
b. Activităţi de cercetare, educaţie şi turism cu intensitate medie sau mare.
c. Construcţii incluse în intravilanele existente la data stabilirii limitelor parcului
naţional (2003) sau construcţii care servesc scopului PN, conform legii.
Harta zonării interne este inclusă în Anexa nr. 2.
Tabelul 9
Tipuri de zone
2 Zonă de conservare durabilă Primul rând de parcele întregi din domeniul forestier
Construcţii existente
Tabelul 10
Suprafeţele şi ponderea zonării interne
31
Nr. Suprafaţa Pădure ha Pajişte şi alte
Zona %
totală ha terenuri ha
Suprafeţele au fost calculate în GIS utilizând hărţi topografice 1:25.000 ediţia 1974 şi nu au la
bază măsurători topografice în teren.
Tabelul 11
Zona de protecție strictă
Tabelul 12
32
Tabelul 13
Unitate amenajistica
Primul rand de Alteparceeleincluse in
Nr Ocol Silvic Unitate de parceleintregilimitrofezo zona de
. productie nelor de protective conservaredurabila
strictasauintegrala
1 U.P VII Resita 20-23, 26,28,31 5-19,
24,25,27,29,30,32-38
2 U.P IX 47,48 46
Resita Carasova
3 U.P X 5,7,9-11,22,26,32,39,45- 6,10-21, 27-31,34-38,
Comarnic 49, 59, 68,69,72, 76,81, 49-58,70-75, 77-80,
86-88, 90 83,84
4 PrimariaCarasova U.P I 21,22,25,28 1-5, 7-20,23,24,26, 27-
PrimariaCaras 30
ova
5 PrimariaCarasova U.P VIII 1 103
Ciresnaia
Amenajamentulpad U.P VII - 24, 102
urii de Marghitas
folosintaforestiera U.P V Celnic - 32, 101
a U.P X Izv. - 61,62
PrimarieiCarasova Carasului
33
38,40-51 ,31-33,39
14 U.P III 3,4,5,64 -
Nerganita
15 U.P V Celnic 27, 31, 39, 40 25, 26, 33-38
U.P VI Anina 1, 3, 4, 8, 9 2, 7
U.P VII 2-5, 19, 21 1, 6-12, 20, 22, 25-27
Anina Marghitas
U.P VIII 2-6 , 10, 11, 16-20 -
Ciresnaia
U.P IX Buhui 13-15, 20,21, 25, 28, 16 – 19
U.P X Izv. 1,2, 4, 5 , 9, 10, 12, 13, 3, 6-8, 11
Carasului 57, 58, 60
Nota 2: Suprafaţa calculată utilizând GIS, diferă de suprafaţa stabilită prin lege sau suprafeţele
parcelelor silvice calculate prin metode planimetrice anterioare.
Vecinătatea din proximitatea parcului naţional trasată pe harta anexată, a fost stabilită pe baza
studiilor hidrogeologice şi a următoarelor ameninţări, în conformitate cu prevederile directivei
europene şi legislaţia naţională:
A. Poluarea apei
a. Riscul poluării corpurilor de apă de suprafaţă din surse situate în afara PN
b. Riscul poluării corpurilor de apă subterană în zonele carstice din surse situate în afara
PN.
B. Poluarea aerului şi solului
a. Riscul poluării aerului şi solului din surse situate în afara PN
C. Poluare fonică
a. Riscul poluării fonice din surse situate în afara PN
D. Fragmentarea continuităţii structurii habitatelor de pădure.
Harta vecinătăţii din proximitate este inclusă în Anexa nr. 3.
34
Tabelul 14
Suprapuneri cu alte arii naturale protejate
Suprafaţă
Nr. Denumirea Ariei Categoria IUCN conform legii
5/2000 ha
2.2.1 Geologia
Structura geologică a părţii vestice din Carpaţii Meridionali are la bază încălecarea Pânzei Getice
peste Autohtonul Danubian. Perimetrul de referinţă este caracterizat în partea vestică de rocile
sedimentare ale sinclinalului Reşiţa – Moldova Nouă şi în partea estică de rocile magmatice şi
metamorfice.
Petrografia
Munţii Semenic sunt formaţi din şisturi cristaline intens metamorfozate, predominând cele
mezometamorfice, iar cele epimetamorfice existând cu totul limitat în partea centrală a regiunii.
Şisturile cristaline mezometamorfice aparţin seriei de Sebeş-Lotru, denumită regional seria de
Timiş, iar cele epimetamorfice, seriei de Miniş. Rocile eruptive, aparţin domeniului getic si celui
35
danubian, sunt reprezentate prin granitoidele sinorogene de Poneasca şi Lindenfeld – Buchin
întâlnite şi în perimetrele vârfurilor Semenic, Piatra Goznei, Piatra Nedeea şi prin corpurile mai
mici de granodiorite şi tonalite de la Slatina – Timiş, vârsta lor fiind paleogenă.
Cristalinul getic din Masivul Semenic se caracterizează prin cute mari, drepte şi relativ simetrice,
desfăşurate paralel cu direcţia catenei muntoase.
Munţii Aninei sunt formaţi din şisturi cristaline peste care sunt dispuse discordant rocile
sedimentare (calcare, marne, gresii) ce formează sinclinoriul Reşiţa - Moldova Nouă, puternic
cutat şi tectonizat. Sinclinoriul reprezintă cea mai mare suprafaţă calcaroasă compactă din
România având cca. 800 km2. La est de această structură, cu o suprafaţă de cca. 10 km2 este
sinclinalul Izvoarele Caraşului.
1.Membrul Conglomeratic de Budinic (Hettangian pro parte) este reprezentat prin rudite, arenite,
lutite, cu intercalaţii de şisturi cărbunoase şi cărbuni cu macrofloră: Zamites schmiedelii,
Nilsonia orientalis, Ptilophyllum ririgidum, Ginkgoites taeniatus şi microfloră: Cyathidites
36
minor, Dictyophyllidites harrisi, Vitreisporites pallidus, Lycopodiacidites regulatus,
Osmundacidites wellannii.
2.Membrul Grezos de Valea Terezea (Hettangian pro parte-Sinemurian) este reprezentat prin
rudite, arenite, lutite, cu intercalaţii de şisturi cărbunoase şi cărbuni cu macrofloră (Zamites
schmiedelii, Nilsonia orientalis, Ptilophyllum ririgidum, Ginkgoites taeniatus, etc.) şi microfloră
(Cyathidites minor, Dictyophyllidites harrisi, Vitreisporites pallidus, Lycopodiacidites regulatus,
Osmundacidites wellannii, etc.)
3.Membrul Argilitic de Uteriş (Pliensbachian) este alcătuit din argilite bituminoase cu rare resturi
de macroflora şi cu o relativ bogată asociaţie de microfloră, specii semnificative pentru varstă
(prin debutul lor în Pliensbachian) fiind Foveosporites multifoveolatus, Callia-llasporites
dampieri, Perinopollenites elatoides.
37
Formaţiunea Marnelor de Crivina, (Berriasian superior - Valanginian su-perior pro parte) –
marne şi marnocalcare cu o bogată asociaţie de amoniţi dintre care cei mai importanţi sunt
Thurmanniceras pertransiens, Th. Thurmanni, Bochianites neocomiensis, Kilianella
roubaudiana şi Saynoceras verrucosum. În partea de vest a zonei (Ilidia) Marnele de Crivina
conţin intercalaţii de calcare alodapice cu Feurtillia frequens şi Macroporella praturloni. Vârsta
demonstrată de amoniţi este susţinută şi de asociaţia de calpionellide: Calpionellopsis simplex, C.
oblonga şi Calpionellites darderi.
Formaţiunea Calcarelor de Plopa, (Valanginian superior pro parte – Aptian), cu doi membri:
Calcarele de Valea Nerei şi Calcarele de Valea Minişului sunt depozite de platformă carbonatică
ce alcătuiesc în ansamblu un un sistem biosedimentar urgonian.
Formaţiunea Gresiei de Gura Golumbului, (Clansayesian superior – Albian) - gresii glauconitice
cu intercalaţii subţiri de argile grezoase şi rare bancuri de calcare grezoase, cu amoniţi:
Hypacanthoplites cf. multispinatus, Douvilleiceras mamma-latum, Hoplites aff. Escragnolensis,
H. cf. Radimnei, Albianul apare într-un facies calcaros grezos (Formaţiunea Calcarului gresos de
Radimna) cu Paraphyllum primaevum.
38
Sedimentarul neozoic stă transgresiv peste unităţile tectonice formate anterior şi este reprezentat
printr-o gamă largă de formaţiuni - argile, marne, conglomerate, nisipuri, pietrişuri, etc.
Ponţianul se află situat pe marginile zonelor depresionale, depăşind transgresiv toate celelalte
depozite neogene, fiind constituit din argile şi argile nisipoase.
Tectonica
Structura geologică complexă s-a realizat în decursul ciclurilor tectonice prebaicalian, baicalian,
hercinic şi alpin. În ciclul tectonomagmatic au fost cutate şi metamorfozate şisturile cristaline din
estul regiunii. Ciclului tectonomagmatic baicalian îi aparţine la vest şi sud cristalinul proterozoic
superior de Locva cu o structură anticlinală mai importantă, situată în zona mediană şi cîteva
structuri secundare paralele. Mişcările hercinice sunt puse în evidenţă de transgresiunea
Carboniferului şi lipsa Permianului care pledează pentru existenţa unei perioade de exondare la
sfârşitul acestor mişcări. Începutul mişcărilor alpine este legat de transgresiunea Liasicului şi
cele din timpul Jurasicului, Oxfordianului, Albianului.
Forme de relief
Perimetrul de referinţă face parte din Munţii Aninei – zona vestică şi Munţii Semenic – zona
estică. Relieful este de deal şi de munte, străbătut de numeroase văi care îl fragmentează.
Altitudinea minimă este de 190 m în valea Caraşului iar altitudinea maximă este de 1.446,9 m în
Vârful Gozna.
Principalele vârfuri în masivul Semenic sunt: Vârful Păroasa Mare 1268,0 m, Tâlva Nergăniţa
Mare 1.363,5 m, Nergăniţa Mică 1.220,7 m, Flămânda 1.024,0m, Vârful Gozna 1.446,9 m,
39
Vârful Semenicului 1.446,4 m, Piatra Nedeii 1.436,7 m, Dealul Căpăţâna 1.330,7m, Cracu Lung
1.244,1 m, culmea Mare 1.193,5 m, Dealul Scaloaiei 918,5 m.
Principalele vârfuri în masivul Aninei, sunt: Dealul Piatra Albă 752,5 m, culmea Certej 955,3 m,
Vârful Poiana Beţii 866,7 m, Culmea Răşpiţel 888,2 m, Dealul Jervan 871,5 m, Poiana Rusului
1023,0 m, Cracu Ferigii 905,7 m, Dealul Segran 743,0 m, Dealul Gabrova 772,6 m, Cioaca cu
Apă 595,1 m, Navesu Mare 668,0 m, covelişte 753,9 m, Culmea Cereşnaia 771, 5 m, Culmea
Şestului 751,2 m, La Mese 823,5 m, Dealul Trei Movile 926,9 m, Dealul Zabăl 685,8 m, Vârful
Muchii sau Paşac 592,3 m, Dealul Socolovăţ 783,2 m, Dealul Straja 715,6 m, Colonovăţul Mic
778,6 m, Dealul Colonovăţ 812,0 m, Dealul Frumos 832,2 m, Dealul Zabăl 561,3 m, Dealul
Dobrâvârc 596,3 m, La Păulă 654,3 m, Dealul Moghiliţa 651,0 m, Tâlva Lupului 692,5 m,
Dealul Mociur 686,0 m, Dealul Golaş 495,1 m, Dealul Moghila 680,8 m.
Acolo unde eroziunea a intervenit cu intensitate pronunţată şi continuă, s-au desfăşurat procese
de ierarhizare şi organizare a reţelei hidrografice. Relieful structural este clar reprezentat prin
forme de detaliu şi în peisajul geomorfologic.
Complexitatea genezei şi evoluţiei reliefului Masivelor Anina - Semenic rezidă din numeroase
modificări cantitative şi calitative, a căror rezultantă o constituie peisajul geomorfologic actual.
Trăsăturile tectonice şi structurale au dat acestei regiuni forma unui masiv flancat mai pronunţat
spre est şi mai lent spre vest, unde denivelările prin abrupturi individualizează inegal şi
concentric, dar cu înclinări diferite pe direcţii.
Tabelul 15
40
Tabelul 16
Extremele altitudinale
1 Minim 200
2 Mediu 823
3 Maxim 1.446
Tabelul 17
Distribuţia spaţială a treptelor hipsometrice
1 200-500 15
2 500-1000 60
3 1000-1500 25
Expoziţia versanţilor
Cea mai mare parte a versanţilor prezintă o expoziţie cu componentă nordică în timp ce
expoziţiile sudice au o pondere de circa 38%.
Tabelul 18
Ponderea expoziţiei versanţilor
1 N 10
2 NE 3
3 E 6
4 SE 27
5 S 8
41
Nr Expoziţia Pondere expoziţie
6 SV 3
7 V 5
8 NV 38
Pantele
În Munţii Aninei, platourile carstice au pante reduse între 0-10 grade iar versanţii cheilor au
pante accentuate cuprinse între 50 şi 90 de grade
În Munţii Semenicului, suprafeţele de nivelare au pante cuprinse între 0-10 grade iar versanţii au
pante de până la 50 grade.
Morfologia terestră
Formele morfologice întâlnite sunt: microdepresiuni nivale, ogaşe de torent, râpe de obârşie,
rigole, martori de eroziune, aglomerări de pietre.
Morfologia Munţilor Aninei este caracterizată de prezenţa unor culmi şi văi longitudinale,
conforme cu structura geologică, orientate NNV – SSE. Cele mai importante culmi situate una în
prelungirea celeilalte la altitudinea medie de 900 m, sunt: Culmea Certej, Culmea Răşpiţel,
Culmea Puşcaşul Mare, Culmea Cracul Ferigii. Din această culme formată pe şisturi cristaline,
altitudinea coboară spre vest, fiind caracteristic relieful carstic. Principalele dealuri sunt Dl.
Cuptoare 666 m, Dl. Gabrova 772 m, Dl. Covelişte 753 m, Dl. Trei Movile 923 m, Dl. Paşac 583
m, Dl. Socolovăţ 783 m, Dl. Straja 715 m, Dl. Moghila 680 m şi se continuă cu platouri carstice
42
cu energie mare de relief în care s-au format câmpuri de lapiezuri, doline, văi de doline, avene:
Sodol, Cârnopole, Zabăl, Cioploaia, Ravniştea Mică, Ravniştea Mare, Cireşnaia, Colonovăţ,
Cârneală. Aceste platouri sunt străbătute de chei şi văi carstice active sau temporar active: Cheile
Caraşului, Cheile Gârliştei, Valea Sodol, Valea Comarnic, Valea Raicovacea, Valea Şereniac,
Valea Buhui, Valea Jejniţa, Valea Mare.
Formele depresionare
Lapiezurile ocupă mari suprafeţe pe versanţi şi platouri în zone împădurite şi neîmpădurite.
Dolinele sunt prezente pe mari suprafeţe, cu excepţia zonei Gârlişte. În restul teritoriului
predomină văile de doline care pot ajunge la 2,5 km lungime. Văile principale sunt dezvoltate
transversal pe structura calcaroasă, iar spre ea converg văile oarbe şi văile în fund de sac. Văile
transversale şi cele în fund de sac au în versanţi numeroase izvoare în schimb ce văile oarbe sunt
caracterizate de curgeri ale apelor temporare, cu numeroase pierderi de tip ponor sau sorb.
43
Tafonii sunt izolaţi, prezenţi în sectorul nordic şi sudic al Semenicului. Microdepresiunile nivale
sunt rare, răspândite pe culmi şi platouri ce ocupă suprafeţe mici. Văile necarstice sunt
constituite dintr-o reţea amplă radiculară de ogaşe, râpe şi rigole situate în jurul masivului central
Semenic.
Tabelul 19
Formele de relief negative
Lapiezuri izolate Caneluri Sodol, Dl. Groapa Iepii, Dl. Cârnopole, Dl. Aninei
Golaş.
Lapiezuri izolate Lapiezuri Dl. Cornişu Mare, Dl. Padina Seacă, Dl. Aninei
rotunjite Cioaca cu Apă, Platoul Iabalcea, D.
Cioploaia, Dl. Repciun, Dl. Tâlva Lupului,
Dl. Cireşnaia, Dl. Moşneagului
Câmp de Lapiezuri Dl. Cuptoare, Dl. Zabăl, Dl. Deseleac, Dl. Aninei
lapiezuri cavernoase Ravnişte, Dl. Moghila
Câmp de Lapiezuri Dl. Piatra Albă, Dl. Padina Gropii, Dl. Aninei
lapiezuri Cârnopole, Dl. Zaglavac, Dl. Bucitina, Dl.
rotunjite Moghila, Dl. Cracu Ferigii.
Doline izolate Conice sau Dl. Piatra Albă, Dl. Pinului, Dl. Cioaca Aninei
asimetrice Mare, Dl. Gabrova,
Dl. Cârnopole, Dl. Paşac, Dl. Socolovăţ, Dl.
Moghila, Dl. Ravniştea Mică, Dl. Ravniştea
mare, Dl. Naveşu Mare, Dl. Mărghitaş, Dl.
Cireşnaia, Dl. Colonovaţ, Dl. Moşneagului
44
Forma Tipul Locul Munţii
Văi de doline Conice sau Dl. Piatra Albă, Dl. Pinului, Dl. Cioaca Aninei
asimetrice Mare, Dl. Gabrova, Dl. Cărnopole, Dl.
Paşac, Dl. Socolovaţ, Dl. Moghila, Dl.
Ravniştea mica, Dl. Ravniştea mare, Dl.
Navesu Mare, Dl. Mărghitaş, Dl. Cireşnaia,
Dl. Colonovăţ, Dl. Moşneagului
Uvale Conice Dl. Cuptoare, Dl. Groapa Iepii, Dl. Stocic, Aninei
Dl. Colonovaţu mic, Dl. Colonovaţu Mare,
Dl. Cireşnaia
Tafonii izolaţi Alveole Vf. Semenicului - Og. Gărânei, Vf. Gozna – Semenic
Og. Dignacea,
Rotunda, Capu Muntelui – Cracu Pietros.
Văi Râpe de Og. Zănoaga, Og. Vadu Rău, Og. Grădişte Semenic
obârşie
Văi Rigole Dl. Păroasa, Dl. Tâlva, Dl. Dignacea, Cracu Semenic
Pietros, Cracu Prinţului, Culmea Mică
Formele orizontale
Carstoplenele sunt forme rare ce pot fi întâlnite doar în trei locuri pe suprafeţe restrânse.
Suprafeţele de nivelare ocupă suprafeţe de până la 15 kmp şi sunt structurate pe trei trepte
altitudinale.
45
Tabelul 20
Forme asociate
Forma Locul Munţii
Negative Pozitive
Formele pozitive de tip pereţi calcaroşi sunt situate de regulă în versanţii văilor Caraş, Gârlişte,
Buhui dar pot fi şi izolate în versanţii cu declivitate mare a unor dealuri.
Formele de acumulare şi solifluxiune sunt prezente grupat, pe suprafeţe relativ mici, în suprafaţa
de nivelare Semenic.
46
Tabelul 21
Martori de Izolată Vf. Tâlva, Vf. Păroasa, Vf. Semenic, Vf. Semenic
eroziune Gozna, Vf. Piatra Nedeii, Tâlva Prinţului
47
Morfologia subterană
În perimetrul de referinţă din totalul de peste 800 de cavităţi, 17 peşteri şi 2 avene au o
dezvoltare mai mare de 500m.
Peşteri de mici dimensiuni situate în versanţii văilor şi avene cu adâncimi mici situate în zonele
de platouri: Sodol, Cheile Caraşului, Valea Comarnic, Platoul Cârnopole, Platoul Cârneală,
Cheile Gârliştei.
Peşteri şi avene mari cu pasaje inactive şi active, ce reprezintă sisteme carstice complexe, au în
componenţă galerii, puţuri, hornuri, săli unele de mari dimensiuni. Sectoarele galeriilor active cu
forme de eroziune şi coroziune alternează cu cele fosile cu depozite aluvionare şi speleoteme de
mari dimensiuni : P. Gaura Turcului, P. Liliecilor, P. de sub Cetate, P. Ţolosu, P. Comarnic, P.
Exploratorii 85, P. Buhui, P. din Valea Seacă, P. cu Apă din Cheile Gârliştei, P. Vidra, P. de la
Găuri, P. nr. 3 de la Cârneală, Av. din Poiana Gropii, Av. Albastru, Av. Cioaca Mare, Av. din
Dolină.
2236 Gârlişte 84 77 7
48
Bazinul speologic / hidrografic Total cavităţi Peşteri Avene
2247 Nermet 2 0 2
Caracterizarea cavităţilor
Altitudine
a) Absolută între 190 m Peştera Izvorul Sfânta Maria şi 890 m Avenul Cioaca Mare.
b) Relativă între 0 m Peştera Vidra şi 250 m Avenul Morţii.
Litologie
a) Roci carbonatice masive sau stratificate, biogene - calcare, dolomite, travertine: Avenul de la
Padina Seacă.
b) Roci carbonatice detritice cimentate -conglomerate, gresii: Avenul Ponorul Piatra Albă.
Sedimente
a) Autohtone reprezentate de calcare, gresii, conglomerate: Peştera Lungă.
b) Alohtone reprezentate de şisturi cristaline, şisturi cărbunoase: Peştera Gaura Turcului.
Morfometrie
a) Dezvoltare maximă 6.201 m: Peştera Comarnic.
b) Denivelare maximă – 247 m: Avenul din Poiana Gropii.
c) Extensie maximă 1.620 m: P. Ţolosu.
49
Tipul reţelei
a) Galerii unice.
b) Galerii verticale: Av. din Dolină.
c) Galerii detritice: P. de după Cârşă.
d) Galerii labirintice: Av. 8 Martie.
e) Galerii ortogonale: P. Ramonei.
Hidrologie
a) Cavităţi active: Peştera cu Apă din Cheile Gârliştei.
b) Cavităţi inactive temporar: P. Liliecilor.
c) Cavităţi inactive: P. Cuptorul Porcului.
Sistem hidrogeologic
a) Unare: Peştera Lungă.
b) Binare: Peştera Popovăţ.
Debite subterane
a) maxim 1.100 l/s: Peştera Buhui.
Climă
Temperatura între 6,5°C la Av. Cioaca Mare şi 11°C la Peştera Galaţiului.
Tipologie gol
a) Cavităţi în calcare, comune, cu dimensiuni modeste: Peştera Nopţii.
b) Cavităţi de dimensiuni medii, în calcare sau de dimensiuni mici în alte roci: Avenul Cioaca
Mare.
c) Cavităţi de dimensiuni mari în orice rocă: Peştera Popovăţ.
d) Reţele complexe, semnificative pentru geneza carstului, mari labirinte freatice, galerii, puţuri
sau săli de mari dimensiuni: Peştera Exploratorii 85.
Morfologia golului
50
d) Forme de eroziune sau coroziune semnificative pentru interpretarea unei regiuni mai vaste:
Peştera Comarnic.
Speleotemele
a) Fără speleoteme: Peştera Hotel Grotă.
b) Speleoteme rare şi comune ca geneză, formă şi dimensiuni: Peştera de la Haldină.
c) Speleoteme comune, dar abundente: Peştera Ţapului.
d) Speleoteme comune, abundente şi variate, uneori de mari dimensiuni, formând ansambluri
armonioase, cu valoare peisagistică: Peştera Frumoasă.
e) Speleoteme remarcabile, rare, cristalictite, formaţiuni de aragonit şi alte minerale sau de
dimensiuni foarte mari: Peştera Răsuflătoarei.
Umplutura
a) Fără depozit notabil: Avenul din Grădină.
b) Depozite cu o semnificaţie strict speleogenetică şi cu grosime mare: Peştera din Valea
Topliţei.
c) Depozite variate şi interesante, depuneri de minerale rare, posibile depozite paleontologice şi
dovezi de locuire: Peştera 2 Mai.
d) Depozite ce permit cercetări de microstratigrafie, paleontologie, arheologie, manifestări de
artă preistorică, urme persistente ale trecerii omului primitiv: Peştera Omului.
Din punct de vedere mineralogic, principalele grupe de minerale sunt: carbonaţii - calcit, oxizii
şi hidroxizii şi fosfaţii. Din punct de vedere morfologic, până în prezent au fost identificate:
monocristale - izometrice şi agregate cristaline - stalactiforme, stalagmitiforme, crustale,
sferulitiforme, pulverulente, vermiculariforme. Nu există date disponibile cu privire la vârsta
speleotemelor.
Relieful carstic, consecinţă directă a complexului de procese fizice şi chimice, care apar la
interfeţele aer - rocă - exocarst, saturat-nesaturat şi chiar în interiorul zonei saturate - endocarst
prezintă toată gama de fenomene aflate în diferite faze ale evoluţiei. Astfel, linia de evoluţie
regresivă vale activă-ponoare-vale seacă-vale de doline este prezent în cvasitotalitatea
perimetrului cu roci solubile. În zonele de platou şi culmi se întâlnesc frecvent avenele şi
51
peşterile fosile cu excepţia zonelor unde la contactul calcar-şisturi cristaline s-au format reţele
mari funcţionale şi în prezent. În principalele văi Caraş, Buhui, Gârlişte, Sodol există o serie de
peşteri subfosile/active accesibile şi inaccesibile în diferite stadii evolutive.
2.2.3 Hidrologia
Ape de suprafaţă
Sursa principală de apă o constituie masivul Semenic, de unde izvorăsc râurile Timiş,
Bârzava şi Nera, toate cu debite considerabile pe tot parcursul anului. Din Munţii Aninei
izvorăşte râul Caraşul.
Harta hidrologică-hidrogeologică în anexa nr. 8 a planului de management.
Cele mai reprezentative râuri sunt Timişul, Bistra, Bârzava şi Moraviţa. Reţeaua hidrografică
este formată din 150 cursuri de apă, cu o lungime totală de 2434 km şi o densitate de 0,33
km/km2. Suprafaţa bazinului este de 7310 km2. Traseul urmărit de râul Timiş, prezintă un
coeficient de sinuozitate de 2,50 şi o pantă medie de 5‰, cu un substrat al albiei format din
bolovăniş, pietriş, nisip şi mâl.
Râul Bârzava izvorăşte din munţii Semenic de la altitudinea de 1.190 m, are o lungime de 154
km iar suprafata totală a bazinului de receptie este de 1.202 km2. Prezintă o pantă medie de 7 ‰
şi un coeficient de sinuozitate medie de 1,50. În cursul său superior cuprins în aria protejată,
Bârzava are o lungime de 12 km şi afluenţi principali pâraiele Coşului, Bârzăviţa, Păroasa de sus,
Păroasa de jos, Alibeg, Pietrosu, Izvorul Molidului, Klauss, Dignecea, Beţii, Luţă, Crumpiri,
Crivaia, Crivaia Mică, Crivaia Mare, Gozna, Grindeşti şi Râul Mare. Toate au debite mari şi
permanente la care se adaugă un aport suplimentar de apă provenit din captarea artificială a
bazinului Nera şi Timiş.
Bazinul Hidrografic Nera
52
Cele mai reprezentative râuri sunt Nera şi Miniş. Cele 36 de cursuri de apă au o lungime totală a
reţelei hidrografice de 574 km. Suprafaţa bazinului de recepţie este de 1.380 km2, densitatea
medie a reţelei hidrografice este 0,42 km/km2. Râul Nera prezintă o pantă medie de 8‰. şi un
coeficient de sinuozitate de 2,7 ‰, cu un substrat al albiei format din bolovăniş, pietris, nisip şi
mâl.
Râul Nera izvorăşte din sudul Munţilor Semenic, de sub vârful Gozna 1.446 m, la altitudinea de
1.410 m dintr-un important habitat de turbă. Râul Nera are o lungime de 13 km în aria protejată
iar principalii afluenţi sunt Nergăniţa, Coşava şi Poneasca. O parte din debitul râului Nera este
transferat printr-o captare artificială în bazinul hidrografic Bârzava.
Cele mai reprezentative râuri sunt Caraş având o lungime de 79 km pe teritoriul românesc,
Buhui, Gârlişte, Nermed, Dognecea, Jitin, Ciornovăţ, Lişava, Ciclova, Vicinic. Reţeaua
hidrografică se compune din 31 de cursuri de apă ce însumează 502 km lungime totală, cu o
suprafaţă de 1.280 km2. Densitatea reţelei hidrografice este de 0,39 km/km2, cu o pantă medie de
8‰ şi un coeficient de sinuozitate de 2,07.
Caraşul izvorăşte din zona nordică a Munţilor Aninei la altitudinea de 600 m, sub platoul
Carstic Cârneală cu o altitudine medie de 800 m. Râul Caraş are o lungime de 50 km în situl
Semenic – Cheile Caraşului din care 22 km în zona carstică, formând, Cheile Caraşului pe o
lungime de 19 km. În zona montană/carstică principalii afluenţi sunt Buhui, Comarnic, Şereniac
şi Gârlişte.
53
Tabelul 24
Principalii afluenţii ai râurilor
Afluent stânga Q l/s Caracter Afluent dreapta Q l/s Caracter
54
Afluent stânga Q l/s Caracter Afluent dreapta Q l/s Caracter
- - - V. Jejnita 5 Permanent
- - - V. Semenic 80 Permanent
55
Afluent stânga Q l/s Caracter Afluent dreapta Q l/s Caracter
Og Scaloaiei 10 Permanent - - -
Lacuri
În interiorul parcului există 3 lacuri artificiale din care unul subteran situat în Peştera Buhui,
toate cu volume mici de apă. În vecinătatea parcului, în zona nordică au fost construite două
baraje respectiv Gozna şi Trei Ape în vederea asigurării cu apă necesară Municipiului Reşiţa.
Tabelul 25
Lacurile antropice din parc
Tabelul 26
Lacuri antropice în vecinătatea parcului
Ape subterane
Acviferul carstic face parte din Corpul de Apă Subterană ROBA11 al Sinclinoriului Reşiţa
Moldova Nouă. Circulaţia apei subterane se realizează prin roci cu permeabilitate fisurală şi
galeriile peşterilor în regim vados şi înecat, evidenţiată prin numeroase ponoare, izvoare şi
drenaje demonstrate sau presupuse.
Principale caracteristici ale sistemelor şi zonelor carstice:
a) În cadrul perimetrului de dezvoltare a acestui acvifer au fost identificate şase areale cu o
bună organizare carstică şi anume: Caraşova, Certeje-Buhui, Izbucul Caraşului, platoul
Brădet, Ponicova-Comarnic şi Sodol-Baciului la care se adaugă sectorul median al văii
Gârlişte pe care se realizează un aport considerabil de debite, Iurkiewicz, 1996.
56
b) Valorile debitelor minime pentru majoritatea surselor identificate se încadrează în intervalul
1–30l/s.
c) Valorile debitelor maxime pentru majoritatea surselor identificate se încadrează în intervalul
50-1300l/s.
d) Indicele de variabilitate Qmax/Qmin are valori cuprinse între 20-100l/s.
e) Viteza de tranzit rezultată pe baza marcărilor cu trasori are valori cuprinse între 3,3 –
183m/h.
Funcţie de debitele la sursă, drenajele corespund la două modele de curgere ce pot fi
caracterizate prin:
a) Rezerve reduse şi o capacitate de regularizare slabă - Izvorul Caraşului. Aceste sisteme
carstice asigură o curgere cu nivel liber prin galerii de mari dimensiuni.
b) Rezerve medii şi o capacitate de regularizare mai mare - Izvorul Lazarovăţ. Aceste sisteme
carstice asigură o curgere cu nivel liber si uneori sub presiune prin galerii de dimensiuni
medii, uneori obturate de aluviuni.
Gradul de organizare a golurilor carstice este avansat, ceea ce conferă perimetrului de
referinţă foarte bune proprietăţi transmisive reflectată prin curgere rapidă a apei în carst şi în
general reduse proprietăţi capacitive reflectată pe termen lung prin acumularea unor rezeve
reduse de apă subterană.
Tipologia ponoarelor, izvoarelor şi drenajelor
Alimentarea drenajelor subterane este de două tipuri:
a) Autogenic – numai de pe roci carstice prin infiltraţiile apei de percolaţie: Peştera cu Apă din
Cheile Gârliştei.
b) Mixt: autogenic si alogenic - infiltraţiile apei de percolaţie şi infiltrarea cursurilor de apă de
la suprafaţă formate pe terenuri necarstice: Peştera Exploratorii 85.
Caracterul de curgere a apei este:
a) Permanent, alimentat din zona profundă a hidrostructurii sau de un curs permanent de la
suprafaţă: Peştera Buhui.
b) Temporar, alimentat din zona vadoasă a hidrostructurii sau de un curs temporar de la
suprafaţă: Peştera Cioploaia.
Infiltrarea cursurilor de apă permanente şi temporare se realizează prin:
57
a) Pierderi punctuale prin cavităţi: Peştera Olenica; ponoare: Pârâul Izvarniţa şi sorburi: Pârâul
Comarnic.
b) Pierderi difuze, în aluviunile din talvegul văilor pe distanţa a zeci de metri: Pârâul Sodolul
Sec.
Localizarea zonelor de infiltrare a cursurilor de apă este condiţionată din punct de vedere
petrografic de:
a) Contactul rocilor solubile de calcar sau gresie calcaroasă cu rocile impermeabile: Avenul din
Poiana Gropii.
b) Prezenţa rocilor solubile pe văile afluente râului care determină nivelul de bază local: Pârâul
Comarnic.
Drenajele subterane sunt de două tipuri:
a) Convergente – mai multe trasee de apă subterană se descarcă într-o singură sursă: Izvorul
Caraşului din Pârâul Cârneală, Pârâul Izvorul Roşu şi Ogaşul cu Raci.
b) Divergente – un singur traseu de apă subterană se descarcă în mai multe surse: Peştera
Olenica în Peştera de sub Cetate II şi Peştera Izvorul de la Nuci.
Din punct de vedere al mărimii şi accesibilităţii galeriilor active, distingem:
a) Reţele insurgente - accesibile în zona de subteranizare a apei: Peştera de la Ponorul
Drăgoina.
b) Reţele exurgente - accesibile în zona de ieşire a apei la suprafaţă: Peştera cu Apă de la Găuri.
c) Reţele accesibile între insurgenţă şi resurgenţă: Peştera Buhui, Peştera Comarnic.
Din punct de vedere morfologic, cel mai lung drenaj demonstrate este de 4 km şi cea mai
mare diferenţă de nivel de -244m în peşterile Olenica-Izvorul cu Nuci. Cel mai mare drenaj
presupus are o lungime de 6,1 km şi 460 m denivelare de la Avenul din Poiana Gropii la Avenul
cu Bucluc.
Sursele de apă (izbucurile) sunt influenţate de patru factori geo-morfologici care acţionează
conjugat sau independent:
a) Tectonic – fisuri, falii: Izvorul Lazarovăţ, Izvorul Ceafarovăţ.
b) Litologic – contactul rocilor permeabile cu rocile impermeabile: Izvorul Sodol.
c) Structural – înclinarea stratelor de calcar, înclinarea axului de sinclinal: Izvorul Caraşului.
d) Nivelul local de eroziune/drenaj: Izvorul Racoviţă.
58
Tabelul 27
Izvoare importante din punct de vedere al debitului
Nr. Izvorul carstic Debitul l/s
1. Sodol 10-12
2. Lazarovăţ 19
3. Ceafarovăţ 16
4. Maria 15-20
7. Trei Izvoare 50
14. Certeje 60
15. Buhui 80
16. Slucht 45
Tabelul 28
Drenaje subterane evidenţiate
Q Q H Dist T Vit
Nr Ponor Sursa
(l/s) (l/s) (m) (km) (h) (m/h)
1 Pârâul Şereniac 1,5 Izvorul Captat 2,5 145 1,8 192 9,4
59
Q Q H Dist T Vit
Nr Ponor Sursa
(l/s) (l/s) (m) (km) (h) (m/h)
In tabelul “surse captate” sunt prezentate caracteristicile captarilor punctuale ale surselor de apa.
Tabelul 29
Captări de apă subterană
Debit
Denumirea Ponor Utilizare
sursa l/s
Izv. Baciului 1
Izv. Sodol
60
Debit
Denumirea Ponor Utilizare
sursa l/s
Tabelul 30
Aducţiuni
Murgilă – Cireşu - 2350 23,3 - - Cireş I 1,1 0,7 Semenic I 2,8 0,7
Semenic
- Nera 1,0 - - - - - -
Tabelul 31
Bazinele hidrografice
61
2 Sodol V_2.38.1... 3 24057304,56 50
2.2.4 Clima
Subtipul climatic bănăţean este caracterizat prin circulaţia maselor de aer atlantic şi prin
frecvente invazii ale maselor de aer mediteranean. Circulaţia maselor de aer umed din vest şi
sud-vest este caracteristică întregului an. Acest cadru climatic general conduce la un regim
termic moderat, cantităţi medii de precipitaţii ceva mai ridicate decât în alte zone ale ţării la
altitudini similare, perioade destul de dese de încălzire în timpul iernii şi primăveri relativ
timpurii.
Regionarea climatică
Parcul Naţional Semenic Cheile Caraşului are un relief foarte variat cu altitudini cuprinse între
200m în Cheile Caraşului şi 1.447 m în Vf. Piatra Gozna, Masivul Semenic, cuprinzând
următoarele etaje climatice:
62
a) climatul montan - climatul de munte 1.000 - 1.400 m – caracteristic Masivului Semenic în
zona ce depăşeşte altitudinea de 1.000 m; temperaturi medii anuale cuprinse între 6 şi 4 °C
funcţie de altitudine, cantităţi de precipitaţii cuprinse între 800 - 1.000 mm/an, uneori
1.200mm/an, chiar 1.400 mm/an în cazul Semenicului, cu vânturi vestice. Numărul mediu al
zilelor cu ninsoare este de 30 – 90, iar stratul de zăpadă se menţine în medie circa 60 – 160
de zile pe an, în funcţie de altitudine.
b) climatul de dealuri - climatul de dealuri joase 200 – 500 m şi înalte 500 - 800 m –
caracteristic Munţilor Aninei pe toată suprafaţa cuprinsă în parc; temperaturi medii anuale
între 10 şi 8 ºC la 200 – 500 m şi 8 şi 6 ºC la 500 - 800 m, cantităţi de precipitaţii cuprinse
între 600 – 800 mm/an la 200 – 500 m şi 800 – 1.000 mm/an la 500 – 800 m.
Regimul termic
Statistic, iulie este luna cea mai caldă a anului iar luna cea mai rece este ianuarie. Temperaturile
medii anuale sunt cuprinse între 40C – în sectorul înalt al Masivului Semenic şi 100C – în zona
joasă a Cheilor Caraşului.
Tabelul 32
Distribuţia altitudinală a temperaturilor medii lunare
Ianuarie 0 1 -1 -2 -3 -4 -4 -6 -5 -8
Februarie 0 1 -1 -2 -3 -4 -4 -6 -5 -8
Martie 2 4 1 3 0 -2 -2 -4 -3 -5
Aprilie 6 8 5 7 4 6 3 5 2 3
Mai 8 10 7 9 4 6 4 6 3 5
Iunie 12 14 11 13 8 10 6 8 5 7
Iulie 18 20 17 19 14 16 12 14 10 12
August 20 22 19 21 16 18 14 16 12 14
Septembrie 15 16 14 15 9 11 9 11 8 10
Octombrie 11 12 10 11 8 9 6 8 4 6
63
Temperatura medie lunară în 0C, pe trepte altitudinale
Luna
200-400m 400-600m 600-900m 900-1.100m 1.100-1.400m
Noiembrie 5 6 4 5 2 3 1 2 0 1
Decembrie 1 2 0 1 -1 -2 -2 -4 -3 -5
Regimul pluviometric
În general cantităţile cele mai abundente de precipitaţii se înregistrează în luna iunie, iar
perioadele secetoase apar de regulă în intervalele ianuarie – februarie şi septembrie – noiembrie.
Cantităţile medii anuale de precipitaţii sunt cuprinse între 1.400mm/an în zona înaltă a Masivului
Semenic şi 800mm/an pe platourilor carstice şi în zona Cheilor Caraşului şi Gârliştei.
Din cauza versanţilor expuşi influenţei vânturilor vestice umede, în general cantităţile medii de
precipitaţii depăşesc pe cele înregistrate în alte locuri din ţară situate la altitudini similare; acest
lucru se observă mai cu seamă în zona Masivului Semenic şi a zonelor de obârşie ale văilor
Timişului, Bârzavei, Nerei şi ceva mai puţin la obârşia Caraşului.
Numărul de zile pe an în care se înregistrează precipitaţii este de aproximativ 140 – 160 de zile.
Numărul mediu al zilelor pe an cu ninsoare este de 30 – 90, iar stratul de zăpadă se menţine în
medie circa 60 – 160 de zile pe an, în funcţie de altitudine.
Tabelul 33
Distribuţia altitudinală a precipitaţiilor medii lunare
Ianuarie 50 – 80 60 – 80 80 – 100
Februarie 40 – 80 60 – 80 80 – 100
Martie 50 – 80 60 – 80 80 – 100
64
Cantităţile medii lunare de precipitaţii în mm/mp
Luna 200-600m 600-900m 900-1.400m
Septembrie 50 – 80 70 – 90 80 – 100
Octombrie 60 – 80 70 – 90 80 – 100
Noiembrie 50 – 90 70 – 90 80 – 100
Regimul eolian
În cea mai mare parte a teritoriului parcului vântul bate circa 75% din an, putând ajunge până la
circa 88% din an în zonele înalte ale Masivului Semenic. Pe un fond dominat de circulaţia
vestică, direcţia vântului este influenţată de relieful accidentat al parcului. În zona înaltă a
Semenicului predomină vânturile de sud şi sud-vest şi cele de nord şi nord-vest, cu viteze medii
de circa 10m/s, în zonele mai joase se face simţită influenţa reliefului viteza medie a vântului
atingând doar 2m/s, în general predomină tot vânturile vestice şi uneori din sud-est.
În condiţii de cer senin, deseori pe versanţi şi pe văi apar brize de munte şi vale.
Vânturile locale predominante sunt Austrul şi Coşava. Austrul este un vânt vestic, uscat şi
cald pe timpul verii, iar în perioada de iarnă este însoţit de geruri şi e lipsit de precipitaţii. Coşava
este un vânt foarte intens cu caracter de fohn, cald şi uscat, bate în general din sud-est şi uneori
din est, îşi face simţită prezenţa mai rar, în general doar în partea de sud-vest a parcului.
Topoclima
În peşteri şi avene temperaturile şi umiditatea variază funcţie de mai mulţi factori care pot
acţiona conjugat: altitudinea, condiţiile climatice de la exterior, dimensiunile cavităţii, hidrologia
reţelei.
65
2.2.5 Soluri
Din punct de vedere al condiţiilor edafice, parcul naţional şi zonele limitrofe cuprind
urmatoarele clase de sol, tipuri şi subtipuri de sol, redate în tabelul de mai jos.
Harta pedologică în anexa nr. 9 a planului de management.
Tabelul 34
Tipurile de soluri
66
Sedimentele din peşteră
Tabelul 35
Sedimentele din cavităţile naturale
Petrografia
Cod Denumirea cavităţii Tipul rocii
rocii
67
Petrografia
Cod Denumirea cavităţii Tipul rocii
rocii
68
2.2.6 Elemente de interes conservativ de tip abiotic
Tabelul 36
Tipurile geomorfologice deosebite de natură carstică care necesită protecţie specială
Valoare
Tipul Denumirea Locul
conservativă
69
Valoare
Tipul Denumirea Locul
conservativă
70
Valoare
Tipul Denumirea Locul
conservativă
71
Valoare
Tipul Denumirea Locul
conservativă
Caraş
Principalele areale în care procesele de carstificare sunt bine dezvoltate, se găsesc în: bazinul văii
Sodol, Caraş, Buhui, Gârlişte. În aceste zone din punct de vedere al habitatelor şi speciilor
N2000 influenţate de carst, se remarcă:
72
2.3 Mediul biotic
2.3.1.1Flora
Condiţiile deosebit de variate din zona Munţilor Banatului au determinat instalarea unei
flore bogate în specii atât din punctul de vedere al plantelor inferioare, dar mai ales din punctul
de vedere al speciilor de cormofite, care au fost şi sunt cel mai bine cercetate.
O caracteristică esenţială pentru această zonă, reflectată în structura florei şi vegetaţiei este
existenţa a numeroase specii termofile de origine mediteraneeană, balcanică, balcano-ilirică,
balcanico-panonică şi moesică. Aceste elemente se reflectă şi în structura formaţiilor forestiere
subxerofile şi xero-termofile precum şi în compoziţia pajiştilor colinare xerofile care reprezintă o
caracteristică aparte în acest teritoriu.
Din punct de vedere fitogeografic flora este alcătuită în principal din elemente eurasiatice
(33,33 %) care formează fondul general al florei din regiunea temperat europeană. La acestea se
adaugă cu procente ridicate elementele european centrale (12,70 %), europene (14,89 %).
Diversitate floristică întâlnită pe o suprafaţă relativ restrânsă cum este cea a ariei protejate,
se datoreşte complexităţii factorilor staţionali, condiţionată de variaţia accentuată a reliefului
carstic precum şi a aşezării acestui teritoriu la răscrucea unor valuri succesive de migraţie
floristică având origini diferite fitogeografice.
Plantele inferioare au fost studiate puţin până în prezent, sunt reprezentate de un număr de
270 Taxoni aparţinând micofitelor şi 18 taxoni aparţinând grupului lichenilor.
Cel mai bine investigat este grupul Cormophyta reprezentat de un număr de 1277 de specii,
răspândite în diferite biotopuri caracteristice perimetrului de referinţă al ariei protejate.
Abundenţa mare a speciilor saxicole este urmare a prezenţei prin excelenţă a reliefului carstic
care dă nota caracteristică ariei protejate.
La obârşia văii Caraşului se află o zonă interesantă din punct de vedere geologic, geografic
şi floristic. Aici pe câteva platouri calcaroase, doline şi mici bazine se întâlnesc brădete pure cu
floră acidofilă şi brădete cu fag ce se remarcă prin bogăţia ferigilor şi a orhideelor.
După ultima glaciaţiune, favorizate fiind de climatul uscat şi cald numeroase specii din
Peninsula Balcanică au migrat spre nord şi au ajuns pe calcarele din Munţii Aninei unde
întâlnind specii păstrate din timpul glaciaţiunilor au constituit fitocenoze complexe, bogate în
elemente meridionale. Aşa se explică existenşa pe acelaşi abrupt alături de specii
73
submediteraneene ca Ceterach officinarum, Dianthus kitaibelii, Sesleria filifolia, Cephalaria
laevigata, Allium moschatum, Teucrium montanum ssp., Arabis turrita, a speciilor dacice Seseli
rigidum, Draba lasiocarpa, Alyssum petraeum, Athamantha hungarica, Sempervivum schlehanii.
Cea mai bogată în elemente sudice este Rezervaţia Naturală Cheile Caraşului (123 specii),
urmată de Cheile Gârliştei (110 specii). Rezervaţia Izvoarele Caraşului datorită predominării
brădetelor şi a brădetelor cu fag are o floră săracă în elemente meridionale (23 specii).
Pajiştile xerofile şi cele xero-mezofile instalate pe locul pădurilor defrişate se remarcă prin
dominarea unor specii ca Stipa eriocaulis, Festuca valesiaca, Festuca rupicola, Agrostis tenuis.
Pădurile subxerofile de cer, gărniţă şi gorun sunt slab reprezentate, dar în stratul ierbos s-au
păstrat elemente meridionale precum Orchis simia, Himantoglossum hircinum, Lithospermum
purpureo-coeruleum, Arabis turrita, Helleborus odorus, Lihnis coronaria, Ruscus aculeatus.
Cea mai mare extindere o au pădurile de fag care ocupă peste 80% din suprafaţa parcului.
Platoul Munţiilor Semenic plin de izvoare, roca cristalină, precipitaţiile abundente sunt
condiţii potrivite pentru formarea tinoavelor (mlaştinilor). Sunt prezente 7 grupe principale de
mlaştini , cele mai apropiate de tipul tinovului oligotrof, sunt masate pe culmea lipsită de pădure
a Muntelui Semenic.
Vegetaţia acestora este alcătuită din : specii de Sphagnum sp. , Carex pauciflora,
Deschampsia flxuosa, Carex echinata, Molinia caerula, Potentilla erecta, Nardus sticta,
Vaccinium vitis-ideea, Vaccinium myrtillus, Geum rivale, Veronica officinalis, Homogyna
alpina, Gallium palustre, Cardamine amara, Tymus sp., Stellaria sp.. Turbăriile sunt “muzee”-
74
”documente vii” extrem de preţioase pentru reconstrucţia arealelor floristice, permiţând concluzii
biogeografice şi în special fitogeografice de mare interes.
Turba în special cea acidă şi aseptică de Sphagnum,conservă perfect organele vegetale căzute pe
fundul mlaştinii.
Rezervaţia Naturală Izvoarele Nerei este situată pe versantul sudic al Semenicului, în bazinul
superior al Nerei. Vegetaţia forestieră este construită apropape în întregime din făgete seculare
pure, cu structură plurienă şi consistenţă plină.
Sunt făgete unice în Europa, de o mare bogăţie biologică genotipică estetică şi mediogenă, cu
atât mai importante cu cât prin raritate, fiind puţinele făgete care s-au mai păstrat în stare virgină.
Ele stau mărturie pentru trecutul nostru paleobotanic, ca o punte de legătură între preglaciar şi
postglaciar.
Tabelul 37
Specii de plante superioare de importanţă pentru aria protejată - după lista roşie a
plantelor superioare din România (Oltean, Negrean et al. 1994).
75
Nr. Taxon Familia
76
Nr. Taxon Familia
77
Nr. Taxon Familia
2.3.1.2 Vegetaţia
a) Analiza vegetaţiei
1. Asplenio – Ceterachetum Vivies 1964
78
mediteraneene şi balcan-dacice. Specificitatea fitocenozelor din Banat, descrise ca variantă
regională, banaticum E. Schneider et al. 1970, este dată de prezenţa unui număr apreciabil de
specii diferenţiate dacice şi daco-balcanice ca: Dianthus kitaibelii, Campanula grossekii, Sesleli
gracile, Jurinea macrocalathia, Alyssum petraeum, Asperula capitata. Cenozele de acest tip
prezente în aria protejată sunt mai sărace în specii sudice, în schimb speciile caracteristice
pajiştilor de stâncării calcaroase sunt mult mai abundente.
Vegetează pe grohotişuri calcaroase, însorite, la altitudini mici, între 190 – 360 m. Datorită
grohotişului semimobil şi a insolaţiei puternice, gradul de acoperire al vegetaţiei este destul de
mic (5 – 25%), fitocenozele fiind sărace în specii şi caracterizându-se prin lipsa unor specii
mezofile prezente pe grohotişurile din Transilvania ca: Phegoptetis dryopteris, Moehringia
muscosa, Atragene alpina, Festuca rubra, Campanula persicifolia, Chrysanthemum
leucanthemum, etc. Specii cu frecvenţă mare în fitocenozele din grohotişuri sunt: Galium
erectum, Sedum hispanicum, Erysimum pannonicum şi Tragus racemosus.
79
una mezo-xerofilă de pe pante însorite şi semiumbrite cu: Asplenium ruta-muraria, A.
Trichomanes, Ceterah officinarum, Origanum vulgare, Libanotis montana, Syringa vulgaris.
Este o asociaţie primară care se instalează pe pereţii calcaroşi. Datorită marii înclinări a
pantelor, suprafaţa acoperită de vegetaţie este doar de 15- 40 %, cu toate acestea cenozele sunt
bogate în specii. În staţiunile mai umbrite apar Polypodium interjectum, poa nemoralis,
Geranium macrorrhizum, care indică o creştere a umidităţii solului şi atmosferice, ceea ce
determină o trecere treptată de la asociaţia tipică spre cea de Sedo hispanici – Poetum nemoralis.
80
10. Chrysopogonetum grylli Soo 1939
Cenozele dominante de Chrysopogon gryllus ocupă pantele însorite ale dealurilor aflate la
altitudini cuprinse între 340 – 360 m. Vegetează pe soluri puţin afânate, calde şi uscate cu un pH
slab acid. La altitudini mici în structura lor floristică se remarcă prezenţa speciilor xerofile şi
xero-mezofile. Odată cu creşterea altitudinii numărul acestora scade, locul acestora fiind luat de
cele mezofile ce indică trecerea spre asociaţia Festuco-Agrostetum.
Este o asociaţie intrazonală, cu o largă răspândire în văile umede din regiunile montane,
instalându-se pe pante calcaroase, abrupte, cu expoziţie vestică sau nord-vestică. Stratul
arborescent al acestor cenoze este caracteristic prin prezenţa speciei Corylus colurna. Asociaţia
este cantonată între 200 şi 650 m în subetajele pădurilor mezofile de gorun şi fag. Se instalează
pe pante umbrite sau semiumbrite, puternic înclinate. Roca mamă este întotdeauna calcarul, care
adeseori apare la suprafaţă formând grohotişuri şi bolovănişuri compacte. Solul de tip rendzinic
acoperă în parte calcarele sau se formează în fisurile acestora. El se prezintă superficial, dar
bogat în humus, cu troficitate ridicată şi cu reacţie neutră sau slab acidă.
Stratul arborescent este dominat de Fraxinus excelsior, însă pe alocuri Carpinus betulus,
Fagus silvatica, Tilia tomentosa, Corylus colurna devin codominante sau chiar dominante.
Stratul ierbos este bogat în specii. Existenţa bolovănişurilor de calcar determină prezenţa unor
microstaţiuni ce permit instalarea pe suprafeţe restrânse a unor specii cu cerinţe ecologice
diferite. În aceste fitocenoze sunt înglobate atât elementele termofile cu origine mai veche:
81
Ceterach officinarum, Corylus colurna, Ruscus aculeatus, R. hypoglossum, fie că le-au obligat să
se refugieze pe cleanţurile şi stâncile calcaroase însorite: Fraxinus ornus, Syringa vulgaris,
Cotinus coggigrya, Carpinus orientalis, etc.
Asociaţie zonală cu răspândire între 200 şi 750 m in teritoriul Parcului Naţional Semenic –
Cheile Caraşului, ocupând pantele domoale, platourile şi vegetând pe expoziţii diferite.
Substratul este constituit adesea din calcare mezozoice pe care s-au dezvoltat soluri rendzinice de
grosimi diferite. Solul prezintă un conţinut în humus de 6 – 8 % prezentând o troficitate ridicată
sau mijlocie. Stratul arborescent al acestor arborete este dominat de Fagus silvaticaşi Carpinus
betulus, în general în raporturi de codominanţă. La altitudini mai mici este frecvent Fagus
taurica şi Fagus silvatica var. moesica, iar odată cu creşterea altitudinii devine dominantă
exclusivă Fagus silvatica var. vulgaris.
Fenofaza vernală este dominată de: Helleborus odorus, Galanthus nivalis şi Primula
acaulis. Fenofaza estivală este caracterizată prin prezenţa următoarelor specii: Aconitum anthora,
Asperula odorata, A. taurina, Lilium martagon, Geranium robertianum, Melitis melisophyllum,
Neotia nidus avis, Ranunculus auricomus, R. flabellifolius, Sanicula europaea, Salvia glutinosa.
Pădurile mezofile de gorun şi carpen ocupă în teritoriul ariei protejate mici suprafeţe.
Acestea sunt instalate pe pante mai domoale, pe platouri şi pe culmile rotunjite ale unor dealuri a
căror înălţime nu trece de 300 – 500 m. Vegetează pe substrat calcaros mezozoic pe care s-au
format soluri rendzinice a căror grosime diferă în funcţie de înclinarea pantelor. Conţinutul în
humus al orizontului superior al solului este mare, troficitatea ridicată iar reacţia slab acidă sau
neutră.
Speciile cu constanţă ridicată din cadrul acestor arborete sunt Carpinus betulus, Crataegus
monogyna, Campanula trachelium, Lathyrus vernus, Polygonatum odoratum, Primula
82
officinalis, Sanicula europaea, Stellaria holostea, Vicia sylvatica, Melampyrum bihariense,
Hepatica nobilis, Galium schultesii, Euphorbia amygdaloides, Aposeris foetida, Aegopodium
podagraria. Se constată lipsa unor specii caracteristice fitocenozelor din Transilvania ca:
Lathyrus transsilvanicus şi Helleborus purpurascens. În schimb, sunt prezente câteva specii
ilirice ca: Asperula taurina, Lathyrus venetus, Ruscus aculeatus, Vinca minor.
Stratul arborescent, cu o consistenţă de 0,1 – 0,8 este format din Fagus silvatica şi
Quercus paetraea.. La altitudini mici alături de speciile amintite cresc Quercus cerris, Q.
frainetto şi Carpinus betulus. Stratul arbuştilor este slab reprezentat, iar cel ierbos este format
din Cytisus nigricans, Deschampsia flexuosa, Luzula luzuloides, Vaccinium myrtillus, etc. În
multe cenoze se distinge şi un strat al briofitelor bine dezvoltat, cele mai frecvente specii fiind
Leucobryum glaucum şi Polytrichum formosum.
83
care se dezvoltă aceste tufărişuri este format din calcare mezozoice, iar solul superficial,
scheletic este protorendzinic.
Dintre speciile frecvente amintim: Inula conyza, Echinops banaticus, Calamintha acinos,
Teucrium chamaedrys, Ceterach officinarum. În stratul arbustiv domină de regulă Carpinus
orientalis, iar în unele staţiuni mai însorite se întâlnesc Syringa vulgaris şi Fraxinus ornus ca
specii codominante. In stratul ierbos se întâlnesc o serie de specii sudice ca: Oryzopsis virescens,
Echinops banaticus, Ruscus aculeatus, Ceterach officinarum, Achilea crithmifolia, etc., care
măresc interesul ştiinţific pentru conservarea acestor fitocenoze.
A fost identificată sub forma unor cenoze netipice, vegetând pe pante însorite, calcaroase,
pe soluri profunde, greu permeabile, cu drenaj insuficient. Aceste soluri sunt caracterizate printr-
un regim de umiditate puternic alternant cu stagnări de apă la suprafaţă în timpul sezonului
vernal, urmate de perioade mai lungi de uscăciune în cel estival.
Arboretul este alcătuit din populaţii hibride de Quercus paetraea şi Q. dalechampii însoţite
de Q. cerris şi Tilia tomentosa. Stratul arbuştilor, mai puţin închegat, este dominat de: Fraxinus
ornus, Cornus mas, Cotoneaster tomentosa, Evonimus verrucosus, etc. Stratul ierbos este
caracterizat prin prezenţa a numeroase mezofile şi xeromezofile dintre care mai frecvente sunt:
Galium schultesii, Geum urbanum, Lathyris vernis, Lychnis coronaria, Glechoma hirsuta, Poa
nemoralis, Veronica chamaedrys, multe dintre acestea diferenţiid numeroase faciesuri.
21. Atropetum bella-donnae (Br. – Bl. 1930) Tx. 1931 emend. 1950
Se instalează pe soluri neutre sau slab alcaline, la altitudini între 200 – 650 m, mai ales în
locul făgeto-cărpinetelor sau al gorunetelor. Speciile mai frecvente din aceste buruienişuri sunt:
Atropa bella-donna, Sambucus ebulus, Cirsium vulgare, Verbascum thaspiforme, V. thapsus,
Galeposis tetrahit, etc. Din stratul ierbos al pădurii se păstrează puţine elemente ca: Salvia
glutinosa, Mycelis muralis, Galium schultesii, Glechoma hirsuta, etc.
22. Senecioni – Chamaenerietum Tx. 1937 emend. 1950 corr. Soo 1961
Se instalează pe soluri moderat până la puternic acide în locul pădurilor defrişate. Speciile
caracteristice Chamaenerion angustifolium, Senecio sylvaticus, Gnaphalium sylvaticum sunt
însoţite mai frecvente de Calamagostris arundinacea, Digitalis grandiflora, Poa nemoralis,
Rumex sanguineus, Epilobium montanum, Hypericum perforatum, Veronica chamaedrys,
Origanum vulgare, Geum urbanum, Polygala vulgaris, etc.
84
La umbra arbuştilor cresc puieţi de Fagus silvatica, Carpinus betulus, Sorbus torminalis care vor
reface pădurile mezofile din regiune.
2.3.2 Fauna
În urma studiului faunistic realizat, cât şi din informaţiile bibliografice referitoare la zona
de referinţă a zonei protejate s-a putut observa o diversitate faunistică importantă în ceea ce
priveşte numărul de specii (671 – din care 509 de specii sunt nevertebrate şi 162 sunt vertebrate)
cât şi valenta ecologică a acestora.
Din cele 509 de specii de nevertebrate identificate pe teritoriul parcului 56 de specii sunt
endemice.
De asemenea pe teritoriul ariei protejate a fost identificat (pe zona obârşiei pârâului
Gozna din Munţii Semenicului) şi ortopterul Zubovskia banatica, specie relictă terţiar-neogenă .
Speciile întâlnite la nivelul domeniului subteran (în acest caz fiind studiate numai
peşterile) au valenţe ecologice diferite. Astfel 9 specii sunt troglobionte, 95 sunt troglofile şi
subtroglofile şi 104 specii sunt trogloxene. La 68 de specii nu se cunoaşte încă categoria
ecologică din care fac parte.
85
Dintre speciile de nevertebrate identificate în peşterile din zona protejată, endemice
pentru acest nucleu carstic sunt chilopodul Lithobius (Thracolithobius) dacicus, diplopodul
Bulgarosoma ocellatum şi coleopterul Duvalius (Duvaliotes) milleri. Lithobius (Thracolithobius)
dacicus este unul din puţinele specii veritabil troglobionte, oarbe din ţara noastră. Araneidul
Troglohyphantes herculanus este cunoscut şi din alte zone din afara perimetrului parcului.
Comparând fauna subterană identificată în perimetrul parcului şi cea din Banat cu cea din
alte regiuni carstice ale ţării remarcăm că această zonă este foarte bogată ca densitate de indivizi
şi mai ales ca diversitate de forme. Printre principalele cauze care au determinat acest fapt putem
considera: vechimea uscatului; continuitatea paleogeografică şi ecologică cu regiunile din sud
de-a lungul diferitelor perioade; întinderea calcarelor şi puternica lor carstificare; precum şi
succesiunea de condiţii climatice care au favorizat pătrunderea în subteran a strămoşilor
troglobiontelor.
În mediul epigeu şi edafic de pe teritoriul ariei protejate au fost identificate 671 specii
dintre care 509 specii de nevertebrate şi 162 specii de vertebrate.
Sudul Banatului, unde se află şi aria protejată, a permis, de-a lungul timpului, pătrunderea şi
adăpostirea unei faune de nevertebrate cu pregnant caracter mediteranean. Aceste specii
mediteraneene, cunoscute a fi mai termofile, au găsit condiţii propice în prezenţa reliefului
calcaros şi însorit. Pe de altă parte, această zonă a fost o zonă refugială în timpul glaciaţiunilor,
în care au supravieţuit specii relicte terţiare cum sunt gasteropodele Amphimelania holardi
(endemit balcanic), Herilla ziegleri dacica (specie endemică pentru Banat, ortopterul Zubovskia
banatica (specie endemică pentru România). Cele mai multe specii sunt europene în sens larg (
274 de specii, dintre care cele mai multe sunt central europene sau eurosiberiene, specii în
general higrofile, propri pădurilor de foioase în cazul faunei terestre). O pondere destul de mare
o au speciile palearctice (40 de specii) şi cele holarctice (36 de specii) şi de asemenea cele
mediteraneene (20 de specii). Deşi în nunăr mic speciile mediteraneene ne arată influenţa
climatului mediteraneam asupra zonei de referinţă şi a posibilităţilor de colonizare de la sud spre
nord sub influenţa condiţiilor climatice şi a reliefului din această zonă.
86
Fauna de Aranee este de remarcat faptul că se compune, aproape în totalitate, din forme
caracteristice pentru păduri umede, ce aparţin tipului ecologic ombro-higrofil, cu valenţă
ecologică moesică. De asemenea se remarcă o preponderenţă a formelor submontane şi montane:
Pelecopsis elongata, Leptyphantes leprosus.
Pseudoscorpionii reprezentaţi prin cele 7 specii identificate pe teritoriul de referinţă sunt specii
edafobionte, frecvente în păduri cu 3 specii endemice (1 specie endemică pentru regiunea Banat
– Oltenia Neobisium (N.) blothroides).
Un deosebit interes faunistic îl prezintă reţeaua hidrografică de pe teritoriul ariei protejate. Astfel
Caraşul (cu afluenţii săi cei mai importanţi Buhui şi Gârlişte) precum şi Nera (prezentă pe
teritoriul parcului cu zona sa superioară de la izvoare) sunt principalele ape din zonă. Caraşul
izvorăşte dintr-o zonă calcaroasă fiind la început un râu torentos, păstrându-şi acest caracter până
la chei. Nera izvorăşte, în schimb,dintr-un loc situat în golul alpin al Semenicului, sursa de
alimentare fiind mlaştinile de turbă, în cursul său superior fiind un pârâu de munte cu un curs nu
prea rapid.
Cele două râuri sau afluenţii lor au fost supuse unor lucrări cu caracter hidrotehnic. Astfel
o parte din izvoarele Nerei au fost captate şi conduse în Bârzava, s-au creat pe pârâul Buhui,
afluent al Caraşului, lacurile de baraj Buhui şi Mărghitaş. De specificat că aceste lacuri se
încadrează peisagistic şi ecologic în cadrul natural existent, în sensul că nu sunt afectate
condiţiile de reofilie în amonte şi aval, şi mai ales nu este afectată calitatea apelor. În schimb pe
Caraş, construcţia podului ce traversează râul şi amenajarea păstrăvăriei din comuna Caraşova a
determinat amenajarea la ieşirea din rezervaţie a unor baraje de retenţie a apei pentru protecţia
podului şi aprovizionarea păstrăvăriei. Amenajarea barajelor are ca urmare creşterea nivelului
râului în timpul viiturilor făcând inaccesibilă intrarea în rezervaţie datorită inundării sectorului
inferior al potecii. De asemenea, barajul are ca urmare stagnarea apei în sectorul inferior al
cheilor şi depunerea deversiunilor care sunt colonizate în timpul verii de buruienişuri higrofile şi
treptat de tufişuri de Salix purpurea. De asemenea, se impune o observaţie asupra calităţii apei
râului Gârlişte care este râul cu gradul cel mai mare de poluare din parc, poluarea făcându-se
87
prin deversarea apelor reziduale ale oraşului Anina. Aceasta are un efect distructiv asupra
sectorului cuprins între localităţile Anina şi Gîrlişte.
Un element interesant prezent în apele zonei ariei protejate este reprezentat de specia
Aspro zingel (fusar). Interesul pentru populaţia prezentă în Nera constă în existenţa unor mari
deosebiri între ea şi populaţiile speciei prezente în alte râuri din ţără şi nu numai.
Amfibienii sunt remarcaţi prin prezenţa unor specii europene Triturus cristatus cristatus
şi Bombina variegata protejate pe plan mondial prin convenţiile de mediu ratificate şi de
România .
Specii de reptile, sunt specii protejate prin diferite convenţii naţionale şi internaţionale, acestea
sunt Lacerta viridis, Lacerta agilis şi Vipera ammodytes ammodytes.
Deoarece România, şi implicit zona ariei protejate, se află aşezată între regiunile boreale
şi tropicale, prin România trec unele dintre cele mai importante drumuri de migraţie ale
păsărilor, toamna spre sud (pasajul de toamnă) şi primăvara spre nord (pasajul de primăvară).
Din punct de vedere zoogeografic, migraţiile au atât o însemnatate istorică (ajutându-ne să
înţelegem traseele de deplasare ale păsărilor în pliocen şi glaciar sau locul genezei lor) cât şi una
cenotică, întrucât îmbogăţesc spectrul faunistic al unei regiuni într-o anumită perioadă a anului.
În desfăşurarea acestui fenomen biologic, aria protejată reprezintă locul de odihnă şi hrană, dar şi
refugiul pentru cuibăritul a numeroase specii migratoare. La nivelul acestui parc se pot întâlni
specii de păsări care vin şi pleacă pe drumul panono-bulgar (care traversează ţara între
Ciuperceni - Cazanele Dunării – Cheile Nerei – Cheile Caraşului – Satchinez).
De asemenea, pe teritoriul ariei protejate există colonii sau exemplare izolate de lilieci.
Conform legislaţiei în vigoare atât pe plan mondial cât şi în România aceste specii sunt protejate.
O parte din speciile întâlnite în zona de referinţă au colonii de hibernare sau maturitate în peşteri.
Propunem şi pe această cale protejarea teritoriului în care aceste colonii se află cât şi a întregului
areal al parcului ştiindu-se faptul că liliecii se hrănesc în afara peşterilor cu diferite specii de
nevertebrate care intră în componenţa faunei ariei protejate.
Fauna de mamifere mari este reprezentată de: râs – Lynx lynx, lup – Canis lupus, urs –
Ursus arctos, căpriorul – Capreolus capreolus, porc mistreţ –Sus scrofa şi cerbul comun –
Cervus elaphus.
88
Tabelul 38
Nevertebrate
Berna
Anexa Anexa 92/43 79/409
3 4
*Austropotamobius torrentium X
Carabus variolosus X
*Nymphalis vaualbum X
Isophya costata X
Odontopodisma rubripes X
Chilostoma banaticum X
Theodoxus transversalis X
1032Unio crassus X X
Zubovskya banatica X
Odontpodisma montana X
Saga pedo X
Holandrina holandri X
Tabelul 39
89
Ihtiofauna
Berna
Anexa Anexa 92/43 79/409
3 4
Supraclasa Pisces
Ordinul Cypriniformes
Familia Cyprinidae
Familia Cobitidae
Familia Cottidae
Tabelul 40
Herpetofauna
90
Cadrul legal de protecţie
Specia Legea 49/2011 Directiva Directiva
Berna
Anexa Anexa 92/43 79/409
3 4
Ordinul Urodela
Familia Salamandridae
Ordinul Anura
Familia Discoglossidae
Bombina variegata (L) 1758 X X X X
Familia Bufonidae
Bufo bufo X X
Familia Hylidae
Familia Ranidae
Clasa Reptilia
Ordinul Sauria
Familia Lacertidae
Zootoca vivipara X X
91
Cadrul legal de protecţie
Specia Legea 49/2011 Directiva Directiva
Berna
Anexa Anexa 92/43 79/409
3 4
Podarcis muralis X X
Familia Scincidae
Ablepharus kitaibeli X X
Familia Anguidae
Anguis fragilis L. X X
Familia Colubridae
Familia Viperidae
Tabelul 41
Avifauna
92
Cadrul legal de protecţie
Specia Legea 49/2011 Directiva Directiva
Berna
Anexa Anexa 92/43 79/409
3 4
Pernis apivorus (L) 1758 X
Familia Falconidae
Ordinul Strigiformes
Familia Strigidae
Athene noctua X X
Strix aluco X X
Ordinul Apodiformes
Familia Apodidae
Apus apus X X
Apus melba X X
Ordinul Piciformes
Familia Picidae
93
Cadrul legal de protecţie
Specia Legea 49/2011 Directiva Directiva
Berna
Anexa Anexa 92/43 79/409
3 4
Dendrocopos minor (Hart) 1916 X X
Familia Hirudinidae
Riparia riparia L. X
Familia Corvidae
Familia Paridae
Familia Sittidae
Sitta neumayeri X
Familia Certhidae
Familia Troglodytidae
Familia Sylviidae
94
Cadrul legal de protecţie
Specia Legea 49/2011 Directiva Directiva
Berna
Anexa Anexa 92/43 79/409
3 4
Familia Turdidae
Familia Laniidae
Familia Emberizidae X
Carduelis carduelis X X X
95
Tabelul 42
Mamifere
Berna
Anexa Anexa 92/43 79/409
3 4
Clasa Mammalia
Supraord. Carnivora
Ord. Fissipedes
Familia Canidae
Canis lupus L X X X
Familia Ursidae
Ursus arctos L. X X X X
Familia Mustelidae
Mustela putorius
Mustela nivalis X
Familia Felidae
Ord. Artiodactyla
Familia Cervidae
Cervus elaphus L. X
96
Cadrul legal de protecţie
Specia L49/2011 Directiva Directiva
Berna
Anexa Anexa 92/43 79/409
3 4
Ord. Lagomorpho
Familia Leporidae
Ord. Rodentia
Familia Sciuridae
Sciurus vulgaris L. X
Ord. Insectivora
Familia Soricidae
Sorex araneus L. X
Ord. Chiroptera
Familia Rhinolophidae
Familia Vesperilionidae
97
Cadrul legal de protecţie
Specia L49/2011 Directiva Directiva
Berna
Anexa Anexa 92/43 79/409
3 4
Plecotus austriacus Fisher X X X
Notă:
a) Legea nr. 49/2011 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind
regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice.
b) Anexa 3: specii de plante şi de animale a căror conservare necesită desemnarea ariilor
speciale de conservare şi ariilor de protectie specială avifaunistică.
c) Anexa 4: specii de animale şi de plante care necesită o protecţie strictă.
d) Berna: Convenţia de la Berna (conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din
Europa).
e) D 92/ 43 EEC – Directiva Consiliului Europei referitoare la conservarea habitatelor naturale
şi a florei şi faunei sălbatice.
f) D 79 / 409 EEC – Directiva Consiliului Europei privind păsările sălbatice.
Tabelul 43
Clasificarea europeană a habitatelor Natura 2000
6110 * Comuniti rupicole calcifile sau pajişti bazifite din Alysso-Sedion albi
98
Cod EU Denumirea tipului de habitat
8120 Grohotişuri calcaroase şi de şisturi calcaroase din etajul montan până în cel
alpin (Thlaspietea rotundifolii)
99
Tabelul 44
Clasificarea naţională şi corespondenţa cu alte clasificări
Cod
Cod RO Cod EU Denumirea tipului de habitat
Pal. Hab.
3609 6230* 36.3172 Pajişti sud-est carpatice de ţăpoşică Nardus stricta şi Viola
declinata
100
Cod
Cod RO Cod EU Denumirea tipului de habitat
Pal. Hab.
6218 8210 62.153 Comunităţi sud-est carpatice din fisuri de stânci calcaroase
cu Asplenium trichomanes şi Asplenium ruta-muraria
4102 9110 42.1323 Păduri sud-est carpatice Picea abies, Fagus sylvatica şi
Abies alba cu Hieracium rotundatum
4105 9110 41.1D54 Păduri sud-est carpatice de Fagus sylvatica şi Abies alba
cu Festuca drymeia
4106 9110 41.1D11 Păduri sud-est carpatice de Fagus sylvatica şi Abies alba
cu Hieracium rotundatum
4107 9110 41.1D14 Păduri sud-est carpatice de Fagus sylvatica şi Abies alba
cu Vaccinium myrtillus
101
Cod
Cod RO Cod EU Denumirea tipului de habitat
Pal. Hab.
Habitatele naturale din perimetrul ariei protejate cuprind: habitate terestre, acvatice şi subterane
în stare naturală şi seminaturală care se diferenţiază prin caracteristici abiotice şi biotice.
Tabelul 45
Lista categoriilor de habitate şi ponderea acestora
Suprafaţa
Nr. Cod Denumirea ecosistemelor
(ha) (%)
1 1 Terestru 35.757 99
Habitatele terestre
Habitatele terestre includ ecosistemele forestiere 88%, de pajişti şi tufărişurile 8%, stâncării şi
grohotişuri 1%. O caracteristică esenţială pentru acest tip de ecosistem, reflectată în structura
florei şi vegetaţiei, este existenţa a numeroase specii termofile de origine mediteraneeană,
balcanică, balcano-ilirică, balcanico-panonică şi moesică. Aceste elemente se reflectă şi în
structura comunităţilor forestiere subxerofile şi xero-termofile precum şi în compoziţia pajiştilor
colinare xerofile care reprezintă o componenta aparte.
102
Cea mai mare extindere o au pădurile de fag care ocupă peste 80% din suprafaţa ariei protejate.
Rezervaţia Naturală Izvoarele Nerei este situată pe versantul sudic al Semenicului, în bazinul
superior al Nerei. Vegetaţia forestieră este constituita apropape în întregime din făgete seculare
pure, cu structură plurienă şi consistenţă plină.
Sunt făgete unice în Europa, de o mare bogăţie genotipică, estetică şi mediogenă, cu atât mai
importante cu cât sunt puţinele făgete care s-au mai păstrat în stare naturală. Ele stau mărturie
pentru trecutul paleobotanic, ca o punte de legătură între preglaciar şi postglaciar.
Pădurile subxerofile de cer, gărniţă şi gorun sunt slab reprezentate, dar în stratul ierbos s-au
păstrat elemente meridionale precum Himantoglossum hircinum, Lithospermum purpureo-
coeruleum, Arabis turrita, Helleborus odorus, Lihnis coronaria, Ruscus aculeatus.
La obârşia văii Caraşului se află o zonă interesantă din punct de vedere geologic, geografic şi
floristic. Aici pe câteva platouri calcaroase, doline şi mici bazine se întâlnesc brădete pure cu
floră acidofilă şi brădete cu fag ce se remarcă prin bogăţia ferigilor şi a orhideelor.
Pajiştile xerofile şi cele xero-mezofile instalate pe locul pădurilor defrişate se remarcă prin
dominarea unor specii ca Stipa eriocaulis, Festuca valesiaca, Festuca rupicola, Agrostis tenuis.
Pe teritoriul acestei arii protejate se găsesc elemente faunistice cu o evoluţie aparte, datorită
orogenezei carpatice şi perturbaţiilor climatice cuaternare. Acest amestec de apartenenţă, origine
şi vechime atât de diferite ale elementelor faunistice regăsite în perimetrul de referinţă scot în
evidenţă zooistoria unor specii sau a unor comunităţi ale căror dovezi le găsim păstrate încă,
poate, numai în anumite perimetre.
Habitatele acvatice
103
de alimentare fiind mlaştinile de turbă, în cursul său superior fiind un pârâu de munte cu un curs
putin rapid.
Cele două râuri sau afluenţii lor au fost supuse unor lucrări cu caracter hidrotehnic. Astfel o parte
din izvoarele Nerei au fost captate şi conduse în Bârzava, creandu-se pe pârâul Buhui - afluent al
Caraşului - lacurile de baraj Buhui şi Mărghitaş. De specificat că aceste lacuri se încadrează
peisagistic şi ecologic în cadrul natural existent, în sensul că nu sunt afectate condiţiile de
reofilie în amonte şi aval, şi mai ales nu este afectată calitatea apelor. În schimb pe Caraş,
construcţia podului ce traversează râul şi amenajarea păstrăvăriei din comuna Caraşova a
determinat amenajarea la ieşirea din rezervaţie a unor baraje de retenţie a apei pentru protecţia
podului şi aprovizionarea păstrăvăriei. Amenajarea barajelor are ca urmare creşterea nivelului
râului în timpul viiturilor făcând inaccesibilă intrarea în rezervaţie datorită inundării sectorului
inferior al potecii.
Platoul Munţiilor Semenic plin de izvoare, cu roci cristaline si precipitaţii abundente asigura
condiţii pentru formarea tinoavelor - mlaştinilor. Sunt prezente 7 grupe principale de mlaştini,
cele mai apropiate de tipul tinovului oligotrof fiind comasate pe culmea lipsită de pădure a
Muntelui Semenic.
Suprafaţa totală a mlaştinilor din Semenic este de aproximativ 34 ha. Vegetaţia acestora este
alcătuită din specii de: Sphagnum sp., Carex pauciflora, Deschampsia fluxosa, Carex echinata,
Molinia caerula, Potentilla erecta, Nardus sticta, Vaccinium vitis-ideea, Vaccinium myrtillus,
Geum rivale, Veronica officinalis, Homogyna alpina, Gallium palustre, Cardamine amara,
Tymus sp., Stellaria sp. Turbăriile sunt “muzee”-”documente vii” extrem de preţioase pentru
reconstrucţia arealelor floristice, permiţând concluzii biogeografice şi în special fitogeografice de
mare interes.
Turba în special cea acidă şi aseptică de Sphagnum conservă perfect organele vegetale căzute pe
fundul mlaştinii.
De asemenea pe teritoriul ariei protejate a fost identificat - in zona obârşiei pârâului Gozna din
Munţii Semenicului - şi ortopterul Zubovskia banatica, specie relictă terţiar-neogenă .
104
Habitatele subterane
Pe teritoriul ariei protejate multitudinea de elemente carstice a permis migrarea unor populaţii în
subteran şi dezvoltarea lor ulterioară în acest mediu.
Tipuri de habitate
Tabelul 45
Date generale şi specifice ale tipurilor de habitate terestre
Nr Atribut Descriere
105
Nr Atribut Descriere
7. Specii caracteristice Fagus sylvatica ssp. Sylvatica, Picea abies, Abies alba,
Quercus cerris, Q. frainetto, Quercus petraea, Cerasus
avium, Acer pseudoplatanus, Ulmus glabra, U. minor.
Stratul arbuştilor, cu dezvoltare variabilă, în funcţie de
acoperirea realizată de arboret, este compus din Corylus
avellana, Crataegus monogyna, Evonymus europaeus,
Staphylea pinnata, Cornus sanguinea, Sambucus
nigra,stratul ierbos reprezentat de , Polytrichum formosum,
deseori şi Deschampsia flexuosa, Calamagrostis villosa,
Pteridium aquilinum, Athyrium filix-femina, Digitalis
grandiflora, Dryopteris filix-mas, Festuca drymeia, Galium
odoratum, Galium schultesii,, Luzula luzuloides, Oxalis
acetosella, Poa nemoralis, Pteridium aquilinum, Veronica
officinalis, Lunaria rediviva, Athyrium filix-femina, Circaea
lutetiana, Cystopteris fragilis, Dentaria glandulosa,
Dryopteris filix-mas, Geranium robertianum, Helleborus
purpurascens, Impatiens nolitangere, Lamium galebdolon,
Mercurialis perennis, Moehringia muscosa, Polystichum
setiferum, Primula columnae, Sanicula europaea, Senecio
neumorensis Salvia glutinosa, Silene heuffeli, Stellaria
nemorum, Stachys sylvatica, Bromus benekenii,Carex
digitata, C.montana, si C.alba, Sessleria albicans,
Brachypodium pinnatum , Cephalanthera spp., Neottia
nidus-avis, Epipactis leptochila, E. Microphylla
106
Nr Atribut Descriere
Tabelul 46
Date specifice habitatului de pădure
Nr Informaţie/Atribut Descriere
2. Distribuţia tipului Da
de habitat
3. Distribuţia tipului Areal: Munţii Semenic, Munţii Aninei, văile Timiş, Nera,
de habitat Bârzava, Caraşului, Poneasca. Este ecosistemul dominant în sit.
107
Tabelul 47
Date generale ale habitatatelor terestre de pajişti şi tufărişuri
Nr Atribut Descriere
1. Clasificarea tipului Habitate terestre de pajişti şi tufărişuri
de habitat
108
Nr Atribut Descriere
109
Nr Atribut Descriere
Tabelul 48
Date specifice habitatelor de pajişti şi tufărişuri
Nr Atribut Descriere
1. Clasificarea tipului Habitate de pajişti şi tufărişuri
de habitate
110
Nr Atribut Descriere
Tabelul 49
Date generale ale habitatelor de stâncării şi grohotişuri
Nr Informaţie/Atribut Descriere
1. Clasificarea tipului Habitate terestre stâncării şi grohotişuri
de habitate
111
Nr Informaţie/Atribut Descriere
112
Tabelul 50
Date specifice ale habitatelor de stâncării şi grohotişuri
Nr Informaţie/Atribut Descriere
2. Distribuţia tipului de Da
habitat
Tabelul 51
Date generale ale habitatului acvatic
Nr Informaţie/Atribut Descriere
1. Clasificarea tipului de Habitat acvatic
habitat
113
Nr Informaţie/Atribut Descriere
amara,
Drepanocladus fluitans, Carex canescens, Agrostis canina,
Juncus filiformis, Sphagnum subsecundum, Menyanthes
trifoliata, Calliergon stramineum, Stellaria palustris,
Veronica scutellata, Dicranum bonjeanii,Carex
magellanica, Comarum palustre, Juncus alpinus, Juncus
articulatus, Pedicularis sceptrum-carolinum, Calla
palustris, Pedicularis palustris.
Izvoare petrifiante cu formare de travertin Cratoneuron
commutatum, Chrysosplenium alpinum, Cochlearia
pyrenaica. Arabis soyeri, Cochlearis pyrenaica, Pinguicula
vulgaris, Saxifraga aizoides şi muşchi aparţinând speciilor
Catoscopium nigritum, Cratoneuron commutatum -inclusiv
varietatea falcatum, Cratoneuron filicinum, Eucladium
verticillatum, Gymnostomum recurvirostrum.
Silene pusilla, Pinguicula vulgaris, Saxifraga stellaris,
Caltha laeta, Chrysosplenium alternifolium, Cardamine
amara, Saxifraga aizoides, Epilobium nutans, Epilobium
alsinifolium, Bryum pseudotriquetrum, Philonotis calcarea,
Deschampsia caespitosa, Crepis paludosa, Chaerophyllum
hirsutum, Stellaria nemorum, Viola biflora.
Animalia: Unio crassus, Austropotamobius torrentium,
Alburnoides bipunctatus, Barbus meridionalis, Gobio
albipinnatus, Gobio kessleri banaticus, Cobitis elongata,
Cottus gobio, Salamandra salamandra, Triturus alpestris,
Triturus cristatus,
Triturus vulgaris, Hyla arborea.
116
Nr Informaţie/Atribut Descriere
Tabelul 52
Date specifice tipului habitat acvatic
Nr Atribut Descriere
1. Clasificarea tipului de Habitat acvatic
habitat
2. Distribuţia tipului de Da
habitat
3. Distribuţia tipului de De-a lungul cursurilor râurilor Nera, Bârzava, Caraş, Buhui,
habitat Gârlişte, Poneasca.
Turbarii şi mlaştini: În golul montan al masivul Semenic,
predominant în bazinul văii Nera şi suprafeţe reduse în
bazinul Bârzavei.
Izvoare petrifiante cu formare de travertin - valea Râul Mare,
Cheile Caraşului, Buhui, Izvorul Caraşului, Cheile Gârliştei.
Tabelul 53
Habitatul subteran
Nr Atribut Descriere
1. Clasificarea tipului Habitat subteran
de habitat
117
Nr Atribut Descriere
4. Asociaţii vegetale -
118
Nr Atribut Descriere
9. Distribuţia în parc Valea Râul Mare, Cheile Caraşului, Cheile Gârlişte, Valea
Poneasca.
2.3.4 Peisajul
Peisajul de suprafaţă
Peisajul din aria protejată şi zona limitrofă este un peisaj natural ce conţine zone antropizate,
zone renaturalizate şi zone degradate. Tipurile majore de peisaj sunt reprezentate de păduri pe
85% din suprafaţă şi pajişti calcaroase străbătute de văi carstice şi chei. Ca urmare a morfologiei
şi petrografiei regiunii există două peisaje majore caracteristice parcului naţional
corespunzătoare Munţilor Semenic - roci metamorfice – şisturi cristaline şi Munţilor Aninei -
roci sedimentare – calcare.
Munţii Semenicului sunt caracterizaţi de un platou cu numeroase izvoare şi turbării active din
golul montan Semenic situat la altitudinea medie de 1.400 m de unde coboară culmi împădurite
cu fag şi brad şi văi cu apă permanentă. Zona sudică a muntelui reprezintă un martor al naturii
nealterate de intervenţia umană prin existenţa unei suprafeţe de peste 5000 ha de pădure virgină
de fag străbătută de o singură potecă. Zona nordică şi vestică este caracterizată de păduri de fag
în amestec cu bradul care au fost şi sunt exploatate silvic, fapt pentru care peisajul este alterat.
Tot în această zonă există o reţea de canale ce colectează apa pâraielor de versant. Lucrarea
hidrotehnică are o valoare tehnică şi cultural-istorică. În zona nordică a munţilor Semenic,
limitrof parcului sunt 2 lacuri antropice pe malul cărora sunt numeroase construcţii destinate
agrementului, unităţi de cazare, servire a mesei, case de vacanţă private.
a) Văi principale cu afluenţi numeroşi de tip ogaşe de torent, râpă de obârşie, rigole: Valea
Bârzava, Valea Poneasca, Valea Nera, Valea Grădişte;
119
b) Stâncării şi acumulări de pietre: golul montan Semenic - Vîrful Semenic, Gozna, Piatra
Nedeii, Culmea Nergana, Tâlva Prinţului, Tâlva, Păroasa.
c) Abrupturi, cueste: Vîrful Semenic, Piatra Nedeii.
Din punct de vedere al vegetaţiei principalele caracteristici ale peisajului sunt:
a) Zone cu construcţii din lemn şi piatră – stâne - în teritorii neâmpădurite: golul montan
Semenic;
b) Zone construite – intravilan - în parc: Staţiunea Semenic;
c) Zone construite - intravilan în vecinătatea parcului: Crivaia, Văliug;
d) Lacuri antropice în vecinătatea parcului: Gozna, Trei Ape;
e) Reţele electrice în zona: Crivaia-Păstrăvărie şi Crivaia Semenic; reţea dezafectată: Staţiunea
Semenic - Capul Muntelui;
f) Drumuri publice: Prislop-Staţiunea Semenic - asfaltat, Valea Bârzava - neasfaltate;
g) Drumuri forestiere: valea Bârzava, versantul nordic şi vestic al muntelui şi drumuri rezultate
în urma exploatărilor silvice în numeroase zone;
Munţii Aninei sunt caracterizaţi de platouri cu doline lapiezuri şi avene, fragmentate de chei
şi văi cu versanţi abrupţi în care sunt numeroase peşteri. Zona vestică este caracterizată de Cheile
Gârliştei cu versanţi împăduriţi, înconjuraţi de platouri cu energie mare de relief şi dealuri cu
păşuni şi păşuni împădurite. În versanţii cheilor sunt dezvoltate peşteri în majoritate de mici
dimensiuni dar care pot ajunge până la 1 km - Peştera cu Apă din Cheile Gârliştei.
Zona centrală, sudică şi estică este străbătută de Cheile Caraşului şi cheile adiacente ale unor
afluenţi - Buhui, Comarnic. Caracteristicile acestui perimetru sunt: pereţi calcaroşi, versanţi cu
vegetaţie chasmofitică, grohotişuri, peşteri în versanţi - maxim 6.500m lungime Peştera Buhui şi
avene în platourile cu doline şi lapiezuri - maxim -86 m denivelare Avenul de la Padina Seacă,
zone împădurite cu fag ce alternează cu păşuni şi fâneţe nefolosite sau plantaţii de pruni. În
120
apropierea localităţii Iabalcea, suprafeţe mici sunt cultivate cu porumb. Zona nordică,
împădurită, este caracterizată de o mare densitate de văi de doline şi văi seci în care se dezvoltă
avene - cel mai adânc aven din Banat, Avenul din Poiana Gropii – 247m denivelare.
Din punct de vedere geomorfologic principalele caracteristici ale peisajului sunt:
a) Chei şi văi adâncite cu pereţi calcaroşi, grohotişuri, izvoare, cascade, depuneri de travertin şi
peşteri, în zonele: Valea Caraşului, Buhui, Gârlişte, Sodol;
b) Platouri calcaroase neîmpădurite cu doline, văi de doline, lapiezuri şi câmpuri de lapiezuri:
Dl. Cârnopole, Zaglavac, Groapa Iepii, Gavevici, Repciun, Golaş, Râvnişte, Covelişte,
Moghila;
c) Platouri calcaroase împădurite cu doline, văi de doline, lapiezuri şi câmpuri de lapiezuri: Dl.
Pinului, Cioaca Mare, Gabrova, Cioaca cu Apă, Putnata, Navesu Mare, Covelişte, Socolovăţ,
Cireşnaia, Cârneală, Colonovăţ;
d) Zone cu densitate mare de văi oarbe la contactul litologic calcar-şist cristalin: Platoul
Cârneală, Ponicova, Dl. Piatra Albă, Poiana Gropii, Sumbrac;
Din punct de vedere al vegetaţiei principalele caracteristici ale peisajului sunt:
a) Suprafeţe întinse cu păduri de foioase - preponderent fag şi răşinoase - brad introdus artificial
ce se regăsesc pe tot cuprinsul parcului, în văi şi platouri. Vârsta arborilor în anumite zone
depăşeşte 130 ani: platoul Cârneală, Buhui, Mărghitaş, Socolovăţ, Comarnic, Valea
Bârzavei;
b) Păşuni cu tufărişuri, ienupăr, împăduriri naturale în pâlcuri: Dl. Cârnopole, P-na Topliţa, P-
na Vârcane, Dl. Covelişte, Dl. Straja, Dl. Moghila;
c) Fâneţe şi păşuni: Cioaca cu Apă, Sumbrac, Paşac, Dl. Golaş, Mărghitaş, Dl. Cuptoare.
Din punct de vedere antropic, se disting următoarele influenţe ale peisajului:
a) Zone cu construcţii din lemn şi piatră – sălaşe - în teritorii neâmpădurite: Platoul Iabalcea,
Dl. Paşac, Dl. Gavevici, obârşia văii Raicovacea, Dl. Livada Moghila, Dl. Moghila, Dl.
Straja ;
b) Zone cu aglomerări de construcţii şi gospodării permanente: zona la sud-est de Iabalcea;
c) Lacuri antropice de suprafaţă: Buhui, Mărghitaş;
d) Lacuri antropice subterane: Pestera Buhui;
e) Reţele electrice în zona vestică între Cheile Caraşului şi Cheile Gârliştei;
121
f) Drumuri publice: Caraşova-Anina -asfaltat, Valea Mare, Comarnic, Navesul Mare, Buhui -
neasfaltate;
g) Drumuri silvice: Valea Sodol, Cioaca Mare, Topliţa, Comarnic, Izvorul Mare, Cârneală şi
drumuri rezultate în urma exploatărilor silvice în numeroase zone;
h) Terasamente de cale ferată forestieră: Valea Gârlişte - funcţională, Valea Caraşului, Buhui,
Sodol - dezafectate.
Peisajul subteran
Peisajul subteran natural, cu excepţia câtorva peşteri şi avene, este puţin alterat. Alterarea
peisajului constă în degradarea unor depozite speogenetice precum sedimente, formaţiuni şi
grafiti pe pereţi. Degradarea majoră a cavităţilor este determinată de activitatea ilegală a
căutătorilor de comori, colecţionarii sau traficanţii de fosile şi speleoteme.
122
d) Avene fosile situate în platourile carstice, în zone cu doline, cu denivelări de până la 50 m cu
1-3 puţuri cu puţine depozite speogenetice;
e) Avene fosile situate în platourile carstice sau versanţii dealurilor/văilor cu denivelări de până
la 150 m cu depozite speogenetice de dimensiuni mici sau medii Av. Cioaca Mare, Av. din
Dolină, Av. de la Padina Seacă, Av. Dibaci;
f) Avene cu pasaje fosile, subfosile şi active, care reprezintă componente ale sistemelor
carstice, având dezvoltări de 100-1.000m şi denivelări de 50-241m. Sunt situate în zonele de
subteranizare a unor debite la contactul litologic calcar-şist cristalin - Dealul Pinului,
Cârneală. Aceste sisteme carstice complexe au în componenţă puţuri, galerii descendente,
hornuri, săli unele de mari dimensiuni. Sectoarele galeriilor active cu forme de eroziune şi
coroziune alternează cu cele fosile cu depozite aluvionare şi speleoteme de mici dimensiuni -
Av. din Poiana Gropii, Av. Albastru.
Au fost inventariate 25 de situri culturale dintre care 5 aparţin patrimoniului cultural naţional.
Majoritatea reprezintă descoperiri arheologice în peşteri. Siturile arheologice de suprafaţă sunt
clasificate dar se află într-o stare avansată de degradare. Cel mai important sit este reprezentat de
Cetatea Caraş situată în apropierea localităţii Caraşova.
Siturile din vecinătatea parcului sunt mult mai numeroase şi sunt localizate în intravilanele
localităţilor.
Tabelul 54
Siturile arheologice
123
Cod Denumire Situl Perioada UAT
124
Cod Denumire Situl Perioada UAT
125
Cod Denumire Situl Perioada UAT
Interesul istoric din punct de vedere al prezenţei omului este în zona Cheile Caraşului unde sunt
situate situri din perioada paleolitic şi perioadele ulterioare.
Cetatea Grat simbolizează prezenţa dominaţiilor succesive austro - ungare şi turceşti.
Zonele Piatra Albă şi Cârneală simbolizează activitatea haiducilor şi perioada “ascunderii
comorilor” în zonele sălbatice.
Zona Semenic simbolizează dezvoltarea activităţilor de exploatare forestieră, transportul de lemn
şi infrastructura hidrotehnică începută în perioada dominaţiei austro-ungare. Toată infrastructura
şi exploatarea forestieră iniţială este legată de dezvoltarea activităţii siderurgice din Reşiţa,
centru industrial important la nivel naţional şi regional.
Cele mai răspândite tipuri de locuire a peşterilor din zona mai sus amintită sunt locuirea
sezonieră şi locuirea temporară, locuiri impuse de diferitele ocupaţii umane: creşterea
ovicaprinelor şi a bovinelor, respectiv vânătoare.
Practicarea păstoritului a impus folosirea peşterilor ca adăpost pentru sezonul rece, când locuirea
de suprafaţă, de pe platouri, era prea expusă capriciilor naturii datorită vântului puternic, zăpadă
sau chiar animale sălbatice. În aceste cazuri peşterile erau amenajate, realizându-se un spaţiu
propice locuirii umane prin ridicarea unor paravane protectoare (acoperite cu nuiele sau piei de
animale), vetre pentru foc etc. Se presupune că la intrarea în peşteră, într-un ţarc, erau ţinute
animalele în vreme ce tot în peşteră se depozita şi hrana necesară atât omului cât şi animalelor.
În ce priveşte peşterile cu urme de locuiri temporare, acestea reprezintă aproximativ 80% dintre
peşterile cu urme de locuire. Adăposturile temporare pot fi puse mai ales în legătură cu
incursiunile de vânătore.
126
Mai trebuie subliniat faptul că peşterile cu urme de locuire sunt semnalate doar în sectorul
mijlociu al Cheilor Caraşului, lipsind pe parcursul cheilor unde nici mijloacele de subzistenţă nu
puteau fi procurate.
Terenurile neîmpădurite din zona platoului Iabalcei au fost folosite ca fâneţe, păşuni sau terenuri
cultivate. Din studii mai vechi se observă cultura cânepii pe terenuri vaste, a cerealelor, cu
precădere a porumbului, grâului, orzului, terenul fiind propice acestor culturi. De asemenea, o
importantă suprafaţă a fost cultivată cu pomi fructiferi. Printre animalele crescute se găsesc
ovinele, taurinele şi păsările de curte. Activitatea agricolă a avut o dezvoltare în ultimii 200 de
ani cu o tendinţă majoră de regres în ultimii 50 de ani fapt care a determinat parţial renaturarea
zonei.
Până în anul 1855 pădurile au aparţinut statului austriac şi apoi Societăţii de Căi Ferate Austriece
- STEG, predecesoarea fostei societăţi UDR. După anul 1920 pădurile STEG au trecut în
proprietatea societăţii UDR care le-a administrat până în anul 1948, când prin noua constituţie
toate pădurile au trecut în patrimoniul statului român. Restul suprafeţelor a fost proprietatea
Comunităţii de Avere cu sediul în Caransebeş.
Gestionarea pădurilor s-a făcut pe bază de amenajamente, aplicându-se regimul codrului regulat
şi regimul codru cu ciclu de producţie de 80 de ani şi 100 de ani.
Pentru transportul materialului lemnos, societatea UDR a construit o amplă reţea de cantoane,
drumuri forestiere şi căi ferate forestiere - CFF, canale cu apă, care se menţin parţial şi în
prezent.
Tabelul 55
Anul atestării
Localitate Detalii cu privire la înfiinţarea comunităţii
documentare
127
Anul atestării
Localitate Detalii cu privire la înfiinţarea comunităţii
documentare
128
Anul atestării
Localitate Detalii cu privire la înfiinţarea comunităţii
documentare
Ticvaniu Mare, 1437 O mică comunitate din care ulterior s-au format două
în trecut localităţi
Ticvaniu,
Dikvan şi Mali
Dikvan.
129
Teregova Pășunat Reducerea suprafețelor împădurite
Modificarea compoziției floristice
Reducerea habitatului de Juniperus
Văliug Pășunat Reducerea suprafețelor împădurite
Modificarea compoziției floristice
Reducerea habitatului de Juniperus
Cosit Reducerea habitatelor de tufărișuri
Plutărit Modificarea regimului hidric
Ticvaniu Agricultură Modificare compoziție floristică
Mare
Aria protejată se suprapune parţial peste 9 unităţi administrativ - teritoriale. O mare parte din
aceste terenuri sunt proprietate de stat administrate de Romsilva şi o pondere redusă este
reprezentată de terenuri ale primăriilor şi terenuri private.
Cea mai mare densitate a populaţiei este în UAT Reşiţa cu 426 loc./kmp dar impactul asupra
parcului naţional este extrem de redus în schimb o mare presiune datorită diverselor activităţi
agricole este în UAT Caraşova deşi densitatea populaţiei este de 23 loc./kmp.
Din punct de vedere al suprafeţei, UAT Caraşova deţine o suprafaţă aproape dublă faţă de
celelalte UAT-uri şi tot odată cea mai mare densitate de valori naturale fapt care conferă
localităţilor Caraşova şi Iabalcea o importanţă deosebită. Acest perimetru include terenuri
agricole, partial abandonate. Există o tendinţă de restrângere a activităţilor tradiţionale de
păşunat şi exploatat fâneţele precum şi abandonarea sălaşelor.
UAT Anina şi Goruia deţin importante resurse cultural-istorice şi peisagistice care pot fi un
centru de atracţie turistică şi educativă.
UAT Prigor şi Văliug deţin păduri naturale deosebit de valoroase, cea mai mare suprafaţă de
pădure cvasivirgină din Europa, ce poate constitui un obiectiv de marcă, în jurul căruia să se
gândească dezvoltarea turistică şi economică.
UAT Reşiţa este cea mai dezvoltată din punct de vedere socio-economic iar dezvoltarea nu se
bazează pe exploatarea resurselor naturale din parcul naţional, fiind un exemplu de urmat şi
pentru celelalte localităţi.
UAT Ticvaniu Mare deţine un tronson din Râul Caraş important pentru conservare şi activităţi
recreative.
130
Pe lângă activităţile agricole, activitatea cu mare impact pe tot cuprinsul parcului rămâne
silvicultura şi nu are legătură directă cu dezvoltarea sau asigurarea de beneficii pentru
comunităţile locale.
Tabelul 56
Populația din ariile protejate și zona limitrofă, are statistic peste 100.000 de persoane. Din punct
de vedere al gradului de proximitate față de ariile protejate, 86% din populație, din 6 localități se
află la o distanță relativ mare de 5-15km. Celelalte localități sunt situate lâng ariile protejate,
dețin intravilane sau mici aglomerări de construcții agricole.
Tabelul 57
Populaţia din aria protejată şi zona limitrofă
Nr. personae
UAT Localitatea Grad de proximitate
rezidente
131
Nr. personae
UAT Localitatea Grad de proximitate
rezidente
Cuptoare, Secu
Total - 100.476 -
Populația relativ stabilă este de 80% în mediul urban și cca. 20% în mediul rural. Cifrele
sunt relative pentru că în ultimii ani se înregistrează atât în mediul rural cât și cel urban deplasări
masive ale forței de muncă spre alte țări conform comunicărilor verbale ale reprezentanților
comunităților.
132
Tabelul 58
Structura populaţiei pe sexe, bărbaţi şi femei
Populaţia stabilă
UAT Total Bărbaţi Femei
Grupa de vârstă 21-45 de ani are ponderea cea mai semnificativă în structura populației
rezidente însă reprezintă și grupa cu potențialul cel mai mare de mobilitate spre centre
universitare sau locuri de muncă situate în alte localități.
Tabelul 59
Structura populaţiei pe grupe de vârstă
Bărbaţi Femei
UAT
0-20 21-45 46-70 71-85 0-20 21-45 46-70 71-85
133
Anina 1.445 1.797 1.128 140 1.453 1.691 1.225 288
Dinamica populației are un trend negativ de cca. 25% la nivelul tuturor comunităților din
jurul ariilor protejate pe o perioada de 20 de ani. La nivel de unitate administrativ-teritorială sunt
scăderi și de peste 30% a populației în anumite cazuri precum Văliug. Dinamica este influențată
temporar și de migrarea populației în alte țări din Europa, migrare ce ajunge și la 40-50% în
cazul unității administrativ-teritoriale Carașova.
Tabelul 60
Dinamica populaţiei
134
Alături de populația stabilă de naționalitate română care are o pondere de 95% sunt 14
etni: Maghiari, Rromi, Ucrainiei, Germani, Ruși Lipoveni, Turci, Sârbi, Slovaci, Bulgari, Croați,
Evrei, Cehi, Italieni și alte etni.
Tabelul 61
Populaţia stabilă după etnie, secţiunea 1
Ucraineni
Maghiari
Lipoveni
Români
Germani
Rromi
Sârbi
Turci
UAT
Rusi
Reşiţa 74.584 3.034 1.729 445 2.696 20 10 580
Bozovici 3.144 18 84 4 13 0 0 2
Goruia 885 2 39 0 7 0 0 0
Prigor 2.899 2 72 1 1 0 0 1
Teregova 4.325 4 55 0 2 0 0 0
Văliug 881 10 0 8 80 0 0 1
Tabelul 62
Populaţia stabilă după etnie, secţiunea 2
Alte etnii
Nedeclarat
Italieni
Bulgari
Croaţi
Slovaci
Cehi
Evrei
UAT
Anina 5 3 13 1 33 2 11 6
Bozovici 0 0 0 0 54 0 1 1
135
Goruia 0 0 17 0 0 0 1 0
Prigor 0 0 0 0 2 0 0 0
Teregova 0 0 1 0 0 0 1 0
Văliug 1 0 1 0 0 0 0 0
Din punct de vedere al religiei, peste 90% din populație sunt Ortodocși urmați de Romano-catolici
cu cca. 1%. Religiile Greco-catolică, Reformată, Evanghelică de Confesiune augustana,
Evanghelică lutherană, Unitariană, Armeană, Creștină de rit vechi, Baptistă, Penticostală,
Adventistă de ziua a şaptea, Creştină după evanghelie, Evanghelică, Musulmană, Mozaică, ocupă
o pondere de 9%.
Tabelul 63
Populaţia stabilă după religie, secţiunea 1
Confesiune augustana
Evanghelică de
Greco-catolică
Evanghelică
Unitariană
Reformată
Armeană
Ortodoxă
lutherană
Baptistă
UAT
Goruia 890 19 1 1 0 0 0 0 0 1
Valiug 890 84 1 5 0 0 1 0 0 0
Ticvaniu
Mare 1.586 12 120 0 0 0 0 0 0 39
136
Tabelul 64
Adventistă de ziua
Creştină după
Nedeclarată
Fără religie
Altă religie
Musulmană
Evanghelică
evanghelie
Penticostală
a şaptea
Mozaică
UAT
Atei
Resita 1.784 187 44 53 7 41 266 90 80 88
Anina 559 25 29 23 0 1 9 9 3 18
Bozovici 29 3 10 0 2 0 1 0 0 8
Carasova 2 0 0 0 1 0 0 0 0 0
Goruia 36 0 0 0 0 0 3 0 0 0
Prigor 0 3 0 0 0 0 1 0 0 1
Teregova 18 1 5 0 0 0 26 2 2 0
Valiug 0 0 0 0 0 0 0 0 1 0
Ticvaniu
Mare 91 0 0 0 0 0 0 3 0 0
Populația activă în zona ariilor protejate ocupă o pondere de 40% iar populația inactivă o
pondere de 60%. Din cei 60% populație inactivă, un procent important desfășoară activități
economice sau sociale în alte țări.
137
Tabelul 65
Populaţia activă, ocupată şi inactivă
Populația cu studii superioare este de 7.091 persoane, cu studii liceale de 25.242 și fără
școală de 3.826. Ponderea cea mai mare o ocupă populația cu studii medii fiind de 25%.
Tabelul 66
Populaţia de 10 ani şi peste după nivelul şcolii absolvite, secţiunea 1
Studii
Studii Studii
UAT profesionale şi Fără şcoala Şcoala nedecl.
gimnaziale primare
de ucenici
Brebu Nou 12 27 12 3 0
138
UAT Studii Studii Studii Fără şcoala Şcoala nedecl.
profesionale şi gimnaziale primare
Goruia 86 410 234 25 0
Tabelul 67
Populaţia de 10 ani şi peste după nivelul şcolii absolvite, secţiunea 2
Brebu Nou 3 1 2 22
Caraşova 18 1 4 175
Goruia 18 0 20 77
Prigor 27 5 24 269
Teregova 64 3 31 415
Văliug 27 3 8 175
139
Activităţile economice
Principalele activităţi economice sunt silvicultura şi turismul. Agricultura are o importanţă
secundară, în special prin agricultura de subzistenţă.
Tabelul 68
Sectoare economice dominante
140
Tabelul 69
Numărul de salariaţii
Au fost inventariate 65 de zone agricole cu UAT Număr mediu salariaţi
terenuri cultivate, pomicultură, fâneţe şi păşuni, ce
totalizează peste 2000 de parcele cu o suprafaţă totală de Reşiţa 23.402
cca. 3.200 ha. sursa registrul agricol, carte funciară, hărţi
Anina 641
topografice. Sub 30% din aceste terenuri sunt exploatate
agricol în prezent iar tendinţa este de scădere a Caraşova 144
suprafeţelor utilizate. Excepţie fac lucrările subvenţionate
de întreţinere a păşunilor care se extind anual ca suprafaţă Goruia 58
deşi utilizarea lor de către crescătorii de animale nu
Bozovici 483
justifică acest demers.
Prigor 151
Teregova 241
Văliug 90
Total 25.210
Tabelul 70
Activităţi agricole
141
UAT Zona agricolă Activitatea Intensitate
Tabelul 71
Zone cu construcţii agricole (sălaşe, grajdiuri)
Zona internă a
UAT Zona / locul Număr clădiri
PNSCC
142
Zona internă a
UAT Zona / locul Număr clădiri
PNSCC
Caraşova V. Raicovacea 3 10
Caraşova V. Sereniac 3 5
Caraşova Dl Dobrivirf 3 6
Caraşova V. Jejniţa 3 7
Teregova Semenic 3 1
Total 142
Activităţile silvice
Sunt 23 de Unităţi de Producţie ce fac parte din fondul forestier naţional administrat de RNP
Romsilva. Câteva parcele din aceste unităţi din zona Reşiţa şi Caraşova aparţin celor două
primării. Încadrarea suprafeţelor de pădure în tipuri funcţionale de producţie sau protecţie este
realizată prin amenajamentele silvice ale fiecărui UP. Pentru paza, supravegherea şi desfăşurarea
activităţilor specifice silviculturii, există 20 de cantoane silvice din care permanent sunt folosite
cca. 20%.
143
Tabelul 72
144
Unitatea Suprafaţa totală
Unitate de Unităţi
Administrativ - Ocol Silvic
Producţie amenajistice (ha)
Teritorială
Total 30.721,7
Activitati de turism.
Principalele capacități de cazare sunt în nordul ariilor protejate, la Reșița, Văliug, Crivaia,
Semenic, Brebu Nou și Gărâna. În aceste zone numărul turiștilor cazați / an depășește 97%.
Dintre celelalte unități administrativ-teritoriale o creștere notabilă se înregistrează în Bozovici și
Anina.
Tabelul 73
Indicatorii de turism
Anina 2 0 0
Caraşova 1 0 0
Goruia 0 0 0
Prigor 1 0 0
Ticvaniu Mare 0 0 0
Mijloace
Transport
Autogară
Legături Legături Localități de
Localitatea
Gară
local
CFR autogări deservite transport
în comun
Carașova 0 - 0 - - 1 Microbuz
Prigor 0 - 0 - - 0 -
Văliug 0 - 0 - - 1 Microbuz
Goruia 0 - 0 - - 1 Autobuz
Ticvaniu 0 - 0 - - 1 Autobuz
Mare
Total 4 - 2 - - 10 -
146
2.5.2 Factorii interesaţi
Tabelul 75
Denumire factor
Nr. Tip Aria de interes
interesat
147
Nr. Denumire factor Tip Aria de interes
interesat
Mediului Caraş Severin deconcentrată vedere al mediului
Agent
S.C MIRFOR S.R.L Exploatare masa lemnoasa
economic
Agent
S.C BAXSAUFOR S.R.L Exploatare masa lemnoasa
economic
Agent
S.C IONE&CRIS S.R.L Exploatare masa lemnoasa
economic
Agent
S.C RAZUSTOM S.R.L Exploatare masa lemnoasa
economic
Agent
S.C MOUNTAIN S.R.L Exploatare masa lemnoasa
economic
Agent
S.C COS&NIC S.R.L Exploatare masa lemnoasa
economic
148
Nr. Denumire factor Tip Aria de interes
interesat
S.C VILELLA INTER Agent
S.RL economic Exploatare masa lemnoasa
Agent
S.C BIG PROD S.R.L Exploatare masa lemnoasa
economic
149
2.5.3 Folosinţa actuală a terenurilor
Tabelul 76
Reşiţa X - - -
Anina X - X X
Bozovici X - X X
Caraşova X - X X
Goruia - X X X
Prigor X - X X
Teregova X - X X
Văliug X - X X
Ticvaniu Mare - - - X
Tabelul 77
Situaţia suprafeţelor neagricole pe deţinători (UM=ha)
Suprafaţă neagricolă Proprietatea
Localitatea Păduri şi
Total vegetaţie Consiliul local Privată
forestieră
150
Suprafaţă neagricolă Proprietatea
Localitatea Păduri şi
Total vegetaţie Consiliul local Privată
forestieră
Ticvaniu Mare 55 0 0 0
Tabelul 78
Zonele de producţie agricolă
151
Unitate de Nr. Parcele Suprafaţa totală
UAT Localitatea
Producţie agricole Ha
152
Unitate de Nr. Parcele Suprafaţa totală
UAT Localitatea
Producţie agricole Ha
153
Unitate de Nr. Parcele Suprafaţa totală
UAT Localitatea
Producţie agricole Ha
Tabelul 79
Zonele de producţie silvică
Suprafaţa
Unitate de Unitate totală
UAT Ocol Silvic
Producţie amenajistică
Ha
154
Suprafaţa
Unitate de Unitate totală
UAT Ocol Silvic
Producţie amenajistică
Ha
Total 30.721,7
155
categorii de acoperire a terenului relevă o diversitate medie a categoriilor de utilizare a
terenurilor. Dominanţa netă a categoriei de acoperire a terenurilor o reprezentată pădurile de
foioase.
Harta utilizării terenului în anexa nr. 13 a planului de management, conform analizei CORINE
Land Cover.
Tabelul 80
Utilizarea terenurilor CORINE Land Cover
Nr. Suprafaţa
Cod Denumire
crt. ha %
A. Zone naturale protejate de interes naţional şi european: rezervaţii naturale, SCI, SPA, PN
156
B. Zone protejate ale patrimoniului cultural naţional: situri arheologice, fotificaţii.
C. Zone de protecţie sanitară şi hidrogeologică: captări de apă.
Nu există dotări special dedicate activităţilor educative. Taberele şcolare Vila Klaus, Cireşnaia,
Poneasca au fost închise.
Programele educative sunt pe termen scurt în cadrul proiectelor administraţiei sau ale ONG-urilor.
Activităţile educative sunt permanente organizate de administraţie sau unităţi de învăţământ. Activităţile
se desfăşoară foarte rar în parcul naţional dar cu o frecvenţă mare în şcolile din localităţile limitrofe şi
constau în explicarea proceselor naturale, necesităţile de conservare, impacturi.
Există 12 zone în care se desfăşoară activităţi turistice din care 10 sunt în interiorul parcului
naţional şi 2 zone în vecinătate. Activitate cu intensitate ridicată există în Cheile Caraşului vara
şi în Semenic iarna. În zonele Trei Ape, Brebu, Gărâna, Crivaia sunt activităţi cu intensitate
ridicată tot timpul anului.
Tabelul 81
Utilizarea turistică
Unitatea Localizare
Nr. Zona turistică Activitatea Administrativ în raport Intensitate
- Teritorială cu AP
157
Unitatea Localizare
Nr. Zona turistică Activitatea Administrativ în raport Intensitate
- Teritorială cu AP
Speoturism. Caraşova
Tabelul 82
Unitatea Localizare
Nr. Zona turistică Unitatea Administrativ în raport Intensitate
- Teritorială cu AP
158
Unitatea Localizare
Nr. Zona turistică Unitatea Administrativ în raport Intensitate
- Teritorială cu AP
9 Trei Ape Motel Perla Trei Ape Brebu Nou Exterior Medie
159
Unitatea Localizare
Nr. Zona turistică Unitatea Administrativ în raport Intensitate
- Teritorială cu AP
După domiciliu
• Din România: marile oraşe - Timişoara, Bucureşti, zona vestică a României.
• Din alte ţări:
o De naţionalitate Română: Germania, Ungaria, Italia.
o Din diferite ţări: preponderent Europa.
După tipul de grup
160
• De muncă: colegi de şcoală, colegi de serviciu, familii.
• Politic: nediferenţiat.
• Religios: preponderent Ortodox şi Baptist.
• Recreativ: elevi, studenţi.
După studii
• Studii medii: 60%.
• Studii superioare: 40%.
După factorii demografici
• Grupa de vârstă: 15-30 de ani, 60%; 31-60 de ani, 30%; peste 60 de ani, 10%.
• Nivelul de instruire: 70% studii medii, 30% studii superioare.
• Ocupaţia: nivele de execuţie 95%, nivel de conducere 5%.
• Distribuţia după sex: 50% femei, 50% bărbaţi.
• Mărimea familiei: 2 persoane în medie.
• Domiciliu: 20% rural, 80% urban.
• Zona geografică de domiciliu: Reşiţa, Germania, Polonia, Slovacia, Ungaria, Franţa,
Belgia, Anglia.
• Nivelul veniturilor: medii.
După factorii psihologici
• Percepţia: cadrul natural propice recreerii.
• Personalitatea: comportamentul este distinctiv în comparaţie cu al majorităţii cetăţenilor.
• Motivaţia: natură cvasisălbatică, linişte, aventură, experienţă personală.
3. Evaluarea
161
Informaţii cu privire la biodiversitatea ariei protejate există, dar sunt studii vechi cu numeroase
goluri, care trebuiesc completate. Sunt necesare studii de inventariere şi cartare a biodiversităţii
pentru a identifica zonele care necesită măsuri de protecţie.
Efectele păşunatului cu vite mari şi ovine sunt evidente în zona golului montan Semenic.
Suprapăşunatul produce:
• Compactarea solului.
Urzica (Urtica dioica), şteviile (Rumex sp.), strigoaia (Veratum album), feriga (Pteridum
aquilinum), brănduşa de toamnă (Colchicum autumnale) şi alte plante nevaloroase sau toxice.
Incendierea anuală a păşunilor din zonele Dl. Zaglavac, Dl. Paşac, Dl. Groapa Iepii, Dl.
Cioploaia, Dl. Zabăl, Dl. Repciun are următoarele efecte:
• În afară de plante sunt distruse bacteriile din sol, râme, insecte, rozătoare (se distruge
microfauna).
162
Câinii de la stâne (nu au jujee) sunt într-un număr mare ceea ce constituie o amenintare pentru
fauna sălbatică.
Fenomenul de uscare anormală a arborilor de brad este rezultatul acţiunii îndelungate a unor
factori ce determină slăbirea proceselor fiziologice ale acestora.
Populaţiile de carnivore şi ierbivore mari sunt într-o stare bună de conservare după evaluările
făcute de către ocoalele silvice de pe raza parcului.
Datorită existenţei unei variaţii mari de relief cât şi a climatului temperat continental cu
pronunţate influenţe de climat mediteraneean, se înregistrează un număr însemnat de tipuri de
habitate naturale terestre, caracteristice pajiştilor şi tufărişurilor, habitate de pădure,habitate de
turbării şi mlaştini, habitate de stâncării şi peşteri, precum şi de ape dulci.
Starea acestor habitate este bună au fost observate şi numeroase probleme legate de colectarea
ilegală a broaştelor roşi pentru consumul de pulpe, intensificarea traficului stradal în unele zone,
alterarea şi dispariţia unor habitate. Aceste habitate sunt foarte fragile şi sunt în pericol de
dispariţie datorită exploatării de masă lemnoasă, depozitării de reziduri şi lucrări efectuate la
reţeaua de drumuri forestiere.
• Bălţile situate în apropierea drumului, pe valea Bârzavei, între staţiune Crivaia şi Vila
Klauss
• Balta situată pe valea Caraşului, în sectorul de chei, în depresiunea Prolaz, Coada Lacului
Mărghitaş.
163
3.2 Evaluare pentru peisaj
• Platouri de doline (doline izolate, văi de doline, uvale): Sodol, Cârnopole, Ravniştea
Mică, Ravniştea Mare, Cireşnaia, Maial.
• Câmpuri de lapiezuri: Dl. Gabrova, Cioaca Mare, Zaglavac, Socolovăţ, Navesul Mare
• Pereţi calcaroşi: Cheile Caraşului, Cheile Gârliştei, Sodol, Izvoarele Caraşului, Buhui
• Izbucuri: Sodol, Capul Baci, Nuci, Peştera Izvor, Peştera Ţolosu, Racoviţă, Ponicova,
Ferecul Brazilor, Izbucul Caraşului.
Endocarstul este caracterizat de 290 peşteri, 180 avene, unele făcând parte din
principalele sisteme carstice ale regiunii Banat în curs de explorare. Cele mai mari cavităţ sunt
Peştera Buhui (6.500m dezvoltare) şi Avenul din Poiana Gropii (-236 m denivelare).
Aceste elemente, asociate cu flora şi fauna zonei, sălbăticia unor perimetre, au creat un
peisaj deosebit, atractiv pentru vizitatori şi cercetători.
164
3.3 Lista presiunilor actuale cu impact asupra ariei naturale protejate
Tabelul 83
Lista presiunilor actuale asupra ariei naturale protejate
Cod Parametru Cod Numele activitatii
A Agricultura
A.1 Presiune actuală A02.01 agricultură intensivă
B Silvicultură
A.9 Presiune actuală B02.01.01 replantarea pădurii (arbori nativi)
D Reţele de comunicaţii
165
Cod Parametru Cod Numele activitatii
A.18 Presiune actuală D01.01 poteci, trasee, trasee pentru ciclism
A.21 Presiune actuală D01.04 căi ferate, căi ferate de mare viteză
166
Cod Parametru Cod Numele activitatii
A.40 Presiune actuală F03.02.01 colectare de animale (insecte,reptile,amfibieni…)
A.42 Presiune actuală F04.02 colectarea (ciuperci, licheni, fructe de pădure etc)
A.52 Presiune actuală G01.08 alte activitati sportive si recreative in aer liber
A.54 Presiune actuală G02.08 locuri de campare si zone de parcare pentru rulote
H Poluare
A.59 Presiune actuală poluarea difuză a apelor de suprafaţă, cauzată de
H01.05 activităţi agricole şi forestiere
167
Cod Parametru Cod Numele activitatii
A.61 Presiune actuală poluarea difuză a apelor de suprafaţă cauzată de
H01.08 apa de canalizare menajeră şi de ape uzate
168
3.3 Lista ameninţărilor viitoare cu impact potenţial asupra ariei naturale protejate
Tabelul 84
Lista ameninţărilor viitoare cu potenţial impact la nivelul ariei naturale protejate
Cod Parametru Cod Numele activitatii
A Agricultura
B.1 Ameninţare viitoare A02.01 agricultură intensivă
B Silvicultură
B.9 Ameninţare viitoare B02.01.01 replantarea pădurii (arbori nativi)
D Reţele de comunicaţii
169
Cod Parametru Cod Numele activitatii
B.18 Ameninţare viitoare D01.01 poteci, trasee, trasee pentru ciclism
B.21 Ameninţare viitoare D01.04 căi ferate, căi ferate de mare viteză
170
Cod Parametru Cod Numele activitatii
B.39 Ameninţare viitoare F01.01 piscicultură intensivă, intensificată
B.52 Ameninţare viitoare G01.08 alte activitati sportive si recreative in aer liber
H Poluare
B.59 Ameninţare viitoare poluarea difuză a apelor de suprafaţă, cauzată
H01.05 de activităţi agricole şi forestiere
171
Cod Parametru Cod Numele activitatii
B.60 Ameninţare viitoare poluarea difuză a apelor de suprafaţă cauzată
de transport și de infrastructura fără conectare
H01.06 la canalizare / maşini de măturat străzi
172
• Colectarea fosilelor în peşteri: Rezervaţia Naturală P. Buhui, Rezervaţia Ştiinţifică P.
Răsuflătoarei, P. 2 Mai.
• Culegera unor specii de flora şi faună (orhidee, liliac, lalea pestriţă, colectare viperelor
pentru venin, uciderea speciilor de lilieci)
• Arderea anuală a păşunilor: Dl. Zaglavac, Dl. Paşac, Dl. Groapa Iepii, Dl. Cioploaia, Dl.
Zabăl, Dl. Repciun
• Poluarea apelor de suprafaţă şi subterane în interiorul parcului: Pârâul Buhui, Râul Nera
173
CAPITOLUL 4 IMPLEMENTAREA
4.1 Scopul, temele şi obiectivele de management
Scopul Parcului Naţional Semenic – Cheile Caraşului este protejarea mediului natural, a
ecosistemelor, peisajului şi valorilor cultural-istorice pentru generaţiile viitoare, ştiinţă, educaţie,
turism.
II. Obiectivul general: Menţinerea şi dacă este necesar, dezvoltarea elementelor de peisaj,
care sunt de importanţă majoră pentru fauna şi flora salbatică.
II.1.Asigurarea elementelor naturale ale peisajului în general.
II.2.Refacerea elementelor naturale ale peisajului de pădure.
III. Obiectivul general: Protecţia zonelor sălbatice şi menţinerea proceselor ecologice naturale
în zona de protecţie strictă.
III.1. Menţinerea integrală a proceselor naturale şi eliminarea oricărei intervenţii umane.
III.2. Blocarea tuturor căilor de acces care favorizează tranzitarea.
174
V. Obiectivul general: Conservarea caracteristicilor naturale şi culturale în zona de
conservare durabilă.
V.1. Utilizarea durabilă şi limitată a resurselor naturale regenerabile
V.2. Refacerea caracteristicilor naturale şi culturale.
V.3.Combaterea speciilor invazive.
V.4. Intervenţia în cazul incendiilor de pădure sau pajişte.
V.5.Eliminarea tuturor construcţiilor şi efectelor intervenţiilor antropice care au fragmentat
sau modificat habitatul.
175
VIII.3. Semnalizarea în teren şi pe planuri a limitelor ariilor protejate.
VIII.4. Supravegherea ariei protejate
VIII.5. Monitorizarea efectelor acţiunilor şi aplicării planului
VIII.6. Monitorizarea stării de conservare a habitatelor, speciilor şi elementelor de peisaj.
176
XII.5. Amenajarea reţelei de pârtii de schi
XII.6. Amenajarea traseelor de recreere pe stâncă
XII.7. Amenajarea traseelor subterane în peşteri
XII.8. Amenajarea zonelor pentru parapantă, deltaplanorism.
XII.9. Amenajarea zonelor de picnic şi campare.
XII.10. Amenajarea staţiunii Semenic.
XII.11. Exploatarea infrastructurii turistice
Tabelul 85
Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5
Priorit
Nr Activitate Responsabil Partener
Indicatori ate
T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4
I Menţinerea sau restabilirea, într-o stare naturală de conservare favorabilă, a ecosistemului terestru, subteran şi acvatic
177
Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5
Priorit
Nr Activitate Responsabil Partener
Indicatori ate
T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4
178
Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5
Priorit
Nr Activitate Responsabil Partener
Indicatori ate
T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4
animale si de pe creșterea a
platforma de gunoi in animalelor
bazine
impermeabilizate.
II Menţinerea şi dacă este necesar, dezvoltarea elementelor de peisaj, care sunt de importanţă majoră pentru fauna şi flora salbatică
179
Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5
Priorit
Nr Activitate Responsabil Partener
Indicatori ate
T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4
III Protecţia zonelor sălbatice şi menţinerea proceselor ecologice naturale în zona de protecţie strictă
180
Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5
Priorit
Nr Activitate Responsabil Partener
Indicatori ate
T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4
supraveghere, pază,
monitorizare.
181
Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5
Priorit
Nr Activitate Responsabil Partener
Indicatori ate
T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4
IV Protecţia şi susţinerea proceselor ecologice naturale pentru resălbăticire în zona de protecţie integrală
182
Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5
Priorit
Nr Activitate Responsabil Partener
Indicatori ate
T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4
183
Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5
Priorit
Nr Activitate Responsabil Partener
Indicatori ate
T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4
reconstrucţie
ecologică, recoltarea
fructelor de pădure,
ciuperci, plante
medicinale,lemn,lucra
rii de ingrijire a
padurii.
184
Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5
Priorit
Nr Activitate Responsabil Partener
Indicatori ate
T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4
185
Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5
Priorit
Nr Activitate Responsabil Partener
Indicatori ate
T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4
fenomenul are
tendinţă certă de
extindere.
V.5. Eliminarea tuturor construcţiilor şi efectelor intervenţiilor antropice care au fragmentat sau modificat habitatul
186
Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5
Priorit
Nr Activitate Responsabil Partener
Indicatori ate
T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4
VII.1
Cercetarea ecosistemului terestru
.
187
Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5
Priorit
Nr Activitate Responsabil Partener
Indicatori ate
T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4
VII.2
Cercetarea ecosistemului subteran
.
VII.3
Cercetarea ecosistemului acvatic
.
VII.4
Cercetarea patrimoniului cultural
.
VII.6 Inventarierea şi cartare speciilor şi habitatelor acestora, protejate la nivel european şi naţional
.
188
Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5
Priorit
Nr Activitate Responsabil Partener
Indicatori ate
T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4
VIII.
Managementul resurselor umane
1.
VIII.
Managementul factorilor interesaţi
2.
VIII.
Semnalizarea în teren şi pe planuri a limitelor ariilor protejate
3.
189
Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5
Priorit
Nr Activitate Responsabil Partener
Indicatori ate
T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4
VIII.
Supravegherea ariilor protejate
4.
190
Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5
Priorit
Nr Activitate Responsabil Partener
Indicatori ate
T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4
Forestiera / ABAB.
VIII.
Monitorizarea efectelor acţiunilor şi aplicării planului
5.
VIII.
Monitorizarea stării de conservare a habitatelor, speciilor şi elementelor de peisaj
6.
IX.1. Educarea elevilor şi studenţilor folosind aria protejată ca sală de clasă în aer liber
191
Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5
Priorit
Nr Activitate Responsabil Partener
Indicatori ate
T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4
192
Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5
Priorit
Nr Activitate Responsabil Partener
Indicatori ate
T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4
193
Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5
Priorit
Nr Activitate Responsabil Partener
Indicatori ate
T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4
XI.1. Realizarea unui studiu cu privire la extinderea potenţială a exploatării resurselor în parc şi vecinătatea acestuia
XII.1
Amenajarea reţelei de trasee turistice montane
.
194
Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5
Priorit
Nr Activitate Responsabil Partener
Indicatori ate
T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4
XII.2
Amenajarea de trasee tematice în apropierea localităţii Reşiţa, Caraşova, Anina, Văliug
.
XII.3
Promovarea programelor turistice
.
XII.4
Promovarea dezvoltării serviciilor turistice
.
195
Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5
Priorit
Nr Activitate Responsabil Partener
Indicatori ate
T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4
196
Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5
Priorit
Nr Activitate Responsabil Partener
Indicatori ate
T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4
197
Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5
Priorit
Nr Activitate Responsabil Partener
Indicatori ate
T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4 T1 T2 T3 T4
interioare.
198
4.3 Regulament
CAPITOLUL I
199
Art.4 Zonarea internă a Parcului Naţional Semenic-Cheile Caraşului s-a făcut în
conformitate cu Ord.M.A.P.A.M. nr.552/26 august 2003 , Legea 5/6 martie 2000 şi O.U.G. 57/20
iunie 2007.
Art. 5 PNSCC are o suprafaţă de 36.160,66 ha şi în conformitate cu OUG nr.
57/20.06.2007, cuprinde următoarele:
În această zonă este inclusă Rezervaţia Ştiinţifică Peştera Răsuflătoarei (categoria I IUCN), în
suprafaţă totală de 1,10 ha.
2 Zonele de protecţie integrală cuprind cele mai valoroase bunuri ale patrimoniului
natural din interiorul parcului naţional şi includ, monumente ale naturii, arii speciale de
conservare, arii de protecţie avifaunistică, numite zone de conservare specială, fiind constituite
din punctul de vedere al necesităţii de conservare a diversităţii biologice.
S-a constituit o bandă formată din primul rând de parcele întregi limitrofe zonelor de
protecţie integrală cât și zonelor de protecție strictă, cu o suprafață de :
Total 4.324,45 ha
200
utilizare durabilă a resurselor naturale şi de prevenire a oricăror efecte negative semnificative
asupra biodiversităţii.
(2) Activităţile/planurile/proiectele care pot genera un impact negativ asupra mediului în aria
protejată şi asupra sănătăţii populaţiei din zona învecinată se supun procedurii de evaluare de
mediu sau, respectiv, de evaluare a impactului asupra mediului, respectiv evaluare asupra stării
de sănătate a populaţiei.
(3) Avizele APNSCC pentru activităţile/planurile/proiectele care pot genera un impact negativ
asupra mediului în aria protejată, respectiv asupra sănătăţii populaţiei din zona învecinată se emit
în baza Hotărârilor de Consiliu Ştiinţific, date în urma analizării solicitărilor de către membrii
Consiliului Ştiinţific şi vor fi comunicate şi reprezentanţilor Direcţiilor de Sănătate Publică
locale.
201
c) descrierea activităţilor/planurilor/proiectelor pentru care se solicită avizul, inclusiv perioada
propusă de desfăşurare şi modalităţile/tehnologiile propuse de executare;
(5) Avizele negative eliberate de APNSCC vor fi însoţite de o motivaţie a respingerii solicitării
respective
CAPITOLUL II
REGLEMENTAREA ACTIVITĂŢILOR ÎN PARCUL NAŢIONAL SEMENIC-
CHEILE CARAŞULUI
ACCES ŞI TRANSPORT
Art. 11. Pe traseele turistice, nu este permisă deplasarea cu nici un mijloc de transport auto,
biciclete, cabaline, fiind destinate exclusiv pentru drumeţie.
Art. 12. Pe drumurile publice se recomandă folosirea mijloacelor de transport care
generează o poluare redusă (fonic, aer).
Art. 13. Pe drumurile forestiere, accesul este permis doar administratorului de drum,
agenţilor economici autorizaţi pentru exploatarea silvică şi proprietarilor privaţi care deţin
terenuri, fără a avea acces pe un alt drum.
Art. 14. Transportul vizitatorilor în zonele turistice ale parcului se va realiza cu mijloace
de transport în comun, sau alte mijloace de transport nepoluante.
202
ACTIVITĂŢILE DE SILVICULTURĂ
Art.15. Pe terenurile care fac parte din fondul forestier inclus în Parcul Naţional Semenic-
Cheile Caraşului se execută numai lucrările prevăzute în amenajamentele silvice, cu respectarea
reglementărilor în vigoare privind zonarea funcţională a pădurilor şi a Parcului Naţional Semenic
- Cheile Caraşului. Lucrări în afara celor prevăzute în amenajamentele silvice se execută
conform legislaţiei în vigoare.
Art.16. Pe terenurile private, cu vegetaţie forestieră, se execută numai lucrările prevăzute
în studiile de amenajare sumară, cu respectarea reglementărilor în vigoare privind zonarea
funcţională a pădurilor şi a zonării PNSCC.
Art.17. Reamenajarea unităţilor de producţie din cuprinsul PNSCC se va face cu avizul
APNSCC conform legislaţiei în vigoare .
Art.18. Activităţile privind protecţia fondului piscicol, pescuitul şi acvacultura se vor
organiza conform Legii nr.192/2001.
Art.19.1 Asigurarea stării de conservare favorabilă a ecosistemului terestru.
203
1.11 Interzicerea oricăror activități umane care ar putea determina instalarea unor
procese neadecvate de evoluție biocenotică (fragmentarea, reducerea şi degradarea
drastică a habitatului populației unei specii; scăderea efectivului populațional etc.)
PĂŞUNAT
Art.23. Utilizarea păşunilor este permisă cu avizul APNSCC doar pentru persoanele şi
comunităţile care deţin păşuni în zona PNSCC, în baza unui contract încheiat cu administratorul
legal al păşunii.
Art.24. Pe teritoriul PNSCC activitatea pastorală se desfăşoară respectându-se studiile de
specialitate în domeniu, inclusiv încărcătura de animale în conformitate cu bonitatea păşunilor
montane stabilită prin amenajamentele pastorale şi a studiilor de păşunat.
Art.25. Amplasarea stânelor şi adăposturilor pastorale , adaptate specificului montan şi
încadrate în peisaj, este permisă numai cu avizarea APNSCC.
Art.26. Circulaţia animalelor pe suprafaţa parcului şi accesul la apă se face pe trasee cu
avizul APNSCC în baza contractului încheiat cu administratorii sau proprietarii de terenuri.
Art.27. Păşunatul este interzis în zonele de conservare specială, pe grohotişuri şi pe
stâncăriile înierbate.
Art.28. Numărul de câini la fiecare turmă se stabileşte prin contractul de păşunat, în funcţie
de numărul de oi al turmei, în limitele prevăzute de legislaţia în vigoare (Legea nr 407/09
noiembrie 2006. Câinii vor avea obligatoriu jujee conform Ordinului nr.187/12iunie 2007 al
M.A.A.P).
204
Art.29. Amplasarea locurilor de târlire şi a stânelor este interzisă la mai puţin de 100 m de
ape curgătoare şi lacuri.
Art.30. Creșterea protecției artificiale a animalelor domestice la stâne, sălașe, grajdiuri
(amplasare garduri, incinte închise) pentru prevenirea situațiilor conflictuale cu speciile de
animale sălbatice.
Art.32. Pe terenurile cu destinaţie agricolă sunt permise doar activităţile tradiţionale, fiind
interzisă folosirea oricărui îngrăşământ artificial.
Art.33. Practicarea de activităţii comerciale neautorizate în extravilan este interzisă.
Art.34. Introducerea în cultură de plante şi animale domestice fără certificate fitosanitare
sau sanitar veterinare este strict interzisă.
Art.35. Se interzice cultivarea de organisme modificate genetic pe teritoriul PNSCC şi în
vecinătatea acestuia.
Art.36. Nu este permisă utilizarea substanțelor chimice ca îngrășăminte, pesticide,
ierbicide.
PESCUIT
CONSTRUCŢII
205
Art.39. Asigurarea stării de conservare favorabilă a ecosistemului acvatic
Art.45. Înaintea obţinerii avizului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură,
la construcţia drumurilor forestiere este necesar avizul APNSCC. Pentru avizarea construcţiei
drumurilor, solicitanţii vor parcurge următoarele etape:
1) Depunerea unei cereri la sediul APNSCC care să cuprindă: datele solicitantului, unitatea
de producţie şi unitatea amenajistică, respectiv denumirea zonei în care se doreşte construirea
206
drumului, o justificare a necesităţii realizării drumului în cauză, copie a contractului de
administrare cu o structură silvică dacă e cazul, schiţa drumului propus;
2) APNSCC, în cazul eliberării unui aviz de principiu favorabil, va trece în acesta condiţiile
necesare şi obligatorii care vor fi incluse în tema de proiectare a drumului forestier.
3) Dacă proiectul de execuţie a drumului este deja existent, APNSCC poate condiţiona în
cazul unui aviz favorabil eliberat, modificarea proiectului de execuţie în vederea minimizării
impactului asupra ariei naturale protejate.
ALTE RESURSE
Art. 46 - (1) Sunt interzise exploatarea resurselor minerale, a solului, litierei în scopuri
comerciale şi industriale, pe întreaga suprafaţă a parcului.
(3) Realizarea oricăror lucrări de investiţii pe teritoriul PNSCC sau al sitului ROSCI0226
Semenic Cheile Caraşului se face numai după obţinerea avizului favorabil al APNSCC.
CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ
207
Poiana Prolaz
Poiana Comarnic
Lacul Buhui
Staţiunea Semenic
Art.55. Aprinderea focului pe teritoriul Parcului Naţional Semenic-Cheile Caraşului se
reglementează astfel:
1. Aprinderea focului este permisă doar în vetrele special amenajate în acest scop, în locurile
desemnate pentru campare. În locurile de campare în care nu se asigură lemn de foc de către
administratori/proprietari sau în alte locuri de pe traseele turistice, se permite doar utilizarea
primusului.
2. Este interzisă defrişarea vegetaţiei lemnoase pentru lemn de foc;
Art.56. Regimul deşeurilor pe teritoriul Parcului Naţional Semenic-Cheile Caraşului se
reglementează astfel:
1. Turiştii au obligaţia de a evacua deşeurile pe care le generează pe timpul vizitării parcului
naţional. Deşeurile vor fi evacuate la intrările în parc, în containerele pentru deşeuri sau
în locurile special amenajate: Camping Comarnic, Poiana Crivaia, Staţiunea Semenic,
Camping Buhui, Camping Gărâna – Trei Ape.
2. Este interzisă abandonarea deşeurilor de orice fel pe teritoriul Parcului Naţional Semenic-
Cheile Caraşului.
3. Responsabilitatea depozitării temporare a deşeurilor la cabane cu respectarea condiţiilor
legale, astfel încât să nu existe posibilitate de acces pentru câini şi animale sălbatice,
revine gestionarilor cabanelor în cauză;
4. Responsabilitatea evacuării periodice , a deşeurilor menajere provenite din activitatea
cabanelor revine administratorilor acestora.
5. Subvenţionarea costurilor de gestionare a deşeurilor pentru locuitorii zonelor carstice cu
posibilităţi materiale modeste şi probleme sociale.
6. Organizarea în zonele carstice a unor puncte de colectare pentru deşeuri electrice şi
electronice şi alte deşeuri periculoase chiar şi pentru populaţia sporadică care locuieşte în
gospodării izolate.
7. Organizarea serviciilor de ecarisaj pentru fiecare localitate, inclusiv sisteme de colectare,
transport şi depozitare temporară în condiţii adecvate, a cadavrelor animaliere.
8. Organizarea unor puncte de depozitare temporară a deşeurilor din construcţii şi demolări,
în vederea eliminării sau valorificării lor de către agenţii economici autorizaţi.
Art.57. Se interzice distrugerea, degradarea, respectiv colectarea în orice scop a plantelor,
florilor şi animalelor de orice fel sau a formaţiunilor carstice din peşteri şi avene.
Art.58. Realizarea explorărilor şi decolmatărilor în cavități numai în prezenţa unui speolog
instruit pentru astfel de activităţi.
208
Art.60. Se montează pasarele suspendate pentru tranzitarea planşeelor de calcit din
cavitățile vizitabile.
Art.62. Accesul câinilor de companie în PNSCC este interzisă fără lesă cu excepţia
Formaţiilor Salvamont care pot utiliza în acţiunile lor câini utilitari.
CAPITOLUL III
SANCŢIUNI
CAPITOLUL IV
209
DISPOZIŢII FINALE
CAPITOLUL II
REGLEMENTAREA ACTIVITĂŢILOR ÎN PARCUL NAŢIONAL SEMENIC-
CHEILE CARAŞULUI
ACCES ŞI TRANSPORT
Art. 11. Pe traseele turistice, nu este permisă deplasarea cu nici un mijloc de transport auto,
biciclete, cabaline, fiind destinate exclusiv pentru drumeţie.
Art. 12. Pe drumurile publice se recomandă folosirea mijloacelor de transport care
generează o poluare redusă (fonic, aer).
Art. 14. Pe drumurile forestiere, accesul este permis doar administratorului de drum,
agenţilor economici autorizaţi pentru exploatarea silvică şi proprietarilor privaţi care deţin
terenuri, fără a avea acces pe un alt drum.
ACTIVITĂŢILE DE SILVICULTURĂ
Art.15. Pe terenurile care fac parte din fondul forestier inclus în Parcul Naţional Semenic-
Cheile Caraşului se execută numai lucrările prevăzute în amenajamentele silvice, cu respectarea
reglementărilor în vigoare privind zonarea funcţională a pădurilor şi a Parcului Naţional Semenic
- Cheile Caraşului. Lucrări în afara celor prevăzute în amenajamentele silvice se execută
conform legislaţiei în vigoare.
Art.16. Pe terenurile private, cu vegetaţie forestieră, se execută numai lucrările prevăzute
în studiile de amenajare sumară, cu respectarea reglementărilor în vigoare privind zonarea
funcţională a pădurilor şi a zonării PNSCC.
Art.17. Reamenajarea unităţilor de producţie din cuprinsul PNSCC se va face cu avizul
APNSCC conform legislaţiei în vigoare .
Art.18. Activităţile privind protecţia fondului piscicol, pescuitul şi acvacultura se vor
organiza conform Legii nr.192/2001.
Art.19. Acţiunile de monitorizare a faunei ,de protecţia fondului piscicol de pe toată
suprafaţa parcului naţional se organizează de APNSCC.
Art.20. În situaţia fenomenelor de forţă majoră(incendii, calamităţi, epizootii, focare de
infecţii, etc.) instituţiile abilitate intervin conform prevederilor legale, cu aprobarea APNSCC.
210
PĂŞUNAT
Art.21. Utilizarea păşunilor este permisă cu avizul APNSCC doar pentru persoanele şi
comunităţile care deţin păşuni în zona PNSCC, în baza unui contract încheiat cu administratorul
legal al păşunii.
Art.22. Pe teritoriul PNSCC activitatea pastorală se desfăşoară respectându-se studiile de
specialitate în domeniu, inclusiv încărcătura de animale în conformitate cu bonitatea păşunilor
montane stabilită prin amenajamentele pastorale şi a studiilor de păşunat.
Art.23. Amplasartea stânelor şi adăposturilor pastorale , adaptate specificului montan şi
încadrate în peisaj, este permisă numai cu avizarea APNSCC.
Art.24. Circulaţia animalelor pe suprafaţa parcului şi accesul la apă se face pe trasee cu
avizul APNSCC în baza contractului încheiat cu administratorii sau proprietarii de terenuri.
Art.25. Păşunatul este interzis în zonele de conservare specială, pe grohotişuri şi pe
stâncăriile înierbate.
Art.26. Numărul de câini la fiecare turmă se stabileşte prin contractul de păşunat, în funcţie
de numărul de oi al turmei, în limitele prevăzute de legislaţia în vigoare (Legea nr 407/09
noiembrie 2006. Câinii vor avea obligatoriu jujee conform Ordinului nr.187/12iunie 2007 al
M.A.A.P).
Art.27. Amplasarea locurilor de târlire şi a stânelor este interzisă la mai puţin de 100 m de
ape curgătoare şi lacuri.
AGRICULTURĂ
Art.28. Pe terenurile cu destinaţie agricolă sunt permise doar activităţile tradiţionale, fiind
interzisă folosirea oricărui îngrăşământ artificial.
Art.29. Practicarea de activităţii comerciale neautorizate în extravilan este interzisă.
Art.30. Introducerea în cultură de plante şi animale domestice fără certificate fitosanitare
sau sanitar veterinare este strict interzisă.
Art.31. Se interzice cultivarea de organisme modificate genetic pe teritoriul PNSCC şi în
vecinătatea acestuia.
PESCUIT
FORŢĂ MAJORĂ
CONSTRUCŢII
211
Art.34. În interiorul PNSCC, la data inventarierii, există construcţii reprezentând: reţele
(apă, electricitate, telefonie, radio-tv ), captări de apă subterană, poduri, drumuri naţionale,
judeţene, comunale, silvice, neamenajate, poteci, terasamente dezafectate CFF, lacuri artificiale,
cabane, hoteluri , vile, cantoane silvice, sălaşe.
Art.35. Pe teritoriul parcului naţional în afara intravilanelor existente, este interzisă
realizarea de construcţii, cu excepţia celor de utilitate publică, care vor deservi activităţi de
cercetare sau de administrare a Parcului.
Art.36. Orice fel de construcţii noi cu scop ştiinţific, adăposturi necesare administrării
parcului sunt admise cu respectarea prevederilor legale şi cu avizul Consiliului Ştiinţific al
PNSCC.
Art.37. Construirea de cabane/adăposturi turistice/construcţii agricole temporare în
interiorul sau vecinătatea parcului naţional se va face conform reglementărilor în vigoare.
Arhitectura construcţiilor va fi cea tradiţională, specifică zonei. Documentaţiile se avizează de
către Consiliul Ştiinţific al PNSCC.
Art.38. Construcţia de drumuri publice este permisă numai în zonele de dezvoltare
durabilă, în baza evaluării de mediu, iar actele de reglementare de mediu se emit numai în baza
avizului APNSCC.
Art.39. APNSCC are obligaţia să sesizeze instituţiile abilitate la demararea de noi construcţii în
vederea verificării legalităţii.
Art.40. Înaintea obţinerii avizului autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, la
construcţia drumurilor forestiere este necesar avizul APNSCC. Pentru avizarea construcţiei
drumurilor, solicitanţii vor parcurge următoarele etape:
1) Depunerea unei cereri la sediul APNSCC care să cuprindă: datele solicitantului, unitatea de
producţie şi unitatea amenajistică, respectiv denumirea zonei în care se doreşte construirea
drumului, o justificare a necesităţii realizării drumului în cauză, copie a contractului de
administrare cu o structură silvică dacă e cazul, schiţa drumului propus;
2) APNSCC, în cazul eliberării unui aviz de principiu favorabil, va trece în acesta condiţiile
necesare şi obligatorii care vor fi incluse în tema de proiectare a drumului forestier.
3) Dacă proiectul de execuţie a drumului este deja existent, APNSCC poate condiţiona în cazul
unui aviz favorabil eliberat, modificarea proiectului de execuţie în vederea minimizării
impactului asupra ariei naturale protejate.
ALTE RESURSE
Art. 41 - (1) Sunt interzise exploatarea resurselor minerale, a solului, litierei în scopuri
comerciale şi industriale, pe întreaga suprafaţă a parcului.
(2) Este interzisă realizarea captărilor de apă în scopuri comerciale şi industriale, pe întreaga
suprafaţă a parcului şi a sitului ROSCI0226 Semenic Cheile Caraşului fără acordul APNSCC.
212
(3) Realizarea oricăror lucrări de investiţii pe teritoriul PNSCC sau al sitului ROSCI0226
Semenic Cheile Caraşului se face numai după obţinerea avizului favorabil al APNSCC.
CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ
213
10. Este interzisă abandonarea deşeurilor de orice fel pe teritoriul Parcului Naţional Semenic-
Cheile Caraşului.
11. Responsabilitatea depozitării temporare a deşeurilor la cabane cu respectarea condiţiilor
legale, astfel încât să nu existe posibilitate de acces pentru câini şi animale sălbatice, revine
gestionarilor cabanelor în cauză;
12. Responsabilitatea evacuării periodice , a deşeurilor menajere provenite din activitatea
cabanelor revine administratorilor acestora.
Art.52. Se interzice distrugerea, degradarea, respectiv colectarea în orice scop a plantelor,
florilor şi animalelor de orice fel sau a formaţiunilor carstice din peşteri şi avene.
Art.53. Accesul câinilor de companie în PNSCC este interzisă fără lesă cu excepţia
Formaţiilor Salvamont care pot utiliza în acţiunile lor câini utilitari.
Art.54. Perturbarea liniştii în parc este strict interzisă.
Art.55. Este strict interzisă distrugerea sau degradarea panourilor informative şi
indicatoare, precum şi a plăcilor, stâlpilor sau a semnelor de marcaj de pe traseele turistice.
Art.56. Este strict interzisă deteriorarea oricărei construcţii, împrejmuiri, bariere sau orice
alte amenajări de pe teritoriul Parcului, inclusiv cele aferente managementului faunei terestre şi
acvatice din raza parcului.
Art.57. Spălatul maşinilor, utilizarea detergenţilor în apele curgătoare şi în lacuri,
deversarea de carburanţi/lubrefianţi este interzisă.
Art.58. APNSCC monitorizează turismul pe teritoriul PNSCC în vederea stabilirii
impactului acestei activităţi asupra mediului biotic din Parc şi pentru stabilirea măsurilor de
protecţie ce se impun, inclusiv a celor de restricţionare a accesului turiştilor, dacă acest lucru se
impune pentru conservare.
Art.59. Competiţiile şi manifestările cu caracter sportiv, educativ sau cultural (sărbători
câmpeneşti etc.) se organizează doar cu avizul Administraţiei Parcului Naţional Semenic- Cheile
Caraşului şi a celorlalţi administratori/deţinători legali de terenuri.
Art.60. Fotografierea sau filmarea în scop comercial fără aprobare nu este permisă în
PNSCC. Cei interesaţi pot obţine permis de la APNSCC, contra plăţii tarifului aprobat.
CAPITOLUL III
SANCŢIUNI
214
CAPITOLUL IV
DISPOZIŢII FINALE
Tabelul 86
Menţinerea sau restabilirea, într-o stare naturală de conservare favorabilă, a ecosistemului terestru, subteran şi
I
acvatic
I.1. Asigurarea stării de conservare favorabilă a ecosistemului terestru
I.1.2 Menţinerea/revenirea la tipul natural de padure.
I.1.3 Se vor aplica numai tratamente silvice cu perioada lunga de regenerare în zona de conservare durabilă.
I.1.4 Menţinerea a 7 arbori uscaţi / scorburoşi la ha.
I.1.5 Menţinerea a 7 arbori seculari la ha.
I.1.6 Menţinerea în ecosistem a crengilor căzute pe sol sau rezultate din exploatarea silvică.
I.1.7 Nu se vor efectua tăieri rase cu exceptia plantatiilor de răşinoase ce vor fi înlocuite cu foioase.
I.1.8 Nu se vor tăia arborii de pe marginea drumurilor publice, agricole sau forestiere. Prin excepţie se pot extrage
punctual numai arborii care pun în pericol siguranţa circulaţiei.
I.1.9 Dimensiunea ochiurilor de exploatare va fi conform reglementărilor în vigoare.
I.1.10 Nu se vor construi alte drumuri de scos apropiat în zonele în care acestea există.
I.1.11 Pentru scos apropiat se vor utiliza numai mijloacele tehnice care nu degradează solul şi roca.
I.1.12 Se va proteja solul şi stratul ierbos
I.1.13 Nu se vor tăia arborii izolaţi, pâlcurile de arbori sau aliniamentele de arbori.
I.1.14 Nu se vor tăia tufărişurile din zona de protecţie strictă şi integrală.
I.1.15 Nu se vor tăia ienupării indiferen de zonă.
I.1.16 Operaţiunile silviculturale şi de tăiere se vor realiza în afara sezonul de reproducere al speciilor animale
sensibile, în special cuibăritul de primăvară şi perioadele de împerechere ale păsărilor de pădure.
I.1.17 Se conservă arborii mari şi zona imediat înconjurătoare dacă se dovedeşte că sunt ocupaţi cu regularitate de
răpitoare în timpul cuibăritului.
I.1.18 Se conservă arborii izolaţi, maturi, uscaţi sau în descompunere care constituie un habitat potrivit pentru
ciocănitori, păsări de pradă, insecte şi numeroase plante inferioare (fungi, ferigi,
briofite, etc).
I.1.19 Se conservă arborii cu scorburi ce pot fi utilizate ca locuri de cuibărit de către păsări şi mamifere mici.
215
Cod Reguli pentru obiective specifice
216
Cod Reguli pentru obiective specifice
I.2.15 Clădirile izolate situate pe carst, vor fi dotate cu staţii de epurare individuale.
I.2.16 Organizarea şi extinderea serviciilor publice de salubritate prioritar în zonele cu vulnerabilitate ridicată a
mediului geologic, atât în mediul urban cât şi în mediul rural.
I.2.17 Subvenţionarea costurilor de gestionare a deşeurilor pentru locuitorii zonelor carstice cu posibilităţi materiale
modeste şi probleme sociale.
I.2.18 Dotarea fiecărei gospodării cu recipienţi adecvaţi pentru colectarea separată a deşeurilor menajere şi a
deşeurilor reciclabile.
I.2.19 Organizarea în zonele carstice a unor puncte de colectare pentru deşeuri electrice şi electronice şi alte deşeuri
periculoase chiar şi pentru populaţia sporadică care locuieşte în gospodării izolate
I.2.20 Organizarea serviciilor de ecarisaj pentru fiecare localitate, inclusiv sisteme de colectare, transport şi
depozitare temporară în condiţii adecvate, a cadavrelor animaliere.
I.2.21 Organizarea unor puncte de depozitare temporară a deşeurilor din construcţii şi demolări, în vederea eliminării
sau valorificării lor de către agenţii economici autorizaţi.
I.2.22 Nu este permisă exploatarea, deţinerea şi comercializarea speleotemelor, a fosilelor de plante / animale şi a
vestigiilor istorice.
I.2.23 Vizitarea cavităţilor este permisă doar cu ghid autorizat sau ranger, cu excepţia celor deschise publicului larg.
Excepţie fac grupurile autorizate ale asociaţiilor speologice.
I.2.24 Realizarea explorărilor şi decolmatărilor în cavităţi numai în prezenţa unui speolog instruit pentru astfel de
activităţi.
I.2.25 Pentru derocare în cavităţi se folosesc eclatoarele, evitându-se utilizării explozibililor.
I.2.26 Stabilirea şi marcarea unui traseu subteran unic pentru circulaţia persoanelor în cavităţi, se face pentru toate
cavităţile vizitate sau care necesită această măsură.
I.2.27 Se montează pasarele suspendate pentru tranzitarea planşeelor de calcit din cavităţile vizitabile.
I.2.28 Vizitele în peşteri în perioada de maternitate şi hibernare, se vor realiza rar, în grupuri de maxim 3 persoane.
I.3. Asigurarea stării de conservare favorabilă a ecosistemului acvatic
I.3.1 Nu se vor realiza construcţii hidrotehnice de stabilizare a malurilor, corectarea torenţilor sau desecări care să
afecteze regimul hidric / caracterul de inundabilitate al zonei habitatului.
I.3.2 Menţinerea bălţilor, pâraielor, izvoarelor şi a altor corpuri mici de apă, mlaştini, smârcuri, într-un stadiu care
să le permită să îşi exercite rolul în ciclul de reproducere al peştilor, amfibienilor,
insectelor etc. prin evitarea fluctuaţiilor excesive ale nivelului apei, degradării digurilor naturale şi poluării
apei.
I.3.3 Nu se vor realiza platforme de depozitare a lemnului în zone mlăştinoase, cu bălţi sau pe malul apei la mai
puţin de 4 m.
I.3.4 Nu se vor folosi rute de tras apropiat prin zone mlăştinoase, cu bălţi, pe malul apei sau în zona de izvoare.
I.3.5 Nu este permisă poluarea apelor şi a solului prin evitarea depozitării deşeurilor menajere şi industriale pe
malurile apelor curgătoare.
I.3.6 Nu se vor efectua lucrări de corectare a torenţilor, construcţia de praguri şi baraje pe cursurile de apă.
Menţinerea şi dacă este necesar, dezvoltarea elementelor de peisaj, care sunt de importanţă majoră pentru
II
fauna şi flora salbatică
217
Cod Reguli pentru obiective specifice
218
4.4 Resurse şi buget
Tabelul 87
Tabelul 88
An I An II An III An IV An V
P1 Managementul biodiversităţii
221
2.6 Referinţe şi bibliografie
Arsene G. 1998. Studiul ecologic şi fitocenologic al vegetaţiei ierboase de pajişti din Munşii Poiana Ruscă,
Teză de doctorat, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului –Timişoara.
Beldie Al. 1977-1979. Flora României, Determinator ilustrat al plantelor vasculare. I-II. Bucureşti: Edit.
Acad. Române.
Borza Al. & Boşcaiu N. 1965. Introducere în studiul covorului vegetal. Edit. Academiei R. P. R. 340 p.
Boşcaiu N. & Marossy A. 1979. Aspecte de vegetaţie de pe Valea Cepelor (Masivul Biharia). Nymphaea,
Muzeul Ţării Crişurilor, VII: 301-321.
Boşcaiu N. & colab. 1980-1981. Interferenţe fitogeografice din Munţii Apuseni. Nymphaea, Oradea, VIII-
IX: 395-400.
Ciocârlan V. 2000. Flora ilustrată a României, Pteridophyta et Spermatophyta, ed. a 2a. Bucureşti: Edit.
Ceres, 1138 pp.
Coldea G. & Cristea V. 1998. Floristic and community diversity of sub-alpine and alpine grasslands and
grazed dwarf-shrub heaths in the Romanian Carpathians. Pirineos, 82: 151-152.
Coldea G., Filipaş L., Fărcaş S., Stoica A., Ursu T. & Pop A.-M. 2008. The relationship between the
structure of grasslands from the north-eastern slope of the Vlădeasa massif and socio-economic activities.
Contrib. Bot. XLIII: 53-65.
Coldea G., FilipaŞ L., FărcaŞ S., Stoica A., Ursu T. & Pop A.-M. 2008. The relationship between the
structure of grasslands from the north-eastern slope of the Vlădeasa massif and socio-economic activities.
Contrib. Bot. XLIII: 53-65.
Coldea Gh. 1991. Prodrome des associations végétales des Carpates du sud-est (Carpates Roumaines).
Camerino: Docum. Phytosoc. Nouv. Sér. 13: 317-539.
Coldea Gh. 1995-1996. Contribuţii la studiul vegetaţiei României (I). Cluj-Napoca: Contrib. Bot.: 1-8.
Coldea G., lupşa V., Peterfi E., Plămadă E., Vicol E., Tauber F. & Raţiu F. 1973. Cartarea pajiştilor din
judeţul Hunedoara şi potenţialul lor productiv. Institutul de Cercetări Biologice Cluj (manuscris).
Csűrös-Kaptalan M. & Csűrös Şt. 1968. Cercetări de vegetaţie în împrejurimile cabanei Băişoara. Contrib.
Bot. 8: 313-325.
Doniţă N., Popescu A., Paucă-Comănescu M., Mihăilescu S. & Biriş I. A. 2005. Habitatele din România.
Bucureşti: Edit. Tehnică Silvică, 496 pp.
222
Doniţă N., Popescu A., Paucă-Comănescu M., Mihăilescu S. & Biriş I. A. 2005. Habitatele din România.
Modificări conform amendamentelor propuse de România şi Bulgaria la Directiva Habitate (92/43/EEC).
Bucureşti: Edit. Tehnică Silvică, 95 pp.
Hodisan I. & Pop I. 1970. Aspecte de vegetaţie de pe Valea Someşului Rece (Munţii Gilău). Contrib. Bot.
10: 207–219.
Ilinca N. 1994. Masivul Poiana Ruscă (potenţialul fizico-geografic). Bucureşti, Edit. ”Vinea”.
Ivan D. (coord.). 1992. Vegetaţia României. Bucureşti: Edit. Tehnică Agricolă, 407 pp.
Marossy A. 1973. Contribuţii la cunoaşterea florei masivului Biharia (etajul subalpin). Nymphaea, Muzeul
Ţării Crişurilor, Oradea, I: 1-5.
Olaru C. 1980. Aspecte floristice din cursul superior al văii Arieşului. Acta Musei Porolissensis, Muzeul de
istorie şi artă Zalău, IV: 807-811.
Oltean M., Negrean G., Popescu A., Roman N., Dihoru G., Sanda V. & Mihăilescu Simona. 1994. Lista
roşie a plantelor superioare din România. Bucureşti: Stud., Sint., Doc. Ecol. Acad. Română, Inst. Biol. I.,
52 pp.
Pop I., Cristea V. & Hodişan I. 1999-2000. Vegetaţia judeţului Cluj (Studiu fitocenologic, ecologic,
bioeconomic şi eco-protectiv), Contrib. Bot. XXXV(2): 5-254.
Raţiu Fl. 1981. Corologia speciei Carex pauciflora Lightf. în România. Stud. cerc. Biol., Ser. biol. veget.
33(2): 141-148.
Resmeriţă I. 1985. Cercetări ecologice, fitocenotice şi agrotehnice privind nardetele de pe Muntele Mare.
Cluj-Napoca, Actualitate şi persp. în biol.: 59-64.
Samoilă Z. A. 1960. Contribuţii la studiul geobotanic şi al stării de producţie a pajiştilor naturale din
regiunea Hunedoara. Stud. Cerc. Biol. – Şti. Agr. VII(1-2): 166-211.
Sanda V., Popescu A. & Barabaş N. 1997. Cenotaxonomia şi caracterizarea grupărilor vegetale din
România. Sibiu, Stud. Com., Muz. Brukenthal, 14: 1-366.
Săvulescu Tr. (ed.). 1952–1976. Flora României ● Flora Romaniae. Bucureşti: Edit. Acad. Române. 1-13.
Simtea N. & Cernelea E. Pajiştile din Munţii Poiana Ruscă. Lucrări ale ICPCP Măgurele-Braşov: 353-360.
Stoica I.-A. 2011. Forest vegetation in the upper Iara basin. Consideration on plant diversity. AES Bioflux,
3: 4-11.
Ursu T. & Coldea G. 2007. Contributions to the flora of the Biharia Massif (Romania). Contrib. Bot.: 19-
26.
223
Ursu T. & Olaru C. 2010. The vegetation of the Biharia Massif (Apuseni Mountains) -General
characterization. Contrib. Bot. XLV: 25-33.
Burnaz (S.), 1993 - Catalogul colecţiei de lepidoptere a Muzeului Judeţean Hunedoara – Deva. Sargetia,
Acta Musei Devensis, Series Scientia Naturae, 14-15: 157-302.
Căpuşe (I.), Kovács (Al.), 1988 - Catalogul colecţiei de lepidoptere “László Diószeghy” de la Muzeul
judeţean Covasna, Sfîntu Gheorghe. Institutul de Speologie "Emil Racoviţă", 397 pp.
Koçak (A. O.), 1982-1984 - On the validity of the species group names proposed by Denis &
Schiffermüller, 1775 in Ankundung (sic!) eines systematischen Werkes von den Schmetterlingen der
Wiener Gegend. Priamus, 2 (1982: 5-42; 1984: 98-130; 133-154).
König (F.), 1975 - Catalogul colecţiei de lepidoptere a Muzeului Banatului. Muzeul Banatului, Timişoara,
248 pp.
Kudrna (O.), 2001 - Miscellaneous notes on the taxonomy of four European butterflies. Entomologist's
Gazette, 52: 253-261.
Kudrna (O.), Belicek (J.), 2005 - On the “Wiener Verzeichnis”, its authorship and the butterflies named
therein. Oedippus, 23: 1-32.
Rákosy (L.), Goia (M.), Kovács (Z.), 2003 – Verzeichnis der Schmetterlinge Rumäniens / Catalogul
Lepidopterelor României. Societatea Lepidopterologică Română, 446 pp.
Popescu (A.), 1938 - Noui contribuţiuni la fauna lepidopterelor din Bucureşti şi împrejurimi. Memoriile
Secţiunii Ştiinţifice. Academia Română. Seria III, 14 (3): 81-104
Sattler (K.), Tremewan (W. G.), 1984 - The Lepidoptera names by Denis & Schiffermüller - a case for
stability. Nota Lepidopterologica, 7: 282-285.
Sattler (K.), Tremewan (W. G.), 2009 - The authorship of the so-called “Wiener Verzeichnis”. Nota
Lepidopterologica, 32: 3-10.
Schneidser (E.), 1984 - Die Groß-Schmetterlinge der Sammlung Dr. V. Weindel. Ein Beitrag zur Faunistik
der Lepidopteren Südsiebenbürgens und angrenzender Gebiete. Muzeul Brukenthal, Studii şi comunicări de
ştiinţele naturii, 26: 289-316.
224
Stănescu (M.), 1995 - The catalogue of “Ludovic Beregszászy” lepidopteran collection (Insecta:
Lepidoptera). Travaux du Museum d'Histoire Naturelle “Grigore Antipa”, 35: 221-346.
Stănescu (M.), 2005 - The catalogue of the “Ioan Lăzărescu” collection of Lepidoptera (Insecta) from the
“Grigore Antipa” National Museum of Natural History (Bucharest). Travaux du Museum Nationale
d'Histoire Naturelle “Grigore Antipa”, 48: 213-288.
Székely (L.), 1996 – Lepidopterele din sud-estul Transilvaniei. Editura Disz. Tipo Săcele, 78 pp.
Székely (L.), 2008 – The butterflies of Romania / Fluturii de zi din România. Muzeul Judeţean Braşov:
170-171, planşele 3, 19.
Van Sway (C. A. M.), Warren (M. S.), 1999 – Red Data Book of European butterflies. Nature and
Environment, 99, Council of Europe Publishing, Strasbourg, 260 pp.
Iuşan, C. & Oltean, I. – 2003. Câteva date faunistice privind ortopterele din Munţii Vrancei (Carpaţii
Orientali), 6 pp., Cluj.
Kis, B. – 1961. Bieiträge zur Kenntnis der Orthopteren – Fauna des Cozia Gebirges, în Rovartani
Közlemények, Folia Entomologica Hungarica (Series Nova), tomul XIV, nr. 28, p. 423 – 431, Budapesta
Kis, B - 1967. Studiul Ortopterelor din R.S.Romania (sistematic, faunistic, zoogeographic si ecologic).
Teza de doctorat. Universitatea “Babes-Bolyai”, Cluj, pp: 428-429
Kis, B. – 1970. Raionarea zoogeografică a României pe baza faunei de ortoptere, în Studia Universitatis
Babeş-Bolyai, Serias Biologia, fasc. 1, Cluj.
Kis, B. & Vasiliu, M. – 1970. Kritiches Verzeichnis der Orthopterenarten Rumäniens, în Travaux du
Museum d’ Histoire Naturelle “Gr. Antipa”, vol. X, Entomologie, p. 207 - 227, Bucureşti.
Kis, B. - 1976. Cheie pentru determinarea ortopterelor din România. Partea I Subord. Ensifera, în Muzeul
Brukenthal Şt. Nat. Stud. şi Com. Vol. XX, p. 123 - 166, Sibiu.
Mîndru, C. – 1956. Contribuţii la studiul familiei Tettigoniidae din Masivul Ceahlău şi Cheile Bicazului, în
Studii şi Cercetări Ştiinţifice - Biologie şi Ştiinţe Agricole, anul. VII, fasc. 2, p. 55 – 60, Iaşi.
Mîndru, C. – 1979. Aspecte din Fauna Carpaţilor Orientali, în Universitatea “Al. I. Cuza” - Cursurile de
vară internaţionale, p.10, Iaşi.
225
Nagy, B. – 2003. A revised check-list of Orthoptera species of Hungary supplemented by Hungarian names
of grasshopper species. Folia Entomologica Hungarica, 64:85-94
Nagy, B. – 2005. Orthoptera fauna of the Carpathian Basin – Recent status of knowledge and a revised
check-list. Entomofauna carpathica, 17: 14-22.
Iorgu, I., Pisică, E., Păiş, L., Lupu, G. & Iuşan, C. - 2008. Checklist of Romanian Orthoptera (Insecta:
Orthoptera) and their distribution by ecoregions. Travaux du Museum d’Histoire Naturelle “Gr. Antipa”,
LI: 119-135
Iorgu, I. Ş. & Iorgu, E. I. - 2008. Bush-crickets, crickets and grasshoppers from Moldavia (Romania).
Editura Pim, Iaşi, 294pp.
Iorgu, I. Ş. & Pisică, E. I. - 2009. The Orthoptera (Insecta: Orthoptera) from Moldavia (Romania): checklist
and some ecological aspects. Lucrările Conferinţei Naţionale Entomofagii şi rolul lor în păstrarea
echilibrului natural, Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi
226
Anexa nr. 1 a planului de management
227
Anexa nr. 2 a planului de management
228
Anexa nr. 3 a planului de management
229
Anexa nr. 4 a planului de management
230
Anexa nr. 5 a planului de management