_________________________________________________________________________________ CUPRINS PARTEA I PLANUL DE MANAGEMENT 1. Introducere 1.1 Scurtă descriere a planului, a scopului şi a obiectivelor sale. 1.

2 Scopul şi categoria ariei protejate . . . . 1.3 Baza legală pentru aria protejată şi pentru plan . . 1.4 Procesul elaborării planului . . . . . 1.5 Procedura de modificare şi actualizare a planului . . 1.6 Procedura de implementare a planului . . . 2. Descrierea ariei naturale protejate 2.1 Informaţii generale. . . . 2.1.1 Amplasament . . . 2.2 Statututul juridic al terenurilor . . 2.3 Infrastructura existentă de management 2.3.1 Organizaţii, responsabilităţi .

. . . . . .

. . . . . .

5 6 7 8 9 10

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

11 11 13 14 14

Caracterizare fizico-geografică 2.4 Caracterizare climatică . . . . 2.5 Geologie, morfologie . . . . . 2.5.1 Forme de relief . . . . . 2.5.2 Fenomene de eroziune/depunere şi alte procese 2.6 Soluri, subsoluri . . . . . . 2.6.1 Principlalelor tipuri de soluri . . . 2.7 Hidrologie . . . . . . 2.7.1 Ape subterane . . . . . 2.7.2 Ape de suprafaţă, regimul de scurgere . Caracterizare biologică şi ecologică 2.8 Ecosisteme (habitate, vegetaţie şi procese ecologice) 2.9 Flora . . . . . . . 2.9.1 Plante inferioare . . . . . 2.9.2 Plante superioare . . . . 2.10 Fauna . . . . . . . 2.10.1 Nevertebrate . . . . . 2.10.2 Peşti . . . . . . 2.11 Caracterizarea mediului marin . . .

. . . . . . . . .

. . . . . . . . .

. . . . . . . . .

18 23 23 28 29 29 31 31 32

. . . . . . . .

. . . . . . . .

. . . . . . . .

34 46 47 52 52 52 54 60

Caracterizare socio-economică şi culturală: perspectivă istorică 2.12 Prezenţa umană în perimetrul Rezervaţiei . . . 2.12.1 Peştele şi pescuitul . . . . . 2.12.2 Terenurile agricole şi agricultura . . . 2.12.3 Fondul forestier, silvicultura şi exploatarea lemnului 2.12.4 Peisaj, recreere, turism . . . . 2.12.5 Fondul cinegetic şi vânătoarea . . . 2.12.6 Extragerea resurselor minerale . . .

. . . . . . .

. . . . . . .

65 67 73 76 78 81 82 1

_________________________________________________________________________________ 2.12.7 Utilizarea resurselor de apă . . . 2.12.8 Alte utilizări . . . . . 2.12.9 Protecţia mediului şi conservarea naturii . 2.13 Utilizarea terenurilor în trecut . . . 2.14 Patrimoniu arheologic, cultural, monumente istorice 2.15 Obiceiuri şi tradiţii culturale . . . . 2.16 Valoare peisagistică . . . . . 2.17 Elemente descriptive adiţionale . . . 2.17.1 Referinţe bibliografice . . . . 2.17.2 Hărţi, planuri . . . . . 2.17.3 Fotografii aeriene . . . . 2.17.4 Imagini satelitare . . . .

. . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . .

83 84 84 85 88 91 95 96 96 97 98 98

3. Evaluări, ameninţări, obiective 3.1 Evaluarea situaţiei existente (ecologică, socio-economică, etc) 3.2 Ameninţări existente şi potenţiale . . . . 3.3 Analiza SWOT . . . . . . 3.4 Scopul managementului . . . . . . 3.5 Temele managementul . . . . . 3.6 Planul de acţiuni . . . . . . 4. Implementarea 4.1 Priorităţi şi planificare în timp . 4.2 Resurse şi buget . . 4.3 Regulamentul Rezervaţiei .

. . . . . .

. . . . . .

98 106 108 109 116 125

. . .

. . .

. . .

. . .

. . .

. . .

144 146 147

5. Revizuirea planului de management 5.1 Revizuire anuală – analiza progreselor implementării 5.2 Revizuire periodică (la 5 ani) . . . . 6. Glosar de termene şi definiţii PARTEA A II-A REGULAMENTUL REZERVAŢIEI

. .

. .

. .

147 147 149

1. Capitolul 1 Dispoziţii generale . . . . . 2. Capitolul 2 Organizarea Rezervaţiei . . . . . 3. Capitolul 3 Administrarea Rezervaţiei. . . . . 4. Capitolul 4 Conducerea Adminstraţiei Rezervaţiei . . . 5. Capitolul 5 Autorizarea accesului şi a activităţilor în Rezervaţie . 6. Capitolul 6 Protecţia diversităţii biologice . . . . . 7. Capitolul 7 Valorificarea resurselor naturale regenerabile . 8. Capitolul 8 Alte activităţi economice . . . . . 9. Capitolul 9 Monitoring integrat şi cercetare ştiinţifică . . 10. Capitolul 10 Operaţiuni în cazuri speciale . . . . 11. Capitolul 11 Regimul deşeurilor . . . . . 12. Capitolul 12 Informare, conştientizare publică, implicarea comunităţii 13. Capitolul 13 Sancţiuni . . . . . . . 14. Capitolul 14 Dispoziţii finale . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . .

150 151 153 157 161 167 170 188 194 196 198 198 199 199 2

_________________________________________________________________________________

PARTEA A III-A ANEXE Anexa 1 Limitele Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării Anexa 2 Zonele strict protejate din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării Anexa 3 Lista speciilor din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării Anexa 4 Lista Roşie a speciilor din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării Anexa 5 Lista speciilor protejate în cadrul reglementărilor internaţionale Anexa 6 Traseele turistice din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării Anexa 7 Obiectivele de management în perioada 1990-2007 Anexa 8 Strategia de la Sevilla a Rezervaţiilor Biosferei Anexa 9 Harta Rezervaţiei Anexa 10 Harta districtului Tulcea Anexa 11 Harta districtului Chilia Veche Anexa 12 Harta districtului Chilia Veche Anexa 13 Harta districtului Sulina Anexa 14 Harta districtului CA Rosetti Anexa 15 Harta districtului Crişan Anexa 16 Harta districtului Maliuc Anexa 17 Harta districtului Sf. Gheorghe Anexa 18 Harta districtului Murighiol Anexa 19 Harta districtului Sarichioi Anexa 20 Harta districtului Jurilovca Anexa 21 Harta districtului Mihai Viteazu Anexa 22 Harta vegetatiei din Rezervaţie Anexa 23 Harta solurilor din Rezervaţie Anexa 24 Harta ecosistemelor din Rezervaţie Anexa 25 Harta solurilor din Rezervaţia Biosferei Transfrontalieră Delta Dunării România - Ucraina Anexa 26 Harta coloniilor de păsări din Rezervaţia Biosferei Transfrontalieră Delta Dunării România - Ucraina Anexa 27 Proceduri pentru emiterea avize/acorduri/autorizaţii/permise Anexa 28 Tarife

3

_________________________________________________________________________________

4

Rezervaţiile biosferei se întind pe suprafeţe mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. Din 1990. în administrarea acestei arii protejate.1 Scurtă descriere a planului. reglementările legislaţiei în domeniu precum şi consultarea factorilor implicaţi sau interesaţi în stabilirea măsurilor de management necesare pentru realizarea obiectivului general al Rezervaţiei. iar o suprafaţă de 340. deasemenea. Pădurea Letea. zona Roşca – Buhaiova – Hrecisca a fost declarată Rezervaţie a biosferei. a florei şi faunei sălbatice defineşte categoriile de arii protejate. au fost recunoscute ca parte a patrimoniului natural universal în cadrul Convenţiei UNESCO de protejarea a patrimoniului universal cultural şi natural. naţională şi internaţională._________________________________________________________________________________ PARTEA I PLANUL DE MANAGEMENT CAPITOLUL 1. din Delta Dunării.000 ha. timp de 17 ani. Delta Dunării şi celelalte unităţi adiacente a fost declarată Rezervaţie a biosferei. În 1978. Arii Speciale de Conservare şi Arii de Protecţie Specială Avifaunistică. 1.5). în cadrul Programului UNESCO „Omul şi Biosfera”. în special ca habitat al păsărilor de apă. dealungul timpului. zone umede cu comunităţi biocenotice floristice şi faunistice unice. Condiţiile în care se vor desfăşura principalele activităţi în perimetrul Rezervaţiei sunt cuprinse în Regulamentul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (Anexa 7. Elaborarea planului de management are la bază informaţia ştiinţifică existentă despre valorile naturale ale Rezervaţiei la data întocmirii planului. au fost identificate şi propuse în perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. prin implementarea planurilor de management anterioare. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din 5 . a fost declarată Rezervaţie naturală. reprezentate în Rezervaţie prin desemnare multiplă. mai multe recunoaşteri naţionale şi internaţionale din punct de vedere al protecţiei naturii. Din 2007. Rezervaţiile biosferei sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecţia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversităţii biologice specifice. lacuri şi cursuri de apă.2 Scopul şi categoria ariei protejate Delta Dunării şi celelalte unităţi geografice adiacente au primit. Ordonanţa de Urgenţă nr.000 de hectare. precum şi din vecinătatea ei. conservarea habitatelor naturale. Planul de management cuprinde obiective şi măsuri organizate într-un program de acţiuni planificate pentru următorii 5 ani (perioada 2008-2012) şi care vor constitui un instrument de lucru atât pentru administraţia Rezervaţiei cât şi pentru cei care doresc să desfăşoare activităţi pe teritoriul Rezervaţiei. Delta Dunării a fost recunoscută ca zonă umedă de importanţă internaţională. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate. a scopului şi a obiectivelor sale Planul de management al Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării constituie documentul oficial prin care se reglementează desfăşurarea tuturor activităţilor de pe cuprinsul acestei arii naturale protejate. În perioada anilor 50 au mai fost declarate în Delta Dunării arii naturale protejate în suprafaţă totală de 40. Tot în această perioadă. în cadrul Convenţiei Ramsar. În 1938. şi pe baza experienţei acumulate. Elaborarea planului de management s-a făcut. Introducere 1.

după cum urmează: 1. 3. 2. cu rol de protecţie a zonelor strict protejate şi în care sunt admise activităţi limitate de valorificare a resurselor disponibile. zone valorificabile economic prin practici tradiţionale sau noi. zone de reconstrucţie ecologică. în cuprinsul rezervaţiilor biosferei se pot delimita zone cu regim diferenţiat de protecţie ecologică. Rezervaţiile biosferei cu aşezări umane sunt astfel gestionate încât să constituie modele de dezvoltare a comunităţilor umane în armonie cu mediul natural. în care se realizează măsuri de refacere a mediului deteriorat. potrivit cerinţelor de consum ale populaţiilor locale şi în limitele potenţialului biologic natural de regenerare a acestor resurse. de sub egida UNESCO. managementul Rezervaţiei se realizează cu respectarea prevederilor Convenţiei privind protecţia patrimoniului mondial cultural şi natural. Dacă în perimetrul rezervaţiilor biosferei sunt cuprinse şi situri naturale ale patrimoniului universal. Managementul siturilor naturale ale patrimoniului natural universal se realizează în conformitate cu regulamentele şi planurile proprii de ocrotire şi conservare. în conformitate cu recomandările Programului Om Biosferă de sub egida UNESCO. Managementul acestor zone se realizează în scopul conservării lor şi al utilizării durabile a resurselor biologice pe care le generează. zone tampon. în conformitate cu autorizaţiile date de administraţia Rezervaţiei. Managementul rezervaţiilor biosferei se realizează conform unor regulamente şi planuri de protecţie şi conservare proprii. în conformitate cu prevederile Convenţiei privind conservarea zonelor umede de importanţă internaţională în special ca habitat al păsărilor acvatice . ecologic admise. cu respectarea prevederilor Convenţiei privind protecţia patrimoniului mondial cultural şi natural. în limitele capacităţii de regenerare a resurselor.Ramsar. În cuprinsul acestor zone pot exista comunităţi umane ale căror activităţi sunt orientate pentru o dezvoltare compatibilă cu cerinţele de ocrotire şi conservare a sitului natural. având regimul de protecţie şi conservare al rezervaţiilor ştiinţifice. precum şi pentru valorificarea resurselor naturale disponibile. 4. de sub egida UNESCO. ecosisteme modificate sub influenţa omului şi care pot fi readuse la starea naturală._________________________________________________________________________________ amenajarea tradiţională a teritoriului. comunităţi umane a căror existenţă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. Siturile naturale ale patrimoniului natural universal sunt acele arii naturale protejate al căror scop este ocrotirea şi conservarea unor zone de habitat natural în cuprinsul cărora există elemente naturale a căror valoare este recunoscută ca fiind de importanţă universală. Mărimea rezervaţiilor biosferei este determinată de cerinţele de protecţie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversităţii biologice specifice. zone strict protejate. Zonele umede de importanţă internaţională sunt acele arii naturale protejate al căror scop este de a se asigura protecţia şi conservarea siturilor naturale cu diversitatea biologică specifică zonelor umede. 6 . Mărimea arealului lor este determinată de cerinţele pentru asigurarea integrităţii şi conservării elementelor supuse acestui regim de protecţie. de conservare şi de valorificare a resurselor. Pentru asigurarea protecţiei şi conservării unor zone de habitat natural şi a diversităţii biologice specifice.

lege care a fost completată şi modificată ulterior.3 Baza legală pentru aria protejată şi pentru planul de management Rezervaţia Biosferei Delta Dunării. va face obiectul unui studiu pentru evaluarea impactului. 248/1994 pentru adoptarea unor măsuri în vederea aplicării Legii nr. Nu vor fi acceptate planuri sau proiecte în ariile respective care afectează aria. ţinându-se seama de obiectivele de conservare a ariei. iar Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 7 . au stabilit delimitarea şi descrierea zonelor funcţionale din Rezervaţie. 1515/2006. conservarea habitatelor naturale. Ariile naturale de conservare sunt special desemnate pentru conservarea tipurilor de habitate naturale şi a habitatelor speciilor menţionate în anexele Directivelor UE. prin Hotărârea Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului. aprobată prin Legea nr. de a readuce într-o stare de conservare favorabilă habitatele naturale şi/sau populaţiile speciilor pentru care situl este desemnat. precum şi legislaţiei specifice în vigoare. 367/2002 privind aprobarea Statutului de organizare şi funcţionare al Administraţiei Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării". a florei şi faunei sălbatice se supun prevederilor ordonanţede urgenţă. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. În 1993. de a readuce întro stare de conservare favorabilă habitatele specifice. denumită în continuare „Rezervaţia” a fost înfiinţată în 1990. Statutul de organizare şi funcţionare al Rezervaţiei precum şi componenţa Consiliului Ştiinţific al Rezervaţiei. Ariile de protecţie specială avifaunistică (SCI) sunt acele arii naturale protejate al căror scop este de a conserva. denumită în continuare „Administraţia Rezervaţiei” şi a componenţei nominale a Consiliului Ştiinţific. dar susceptibil de a-l afecta într-un mod semnificativ. acolo unde este cazul. 983/1990 privind organizarea Ministerului Mediului. Orice plan sau proiect indirect legat sau necesar pentru gestiunea sitului. Componenţa Consiliului Ştiinţific al Rezervaţiei a fost completată ulterior. Hotărârile de Guvern nr. prin Hotărârea Guvernului nr. 265/2006 stabileşte că regimul ariilor naturale protejate. 1. Ariile speciale de conservare sunt desemnate de stat în conformitate cu prevederile Directivei 92/43/CCE din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării" şi nr. de a menţine şi. 82 privind înfiinţarea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. desemnate pentru protecţia speciilor de păsări migratoare sălbatice. a florei şi faunei sălbatice şi vor face parte din reţeaua europeană NATURA 2000 după recunoaşterea statutului lor de către Comisia Europeană. Managementul ariilor speciale de protecţie se realizează ca şi pentru ariile speciale de conservare. Ariile speciale de protecţie sunt desemnate de stat în conformitate cu prevederile Directivei 79/409/CCE din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice şi vor face parte din reţeaua europeană NATURA 2000 după recunoaşterea statutului lor de către Comisia Europeană._________________________________________________________________________________ Ariile speciale de conservare (SPA) sunt acele arii naturale protejate al căror scop este de a conserva. orice activitate în aceste zone făcându-se cu consultarea publicului. a fost promulgată Legea nr. administrative sau contractuale în scopul evitării deteriorării habitatelor naturale şi a habitatelor speciilor. precum şi a perturbării speciilor pentru care zonele au fost desemnate. acolo unde este cazul. Managementul ariilor speciale de conservare necesită planuri de management adecvate specifice siturilor desemnate sau integrate în alte planuri de management şi măsuri legale. de a menţine şi.

în 2007.Informarea factorilor interesaţi şi strângerea opiniilor lor în cadrul unor seminarii tematice participative.Strângerea şi gruparea informaţiei. obiective pentru zonele tampon şi obiective pentru zonele strict protejate. 1. prin sistematizarea tuturor informaţiilor existente în cadrul Rezervaţiei.4 Procesul elaborării planului Elaborarea planurilor de management ale Rezervaţiei a fost precedată de Seminarului Internaţional pentru managementul Rezervaţiei. Procesul elaborării actualului plan de management pentru Rezervaţie a fost stabilit în baza ghidului informativ al Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile. elaborat în 2004. sub coordonarea lui Michael R. 8 . elaborat în 1999. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate. grupate în 7 teme principale. Marian-Traian GOMOIU. Dr. conservarea habitatelor naturale. rezultând al doilea plan de mangement. Appleton. Dr.Formarea unei echipe restrânse pentru planificare compusă din experţi din cadrul Rezervaţiei dar şi din cinci experţi externi. Au fost stabilite 14 obiectivele strategice pe termen mediu şi lung. financiar şi consultativ şi a fost implementat în perioada 1995-2001. pentru perioada 2002-2006 perioadă prelungită cu încă un an. ing. obiectivele planului de management au fost revizuite şi completate. . ing. în cadrul Proiectului „Managementul Conservării Biodiversităţii din România”. membrii ai Consiliului Ştiinţific al Rezervaţiei cu experienţă îndelungată în problemele ecologiei Deltei Dunării: Prof. în Delta Dunării. precum şi al Manualului Eurosite de Planificarea a Managementului (The Eurosite Management Planning Toolkit).Identificarea factorilor interesaţi şi elaborarea unui plan de participare şi consultare a acestora. Primul plan de management al Rezervaţiei a fost elaborat în perioada 1993-1994 cu sprijin internaţional. Mircea STARAŞ. membru al Academiei Române. Nicolae PANIN. desfăşurat în 1991 la Uzlina. teme şi obiective care s-au regăsit şi în planurile de management elaborate ulterior. Prof. obiective cu caracter economic. Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării. . Dr. membru al Academiei Române. În cursul anului 2001. a florei şi faunei sălbatice. Prof. finanţat de Banca Mondială. a stabilit obligativitatea gestionării ariilor naturale protejate pe bază de Plan de management. În cadrul procesului de planificare aprobat în cadrul Colegiului executiv al Rezervaţiei au fost parcurse câteva etape principale care au constat în: . Primul plan de management al Rezervaţiei cuprindea un număr de 35 de obiective grupate în 4 teme principale: Obiective cu caracter general. Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare „Grigore Antipa” din Constanţa şi Dr. Dr. ._________________________________________________________________________________ nr. Participarea internaţională deosebită la acest seminar a contribuit la stabilirea Obiectivelor Strategice pentru managementul Rezervaţiei. Simion NICOLAEV. Angheluţă VĂDINEANU. Universitatea din Bucureşti.

definite ca operaţiuni necesare în aplicarea opţiunilor de management pentru realizarea obiectivelor stabilite în cadrul fiecărei teme. . pentru măsurarea indicatorilor definiţi şi pentru ealuarea progresului în atingerea obiectivelor de management.Identificarea şi planificarea acţiunilor de monitoring. declararea Rezervaţiei ca sit Natura 2000 poate aduce abordări noi în procesul managerial al Rezervaţiei. cunoştinţele locale. ca răspuns la schimbările ce pot apărea ulterior. .Definirea scopului Planului de Management. ._________________________________________________________________________________ . bani.Identificarea colaboratorilor.Identificarea acţiunilor şi a indicatorilor pentru fiecare obiectiv din temele stabilite. . Publicarea planului. . ca formulare a unei stări viitoare ideale pentru Rezervaţie.Elaborarea planului de lucru anual. fenomene naturale imprevizibile pot produce schimbări care impun reconsiderarea unor măsuri. .Identificarea obiectivelor. 1. echipament şi infrastructură. incluzând: timpul alocat de personal şi de manager. definite ca secţiuni ale planului care tratează un set de probleme relaţionate.Atribuirea de resurse pentru fiecare acţiune.Asigurarea aprobării planului şi legalizarea lui. . care să permită o modificarea relativ uşoară a deciziilor. personal şi financiare disponibile. . . definite ca ţinte precise pentru ceea ce Rezervaţia trebuie să atingă în urmărirea scopului general şi cel puţin pe durata de implementarea planului (2008-2012).Identificarea temelor principale pentru plan. 9 .5 Procedura de modificare şi actualizare a planului Planul de Management are la bază principiile unui management adaptabil. modificarea cadrului legislativ poate aduce modificări în activitatea unor agenţi în perimetrul Rezervaţiei. prezenţa şi activitatea omului poate accentua şi accelera unele schimbări. Motivele pentru care se impune adoptarea unui management adaptabil sunt: identificarea de noi nişe ecologice funcţionale. pe termen lung şi ca rezultat al implementării planului de management. ca măsură de alocare eficientă a fondurilor de timp.Stabilirea priorităţii şi planificarea în timp pentru fiecare acţiune.

dacă modificările se referă la priorităţi şi măsuri specifice de conservare. Consiliului Ştiinţific îi revine rolul de a elabora decizia finală cu privire la activităţile respective. În aceste cazuri Administraţia Rezervaţiei are un rol important în stabilirea unor relaţii de colaborare cu instituţiile/organizaţiile respective şi definirea modului în care acestea îşi organizează activităţile care au impact direct sau indirect asupra Rezervaţiei. influenţând resursele umane şi economice de care dispune Administraţia Rezervaţiei pentru realizarea obiectivelor de management. organisme cu activitate în domeniu. implementarea/realizarea unor acţiuni nu au efectele planificate. servicii publice. anual sau ori de câte ori este necesar. 10 . la definitivarea planurilor anuale de lucru. pentru acţiuni ce au impact asupra principalilor factori interesaţi modificările se fac cu acordul Consiliului Consultativ de Administrare. dacă modificările sunt la nivelul planului de lucru anual.6 Procedura de implementare a planului Responsabilitatea implementării Planului de Management revine Administraţiei Rezervaţiei şi se realizează prin acţiuni planificate în baza planurilor anuale de lucru. administraţii. pe bază de contracte sau protocoale cu persoane fizice sau juridice specializate (organizaţii neguvernamentale. Propunerile de modificare pot veni atât din partea structurilor de administrare cât şi a proprietarilor/administratorilor de terenuri. în atingerea unor obiective pot apărea ameninţări noi. Consiliul Ştiinţific evaluează modul în care sunt aplicate măsurile prevăzute în Planul de Management şi prezintă. În cazul în care. Activităţile din planul de lucru anual se implementează/organizează: în mod direct de către Administraţia Rezervaţiei (prin responsabilii de activităţi).) Activităţile care intră în responsabilitatea altor instituţii/organizaţii vor fi supravegheate de către Administraţia Rezervaţiei pentru a se sigura că acestea se încadrează în prevederile planului de management şi nu contravin obiectivelor Rezervaţiei. instituţii. specialişti). dacă se impun modificări la nivel de obiective. Consiliului Ştiinţific. prin implicarea unor parteneri din Romania sau străinatate. Administraţiei Rezervaţiei._________________________________________________________________________________ factorul social şi economic este în continuă schimbare. 1. În cazul în care se impun schimbări în Planul de Management. Academiei Române şi autorităţii centrale pentru protecţia mediului rapoarte cuprinzând constatări. a ONG-urilor sau a persoanelor fizice (ex. a factorilor interesaţi. apar dezacorduri între Administraţia Rezervaţiei şi Consiliul Consultativ cu privire la activităţile ce pot afecta factorii interesaţi. propuneri şi recomandări. etc. cu respectarea procedurii de aprobare. competenţa aprobării acestora revine: autorităţii centrale pentru mediu.

14%) din care .440 ha) o reprezintă ecosistemele naturale acvatice şi terestre incluse în lista zonelor cu valoare de patrimoniu universal (Convenţia Patrimoniului Natural Universal UNESCO) precum şi cele destinate reconstrucţiei ecologice. 45°27‟ (braţul Chilia. inclusiv Ostrovul Prut (62 ha): 836 ha.851 ha.1 Amplasament Teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării.000 de hectare şi este amplasat în sud-estul României.Suprafaţă terestră (continentală): 410._________________________________________________________________________________ CAPITOLUL 2. 11 . din care: În judeţul Tulcea.313 ha .000 ha În judeţul Galaţi.73%) din care: . Complexul lacustru Razim-Sinoie. Constanţa (12.492 ha Suprafaţă totală: 580. total: 508.1 Repartizarea suprafeţelor din Rezervaţie pe judeţe Suprafaţă totală: 580.14%).Suprafaţă marină: 98.Suprafaţă terestră.492 ha În judeţul Constanţa. Din suprafaţa totală a Rezervaţiei.73%). mai mult de jumătate (312. km 43) şi 44°20‟40” (Capul Midia) latitudine nordică. Căsuţa nr.359 ha . total: 70. 2. delimitat conform legii. din care: Suprafaţă terestră: 439.Suprafaţă terestră: 28.000 ha.13%) din care . zone care constituie domeniul public de interes naţional. (Căsuţa 1). (12. (0.Suprafaţă marină: 42. (87.1 Informaţii generale 2.1.000 ha. Descrierea ariei naturale protejate 2. cuprinzând Delta Dunării propriu-zisă.23%) şi Galaţi (0.1.313 ha. Teritoriul Rezervaţiei este amplasat pe teritoriile administrative a 3 judeţe: Tulcea (87. Dunărea maritimă până la Cotul Pisicii inclusiv zona inundabilă Somova-Parcheş. lacul Sărături-Murighiol şi zona marină cuprinsă între litoral şi izobata de 20 m (Planşa 1) Poziţia geografică a Rezervaţiei este definită de următoarele coordonate geografice: 28°10‟50” (Cotul Pisicii) şi 29°42‟45” (Sulina) longitudine estică.508 ha Suprafaţă marină 140. are o suprafaţă totală de circa 580. total: 836 ha.

03. limitele Rezervaţiei şi în special limitele din zona continentală.1 Zonarea teritoriului Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării 2. 12 .2003 privind delimitarea rezervaţiilor biosferei. a lucrării de cadastru a teritoriului Rezervaţiei. 2. au fost identificate şi marcate. Pentru marcarea limitelor Rezervaţiei. sunt descrise în HG nr. parcurilor naţionale şi parcurilor naturale şi constituirea administraţiilor acestora (Anexa 7.1). Administraţia Rezervaţiei a început elaborarea.2 Descrierea limitelor Limitele Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. În prima etapă a acestei lucrări.1. pe teren. care au fost marcate cu borne numerotate şi poziţionate topografic.1._________________________________________________________________________________ Fig. în perioada 1998-2000. 230/4.

fiind exceptate terenurile din perimetrul Rezervaţiei care. ocupate de amenajările agricole şi piscicole. potrivit legii. Categoria de terenuri Suprafaţă (ha) crt. constituie domeniu public de interes judeţean şi care sunt în administrarea Consiliului Judeţean Tulcea (c) (Tabelul nr. sunt proprietate privată a persoanelor fizice (a). Rezervaţiei Biosferei Deltei Dunării – Vedere satelitară 2. 2.2. potrivit legii.1).2. domeniul public de interes naţional. terenurile din perimetrul Rezervaţiei care. sunt proprietate publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale (b). în perimetrul Rezervaţiei se disting terenuri aparţinând domeniului public şi terenuri din domeniul privat.1. este constituit din suprafeţele terestre şi acvatice din perimetrul Rezervaţiei împreună cu resursele naturale pe care le generează. În categoria terenurilor din domeniul public se disting terenuri de interes naţional. potrivit legii. Patrimoniul natural al Rezervaţiei. care. care reprezintă patrimoniul natural al rezevaţiei._________________________________________________________________________________ Fig. terenurile din perimetrul Rezervaţiei. 2. % 13 .2. terenuri de interes judeţean şi terenuri de interes local (comunal). În categoria terenurilor din domeniul privat sunt incluse terenurile ce aparţin persoanelor fizice şi terenurile ce aparţin persoanelor juridice sau autorităţilor locale. Tabelul nr.2 Statutul juridic al terenurilor Din punct de vedere juridic. 2.1 Distribuţia terenurilor din Rezervaţie Nr.

369 0.025 19. 2. 2.0 81.902 11.089 20.281 4.589 4.993 7. Isaccea (Tulcea) 3.033 2. Zonă tampon 103. teritoriale (ha) A Zona continentală 1. Valea Nucarilor (Tulcea) 3.492 Total REZERVAŢIE 580.783 7.83 12. Mahmudia (Tulcea) 3.902 17.530 14.851 2.963 0. 3.714 14.963 0._________________________________________________________________________________ Suprafaţă totală Domeniu public de interes naţional Domeniul public de interes judeţean Domeniul public de interes local Domeniul privat 1.508 100. Murighiol (Tulcea) 61.292 29.722 0.05 0.001 23.271 27.136 1. teritoriul continental al Rezervaţiei este distribuit pe 27 unităţi adminstrative (Tabelul nr. Mihai Viteazu (Constanţa) 11. Sulina (Tulcea) 32.508 29.980 2. Nufăru (Tulcea) 1.000 Notă: .476 15. Mihai Bravu (Tulcea) 108 0.771 12.000 16.372 1.577 3.060 5.3 Infrastructura existentă de management 14 . Sf. 2.638 71.190 Total zonă continentală 439.905 24.358 12.539 18. 580. Săcele (Constanţa) 867 0. Gheorghe (Tulcea) 60.2.662 8. Zona economică 36.Procentul ocupat de suprafaţa teritoriile administrative este raportat la suprafaţa continentală a Rezervaţiei (439.0 B Zona costieră a Mării Negre 28.636 6. Somova (Tulcea) 7. Pardina (Tulcea) 30.29 5. 4. Istria (Constanţa) 9.2) Tabelul nr.789 100. Galaţi (Ostrovul Reni) 836 0.2 Distribuţia terenurilor din Rezervaţie pe unităţi administrative Nr. Rosetti (Tulcea) 26. Babadag (Tulcea) 2.197 25.392 13.139 0.665 22.510 26. 5.508ha) 2. Jurilovca (Tulcea) 20. Ceamurlia de Jos (Tulcea) 7. Beştepe (Tulcea) 2. Corbu (Constanţa) 8.317 1.793 10. Tulcea (suburbia Tudor Vladimirescu) 3.484 0.373 6.634 6.093 0. Baia (Tulcea) 4 0.783 1. Crişan (Tulcea) 38.000 474.2.A. C.507 6.071 8.000 Total zonă costieră a Mării Negre 140. Ceatalchioi (Tulcea) 8. Denumirea unităţii administrativSuprafaţă % crt. Sarichioi (Tulcea) 13.000 9. Chilia Veche (Tulcea) 53.576 13.140 4.970 3.685 21. Maliuc (Tulcea) 26.83 Din punct de vedere teritorial-administrativ.

promovarea tehnologiilor curate.participă la elaborarea şi punerea în aplicare a planurilor şi a programelor pentru protejarea intereselor populaţiei locale. n) acţionează pentru protecţia şi ameliorarea stării mediului şi a calităţii vieţii. 8 a) evaluează starea ecologică a patrimoniului natural. b) stabileşte şi aplică măsurile de reconstrucţie ecologică a ecosistemelor deltaice şi dispune măsurile legale corespunzătoare pentru protecţia. art. pentru conservarea patrimoniului cultural. sunt stabilite şi principalele atribuţii ale instituţiei (art. l) participă. în 1990 a fost înfiinţată şi instituţia desemnată să gestioneze cea mai mare arie protejată din România. f) în cooperare cu serviciile descentralizate ale celorlalte autorităţi de specialitate ale administraţiei publice centrale.1). 2.1 Principalele atribuţii ale Administraţiei Rezervaţiei. Căsuţa nr. responsabilităţi Odată cu înfiinţarea Rezervaţiei. j) colaborează cu autorităţile administraţiei publice pentru protejarea intereselor localnicilor. h) evaluează starea resurselor naturale şi pune în aplicare reglementări privind valorificarea resurselor naturale regenerabile şi a tuturor celorlalte resurse din Rezervaţie. activităţile de valorificare a resurselor naturale regenerabile şi de utilizare a terenurilor. conform HG 367/2002. regional şi internaţional. schimbarea modelelor de producţie şi de consum. g) emite acordul şi autorizaţia de mediu pentru desfăşurarea activităţilor în perimetrul Rezervaţiei. m) elaborează şi publică rapoarte periodice privind starea mediului la nivelul Rezervaţiei. precum şi pentru creşterea calităţii vieţii şi a standardului de civilizaţie.participă la elaborarea şi punerea în aplicare a planurilor de amenajare a teritoriului şi a planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism. cu luarea în considerare a necesităţii punerii în aplicare pe plan local a prevederilor convenţiilor şi acordurilor 15 . la elaborarea şi punerea în aplicare a programelor şi proiectelor de cooperare cu organismele interne şi internaţionale în context transfrontier.3. Administraţia Rezervaţiei. potrivit atribuţiilor şi competenţelor legale. ale strategiilor şi programelor de acţiuni elaborate şi puse în aplicare în cadrul Procesului Mediu pentru Europa. c) administrează în mod direct domeniul public de interes naţional din perimetrul Rezervaţiei şi ia măsuri pentru refacerea şi protecţia unităţilor fizico-geografice componente. în scopul desfăşurării de activităţi economice. organizând cercetarea ştiinţifică. i) poate concesiona. . Prin HG nr. d) în exercitarea atribuţiilor sale Administraţia Rezervaţiei poate solicita instituţiilor statului cu atribuţii în combaterea practicilor ilegale sprijin pentru controlul şi sancţionarea. ameliorarea şi refacerea stării de calitate a mediului. e) stabileşte. . instituţie publică cu personalitate juridică care funcţionează în subordinea Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile având regimul juridic de serviciu descentralizat al acestuia. în condiţiile legii. elaborează strategia de conservare şi redresare şi asigură măsurile necesare pentru conservarea şi protecţia biodiversităţii. 8). ._________________________________________________________________________________ 2. k) susţine şi impune prin mijloacele prevăzute de lege.3. în special prin aplicarea procedurilor de autorizare. precum şi pentru creşterea calităţii vieţii şi a standardului de civilizaţie. ce contravin reglementărilor legale în vigoare. împreună cu autorităţile competetente regulile de circulaţie şi acces pe căile navigabile din perimetrul Rezervaţiei.1 Administraţia Rezervaţiei.elaborează şi pune în aplicare strategii locale pentru mediu şi dezvoltare durabilă. .3. (Căsuţa nr. cu autorităţile administraţiei publice locale şi în parteneriat cu alte instituţii publice locale şi cu sectorul privat: . a faptelor săvârşite pe teritoriul Rezervaţiei. 2. potrivit legii. în sensul utilizării durabile a resurselor materiale şi energetice şi al reducerii impactului negativ asupra mediului.participă la elaborarea şi punerea în aplicare a planurilor şi programelor pentru apărarea împotriva inundaţiilor şi a catastrofelor. cu sediul în municipiul Tulcea. 367/2002. în conformitate cu obiectivele şi recomandările Agendei 21.elaborează obiectivele de management pentru conservarea biodiversităţii şi dezvoltarea durabilă în Rezervaţie (Planul de management al Administraţiei Rezervaţiei).

cerinţele de cercetare pentru cunoaşterea mediului deltaic. care se aprobă de Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului. elaborate potrivit legii. tehnologiile. c) aprobă programul de realizare a reconstrucţiei ecologice şi a lucrărilor de investiţii necesare a fi realizate în acest scop. Atribuţiile Consiliului Ştiinţific sunt stabilite prin HG nr 367/2002 (Căsuţa 2. Administraţia Rezervaţiei este condusă de Consiliul Ştiinţific în subordinea căruia se află Colegiul executiv ca organ de aplicare a hotărârilor Consiliului ştiinţific. cu avizul prefectului judeţului Tulcea. d) aprobă strategia ştiinţifică privitoare la administrarea Rezervaţiei. indiferent de instituţia care le efectuează şi de sursa de finanţare. sub raportul protecţiei ecosistemelor. g) aprobă nivelurile anuale de valorificare a resurselor naturale regenerabile.2 Atribuţiile Consiliului Ştiinţific al Administraţiei Rezervaţiei a) aprobă programele de conservare a genofondului (biodiversităţii) şi ecofondului. delimitează şi propune declararea zonelor funcţionale ale Rezervaţiei şi introduce marcaje şi semnale avertizoare pentru limitarea acţiunilor perturbatoare. e) stabileşte speciile de plante şi animale ce necesită protecţie totală pe teritoriul Rezervaţiei. planurile de amenajare a teritoriului şi de urbanism de pe teritoriul Rezervaţiei. Conform HG nr. programelor şi ale altor documente încheiate între Administraţia Rezervaţiei şi organismele guvernamentale şi neguvernamentale interne şi externe cu care colaborează în realizarea unor obiective de interes comun. protocoalelor. Consiliul Ştiinţific al Rezervaţiei este format din 17 membrii. formativ şi educaţional.S. Căsuţa nr. precum şi zonele de valorificare. gradul de valorificare a resurselor regenerabile pe zone de districte şi stabileşte măsuri de respectare a criteriilor de valorificare a acestora. Activitatea Consiliului ştiinţific se desfăşoară în baza unui regulament propriu de funcţionare aprobat în prima şedinţă a consiliului. r) avizează. j) aprobă programul unitar de cercetare ştiinţifică a fenomenelor deltaice.3. în condiţiile legii. ale zonelor tampon şi ale zonelor economice. p) organizează activităţi cu scop instructiv. Preşedintele Consiliului ştiinţific şi al Colegiului executiv este guvernatorul Administraţiei Rezervaţiei. precum şi pentru realizarea obiectivelor. o) încurajează şi dezvoltă parteneriatul cu toate sectoarele societăţii civile. de turism şi agrement pe teritoriul Rezervaţiei şi le supune aprobării Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile. b) propune modificarea perimetrelor zonelor cu regim de protecţie integrală. precum şi realizarea temelor de cercetare. h) aprobă. m) aprobă norme interne de consumuri şi normative care nu sunt în competenţa de aprobare a altor organe._________________________________________________________________________________ internaţionale la care România este parte. i) recepţionează. numit de Guvern la propunerea Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului. programelor şi planurilor de acţiune dezvoltate în baza acestor convenţii şi acorduri. n) face propuneri de norme tehnice privind desfăşurarea activităţilor economico-productive. în vederea gospodăririi apelor şi efectuării lucrărilor hidrotehnice necesare.A. 2. analizează şi stabileşte modul de valorificare a rezultatelor cercetărilor desfăşurate în scopul îndeplinirii obiectivelor Administraţiei Rezervaţiei.2).3. s) conlucrează cu Compania Naţională "Apele Române" . l) aprobă raportul anual de activitate şi programul de activitate pentru anul următor ale Administraţiei Rezervaţiei şi avizează proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli pentru anul următor. precum şi cu instituţiile publice sau private care militează în interesul susţinerii şi atingerii obiectivelor pentru mediu şi dezvoltare durabilă. f) analizează periodic modul de administrare a patrimoniului natural. 16 . q) identifică. cu organizaţiile neguvernamentale. asigură informarea curentă a populaţiei şi a autorităţilor locale cu privire la starea şi evoluţia calităţii mediului în Rezervaţie. k) analizează modul de respectare şi de aplicare a prevederilor acordurilor. ca modalităţi şi mijloace tehnice de valorificare a acestora. 1515/2007.

Sf. numărul zilelor cu cer acoperit: 99 zile (Tulcea şi Jurilovca) – 90 zile (Sf.1). precum şi de cantoane ecologice (Fig.3. Chilia 7 control ecologic. clima suportă trei influenţe exterioare: inflenţele continentale.502 ore/an la Sf.1 Districtele şi cantoanele din Rezervaţie Nr. Crişan. conservarea biodiversităţii. compartimente. Caraorman 7 inspecţie de mediu a fost integrată în 7. Tulcea 17 funcţionat Corpul de Inspecţie şi Pază. Caracterizare fizico-geografică 2. Gheorghe) strălucirea soarelui: 2250-2500 ore/an (2.3. utilizarea resurselor naturale şi dezvoltare durabilă. respectiv cele ale aerului de advecţie. 17 . Maliuc 8 cadrul Administraţiei Rezervaţiei fiind 10. Sfântu Gheorghe 9 cadrul Gărzii de Mediu şi organizată ca 8. Sulina. Gheorghe. Maliuc. serviciul de inspecţie şi 3. Caraorman. Jurilovca şi Mihai Viteazu.1 şi tabelul 2. Uzlina.3. Uzlina 10 unitate specializată pentru Rezervaţie. în 9. Sarichioi. Prin înfiinţarea Gărzii 4. Domeniul managementului ecologic este susţinut de compartimente specializate privind reglementarea şi autorizare activităţilor. în cadrul acesteia a 1. care îndeplineşte 11.4 Caracterizare climatică Prin poziţia sa geografică la 45º latitudine nordică. Structura organizatorică a Administraţiei Rezervaţiei cuprinde direcţii. componenta de 5. reconstrucţia ecologică şi dezvoltarea infrastructurii. Tabel 2.1 zile (Sf. ecologice Rezervaţiei.260 ore/an la Tulcea şi 2. Jurilovca 7 control 12. Gheorghe). Pardina. ale căror atribuţii sunt stabilite prin Regulamentul de ordine interioară activând în 4 domenii principale: management ecologic. organizate în teritoriul Rezervaţiei: Tulcea. Chilia-Veche. Sarichioi 7 organizat serviciul dsesupraveghere şi ecologic._________________________________________________________________________________ o) aprobă programul de realizare a lucrărilor de reconstrucţie ecologică şi a lucrărilor de investiţii necesare a fi realizate în acest scop. Mihai Viteazu 11 atribuţiuni specifice administratorului ariei Total 110 protejate. Crişan 9 6. Sulina 11 Naţionale de Mediu. pontice şi. supraveghere şi control. monitoringul integrat şi bazele de date.Gheorghe). în apropiere de Marea Neagră. birouri. District ecologic Cantoane Odată cu înfiinţarea Administraţiei Crt. Valorile principalilor parametri climatici sunt: nebulozitatea: < 5% (cea mai redusă din ţară). compartimente funcţionale organizate în servicii. Domeniul supravegherii şi controlului este susţinut de funcţionarea a 12 districte ecologice. 2. Pardina 7 denumit ulterior. 2. conştientizare publică-educaţie ecologică şi logistică. perioada cu cer senin: 66 zile (Tulcea) – 80.

1991). Sulina-dig (situată deasupra apelor teritoriale. Valorile medii multianuale cresc treptat de la vest la est.6 39.4 ºC.6 ºC şi Platforma Gloria (situată la circa 30 km în larg în dreptul litoralului marin dintre Sulina şi Sf. evidenţiază cele trei influenţe exterioare. Temperaturile extreme absolute reflectă cel mai bine cele trei influenţe exterioare care se interferează pe teritoriul Rezervaţiei (continentale.5ºC (-8ºC/+3ºC) -0.2ºC (-9. Temperaturile minime absolute cresc de la vest la est ca urmare a influenţei marine asupra aerului polar sau arctic şi tot datorită aceleaşi influenţe masele de aer fierbinte tropical suportă o uşoară ameliorare.<0 ºC) (Tmin.4. toate crescând de la est la vest (Tabelul 2.1 Temperatura ambientală (media anuală. precipitaţiile medii anuale: 400-450 mm/an. Crt.4.5ºC (2.02.6ºC (29. Temperatura medie anuală a înregistrat variaţii neperiodice pozitive sau negative. Gheorghe şi Gura Portiţei 11.08.4º C. Gheorghe 15.1).4.0 13.2).7º 23.7ºC (2.1).4.1).4. relativ mici.9 88.1946) absolută Observaţii Oscilaţii neperiodice de circa 2ºC (ierni aspre/ierni blânde) Numărul mediu anual de zile cu diferite temperaturi caracteristice. 2006) Staţia Zile de iarnă Zile de îngheţ Zile de vară Zile tropicale (Tmax.08. temperatura medie anuală: 11-11.0ºC lunară Teperatura minimă -27.7 Gorgova 19.3 56.2 Zile cu temperaturi caracteristice (După Gâştescu P.4 Sulina-dig 15.>30 ºC) Tulcea 19.>25 ºC) Tmax.4.0ºC 11. Gheorghe) 12 ºC.7 Sf. 1.6ºC anuală Temperatura minimă -1. Tabelul 2.3 62.8 Jurilovca 16. Parametrii multi anuali de temperatură confirmă caracterizarea generală a climei Rezervaţiei (Tabelul 2. maritime şi ale aerului de advecţie). 2. 3.6 18 .2 0.4._________________________________________________________________________________ radiaţia solară: 130-135 kcal/cm² (cea mai mare din ţară). Gorgova 11.1929) absolută Temperatura maximă 39.01.1963) -25. temperatura medie lunară înregistrează un minim în ianuarie. 2. la circa 6 km în larg) 11.<0 ºC) (Tmax.2 5. Tabelul 2. concomitetnt cu reducerea influenţei uscatului şi creşterea influenşei mării: Tulcea şi Jurilovca 11ºC.2ºC (18.6 80.9 81.3 21. singura lună cu valori negative şi un maxim în iulie pe tot teritoriul Rezervaţiei (Tabelul 2. 5. Sf. ca urmare a rolului de rezervor termic al apelor mai puţin adânci (10-20m) de pe platforma continentală (Maria Iliescu.2 82. În cursul anului. 4.1 12.5 72.1945) 37. maxima şi minima anuală). Nr.1 Parametrii de temperatură a aerului din Rezervaţie Parametrii Rezervaţie Rezervaţie multianuali Vest (Tulcea) Est (Sulina) Temperatura medie 11.9 83.2 ºC. temperaturile maxime absolute crescând în sens invers (Tabelul 2.3 75.2ºC/+5ºC) lunară Temperatuta maximă 22.

1°C la staţiile Gura Portiţei şi Tulcea.4. fenomen caracterizat în principal prin reducerea semnificativă a duratei sezoanelor intermediare (primăvară. caracterizate prin temperaturi maxime ale aerului de peste 30°C. septembrie. 2. Gheorghe şi Tulcea (16 nopţi) iar la celelalte staţii înregistrându-se între 12 şi 15 nopţi geroase (Tabelul nr. înregistrându-se la Staţia Jurilovca. Temperaturile maxime din 2006 nu au mai depăşit 40°C. 2.2).4.1). Zilele de vară definite ca având temperatura maximă diurnă > 25 °C.9°C la celelalte staţii din teritoriul Rezervaţiei (Figura 2. cu precădere în ultimii ani. Evoluţia temperaturilor medii înregistrate în Rezervaţie. 19 au gu st se pt em br ie oc to m br ie no ie m br ie de ce m br ie Portita Gorgova ar t ie ap ril ie m iu ni e iu lie m ai . au fost înregistrate în perioada de iarnă a anului 2006 la Staţiile Sf. În anul 2006 temperatura medie anuală a fost cuprinsă între 10. temperaturile menţinându-se negative şi în luna februarie. De remarcat este faptul că în luna octombrie au fost înregistrate temperaturi pozitive. cele mai ridicate temperaturi.2°C la staţia Sulina şi 12. august.4° – 12. 21°C la Staţiile Gorgova şi Tulcea. cu variaţii mari de temperatură.2). 13. cuprinse între 14. în luna ianuarie._________________________________________________________________________________ Efectele schimbărilor climatice au fost observate şi pe teritoriul Rezervaţiei.5°C) şi Tulcea (35.1.6°C) în luna august.4.4. au fost înregistrate în număr destul de mare la staţia Tulcea (27 zile/an) şi la staţia Gura Portiţei (25 zile/an) în timp ce la staţia Sulina s-a înregistrat doar 1 zi cu caracter tropical (Tabel nr.2). ceea ce a caracterizat un an destul de călduros (Tabel nr. 39°C în luna iunie şi la staţiile Gorgova (35. 86 de zile/an la staţia Gura Portiţei şi 58 zile/an la staţia Sulina.C] ia -5 nu ar ie fe br ua rie 0 5 10 15 20 25 Tulcea Sulina Sf. cu temperaturi mai mici de -10°C. 2. respectiv în lunile iunie. Un prim efect se referă la reducerea numărului anotimpurilor. în 2006 Evoluţia temperaturilor medii înregistrate în anul 2006 la staţiile meteorologice din RBDD [gr. iulie. Temperatura minimă absolută anuală a fost înregistrată la Staţia Mahmudia -23°C. toamnă) şi prin trecerea aproape bruscă de la anotimpul rece la cel cald.75°C (Staţia Mahmudia) şi 11. Zilele tropicale. octombrie. noiembrie şi decembrie cu mult superioare faţă de normala standard climatologică a mediilor multianuale. s-au caracterizat printr-o frecvenţă mai mare în perioada de vară în 2006. numărul acestora fiind cuprins între 96 zile/an la staţia Tulcea. Figura 2.4.Ghe Jurilovca Cele mai multe nopţi geroase.95°C (Staţia Gura Portiţei).

în timp ce pe suprafaţa continentală limitrofă. suprafeţele acvatice. Dealungul anilor.Gheorghe Mahmudia Jurilovca Gura Portiţei Gorgova 16 25 88 96 27 14 13 12 13 20 60 58 1 54 0 0 16 22 74 72 13 19 15 13 14 32 79 72 21 23 10 6 13 28 84 83 15 16 16 13 12 20 67 86 25 47 13 0 15 26 83 91 27 25 15 0 Zilele de îngheţ au variat în limite destul de largi. Pe grindurile Caraorman şi Sărăturile.C Zile vară M>25gr. reprezentând dublul valorii medii anuale multianuale şi 132.C Zile tropicale M>30gr. dar cu valori mici (30-38 mm). iar cele mai numeroase. se formează inversiuni de temperatură.4. Sf. determinat de ciclonii mediteraneeni şi pontici din această perioadă.5 mm. cele mai puţine.C Zile îngheţ m<0gr. mai ales deasupra apelor costiere. Gheorghe 403. iau naştere curenţi de aer ascendenţi care generează nebulozitate şi ploi convective. 88 zile. Gorgova 406. Gura Portiţei 327.4 mm.5 mm. datorită proceselor de evaporaţie care implică consum de căldură. cantităţile medii anuale de precipitaţii au valori diferenţiate: în spaţiul deltaic: Tulcea 438. 2._________________________________________________________________________________ Tabel nr. În timpul anului.C Nopţi tropicale m>20gr. în Complexul lagunar Razim-Sinoie: Jurilovca 386.6 mm. Un aport însemnat la cantitatea anuală a precipitaţiilor îl au ploile de vară cu caracter local. În acest context. 60 zile.2 Distribuţia temperaturilor înregistrate în Rezervaţie în anul 2006 Staţia Meteorologică Specificaţie Nopţi geroase m<-10gr. staţiei Tulcea. cele mai mari contraste pluviometrice fiind chiar pe litoral. Dranov 356. acestea depăşesc 400 mm (Sf.2 mm. caracterizate prin curenţi de aer descendenţi.9 mm. Pe litoral. depăşind cu mult valoarea medie a lunilor în care s-au produs.6 mm. ele au reprezentat totodată ´ până la 1/3 din valoarea medie anuală de la staţia 20 .7 mm în 1920. cea mai mică valoare anuală.2 Precipitaţiile atmosferice Precipitaţiile atmosferice înregistrate pe teritoriul Rezervaţiei se reduc treptat de la vest la est sub influenţa uscatului limitrof şi al Mării Negre. mai apare şi un maxim secundar în noiembriedecembrie. cu aceeaşi tendinţă de reducere vest-est.C Temperatura solului (medie la suprafaţă) Temperatura solului (la 10 cm adâncime) Tulcea Sulina Sf. iulie-august. la Sulina: 690. Gheorghe 403.4.5 mm în 1935 (cea mai mare valoare anuală. Cantităţile de precipitaţii maxime absolute în 24 de ore au fost în toate cazurile. revin staţiei Sulina.C Zile iarnă m<0gr. sub influenţa convecţiei termice din timpul zilei. cantităţile medii lunare de precipitaţii înregistrează un maxim anual în iunie (45-55 mm) şi un minim în februarie (18-35 mm). mai mari de 90 mm. cantităţile medii anuale de precipitaţii au înregistrat mari variaţii neperiodice. Astfel. 2.6 mm). ca urmare a ploilor convecte locale. fapt ce determină destrămarea sistemelor noroase şi diminuarea sau absenţa precipitaţiilor. Sulina-dig 330.

mm/mp) Precipitaţii maxime mm/24h Zile cu precipitaţii >0. la staţia Tulcea înregistrându-se 421 mm/an.3).4. Gheorghe 88. Jurilovca 90. Gheorghe 302 mm/an. furtuni puternice.6 mm.i Sulina 87.3 mm. în intervalul cu ninsoare. 21 . Gorgova 96.4 mm la Staţia Jurilovca. la CA Rosetti. media lunii fiind cuprinsă între 3 mm la staţia Sulina şi 11. la Staţia Gorgova 321 mm/an.4.1 mm Zile cu precipitaţii >5 mm Zile cu strat zapadă.4 mm. uneori chiar efemer.3 Distribuţia precipitaţiilor înregistrate în Rezervaţie în anul 2006 Staţia Meteorologică Specificaţie 2006 Precipitaţii (medie lunară. în aceeaşi zi.4 mm._________________________________________________________________________________ respectivă. cm Tulcea Sulina Sf.2 mm. Media precipiaţiilor în anul 2006 înregistrate la staţiile meteorologice de pe teritoriul Rezervaţie a fost de 296 mm.1 mm. reprezentând 2/3 din cantitatea anuală de la aceeaşi staţie. Sunt cazuri rare.2 mm) şi staţia Sulina în luna august (101 mm).Gheorghe Mahmudia Jurilovca Gura Portiţei Gorgova 421 219 96 20 29 233 103 63 11 0 302 132 69 39 5 273 210 80 20 33 284 159 68 15 9 321 126 72 22 0 236 122 69 18 24 Luna cea mai săracă în precipitaţii a fost octombrie. iar la Staţia Sulina de 233 mm/an (Tabelul 2.0 mm . doar pe grindurile consolidate. iar în zona apelor costiere. Cea mai mare cantitate maximă în 24 de ore s-a produs la 29 august 1924. Stratul de zăpadă este temporar.4. totalizând 530. la Staţia Sulina (Figura 2. Numărul mediu anual de zile cu precipitaţii (>0. la Sulina s-au înregistrat 219.6 mm care completată cu ploaia din ziua precedentă a foat de 690. Cantitatea cea mai mare de precipitaţii a fost înregistrată la staţia Tulcea în luna iunie (73.2).1) se reduce treptat de la vest spre est> Tulcea 104. la Staţia Sf. acestea încadrându-se între 3 mm în luna octombrie şi de 101 mm în luna august. Cantităţile de precipitaţii căzute pe tot parcursul anului 2006 au fost foarte reduse. produsă într-o singură zi. reprezentând 1720% faţă de media lunii august. Sf. iarna când se produc viscole violente. Tabelul 2.

acestea se rotesc în sensul acelor de ceasornic.7% şi respectiv 16.1%). În apele costiere. pe braţul Chilia. Aceleaşi direcţii de nord şi sud sunt dominante şi în larg. ca urmare a contrastului termo-baric dintre apă şi uscat. un martor de eroziune din Câmpia Bugeacului (sudul Basarabiei)._________________________________________________________________________________ Ev oluţia cantităţilor de precipitaţii medii la staţiile meteorologice din RBDD în anul 2006 ia 0 nu ar ie 20 40 60 80 10 0 12 0 Tulcea Sulina Sf. În zona litorală.7%) dirijate de linia de ţărm.006%) din care răsar mai pronunţat câmpul Chiliei. pe mare. de absenţa obstacolelor orografice şi de multitudinea luciilor de apă ca şi de vecinătatea Mării Negre. Gorgova 18. Briza de mare se resimte ziua. urmat de cel de sud (10.6%) şi nord-est (Sf.8%. Sulina 18. între orele 10 şi 20. relativ constantă tot anul.5% deasupra acestuia. între orele 21 şi 22. În raport cu nivelul Mării Negre.7%. morfologie 2. de 7 m/s. 12. Cea mai mare extindere o au suprafeţele situate între 0 şi 1 m. 1974). aceasta fiind cea mai mică valoare. între orele 23 şi 7. Gheorghe 17.5%). Gheorghe 13. Gorgova 19.3 %. unde sectorul nordic deţine 44. de deschiderea largă spre est. Calmul atmosferic se reduce treptat de la vest la est. 22 .Neacşa şi colab. în anumite sectoare predomină vântul de nord (Jurilovca 27.5%). teritoriul Rezervaţiei este o regiune plană (câmpie aluvială în formare) cu o înclinare mică de la vest la est (0. Neacşa şi colab. Brizele reprezintă o caracteristică importantă a zonei litorale a Rezervaţiei. vântul are o viteză medie energetică. 2.4. urmat de cel din nord (Tulcea 12.4%.2 Evoluţia cantităţilor medii lunare de precipitaţii în Rezervaţie.Gheorghe Mahmudia gu st se pt em br ie oc to m b rie no ie m b rie de ce m br ie Jurilov ca Portita ar ie ar t ie fe br u m ap iu ni e iu lie ril ie m ai au Gorgov a Figura 2.5% din teritoriul Deltei Dunării se găseşte sub acest nivel. În timpul a 24 de ore. iar 79. Caraorman. Sulina-dig 1. acoperind un cadran de 360º. Cele mai mari „înălţimi” se găsesc pe grindurile marine (Letea. Vântul dominant este cel din nord-vest (Tulcea 15.8% (Platforma Gloria) (O. 7 m). iar briza de uscat. în 24 de ore. concomitetnt cu reducerea rugozităţii suprafeţei active: Tulcea 23. 1989). iar adâncimile cele mai mari se întâlnesc pe braţele Dunării (-39 m. noaptea.9%.8%. Sf. în anul 2006 Vânturile dezvoltate pe teritoriul Rezervaţiei sunt influenţate de forma depresionară a zonei. la Sulina. 20.4 m.5. ca şi între 8 şi 9 se realizează fazele de echilibru termic (O.1 Forme de relief Păstrând caracteristica deltelor. grindul continental Stipoc şi grindurile marine Letea şi Caraorman.5 Geologie.

În depresiunile lacustre adâncimea nu depăşeşte 3 m. Unitatea Letea este desfăşurată între braţele Chilia. Relaţia hidrografică dintre braţele Dunării şi spaţiile interioare se realizează prin intermediul reţelei de gârle şi canale ce alimentaează peste 200 de lacuri de interes piscicol. canalul preia din braţul Sulina între 5-200 mc/s şi modifică regimul de circulaţie al apei în complexul lacustru Roşu – Lumina – Puiu cu consecinţe negative în echilibrul ecologic al acestei unităţi. În anul 1982 a fost deschis un nou canal (Crişan-Caraorman) în scopul exploatării nisipurilor din grindul Caraorman.9% din cea a Rezervaţiei).7% din Rezervaţie). Cernovca). Sărăturile). Datorită configuraţiei terenului şi a prezenţei celor trei braţe ale Dunării.2%) şi cuprind amenajări piscicole (Rusca. 1985). iar canalul Gorgova a fost limitat la două tuburi la priză (din anul 1990. lacurile şi terenurile mlăştinoase (P. unităţile morfohidrografice din zona continentală a Rezervaţiei sunt grupate în trei mari unităţi deltaice (insule): LETEA (Insula Letea). Babina. atât grinduri marine (Caraorman. pe braţul Sf. CARAORMAN (Insula Caraorman). precum şi zona costieră marină de la limita contactului zonei continentale cu apele Mării Negre până la izobata de 20 m. Pardina. 42. cu excepţia lacului Belciug. După efectuarea lucrărilor de îndiguire şi amenajarea incintelor acestora. pe braţul Sf. Bălteni) dar şi arii depresionare lacustre (Gorgova-Isac-Uzlina. Gheorghe). o vastă depresiune lacustră (Matiţa – Trei Iezere – Merhei) dar şi prin presiune antropică puternică. Maliuc. Murighiol). cu o suprafaţă de circa 101. Uzlina între Sf. Gheorghe şi a canalului însoţitor pe acelaşi traseu. mai puţin evoluate. grinduri fluviatile vechi (Rusca. Popina). 23 . pentru apărarea cordonului litoral împotriva eroziunii şi de drenare a apelor din complexul lacustru Roşu – Puiu.300 ha (28. Gheorghe şi complexul Gorgova – Uzlina. DRANOV (Insula Dranov) (P. Având o secţiune de curgere mare.000 ha (44.9% din suprafaţa deltei şi 26. a fost realizat digul litoral Sulina – Sf. canalul Litcov şi gârla Ceamurlia au fost blocate. Gheorghe. 18 m. aici fiind incluse. către braţele Sulina şi Sf. 2006). Suprafeţele amenajate prin îndiguire pentru diverse scopuri economice sunt mai puţin extinse (13. Camelia Anghel. pe braţul Tulcea. Litcov. reţeaua hidrografică. Principalele unităţi morfohidrografice sunt: teritoriile predeltaice. Ivancea. grinduri marine (Letea) şi fluviale. RoşuPuiu). Murighiol. cu un debit de circa 30 mc/s între Litcov şi Sf. canalul de legătură dintre Lacul Puiu şi Lacul Erenciuc. Driga._________________________________________________________________________________ 34 m. amenajări agricole (Carasuhat) şi silvice (Rusca. Altitudinea medie a deltei este de +0. Gâştescu. canalul Litcov a fost redeschis). Unitatea Caraorman este desfăşurată atât în sectorul fluviatil cât şi în cel fluvio-maritim.52 m. Unitatea se caracterizează prin diversitate hipsometrică şi genetică (resturi ale uscatului predeltaic Chilia şi Stipoc. -26 m. Gâştescu. În perioada 1985-1990. Stipoc. B. ) care au o influenţă negativă asupra complexelor prin cantităţile mari de aluviuni introduse. Carasuhat). Tulcea şi Sulina şi ţărmul marin acoperind o suprafaţă de circa 157. amplasate în două mari complexe lacustre: Sireasa – Şontea – Furtuna şi Matiţa – Merhei. Şi această unitate se caracterizează prin diversitate hipsometrică şi genetică. care are 7 m. arii depresionare intens aluvionate (Sireasa). grindurile fluviatile şi grindurile maritime.8% din suprafaţă fiind scoasă din regimul natural prin amenajările agricole (Sireasa.Gheorghe. Obretin. silvice (Păpădia) şi piscicole (Chilia Veche.4% din suprafaţa deltei şi 16. În ultimii ani au mai fist deschise o serie de canale în scopul facilitării accesului în complexele acvatice (Filat.

care au aparţinut Câmpiei Bugeacului situată la nord de braţul Chilia şi din care au fost separate prin eroziune fluvială. În afara grindurilor fluviale din lungul braţelor se găsesc asemenea forme de relief şi în lungul gârlelor mai importante din delta fluvială. diferenţiindu-se mult de subunităţile limitrofe. cu excepţia lacului Dranov. aici au predominat procesele de acumulare biologică într-un regim hidrologic de mlaştină.Calica. au mai fost săpate şi alte canale în scop similar (Crasnicol. Gheorghe şi lacul Razim. În această categorie intră Câmpul Chiliei şi parte centrală a grindului Stipoc. Gheorghe şi Sulina). În cazul grindului Stipoc.2%) prin amenajarea agricolă Murighiol-Dunavăţ şi amenajările piscicole Dranov. Sf. pe ambele maluri (Chilia. fapt ce atrage după sine stocarea unui volum mai mare de apă în complex şi ridicarea nivelului lacurilor şi apelor freatice din grindul Caraorman cu consecinţe negative asupra pădurii Caraorman (zonă cu regim de protecţie integrală) şi a localităţii cu acelaşi nume. Gradul de amenajarea al unităţii este destul de ridicat (26. Prin construirea canalelor şi prin realizarea platformelor pentru depozitarea stufului (în perioada valorificării stuficole a Deltei). Holbina. În condiţii naturale schimburile hidrologice sezoniere dintre braţul Sf.1% din suprafaţa deltei şi 14. Iazurile . Dată fiind slaba circulaţie a apelor. Sarinasuf. Acestea sunt constituiete din depozite loessoide. Principalele unităţi morfohidrografice din perimetrul Rezervaţiei prezintă caracteristici specifice unităţilor deltaice: Teritoriile predeltaice sunt suprafeţele încorporate în suprafaţa deltei. Pe Câmpul Chiliei.30 m)._________________________________________________________________________________ Gheorghe.200 ha (2. Unitatea Dranov este spaţiul cuprins între braţul Sf. având înălţimi ce variază în lungul acestora. în partea de est cu altitudini până la 1. Ulterior. Palade). scăzând din amonte spre aval.2% din suprafaţa Rezervaţiei) şi se caracterizează prin prezenţa pe circa o treime din întreaga suprafaţă a unei a unei arii depresionare în partea de vest. la cel deltaic în sud.50 m. în această situaţie se găseşte numai partea centrl-estică unde şi altitudinile sunt mai mari (peste 2 m). la o cotă destul de ridicată (+1. altitudinea scade treptat de la nord spre sud şi de la nord-vest spre sud-est. extremităţile (vestică cea mai întinsă şi estică) sunt alcătuite din depozite fluviale. cel mai mare lac din Delta Dunării (2. Lipovenilor.4% din suprafaţa Deltei). realizat după 1950. Tulcea. în perioada 1933-1935. având cote sub nivelul mării şi a unui complex de grinduri (Crasnicol – Perişor). Grindurile fluviale sunt rezultatul procesului de depunere a aluviunilor în procesul de inundaţie prin revărsare şi se individualizează cel mai bine în lungul braţelor principale. au rezultat grindurile antropice uneori 24 . Perişor. existând doar 90 de lacuri nesemnificative ca suprafaţă. între anii 1904 şi 1906 a fost săpat canalul Dunavăţ (Carol) iar în 1914 canalul Dranov (Ferdinand). Suprafaţa teritoriilor predeltaice este apreciată la circa 8. Pe toată lungimea digului a fost construit un deversor în dreptul cherhanalei Roşuleţ. Unitatea este slab drenată prin reţeaua de gârle natu. Dunavăţ. în suprafaţă totală de peste 85. Din aceste motive şi pentru a reactiva potenţialul piscicol al complexului lacustru Razim-Sinoie. în acelaşi sens depozitele loessoide fiind uşor acoperite de depozite fluviale şi ca atare şi peisajul se schimbă trecând de la aspectul unei câmpii veritabile la nord.170 ha). Periteaşca.000 ha (24. Gheorghe şi lacul Dranov se realizau prin intermediul gârlelor Cerneţ şi Dunavăţ.

1 25 . prin faptul că se sprijină pe ţărm cu vârful (partea mai îngustă) şi se dezvoltă sub formă de jerbă spre interior._________________________________________________________________________________ mai înalte decât cele naturale. Braţul Sulina a fost scurtat.4 m pe Letea şi 7 m pe Caraorman) şi prin relieful eolian rezultatşi asociaţiilor vegetale. reţeaua de canale a devenit mult mai complexă iar multe gârle care aveau un anumit rol în funcţionarea sistemului deltaic au fost anihilate. În aceeaşi categorie trebuie inclus şi aliniamentele insulelor Sacalin care reprezintă.75 km şi adâncit ca urmare a acţiunii de realizare a unei căi navigabile maritime.5 296 0. Al treilea complex de grinduri marine este Sărăturile.015 Tulcea 19. constituite în cea mai mare parte din depozite nisipoase. Gheorghe a fost scurtat. în perioada 18621902. Braţul Sf. stuficole..4. Acest cordon iniţial constituie şi limita dintre cele două compartimente – delta fluvială şi delta fluvio-maritimă. Braţele principale ale Dunării şi gârlele dintre aceste braţe. au evoluat în decursul timpului în funcţie de factorii neotectonici şi de intensitatea procesului de colmatare. piscicultură. În aceste condiţii. Suprafaţa grindurilor fluviale este apreciată la circa 50.900 ha (10.7 348 0.9 63. începând cu primele lucrări de corectare a braţului Sulina.2 69. Procesul de autoreglare a subsistemului hidrografic în condiţii naturale a fost. evoluţia şi funcţionarea sistemului deltaic.4 1. Reţeaua hidrografică reprezintă unul din subsistemele determinante în apariţia.0 120.0 1. care ocupă o poziţie intermediară între cele din cordonul iniţial şi cordoanele litorale propriu-zise. Ulterior au fost construite numeroase incinte pentru stuficultură.6 1. sunt cele mai reprezentative prin înălţimile maxime (12. Gheorghe. agricole. barând golful deltaic şi formând delta fluvială de astăzi. prin tăierea meandrelor dintre km 17 şi 85. Grindurile marine sunt formate prin acţiunea combinată a proceselor marine (determinate) şi a celor fluviale (subordonate) şi sunt dispuse perpendicular pe direcţia braţelor principale ale Dunării.Chr. deşi mai înguste. Caraorman şi Crasnicol) care s-au format cu circa 10 000-11 000 î. impunânduse realizarea unor căi de legătură pe ape şi de drenaj în interiorul acestora. încă. prin avansarea deltei cu acelaşi nume (Tabelul 2.4 Braţele principale ale Dunării în Delta Dunării Lăţime Panta la nivel Denumirea Lungime (km) medie mediu Braţului 1870 1893 corectat (m) (%) Chilia 113. Grindurile Letea şi Caraorman.6 17.017 Coeficient de sinuozitate În regim După natural corectări 1.4. de la 91.9 km la 63.9 108. Tot din grupa grindurilor marine se includ şi c configuraţia şi chiar poziţia lor în spaţiu este în continuă schimbare.4).7 146 Sf. erboase şi forestiere de pe acestea.022 Sulina 91. constituindu-se în baraje morfologice în perimetrul deltaic. Suprafaţa grindurilor marine se apreciază la circa 34. Cele mai mari grinduri marine sunt cele care alcătuiesc aşa numitul cordon iniţial (Letea. agricultură şi silvicultură.5% din suprafaţa Deltei. Tabelul 2. Braţul Chilia a crescut în lungime de la 113 km (1870) la 120 km (1985). pentru o scurtă perioadă de timp (ani şi zeci de ani) un ţărm dublu.250 ha (circa 15% din teritoriul Deltei Dunării). Modificări importante au suferit şi braţele Sulina şi Sf. continuat cu canale construite în scopuri piscicole. Gheorghe 104.6 1.0 340 0. în perioada 1985-1990 de la 120 km la 70 km.

5 Martin 4. Satului 11.6 Lacurile din Delta Dunării pe unităţi deltaice Unitatea Înainte de 1960 Număr % Suprafaţă % Număr (ha) Letea 396 59 15.0 G. o parte din acestea fiind rămase în incintele îndiguite (amenajările agricole Pardina.3 7.666 ha (7.700 41 175 Dranov 94 14 3. Gheorghe cu unele consecinţe ecologice negative. Aceste canale împreună cu gârlele naturale reprezentau. iar cea a canalelor este de 1. prin schimbarea direcţiei de valorificare a unor resurse naturale. Sireasa). a fost construit digul şi canalul însoţitor între Sulina şi Sf.5 Principalele gârle în regim natural din Delta Dunării Denumirea Lungime Denumirea Lungime Denumirea gârlei (km) gârlei (km) gârlei Arhipenco 3.0 22.5 G.5 Iacob 5. Din inventarierea lacurilor făcută înainte de 1960.478 11 90 Total 668 100 31. multe din canale au fost abandonate.5 7. Între anii 1991-1994.0 55.753 km. Tabelul 2. aceasta se modifică de la an la an în funcţie de lucrările noi întreprinse.8 PotcoavaGorgova Clineţ 13.5 0. Murighiol-Dunavăţ.5 Şontea Gârla lui Agache 3. etc.5 19.0 23._________________________________________________________________________________ Lungimea totală a gârlelor naturale şi parţial modificate este de 1.3 Sulimanca Seacă Gârla de Mijloc 4. Sireasa.5 Matiţa Merhei 7.262 100 479 După 1960 % Suprafaţă (ha) 45 9.5).4. din deceniul al şaptelea.4. a rezultat un număr de 668 de lacuri însumând 31.0 G.262 ha (9.5 3.464 36 12. când s-a pus problema exploatării stufului prin incinte amenajate. Ulterior. în perioada 1960-1970 cea mai eficientă reţea hidrografică interioară sub aspectul circulaţiei apelor şi transportului naval.) (Tabelul 2.5 Iacubova 6. În urma acţiunii de desecare a lacurilor din cele mai mari amenajări agricole din Delta Dunării.82% din suprafaţa deltei) (Tabelul 2.742 km. multe lacuri şi chiar complexe lacustre au fost desecate (amenajările agricole Pardina.666 % 37 50 13 100 26 .0 Păpădia Veche Bratuşca 12.5 Tărâţa Lungime (km) 8.8 0.3 Păpădia Babinţi 2. Turcească 8.802 19 3.3 Împuţita 7. În ceea ce priveşte lungimea canalelor. Lacurile constituie o categorie morfohidrografică importantă în ansamblul Deltei Dunării.3 Japşa Vătafului 6. au mai rămas în funcţiune gârle în lungime totală de 285 km.400 100 25.5 Rusu Erenciuc 3. Dintre gârlele naturale.8 Lopatna 12. colmatate. Uscată 6.6). Tabelul 2.4 Potcoava-Litcov Crasnicol 2. invadate cu vegetaţie.5 Roşuleţ Dunavăţul Vechi 3.0 Perivolovca Buţov 18. în principal.084 48 214 Caraorman 178 27 12.28% din suprafaţa Deltei Dunării).5 G. Sireasa şi Pardina.4. numărul total al acestora a scăzut la 479 (lacuri mai mari de 1 ha) iar suprafaţa totală a ajuns la 25.4. Veche 13.5 Reţeaua actuală de canale datează.0 18.8 Poliacova Carainache 7. chiar dacă prin lucrările de amenajare a numeroase incinte.

Sinoie. 2. de acumulare. Agighiol. a celor aduse de Dunăre. Şelful intern se desfăşoară de la ţărmul marin şi până la izobata de aproximativ 40-50 m şi este zona pe care se întinde limita Rezervaţiei (izobata 20 m). Pe baza datelor obţinute prin analiza 27 . de tip limanic (Babadag. B Driga. toate transformate în amenajări piscicole) şi lacuri cuprinse între grinduri (Leahova-Coşna-Periteaşca.5 şi 1 m altitudine. pe care se suprapun forme de relief rezultate din depunerea ulterioară a sedimentelor fluviatile. în sud şi are apectul unei câmpii submerse cu foarte puţine neregularităţi morfologice. Lacurile ocupă circa 85 din complex (86.370 ha. platforma continentală (şelful. pe şelful intern predomină fracţiunea nisipoasă care trece treptat spre şelful de tranziţie în favoarea siltului (N. Suprafaţa acoperită cu vegetaţie acvatică este apreciată la circa 143. Zmeica. 560 ha).Şelariu. numit şi margine continentală) se poate împărţi. 41.150 ha. Panin. 1999). sedimentare şi chiar biologice.5. şi.2 Fenomene de eroziune/depunere şi alte procese Sectorul marin costier aferent teritoriului Rezervaţiei. Goloviţa. morfologice. în special. Nuntaşi. şelful median şi şelful extern (O. 2. 3. în suprafaţă totală de circa 103. 180 ha şi Topraichioi. 5460 ha.300 ha) şi sunt de tip lagunar (Razim. O bună parte din aceste terenuri au fost desecate prin acţiunea de îndiguire şi realizarea amenajărilor agricole şi silvice. respectiv valurile şi curenţi marini care prelucrează şi transportă matreialul aluvionar. Şelful median se desfăşoară între izobatele de 40.000 ha este format în principal din lacuri. dar este supusă regimului hidrologic dirijat. grinduri maritime şi câteva formaţiuni de relief mai înalte ce reprezintă martori de eroziune. se întinde pe o lungime de 166 km. Valoarea pantei creşte de la nord (1°) spre sud (2°) considerată pe profilele orientate de la vest spre est de la ţărm spre taluzul continental. 1. Gâştescu. 50 şi 70 m. 1. unde procesele actuale de modelare sunt resimţite cu mai multă intensitate prin înaintări şi retrageri care au consecinţe directe asupra teritoriului Rezervaţiei şi respectiv asupra ecosistemelor din imediata apropiere. 17. Acest spaţiu submers reprezintă domeniul de acţiune a factorilor modelatori. 490 ha._________________________________________________________________________________ Terenurile mlăştinoase sunt terenurile situate între -0. de la gura braţului Chilia.500 ha. 1971. în funcţie de nivelul Dunării şi de vegetaţia palustră. Uniformitatea reliefului platformei continentale se datoreşte atât modelării reduse în faza pleistocenă. această categorie morfohidrografică a rămas.500 ha (43% din suprafaţa deltei). cât şi sedimentării intense datorată aluviunilor deversate de râurile din nord-vestul Mării Negre şi. în sectorul românesc. cu prelungirile Tăuc. într-o măsură mai mică materialului rezultat din abraziunea zonei de coastă. În amenajările piscicole.070 ha). Platforma continentală (şelful) are o lăţime ce scade de la nord (170 km) la sud (130 km). în suprafaţă totală de 140. Sub aspect sedimentologic şi textural. ocupă zonele din jurul lacurilor şi complexelor lacustre din ariile depresionare. Sunt acoperite de apă. 200 m). iar şelful extern se desfăşoară între izobatele 70 m şi 130 m (după alţi autori. 50 ha.870 ha.492 ha. 11. Zona maritimă costieră. în nord şi până la Capul Midia. P.050 ha şi Istria. Complexul lacustru Razim-Sinoie. în trei compartimente: şelful intern. 2002). Zona se caracterizează printr-o câmpie de abraziune şi acumulare rezultată în urma variaţiilor nivelului marin din perioada cuaternară. Luând în considerare criterii morfometrice.550 ha sau cele de pe grindul Chituc. este un sector jos. Edighiolurile.

Cauza directă se referă la implementarea digurilor cu direcţie perpendiculară pe ţărm (Sulina. s-au delimitat şi estimat cantitativ. Acest fenomen de ridicare a nivelului marin se manifestă la ţărm printr-o minitransgresiune. subsoluri 2.8 m/an. 2004). Cauza indirectă se referă la reducerea volumului de aluviuni transportate pe Dunăre în Marea Neagră. Reducerea volumului de aluviuni contribuie la scăderea sursei de aprovizionare a cordoanelor litorale şi respectiv a plajelor marine favorizând procesele de abraziune şi retragerea ţărmului. care în bazinul Mării Negre se manifestă diferenţiat de la u ţărm la altul. E.308 kg/s între 1971-1980 şi la 697 kg/s între 1981-1990.5 m/an (pierdere de circa 150 ha) şi a lacului Sinoie (grindul Periboina) pe circa 10 km cu o rată anuală de 10-12 m/an (pierdere de circa 350 ha). pe baza datelor de la maregraful Constanţa. 1977). Ţărmul supus procesului de retragere este de 60 km.8 ha. Driga. 2004. ridicarea nivelului se apreciază la 0.20 cm/an la care se adaugă coborârea lentă a uscatului dobrogean de 2 cm/an. la 900 ha. la 1.. la 1. în primul rând în faţa gurilor de vărsare ale celor trei braţe (în delta secundară a Chiliei cu rata medie de 68 m.6 Soluri. B.Diferenţa de 56 km se găseşte într-un echilibru relativ (înaintări şi retrageri într-un ciclu de 5-10 ani) (P. principalele tipuri de sol şi folosinţe sunt: 28 .5 km cu o rată anuală de 17.6. deci abraziune marină (P. Gheorghe cu o rată anuală de 20 m/an). Munteanu şi colab. Gâştescu. iar cel supus procesului de înaintare este de 50 km. la 58. a lucrărilor de protecţie a terenurilor împotriva eroziunii solului. 2002. În deceniul 1931-1940 debitul de aluviuni a fost de 2. Sectoarele de ţărm supuse intens procesului de retragere sunt în dreptul lacurilor Roşu şi Roşuleţ (între grindul Cazacului şi Gârla Împuţita) pe circa 9. sectoarele de ţărm unde au loc înaintări (acumulări) şi retrageri (abraziune). Sectoarele de înaintare a ţărmului sunt. ca urmare a construirii lacurilor de acumulare pe afluenţi şi artera principală.8-4 cm/an.7 milioane tone pentru perioada 1961-1980 şi la numai 22 milioane tone pentru deceniul 1981-1990. reprezentând o rată anuală de 42. Suprafaţa considerată pierdută din spaţiul Rezervaţiei a fost apreciată pentru perioada 1962-1983. Midia) care modifică schema curenţilor marini. C. la sud de braţul Sulina pe 10 km cu o rată anuală maximă la borna hidrografică 60 cu 16. Această scădere a atras şi modificarea valorii multianuale de la 67.. în delta secundară laterală a braţului Sf. Vespremeanu şi colab. Cauzele de natură climatică şi tectonică se înscriu într-un cadru mai larg de evoluţie a nivelului Oceanului Planetar.5 ha. Gâştescu. Cauzele de natură antropică se reflectă direct şi indirect. iar acest debit a scăzut foarte mult în deceniile de după 1960. şi deci a proceselor de abraziune şi de acumulare.420 kg/s. 2. Bondar şi colab.5 milioane tone/an pentru parioada 1921-1960.377 între 1961-1970.1 Principalele tipuri de soluri Conform lucrării „Harta solurilor din rezervaţia Biosferei Delta Dunării elaborată de I. în funcţie decondiţiile locale. Cauzele care contribuie la evoluţia ţărmului marin sunt: climatică. revenind o rată anuală de 9.18-0. rezultând o amplitudine cumulată de natură eustatică şi epirogenetică de 3. tectonică şi antropică._________________________________________________________________________________ documentelor cartografice şi a măsurătorilor făcute la bornele hidrografice (începând din anul 1962). 1999. Pentru ţărmul marin românesc. în 1996. Suprafaţa adăugată aceluiaşi spaţiu (fără delta secundară a braţului Chilia care aparţine Ucrainei) a fost de 200 ha. 1986..

Sunt folosite în special pentru păşuni şi plantaţii de plop. O problemă specială a solonceacurilor nisipoase.000ha de zone cu soluri aluviale sunt îndiguite şi cultivate. care în mod regulat primesc aluviuni proaspete. Solonceacurile suportă un covor vegetal sărac. În ecosistemele naturale.CO2) şi emisii de H2S. însă. Dacă nu sunt drenate şi cultivate. din cauza climei uscate fără irigaţii. Orzul. apa freatică coboară la adâncimi de 2-3m)._________________________________________________________________________________ Solurile aluviale sunt soluri foarte tinere caracteristice în principal grindurilor din partea fluvială (vestică) a deltei. cartofi. Sunt dezvoltate pe depozite aluviale. dar câteva dintre ele s-au format şi pe depozite de loess (Câmpia Chiliei). secară. Psamosolurile şi nisipurile. cel puţin în partea superioară a profilului de sol (după inundări. cu stufărişuri. dar. predominant. care constă din pajişti halofile de calitate foarte scăzută pentru vite. dar cu efect asupra apei din lacuri. Biofuncţiile limnosolurilor în cadrul ecosistemelor acvatice sunt similare solurilor din cadrul ecosistemelor terestre.5mrMN. În condiţiile unui management adecvat aceste soluri sunt productive pentru o gamă largă de tipuri de culturi pentru teren uscat. Salix fragilis şi pajişti cu Agrostis stolonifera şi Carex sp. Gleisolurile. stocarea şi înmagazinarea metalelor grele aduse de apele fluviului. Aceste sedimente sunt în marea lor majoritate alcătuite din suspensii minerale aduse de apele Dunării şi cele provenite în urma proceselor chimice şi biologice care au loc la nivelul masei de apă şi sedimentelor. Pentru agricultură (exceptând păşunatul extensiv) este imposibil a fi folosite fără un drenaj artificial şi spălarea sărurilor. având rol de: mediu de creştere şi suport pentru vegetaţia acvatică. Nivelul general de fertilitate al psamosolurilor este foarte scăzut. 29 . Aceste grinduri sunt suficient de înalte (2-5mrMN) pentru a fi moderat drenate şi aerate. filtru. Psamosolurile sunt definite prin textura lor nisipoasă şi de un profil de sol slab dezvoltat. sunt cultivate cu porumb. care au limita superioară a orizontului salic în primii 20cm de la suprafaţa solului. Aproximativ 35. Prin natura lor. sunt cele mai potrivite culturi. producţiile sunt mici şi foarte mici. păpurişuri şi rogozuri. acestea au o biodiversitate scăzută. sunt asociate cu grindurile şi dunele de nisip din delta maritimă şi din Complexul lagunar Razim-Sinoie. sau pajişti mezofile şi sălcete pe grindurile umede. Pe grindurile fluviale acestea se găsesc sub păduri de Salix alba. gleisolurile sunt acoperite. Limnosolurile.0 şi 0. reprezintă principalul component al învelişului de sol caracteristic formelor de relief cuprinse între 0. Solonceacurile includ toate tipurile de sol. habitat pentru fauna bentonică. ajutând la protejarea apelor lacurilor şi a celor freatice împotriva poluării chimice. este faptul că prezintă un risc ridicat de eroziune eoliană. Numai pe porţiuni de teren foarte mici. prin producerea carbonului organic volatil (CH4 . solurile aluviale au un procent relativ redus de acoperire cu vegetaţie. care au fost odată drenate. Aceste soluri. includ depozitele lacustre/lagunare de pe fundul lacurilor. în curţile caselor şi pe lângă sate. sunt foarte potrivite pentru pădurile de plop. lucerna şi floarea soarelui şi în mai mică măsură grâul de toamnă. aceasta constând în principal din pajişti mezo-xerofile pe grindurile înalte. orz.

Cea mai mare parte a solurilor bălane este folosită ca teren arabil de către locuitorii comunei Chilia Veche. Histosolurile constituie principala componentă nivelului pedologic al Rezervaţiei. cu limita superioară în primii 25cm de la suprafaţa solului.143 ha 30 ._________________________________________________________________________________ Solurile bălane. total: 61. Modul de utilizare. Conform SRCS. pentru deschiderea unor căi navigabile (ex. Terenurile cuprinse în limitele teritoriale ale Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării . în partea de sud a zonei Chilia. toate acestea ca urmare a vecinătăţii crescătoriilor de peşte ce au înrăutăţit drenajul natural al zonei. În stare naturală. histosolurile sunt suport de bază pentru ecosistemele umede: stufărişuri. sunt soluri puţin răspândite. prin definiţie.6. Din punct de vedere ecologic există pericolul creşterii salinităţii solului datorită creşterii nivelului apei freatice. Cu toate că solurile bălane sunt bune din punct de vedere fizic. Dar principala cauză a obţinerii de recolte scăzute este lipsa umidităţii din sol. construcţii.567 ha Ape marine: 140. Cele de la Stipoc au fost incluse în fermele piscicole. Sunt în principal reprezentate de grămezi de pământ sau alte materiale rezultate din săparea de canale. în amenajări silvice îndiguite: 6. Cernoziomurile.circa 500 ha . stepelor cu climat continental uscat. unde se sfârşeşte câmpia de loess a Chiliei. ele au un nivel de fertilitate moderat din cauza conţinutului relativ redus de materie organică.796 ha din care. Antroposolurile şi non-solurile sunt rezultatul diferitelor activităţi umane. total: 22. irigarea este întotdeauna necesară pentru obţinerea unor recolte satisfăcătoare de pe terenurile arabile.453 ha din care. pentru desecare în incintele agricole. sunt caracteristice.1 Principalele tipuri de folosinţă a terenurilor din Rezervaţie Ape. Caraorman şi Mila 23) şi canalelor pentru îmbunătăţirea circulaţiei apei în părţile mai izolate ale deltei. drumuri 3. submersă.au folosinţe diverse (Căsuţa 2. N şi P.563 ha Curţi.sunt folosite de locuitori pentru cultura legumelor. De aceea.1) Căsuţa 2. uneori amestecate cu materii organice. solurile clasificate cu acest nume conţin un orizont organic de peste 50cm grosime. sunt singurele soluri zonale din Delta Dunării. Cele alcalizate sunt folosite ca păşuni. în amenajări îndiguite: 39. doar o mică parte este folosit la fermele piscicole.6.553 ha din care.492 ha Folosinţă agricolă.Fondul funciar . total: 344. Teritoriul ocupat de cernoziomuri este folosit în principal la păşunat. vegetaţia acvatică. pepeni şi alte culturi de subzistenţă.442 ha Neproductiv: 7.974 ha Folosinţă forestieră. Antroposolurile sunt constituite în principal din depozite aluviale. diguri. stuf. în amenajări piscicole: 36. Suprafeţe mici . Suprafeţe mai mari ce sau înierbat natural sunt folosite ca păşune. Suprafeţe mari sunt utilizate pentru agricultură în incinte amenajate.

SRTS 2003 7 Histosoluri 110600 27.sistem de clasificare nou 10400 2.sistem 900 0. datorită structurii încrucişate de tip con de dejecţie. au cea mai mare extindere în depozitele deltaice fiind cantonate în complexul psefitic din bază. Acviferele de adâncime. 2.sistem de clasificare nou 70200 17.geografice şi pedologice mai favorabile. se găsesc de regulă în delta fluviatilă.8 4 Psamosoluri şi nisipuri 63500 15. se mai adaugă lucrările efectuate privind îndiguirea şi desecarea unor importante suprafeţe destinate amenajărilor agricole. în special cele amenajate._________________________________________________________________________________ Suprafeţele de teren care se valorifică economic. Ha Suprafaţă 1 Soluri aluviale 53900 13.6 SRTS 2003 *) I. stabilind limite de la foarte redusă la ridicată (Tabelul nr. acvifere freatice) depinde de tectonica şi litologia şi litologia.0 Cernisoluri (Kastanoziomuri) .6. iar tipul hidrochimic fiind. Prin forajele la adâncimi de peste 200 m. Tabel nr. silvice şi piscicole. constituit din pietrişuri şi complexul psamitic inferior şi mediu cu nisipuri care au o bună permeabilitate. Diferenţierea între acviferele de adâncime şi cele freatice este destul de greu de făcut pentru depozitele deltaice (cuaternare).SRTS 2003 3 Gleisoluri 88400 21.1 Ape subterane Distribuţia apelor subterane (acvifere de adîncime. Crişan şi Sfântu Gheorghe în formaţiuni portlandiene (Jurasic superior). zonă cu condiţii fizico .2 de clasificare nou . de litologia acesteia în depozitele deltaice. de condiţiile climatice şi de regimul hidrologic al Dunării.„Harta solurilor din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării 5 6 Valoare ecologică de la la Redusă ridicată Redusă ridicată Redusă ridicată foarte medie redusă foarte redusă Medie Redusă ridicată Scăzută 2. îndeosebi pentru acviferele freatice. de configuraţia morfohidrografică de suprafaţă.2 8 Antrosoluri .7 Hidrologie 2.5-15 m în partea vestică şi între 2040 m în cea estică. Munteanu . La aceste condiţii. Tip de sol Suprafaţa % din total crt. s-au evidenţiat ape cu mineralizări care variază de la 18-20g/l până la 50-55 g/l.7. iar nivelul piezometric la adâncime. Periprava. între 0.6 Solonceacuri 8100 2.3 2 Limnosoluri . clorurat-sodic sau clorurat-calcic-magnezian. Capacitatea de suport ecologic al solurilor din Delta Dunării este cuprinsă în limite foarte largi. fiind alimentate din apele Dunării în zona de contact cu unitatea structurală – Depresiunea Predobrogeană. făcute la Chilia Veche. structurilor de fundament. studiile elaborate în zonă.1).3 . fiind sub presiune.1 Valoarea ecologică a terenurilor din Rezervaţie *) Nr. Grosimea acestor acvifere este de 15-20 m în partea centrală a Deltei Dunării.6. 2. 31 .1996 . de regulă.

Gheorghe). în special) se remarcă o circulaţie a apelor freatice mai mare datorită depozitelor nisipoase dar şi posibilitatea sărăturării prin evapotranspira este mai mare. mineralizarea totală variază între 5-15 g/l.515 m³/s. ca zonă terminală a fluviului Dunărea. în ceea ce priveşte adâncimea. Sulina. În grindurile fluviatile care mărginesc braţele Dunării. cât şi Câmpul Chiliei şi Grindul Stipoc. Una din condiţiile vitale ale zonei umede. parţial._________________________________________________________________________________ Acviferele freatice. 6. fapt ce determină mineralizări ridicate. este sistemul circulaţiei apei (B.0m în depresiunile dintre dune şi ajunge la 4 m în dune. 60. Adâncimea apelor freatice este între 0. În grindurile marine (Letea şi Caraorman. sunt în strânsă legătură cu morfologia Deltei Dunării. ambele având în structura litologică depozite loessoide. În amenajările agricole nivelul piezometric a coborât la peste 3 m adâncime. primeşte şi tranzitează anual. Braţul Chilia (120 km de la Ceatalul Chiliei) este cel mai important braţ al Dunării sub aspectul scurgerii. circa 202 km³ de apă. 95% sunt tranzitate pe cele trei braţe (Chilia. circa 48 milioane t/an de aluviuni. nu atât datorită braţului Sf. 74 milioane t/an de săruri şi 2. Pe Câmpul Chiliei nivelul piezometric se găseşte între 2-3 m. influenţa Dunării se remarcă de la nivelul de peste 5-6 hidrograde şi pe o lăţime maximă de 500 m.576 x 1012 Kcal (corespunzător unei temperaturi medii anuale de 12. 63% în 1960. cu varietatea de ecosisteme şi biodiversitate reprezentativă. regimul de scurgere Delta Dunării. Atât grindurile marine Letea şi Caraorman.4% în 1990. Dunărea şi braţele sale reprezintă arterele majore prin care fluviul asigură spaţiului deltaic debitul lichid şi solid. permite ca apele freatice să nu fie mineralizate. 2. 59. Sf. Dunărea transportă anual la vârful Deltei (Ceatalul Chiliei).7) cât mai ales creşterii rolului braţului Sulina (lung de 63. 2004). care îi conferă statutul de zonă umedă. a crescut de la 28% la 42. După anul 1910 când transporta 72% din debitul fluviului la Ceatalul Chiliei. Gradul de mneralizare este diferit fiind sub 1g/l în aşa numitele „ape suspendate” care sunt alimentate numai din precipitaţii şi ajung la un ecart de variaţie foarte mare. un volum important de apă. iar tipul hidrochimic este frecvent bicarbonatat şi sulfatatsodic.7 km la care se adaugă circa 8 km de prelungire în mare prin diguri laterale) de la 732 . în timp ce în amenajările silvice acest nivel a scăzut la peste 5 m în zonele centrale. Din valorile estimate de materie şi energie. În aceeaşi perioadă ponderea braţului Tulcea (având 17 km între Ceatalul Chiliei şi Ceatalul Sf. Îndiguirile şi desecările în incintele agricole şi silvice au dus la izolarea acestora de procesul natural de inundaţie şi la o oarecare independenţă a evoluţiei acviferelor freatice. braţul Chilia înregistrează o tendinţă de scădere a debitului (63. Până în anul 1890 s-a caracterizat printr-o tendinţă de creştere a debitului. şi cu regimul hidrologic al Dunării. acviferele au o mai mare independenţă dar reducându-se gradul de potabilitate. în complexele lacustre şi ariile mlăştinoase din interiorul deltei. între 360 g/l la apele din orizonturile de adâncime mai mare. prin arterele hidrografice şi complexele lacustre. ca de altfel şi în spaţiul central a Grindului Stipoc.8% în 1970. având un grad acceptabil de potabilitate. Gheorghe) şi numai 5% sunt preluate prin gârle şi canale.2 Ape de suprafaţă.5-1.8% în 1950. respectiv.6°C) (valori pentru perioada 1921-2000). Această relaţie strânsă. Pe măsura distanţării de braţele principale. Gheorghe care a suferit o acţiune de scurtare a traseului iniţial de 109 km lungime la 70 km în prezent (cel mai mare coeficient de meandrare: 1.1% în 1980 şi 58% în 1990. stocate. sub aspectul variaţiei nivelului. reprezintă arii de absorbţie a apelor din zonelor limitrofe şi de evaporare. Driga.7.

Bondar.538 19212000 Q(mc/s) % 6515 100 3901 59.8 62. pierderile sunt de circa 10%. ca urmare a rectificării şi dragării lui continiu pentru menţinerea posibilităţilor de navigaţie.4 .4 19.319 .7.8 90.7 1400 21. ca urmare a realizării unor canale mari (Canalul Mila 35.5 Dunăre._________________________________________________________________________________ 8% la sfârşitul secolului trecut la circa 20% în prezent. circa 350 mc/s au fost vehiculate prin reţeaua de gârle şi canale şi 270 mc/s au fost revărsate peste maluri. Crişan-Caraorman). 1970) o parte din acestea se pierd prin procesele de evaporaţie şi evapotranspiraţie. lacul Razim şi ţărmul marin (C. urmată cu 170 mc/s în spaţiul dintre Sulina şi Sf. încât la ieşire către Marea Neagră.7.3 1253 20.4 5702 91. Tabelul 2.9 1154 17. Tulcea şi Sulina.4 16.8 59.8 . Se apreciază că în perioada 1980-1989 braţele Dunării cedau în interiorul deltei un debit estimat de circa 620 mc/s. vărsare 5986 6215 6657 6534 5589 95.1 1583 25. 2004 – 2006 33 .1 Braţul Sulina 906 1060 1181 1289 1235 11.9 Braţul Sf. 2004) Perioada Cursul de apă 192119511961197119811950 1960 1970 1980 1990 Q(mc/s) Q(mc/s) Q(mc/s) Q(mc/s) Q(mc/s) % % % % % Dunăre.8 21.261 .9 60. sau prin revărsare peste malurinîn perioada apelor mari de primăvară.402 În anul 2006 regimul hidrologic al Dunării s-a caracterizat prin nivele ridicate comparativ cu nivelul cotelor înregistrate în anii 2004 şi 2005 (Figura 2.0 95.4.5 6113 93.309 . Din acest debit. intrare 6295 6476 6976 6892 6209 100 100 100 100 100 Braţul Chilia 4018 4074 4244 4076 3606 63. Bondar.4 94.1 96. 1993). Gheorghe 1236 1293 1382 1510 1399 19.9 22. care variază în funcţie de regimul hidrologic anual (2 luni în 1921 – an cu ape mici şi 10-11 luni în anii cu ape mari – 1940. Din debitul de apă al Dunării la Ceatalul Chiliei o mică parte pătrunde prin reţeaua de gârle şi canale în complexele lacustre.1 58. Având în vedere perioada de stagnare a volumelor de apă pătrunse în interiorul deltei. Gheorghe. 1942.358 . Cea mai mare parte. de circa 350 mc/s se acumulează în spaţiul dintre braţele Chilia.6 Debitele lichide ale Dunării la intrarea şi ieşirea din deltă şi pe braţele principale (mc/s) (după C. Gheorghe.1 Evoluţia cotelor fluviului Dunărea pe teritoriul Rezervaţiei.2 16.620 vărsare 19912000 Q(mc/s) % 6240 100 3390 54.9 18.0 Diferenţă intrare.0 20 19. şi 100 mc/s în spaţiul dintre braţul Sf. Figura 2.1).

aşa cum se poate vedea din înregistrările lunare de la staţia Tulcea (Figura 2. de la prima bifurcaţie către ţărmul mării şi de la braţele principale spre interior. acest angrenaj abiotic este considerat ca un sistem.8. O importanţă deosebită o reprezintă desemnarea ca sit de importanţă comunitară. care adăposteşte 29 tipuri de habitate în bioregiunea stepică şi 3 tipuri de habitate în bioregiunea pontică.I sm ai l C t.G he G or go va er ip ra va C ar ao rm an du Is ac ce a ar di na ul in a C r is an Le te a Tu lc G rin ila C hi S M P P S f. a ecosistemelor. în cadrul reţelei ecologice europene Natura 2000. un nivel supraecosistemic de organizare a materiei.7. Ecosisteme (habitate. lacurilor.G he 23 lia V 2004 2005 2006 Deşi în anul 2006 s-au înregistrat cote care au depăşit cotele din 1970.7.S f. anul celor mai mari inundaţii din secolul trecut. vegetaţie şi procese ecologice) Diferenţierea spaţiului deltaic. gârlelor şi terenurilor amfibii şi respectiv.2 Evoluţia cotelor fluviului Dunărea la staţia Tulcea (cote în cm) Evoluţia cotelor apelor fluviului Dunărea. Deoarece ecosistemele din deltă sunt în strânsă interacţiune şi toate determinate de fluviul Dunărea şi de energia primită de la soare. 34 se pt em de ce m m br ie ai ._________________________________________________________________________________ Evoluţia cotelor fluviului Dunărea pe teritoriul RBDD în anul 2006 comparativ cu anii 2004 si 2005 cote 400 350 300 250 200 150 100 50 0 ea C t. totuşi se constată că în anul 2005 cotele medii înregistrate au fost mai ridicate decât în 2006. care a dus la formarea grindurilor.2). Figura 2. la staţia hidrologică Tulcea 45 0 0 50 10 0 15 0 20 0 25 0 30 0 2004 2005 2006 35 0 40 0 fe br ua rie ia nu ar ie ar t ie iu lie oc to m br ie no ie m br ie ap ril ie iu ni e au gu st m br ie Caracterizare biologică şi ecologică 2. este rezultatul evoluţiei în timp.

1. Fraxinus. impactul activităţilor antropice în decursul timpului.8. Tipuri de habitate specifice bioregiunii pontice Codul Denumirea habitatului Natura 2000 1110 Bancuri de nisip acoperite permanent cu strat mic de apă de mare 1140 Nisipuri şi zone mlăştinoase neacoperite de apă de mare la reflux 1160 Melele şi golfuri Având în vedere configuraţia morfohidrografică. în Rezervaţie._________________________________________________________________________________ Tabelul 2. au fost identificate două categorii de ecosisteme şi anume: ecosisteme naturale parţial modificate de om 35 . asociaţiile floristice şi faunistice.2.8. Tipuri de habitate specifice bioregiunii stepice Codul Denumirea habitatului Natura 2000 1110 Bancuri de nisip acoperite permanent cu strat mic de apă de mare Lagune costiere 1150 1210 Vegetaţie anuală de-a lungul liniei ţărmului 1310 Comunităţi de salicornia şi alte specii anuale care colonizează terenurile umede şi nisipoase 1410 Pajişti sărăturate de tip mediteranean Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice 1530 2110 Dune mobile embrionare (în formare) Dune fixate cu vegetaţie erbacee perenă (dune gri) 2130 Dune cu Hippophae rhamnoides 2160 2190 Depresiuni umede intradunare Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetaţie din Littorelletea 3130 uniflorae şi/sau Isoeto-Nanojuncetea Ape puternic oligo-mezotrofe cu vegetaţie bentonică de specii de Chara 3140 Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip Magnopotamion sau Hydrochariton 3150 3160 Lacuri distrofice şi iazuri 3260 Cursuri de apă din zonele de câmpie. cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachion Râuri cu maluri nămoloase cu Chenopodion rubi şi Bidention 3270 Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice 40CO Pajişti panonice şi vest pontice pe nisipuri 6260 Stepe ponto-sarmatice 62CO Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase. din lungul 91FO marilor râuri Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba 92AO 92DO Galerii ripariene şi tufărişuri (Nerio-Tomaricetea şi Securinegion tinctoriae) Tabelul 2. turboase sau argiloase 6410 Pajişti mediteraneene umede cu ierburi înalte din Molinio-Holoschoenion 6420 6430 Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor la cel montan şi alpin Pajişti aluvionale din Cnidion dubii 6440 Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis) 6510 Mlaştini calcaroase cu Cladium mariscus 7210 91AA Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos Păduri ripariene mixte cu Quercus robur. Ulmus laevis. până la cele montane.

Ecosisteme naturale parţial modificate de om A. b) Gârle şi canale cu circulaţie activă a apei Acest tip de ecosistem este reprezentat în principal prin braţe abandonate ale Dunării (Dunărea Veche). Dranov. Arhipenco . la care se mai adaugă braţele secundare ale Chiliei (Tătaru. Musura). păstruga (Acipenser stellatus). şalău (Lucioperca sandra). turbiditate descrescătoare dinspre braţe spre interior. Au fost descrise 23 de ecosisteme naturale parţial modificate de om distribuite pe toată suprafaţa Rezervaţiei.5 m/s la ape mici şi de 0. piscicole şi silvice sau aşezările umane (urbane şi rurale). sabiţă (Pelecus cultatrus). viză (Acipenser nudivendtris).) şi altele. planctonul este superior celui din apele braţelor Dunării. de la braţele Dunării până la plajele marine precum şi 7 ecosisteme antropice ce includ amenajările agricole. Corpuri de apă A1.6 – 1. . precum şi scrumbie de Dunăre (Alosa pontica). ape mici de vară-toamnă). Ape curgătoare a) Dunărea şi braţele sale Acest tip de ecosistem include cele 3 braţe principale (Chilia. pe măsură ce se reduce viteza şi creşte temperatura apei. Crişan-Caraorman. . etc. canale importante (Mila 35. după care capătă trăsăturile apelor semistagnante cu prezenţa unor forme lacustre. sturionii de apă dulce: cegă (Acipenser ruthenus). Dunavăţ. Cernovca. printr-o îmbogăţire în săruri ca urmare a intensificării procesului de evaporaţie. Eracle. Tulcea-Sulina şi Sfântu Gheorghe). Sub aspect cantitativ. se caracterizează prin curgerea apei cu viteze variabile şi cu sensuri reversibile de curgere în funcţie de sezon (ape mari de primăvară. Acest tablou ihtiologic se schimbă în funcţie de modificarea gradului de calitate a apei. Căzănel.Păpădia. Crânjeală. În ceea ce priveşte chimismul (mineralizarea) apelor acesta se modifică de asemenea treptat. Acestea reprezintă arterele hidrografice principale prin care se repartizează apele Dunării de la Ceatalul Chiliei. somn (Silurus glanis). Ihtiofauna domină acest ecosistem şi este reprezentată prin crap (Cyprinus carpio). morunaş (Vimba vimba carinata)._________________________________________________________________________________ şi ecosisteme antropice.turbiditatea dată de aluviunile în suspensie (circa 290 g/m3). Bogdaproste. Gârla de Mijloc şi Gârla Turcească.viteza de curgere (0.2 m/s la ape mari). Chalcalburnus chalcoides danubicus).3 – 0. Sireasa-Şontea.mineralizarea (circa 340 mg/l). . pentru dezvoltarea biocenozelor şi a populaţiilor caracteristice (fitoplancton. Planctonul are caracter fluvial în timpul apelor mari. 36 . ca artere importante de legătură între braţele principale şi complexele lacustre. iar la Sfântu Gheorghe. tipul hidrochimic (biocarbonatul calcic). sturioni marini în migraţie pentru reproducere: morun (Huso huso). Aceste canale.uniformitatea distribuţiei oxigenului dizolvat (10-11 mg /l). obleţi (Alburnus alburnus. Litcov. Babina. nisetru (Acipenser guldenstaedti). avat (Aspius rapax). zooplancton şi zoobentos): . O serie de parametri hidrologici dovedesc condiţiile bune pentru viaţă.

chiar şi în faza apelor mici de vară-toamnă. Tărâţa-Belciug. lacurile din aceste depresiuni comunică prin masa de vegetaţie şi pe sub plaur. care le diferenţiază de lacurile din luncile râurilor. BuhazZătoane). ştiuca (Esox lucius). Roşuleţ._________________________________________________________________________________ Dintre speciile de peşti. adâncimea este de 3-4 m în complexele lacustre din delta maritimă (Lacurile Roşu. Dovnica. Lejai. Palade. broscăriţa (Potamogeton crispus). şi vegetaţie submersă. moţul (Potamogeton perfoliatus). Puiu. LitcovÎmpuţita. Matiţa. ciuma apei (Elodea canadensis) ş. Sulimanca. Depresiunile morfologice sunt mult mai mari şi în cadrul lor se găsesc mai multe lacuri care se asociază în complexe. Bogdaproste. Furtuna. în afară de cele menţionate în braţele Dunării se dezvoltă şi specii răpitoare. cât şi complexelor lacustre (poate chiar mai mult către acestea din urmă). bibanul (Perca fluviatilis) etc. În afară de legătura directă prin gârle şi canale.a. A2 Ape stătătoare a) Lacuri cu un acvatoriu întins şi cu schimb de ape cu reţeaua hidrografică secundară În această categorie intră cele mai importante lacuri şi complexe lacustre din Delta Dunării. Isac.în timpul apelor mari de primăvară. brădişul (Myriophyllum). Uzlina. Gorgova. ci este dată de vegetaţia de stuf şi papură sau de plaur. Lumina. Căzănel. Aici se dezvoltă specii de vegetaţie plutitoare. Perivolovca. ele comportându-se ca ape stagnante cu un grad de îmbătrânire accentuat invadate de vegetaţie atât submersă cât şi emersă. Razim. d) Gârle şi canale în interiorul amenajărilor Această categorie de corpuri de apă constituie un tip de ecosistem care se caracterizează prin lipsa unei legături directe cu reţeaua hidrografică activă. Aceste canale au un rol de drenaj sau de alimentare în funcţie de regimul staţiilor de pompare şi de tipul amenajării (piscicol. unde se mai introduc şi se evacuează volume de apă anual. cu un volum mare de biomasă în descompunere. Gorgova. De regulă. aceste canale nu au o circulaţie a apei. agricol sau silvic). în sensul că limita lor. Isac. mărarul (Potamogeton pectinatus). Ihtiofauna păstrează trăsăturile comune atât canalelor şi gârlelor cu circulaţie activă a apelor. c) Gârle şi canale în ariile cu regim liber dar cu circulaţie redusă a apei Acest tip de ecosistem care se caracterizează prin atrofierea condiţiilor reofile şi accentuare a celor lentice. În amenajările piscicole. Crasnicol. Puiu) şi de 2-3 m în cea fluviatilă (Furtuna. Ivancea. este bine reprezentat în Delta Dunării prin gârle şi canale cu lungime mare (Stipoc-Ocolitor. cosorul (Ceratophyllum). 37 . Magearu. Matiţa). Roşu. Goloviţa. Trei Iezere. nu este morfologică. funcţia acestora fiind în majoritate reversibilă şi cu turbiditate scăzută ca urmare a distanţei mai mari faţă de braţele Dunării. cu o viteză de curgere a apei mult mai redusă. aceste canale sunt într-o stare mai bună sub aspectul capacităţii productivităţii biologice. Puiu-Erenciuc. Zmeica. Adâncimea acestor corpuri de apă este în strânsă legătură cu variaţia sezonieră a nivelelor de pe braţele principale: . Lacurile din Delta Dunării au o particularitate morfohidrografică. ciulinul de baltă (Trapa natans). Babina.

acest tip de ecosistem se diferenţiază de cel ale apelor curgătoare prin faptul că mineralizarea totală este ceva mai ridicată (300-500 mg/l). moţul. La contactul dintre masa de apă şi detritusul de pe fund (sedimentul lacului) se înregistrează deficite de oxigen. moluşte. cosacul (Abramis ballernus). plutitoare şi epifită constituită din viermi. sau în deficit. dinoflagelate. valoarea acesteia scade la 0. faună fitofilă care se hrăneşte cu vegetaţia submersă. macrofite). Datorită acestor condiţii variate oxigenul dizolvat poate fi în suprasaturaţie (de regulă vara). adâncimea se reduce cu 1m în delta maritimă şi 1. etc. Oxigenul dizolvat. carasul (Carassius auratus gibellio) etc. crisoficee) şi floră moale (vegetaţia submersă) precum cosorul. brădişul. Gradul de transparenţă este. a dus la denumirile de ape galbene. larve de insecte şi faună bentonică (de fund) care se hrăneşte cu substanţe organice acumulate în partea superficială a sedimentelor lacustre (detritus) şi din care mai reprezentativi sunt viermii. moluşte bivalve. somnul (Silurus glanis). roşioara (Scardinius erytrophtalmus). se scurg din complexele lacustre către reţeaua colectoare. cât şi din bazinele piscicole amenajate în deltă.în perioada apelor mici de vară-toamnă. bibanul (Perca fluviatilis). a procesului de eutrofizare. Sub aspect hidrochimic. Schimbarea transparenţei şi respectiv a culorii apei în funcţie de sensul scurgerii. euglenoficee. crustacee. atunci când apele curate. iar la suprafaţă unde se pune în evidenţă procesul de înflorire a apei. Creşterea se mai pune şi pe seama compuşilor clorului şi sulfatului datorită apelor reziduale deversate în Dunăre (mineralizarea pe fluviu a crescut de la 292 mg/l în 1946 la 400 mg/l în ultimii ani). roşioară. care se formează în condiţii normale abiotice în lacuri. linul (Tinca tinca). 38 . o saltea verde în care se dezvoltă specii de animale. Zoocenozele sunt reprezentate prin zooplancton care foloseşte ca sursă de hrană (energetică) algele de dimensiuni mici. Ihtiofauna este reprezentată prin specii care trăiesc în ecosistemul apelor curgătoare cum ar fi crapul (Cyprinus carpio). al intensităţii proceselor de descompunere a substanţei organice şi a gradului de agitaţie al masei de apă de către vânt. dar care reflectă culoarea vegetaţiei submerse de verde-brun.alge albastre. când pătrund apele cu turbiditate de 250-359 g/m3. cosac. oxigenul dizolvat este suprasaturat datorită intensităţii fotosintezei. paşa sau broscăriţa.3 . cloroficee alge verzi. Fitocenozele acestor ecosisteme sunt reprezentate în mod special prin fitoplancton (au fost identificate circa 300 specii de alge aparţinând grupelor de diatomee.5m. un alt parametru important al suportului abiotic variază în limite foarte mari atât în cursul anului cât şi de la un bazin lacustru la altul. ca urmare a procesului de oxidaţie (mineralizare). larvele insectelor de chironomide. Populaţiile de crap şi ştiucă sunt diminuate în favoarea celor de caras. reflectând nivelul activităţii producătorilor (fitoplancton.5-2m în cea fluviatilă. Şi în acest tip de ecosistem s-au produs multe schimbări de raporturi între specii ca urmare a creşterii peste limite normale a nutrienţilor. Reducerea transparenţei se mai datoreşte şi dezvoltării explozive a fitoplantonului. ca urmare a acumulării substanţelor nutritive de azot şi fosfor provenite atât din spălarea îngrăşămintelor chimice din bazinul Dunării. şalăul (Stizostedion Lucioperca). ştiuca (Esox lucius). pe acelaşi lac şi chiar pe aceeaşi verticală (staţie de măsurare). iar în cea a apelor de toamnă-iarnă creşte până la fundul lacurilor când suspensiile mai mult de natură organică (detritus ridicat de pe fund prin agitaţia apei) sunt nesemnificative (15-20 mg/l). cianoficee . în funcţie de faza regimului hidrologic de pe braţe deoarece în perioada inundaţiilor. atunci când există o pătrundere a apelor tulburi din braţe şi lacuri._________________________________________________________________________________ . şi de ape negre. plătica (Abramis brama).0. de asemenea.

etc. nu atât prin procedee aluvionare cât şi prin cantitatea de material organic depusă pe fund. Nebunu. între Podişul Dobrogean şi Grindul Saele. s-au produs mutaţii importante în structura faunistică. In ceea ce priveşte Complexul lacustru Razim Sinoie. Coşna. Prin aportul crescut de apă dulce din Dunăre şi închiderea legăturii cu Marea Neagră (Gura Portiţei). fapt ce a dus la modificarea radicală a structurilor biotice. Murighiol. A3 Ape stătătoare. Astfel. Goloviţa şi celelalte lacuri au acelaşi tablou ihtiofaunistic ca şi cel din lacurile deltei. Ledeanca._________________________________________________________________________________ babuşcă. Istria. Legătura restrânsă. Roşca. situate în partea sudică a Complexului lacustru Razim–Sinoie. a macrofitelor submerse şi uneori şi emerse care constituiau habitatul unui număr mare de organisme începând cu bacteriile epifite. care a dus la dezvoltarea unui zooplancton şi a ihtiofaunei corespunzătoare. alge epifite. mai întâi a lacului Istria cu Sinoie şi apoi a Lacului Nuntaşi cu Istria. în unele cazuri. Merheiul Mic. prin lucrările de izolare a complexului faţă de apele marine pe de o parte şi a compartimentul sudic (Sinoie. dar cu valoare economică mică. cu întregul cortegiu de consecinţe abiotice şi biotice. aceste lacuri au suferit modificări structurale sub aspectul ihtiofaunei. reducerea populaţiilor specifice acestor biocenoze şi a faunei bentonice. salmastre şi sărate a) Lacuri salmastre şi sărate În acest tip de ecosistem se includ lacurile Istria şi Nuntaşi (Tuzla). cea mai importantă modificare o constituie restrângerea până la dispariţie. printr-o gârlă. a dus cu timpul la 39 . a suferit modificări faunistice către mediul uşor dulcicol. condiţiile climatice semiaride care determină o evaporaţie mai ridicată asociate cu lipsa unui aport subteran şi superficial de apă dulce.. şi se caracterizează printr-un schimb redus de ape. Babadag. cu o capacitate mare de adaptare la noile condiţii ecologice. Dovnica. Porcu. c) Lacurile din interiorul amenajărilor piscicole În această categorie. Poleacova. Dranov. mai importante sunt lacurile Obretinul Mare. Leahova Mică. Nuntaşi-Tuzla). dintre Sinoie şi Goloviţa permiţându-se o scurgere de apă dulce din nord). a cantităţilor provenite din chimizarea agriculturii autohtone. din eleştee. Prin înteruperea schimbului natural de ape cu reţeaua hidrografică activă şi intrarea în regimul amenjării piscicole. Aceste lacuri au fost afectate şi mai mult de procesul de eutrofizare în ultimii 20 ani. numeroase nevertebrate şi terminând cu ihtiofauna. b) Lacurile cu un schimb redus de ape cu reţeaua hidrografică secundară În acest tip de ecosistem se includ lacurile Merheiul Mare. Pentru refacerea stării acestor ecosisteme se impune reducerea cantităţii de nutrienţi şi realizarea unui regim hidrologic eficient. faţă de cel nordic. fapt ce a dus la un grad avansat de împotmolire. deşi nu a suportat acelaţi ritm de îndulcire (totuşi închiderea. dar nu fermă a periboinelor a dus la limitarea schimbului de apă cu bazinul marin iar prin stăvilarul de la Canal V. Tătaru. Lacul Sinoie din compartimentul sudic. dispariţia macrofitelor. Răducu. Cantitatea mare de nutrienţi a favorizat dezvoltarea explozivă a fitoplantonului. lacurile Razim. Structura populaţiilor de peşti a fost afectată prin introducerea de specii alohtone sau exotice. Accelerarea procesului de eutrofizare se datoreşte aportului de nutrienţi (azot şi fosfor) din apele Dunării. pe de altă parte. Leahova Mare.

în tratamentul balneo-terapeutic. Procesul de eutrofizare. calm numai 3%). fapt ce se constituie în ecosisteme lacustro-marine cu importante structuri biocenotice alcătuite din biocenoze planctonice şi bentonice. cu aporturi de apă dulce. Cu deschiderea mare spre bazinul marin. formarea pelardului cu calităţi balneo-terapeutice. în faciesuri mâloase care mulează sau estompează relieful submers preexistent. Laguna Sinoie a evoluat de la mediul mezohalin către unul oligohalin ca urmare a transformării Lacurilor Razim – Goloviţa – Zmeica într-un bazin cu apă dulce pentru irigaţii şi tranzitarea unui important volum de apă spre mare. Stambulul Vechi._________________________________________________________________________________ acumularea de săruri. constituie cauzele reducerii biodiversităţii de la nivelul producătorilor primari la cel al consumatorilor (ihtiofaună). asociat cu cantităţile de poluanţi din apele costiere. respectiv spre mare. ihtiofaunistice de apă dulce şi marină. 40 . îndeosebi determinată de acţiunea eoliană (valuri de vânt 46%. Golful Musura situat la sud de delta secundară a Chiliei şi la nord de bara şi digul de prelungire în mare a canalului Sulina. Cel mai reprezentativ în acest sens este Lacul Nuntaşi. se întinde până la izobata de 20 m. în turbiditate. numeroase specii de peşti. A4 Lagune a) Lagune conectate la mare În acest tip de ecosistem sunt incluse două lacuri. cele două lacuri se deosebesc esenţial. Cele două golfuri. Zătonul Mare cu un acvatoriu mult mai mic şi cu o deschidere la mediul marin mai mare şi nedirijată. A5 Zone marine costiere a) Golfuri semiînchise Acest tip de ecosistem este întâlnit în golful (meleaua) Sfântu Gheorghe şi în Golful Musura. Vara. ecosistemul apelor marine costiere corespunde platformei continentale marine care în cazul limitelor Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Caracteristica morfologică a subsitemului este înclinarea lentă de la nord-vest spre sud-est. care se foloseşte destul de modest în prezent. combinate 28%. b) Ape marine costiere Exceptând Golful Musura şi Meleaua Sfântu Gheorghe care constituie ecosistemul de coastă marină semi-închisă. Sinoie şi Zătonul Mare. prin Periboina. şi aproape anihilată spre nord cu apele Braţului Sfântu Gheorghe. Musura şi Sfântu Gheorghe. hamsie Engraulis encrassicolis şi gingirică Clupeonella cultriventris migrează spre aceste golfuri. are o largă deschidere spre est dar primeşte o cantitate mare de apă dulce prin cea mai importantă ramură a Braţului Chilia. iar fitoplanctonul înregistrează valori mari. datorită cantităţilor mari de substanţe nutritive (fosfaţi şi azotaţi). constituie un mediu mult mai caracteristic al acestui tip de ecosistem costier. valuri de hulă 23%. Cea mai mare parte a apelor costiere este sub influenţa apelor deversate de Dunăre. zona costieră este supusă unei dinamici active a masei de apă. Zoobentosul ajunge la 200-300 kg/ha. care se reflectă în gradul de mineralizare (salmastru). prezenţa stratului de aluviuni fluviatile depuse de Dunăre. au adâncimi mici. respectiv transparenţă şi substanţele poluante care au determinat modificări esenţiale în asociaţiile floristice şi faunistice. Prin poziţia lor geografică şi gradul diferit de impact antropic. Golful Sfântu Gheoghe este format între insula Sacalin şi deltă cu o largă deschidere spre sud.

fiind ridicat doar la ape foarte mari. trăiesc foarte multe animale mici şi microscopice. blocând circulaţia bărcilor şi şalupelor. În solul plaurului care rezultă din transformarea resturilor organice. în cadrul vastelor depresiuni morfologice limitate. săgeata apei (Sagittaria sagittifolia). domină totuşi depresiunile Matiţa-Merhei-Trei Iezere-Bogdaproste. acest ecosistem palustru se extinde şi mai mult._________________________________________________________________________________ B. ştiucă. Cantitatea mare de hidrogen sulfurat rezultat din procesul de descompunere a substanţelor organice. constituind lacurile cele mai bune pentru reproducerea speciilor de peşti din ecosistemul lacustru. Aceste situaţii se întâlnesc frecvent în complexele lacustre Matiţa-Merhei-Trei Iezere. dar puţin adâncă (sub 1m.). Aceste suprafeţe sunt sub apă. În acelaşi timp. pe grindurile fluviale şi ostroave Acest ecosistem ocupă grindurile fluviatile din lungul braţelor principale şi la bifurcaţii. încărcat cu humus şi materii organice netransformate. Din suprafeţele insulelor de plaur se rup bucăţi mai mici care sunt purtate de vânt şi de curentul de apă în gura gârlelor şi canalelor. de reproducere şi creştere a puietului de crap. de stufărişuri. Scirpus radicans).Bogdaproste şi Roşu-PuiuLumina. chiar 0. întreţesuţi şi cu rizomii altor plante. plătică. Specia de vegetaţie dominantă este stuful (Phragmites australis). fie de grindurile fluviale. rogoz) Acest tip de ecosistem cu o mare desfăşurare în suprafaţă este în continuarea celor cu apă stagnantă (lacuri). papură. Prin ridicarea nivelului apei în perioada inundaţiilor. produce asfixierea peştilor. fie de acestea şi cele marine.5m) în perioada de vară-toamnă şi destul de adâncă (peste 1m) în perioada apelor mari de primăvară şi începutul verii. În acţiunea de amenajare a incintelor pentru agricultură şi piscicultură. busuiocul de baltă (Stachys palustris) etc. capătă aspectul unor câmpii aluviale cu înălţimi de până la 3 m. Typha angustifolia). Aceste terenuri reprezintă cele mai bune locuri de depunere a icrelor. b) Formaţiuni de plaur Plaurul este constituit din rizomi de stuf (Phragmites australis). puietul de peşte găseşte loc ferit faţă de răpitori. În arealul acestor terenuri mlăştinoase intră şi o parte din grindurile fluviale şi marine. plaurul este un bun loc de adăpost iarna pentru peşte. deoarece se întrerupe circulaţia apei şi îndepărtarea hidrogenului sulfurat. Apar şi aici situaţii critice.5. iar vara. deşi în interiorul lor spectrul floristic este foarte bogat. c) Păduri de salcie în amestec (zăvoaie). Roşu-Puiu-Lumina. plaurul se fixează pe substratul depresiunii. rogozul (Carex spp. Isac-Uzlina-Gorgova. acoperite cu vegetaţie higrofilă fixată (stuf. Alături de stuf cresc şi alte plante: papura (Typha angustifolia. Grindurile fluviale în prima jumătate a deltei constituiau înainte de intervenţia organizată 41 . etc. Pe măsură ce se încarcă cu un strat de sol şi resturi organice.3 – 0. Aceste suprafeţe care ocupau înainte de amenajarea unor incinte agricole şi silvice un procent foarte mare în deltă. unde prin extindere. plaurul constituie un impediment şi în acelaşi timp sursă nocivă. de cuibărire a multor specii de păsări. care a dat şi denumirea acestor terenuri. somn. Zone umede B1 Vegetaţie acvatică a) Arii depresionare inundate frecvent. temporar. în dauna ecosistemelor terestre (de grind şi câmp).. când apa de sub plaur nu este primenită suficient şi deci oxigenată. pipirigul (Scirpus lacustris.5m. cu grosimi de 0.1.

care toamna iese din apă şi stă pe dune. Toate aceste fitocenoze formează un hăţiş greu de pătruns. prin defrişare şi desecare. pallisae). pisica sălbatică (Felix silvestris) şi lupul (Canis lupus). care aici atinge limita nordică din Europa. o liană de origine mediteraneană. şarpele de apă (Natrix tesellata). Pădurile de pe cele două grinduri sunt reprezentative condiţiilor pedoclimatice şi se dezvoltă în depresiunile dintre dune sub formă de pâlcuri alungite numite pe grindul Letea. şopârla de nisip (Ereamis arguta deserti)etc. pădurile de sălcii au fost înlocuite cu plantaţii de plop canadian sau cu terenuri arabile prin îndiguire. d) Pajişti pe grindurile fluviale inundabile în asociaţie cu sălcii izolate sau în pâlcuri Acest tip de ecosistem este destul de greu de delimitat. pedunculiflora). acolo unde procesul de aluvionare a dus la individualizarea câmpiilor aluviale şi a grindurilor fluviatile cu extindere mare. în apropiere de satul Pătlăgeanca. Aceste păduri suntcompuse din stejar (Quercus robur. iedera (Hedera helix). tufe de mure. ca viţa sălbatică (Vittis silvestris). la bifurcaţia Dunării cu braţele Chilia şi Tulcea. a plopului alb. depresiuni cu nisipuri lutoase supuse fluctuaţiei nivelului freatic-determină o heterogenitate a ecosistemelor destul de greu de conturat pe hărţi la scări mici şi mijlocii. vulturul mic (Aquila pomarina). C2 Arbuşti şi vegetaţie ierboasă a) Tufărişuri şi vegetaţie ierboasă pe stânci calcaroase 42 . Toate acestea sunt invadate de plante agăţătoare. Spectrul floristico-faunistic al acestui tip de ecosistem este asemănător cu cel al pădurilor de sălcii. Păduri. de evapotranspiraţie ridicată. arbuşti şi vegetaţie erbacee C1 Păduri riverane temperate a) Păduri de stejar în amestec. În coroanele arborilor îsi fac cuiburi cele câteva exemplare de codalb (Haliaetus albicilla) şi bufniţa mare (Bubo bubo). C. Fauna acestor păduri este reprezentată de vipera de stepă (Vipera ursinii). la care se asociază cătina roşie. Q. îndeosebi vara. Variaţia biotopurilor – dune înalte mobile şi semimobile. pe malul drept al braţului Chilia şi între canalul Mila 35 şi grindul Stipoc. În acest sens se conturează un areal pe malul drept al Dunării între Isaccea şi Tulcea. Se întâlneşte în partea din amonte a deltei. iar în pasaj poposesc vulturul pescar (Pandion haliaetus). hameiul (Humulus lupulus). curpenul (Clematis vilalba) şi cea mai interesantă şi cu lungimi de 25m este (Periploca graeca). deoarece face trecerea uşoară de la pădurile de sălcii spre stufărişuri. ulm (Ulmus foliacea) etc. În timpul iernii vin în pădure mistreţi (Sus scrofa). Această complexitate este dată de constituţia litologică (nisipuri de origine organică şi minerală). domeniul pădurilor de sălcii. de modelarea eoliană (relief de dune). de jocul nivelului apelor freatice în relaţie cu regimul hidrologic al dunării. F. În mai mare parte. frasin (Fraxinus angustifolia. hasmacuri (Hasmacul Mare. Hasmacul Mic). pe grinduri marine înalte În această categorie includem cele 2 ecosisteme de pe grindurile Letea şi Caraorman care se caracterizează printr-un tablou floristic şi faunistic mult mai complex şi mai interesant în comparaţie cu cele de pe grindurile fluviale şi de pe câmpurile continentale (Chilia şi Stipoc). evident cu predominarea asociaţiilor ierboase._________________________________________________________________________________ a omului.

constituită din calcare mezozoice şi acoperită parţial de depozite loessoide. Vegetaţia insulei se succede de la maluri. unde stuful (Phragmites australis) se dezvoltă la malul sudic al lacului iar ulmul mărunt (Ulmus minor) pe faleza calcaroasă din partea nordică. prin configuraţia sa. pe suprafeţele mai înalte cvasiorizontale unde orizontul freatic este la 2-3 m adâncime şi ferite de inundaţiile obişnuite. în perioada apelor mari de primăvară. are în subasment depozite loessoide care apar chiar la zi în partea centrală. d) Pajişti pe grinduri marine joase cu vegetaţie arenicolă şi halofilă Acest tip de ecosistem s-a dezvoltat pe majoritatea grindurilor marine joase aparţinând complexelor de grinduri Letea. de origine balcanică. cu soluri de tipul solonceacurilor. fiind inundate în cea mai mare parte. c) Pajişti stepizate. fiind întâlnit în Insula Popina şi în zona Capul Doloşman. volbura (Convolvulus cantabrica) etc. Dintre aceşti martori de eroziune cel mai bine reprezentat este Insula Popina. Crasnicol-Frasin-Flămânda. Grădiştea şi Bisericuţa din perimetrul lacului Razim. Dintre speciile de plante menţionăm ulmul mărunt (Ulmus minor). b) Pajişti pe câmpurile predeltaice Acest tip de ecosistem se deosebeşte de cel al grindurilor fluviale şi de cel al grindurilor marine. Dintre specii faunistice sunt întâlnite raţa mare (Anas platythynchos). 43 . Câmpul Chiliei. Aici se întâlneşte şi miriapodul gigant (17 cm) (Scolopendra cingulata). puternic degradate pe martori de eroziune Acest ecosistem cu o extindere mică se întâlneşte pe insulele Popina. este în cea mai mare parte folosit pentru agricultură. Grindurile sunt acoperite. pescăruşul argintiu (Larus argentatus). cu o suprafaţă de 90 ha. indicând un proces de salinizare. pe lângă speciile menţionate anterior. unde se dezvoltă cătina (Tamarix ramosissima). etc. cel mai extins. rugina (Juncus gerardi). spre partea înaltă interioară. cu asociaţii ierboase. constituită din calcare mezozoice şi acoperită parţial de depozite loesoide. datorită cotelor înalte ale terenurilor. cimbrişorul (Thymus zygoides). Dintre aceşti martori de eroziune cel mai bine reprezentat este Insula Popina. cătina (Tamarix romosissima). în locurile mai umede şi în asociaţie cu Aeluropus litoralis pe locuri mai uscate. Caraorman. Lupilor-Chituc-Saele. Sărăturile. fluviatile uşor consolidate. constituţiei litologice (depozite loessoide) şi învelişului de sol. cu o suprafaţă de 90 ha. sărăcica (Sueda maritima). Puccinella distans. călifarul alb (Tadorna tadorna)._________________________________________________________________________________ Acest tip de ecosistem are o distribuţie foarte limitată în Rezervaţie. deasupra limitei inundaţiilor. care sunt frecvent inundate se întâlneşte asociaţia de Agrostis stolonifera cu Trifolium fragiferum dar şi specii halofile care se dezvoltă în special vara după retargere apelor. fiind în cea mai mare parte este acoperit de depozite nisipoase. Grindul Stipoc. ce se ridică deasupra nivelului lacului cu 48 m. festuca (Festuca callieri) de origine mediteraneană. gâsca de vară (Anser anser). călifarul roşu (Tadorna feruginea). alungit şi îngust. apare Aeluropus litoralis. Asociaţii floristice ce se dezvoltă pe acest tip de ecosistem sunt diferenţiate de caracteristicile terenurilor: pe suprafeţele uşor înclinate la margine. care indică soluri puternic salinizate situate pe depozite loessoide. de regulă. iar pe suprafeţele depresionare se întâlneşte brânca (Salicornia herbacea) în amestec cu sărăcica (Sueda maritima). în pajiştile unitare. cimbrişorul (Thymus zygoides). nalba mare (Althea rosea). cu înălţimi ce se situează până la maxim 2 m deasupra nivelului mării. care se ridică desupra nivelului lacului cu 48 m. Solul este nisipos înţelenit mediu.

etc. Zone cu vegetaţie puţină sau lipsite de vegetaţie D1. Ecosisteme antropice A. piciorongul (Himantopus himantopus). volbura de nisip (Convolvulus persicus). Speciile de plante întâlnite în zonă sunt : colilia (Stipa joannis. c) Plaje litorale puţin consolidate Integrate în cordoanele litorale. lupul de mare mic (Stercorarius parasiticus). S._________________________________________________________________________________ puternic humificat pe depozite nisipoase. garoafa de nisip (Dianthus polzmorphus). Fauna este reprezentată de numeroase specii de păsări. capillata). între Grindul Cazacului şi Împuţita şi în Golful Musura. care ajunsese în anul 44 .). sunt supuse procesului de deflaţie fapt ce determină ca vegetaţia să se prezinte insular.5m în funcţie de faza de regim hidrologic. ciocîntors (Recurvirostra avosetta). Plaja litorală se dezvoltă pe cea mai mare parte a litoralului. Dune a) Dune de nisip mobile şi semimobile acoperite parţial cu vegetaţie arenicolă Aria de extindere a acestui tip de ecosistem se reduce la cele două mari grinduri Letea şi Caraorman. În cea mai mare parte. Speciile de plante adaptate mediului nisipos sunt : păiuşul (Festuca arenicola). în care dunele înalte constituite din depozite marine nisipoase cu textură medie şi grosieră. acestea sunt porţiuni care sunt în cea mai mare parte lipsite de vegetaţie sau cu vegetaţie rară sub formă de pâlcuri. perişorul de nisip (Elymus sabulosus). În aceste zone se întâlneşte frecvent cătina albă (Hyppophaë rhamnoides). Lăţimea plajei litorale variază de la 5-10m până la 60-100m. Grindul Mocirla. perişorul (Elymus giganteus). tufe. între 3-10 m.5-1. fiind constituită din material nisipos de origine organică şi de scoici în diferite grade de măcinare. plaja litorală îngustă este spălată de valuri. Amenajări A1. Asociaţiile vegetale diferă sensibil de la un grind la altul în funcţie de distanţa faţă de ţărmul mării şi deci de influenţa apelor marine. funcţie de înălţimea dunelor şi grosimea depozitului nisipos. cu orizontul freatic la adâncimi de 0. exceptând zonele: Zătonul Mic. a continuat după anii 1960 prin îndiguirea şi desecarea unor mari suprafeţe de zone inundate sau inundabile. are o instabilitate mare. D. chirighiţe (Chlidonias sp. b) Cordoane litorale puţin consolidate acoperite cu vegetaţie halofilă. S. lupul de mare (Stercorarius pomarinus). între Gârla de Mijloc şi Gârla Turcească. Orizontul freatic se găseşte la adâncimi mari. început înainte de cel de-al doilea război mondial prin îndiguirea insulei Tătaru în 1939 (Ostrovul Tătaru). pătlagina (Plantago maritima) etc. guşa porumbelului (Silene pontica). pătlagina de nisip (Plantago arenaria). rogozul (Carex colchicum). pulcherrima. pescăruşul argintiu sudic (Larus argentatus cochinans). Zone agricole a) Amenajări agricole Acest tip de amenajare. arenicolă şi cătiniş Acest tip de ecosistem se deosebeşte sensibil de cel al grindurilor marine bine consolidate prin faptul că acesta este supus frecvent furtunilor marine şi deci. cârcelul (Ephedra distachya).

_________________________________________________________________________________ 1990 la o suprafaţă totală de circa 53.000 ha repartizate în mai multe amenajări. În această suprafaţă sunt incluse amenajările realizate în Delta Dunării propriu-zisă, Pardina (27000 ha), Sireasa (7550 ha), Ostrovul Tătaru (2600 ha), Murighiol - Dunavăţ (2540 ha), Popina I (640 ha), Sulina (500 ha), precum şi amenajările agricole realizate dealungul braţului Sf. Gheorghe, Tulcea-Nufăru (2350 ha), Nufăru- Victoria (310 ha), Beştepe – Mahmudia (560 ha). Din această suprafaţă, au mai rămas în exploatare doar circa 39000 ha datorită condiţiilor neadecvate pentru agricultură. Amenajările agricole, ca şi celelate amenajări din Rezervaţie (piscicole şi silvice), sunt ecosisteme caracterizate prin izolarea lor de regimul hidrologic natural, situaţie care adus la schimbarea totală a caracteristicilor iniţiale de zone umede şi la dispariţia ecosistemelor naturale existente anterior. În funcţie de nivelul de organizare, de întreţinere şi de amendare cu îngrăşăminte şi pesticide, aceste ecosisteme pot fi considerate ca areale scoase de sub acţiunea legităţilor de funcţionare a sistemului deltaic în ansamblu. Culturile agricole izolate cu extindere mică, reprezintă o categorie tipică de ecosistem agricol, format datorită folosirii unor suprafeţe cu lungimi mici (50-100 m, uneori mai mari) şi cu lăţimi de 20-30 m situate pe mici platforme neinundabile sau inundate rareori în scopul realizării unor culturi de porumb, legume, pepeni, uneori viţă de vie. b) Amenajări silvice Spre deosebire de amenajările agricole, cele silvice au fost realizate după anul 1960 prin îndiguirea, defrişarea vegetaţiei forestiere spontane şi plantarea unor specii de salcie şi plop euroamerican care ocupă 97% din totalul speciilor, după care urmează frasinul, plopul alb, negru, cenuşiu care ocupă doar 3%. Aceste amenajări silvice au fost făcute în scopuri economice şi ca atare nu s-a avut în vedere rolul lor ecologic, în sensul realizării unui spectru floristic diversificat care să asigure biotopuri pentru fauna deltaică. Suprafaţa totală amenajată pentru silvicultură este de circa 6.400 ha (Păpădia, 2000 ha, Rusca, 1200 ha, Carasuhat, 620 ha, Pardina, 425 ha, Murighiol, 400 ha). c) Plantaţii de plopi pe grinduri fluviale Între braţele principale ale Dunării şi digurile longitudinale ale amenajărilor agricole, piscicole sau silvice adiavente şi care de regulă se găsesc de la câteva zeci de metri până la 100-200m, se plantează plopul euroamerican, atât cu scopul de protecţie cât şi pentru valorificarea economică. Aceste fâşii de plantaţii s-au făcut prin defrişarea zăvoaielor de sălcii care protejau mult mai bine malurile braţelor prin sistemul lor radicular şi ocupă o suprafaţă de circa 5.400 ha. În acelaşi timp, galeriile de sălcii spontane constituiau biotopuri pentru o gamă variată de vieţuitoare, cu numeroase verigi ale lanţului trofic. Din păcate, plantaţiile de plop euroamerican răspund numai cerinţei economice, deoarece sub aspectul ecologic sunt sărace în diversitate. d) Amenajări piscicole Amenajările piscicole formează un tip de ecosistem specific, bazat pe un regim hidrologic controlat cu inundări şi desecări succesive, cu bazine acvatice artificiale şi cu durată limitată, sezonieră de inundare. Acestea ocupă terenuri dintre cele mai variate ca amplasament : terenuri inundabile situate la periferia marilor complexe lacustre şi care constituiau, în regim natural, zone de păşunat dar şi importante zone de reproducere naturală pentru peşte (amenajările piscicole Iazurile, Sarinasuf, Lunca, Chilia), lacuri naturale care au fost indiguite şi cărora li s-a modificat regimul hidrologic natural (amenajările Obretin, Dranov, Babadag) sau terenuri mai înalte folosite anterior pentru 45

_________________________________________________________________________________ agricultură sau păşunat (amenajările Popina, Stipoc, Chilia, Rusca). Suprafaţa totală ocupată de amenajările piscicole din Rezervaţie este de circa 45.000 ha, din care doar circa 15.000 ha mai sunt folosite pentru o piscicultură extensivă. Din restul amenajărilor piscicole, o parte nu au fost folosite vreodată (Holbina I, Grădina Olandezului, parţial Popina) şi au rămas abandonate, fie au fost abandonate ca urmare a cheltuielilor mari, ineficiente ce presupuneau exploatarea lor (Obretin II, Stipoc, Litcov). În unele amenajări piscicole terenurile sunt folosite pentru agricultură, activitate prin care destinaţia iniţială a terenurilor a fost schimbată, total sau parţial (Rusca, Litcov, parţial Popina). d) Amenajări complexe Acestea se referă la câteva areale de mică extindere în care se practică piscicultura, agricultura şi silvicultura. Este cazul amenajării (ostrovului) Maliuc unde sunt construite atât eleştee pentru piscicultură, cât şi parcele pentru agricultură şi silvicultură. e) Amenajări abandonate în reconstrucţie ecologică Cea mai mare parte a amenajărilor agricole şi piscicole din perimetrul Rezervaţiei au avut o perioadă de funcţionare, înainte de anul 1990, conform tehnologiilor de exploatare proiectate. După 1990, datorită lipsei de eficienţă economică a activităţilor din aceste amenajări şi datorită faptului că unele nici nu au fost finalizate (amenajările agricole Babina, Cernovca, amenajarea piscicolă Grădina Olandezului, etc.), multe din acestea au fost abandonate sau folosite în alte scopuri (folosirea terenurilor din eleşteele piscicole pentru agricultură, de exemplu). Ca urmare a acestei situaţii s-a constatat o degradare a stării acestor terenuri prin apariţia fenomenului de sărăturare şi de schimbare a regimului hidrologic). Aceste amenajări sunt incluse în prezent în programul de reconstrucţie ecologică prin care vor fi reintegrate în regimul hidrologic natural. B2. Oraşe şi sate a) Aşezări urbane şi rurale Aşezările umane din perimetrul Rezervaţiei diferă mult între ele datorită poziţiilor lor geografice dar şi a activităţilor economice (pescărie, agricultură, etc.) care s-au dezvoltat în aceste aşezări. Din punct de vedere morfostructural, aşezările situate dealungul braţelor principale au formă alungită, liniară (Crişan, Gorgova, Partizani), cele de pe grindurile maritime şi din Câmpul Chiliei au o formă răsfirată, poligonală, beneficiind de avantajul terenurilor disponibile pe aceste forme de relief (Letea, CA Rosetti, Caraorman, Periprava, Chilia Veche). Populaţia aşezărilor liniare, mai sărace în terenuri, sunt implicate mai mult în activităţi de pescuit, piscicultură, turism, în timp ce localităţile răsfirate pot dezvolta mai bine activităţile de agricultură tradiţională (cultivarea terenurilor, creşterea animalelor, etc.). Este un fapt acceptat deja, că aşezările umane şi îndeosebi în Delta Dunării, reprezintă o discontinuitate evidentă, adevărate enclave, primele care au apărut şi au modificat ecosistemele naturale de aici. 2.9 Flora 2.9.1 Inventarierea speciilor de floră În perioada 1991-1996 a fost realizată cea mai completă acţiune de inventariere a florei şi faunei din teritoriul Rezervaţiei, urmărindu-se două obiective principale: cunoaşterea unei importante componente a patrimoniului natural din Rezervaţie şi evidenţierea 46

_________________________________________________________________________________ speciilor ce necesită măsuri de protecţie şi conservare. Au fost efectuate determinări calitative şi cantitative în 300 de puncte de observaţie situate în cele 30 de tipuri ecosisteme şi au fost inventariate 1.839 de specii, din care 823 specii plante inferioare şi 1.016 specii plante superioare din care 285 de specii noi pentru teritoriul Rezervaţiei, 34 de specii noi pentru România şi 2 specii noi pentru ştiinţă. Numărul speciilor de alge planctonice înregistrate, reprezintă numai 55% din înregistrările anteriore (Figura nr. 2.9.1), fapt care se datorează şi fenomenului de eutrofizare a apelor stagnante înregistrat în ultimele 2 – 3 decenii. Fig.2.9.1 – Plante (taxoni) inventariate pe teritoriul Rezervaţiei
1400 1200 1000 800 600 400 200
8 38 21 107 678 1159 nr. specii inventariate înainte de 1991 nr. specii inventariate după 1991 927 1018

0 Alge Macromicete Licheni Plante vasculare

2.9.2 Plante inferioare În categoria speciilor de plante inferioare au fost inventariate 678 specii de alge planctonice, 107 specii de licheni şi 38 specii de macromicete. În grupa algelor planctonice, se remarcă o diversitate mai mare de specii de clorofite şi bacilariofite, urmate de cianofite (Figura 2.9.6). Cel mai mare număr de specii de alge, cu predominanţă clorofite, se înregistrează în apele cu circulaţie activă, însă ca densitate şi biomasă predomină mai ales prin cianofite şi bacilariofite, în apele stagnante dulci, cu schimb redus de ape. Grupa macromicetelor cuprinde 12 taxoni de Euascomicete şi 26 de taxoni de Holobasidiomicete (Figura 2.9.7).

47

_________________________________________________________________________________

Figura 2.9.7 Repartiţia numerică a macromicetelor în Rezervaţie pe principalele unităţi sistematice
30 25 20 15 10 5 0
26

12

Euascomicete taxoni (clase)

Holobasidiomicete

2.9.3 Plante superioare Plantele vasculare sunt reprezentate în majoritate de speciile încrengăturii angiosperme (1.008 specii), în timp ce grupa gimnospermelor este reprezentată de o singură specie, iar pteridofitele de 7 specii. În fitocenozele acvatice şi palustre din Rezervaţie predomină elementele floristice eurasiatice şi circumpolare, în compoziţia asociaţiilor acvatice şi hidrofile fiind cuprinse 120 de specii de plante. Grupa plantelor acvatice include specii submerse (cu rădăcinile fixate în substrat, tulpina şi frunzele subacvatice, numai floarea se ridică deasupra apei pentru polenizare), specii cu fraunze natante şi specii cu frunze emerse. Speciile submerse se întâlnesc în ecosistemele acvatice cu adâncimea apei medie: peniţa apei (Myriophyllum spicatum), brădişul (Myriophyllum verticillatum), cosorul (Ceratophyllum demersum), sârmuliţa (Vallisneria spiralis), paşa (Potamogeton cripus), broscariţa (Potamogeton natans), moţul (Potamogeton perfoliatus). Unele plante plutesc în masa apei, neavând contact cu substratul, floarea fiind singurul organ care se ridică deasupra apei în timpul fecundaţiei: otrăţelul de baltă (Utricularia vulgaris), aldrovanda (Aldrovanda vesiculosa). Speciile cu frunze natante se dezvoltă mai aproape de ţărmurile corpurilor de apă, unele având rădăcinile fixate în mâlul de pe fundul cuvetei lacustre (nufărul alb – Nymphaea alba, nufărul galben – Nuphar lutea, plutniţa – Nymphoides peltata, iarba broaştelor – Hydrocharis morsus-ranae, cornacii – Trapa natans, troscotul de apă – Polygonum amphibium, etc.). Speciile cu frunze emerse au vârfurile frunzelor deasupra nivelului apei, baza acestora şi tulpina fiind scufundată în apă: rizacul (Stratoides aloides), limbariţa (Alisma plantagoaquatica), săgeata apei (Sagittaria sagittifolia), crinul de baltă (Butomus umbellatus), etc. Stufărişul reprezintă o asociaţie vegetală care face legătura dintre ape şi uscat, caracteristică mlaştinilor cu exces permanent de apă. Predominarea elementului acvatic are ca urmare dezvoltarea vegetaţiei specifice şi în special a stufărişului care ocupă o suprafaţă de circa 235.000 ha, considerată cea mai întinsă suprafaţă compactă de stufărişuri din lume. Stufărişul ocupă suprafeţe întinse în Delta Dunării şi Complexul Lagunar Razim-Sinoie având un rol important de filtru biologic pentru ape şi de protecţie a malurilor. Stufărişul apare în ape puţin adânci (până la 1 m), cu aluviuni fine de fund, în care sunt fixaţi rizomii şi tulpinile speciei dominante, stuful (Phragmites australis). În asociaţie cu specia dominantă se mai întâlnesc şi alte specii hidrofile: papura (Typha latifolia), feriga de baltă (Thelypteris palustris), pipirigul (Scirpus lacustris), gălbinele 48

vineţelel de nisip (Centaurea arenaria). Grădişte) s-a instalat un tip special de asociaţie stepicolă petrofilă caracterizat prin specii tauro-caucaziene şi mediteraneano-balcanice: cimbrişorul dobrogean. mărul sălbatic (Malus silvestris).4 Plante periclitate 49 . favorizează pădurile de salcie instalate pe aluviuni puţin solificate. sadină (Chrysopogon gryllus). etc. caracterizate prin prezenţa unor specii submediteraneene: colilie (Stipa lessingiana. stânjenelul galben (Iris pseudacorus). pătlagina (Plantago maritima). precum şi specii psamofile. adaptate să reziste la conţinutul ridicat în săruri al depresiunilor cu sol salinizat al grindurilor din Rezervaţie: brânca (Salicornia europaea). iar pe solurile mai bogate în humus trăieşte cârcelul (Ephedra distachya). pelinul de nisip (Artemisia arenaria). Plantago coronopus. plopul alb. puţin înalte şi cu apa freatică permanent ridicată. În depresiunile dintre dunele de nisip de pe grindurile Letea şi Caraorman s-au dezvoltat specii care formează comunităţi vegetale speciale: frasinul pufos. viţa sălbatică (Vitis silvestris). pir crestat. Pe martorii de eroziune (sol stâncos) din Complexul lagunar Razim-Sinoie (Popina. În funcţie de condiţiile pedoclimatice se deosebesc specii halofile. plopul tremurător. Dintre plantele caracteristice acestor dune. ce conferă acestor păduri un aspect subtropical. etc. stejarul brumăriu (Quercus pedunculiflora). piperul bălţii (Polygonum hydropiper)._________________________________________________________________________________ (Lysimachia vulgaris). sălcioară (Eleagnus angustifolia).) rămânând dominante zăvoaiele de plop şi salcie. adaptate la viaţa de nisip caracteristică pe grindurile fluviomaritime şi pe cordoanele nisipoase litorale. (Populus alba). stejarul (Quercus quercus). Caracteristică pentru aceste păduri este prezenţa unor specii cu tulpină volubilă (liana grecească (Periploca graeca). (Populus tremula). albăstrica (Aster tripolium). Pe nisipurile cordoanelor litorale se întâlnesc şi tufărişuri de cătină albă (Hippophae rhamnoides). (Agropyron brandzae). frasinul (Fraxinus angustifolia pannonica). hydrolapathum). cu nisip nefixat şi nesolificat. Etajul de arbuşti lipseşte iar cel ierbos-arbusiv este sărac: murul de mirişte (Rubus caesius). măcriş de baltă (Rumex Plantele superioare terestre formează asociaţiile vegetale ce se dezvoltă pe zonele mai înalte. părul sălbatic (Pyrus pyraster). tătăneasa (Symphitum officinale). neinundabile (emerse) ale Rezervaţiei. (Fraxinus pallisae). Grindurile Letea şi Caraorman oferă condiţii pedo-climatice (troficitate redusă a solului. (Festuca callieri). etc. salcie târâtoare (Salix rosmarinifolia). Gypsophyla perfoliata. lăsnicior (Solanum dulcamara). deficit de apă. (Thymus zygoides). Grindurile fluviale din deltă. frecvent inundate. săricica (Salsola soda). înguste. răchitan (Lythrum salicaria). Pe malul lacului Erenciuc se dezvoltă singura pădure de anin negru din Delta Dunării (Alnus glutinosa). dentiţă (Bidens tripartita).9. curpenul (Clematis vitalba). Pe porţiunile cu umiditate mai redusă trăiesc volbura de nisip (Convolvulus persicus). hameiul (Humulus lupus). Pe dunele înalte.) ce au favorizat apariţia stepelor danubian-deltaice (tipice pentru Delta Dunării). trăiesc perişorul (Elymus sabulosus). vineţelel de nisip (Centaurea arenaria). Stipa ucrainica). siminocul (Helichrysum arenarium). troscot de nisip (Polygonum arenarium). Bisericuţa. păiuş dobrogean. Stachys maritima. 2. Specia dominantă este salcia (Salix alba) la care se adaugă răchita (Salix fragilis). Specific pentru Delta Dunării este lipsa aproape totală a pădurilor de luncă formate din arbori cu lemn tare şi a zăvoaielor de anin (Alnus sp. principalul rol fixator al nisipului îl joacă perişorul (Elymus sabulosus). ceapa ciorii dobrogeană (Gagea callieri).

Propunerea ca Rezervaţia să devină sit de importanţă comunitară în cadrul reţelei ecologice europene Natura 2000 este susţinută şi de cele 5 specii de plante periclitate de inters comunitar: Aldovandra vesiculosa. Specia Originea Crt. 2. America de N. America de N. Comparativ cu speciile de faună (5 specii nevertebrate şi 12 specii vertebrate) 58 sunt specii de plante vasculare (Tabelul 2. Asia Culturi Culturi Letea. Sulina Locuri ruderale Partizani/rară Sfiştofca Caraorman. Centaurea jankae.1). America de N. Furtuna. Chilia Veche/ foarte rară În localităţi În localităţi/rară Culturi Impact estimat America de N. Tabelul 2.4). Împuţita. PLANTE IERBOASE Azolla caroliniana 1 2 3 4 5 Azolla filiculoides Amaranthus albus Amaranthus blitoides Amaranthus emarginatus Localizare în Rezervaţie/Grad de răspândire Periprava. Gheorghe. Căsuţa 2.4 Lista speciilor alohtone din Rezervaţie Nr. America de N. Centaurea pontica. diguri/rară Culturi Insula Sacalin. un număr de 75 specii alohtone.9._________________________________________________________________________________ În perimetrul Rezervaţiei au fost identificate 14 specii periclitate. Caraorman. Tropice Înlătură flora natantă indigenă Idem Nedăunătoare Intră în competiţie cu flora indigenă Fără pericol Fără pericol Fără pericol Impact negativ asupra speciilor de cultură Idem Idem Fără pericol Fără pericol Fără pericol Fără pericol Fără pericol Nu se cunoaşte Intră în competiţie 6 7 8 Amaranthus crispus Amaranthus deflexus Amaranthus hybridus Argentina America de S. 9 10 11 12 13 14 15 16 17 Amaranthus powellii Amaranthus retroflexus Helitropium curassavicum Chenopodium ambrosioides Chenopodium pumilio Ambrosia coronopifolia Bidens connata Bidens frondosa Brachyactis ciliata America de N. America tropicală Australia America de N.9. Echium russicum şi Marsilea quadrifolia (Căsuţa 2.9.9. America de N. America de N. America de N.1 Plante superioare periclitate sau vulnerabile din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării Centaurea pontica Cephalanthera longifolia Centaurea jankae Dactylorhiza incarnata Astragalus dolicophyllus Trachomitum venetum Astragalus versicarius pseudoglaucus Artemisia tscernieviana Anacamptis pyramidalis Centaurium spicatum Orchis coriophora fragrans Convolvulus persicus Platanthera bifolia Stachys maritima. Lacul cu Coteţe Idem/rară Culturi.5 Specii alohtone Până în prezent au fost identificate. America de N. Sf.9. Sireasa/rară Rezervaţie/frecvenţă Nisipuri umede şi 50 . în tot arealul Rezervaţiei.

sporadică Idem/rară Sulina cu flora indigenă Idem Fără pericol Dăunătoare mai ales pt. America de N. America America de S. Specie ornamentală mediteraneană Asia de S. Asia de S. Gheorghe Grindul Letea.Rosetti Culturi Ruderală Culturi. America tropicală America de N. America de N. America de N. Lacul Somova. Agricultură Fără pericol Fără pericol Fără pericol Fără pericol Fără pericol Dăunătoare anumitor pl. fără pericol Fără pericol Fără pericol 42 43 44 Vallisneria spiralis Lindernia dubia Eclipta prostrata LEMNOASE Tropice America de N. şi Asia de E. Stipoc.A._________________________________________________________________________________ sărăturate/foarte frecventă Zone nisipoase/ foarte frecventă Culturi Zone inundabile/ foarte frecventă Zone ruderale/ foarte frecventă Chilia Veche. 21 22 23 24 25 26 Xanthium spinosum Xanthium orientale Coronopus didymus Diplotaxis erucoides Eruca sativa Cuscuta campestris America de S. Lacul Potica. zone acvatice Insula Sacalin/ foarte rară Insula Sacalin/ foarte rară În jurul localităţilor.canadensis Naturalizată. Asia de S. Căzănel REZERVAŢIE. America de N. PLANTE 1 Acer negundo Naturalizată. ? America de N. Europa de S. Tropice America de N. pl. plantaţii forestiere Idem Idem Idem Idem Idem Idem ? Idem Idem Naturalizată Naturalizată înlocuieşte E. Pardina/rară Sulina Sulina C.de cultură mediteraneană America de N. America de S. Periprava Culturi Letea/foarte rară Letea. zone acvatice REZERVAŢIE. 27 28 29 30 Chamaesyce maculata Oenothera biennis Oenothera parviflora Oxalis corniculata 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 Veronica persica Datura stramonium Petunia parviflora Solanum retroflexum Acorus calamus Cyperus odoratus Hordeum jubatum Panicum capillare Paspalum distichum Elodea canadensis Elodea nuttallii America de N. Europa de S.E.V. fără pericol 51 . America de N. Sf. America de N. Culturi Zone bogate în nitraţi (gunoaie) Localităţi Zone umede Zone umede/rară Letea. de cultură Fără pericol Fără pericol Idem Idem 18 19 20 Conyza canadensis Galinsoga parviflora Xanthium italicum America de N.E.V. Sulina.

Caetoceros insignis (Bacillaryoph. America de N.) şi Caetoceros similis solitarius sunt considerate specii endemice.6 Specii noi înregistrate pe teritoriul Rezervaţiei Din numărul total de specii de plante inventariate pe teritoriul Rezervaţiei. fixează nisipurile Naturalizată. Gheorghe 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 Alianthus altissima Amorpha fructicosa Elaeagnus angustifolia Fraxinus pennsylvanica Lycium barbarum Morus alba Robinia pseudacacia Populus x canadensis Taxodium distichum Amorpha fructicosa Phytolacca americana China America de N. China America de N. plantaţii de plop Chilia Veche.642. elaborată în 2000. Centaurea pontica şi Elymus pycnanthus ssp. Idem Idem Idem. sunt cele două specii/subspecii noi pentru ştiinţă înregistrate în Rezervaţie.7 Specii şi subspecii periclitate Pe baza inventarului calitativ şi cantitativ al speciilor din teritoriul Rezervaţiei s-a putut aprecia gradul de periclitare al acestora. Cele două specii de alge planctonice identificate în Rezervaţie în perioada ultimilor două decenii. şi de V. America de N. Insula Popina Zone inundabile Localităţi Cultivat în localităţi Cultivat în localităţi Culturi forestiere Uzlina._________________________________________________________________________________ Localităţi. deltaicus*. dar sunt protejate pe 52 .deltaicus. fără pericol Naturalizată. Euro-americană SUA de E. Din grupa Cormofitelor.5). rol antierozional Idem Naturalizată.9.9. 34 specii noi pentru România şi 2 specii noi pentru ştiinţă (Tabelul 2. Tabelul 2. plantaţii forestiere Grinduri. Asia de V. Sf. cultivat ornamental În lungul canalelor. subspecie a genului Elymus identificată anterior în Rezervaţie.9. Specii endemice sunt considerate şi speciile de Cormofite. Centaurea jankae şi Elymus pycnanthus ssp. prezintă speciile de floră şi faună pe diferite grade de periclitate luându-se în considerare criteriile de încadrare recomandate de IUCN. 285 specii sunt noi pentru Rezervaţie. de 1. Centaurea pontica. Asia Cent.9. America de N. subspecie a genului Elymus identificată anterior în Rezervaţie. fixează nisipurile Fără pericol Idem Intră în competiţie cu flora indigenă Idem ???? 2. Insula Popina Marginea canalelor. Lista Roşie a speciilor din Rezervaţie.5 Specii/subspecii noi înregistrate în flora Rezervaţiei Grup investigat Număr specii noi pentru : Rezervaţie România Ştiinţă Alge planctonice 9 2 Macromicete 35 3 Licheni 91 5 Cormofite 150 24 2 2. În Lista Roşie au fost incluse şi speciile ce nu sunt deocamdată ameninţate în teritoriul Rezervaţiei.

subteran. 19 specii de homoptere. Atheyella crassa. 19 specii de gândaci.10. 51 specii de fluturi şi 32 specii de gândaci au populaţiile în scădere).541 specii incluzând 3.061 specii de nevertebrate şi 480 specii de vertebrate. incluzând crustacee inferioare (cladocere. considerate endemice._________________________________________________________________________________ plan european şi chiar mondial. atât pentru fauna României cât şi pentru ştiinţă. fluturele apolo mic (Parnassius mnemosyne) şi fluturele sfingid (Prosperinus prosperina). au dus la identificarea unui număr mare de specii şi subspecii noi. au fost inventariate 1. Insectele sunt reprezentate de 2231 specii din care 26 endemice. Au fost identificate şi 3 specii endemice: Atheyella dentata. Din cele 3541 specii de faună.1). Rapana venosa şi 3 specii de bivalve: Scapharca cornea. 30 de specii. Din cercetările desfăşurate în ultimii ani. Moluştele sunt reprezentate de 84 specii din care 5 sunt specii alohtone (2 specii de gasteropode: Phisa acuta. Dintre acestea. urmate de clasa nematodelor cu 157 specii (dominând speciile tericole de litieră) şi încrengătura anelide cu 96 specii. din care 138 sunt himenoptere. viermi. Mya arenaria. deşi extrem de abundentă în trecut. figurând în situaţia noastră în categoria „nt” (nepericlitat). etc. Viermii sunt reprezentaţi de 435 specii din care 182 specii din clasa Rotifera (toate acvatice). 2. heteroptere şi lepidoptere.1 Nevertebrate Nevertebratele sunt răspândite pe teritoriul Rezervaţiei în toate mediile de viaţă (terestru. în ultimii ani. majoritatea fiind acvatice. sau lăcusta endemică Isophya dobrogensis care nu mai există decât pe insula Popina. Exemple sunt rusalia (Palingenia longicauda) un efemeropter care nu a mai fost observat în deltă. Bonn.1). a rezultat că 196 de specii de insecte sunt periclitate (111 specii de himenoptere.10. Studiile pentru inventarierea diversităţii biologice din Rezervaţie. coleoptere. Crustaceele sunt reprezentate de 115 specii. 194 specii noi pentru România. 3061 specii sunt nevertebrate. insecte. Clasa insecta deţine cel mai mare număr în cadrul ordinelor himenoptere. prin convenţii la care România a aderat (Berna. Crustaceii inferiori formează o bună parte a zooplanctonului dulcicol cuprinzând specii filtratoare din grupul cladocerilor (Daphnia cucullata. Daphnia magna) sau din cel al copepodelor 53 . Atheyalla trispinosa. arahnide. cuprinzând mai multe încrengături. Au fost identificate. Lycaena dispar). crustacee. fluturele de zi (Apatura metis. miriapode (Figura 2.10.). Un număr mult mai mare de specii decât cel înregistrat deţine ordinul dipterelor. până în prezent.10 Fauna Patrimoniul faunistic al Rezervaţiei este reprezentat de 3. ostracode şi copepode) şi crustacee superioare (Malacostracei). Numărul speciilor la moluşte este aproape dublu la gasteropode faţă de bivalve. desfăşurate în perioada 1991-1996. Dintre speciile protejate prin Convenţia de la Berna (Convenţia europeană asupra vieţii sălbatice) numai 5 au fost identificate pe teritoriul Rezervaţiei: lăcusta (Saga pedo). 2.097 specii şi subspecii noi incluzând 260 de specii noi pentru România şi 37 de specii noi pentru ştiinţă (Figura 2. însă din multele familii ale acestuia s-au investigat numai 3. Anodonta woodiana). acvatic). reprezentate prin moluşte.

una dintre cele mai reprezentative bogăţii faunistice ale teritoriului Rezervaţiei. Inventarul actual al insectelor este incomplet şi deocamdată.specii înainte de 1991 nr. alături de păsări. şi specii rare din familia păienjenilor cu cruce (Argyope lobata). mamifere. pentru 8 specii de nevertebrate: fluture buhă (Arytrura musculus).1 Fauna de nevertebrate din teritoriul RBDD (numar de specii) 2500 2000 1500 1000 500 135 0 435 nr. melc (Theodoxus transversalis). lin (Tinca tinca)._________________________________________________________________________________ (Diaptomus serbicus). găzduite de o varietate mare de habitate acvatice. care cu picioarele întinse poate avea 5-6 cm. amfibieni. “văduva neagră” (Latrodectus mactans tredecimguttatus). în apele Rezervaţiei au fost identificare 133 de specii. marine. 2. iar pentru viermi (unde au fost incluse şi rotiferele). albiliţă portocalie (Colias myrmidone). văduviţă (Leuciscus idus). etc. Catopta thrips. în special pe insula Popina şi în zona Letea. precum şi păianjenul de apă (Argyroneta aquatica). Rezervaţia a fost desemnată ca sit de importanţă comunitară în cadrul reţelei Natura 2000. cărăbuş (Osmoderma eremita). păsări. dulcicole. ţărăncuţă (Coenagrion ornatum). Diplopodele aparţinând clasei myriapoda. nu se poate compara cu cel din trecut. nu au putut fi încă obţinute în totalitate. 66 specii exclusiv marine: şprot (Spratus spratus phalericus). Din cele 300 de specii din Europa şi 185 din România. salmastre. reprezintă. Peştii. sunt reprezentate de 8 specii. Clasa peşti este reprezentată atât de peştii cartilaginoşi-osoşi cât şi de cei cu scheletul complet osificat.specii după 1991 2219 2244 150 91 moluşte 61 115 crustacee 168 0 arahnide 0 8 insecte viermi & rotifere diplopode 2. În apele Rezervaţiei au fost identificate 54 specii exclusiv dulcicole: ştiucă (Esox lucius). deasemenea. precum şi specii prădătoare din grupul cladocerilor (Leptodora kindtii) sau copepozi (Cyclops furcifer. Ophiogomphus cecilia.2 Vertebrate Vertebratele sunt foarte bine reprezentate pe teritoriul Rezervaţiei de grupuri faunistice specifice condiţiilor de viaţă din zonă: peşti.. Pentru arahnide şi diplopode nu există date comunicate anterior.10.10. Printre păianjeni se găsesc specii de dimensiuni mari (Lycosa singoriensis). Au fost semnalate. reptile. conform Directivei Habitate. fapt ce-i sporeşte recunoaşterea pe plan internaţional. Arahnidele sunt reprezentate de 166 specii. 54 . Fig. fluturaş purpuriu (Lycaena dispar). Cyclops insignis).

1149 Porcuşor de nisip (Gobio albipinnatus) 5.10. avat Aspius aspius). şi broasca de pământ siriacă (Pelobates syriacus balcanicus). 3 specii de ciprinide importate din China pentru creşterea lor în piscicultură. Sunt şi unele specii care prezintă un uşor grad de eurihalinie putând fi întâlnite în număr redus şi în apele Mării Negre. somn (Silurus glanis). şalău Stizostedion lucioperca). 1124 Ghiborţ de râu (Gymnocephalus baloni) 6.1).10. Dintre acestea. două specii de broaşte săpătoare: broasca de pământ brună (Pelobates fuscus). 2555 Răspăr (Gymnocephalus schraetzer) 7. 9 specii au fost identificate în perimetrul Rezervaţiei. 4120 Avat (Aspius aspius) 3. 6 provin din alte continente. păstrugă (Acipenser stallatus). 1130 Zvârluga (Cobitis taenia) 4. encrasicolus ponticus). cambulă (Platichthys flesus luscus). nisetru (Acipenser guldenstaedti). în timp ce în Europa sunt doar 45 specii._________________________________________________________________________________ hamsie (Engraulis. sângerul (Hypophthalmichthys molitrix). în faţa gurilor Dunării: crap (Cyprinus carpio). novacul (Aristichthys nobilis). 1159 Amfibienii sunt iubitori de căldură (termofili) şi de aceea cele mai multe specii (circa 4000) trăiesc în zonele calde. În Rezervaţie au fost identificate şi 14 specii de peşti considerate de importanţă comunitară în cadrul reţelei Natura 2000 (Tabelul 2. care a pătruns în Rezervaţie în special în Complexul lagunar Razim-Sinoie). 2522 Boarţă (Rhodeus sericeus amarus) 10. Tabelul 2. 3 specii acvatice: broasca de lac (Rana ridibunda). scrumbie de Dunăre (Alosa pontica). biban (Perca fluviatilis). 2011 Fusar (Zingel streber) 13. 1146 Ţigănuş (Umbra krameri) 12. broasca râioasă verde (Bufo viridis). iar în România 17 specii. Din cele 133 specii semnalate până în prezent. precum şi două 55 . şi respectiv. crt. broasca râioasă brună (Bufo bufo). stavrid (Trachrus ponticus). bacaliar (Merlangus merlangus euxinus). 1160 Pietrar (Zingel zingel) 14. buhaiul de baltă (Bombina bombina) şi brotăcelul (Hyla arborea). 1145 Sabiţă (Pelecus cultratus) 9. etc. precum şi (Pseudorasbora parva) specie adusă accidental din China cu loturile de ciprinide. cosaşul (Ctenopharyngodon idella). 1134 Dunăriţă (Sabanejewia aurata) 11. somon de Marea Neagră (Salmo trutta labrax). 1157 Ţipar (Misgurnus fossilis) 8. specii alohtone: carasul argintiu (Carassius auratus gibelio) adus în Europa din China de acvarişti la începutul secolului al XVIII-lea şi semnalat în ţara noastră pentru prima dată în 1920. Cod Specia Natura 2000 Scrumbie de Dunăre (Alosa pontica) 1. şi salmastre sau chiar în Marea Neagră: majoritatea guvizilor. bibanul soare (Lepomis gibosus) ce provine din America de Nord. Din 1994 a fost semnalată o specie de talie mică din neamul bibanului (Percarina demidofii).1 Specii de peşti protejate (Directiva Habitate) Nr. calcan (Psetta maxima maeotica) şi 13 specii eurihaline care trăiesc atât în apele dulci. morun (Huso huso). 2491 Rizeafcă de Dunăre (Alosa tanaica 2.

4 specii de 12 Anure şopârlă: şopârla de câmp (Lacerta agilis 10 Caudata 5 8 . şopârla de iarbă (Podarcis 2 2 0 Reptile Amfibieni taurica) şi dintre care două acvatice: şarpele de casă (Natrix natrix) şi şarpele de apă (Natrix teselata). Celelalte specii (165) sunt oaspeţi de toamnă. rândunelele (Hirundo rustica). Apus apus). dumbrăveanca (Coracias garrulus). 1. pe care le 56 .2 Specii protejate de amfibieni (Directiva Habitate) Nr. care toamna părăsesc Rezervaţia stabilindu-se pentru hrănire în teritoriile sudice mai calde (maditeraneene sau africane). 166 sunt specii cuibăritoare. Cod Natura 2000 1188 1993 Specia Buhaiul de baltă cu burta roşie (Bombina bombina) Tritonul cu creastă dobrogeană (Triturus dobrogicus) Desemnarea Rezervaţiei ca sit Natura 2000 a fost făcută pentru două specii de amfibieni (Tabelul 2. guşterul vărgat (Lacerta trilineata Sauria 4 4 2 Testudine dobrogica).2 Repartiţia numerică a herpetofaunei în RBDD broaşte ţestoase: broasca ţestoasă de apă (Emys orbicularis) şi brosca ţestoasă de uscat (Testudo graeca ibera).2). Crt. din cele 83 specii din Europa şi din cele 23 specii inventariate în România. Toţi amfibienii hibernează în sezonul rece pe fundul apelor sau îngropaţi în pământ (Figura 2.3 Reptile protejate în cadrul Directivei Habitate Nr. şarpele rău (Coluber caspius). majoritatea speciilor din Rezervaţie sunt protejate prin Convenţia de la Berna (9 specii sunt strict protejate şi 2 specii sunt protejate).2). vulgaris. pelicanul creţ (Pelecanus cripus). Din cele 375 de specii de păsări care trăiesc în România. În Rezervaţie trăiesc două specii de Fig. specii care cuibăresc în acest teritoriu majoritatea fiind oaspeţi de vară.10. prigoria (Merops apiaster). Din acestea.10. 331 se întâlnesc pe teritoriul Rezervaţiei. 2. euxinica). 2.10. iarnă şi primăvară. Toate speciile de reptile sunt protejate prin Convenţia de la Berna (Figura 2. cel mai mare şarpe din Europa. vipera de stepă (Vipera ursini renardi).10. Datorită deteriorării drastice a habitatelor naturale la nivel european. Tabelul 2. Delicon urbia. lăstunii (Riparia riparia.10. din cele peste 6000 din zonele calde ale planetei. majoritatea stârcilor. şopârla de nisip (Eremias arguta Serpentes 6 8 deserti). Păsările se întâlnesc într-o varietate impresionantă în toate ecosistemele. şarpele de alun (Coronella austriaca). barza albă (Ciconia ciconia). urmând să se reîntoarcă în lunile martie şi aprilie: pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus). Tabelul 2. cuibărind în teritoriile mai nordice euro-asiatice._________________________________________________________________________________ specii de tritoni: Tritonus dobrogicus şi T. Crt. acvatice sau terestre. şi singura specie veninoasă.10. Cod Natura 2000 1220 1219 1298 Specia Broasca ţestoasă de apă (Emis orbicularis Broasca ţestoasa de uscat dobrogeană (Testudo graeca) Vipera de stepă (Vipera ursinii) Reptilele sunt reprezentate de 11 specii.3). naturale sau antropice de pe teritoriul Rezervaţiei.

Periteaşca-Leahova. Tabelul 2. 320 specii sunt incluse în Convenţia de la Berna. Letea. ferestraşii (genul Mergus). privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa adoptată la Berna din care 229 specii sunt în Anexa II (animale europene strict protejate). atât în zonele cu regim de protecţie integrală (Roşca-Buhaiova. eretele vânăt (Circus cyaneus).10. gâsca cu gâtul roşu (Branta ruficolis).10. poposind pentru hrănire pe perioade mai lungi sau mai scurte. Academia Română a declarat 12 specii monumente al naturii (Tabelul 2. Specie Act normative crt.). Denumirea zonei Speciile caracteristice Crt. raţa lingurar (Anas clypeata). Nebunu. în Anexa III (animale europene protejate).4.) (Tabelul 2.4). Caraorman. 151 specii migratoare listate în anexele Convenţiei asupra speciilor migratoare de la Bonn precum şi 17 specii periclitate la nivel global. locuri de aglomeraţie pentru hrănire şi popas. zona situată la nordul localităţii Sfântu Gheorghe etc.5). pe teritoriul Rezervaţiei: gârliţele (Anser albifrons). Capul Doloşman. lebăda cântătoare (Cygnus cygnus). Denumire populară / denumire ştiinţifică Călifarul alb (Tadorna tadorna) 1 HCM 1625/1955 Călifarul roşu (Tadorna ferruginea) 2 Ibidem Corbul (Corvus corax) 3 JCM 734/1933 Dropia (Otis tarda) 4 JCM 600/1933 Spurcaciul (Otis tetrax) 5 Ibidem Pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus) 6 Ibidem Pelicanul creţ (Pelecanus crispus ) 7 Ibidem Piciorongul (Himantopus himantopus) 8 HCM 1625/1955 Stârcul lopătar (Platalea leucorodia) 9 Ibidem 10 Egreta mare (Egretta alba) JCM 600/1933 Egreta mică (Egretta garzetta) 11 Ibidem 12 Vulturul hoitar (Neophron percnopterus) Ibidem Pe teritoriul Rezervaţiei îşi găsesc adăpost 97 specii din anexa 1 a Directivei Păsări.5 Principalele zone de interes ornitologic din teritoriul Rezervaţie Nr. etc. şi 91 specii. locuri de cuibărit individuale. Zonele cu valoare avifaunistică ridicată (colonii monospecifice şi polispecifice. Tabelul 2._________________________________________________________________________________ părăsesc odată cu răcirea vremii. etc.10. raţa suliţar (Anas acuta). zona lacului Dranov. cât şi în afara acestora (Golful Musura. Insula Popina. Sărături-Murighiol. Ardeola ralloides(stârc galben) 1 Lacul Telincea (Colonie polispecifică) Egretta gerzetta (egreta mică) Plegadis falcinellus (ţigănuş) 2 Lacul Purcelu (Colonie polispecifică) Egretta gerzetta (egreta mică) Plegadis falcinellus (ţigănuş) 3 Lacul Nebunu (Colonie polispecifică) Phalacrocorax pigmeus (cormoranul mic) Haliaeetus albicilla (codalb) 4 Lacul Meşter (Cuib) Phalacrocorax pigmeus (cormoranul mic) 5 Lacul Martinca (Colonie polispecifică) Phalacrocorax carbo (cormoranul mare) 57 . argumente pentru care Rezervaţia a fost desemnată ca sit de protecţie specială avifaunistică. Din totalul speciilor inventariate pe teritoriul Rezervaţiei.10. Sacalin-Zătoane. zone de cuibărit ale unor specii rare) sunt repartizate pe tot teritoriul Rezervaţiei. Specii de păsări din Rezervaţie declarate Monument al Naturii Nr. lacul Martinica.

_________________________________________________________________________________ Lacul Fortuna (Zonă de hrănire şi popas) Lacul Tătaru (Cuib) Lacul Obretinul Mic (Colonie polispecifică) Roşca Buhaiova (Colonie monospecifică) Pădurea Letea (Cuib) Heleşteele Popina (Colonie polispecifică) Golful Musura (Hrănire – popas) Lacul Bondar (Colonie polispecifică) Lacul Cuzmiţinul Mare (Colonie polispecifică) Ostrovul Babina (Hrănire – popas) Japşa Climova (Colonie polispecifică) Pădurea Caraorman (Cuiburi) Sărături Murighiol (Colonie polispecifică) 6 7 8 9 10 11 12 Pelecanus onocrotalus (pelicanul comun) Fulica atra (lişiţa) Specii limicole Haliaeetus albicilla (codalb) Phalacrocorax pigmeus (cormoranul mic) Plegadis falcinellus (ţigănuş) Pelecanus onocrotalus (pelicanul comun) Haliaeetus albicilla (codalb) Himantopus himantopus (cătăliga) Recurvirostra avosetta (ciocîntors) Pelecanus onocrotalus (pelicanul comun) Cygnus olor (lebăda cucuiată) Specii de anatidae (raţe) Phalacrocorax pigmeus (cormoranul mic) Egretta garzetta (egreta mică) Nycticorax nycticorax (stârc de noapte) Plegadis falcinellus (ţigănuş) Egretta garzetta (egreta mică) Phalacrocorax pigmeus (cormoranul mic) Specii limicole Plegadis falcinellus (ţigănuş) Phalacrocorax carbo (cormoranul mare) Egretta alba (egreta mare) Haliaeetus albicilla (codalb) Dricopus martius (ciocănitoarea neagră) Larus melanocephalus (pescăruş cu cap negru) Larus ridibundus (pescăruş râzător) Larus argentatus (pescăruş argintiu) Sterna hirundo (chira de baltă) Himantopus himantopus (cătăliga) Haliaeetus albicilla (codalb) Pelecanus onocrotalus (pelicanul comun) Pelecanus crispus (pelicanul creţ) Specii limicole Himantopus himantopus (cătăliga) Specii de anatide Specii limicole Pelecanus crispus (pelicanul creţ) Pelecanus onocrotalus (pelicanul comun) Pelecanus crispus (pelicanul creţ) Himantopus himantopus (cătăliga) Podiceps nigricollis (corcodel cu gât negru) Platalea leucorodia (lopătar) Tadorna tadorna (califar alb) Falco tinnunculus (vinderel roşu) Pelecanus onocrotalus (pelicanul comun) Anser albifrons (gârliţa mare) Tadorna feruginea (califar roşu) Specii limicole Tadorna tadorna (califar alb) Tadorna tadorna (califar alb) Aspus aspus (drepnea neagră) Phalacrocorax carbo (cormoranul mare) 13 14 15 16 17 18 19 20 Lacul Erenciuc (Cuib) Insula Sacalin – Melea (Hrănire – popas) Câşla Vădanei (Hrănire – popas) Lacul Lejai (Colonie polispecifică) Heleşteele Holbina II (Colonii mono şi polispecifice) 21 22 23 24 25 Insula Popina (Cuiburi) Lacul Leahova (Hrănire – popas) 26 27 28 Insula Bisericuţa (Cuiburi) Capul Doloşman (Cuiburi) Canalul 5 – insulă (Colonie 58 .

cele mai întâlnite sunt câinele enot (Nyctereutes procynoides). Raportat la speciile de mamifere cunoscute în Europa de 190. Fig. 59 . dihori). Copitatele sunt relativ bine reprezentate prin numărul încă mare de porci mistreţ (Sus scrofa) care preferă arealele mlăştinoase şi de căprior (Capreolus capreolus) cu efective în scădere. Din cele 42 specii de mamifere 28 sunt incluse în Lista Roşie. 2. specie legată de mediul acvatic care îşi construieşte galerii în malul apelor. în timp ce bursucul (Meles meles) are o prezenţă din ce în ce mai rară.3).10. hermelină.3 Mamiferele din RBDD 2 2 1 9 12 16 Insectivore Rozătoare Carnivore Pinipede Ungulate Chiroptere Dintre rozătoare. Acest număr de specii trebuie considerat minim deoarece grupul chiropterelor (liliecii). porcul de mare (Phocaena phocaena) şi delfinul (Delphis delphis)._________________________________________________________________________________ polispecifică) 29 Lacul Sinoie – insule (Colonie polispecifică) Grindul Saele – Histria (Coloniihrănire-popas) Grindul Chituc (Hrănire-popas) Pelecanus crispus (pelicanul creţ) Larus argentatus (pescăruşul argintiu) Pelecanus crispus (pelicanul creţ) Larus argentatus (pescăruşul argintiu) Platalea leucorodia (lopătar) Charadrius alexandrinus (prundăraş de sărătură) Recurvirostra avosetta (ciocîntors) Glareola pratincola (ciovlică) Specii de anatide Specii limicole 30 31 Mamiferele sunt reprezentate preponderent de rozătoare şi insectivore. Bulgaria). precum şi şacalul (Canis aureus). vulpea (Vulpes vulpes) care are efective relativ stabile. ajuns în Delta Dunării pe cale naturală din zonele mai sudice (Asia Mică. Cel mai numeros grup atât ca număr de specii cât şi ca mărime a populaţiilor este cel a micromamiferelor (mamifere de talie mică) care constituie hrana preferată a multor specii de păsări răpitoare de zi sau de noapte sau a mamiferelor carnivore.10. Mustelidele sunt mai bine reprezentate de două specii legate de mediul acvatic: nurca europeană (Mustela lutreola) şi vidra (Lutra lutra) specii care se hrănesc cu peşti şi alte animale acvatice. iar în Delta Dunării în anul 1953). din care 101 trăiesc în România. cel mai legat de mediul acvatic (a fost semnalat pentru prima oară în România în anul 1951. În Marea Neagră se cunosc trei specii de delfini ale căror populaţii sunt în regres: delfinul cu bot gros (Tursiops tursiops). cel mai adesea se întâlneşte bizamul (Ondrata zibethycus). totuşi nu este suficient investigat. Majoritate speciilor îşi sapă galerii subterane. Iepurele (Lepus capensis europaeus) este deasemenea destul de frecvent în pădurile Letea şi Caraorman precum şi în incintele agricole. în special a celor din familia mustelidelor (nevăstuica. prezent în Rezervaţie printr-un număr mare de specii (circa 20 specii). rozătoarele hrănindu-se de regulă cu vegetale. Dintre carnivorele canide. iar insectivorele cu insecte şi alte nevertebrate (Figura 2. teritoriul Rezervaţiei este gazdă pentru cel puţin 44 de specii. când este vorba de canale sau sub forma unor muşuroaie pe lacuri sau japşe.

3cm în iulie.11. în special în prima jumătate a anului.11. 2.5 Specii de mamifere periclitate în Rezervaţie Nr. Cantitatea mare de apă dunăreană a influenţat valorile salinităţii de la Constanţa.3cm.1 Starea litoralului şi a zonei costiere Nivelul mării şi salinitatea ca indicatorii de stare a mediului marin din zona costieră reflectă influenţa variaţiilor apelor Dunării. salinitatea fiind de 9. Este cazul lunii iulie.11.1). 2._________________________________________________________________________________ La desemnarea Rezervaţiei ca sit de importanţă comunitară în cadrul reţelei Natura 2000. Natura 2000 Bioregiunea stepică Vidra (Lutra lutra) 1355 Dihorul de stepă (Mustela eversmannii) 2633 Nurca (Mustela lutreola) 1356 Popândăul (Spermophilus citellus) 1335 Dihorul pătat (Vormela peregusna) 2635 Bioregiunea pontică Porcul de mare (Phocoena phocoena) 1351 Delfinul cu bot gros (Tursiops truncatis) 1349 2. 60 .11 Starea ecosistemului şi a resurselor marine vii din zona costieră marină. Din luna mai nivelul s-a păstrat crescut: 38.4cm în mai.1). 2.90 PSU. valori cu circa 20. 36. înregistrate în perioada aprilie – mai.5). depăşind cu mult media multianuală.0 cm mai mari decât media multianuală a acestor luni (Fig. influenţa Dunării asupra nivelului la Constanţa a fost decalată cu o lună.10.6cm în iunie şi 40. când nivelul a fost de 40. Datorită predominanţei vânturilor din sud şi sud est. au contribuit şi cele 5 specii din bioregiunea stepică şi cele două specii caracteristice bioregiunii pontice (Tabelul 2. la niveluri maxime corespunzând salinităţi minime. cea mai mică medie lunară înregistrată din 1959 până în prezent (Fig. În aceste condiţii. Tabelul 2. Cod Specia Crt.10. valorile nivelului mediu lunar au fost crescute. 207 Km3 /an. În 2005 şi 2006 debitul Dunării a fost de 277 Km3 /an respectiv 259 Km3 /an.

63 – 6307.2.0 20.0 40.2).0 25. cât 61 2006 .0 0. până la izobata de 30m. Diatomeele au dominat atât în structura calitativă.0 15. respectiv 73.0 0.1 Evoluţia nivelului mării a debitului Dunării şi salinităţii la Constanţa în 2006 Fitoplanctonul.0 35. au fost totuşi de cca 3 ori (pentru densitate) şi respectiv 2. Valorile medii înregistrate în 2006 la CazinoMamaia (staţie de referinţă pentru evoluţia în timp a fitoplanctonului) se încadrează în tendinţa de scădere a densităţii numerice şi a biomasei fitoplanctonice manifestată după perioada de eutrofizare intensă a anilor ‟80 (Fig.67 mg·m-3.11.0 IX X XI XII Fig. Speciile marine şi marine – salmastre au constituit 57% din total.0 30.0 15. în 2006. de 184 specii algale aparţinând la 7 grupe algale din care dominante au fost diatomeele în proporţie de 40% din totalul speciilor.3 ori mai mici (pentru biomasă) faţă de media multianuală a perioadei 1983-1990. alături de circa 43% speciile dulcicole şi dulcicole-salmastricole. urmate de dinoflagelate (22%) şi clorofite (20%).0 35._________________________________________________________________________________ 45.0 5.11.0 10.0 10. Deşi valorile medii ale acestor parametri au fost superioare valorilor înregistrate în anii anteriori 2002-2005. 2. a fost reprezentat. ca indicator de stare a eutrofizării.0 25. densitatea numerică şi biomasa fitoplanctonului au variat în cursul anului 2006 între 61.0 40.9 – 6471·103 cel·l-1.0 I II III IV V VI VII VIII Debit Dunare (Km3/luna) Salinitate PSU Nivel (cm) 45. 2.0 20.0 5.2 Mediile multianuale ale cantităţilor de fitoplancton în apele marine de la Constanţa în perioada 1983 – 2006 La nivelul platoului continental românesc. 12 10 18 16 Biomasa (x103 mg/m3) Densitate (x106 cel/l) 14 12 10 8 6 4 2 0 8 6 4 2 0 1983 1984 1985 1986 1987 1988 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 Densitate Biomasa Fig.11.0 30.

Speciile determinante au fost diatomeele Skeletonema costatum (15·106 cel·l-1) şi Nitzschia tenuirostris (15. În Cartea Roşie a Mării Negre au fost introduse patru specii zooplanctonice ameninţate cu dispariţia: copepodele Pontella mediterranea. cel/l Fig. în decursul ultimilor ani. .1 mil. de componenta trofică în perioada de primavară şi de cea netrofică în perioada de vară. Numărul de înfloriri algale care au atins valori de peste 5 milioane cel·l -1 a fost de patru.955 ind/m-3 şi o biomasă de 4. 2.2). Dintre speciile exotice a fost semnalat doar ctenoforul Mnemiopsis leidyi. principalele specii fiind: Skeletonema costatum._________________________________________________________________________________ şi în cea cantitativă.2 Numărul speciilor de fitoplancton cu dezvoltări importante în apele marine româneşti în perioada 1991-2006 Biocenoza zooplanctonică a fost dominată. Valorile maxime de densitate şi biomasă ale anulu au fost inregistrate pe profilul Mangalia în staţia de pe izobata de 5m. Nitzschia tenuirostris. C. 2. putând fi deja considerată naturalizată.10 mil. 60 50 40 30 20 10 0 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 100 mii . Cyclotella caspia. cel/ l 1 mil. Labidocera brunescens din Familia Pontelidae. aparţinând la 16 grupe taxonomice.5·106 cel·l1 ) (Fig. În structura calitativă a zooplanctonului au fost identificati 27 de taxoni. Centropages şi Anomalocera au fost singurele specii ameninţate care au fost semnalate şi în decursul anului 2006. s-au situat în 2006 la un nivel comparativ cu ultimii doi ani anteriori. Cerataulina pelagica. ca indicator de impact al eutrofizării asupra mediului marin. 62 .3). Biomasa totală a zooplanctonului trofic inregistrată în 2006 s-a înscris în tendinţa evoluţiei multianuale şi sezoniere de ciclicitate a dezvoltării zooplanctonului (Fig. ceea ce ar justifica scoaterea acestei specii din categoria speciilor ameninţate. unde densitatea a atins o valoare de 4.11. Anomalocera patersoni.9 mg/m-3. Infloririle algale. şi Centropages ponticus din Familia Centropagidae. specie pătrunsă în apele Mării Negre la nivelul anilor „80. 2. dintre care doar două fenomene s-au remarcat cu abundenţe de peste 10 milioane cel·l -1.11.720. curvisetus.11. cel/l > 10 mil. sunt comparabile cu cele înregistrate înainte de eutrofizare. în 2006. Chaetoceros socialis. Densităţile şi biomasele înregistrate de Centropages.

2.11.000 g/m2 în perioada 2005-2006. 60 50 numar specii 40 30 20 10 0 1990-93 2003 2004 2005 2006 perioada Fig. Evaluările cantităţilor de midii au scos în evidenţă predominanţa exemplarelor de talie medie. dovada unei mai bune recrutări (peste 60% din populaţii au indivizi pânã la 25 mm lungime). se caracterizează în zonele litorale de mică şi medie adâncime (5-20 m). 2. faţă de numai 941 g/m2 în anul 2004. se constată că în ultimii ani se poate vorbi de menţinerea unei structuri calitative bune (Fig. biomasa fiind evaluată la 2.m-3 Chlorophyta Rhodophyta Phaeophyta 0 2000 2001 2002 Primavara Vara 2003 Tomna 2004 2005 2006 2004 2005 2006 Phanerogama Zpk trofic total Fig. 2006. Zoobentosul. Aceeaşi situaţie s-a observat şi la nivelul biomaselor. ca indicator de stare a eutrofizării.4 Variaţia diversităţii macroalgelor la litoralul românesc Fitobentosul cuprinde 25 specii (10 Chlorophyta.11. care au avut populaţii bine dezvoltate în această zonă. per ansamblu.5). evaluându-se. 9 Rhodophyta. Situaţia s-a datorat. în 2006._________________________________________________________________________________ 350 300 250 200 150 100 50 mg. un număr foarte mic în comparaţie cu bogăţia de specii existentă înainte de anii ‟70. o valoare medie de 340g/m2 comparativ cu 2005 când biomasa înregistratã a fost de 838 g/m2.28 specii.11. în orizontul 10-0m Fig. o structură cantitativă comparabilă cu cea a anului precedent. Variaţia diversităţii macroalgelor în ultimii trei ani arată o dominanţă clară a algelor verzi (Chlorophyta) urmate îndeaproape de algele roşii (Rhodophyta). contribuţiei ponderale a midiilor (Mytilus galloprovincialis).5 Evoluţia numărului de specii macrozoobental în zonele de mică şi medie adâncime (Sulina–Vama Veche) Indicatorul cantitativ de densitate în zona marină din nordul litoralului a înregistrat valori de până la 3 ori mai mici (Sulina – Portiţa . 2. Comparativ cu perioada anilor 1990-1993.11.4).5. printr-o diversitate ce include 50-60 de specii macrobentale. Macrozoobentosul din zona sudică a litoralului a prezentat. aceste grupe fiind reprezentate în medie de câte nouă şi respectiv şapte specii (Fig. care pot constitui suport 63 . 2. 2. când structura faunei bentale investigate era alcătuită din 16 . 5 Phaeophyta şi 1 Phanerogama). comparativ cu 2005 (12. şi de această dată.000 ex/m2). înscriindu-se aproape în parametrii anului 2004.11.500 ex/m2).3 Evoluţia multianuală şi sezonieră a biomaselor zooplanctonului trofic de la litoralul românesc al Mării Negre.

Centropages ponticus. 2 specii vulnerabile (VU) şi 6 cu date insuficiente (DD) (Tabel 2.1). Singura specie autoaclimatizată este Mugil soiuyi.11.11. 3 ameninţate (EN). 141 peşti (67%) şi 4 mamifere marine (2%) (Fig. ciuperci – 55. alge microfite – 615. dintre acestea în 2006 au fost semnalate Anomalocera patersoni şi Centropages ponticus. Tabelul 2.1 Statutul sozologic al speciilor înscrise în Lista Roşie a Mării Negre Grup de specii Macrofite Nevertebrate Peşti Mamifere Total EX 13 13 Statutul conform categoriilor IUCN (v. nevertebrate. 2. Lomentaria şi Corallina şi alga brună Cystoseira barbata în zona Rezervaţiei Marine Vama Veche – 2 Mai. în 2006 au fost identificate Phyllophora brodiaei şi Zostera nana în zona Constanţa Nord.11. Labidocera brunescens. Dintre speciile de nevertebrate bentale. macrofite – 138.1.11. peşti şi mamifere cuprinde un număr de 209 specii.11. în cazul în care condiţiile de mediu rămân favorabile creşterii şi dezvoltării până la indivizi capabili de reproducere. 13 sunt considerate extincte (EX). mamifere macrofite nevertebrate pesti Fig. rapoarte care s-au menţinut constante în ultimii ani. Pontella mediterranea. 2001) EN VU NT LC DD 11 2 6 3 6 1 22 2 2 28 31 78 3 1 19 10 28 32 107 Total 19 45 141 4 209 64 . dintre care 19 macrofite (9%). Cea din urmă categorie cuprinde şi patru specii de copepode calanide Anomalocera patersoni. Impactul asupra biodiversităţii şi habitatelor marine este apreciat prin raportul dintre numărul speciilor periclitate/numărul total de specii (29/2945) şi prin numărul speciilor dispărute/numărul total de specii (13/2945)._________________________________________________________________________________ pentru completarea efectivelor speciei.6). 6 vulnerabile (VU). 2. iar pentru 22 de specii nu există date suficiente pentru încadrarea într-una din categoriile de periclitare (DD).2 Biodiversitatea şi specii periclitate marine Starea biodiversităţii este definită prin numărul total de specii identificate la litoralul românesc. o specie cu risc redus de periclitare (LC). estimat la 2945 (bacterii – 113. Dintre algele macrofite şi fanerogamele înscrise în lista roşie ca specii ameninţate cu dispariţia (EN). 3. Pentru clarificarea stării de conservare a speciilor hiponeustonice este necesară utilizarea unei metodologii speciale pentru prelevarea şi studierea hiponeustonului. 2. primele trei fiind hiponeustonice. Lista Roşie a speciilor de macrofite. în 2006 a fost identificată doar Caprella acanthifera din categoria speciilor vulnerabile (VU). nevertebrate – 1730. ultima înregistrând o prezenţă constantă în ultimii trei ani. peşti – 141. 45 nevertebrate (22%). păsări – 150 şi mamifere – 3) şi 29 de specii ameninţate (EN si VU). Macrofitele cuprind 11 specii ameninţate (EN).6 Principalele grupe de specii periclitate de la litoralul românesc înscrise în Lista Roşie Dintre cele 45 de nevertebrate înscrise în Lista Roşie.

_________________________________________________________________________________

Încadrarea speciilor de peşti în Lista Roşie se prezintă astfel: dintre cele 141 de specii evaluate conform criteriilor IUCN, 2 sunt ameninţate (EN), 2 vulnerabile (VU), 28 aproape ameninţate (NT), 31 pentru care nu există motive de îngrijorare (LC) iar pentru 78 de specii nu există date suficiente (DD). Dintre toate aceste specii, anual se identifică în capturi circa 20 de specii. În ceea ce priveşte mamiferele marine, nu se derulează un program special de monitorizare a delfinilor, obiectul preocupărilor constituindu-l doar eşuările şi capturile accidentale ale delfinilor. Astfel, în 2006 au fost identificaţi 104 indivizi eşuaţi la ţărm, delungul întregului litoral românesc. Dintre cei care au putut fi determinaţi, cei mai mulţi au fost Phocoena phocoena (26 ex.), urmaţi de Tursiops truncatus şi Delphinus delphis cu câte două exemplare. Accidental, în 2006 au fost capturaţi 22 de delfini în setcile pentru calcan: Phocoena (20 exemplare) şi Tursiops (două exemplare). 2.11.3 Starea fondului piscicol marin Activitatea de pescuit comercial practicată de pescarii profesionişti se desfăşoară cu unelte de pescuit staţionare şi cu unelte active. La aceasta se adaugă şi pescuitul sportiv care are o amploare foarte mică. Analiza evoluţiei indicatorilor de stare arată că biomasa stocurilor se caracterizează prin fluctuaţii naturale aproape normale la unele specii (Şprot), cu tendinţe de redresare sau chiar afectate, la alte specii. Şprotul se caracterizează printr-un un efectiv relativ bun în ultimii ani chiar dacă în 2006, acest efectiv a fost mai scăzut (14.740 tone) de cât media perioadei 2003-2005 (45.000 tone), datorită existentei unor condiţii hidroclimatice deosebite. La hamsie se manifestă în continuare tendinţa de redresare, iar pentru stavrid, lufar şi chefal această redresare are un ritm mai lent. Calcanul şi rechinul, continuă să aibă stocurile afectate. Populaţiile de guvizi au stocurile într-o stare relativ bună aflându-se într-un echilibru relativ stabil. Structura populaţională, indică prezenţa în capturi a unui număr de mare de specii (peste 20), din care de bază sunt speciile de talie mică (şprot, hamsie, bacaliar, guvizi). Totodată se remarcă ponderea redusă a speciilor valoroase (calcan, sturioni, scrumbie de Dunăre, stavrid, chefal, lufar) dar şi reapariţia sub formă de exemplare izolate de scrumbie albastră şi pălămidă (Fig. 2.11..);

35 0 0

250
30 0 0

25 0 0

200

Alte specii Limba de mare

20 0 0
ton e

S p r ot 15 0 0 B a c a lia r H a m sie 10 0 0 A los e 500 S ta v r id S tur ion i 0 1 9 90 1 9 91 1 99 2 19 9 3 19 9 4 19 9 5 1 9 96 1 9 97 1 9 98 1 99 9 20 0 0 20 0 1 20 0 2 2 0 03 2 0 04 2 0 05 2 0 0 6*

150
tone

Chefal Rechin Aterina

100

Gingirica Guvizi

50

Barbun Calcan

0 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006*

Lufar

Fig. 2.11.1 Structura capturilor (t) pe principalele specii de peşti realizate în sectorul marin românesc în perioada 1990-2006

65

_________________________________________________________________________________ Indicatorii de presiune care influenţează dezvoltarea populaţiilor de peşti în zona costieră sunt reprezentaţi, în principal, de salinitatea apei mării, de aglomerările speciilor gelatinoase, şi de efortul de pescuit. Variaţia salinităţii dependentă de aportul de apă dulce din Dunării influenţează apropierea sau îndepărtarea speciilor marine de zona costieră (în anul 2006 datorită debitului deosebit de mare al Dunării a creat o zonă puternică de apă dulce cu largă extindere spre sud şi est producând o reducere puternică a salinităţii apei mării, fenomen care a determinat îndepărtarea speciilor marine de la coastă spre larg, provocând şi îndepărtarea şi dispersarea aglomerărilor de şprot principala specie pescuibilă cu traulul pelagic. Prezenţa aglomerările de specii gelatinoase pot impiedeca formarea aglomerărilor de şprot şi îndepărtarea acestora de ţărm. Efortul de pescuit este, în continuare, redus dominat de folosirea uneltelor fixe (în 2006 aufost utilizate 27 taliene, 6800 setci de calcan, 280 setci de chefal, 2500 paragate şi 210 setci de scrumbie, iar în pescuitul cu unelte active, 8 traulere costiere operaţionale şi 12 năvoade de plajă. Caracterizare socio-economică şi culturală: perspectivă istorică 2.12 Prezenţa umană în perimetrul Rezervaţiei În Delta Dunării, sunt înregistrate official 28 de localităţi (sate, cătune şi un oraş), cu o populaţie care a cunoscut, dealungul timpului fluctuaţii legate de evoluţia importanţei economice a zonei. În perioada 1912-2002, evoluţia numerică a populaţiei a fost în descrescreştere, chiar dacă au fost şi intervale de timp în care populaţia a crescut (Tabelul 2.11.1). În acest interval numărul locuitorilor Deltei Dunării s-a redus cu peste 3.500 de locuitori, corespunzător unei scăderi medii anuale de 2,5‰. Cel mare spor al populaţiei s-a produs între anii 1948-1956 (12,6‰), situaţie datorată sporului natural din mediul rural (13,4‰), iar cel mai scăzut spor a avut loc în perioada 1966-1977 (-14,7‰) datorat, deasemenea scăderii populaţiei rurale care în perioada amintită s-a redus cu ¼ (peste 4000 de persoane). Acest declin demografic s-a datorat migraţiei forţei de muncă, în mod deosebit, spre Tulcea. Inundaţiile mari din anii 1970 şi 1975 a determinat, de asemenea, ca o parte a populaţie rurale să se strămute în zonele extradeltaice. În perioada 1966-1977 populaţia a scăzut semnificativ în toate comunele din deltă: Cetalchioi, -43,6‰, Maliuc, -30,0‰, C.A. Rosetti, -27,9‰, Pardina, -19,3‰. După 1990, în Delta Dunării a continuat să scadă populaţia locală atât în mediul urban cât şi în mediul rural, chiar dacă, în această perioadă, s-au înregistrat şi sporuri pozitive în unele localităţi, în deosebi după 1997, ca urmare a revenirii unor locuitori în urma restructurării activităţilor din industrie (C.A.Rosetti, 34,9‰, Pardina, 33,8‰, Ceatalchioi, 16,1‰). În celelalte localităţi s-a menţinut tendinţa de scădere (Sf. Gheorghe, -3,3‰, Maliuc, 1,5‰). Se mai remarcă faptul că unele localităţi au o populaţie foarte redusă, sub 54 de locuitori (Cardon, Câşliţa, Tatanir), că localitatea Ostrovu Tătaru numai are nici un locuitor, în timp ce în localitatea Uzlina din comuna Murighiol, pe lângă cei 6 locuitori înregistraţi official, sunt numeroase gospodării aparţinând unor proprietary rezidenţă în alte localităţi ale judeţului sau din alte judeţe.
Tabel 2.11.1 Evoluţia populaţiei din Delta Dunării, la recensăminte (Gâştescu, 2006) Anii 1912 1930 1966 1977 1992 1997 2002 Urban 7.347 6.399 4.005 5.484 5.484 5.137 4.601 Rural 10.459 12.135 15.713 9.046 9.046 8.475 9.694

66

_________________________________________________________________________________

Total

17.806

18.534

19.718

14.530

14.530

13.612

14.295

Aceeaşi tedinţă se menţine şi după 2002 (Tabelul 2.11.2) Satele din deltă se încadrează, în marea lor majoritate (88,5%), în categoria satelor mici şi foarte mici (Tabelul 2.11.2). Analizând situaţia populaţiei în anul 2006 se constată că doar o singură aşezare rurală are mai mult de 1000 de locuitori (Chilia Veche), iar Sf. Gheorghe se poate încadra în categoria localităţilor de mărime medie. Oraşul Sulina se detaşează, prin poziţia şi evoluţia sa în cadrul deltei. Dezvoltarea Sulinei a avut mai puţine conexiuni cu spaţiul deltaic şi a beneficiat de hinterland internaţional la care o justifica statutul de porto-franco de la începutul secolului. Abia din a doua jumătate a secolului XX, acest oraş a trebuit să-şi stabilească legăturile cu satele învecinate.
Tabelul 2.11.2 Evoluţia populaţiei în localităţile din Rezervaţie în perioada 2005-2006 Nr. Municipiu, Oraş, Localitatea Număr Număr Crt. Comună locuitori locuitori 2005 2006 1 Tulcea T. Vladimirescu 383 381 2 Sulina Sulina 4.708 4.630 3 Ceatalchioi Ceatalchioi 258 396 4 Ceatalchioi Plauru 67 96 5 Ceatalchioi Sălceni 43 78 6 Ceatalchioi Pătlăgeanca 129 260 7 Chilia Veche Chilia Veche 2.803 2.428 8 Chilia Veche Câşliţa 13 13 9 Chilia Veche Tatanir 54 54 10 Chilia Veche Ostrovu Tătaru 0 0 11 Pardina Pardina 787 606 12 C.A.Rosetti C.A. Rosetti 277 300 13 C.A.Rosetti Sfiştofca 163 139 14 C.A.Rosetti Letea 460 437 15 C.A.Rosetti Cardon 19 27 16 C.A.Rosetti Periprava 320 297 17 Crişan Crişan 463 465 18 Crişan Mila 23 410 405 19 Crişan Caraorman 492 490 20 Maliuc Maliuc 333 320 21 Maliuc Partizani 455 440 22 Maliuc Gorgova 142 130 23 Maliuc Vulturu 78 55 24 Maliuc Ilganii de Sus 88 70 25 Beştepe Băltenii de Jos 98 90 26 Nufăru Ilganii de Jos 88 85 27 Murighiol Uzlina 4 6 28 Sf. Gheorghe Sf. Gheorghe 1.064 880 Total 14.199 13.578

Structura etnică a populaţiei este constituită în principal din populaţie românească, la nivelul anului 2002, aceasta fiind de 12.666 locuitori (86,85%), dar şi din prezenţa mai 67

_________________________________________________________________________________ substanţială a încă patru minorităţi naţionale: Lipoveni, 1.376 (9,46%), ucrainieni, 299 (2,5%), rromi, 69 (0,47%) şi ruşi 59 (0,4%). Densitatea medie a populaţiei este foarte scăzută (5,4 loc./km²), datorită suprafeţelor întinse de lacuri, gârle, canale, terenuri mlăştinoase, etc., nefavorabile dezvoltării unor aşezări omeneşti. Reţeaua rarefiată a localităţilor, numărul mic de locuitori, suprafaţa de uscat redusă au contribuit la menţinerea unui număr mic de locuitori şi a unei densităţi mici: Sf. Gheorghe (1,8 loc./km²), Pardina (2,2 loc./km²), Crişan (3,4 loc./km²), Maliuc (4,1 loc./km²), C.A. Rosetti (4,2 loc./km²), Chilia Veche (6,8 loc./km²), Ceatalchioi (6,9 loc./km²), Sulina (13,96 loc./km²). În ceea ce priveşte diferenţierile funcţionale, se constată că, de-alungul istoriei locuirii, spaţiul deltaic a cunoscut o asociere interesantă de activităţi economice. Pescuitul a rămas până în zilele noastre preocuparea de bază a celor mai multe aşezări, mai cu seamă a celor izolate între ape, legată de existenţa resursei piscicole şi s-a desfăşurat mereu în paralel cu comerţul şi cu navigaţia dealungul căilor principale de acces. În afara pescuitului s-au mai dezvoltat şi alte activităţi legate, fie de alte resurse naturale: terenuri agricole, păşuni, păduri, peisaj, plante medicinale, fie de alte cerinţe ale dezvoltării sociale: asistenţă sanitară, educaţie, comerţ, etc. 2.11.1 Resursele pescăreşti şi pescuitul Resursele pescăreşti sunt reprezentate de populaţiile piscicole de interes economic şi de bazinelor acvatice de apă dulce, salmastră sau marină din spaţiul geografic al Rezervaţiei. Ihtiofauna Rezervaţiei cuprinde circa 133 de specii, aparţinând unui număr de 43 de familii, majoritatea fiind specii de apă dulce dar şi specii eurihaline sau migratoare. Din numărul total al speciilor de peşti inventariate, circa 30 de specii de peşti, dulcicole, eurihaline şi marine fac obiectul activităţii de pescuit şi de piscicultură. Resursele pescăreşti de apă dulce sunt reprezentate de populaţiile de peşti de apă dulce din cele 160.000 ha de ape interioare spaţiului geografic al Rezervaţiei, din care 110.000 ha ape permanente, resursele pescăreşti marine se dezvoltă în apele litorale ale Mării Negre aferente Rezervaţie, de circa 140.000 ha, resursele de peşti marin migratori sunt reprezentate de speciile marin migratoare (sturioni, scrumbie de Dunăre) care folosesc atât spaţiul marin cât şi cel dulcicol al Rezervaţiei. Resursele pescăreşti de cultură sunt reprezentate de speciile de peşti crescute în bazinele amenajărilor piscicole din Rezervaţie. Din cele 27 de amenajări piscicole construite în Rezervaţie pentru piscicultură, în suprafaţă totală de circa 40.000 ha, doar în câteva se mai desfăşoară, în prezent această activitate (Babadag, Lunca, Sarinasuf). Pescuitul este una din cele mai vechi ocupaţii ale populaţiei din Delta Dunării şi reprezintă şi în prezent o activitate economică importantă ocupând mai mult de jumătate din populaţia activă a deltei, în prezent activând circa 1500 de pescari autorizaţi pentru desfăşurarea pescuitului comercial. Acestora li se adaugă şi reprezentanţii familiilor rezidente în spaţiul Rezervaţiei care au dreptul legal să pescuiască pentru consumul propriu, câte 3 kg de peşte pe zi. Se poate spune că această activitate ocupă, în scop comercial sau familial, toate familiile rezidente în Rezervaţie. Valorificarea resursei pescăreşti din bazinele acvatice naturale se bazează pe metode tradiţionale care au fost folosite din cele mai vechi timpuri. Primele reglementări ale 68

074 3. Administraţia de stat a început în anul 1895 sub conducerea lui Grigore Antipa. valabile şi în zilele noastre. mai multe perioade. pescăria peştilor marin migratori şi pescăria peştilor marini din zona litorală.095 998 1. În anul 1974 a fost promulgată Legea Pescuitului şi Pisciculturii care s-a aplicat pe tot teritoriul ţării.000-6. cu prevederi speciale pentru Delta Dunării. apar în Evul Mediu şi apoi în timpul administraţiei otomane. bazate pe experienţa generaţiilor.630 2. Perioada 1970-1984. Din punct de vedere al scopului capturării. În anul 1896 apare prima Lege a pescuitului. când capturile anuale au scăzut foarte mult în jurul a 5. Tabel 2.152 Babuşcă 647 1. ştiinţific şi familial. reprezentând pescuitul ilegal.368 1.526 5. A urmat o perioadă de redresare (1960-1970). La sfârşitul deceniului al cincilea din secolul trecut se marca primul declin al pescăriei datorită efectelor negative ale îndiguirii Luncii Dunării care au afectat populaţiile de ciprinide în general şi cea de crap în special.044 1.595 3.032 1.668 2.016 1. După biologia speciilor se distinge pescăria peştilor de apă dulce (deltă. în Rezervaţie se practică pescuitul comercial.573 3.081 586 315 289 220 297 368 272 273 122 155 Plătică 524 1.060 940 883 822 882 885 569 Somn 45 28 22 14 20 17 80 95 110 115 99 78 Crap 119 106 63 28 41 25 119 112 125 117 185 191 Şalău 214 287 99 81 85 54 141 68 80 104 64 62 Ştiucă 7 6 4 11 28 5 52 95 78 73 42 38 Biban 13 6 4 5 3 4 16 23 27 17 7 12 Scrumbie 317 946 649 484 680 451 23 83 116 261 215 383 Sturioni 20 5 8 5 7 5 13 18 24 25 19 17 Alte specii 378 229 193 88 58 39 50 31 55 79 56 49 69 .382 1. În perioada 1994-2006 capturile s-au situat în jurul valorilor 2500-3000 tone/an (Tabelul 2. În prezent.108 2.000 ha.794 Caras 2.3 Capturile de peşte din Delta Dunării (tone) Anul 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 Total 5. din deltă şi zonele adiacente cu valori ale capturilor în jur de 15.964 3.732 3. care a oprit pescuitul peştilor sub o măsură minimală. caracudă) producţiile oscilând între 10. exploatarea resurselor pescăreşti din Delta Dunării este reglementată prin acte normative şi norme de aplicare ale acestora de către administratorul resursei (Agenţia Naţională de Pescuit şi Acvacultură) şi de către utilizatori în scopul asigurării utilizării durabile a acestora.000 tone/an. Pescăriile din spaţiul actual al Rezervaţiei au parcurs.679 1.1984-1994. a introdus reglementări bazate pe o bună cunoaştere a biologiei speciilor de peşti. Dunăre.000 tone/an. deasemenea destul de dificil de estimat.070 2. prin stabilirea unui nou echilibru în structura ihtiofaunei.11. a marcat un nou declin datorită îndiguirii celor peste 100.11.000 tone/an.276 1. în care au avut loc modificări importante atât în ceea ce priveşte condiţiile de mediu dar şi în ceea ce priveşte modul de organizare al pescuitului. Razim-Sinoie)._________________________________________________________________________________ pescuitului. Situaţia capturilor înregistrate oficial şi în special cea a capturilor din ultimile două decenii trebuie corectată cu valori ce pot fi estimate destul de dificil reprezentând cantităţile de peşte capturate de populaţia locală în scopul consumului propriu (circa 3 kg/zi/familie) dar şi cu valori.000 tone/an şi 20. a potenţialului zonelor şi pe rolul factorului hidrologic.972 6. situaţie care s-a agravat în perioada următoare. sportiv. locul crapului fiind luat de speciile stagnofile (babuşcă. lin. căruia îi revine meritul de a fi elaborat principiile de management a pescăriilor în fluvii şi delte neregularizate.3). dealungul istoriei recente de circa 50-60 de ani. litoralul Mării Negre şi Razim-Sinoie.154 920 970 910 1.100 1.121 1.

Sunt interzise avele şi setcile. În zona costieră şi marină. În Delta Dunării propriu-zisă.806 4.604 2. plătică şi babuşcă.280 4. (calcan.490 2.504 2. în sezonul rece.639 1. crap.592 2. etc.794 3.848 6.629 2.369 3. Capturile sunt dominate de specii de talie mică (hamsie. pripoane.711 2. gingirică. vintire.662 2. Cea mai mare parte a capturilor se realizează cu năvoadele. ave.597 3.633 3. stavrid. plătică.094 4. În Dunăre şi braţele sale. pescuitul se desfăşoară în tot timpul anului (cu excepţia perioadei de prohibiţie de 60 de zile) folosindu-se tipuri de unelte pasive (vintire.485 Specii marine (tone) 482 254 502 218 324 102 162 66 86 34 14 16 Specii migratoare (tone) 489 749 524 35 108 151 287 233 400 515 213 138 70 .743 3. ciprinide asiatice._________________________________________________________________________________ 2005 2006 2007 3.716 3. pescuitul se desfăşoară cu capcane de tip vintire şi taliene de Razim. metodele şi uneltele de pescuit fiind specifice pentru fiecare zonă.444 5.568 2. sturioni. taliene. capturilr fiind dominate de plătică. se desfăşoară un pescuit pasiv cu taliene gigant şi semigigant.393 Captură realizată (tone) 3. şprot) speciile mai valoroase.307 2. în zone situate dincolo de izobata de 20 m. scrumbie albastră. voloage).643 1. taliene) şi active (năvoade.342 3. Tot în această zonă se realizează şi capturi de raci şi broaşte.342 3. pălămidă. În această activitate se folosesc uneltele şi metode tradiţionale practicânduse atât formele de pescuit activ cu setci în derivă sau pasive cu setci fixe. şi cu năvoade. chefal.630 2. Capturile realizate în această zonă sunt dominate de caras. babuşcă. rechin) fiind foarte slab reprezentate.277 3.801 2. Tabel nr. caras. Capturile realizate sunt dominate de scrumbie de Dunăre.504 3.000 2.639 % 62 56 62 44 97 60 81 57 65 81 80 107 Specii dulcicole (tone) 2.504 3.835 6.793 3.584 1. Destul de sporadic se desfăşoară şi un pescuit activ cu nave mici de traulare. pescuitul se desfăşoară în tot cursul anului cu excepţia perioadelor de prohibiţie (30 de zile pe zona de graniţă şi 60 de zile în celelalte zone) şi cu intensificări sezoniere în anumite zone (toane) pentru capturarea speciilor marin migratoare. În complexul Razim – Sinoie. iar perioada de prohibiţie este mai lungă faţă de restul Rezervaţiei însumând de 90 zile.906 4.964 3.879 174 238 307 525 727 635 74 81 178 127 109 99 97 151 184 82 147 97 16 34 24 505 213 138 11 - 54 206 82 Activitatea de pescuit comercial se desfăşoară în mai multe zone.078 2.595 3. Dinamica capturilor comerciale de peşte din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării Anul 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 Cota anuală (tone) 5. în sezonul cald.111 4. pe toată coasta marină aferentă Rezervaţiei. caras şi şalău.

Structura pe specii şi categorii a capturilor Nr. Specii migratoare Scrumbie de Dunăre (Alosa pontica) 11 12 13 14 15 16 17 18 11 12 13 71 . Crt. Crt. majoritatea fiind specii de apă dulce dar şi specii eurihaline sau migratoare. Din numărul total al speciilor de peşti inventariate în RBDD circa 30 de specii de peşti.) PMM (Peşte marin mărunt) 1 Nr. aparţinând unui număr de 43 de familii. Crt. eurihaline şi marine fac obiectul pescuitului comercial. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Specii dulcicole Caras (Carassius gibelio) Plătică (Abramis brama) Babuşcă (Rutilus rutilus) Somn (Silurus glanis) Şalău (Stizostedion lucioperca) Ştiucă (Esox lucius) Crap (Cyprinus carpio) Sânger (Hypophthalmichthys molitrix Novac (Aristichtys nobilis) Cosaş (Ctenopharyngodon idella) Lin (Tinca tinca) Biban (Perca fluviatilis) Batcă (Abramis bjoerkna) Morunaş (Vimba vimba) Avat (Aspius Aspius) Mreană (Barbus barbus) Sabiţă (Pelecus cultratus) Alte specii de apă dulce Nr. Ihtiofauna RBDD cuprinde circa 133 de specii. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 20 07 Specii marine Gingirică (Clupeonella cultriventris) Hamsie (Engraulis encrasicholus) Chefal (Liza aurata) Ostreinos (Liza saliens) Barbun (Mullus barbatus) Cambulă (Platichthys flesus) Calcan (Psetta maxima) Şprot (Sprattus sprattus) Rechin (Squalus acanthias) Rizeafcă (Alosa caspia nordmanni) Stavrid (Trachurus ponticus) Guvizi (Gobius sp. dulcicole._________________________________________________________________________________ Dinamica capturilor totale de peste din RBDD (to) Cota an Total realizat Dulcicoli Total Marini Total Migratori Total 19 96 0 10 20 30 40 50 60 70 00 00 00 00 00 00 00 19 97 Capturi (to) 19 98 19 99 20 00 20 01 20 02 20 03 20 04 20 05 20 06 Lista speciilor care fac obiectul activităţii de pescuit Resursa piscicolă care susţine activitatea de pescuit şi piscicultură este asigurată de un număr mai redus de specii de peşti.

Din 1997. 82/1993. 192/2001 privind resursele acvatice vii. 311/2002. s-a adoptat un nou mod de valorificare a resurselor piscicole. aceste întreprinderi s-au transformat în societăţi comerciale cu profil piscicol cu capital de stat. pescuitul şi acvacultura) a stabilit că dreptul de 72 . privind concesionarea dreptului de valorificare a resurselor piscicole din Rezervaţie. Din anul 2003. valorificarea resurselor piscicole s-a făcut de către întreprinderile cu profil complex din cadrul Centralei Delta Dunării. iar ulterior. a cărei valoare a fost stabilită funcţie de importanţa zonelor de pescuit prin licitaţie. constând în concesionarea dreptului de valorificare a resurselor piscicole din Rezervaţie. După 1990. Prin aplicarea acestor acte normative şi a HG nr. pescarii au devenit iniţial salariaţi ai acestor societăţi. societăţi care s-au angajat prin contractele de consesionare să plătească statului o redevenţă. în baza Legii nr. anul înfiinţării Rezervaţiei. năvoade. vintire. Au fost autorizaţi. În această perioadă au activat 12 societăţi piscicole cu capital de stat provenite din fosta Centrală „Delta Dunării” şi 8 societăţi cu capital privat. În ultimile decenii ale secolului trecut. au fost delimitate 25 de zone de pescuit dreptul de valorificare a resurselor piscicole din aceste zone fiind concesionat de 16 societăţi comerciale. zonele de pescuit. pripoane. a fost instituit statutul de pescar individual autorizat pe baza permiselor de pescuit ce se atribuiau direct pescarilor de către Administraţia Rezervaţiei. 69/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr._________________________________________________________________________________ Organizarea pescuitului din Delta Dunării a cunoscut mai multe etape. cărora le-au fost alocate anual cote-plafon (pe zone şi specii). Ca administrator al resursei piscicole. alocate fiecărei societăţi. în perioada 1990-2004. Administraţia Rezervaţiei a impus reglemetări menite să asigure protejarea speciilor periclitate şi de interes conservativ precum şi valorificarea durabilă a speciilor de interes economic. în perioada de după 1990. în această perioadă. în cea mai mare parte. modul de marcare al uneltelor fixe. etc. În această perioadă sau înfiinţat circa 100 de societăţi comerciale cu profil pescăresc şi au funcţionat 40 de puncte de colectare. În perioada 1990-1997. După anul 2005. funcţionând în coordonarea Consiliului Judeţean Tulcea şi totodată au apărut şi primele societăţi piscicole cu capital privat. colaboratori pe bază de contracte individuale pentru prestarea serviciului de captuarea peştelui. tipul acestora (taliene. un nou act normativ (Legea nr. 113/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 219 privind regimul concesiunilor. societăţile comerciale cu capital de stat sau privat şi-au desfăşurat activitatea în Rezervaţie în conformitate cu Protocolul încheiat între Consiliul Judeţean Tulcea şi Administraţia Rezervaţiei şi au activat în baza unor acorduri de pescuit eliberate de Administraţie şi a unor cote-plafon stabilite împreună cu Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării. şi până în 1991. dându-se astfel posibilitatea desfăşurării activităţii de pescuit prin autorizarea individuală a pescarilor sau a asociaţiilor familiale (AF) conform prevederilor Decretului-Lege nr 54/1990. În acest fel.). peste 1500 de pescari individuali şi pentru prima dată. precum şi reglemetările privind modul de desfăşurarea activităţii de pescuit. privind înfiinţarea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării şi a Legii nr. 516/1997 privind unele măsuri pentru exercitarea pescuitului pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării". când a fost emisă H. permisele individuale de pescuit cuprindeau elemente pentru dimensionarea efortului de pescuit stabilindu-se numărul maxim al uneltelor folosite (50 de unelte). punctele autorizate pentru înregistrarea capturilor şi pentru colectarea şi comercializarea acestuia. Administraţia Rezervaţiei a jucat un rol activ. permisele fiind eliberate de societăţi pentru pescarii permanenţi şi sezonieri. setci.G.

din care 32 autorizaţii pentru asociaţii/organizaţii de pescari. administratorul unic al resursei piscicole devine Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură. cosaş.800 2.11. eliberat de Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură şi al autorizaţiei de mediu eliberată de Administraţia Rezervaţiei. În 1989. prin studii de evaluare a resurselor pescăreşti elaborate de către consultanţi de specialitate şi avizate de Academia Română – Comisia Monumentelor Naturii. care au permis Administraţiei Rezervaţiei să continuie reglementarea şi monitorizarea activităţii de pescuit din perimetrul Rezervaţiei. pe baza cotelor exploatabile stabilite pe complexe de bazine piscicole.800 1. dar cea mai mare parte a amenajărilor s-a realizat în perioada 1969-1974. (ha) locale judeţean 1. În crescătorii se creşteau specii de cultură: crap. s-a consolidat statutul de autoritate de mediu al Administraţiei Rezervaţiei şi acela de administrator de arie protejată. sânger. Rezervaţia Biosferei preluând statutul de gestionar al resurselor piscicole din spaţiul deltaic.900 2. Denumirea Suprafaţa Consilii Consiliul Crt. Suprafeţele îndiguite devenite nerentabile din punct de vedere al scopului şi abandonate au fost incluse într-un program complex de lucrări pentru renaturare sau reconstrucţie ecologică (Tabelul 2. După 1990. la acelaşi nivel cu forţa de muncă folosită pentru pescuitul în bazinele naturale. 5. administrarea acestor suprafeţe se face în prezent de către Consiliul Judeţean Tulcea sau de către Consilii Locale. Autorizarea activităţii de pescuit din Rezervaţie se face. forţa de muncă angajată în activitatea de piscicultură a fost de circa 900 oameni. novac. foarte multe dintre acestea fiind abandonate datorită cheltuielilor de producţie foarte mari care au făcut ca activitatea de piscicultură să devină nerentabilă.900 4. s-a menţinut la nivele de 4-5 mii tone/an.4).230 Situaţia actuală În exploatare Neutilizată În program de renaturare Neutilizată În program de 73 . 3 autorizaţii de mediu pentru capturare reproducători sturioni şi 1130 autorizaţii pentru pescari individuali. În anul 2006. în condiţiile liberalizării preţurilor la energie şi forţă de muncă.11. Producţia marfă livrată la piaţă. legal constituite şi recunoscute pe baza criteriilor stabilite de autoritatea publică centrală care răspunde de pescuit şi acvacultură. Accesul la resursele acvatice vii în vederea practicării pescuitului se face în baza permisului de pescuit comercial pentru în zona solicitată.4 Amenajările piscicole din perimetrul Rezervaţiei Nr._________________________________________________________________________________ valorificare a resurselor piscicole se atribuie în mod direct pescarilor.230 600 2. Ceamurlia II (Sarica) Chilia I 600 2. persoane fizice şi/sau juridice. Babadag 1. Administraţia Rezervaţiei a eliberat. Tabel 2. Ceamurlia I 2. anual. Începând din 2005. Îndiguirea suprafeţelor pentru piscicultura a început în anul 1961. în Delta Dunării erau realizate 30 de amenajări piscicole în suprafaţă totală de circa din care funcţionau 29 de amenajări piscicole. În această perioadă. În această perioadă. conform Ordinului MAPM 647/2001. 1180 autorizaţii. Pe teritoriul Rezervaţiei se practică şi piscicultură pe suprafeţe amenajate. Carasuhat 220 220 3. organizaţiilor de pescari din domeniul pescuitului comercial. S-au înregistrat şi producţii marfă mai mari în anii 1976-1977 dar cu un consum foarte mare de furaje. funcţionarea amenajărilor piscicole s-a schimbat foarte mult. 15 autorizaţii pentru societăţi comerciale. în acea perioadă.

11.260 700 1. 12. 15.11. 24. Viile şi livezile ocupă suprafeţe nesemnificative pe terenurile private ale locuitorilor. 22.344 313 240 3. este una din cele mai vechi îndeletniciri a populaţiei din Rezervaţie. EC2) Dunavăţ II (EC3.709 6. Ca structură de folosinţă a terenurilor agricole.344 331 240 2. 28. de aceea se impune reactualizarea studiilor pedologice. însumând un total de 61. 27. 7.9% din Rezervaţie. 10. Terenurile agricole reprezintă 12.709 6. 13.2 Terenurile agricole şi agricultura Agricultura.615 590 1. 74 . 18.400 2. 20. 8.575 420 265 334 137 375 617 224 18 - 700 2.453 ha.651 2. 14. Agricultura se desfăşoară în sistem privat şi cuprinde două activităţi majore: cultivarea cerealelor şi a altor plante şi creşterea animalelor. 30.308 1. Activitatea agricolă se desfăşoară în baza autorizaţiilor de mediu pentru terenurile din categoria “terenuri agricole” şi în baza permiselor de practicare a agriculturii pe terenurile ieşite temporar de sub ape. cea mai mare pondere o are terenul arabil (63%).100 1. 16. 19.350 1. 17. Localnicii acestor ţinuturi înconjurate de ape îşi asigurau o parte din cele necesare traiului cultivând terenurile ieşite temporar de sub ape (platforme). cu cele două activităţi specifice: cultivarea pământului şi creşterea animalelor. 25. 21.050 2. mai vechi de 10 ani.615 590 1.070 452 1.505 renaturare În exploatare În exploatare În exploatare În program de renaturare Neutilizată În exploatare Neutilizată În program de renaturare În program de renaturare În exploatare Utilizată parţial Neutilizată În exploatare Neutilizată În exploatare În exploatare Neutilizată Neutilizată Neutilizată În program de renaturare Neutilizată În exploatare În program de renaturare În exploatare În exploatare 420 265 1.350 1.575 1. urmat de pajişti naturale (36.683 617 1. 9.176 2._________________________________________________________________________________ 6.651 334 700 1. Situaţia existentă este într-o continuă dinamică.270 1. 23.270 1. 29. Chilia II (Hreblea) Dranov-Ghiol Dunavăţ I Dunavăţ I (EC1. EC4) Enisala Grădina Olandezului Holbina I Holbina II Iazurile Independenţa (Murighiol) Litcov Lunca Maliuc Sălcioara (6 Martie) Obretin I Obretin II Perişor Periteaşca Popina Rusca Sarinasuf Stipoc Tăuc Topraichioi TOTAL 700 2.505 1. 26.7%).070 315 1050 2.

Bălteni-Beştepe-Mahmudia 840 11. Tătaru 2. Tulcea-Nufăru 2. grindurile de mal ale reţelei hidrografice interioare. 39.947 ha (64 %) se află în incintele agricole îndiguite şi desecate. Această listă cuprinde produse chimice din grupele a III-a şi a IV-a de toxicitate (produse cu o toxicitate redusă). Sulina 400 8. cu respectarea instrucţiunilor tehnice privind utilizarea produselor. În condiţiile unui management bun.11.480 2. soia şi plante furajere. Capacitatea de suport ecologic pentru folosinţa agricolă în principalele incinte îndiguite (Pardina. restul fiind pe grindurile continentale. Agroecosistemele din delta maritimă sunt reduse ca suprafaţă dar şi ca potenţial agro-productiv._________________________________________________________________________________ Ca localizare. dominante în structura terenurilor agricole în aceasta zonă fiind pajiştile. Carasuhat şi Murighiol – Dunăvăţ) nu este mare (studii efectuate de Institutul de Pedologie şi Agrochimie Bucureşti).032 3. culturi furajere. legume. Sireasa. Sireasa 5. în regim liber de inundare. Babina 2. Furtuna 2.12 ha/locuitor.453 ha teren agricol.În delta fluviomaritimă terenul arabil reprezinta doar 0. Din suprafaţa de 61.100 5.4 Amenajările agricole din Rezervaţie Nr. Carasuhat 2. majoritatea terenurilor arabile sunt localizate în zona economică a deltei fluviatile. Suprafeţele cele mai mari sunt cultivate cu grâu. care determină şi modul de folosinţă.811 9. Mahmudia-Murighiol 12. Pardina 27. mai evoluată sub aspect morfologic şi pedologic. porumb. ecosistemele agricole din delta fluviatilă pot avea o mare capacitate de producţie pentru cereale păioase. terenurile agricole din Rezervaţie sunt: domeniu public de interes judeţean (polderele agricole). restul fiind proprietate privată a persoanelor fizice. Tehnologiile de exploatare agricolă utilizate sunt stabilite de utilizatori (concesionari). Administraţia Rezervaţiei a emis Lista produselor chimice de uz fitosanitar şi erbicidelor aprobate spre utilizare în perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. în funcţie de scop şi de posibilităţi.081 4. Produsele au 75 . Murighiol-Dunavăţ 2. grindurile fluvio-marine şi sesul deltaic. 1. echipamentelor şi condiţiilor de efectuare a tratamentelor. Denumirea polderului Suprafaţa (ha) crt.538 TOTAL Situaţia actuală În exploatare parţială În exploatare parţială În exploatare parţială Renaturată Renaturată Renaturată Neutilizată În exploatare parţială În exploatare parţială În exploatare parţială În exploatare parţială În exploatare parţială În exploatare parţială Tratamentele de protecţie fito-sanitară se aplică utilizând numai produsele fitosanitare şi substanţele chimice prevăzute în lista aprobată pentru teritoriul Rezervaţiei. Ca formă de proprietate. domeniu public de interes local (amenajări piscicole şi pajişti).580 6. Nufăru-Bălteni 10. rapiţă. Aceste tehnologii nu au ca obiectiv prioritar asigurarea durabilităţii resursei naturale şi a fertilităţii solului. În vederea reducerii la minim posibil a presiunii chimice asupra solurilor aflate în zona de competenţă. Tabelul 2. porumb. cartofi.115 7. În incintele agricole îndiguite terenurile arabile sunt utilizate în mare parte pentru producerea cerealelor. Cernovca 1. floarea soarelui.683 13.

) 76 . cu rezultate bune. datorită puterii financiare scăzute a utilizatorilor de terenuri agricole. Creşterea ovinelor este organizată în mod tradiţional şi se practică în principal pe păşunile (izlazurile) comunale. cabalinele sau porcinele sunt crescute în stabulaţie liberă pe grindurile deltaice sau pe terenurile proaspăt ieşite de sub inundaţie. etc. Rosetti._________________________________________________________________________________ fost testate asupra remanenţei şi încadrării în ce priveşte limitele de poluare. Agricultura tradiţională. Există un procent mare de neutilizare a terenului din diverse cauze: excesul de umiditate. după cum şi suprafeţe cu folosinţă „stuf” sau „forestieră” au fost utilizate ca păşune. O data cu execuţia acestor lucrări şi introducerea acestor terenuri în circuitul agricol au apărut şi o seama de probleme neprevăzute: lipsa forţei de munca pentru o agricultură de tip industrial. Creşterea animalelor. De asemenea.A. Activitatea de cultivare a plantelor se mai desfăşoară în cadrul amenajărilor piscicole. Peste 36% (22. dar şi lipsă de fonduri băneşti. care este o activitate tradiţională a locuitorilor din Rezervaţie. reprezintă principalele surse de venituri în localităţile izolate din Delta Dunării Caraorman. În Delta Dunării. procesele de sărăturare secundară.545 ha pajişti) din terenurile agricole şi în mică măsură alte terenuri neagricole sunt folosite pentru creşterea animalelor. întrucât roţile instalaţiei se afundă în solul umezit. staţia de desecare “Batacu” nu a funcţionat corespunzător şi nivelul pânzei freatice s-a menţinut ridicat favorizând fenomenul de sărăturare. consumul produselor chimice este extrem de redus situându-se în apropierea cifrei de 1 kg de produs brut la 1 ha de teren arabil. Instalaţiile de irigat existente la două societăţi nu au fot utilizate datorită imposibilităţii deplasării lor pe teren. având în vedere accesul facil la apă. Odată pornită instalaţia. ea nu mai poate fi deplasată până la uscarea solului. Pe teritoriul Rezervaţiei nu sunt sisteme de irigaţii funcţionale. ca parte a tehnologiilor de piscicultură aplicate pentru refacerea bazinelor piscicole. Fondul funciar agricol din Rezervaţie a început să se extindă în perioada 1938-1940. Asigurarea unor locuri de muncă pentru populaţia locală nu este prioritară în investiţiile din agricultură. sunt deseori utilizate pentru păşunat. Nu se fac tratamente fito-sanitare şi nu se practică rotaţia culturilor. Acest fapt se datorează fragilităţii solului. alături de pescuit. Creşterea animalelor – cealaltă ramură a agriculturii – este o îndeletnicire veche a populaţiei locale de pe teritoriul Rezervaţiei. cu terenuri agricole. suprafeţe cu folosinţă agricolă amplasate în incinte amenajate categoria „arabil”. înlocuind zonele umede si inudabile. seminţe. populaţia locală mai practică agricultura pe terenurile ieşite temporar de sub ape (platforme). Letea. acoperind doar necesităţile familiale. Bovinele. ingrăşăminte. 494 ha datorită sărăturării. C. insecto-fungicide. Pe teritoriul Rezervaţiei nu există complexe zootehnice funcţionale în care să se desfăşoare creşterea animalelor în sistem intensiv. aplicând tehnologii moderne care să permită exploatarea eficientă a producţiei animale. De menţionat că sărăturarea solului se datorează faptului că în incinta agricolă Pardina. Periprava. reducerea rezervelor de carbon organic şi managementul dificil al unor sisteme dezechilibrate ca urmare a faptului că intrările (combustibil. Mila 23 etc. De asemenea. se rezumă în general la monocultură. Creşterea animalelor se face în sistem extensiv. prin lucrări hidrotehnice de îndiguire şi desecare. iar rezultatele obţinute sunt în general slabe. desfăşurată pe suprafeţe de câteva hectare.

Creşterea gradului de ocupare a populaţiei în acest domeniu se mai poate face prin promovarea unor activităţi tradiţionale (împletituri din nuiele de răchită. Economia forestieră absoarbe o mică parte din forţa de muncă disponibilă în Rezervaţie. vânatul şi altele. producţie şi administraţie silvică. păşunatul. salcâm. şi cu rapoartele Direcţiei Silvice Tulcea privind activitatea de silvicultură. În conformitate cu Normele tehnice pentru amenajarea pădurilor încheiate în anul 2004. În arborete. plantele medicinale. Din aceasta. 77 . Din punct de vedere ecologic şi economic.341 ha). pădurile din Rezervaţie au. salcie albă. plop negru. stejar. silvicultura şi exploatarea lemnului Fondul forestier este constituit din totalitatea suprafeţelor pădurilor. Gheorghe (partea dreaptă) şi numeroase trupuri mici de pădure în zona nisipurilor continentale de la Dunavăţul de Sus şi Dunavăţul de Jos.656 ha. Din punct de vedere al reliefului. Suprafaţa pădurilor din Rezervaţie (cele mai stabile ecosisteme terestre) acoperită cu asociaţii de arbori sau arbuşti reproduşi natural sau plantaţi. constituie o componentă principală în cadrul obiectivelor Administraţiei Rezervaţiei de conservare a biodiversităţii în Delta Dunării.Romsilva. iar pe plan secundar ciupercile._________________________________________________________________________________ erau mult mai mari decât ieşirile (producţia agricolă).377 ha. şi zone de silvostepă uscată ce cuprind arborete de pe versanţii imediaţi din vecinătatea Braţului Tulcea şi în continuare pe Braţul Sf. este de 15. Direcţia Silvică Tulcea. răşinoasele fiind slab reprezentate (36 ha) prin specii de pin negru şi chiparos de baltă.Refacerea funcţiilor ecologice conduce la dezvoltarea resurselor tipice zonei. etc. foste perdele de protecţie. tăierea stufului. a terenurilor destinate împăduririi şi a suprafeţelor care servesc nevoilor de cultură. Renaturarea suprafeţelor îndiguite. preponderent. 16% se găsesc pe terenurile joase din delta fluvială. 8.845 ha (57%) sunt păduri plantate şi 6. Impactul negativ al acestor agro-sisteme asupra ecosistemelor vecine. astfel.532 ha (43%) sunt păduri naturale. cele din ultima categorie provin din renişuri. Vegetaţia forestieră s-a extins în mod spontan şi în zone situate în afara fondului forestier înregistrat. ponderea este deţinută de specii de foioase (15.11. funcţie de protecţie (73% din suprafaţă) funcţia de producţie fiind reprezentată mai puţin (27% din suprafaţă). fiind plantate artificial. pădurile din Rezervaţie sunt situate în două zone fitoclimatice: zona silvostepei umede ce cuprinde arborete de luncă şi deltă fluvială. cu activităţile tradiţional-economice ale populaţiei locale: pescuitul. Dintre pădurile naturale. Gheorghe în zona cuprinsă între Km 79 şi Km 63.3 Fondul forestier. frasin de Pensilvania. plop alb. Se apreciază. Fondul forestier din Rezervaţie se află în administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor .000 ha acoperită cu vegetaţie forestieră în afara fondului forestier. o suprafaţă de circa 3. suprafaţa fondului forestier din Delta Dunării este de 22. vânătoarea.). etc. După cateva încercări de practicare a agriculturii unele din aceste zone au fost abandonate. recreerea. Principiul general de renaturare a incintelor îndiguite este acela de conectare la regimul natural de inundabilitate. 2. Pădurile de interes economic sunt concentrate în delta fluvială. Foioasele sunt reprezentate în special prin clone de plop euroamerican. În ceea ce priveşte funcţia de producţie pe primul plan este producerea de masă lemnoasă. care vegetează pe nisipuri şi respectiv pe malurile braţului Sf. în regim liber de inundaţie.

Această posibilitate este reprezentată.000 mc) şi produse din igienizare (5. lucrări prevăzute prin amenajament silvic anual. Principalul produs al pădurilor îl constituie lemnul. datorită diferenţierilor morfologice (dune şi depresiuni interdune) şi ecologice.280 ha. dar şi unele plantaţii realizate pe nisipurile fluvio-marine de pe grindurile Sărăturile în suprafaţă de 1. structurată în produse principale (149. ocoalele silvice efectuând doar lucrările de întreţinere şi exploatare planificate. Aici se găsesc arborete naturale. În ceea ce priveşte exploatarea lemnului. pentru pădurile din Rezervaţie de specii diverse de esenţă tare (5%) şi specii de esenţă moale (95%). Se găsesc şi resturi ale vegetaţiei naturale şi sunt reprezentate prin exemplare de Frasin comun (Fraxinus angustifolia) şi de Frasin pufos (Fraxinus pallisae). Salcia plesnitoare (Salix fragilis). care ocupă părţile mai joase şi plopişuri sau amestecuri de plopi şi sălcii pe părţile mai înalte. Acestea sunt reprezentate prin zăvoaie de salcie. de plopi şi zăvoaie de specii în amestec. suprafaţa exploatată de pădure este practic egală cu suprafaţa pe care s-au efectuat plantări. instalarea şi menţinerea vegetaţiei forestiere. Pe suprafeţe restrânse. şi cele mai extinse arborete de plopi euroamericani de înaltă productivitate. Suprafeţele împădurite nu au fost modificate. Pentru arboretele artificiale din zonele Letea şi Caraorman planurile de amenajament silvic includ executarea tăierilor de igienă. Arboretelor afectate în ceea ce priveşte starea de sănătate. silvicultura este o activitate de ecologie aplicată.000 mc de masă lemnoasă. Pădurile din delta fluvio-marină sunt deosebite faţă de cele din luncă şi din delta fluviatiă. pe grindurile Letea şi Caraorman. asigurarea continuităţii producţiei de masă lemnoasă. Astfel. Plopul cenuşiu (Populus canescens).000 mc). iar în zonele cu regim de protecţie integrală nu se intervine cu lucrări de exploatare. Organele silvice. Plopul alb (Populus alba). Pornind de la conceptul că pădurea ca fenomen natural şi ca producătoare de resurse economice este o parte a mediului. precum şi plantaţii (plantaţii cu plopi negri hibrizi şi sălcii). Caraorman şi în luncile braţelor Chilia şi Sfântu Gheorghe. Speciile forestiere din pădurile deltei fluviale sunt: Salcia albă (Salix alba). se exploatează în cadrul 78 .pentru lucrările de igienizare şi pentru masa lemnoasă neadjudecată la licitaţie/negocieri de către agenţii economici. pe grindurile Letea. Acesta se concretizează prin tăierea creşterilor anuale ale pădurilor sub formă de posibilitate. Pădurile din delta fluvială se găsesc în cea mai mare parte de-a lungul celor trei braţe ale Dunării. În mare parte au fost înlocuite cu plantaţii de plopi negri hibrizi de mare productivitate şi de interes economic. Beneficiarii volumului de masă lemnoasă exploatată sunt agenţi economici cu capital privat. în colaborare cu specialiştii din cercetare elaborează norme tehnice cu caracter specific privind regenerarea pădurilor din cadrul Rezervaţiei. produse secundare (19.000 mc). potenţialul productiv al pădurilor din Rezervaţie este de circa 173. concomitent cu intensificarea funcţiilor de protecţie._________________________________________________________________________________ Pădurile din lunca Dunării se găsesc pe grindurile înalte şi sunt reprezentate de zăvoaie de salcie. realizate prin plantaţii (97 % din totalul speciilor). Păduri se găsesc şi în unele areale din interiorul deltei. dar şi pe gârlele şi canalele de legătură dintre acestea. Exploatarea masei lemnoase se face preponderent prin firme private dar şi în regie proprie de Regia Naţională a Pădurilor . în repartiţia vegetaţiei sunt caracteristice trecerile bruşte de la pădure la vegetaţia ierboasă psamofilă şi chiar halofilă.

regimul termic ridicat. precum şi mărturiile culturii populare locale. bălţile şi lacurile). prin intermediul companiilor de turism. în 1979. canalele. terestre sau mixte practicat individual sau în grupuri organizate de operatori de turism. muzeul de artă orientală din Babadag)._________________________________________________________________________________ produselor de igienă sau accidentale. colecţii de artă populară şi etnografică (gospodăria ţărănească de la Enisala). 2. Turism pentru practicarea pescuitului sportiv şi vânătorii sportive. Turism itinerant. a urmat o perioadă de reducere a numărului acestora până la circa 15. case memoriale (casa în care a locuit scriitorul Eugen Botez cu pseudonimul Jean Bart în Sulina). doctoranzi. Resursele turistice naturale sunt reprezentate de relieful specific (dunele de nisip de pe grindurile Letea şi Caraorman. naturale sau antropice existente şi a exercitat şi exercită o atracţie deosebită pentru vizitatori. vecinătatea Mării Negre. în hoteluri şi pensiuni sau în hotelurile plutitoare. plajele litorale ale zonei costiere. După această perioadă se reamarcă o tendinţă de creştere a numărului vizitatorilor români şi străini. Turism pentru practicarea sporturilor nautice. recreere. înţelegerea şi protecţia naturii. ornitologi. etc. Deasemenea sunt cuprinse în această categorie monumentele istorice. ruinele aşezării Dinogeţia. Foto safari.000 de turişti în 2003.11. Principalele structuri de primire turistică 79 . ihtiologi. Turism rural. Principalele forme de turism care se pot desfăşura pe teritoriul Rezervaţiei sunt: Sejururi pentru odihnă. durata mare de strălucire a soarelui: 2300-2500 ore/an. Cura helio-marină. în cadrul căruia turiştii sunt găzduiţi şi ghidaţi de localnici. masteranzi. de flora şi fauna găzduite de habitatele naturale.). turism Rezervaţia oferă multiple oportunităţi în turism datorită resurselor turistice. ruinele cetăţii bizantine de pe insula Bisericuţa. ruinele cetăţii Heracleea de la Enisala.4 Peisaj. ruinele cetăţiigreceşti Istria. etc.000 de turişti în 1971 la circa 148.000.. etc.000.). se constată că după o creştere a numărului vizitatorilor de la circa 70. mărturii sistematizate şi prezentate în muzee (Muzeul Delta Dunării din Tulcea. pentru studenţi. pe trasee acvatice. precipitaţii reduse: 350-400 mm/an. Acestea includ vestigiile arheologice şi ruinele unor cetăţi sau ale unor aşezări omeneşti vechi ce atestă urmele de locuire şi etapele de ocupare a spaţiului deltaic (vestigiile cetăţilor Argamum de la Capul Doloşman. de arhitectură şi de artă.000-50. Din datele pentru perioada 1971-2006. pentru cunoaşterea. de clima ce creează ambianţă pentru activitatea de turism dar constituie şi un factor natural de cură în scopuri terapeutice (numărul mare de zile senine: 150-160. Resursele turistice antropice sunt reprezentate de valorile culturale creiate de comunităţile umane dealungul timpului. Programe speciale de tineret. apreciindu-se că în anul 2006 numărul acestora a ajuns la circa 45. gârlele. şi valorificate ca lemn de foc pentru populaţia locală. Turism ştiinţiific pentru cercetători din diverse domenii de activitate (biologi.

în ultimii ani. ambarcaţiuni de agrement.. Cercetătorii au posibilitatea să descopere în această zonă numeroase oportunităţi pentru dezvoltarea cunoştinţelor privind evoluţia biomului deltaic.11. în prezent. în hoteluri plutitoare sau în căsuţe organizate în bungalouri. Pentru vizitatorii interesaţi de natură. 2.018 1. Se remarcă. Turismul de recreere poate fi organizat de către companii specializate în hotelurile existente sau utilizând hotelurile plutitoare moderne combinând excursiile pe canale şi lacuri pitoreşti cu băile de soare şi apă marină pe plajele situate de-a lungul coastei Mării Negre. în orice sezon. cazare cazare (2003) cazare (2004) 1 Hoteluri 1. Turismul pentru pescuitul sportiv este foarte apreciat de vizitatori de toate vârstele. Tabelul nr. Delta Dunării oferă multiple posibilităţi celor ce vor să admire viaţa sălbatică. Acest tip de turism reprezintă un important potenţial pentru îmbunătăţirea veniturilor populaţiei locale. Există.. Majoritatea acestora au în dotare pontoane dormitor. multe familii de localnici găzduind şi însoţind vizitatorii în Delta Dunării. numărul în creştere al locuinţelor modernizate de către localnici pentru a asigura găzduirea vizitatorilor.252 2 Hoteluri plutitoare 252 522 3 Campinguri 320 244 4 Cabane 26 20 5 Pensiuni 459 856 6 Popasuri turistice 50 7 Sate de vacanţă 262 488 8 Tabere 770 770 9 Vile 248 TOTAL 3. şalupe rapide şi bărci cu motor. la acestea adăugându-se ambarcaţiunile mici de tip „lotcă pescărească” sau „baracă de agrement” propulsate cu motoare termice sau electrice (foarte puţine) sau manual. în special iubitorilor de păsări. lucru ce 80 . inclusiv în municipiul şi judeţul Tulcea. În Delta Dunării. vase de croazieră. care oferă servicii turistice în Rezervaţie. hidrobuze (60-80 locuri) şi şalupe (4-15 locuri). cu sediul în Bucureşti sau în alte oraşe. popasuri turistice sau campinguri (Tabelul 2.11.450 Creşterea numărului structurilor de cazare se datorează în primul rând tendinţei de creştere a investiţiilor în domeniul construirii de hoteluri şi pensiuni clasificate în localităţile din perimetrul Rezervaţiei dar şi în localităţile din jurul Rezervaţiei. Tipul structurii de Capacitate de Capacitate de crt.). pentru orice specie de peşte. combinând plimbări cu bărci propulsate manual pe canale pitoreşti cu drumeţii de-a lungul canalelor sau grindurile fluviale marine etc. s-au dezvoltat multe agenţii/tour-operatori. un număr mare de unităţi plutitoare propulsate care susţine cererea de turism incluzând nave cu capacităţi mari de transport (200-400 de locuri). Zona Rezervaţiei atrage un mare interes pentru organizarea şi implementarea diferitelor feluri de turism ecologic.Turismul intinerant este potrivit pentru grupurile mici de vizitatori care au ocazia să exploreze varietatea peisajului sălbatic. Capacitatea de cazare a turiştilor în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (2003/2004) Nr. inclusiv în municipiul Tulcea.Turismul rural are tradiţie în Rezervaţie. deasemenea. circa 4450 de locuri în hoteluri şi pensiuni urbane şi rurale._________________________________________________________________________________ Oferta de cazare disponibilă în Rezervaţie cuprinde. deasemenea.107 4.

_________________________________________________________________________________ poate fi considerat una dintre cele mai eficiente forme de activitate economică. Republica Moldova şi Ucraina) creează posibilităţi interesante pentru turismul tranfrontier. norme de practicarea turismului pe teritoriul Rezervaţiei ca activitate economică ce ar putea veni în conflict cu politica de conservare şi protecţie a naturii Deltei Dunării. Pentru cei care activează în zone protejate planificarea dezvoltării turistice trebuie să se facă în strânsă legătură cu administrarea ecologică. prognoză. fără a afecta ecosistemele naturale. apreciindu-se că numărul vizitatorilor neîregistraţi şi neorganizaţi care întră în Delta Dunării este încă destul de mare. În ciuda potenţialului ridicat. Utilizarea durabilă a tuturor resurselor existente. constituind o sursă importantă de venituri pentru populaţia locală. Principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural.5 Fondul cinegetic şi vânătoarea 81 . Trasee turistice pe teritoriul Rezervaţiei În perimetrul Rezervaţiei au fost stabilite 19 trasee turistice pe căile navigabile şi 7 trasee de drumeţie terestră (Anexa). Principiul prevenirii riscurilor ecologice (producerea unor efecte negative asupra mediului) şi a producerii daunelor. Principiul precauţiei în luarea deciziei. Sistemele de planificare ecologică sau a mediului trebuie să ţină cont de următoarele principii şi acţiuni: Crearea sistemului de monitorizare integrată a mediului (supraveghere.11. Vastele situri deltaice dispuse de-a lungul a trei ţări (România. în condiţiile dezvoltării sale civilizate. control. Traseele turistice stabilite pentru vizitatorii Rezervatie permit vizitarea celor mai interesante situri cu exercitarea unei presiuni minime asupra ecosistemelor Rezervaţiei. Obiectivele incluse în Planul de Management se axează în primul rînd pe organizare. Crearea unui cadru de participare a organizaţiilor neguvernamentale şi a populaţiei la elaborarea şi aplicarea planurilor de dezvoltare. administrare ce presupune ca toate elementele de mediu să fie supravegheate şi analizate pentru determinarea celor mai adecvate modele de dezvoltare şi amenajare teritorială. Principiul “poluatorul plăteşte”. Dezvoltarea colaborării internaţionale pentru asigurarea protecţiei mediului Înlăturarea cu prioritate a poluanţilor care periclitează nemijlocit şi grav sănătatea oamenilor. activitatea de turism desfăşurată în perimetrul Rezervaţiei nu este încă foarte dezvoltată şi nici foarte organizată. avertizare şi intervenţie). 2. Propuneri de dezvoltare durabilă a turismului Deoarece dezvoltarea turismului şi a infrastructurii turistice în judeţ şi pe teritoriul Rezervaţiei reprezintă o prioritate actuală atât la nivel naţional cât şi la nivel regional şi local este necesar a fi cunoscute toate datele necesare dezvoltării durabile a turismului.

suprafeţele siturilor patrimoniului natural universal şi suprafeţele strict protejate din cadrul zonelor umede de importanţă internaţională”.). iar speciile apărute prin imigrare din teritoriile vecine. raţa pestriţă – Anas strepera. Zonele de vânătoare din Rezervaţie sunt constituite în 15 fonduri de vânătoare delimitate în conformitate cu prevederile legale în vigoare (Legea nr.) şi căpriorul (Capreolus capreolus) s-au adaptat la condiţiile din Delta Dunării.).) au făcut ca dezvoltarea speciilor de faună sălbatică de interes cinegetic să fie afectată prin 82 ._________________________________________________________________________________ Resursa cinegetică a Rezervaţiei este reprezentată de speciile care formează fauna de interes vânătoresc. etc. dar numai fazanul (Phasianus colchicus L.). câinele enot (Nyctereutes procynoides). Activitatea de valorificare a speciilor de faună sălbatică de interes cinegetic s-a încadrat. şacalul (Canis aureus L. într-o structură care este rezultatul unei evoluţii îndelungate.). este necesar să se revizuiască organizarea fondurilor de vânătoare deoarece art. şi potârnichea.) şi de specii cu păr. raţa mică – Anas crecca. şi de specii răpitoare: cioara cenuşie sau grivă (Corvus corvus) şi coţofana (Pica pica).).). gâsca mare – Anser albifrons.). Nu se includ în fondul de vânătoare suprafeţele din perimetrul construit sau împrejmuit din intravilan. suprafeţele parcurilor naţionale. sin. punctul j) privind definirea fondurilor de vânătoare.. din punct de vedere climatic şi hidrologic (nivele ridicate ale Dunării pe perioade prelungite. raţele sălbatice (raţa mare – Anas platyrhyncos. indiferent de proprietar şi astfel delimitate încât să asigure o stabilitate cât mai mare faunei de interes cinegetic în interiorul său. în ultimii ani. raţa cârâitoare – Anas querquedula. Lepus capensis). Conform prevederilor legii vânătorii menţionate mai sus. Mamiferele de interes cinegetic (specii de vânat cu păr) sunt reprezentate de specii nerăpitoare: iepurele (Lepus europaeus Pallas. Situaţiile deosebite înregistrate în ultimii ani. alternanţe între perioadele cu nivele foarte ridicate şi cele nivele foarte scăzute. face parte lupul (Canis lupus L. sunt bizamul (Ondrata zibethica L. etc. raţa suliţar – Anas acuta. temperaturi estivale foarte ridicate. viezurele sau bursucul (Meles meles L. ferăstraşul mare (Mergus merganses). bizamul (Ondrata zibethica L. menţionează că acestea sunt unităţi “de gospodărire cinegetică constituite indiferent de categoria de teren. ferăstraşul moţat (Mergus serrator). lişiţa (Fulica atra). gâsca de vară – Anser anser rubirostris. mistreţul (Sus scrofa attila Thomas). 407/2006 privind vânătoarea şi a protecţiei fondului cinegetic). resursa cinegetică din perimetrul Rezervaţiei este reprezentată de 14 specii de mamifere şi 54 de specii de păsări.). 1. În perioada 1960-1970 au avut loc şi acţiuni de colonizare cu noi specii. pisica sălbatică (Felis silvestris L. căpriorul (Capreolus capreolus L. Urmare acestei situaţii s-au înregistrat scăderea efectivelor unor specii şi chiar dispariţia unor specii. raţa fluierătoare – Anas penelope.).). datorită şi schimbărilor de mediu şi a influenţei omului. etc. Dintre speciile dispărute. raţa lingurar – Anas clypeata. etc. suprafeţele rezervaţiilor ştiinţifice. fazanul (Phasianus colchicus L.).). Conform legislaţiei în vigoare. hermelina (Mustela herminea L. câinele enot (Nyctereutes procynoides L. şacalul (Canis aureatus). în limitele impuse de condiţiile ecologice specifice fiecărui an. Păsările de interes vânătoresc (specii de vânat cu pene) sunt reprezentate de specii nerăpitoare: gâştele sălbatice (gâsca de semănătură – Anser fabalis. potârnichea (Perdix perdix). răpitoare: vulpea (Vulpes vulpes L.

crom. deasemenea revizuirea fondurilor de vânătoare din Rezervaţie în conformitate cu prevederile Legii nr. etc. procesare şi transport a nisipului din dunele grindului. vanadiu. respectiv. utilizarea resurselor energetice Resursele minerale din teritoriul Rezervaţiei sunt reprezentate de nisipurile grindurilor fluvio-marine şi la cele din cordoanele litorale. în cea mai mare parte a cazurilor stabilindu-se amânarea deschiderii sezoanelor cu 1-2 luni._________________________________________________________________________________ perturbarea cuibăritului şi să impună măsuri specifice. astfel încât propunerile privind numărul pieselor de recoltat. Inundaţiile din ultimii ani au produs pe lîngă mortalităţile directe ale vânatului terestru şi perturbări grave ale produselor de reproducere ce au determinat scăderea stocurilor de vânat. Nisipul din Grindul Caraorman a făcut obiectul unor proiecte de exploatare pentru a fi folosit ca materie pentru fabricarea sticlei. pe specii. ca nisip peliculizat. în procesul tehnologic de la Combinatul Siderurgic de la Galaţi sau pentru secţiile de turnătorie în procesul de realizare a matriţelor. Înfiinţarea Rezervaţiei. renunţându-se la evaluarea în comun a mai multor specii cum se procedează în prezent cu raţele şi gâştele sălbatice sau cu sitarii sau cu porumbeii sălbatici. Au fost introduse restricţii în ceea ce priveşte lungimea sezoanele de vânătoare. în vederea asigurării condiţiilor pentru refacerea populaţiilor. având parametrii constructivi necesari accesului unor barje de mare capacitate. activitate abandonată după 1990. neînceperea exploatării zăcămintelor de nisip cuarţos. Populaţiile principalelor specii de vânat înregistrează dinamici diferite în funcţie de condiţiile de mediu. Pe fondul acţiunii conjugate a celorlalţi factori limitanţi naturali şi antropici se impune adoptarea unor măsuri în vederea asigurării utilizării durabile a resursei cinegetice din Rezervaţie. au fost şi sunt modificate avându-se în vedere rezultatele raportărilor capturilor. 407/2006 precum şi revizuirea permanentă a speciilor admise la vânat (se impune analizarea oportunităţii continuării vânatului speciilor de mamifere şi a altor specii de interes cinegetic şi adoptarea unor măsuri de protejarea a acestora prin sistarea vânatului pe o perioadă mai lungă de timp). trebuie menţinute măsura deschiderii sezoanelor de vânat numai dacă condiţiile climatice sunt favorabile sau măsura obligativităţii însoţirii grupurilor de vânători de agenţi ecologi ai Administraţiei Rezervaţiei.) a căror extragere a fost în atenţia specialiştilor. În scopul exploatării acestor zăcăminte a fost construit şi canalul Crişan-Caraorman. Între acestea. Este necesară efectuarea evaluărilor vânatului de către asociaţiile de vânătoare pentru fiecare specie în parte.11. În zona grindului Chituc (localitatea Vadu) a fost inaugurată o unitate industrială de exploatare a metalelor grele din nisipul grindului. a făcut posibilă stoparea finalizării acestui obiectiv de investiţii şi. În acest scop s-au construit instalaţii de exploatare. Nisipurile din grindurile fluvio-marine sunt bogate în nisip cuarţos (90.6 Extragerea resurselor minerale. 2. Nisipurile cordoanele litorale conţin cantităţi modeste de minereuri de metale grele (titan. perioada deceniilor 8-9 ale secolului trecut.8% SiO) şi au constituit obiect de exploatare. condiţiile de mediu. etc. Au mai fost 83 . Pentru îmbunătăţirea activităţii de monitorizării a speciilor de interes cinegetic este necesară stabilirea obligativităţii transmiterii către Administraţia Rezervaţiei cu regularitatea impusă prin autorizaţiile de mediu a datelor referitoare la rezultatele acţiunilor de vânătoare. în 1990.. Este foarte necesar.

000 ha. în suprafaţă totală de circa 17. Aceste ape subterane au un grad de potabilitate redus (din punct de vedere chimic.5 mc/sec dar cerinţele anuale şi în special din ultimii ani fac ca această capacitate să nu fie folosită mai mult de 20%. apele subterane sunt de două categorii: alcaline bicarbonatate slab mineralízate şi clorosodice) şi nu pot fi folosite în scop economic. atât în teritoriul Rezervaţiei cât mai ales în zonele învecinate Rezervaţiei. Corbu. dispuse la adâncimi ce oscilează în jurul cotelor de -15. precum şi de alte unităţi industriale din Tulcea. -20. precum şi de lacurile Babadag. Dranov) sau apa din Dunăre intrată gravitaţional sau prin pompare în bazinele piscicole amenajate. în judeţele Tulcea şi Constanţa. Capacitatea instalată de pompare a apei din aceste lacuri este de circa 94. forajele mai adânci au pus în evidenţă existenţa mai multor strate de ape subterane. În afara apelor freatice. Energia solară reprezintă o sursă importantă de energie datorită numărului mare de ore de strălucire a soarelui.7 Utilizarea resurselor de apă Resursele de apă din Rezervaţie sunt constituite din resursele de apă de suprafaţă şi din cele subterane._________________________________________________________________________________ efectuate prospecţiuni de mare adâncime în câteva zone ale Deltei Dunării fără însă a fi depistate resurse minerale valoroase. pe teritoriul Rezervaţiei. uşor bicarbonatată. Din punct de vedere hidrogeologic s-a confirmat în toată Delta existenţa unui strat acvifer freatic. deasemenea. Sectorul agricol utilizează cantităţi importante de apă pentru culturile agricole. propuse a se amplasa. Obretin şi Dranov. Sectorul industrial. care foloseşte apa surselor de suprafaţă este reprezentată în principal de unităţile industriale care funcţionează pe platforma vestică a Municipiului Tulcea. aflat la adâncimi cuprinse între 0. Administraţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare (ANIF) asigură apă pentru irigaţii prin pompare prin sistemele de irigaţii alimentate din Complexul Lacustru Razim-Goloviţa-Zmeica şi lacul Babadag. Resursele de apă de suprafaţă sunt cele mai importante şi sunt reprezentate. Acest potenţial începe să fie utilizat în prezent când s-au construit deja câteva unităţi de producerea energiei electrice folosind forţa vântului pe amplasamente situate în vecinătatea Rezervaţiei (Baia. adâncimi ce variază în funcţie de cotele terenului şi de nivelulapelor superficiale ale Dunării. Acest potenţial este foarte puţin utilizat. Pentru culturile agricole. Resursele energetice mai importante sunt reprezentate de energia eoliană şi energia solară. în prezent. Energia eoliană. într-un an (circa 2500). Topolog. utilizează apa lacurilor naturale în suprafaţă totală de circa 6. în zonele învecinate Rezervaţiei. 84 .700 ha (Babadag. -40 şi chiar mai jos. în principal de fluviul Dunărea. Amenajările piscicole care funcţionează în perimetrul Rezervaţiei.10m şi 3. cel mai important fiind SC Aker SA. de complexul Lacustru Razelm-Goloviţa-Zmeica. Apa freatică este în general slab mineralizată (sub 1g/l). pentru sectorul zootehnic şi pentru cel piscicol. 2. Măcin) şi sunt în curs de execuţie câteva ferme eoliene. în unităţi hoteliere mici în special pentru asigurarea apei calde menajere.50m. Obretin. este evaluată la un potenţial ridicat.11.

Diferite tipuri de noxe sunt transferate pe teritoriul Rezervaţiei prin vectorii cei mai dinamici ai mediului. În urma activităţii desfăşurate în ultimii ani au fost identificate o serie de surse de poluare cu impact ridicat asupra teritoriului Rezervaţiei. respectiv din Dunăre. zona industrială de nord-vest având implicaţii mult mai însemnate în poluare datorită specificului activităţilor industriale din această zonă.11. 2. Un impact negativ asupra 85 . Activităţile industriale au un impact important asupra mediului deltaic dar acesta se manifestă mai puţin din interiorul Rezervaţiei cât mai ales din exterior. ceea ce face. această acţiune are rolul de a proteja împotriva activităţilor umane cu efecte distructive zonele a căror valoare este importantă atât pentru fiecare ţară cât şi pentru întreaga umanitate. Presiunea antropică exercitată de aşezările umane şi activităţile economice ce sunt amplasate în jurul Rezervaţiei este mult mai mare decât cea din interior. Unităţi industriale cu potenţial ridicat de risc şi poluare asupra Rezervaţiei. să crească riscul de poluare a apelor de suprafaţă. în decembrie 1990 prin includerea acesteia în Lista Patrimoniului Mondial şi Natural. Sursele industriale impurifică atmosfera mai ales prin procesul de combustie. sunt utilizate de unităţile care furnizează apă potabilă Municipiului Tulcea şi celorlalte localităţi din teritoriul Rezervaţiei. cuplate cu staţii de epurare a acestor ape. de foarte multe ori fără a trece prin unităţi de epurare. Investigaţiile realizate în ultimii ani în activitatea de urmărire a evoluţiei calităţii factorilor de mediu reliefează o multitudine de surse de poluare a căror efecte sunt resimţite de biomul sensibil al Rezervaţiei generând consecinţe negative ecologice şi economice. în continuare.8. Rezervaţia a fost recunoscută ca zonă umedă de importanţă internaţională în special ca habitat al păsărilor de apă (9 septembrie 1990).11. 2. Prin diversitatea impresionantă a habitatelor şi a formelor de viaţă pe care le găzduieşte într-un spaţiu relativ restrâns. sunt amplasate în Tulcea. Elaborată de Comitetul Patrimoniului Mondial în baza Convenţiei privind Protecţia Patrimoniului Mondial Cultural şi Natural adoptată de Statele Membre UNESCO. Alte utilizări Teritoriul Rezervaţiei este supus impactului produs de aşezările umane din teritoriul şi zonele limitrofe prin utilizarea apelor în gospodăriile populaţiei şi deversarea apelor menajere în reţeaua hidrografică._________________________________________________________________________________ Cantităţile importante de apă din sursele de suprafaţă. În cele mai multe localităţi nu există reţele de canalizare centralizate. Valoarea de patrimoniu natural universal al Rezervaţiei a fost recunoscută. Acţiunile necesare pentru a realiza aceste obiective fundamentale trebuie să se bazeze pe cea mai bună înţelegere actuală a fenomenelor care se dezvoltă atât pe teritoriul Rezervaţiei cât şi în amonte de aceasta incluzând întregul bazin al Dunării şi Mării Negre. în 1972.9 Protecţia mediului şi conservarea naturii Obiectivele principale urmărite de Administraţia Rezervaţiei în gestionarea ecologică a teritoriului Rezervaţiei sunt conservarea şi protecţia patrimoniului natural existent şi promovarea utilizării durabile a resurselor generate de ecosistemele naturale ale Rezervaţiei. aer şi apă.

2.reducerea impactului antropic şi măsuri pentru reconstrucţia ecologică a zonelor degradate. rezultate în principal din specificul pedogenezei: formare în mediu excesiv umed. . . Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină “Grigore Antipa” Constanţa.armonizarea intereselor economice şi sociale ale populaţiei locale cu obiectivele de conservare şi protecţie a diversităţii biologice. 1994). prin deversarea unor ape uzate sau insuficient epurate de la staţiile de epurare a apei.monitorizarea biodiversităţii (floră-faună) şi a habitatelor. Teritoriul Rezervaţiei este supus şi impactului produs de aşezările umane din teritoriul şi zonele limitrofe. Curelariu. maturare fizică redusă. mai ales a pesticidelor. elaborează Raportul privind starea mediului din Rezervaţie care sintetizează rezultatele activităţii de monitoring desfăşurate atât de Administraţia Rezervaţiei. cu efecte negative aspra echilibrului populaţiei acestor specii. Gh. . (Anexa) Pe lângă activitatea de monitoring. stuf. în special în zonele limitrofe Rezervaţiei. Agricultura este reprezentată ca activitate cu potenţial ridicat de impact negativ şi datorită sectorului zootehnic. prin apele uzate evacuate în reţeaua hidrografică a deltei şi prin deşeurile menajere. Munteanu. vânat şi turism). 86 . Activităţile agricole pot constitui.redresarea ecosistemelor deltaice şi a speciilor ameninţate. cât şi de către alte instituţii cu activităţi specifice în Rezervaţie (Administraţia Naţională “Apele Române”.stabilirea condiţiilor de valorificare durabilă a resurselor naturale (peşte. de asemenea surse de poluare a mediului înconjurător prin folosirea în exces a îngrăşămintelor chimice._________________________________________________________________________________ Rezervaţiei îl constituie şi volumul mare de ape uzate provenite din reţeaua de colectare a apelor pluviale de pe platforma acestor societăţi şi care sunt deversate în lacul Câşla. păduri. cu soluri tinere în formare. Administraţia Rezervaţiei. Proiectele de cercetare derulate în perimetrul Rezervaţiei au abordat tematice complexe de importanţă majoră pentru fundamentarea obiectivelor de management pentru protecţia diversităţii biologice şi pentru dezvoltare durabilă: . Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării Tulcea.realizarea sistemului informaţional. cu fertilitate redusă şi vulnerabilitate ridicată. Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare de Geologie Marină.13 Utilizarea terenurilor în trecut Terenurile din perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării au o vârstă redusă şi se caracterizează printr-o structură specifică zonelor aluvionare şi zonelor umede. Activitatea de pompare a apei pentru irigaţii poate avea o influenţă negativă asupra Rezervaţiei datorită lipsei unor instalaţii de protecţie a materialului piscicol la staţiile de pompare. Anual. . informaţii privind starea Rezervaţiei mai sunt furnizate de o serie de proiecte de cercetare derulate în cadrul programelor naţionale de cercetare şi inovare sau în cadrul proiectelor internaţionale. păşuni. Solurile din perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării sunt fragile. materie organică uşor mineralizabilă. . plante medicinale. GeoEcoMar Bucureşti. climat cu ariditate accentuată şi ape freatice cu mineralizare în general ridicată (I.

pescuitul şi păstoritul. Utilajele grele folosite la recoltarea stufului au distrus rizomii de stuf şi apariţia altor specii de plante hidrofile oportuniste. Bălteni. care au dus şi la revitalizarea unor areale din deltă ameninţate cu o înmlăştinare rapidă. perioada stufului. principalele ocupaţii ale localnicilor deltei au fost. şi gradul mare de inundabilitate. agricole şi silvice.200 – 1. în condiţiile de exploatare din Delta Dunării (costuri mari pentru pomparea apei. În toate aceste zone. Maliuc. de-a lungul timpului. când costurile producerii peştelui în regim intensiv.000 tone/sezon de recoltare. şi s-au construit şi alte amenajări piscicole. populaţia locală s-a ocupat şi de pescuit.000 ha. înlocuind zonele umede şi inudabile. În prezent se mai pot recolta cca. dacoromană. Este perioada în care au fost construite multe canale. fie că s-a practicat creşterea animalelor sau agricultură. Perioada 1970-1980 poate fi considerată perioada amenajărilor piscicole. cu producţii de 1. Au urmat o perioadă (1900-1935) cu modificări în reţeaua hidrologică interioară a deltei (etapa Grigore Antipa) în scopul ameliorării producţiei piscicole în regim natural. Atestările arheologice evidenţiază locuirea acestei regiuni geografice de populaţia autohtonă (geto-dacă. Fondul funciar agricol din Rezervaţie a început să se extindă în perioada 1938-1940. din punct de vedere al resursei exploatate._________________________________________________________________________________ Sursele istorice arată că în antichitate Delta Dunării era locuită. întinderile mari de apă şi stuf. Atunci. din Chilia Veche.500 kg/ha. Când unii mocani sau stabilit în deltă. păstoritul a devenit o ocupaţie permanentă. concepţie dovedită falimentară. din aluviunile dislocate s-au clădit platforme de pământ deasura nivelului apelor.00050. aici venind păstorii din Carpaţii Orientali şi din Podişul Moldovei cu turmele de oi la iernat. au generat zona cu cea mai mică densitate de asezări umane şi număr de locuitori. Datorită fondului piscicol bogat din numărul mare de lacuri şi gârle. Programele succesive de amenajare şi exploatare a resurselor naturale din deltă au modificat preocupările tradiţionale din agricultură şi piscicultură prin extinderea amenajărilor stuficole (ulterior abandonate). Cele mai bune rezultate au fost pe suprafeţele grindurilor fluviale cu extindere mai mare dar supuse şi procesului de inundaţie. din cauza solurilor nisipoase şi cu procese de sărăturare. Agricultura tradiţională s-a practicat pe suprafeţe restrânse pe grindurile marine din Letea şi Caraorman. Pardina. dezvoltând un model de activitate agro-piscicolă. Modificările antropice au început cu amenajarea braţului Sulina pentru navigaţie maritimă (1862-1902). românească) din timpuri îndepărtate şi până astăzi. totalizând circa 40. Plaur. odată cu trecerea la economia de piaţă. amenajările stuficole din perioada anterioară (Rusca. îndeosebi pe grindurile Letea. Caraorman şi Sărăturile. printre care papura şi rogozul. pentru depozitarea stufului. Suprafeţele stuficole au fost deteriorate în câţiva ani. Ceatalchioi şi Pătlăgeanca. Sălceni. ca şi în zilele noastre. Obretin) au fost reprofilate. 40. Aceste amenajări au fost construite să funcţioneze în regim de creştere intensivă cu furajarea peştelui. prin lucrări hidrotehnice de îndiguire şi desecare. Păstoritul s-a practicat la început în procesul de transhumanţă. piscicole. şi păşunilor de pe grinduri. Perioada 1960-1970 poate fi considerată. 87 . din România. lungi de 50-100 m. iar pe marginea acestora. cu terenuri agricole. În această periodă. iar perioada stufului s-a încheiat.

s-a executat îndiguirea Ostrovului Tataru. dar şi datorită influenţei benefice pe care aceste sisteme le exercită asupra ecosistemelor vecine.650 ha. Fondul funciar forestier a cunoscut o evoluţie dinamică în timp şi spaţiu. Din păcate. foarte multe bazine piscicole au fost construite prin distrugerea unor zone naturale valoroase pentru reproducerea naturală a peştelui şi în special a ciprinidelor. 82-88 (Grădina Olandezului). etc. 45-61) şi braţul Tătaru. Gheorghe situate între Tulcea şi Mahmudia.) depăşesc cu mult preţul de vânzare. Dar echilibrul deltaic şi peisajul deltaic au fost puternic afectate de transformările care s-au produs în depresiunea Pardina şi zona Sireasa. pe care creşteau bovine şi ovine. Gheorghe. ca urmare a cererii tot mai mari de masă lemnoasă. Între anii 1938-1940. se mai desecase şi celelalte porţiuni de luncă de pe partea dreaptă a braţului Sf. în conformitate cu Normele tehnice pentru amenajarea pădurilor încheiate în 88 . Carasuhat._________________________________________________________________________________ furajare. s-a desecat şi ultima porţiune din lunca de pe partea dreaptă a braţului Sf. Rusca. şi este reprezentat de două mari categorii funcţionale: fondul deţinut de pădurile naturale şi fondul deţinut de plantaţiile silvice. Prin realizarea amenajării Murighiol-Dunavăţ. Începând cu anul 1975 înregistrează o nouă categorie.000 ha) pentru agricultură a dus la dispariţia întregului peisaj natural prin lucrări de desecare şi nivelare. din anul 1895.se păşuni. Anterior. prin care cea mai mare parte a deltei urma să fie amenajată pentru agricultură (culturi de câmp). şi a fost facută pe un teren situat pe malul stâng al braţului Sf. executate prin lucrări hidrotehnice similare amenajărilor agricole. Amenajarea acestei depresiuni (27. situat între braţul Chilia (km. Încercarea nu a dat rezultate. la care se mai adaugă plantaţiile din aceeaşi specie din lungul braţelor principale din delta fluviatilă. organizarea de ferme pentru creşterea animalelor (porcine şi bovine). forţa de muncă. şi parţial fondul funciar forestier s-a extins chiar în interiorul incintelor agricole. dealungul braţelor principale ale Dunării. Prima încercare de amenajare a terenului în scop agricol datează dinainte de amenajările pescăreşti. plantaţiile silvice în incinte îndiguite. Extinderea are loc progresiv. între km. după ce s-a terminat digul din incintă.400 ha.Gheorghe. Pardina fusese îndiguită pentru exploatarea stufului. În Ostroavele Babina şi Cernovca lucrările de amenajare au fost întrerupte la faza de începere a săpării canalelor de desecare. În perioada 1980-1989 este legiferat prin decret al Consiliului de Stat programul de amenajare şi exploatare integrală a resurselor naturale din Delta Dunării. însumând o suprafaţă totală de circa 3. extinderea amenajărilor piscicole şi silvice. iar peisajul deltaic anterior avea un farmec aparte. cu participarea voluntară a sătenilor din Chilia Veche. Teritoriul Deltei Dunării şi al complexului lacustru RazimSinoie au fost împărţite şi organizate în şase întreprinderi complexe subordonate Centralei Deltei Dunării. Rusca. Plantaţiile de plop canadian din incintele Păpădia. fapt care face această activitate ineficientă. Sf. care era un loc foarte bun pentru reproducerea naturală a crapului. În prezent. Gheorghe. Incinta Sireasa a avut la bază aceeaşi concepţie de amenajare ca şi Pardina. în aval de localitatea Murighiol. Pardina şi Murighiol. nu mai avea un regim complet natural dar peisajul deltaic nu era deteriorat. totalizau o suprafaţa estimată la 4. puţin mai jos de localitatea Mahmudia. după retragerea apelor de primăvară dezvoltându. În acest fel au apărut în peisajul deltei incintele Păpădia. Până în anul 1975 fondul funciar forestier cuprindea pădurile naturale şi plantaţiile silvice realizate în regim natural de inundaţie.

făcând astfel. Delta Dunării a jucat întotdeauna un rol economic. a redus masiv eficienţa economică a producţiei agricole vegetale. în zonele cu terenuri inundabile se utilizează şi în prezent terenurile în scop agricol. în regim extensiv şi sezonier. administrate de Consiliul Judeţean Tulcea. şi legume. şi cu rapoartele Direcţiei Silvice Tulcea privind activitatea de silvicultură. îndeosebi stuficole şi piscicole. terenurile din amenajările agricole.14 Patrimoniu arheologic. 89 . În amenajări cultivarea plantelor se face mecanizat iar în structura culturilor predomină cerealele. Activitatea economică a Centralei Delta Dunării nu s-a soldat cu rezultate pozitive economice şi financiare. Perioada relativ scurtă de luare în cultură a acestor terenuri. S-au introdus o serie de restricţii privind utilizarea substanţelor chimice. Terenurile agricole aflate în proprietate privată sunt păşuni utilizate pentru creşterea animalelor. monumente istorice Prin bogăţiile sale naturale şi poziţia sa geografică. Produsele muncii lui erau cunoscute şi căutate în cele mai îndepărtate centre ale lumii. asigură un lanţ trofic normal între producătorii primari şi consumatorii de diferite grade. fasolea. 2. De aceea. iar în interiorul Deltei. cu toate luncile ei limitrofe şi din amonte (Brăila şi Ialomiţa). Aplicarea pe aceste terenuri a tehnicilor tradiţionale de cultură a plantelor şi de creştere a animalelor. Centrala Delta Dunării şi întreprinderile economice din subordine s-au desfiinţat şi s-au înfiinţat societăţi comerciale cu capital majoritar de stat care au preluat întregul patrimoniu. s-au desfiinţat Cooperativele Agricole de Producţie. Efectul negativ determinat de supradesecarea amenajărilor agricole. Administraţia Rezervaţiei._________________________________________________________________________________ anul 2004. şi suprafeţe arabile mici şi mijlocii utilizate în mod tradiţional de populatia locală prin cultivare cu cereale. Sireasa şi Murighiol-Dunavăţ. zona dinspre Gurile Dunării cu relieful său variat şi roditor. fiecare grind ce se forma în procesul genetic al ei. ca bunurile Deltei să pătrundă pe toate pieţele negustoreşti. Aici. în condiţiile climatului acid de stepă şi a lipsei irigaţiilor. şi au fost împroprietăriţi localnicii care au avut terenuri. Şase societăţi comerciale cu profil de agricultură îşi desfăşurau activitatea în amenajările agricole Pardina.656 ha. După anul 1990 au fost oprite lucrările de amenajare în Delta Dunării. fapt ce a dus la abandonarea unor amenajări. cu clima sa văratică şi cu diversitatea de bogăţii naturale. politic şi strategic de prim ordin. precum şi tehnologiile folosite nu au condus la fenomene majore de degradare a calităţii solurilor. n-a rămas niciodată în afara preocupărilor umane. În prezent. au constituit întotdeauna puncte terminus al păstoritului transhumant. Delta Dunării. Cartofii. căci drumurile navelor. stabilind produsele chimice cu grad foarte redus de toxicitate pentru mediul înconjurător. admise pentru a fi folosite în perimetrul Rezervaţiei. şi legumele se cultivă pe suprafeţe mai mici. cultural. suprafaţa fondului forestier din Rezervaţie este de 22. maritime şi fluviale se intersectau la vaduri lesnicioase cu cele terestre. a atras prezenţa omului. În opoziţie cu situaţia din cele mai multe zone amenajate. sunt valorificate (prin concesionare) de mai multe persoane fizice şi juridice. Se menţine doar proprietatea de stat asupra terenurilor amenajate. furaje. atât timp cât permite regimul hidrologic.

pe promontoriul cel mai răsărit al horstului dobrogean. ea este legată de restul uscatului. Astăzi. Histria a fost fondată pe o insulă din marele golf căreia romanii i-au zis Halmyris.). sau daci. Beştepe (piatra lui Boboc). Tot litoralul de la Sinoie şi până la insula Popina din nordul lacului Razim a fost vatra de formare şi evoluţie a civilizaţiei neolitice de tip Hamangia (azi Baia) . Chr. cu rămăşiţele de frontispicii şi tot felul de elemente 90 . vestigiile arheologice sunt singurele izvoare care ne vorbesc de vechimea şi formele de cultură şi civilizaţie ale omului care a trăit aici. Amândouă au aceeaşi cronologie şi aceeaşi evoluţie istorică care se încadrează de la sfârşitul sec. Mărimea şi dimensiunile valurilor sale de apărare ce fortifică o suprafaţă de peste 25 ha. Platformele din jur şi mai ales promontoriile care pătrund în apele complexului lagunar Razim-Sinoie sau în cele ale fluviului sunt situri purtătoare ale vechilor civilizaţii locale. trece ca cel mai vechi document pentru ţara noastră ce atribuie menţiunea de oraş unei aşezări. Menţiunea lui Hecateu din Milet (sec. sunt documente şi afirmări ale unei civilizaţii sedentare creată de autohtoni geţi după cum iam cunoscut din izvoarele greceşti. ci mai ales prin plastica sa antropomorfă.VII a. Chr._________________________________________________________________________________ Pentru timpurile preistorice. Figurinele de lut ce aparţin acestei culturi sunt exprimări ale unei vieţi spirituale cotidiene. Malcoci. De asemenea. după cele romane. reprezintă familia pereche şi considerate capodopere ale artei neolitice universale.) Tezaurul princiar descoperit într-un astfel de mormânt tumular la Agighiol. Marea a creat acele piepturi care au dus la închiderea golfului. ca urmare a colmatărilor în timp.Capul Doloşman.3000 a. Cercetările arheologice dau însă prioritate Histriei. la cca. prin ingenioasa tehnică de îmbinare a elementelor naturale cu cele create de om care au dat fortificaţiei un caracter de apărare inexpugnabil. ca şi pe grindurile Deltei. Chr. fără a se mai putea reface vreodată după ultima lor distrugere din sec. se află ruinele cetăţii greco-romane Argamum (Orgame în perioada greacă). Chr. Distincţia acestei culturi dobrogene este dată nu numai de tehnologia confecţionării vaselor ceramice şi de decoraţia lor realizată într-o gamă inepuizabilă de figuri geometrice prin tehnica împunsăturii şi a vopsitului cu barbotină. astăzi. Tulcea şi Somova sunt doar partea estică a vestigiilor rămase din organizarea habitatelor comunităţilor din epoca civilizaţiei fierului (1200-500 a. Fortificaţiile cu şanţuri şi valuri de pământ de pe promontoriile de la Sinoie.). iar în timp şi la decăderea lor economică. şanţurile şi traseele create în urma excarpării pantelor. Stipoc. Babadag. cu pieţele. toate păstrează în anonimat mărturiile spirituale ale tuturor etniilor autohtone şi migratoare care au trăit ori s-au perindat prin aceste locuri de la marea mişcare migratoare indo-europeană şi până la afirmarea civilizaţiei creştine (de la cca. cunoscute cu numele de “Gânditorul” şi “Femeia şezând”.5000 . iar în faţa lor. VII. Chr. cu templele şi bazilicile lor din interior. ruinele zidurilor de apărare. iar movilele răzleţe în aliniamente înşirate de-a lungul fluviului sau brăzdând stepa ori creasta colinelor de la Dunăre la Razim. Bălteni. Chr. iar cele două statui de lut. la care se alătură bogatele necropole de la Murighiol şi Enisala ca şi marea cetate de refugiu de la Beştepe. 2000 a. Chr. denumită de geografie . Chilia şi Caraorman. 400 d. Enisala. şi până la începutul sec. VI a. VII d. cu monumentalitatea termelor. cetatea de la Beştepe te impresionează şi azi prin monumentalitatea sa. colonie a milesienilor. La vremea de atunci. de polis-Orgame.

Tulcea. doar cetatea de la Enisala mai străjuieşte peste apele Razimului şi Pereiaslovăţul (azi Nufăru). ca şi de lapidarele inscripţii de la Histria referitoare la vestita insulă Peuce cu pădurile ei de pini şi la toată viaţa economică şi strategică pe care a cunoscut-o în antichitatea geto-greco-romană Delta Dunării. X . urbanistică şi spirituală. Halmyris este cel mai cunoscut din punct de vedere arheologic dintre toate cetăţile de pe limesul dunărean care stau încă acoperite sub colbul vremurilor: Salsovia (Mahmudia). când conducerea 91 . iar bisericile şi cimitirul său îi dau cu prisosinţă imaginea oraşului cosmopolit de altădată. ne dau cea mai clară imagine a organizării lor urbane din antichitatea perioadei romane. Cele două mari centre comerciale din inima Deltei: Chilia şi Sulina. Noviodunum (Isaccea) în afară de acele al căror nume s-a pierdut în timp odată cu dispariţia lor. capitala judeţului cu acelaşi nume. Aegyssus (Tulcea). al XVIII-lea şi al XIX-lea. Numai un program de cercetare asupra tuturor acestor situri deltaice ar putea elucida în timp toate informaţiile transmise nouă azi de eposul homeric şi argonautic. au renăscut după războiul Crimeei întocmai ca pasărea Phoenix. locul unde a fost ales şi s-a instaurat primul mitropolit al ţării Româneşti. După Dinogeţia (de pe insula Bisericuţa din satul Garvăn). De asemenea.XV în porturile dunărene la Solina (Sulina de azi). Talamonium (Nufăru). După noaptea adusă de marile migraţii şi criza din Imperiul Bizantin. de pe dealul Carabair (Dunăvăţ) şi mai ales cele din punctul “la scări” de pe malul lacului Erenciuc şi din vecinătatea imediată a satului Caraorman. Dintre toate cele 80 de oraşe pe care Cronica anonimă a timpului ne informează că erau atunci la Gurile Dunării. aceeaşi soartă a cunoscut şi oraşul de la poarta Deltei . ca şi izvoarele bizantine vorbesc foarte mult de pescuitul şi de comerţul cu tot felul de produse în sec. nu atât prin amploare. care ne aduce din timp în timp surpriza strălucirii lui de altădată printr-o serie de descoperiri izolate în locuri virane sau prin grădinile sătenilor. Urcând spre nord. Vicina (ipoteze incerte asupra vetrei sale). Licostoma (Periprava). Din tot urbanismul lui născut după 1860. Portulanele şi hărţile genoveze. cum sunt cetăţile romane de la Enisala. cea de pe dealul Parcheşului. în toată zestrea sa spirituală şi urbană. Războaiele ruso-turceşti din sec. ca şi administraţia rusească în Delta Dunării de până la 1856 au distrus tot ce-a putut exista aici din perioada existenţei Dobrogei la ţara Românească şi la Moldova şi mai ales din perioada stăpânirii turceşti. la gura unde o parte din apele braţului de sud al fluviului erau trimise în golful Halmyris. farurile ei. viaţa economică şi urbană de la Gurile Dunării se reface._________________________________________________________________________________ arhitecturale. cu străzi şi canalizări. cât mai ales printr-un specific care a reuşit să o individualizeze între toate oraşele dunărene din ţara noastră. ca şi burgusurile de la podul Topraichioi (Babadag). în perioada de la 1856 şi până la 1940 Sulina a cunoscut o dezvoltare economică. fiecare însă la alţi parametri. vechi şi noi. pe vatra unui vechi factorium getic s-a format şi s-a dezvoltat ca mare centru economic în perioada romană oraşul Halmyris (azi Murighiol). astăzi mai dăinuie şi continuă să te impresioneze o oază de câteva clădiri în frunte cu palatul CED.

cartofi.Monumente arhitectonice la Tulcea. viaţa omului sau relaţiile lui cu cei din jur. liceul. se întâlnesc asemănări în prepararea acestor alimente. ca şi cel mobil aflat în colecţiile muzeelor am putea face în sinteză următoarea clasificare: . credinţe. Pentru cele din Tulcea este întocmit un program de ocrotire a lor. urmat apoi de carne. În unele localităţi din Rezervaţie (Letea. .Monumentele şi siturile din interiorul rezervaţiei şi în special la Caraorman şi Chilia. (Un proiect de apărare împotriva viiturilor Dunării se impune pentru zona portuară a cetăţii Noviodunum . asupra cărora există în continuare un program de cercetări ca şi proiecte şi planuri de restaurare. Proiectul “Sulina – Rescue 2000” a făcut o inventariere a valorilor arhitectonice de patrimoniu în iniţiativa de a promova un program de consolidarea acestora şi de punere lor în valoare prin turism ecologic şi cultural. de restaurare şi conservare. În general. obiceiuri şi comportament şi alimentaţia sărbătorească. element cu valoare magică în obiceiurile de primăvară. fasole. cu primăria veche. brânză.Monumentele şi siturile arheologice vizitabile. cum sunt cetăţile: Histria. dovleac. element cu valoare simbolică în cultul morţilor. Din totalul patrimoniului cultural. obiceiuri şi instalaţii tehnice ţărăneşti. peştele fiind de departe dominant. cu divinităţile sau cu strămoşii.15 Obiceiuri şi tradiţii culturale Diversitatea etnică a populaţiei din perimetrul Rezervaţiei (vezi capitolul 2. ca şi la cetăţile: Salsovia (Mahmudia). . case. cetatea Halmyris. începând cu consistenţa lui – cantitate şi calitate – continuând cu comportamentul ceremonial sau ritial adecvat sărbătorii. 2. Caraorman. La Sulina.A. C. Noviodunum (Isaccea) şi la cetatea romană Enisala. Rosetti) se prepară o pâine specială 92 . burgusul de la podul Topraichioi. În acest sens este menţionată pâinea sub formă de colac cu valenţe multiple: urare de bun augur în obiceiul colindatului. În contextul sărbătoresc. costume. varză. în gândirea tradiţională. Diferenţa dintre cele două forme ale actului alimentar se manifestă prin amplificarea valenţei cotidiene. Acestea sunt reprezentate de în formele cele mai diferite pornind de la specificul alimentaţiei. şi zona de locuinţe centrale din jurul catedralei oraşului. datorită conveţuirii în acelaşi mediu._________________________________________________________________________________ sangeacului s-a mutat la Tulcea. cetatea bizantină de la Enisala. căpătând însuşiri magico-rituale ce pot influenţa.vechiul far a fost restaurant şi consolidat fiind transformat în muzeu. a bisericii greceşti şi a celei catolice din fostul cartier nemţesc (2). lapte.11) este subliniată foarte bine şi prin diversitatea obiceiurilor şi tradiţiilor locale. cea privind tehnici de preparare. banca şi alte construcţii civile (1). alimentele trec într-o nouă ipostază. în special a centrului oraşului Sulina. Argamum. dar se evidenţiază două forme diferite: alimentaţia cotidiană. istoric sau arhitectural localizat şi amplasat în timp în rândurile de mai sus.Isaccea). Babadag şi la Sulina. Un program de cercetare desfăşurat în aceste zone ar putea crea pe viitor o diversitate de obiective în activitatea turismului cultural. Alimentaţia în localităţile din Rezervaţie se bazează pe câteva produse de bază. element cu valoare simbolică în relaţiile interumane (colacul dat naşilor sau colindătorilor). s-au conservat astăzi două rezervaţii arhitectonice: centrul istoric cu palatul administrativ şi cel al pescăriilor.

_________________________________________________________________________________ “pampuşcă”. uratul cu sorcova “semănatul” – aruncatul boabelor de grâu sau de orez practicate la români. nuntă (“peţitul”. miel) în contextul sărbătorii are semnificaţie ce ţine de gesturi ritualice chiar dacă sacrificare are loc şi în alte momente ale anului. la români sau “melanca” la ucraineni. pestelcă. un sfânt din calendarul ortodox (Steluţa Pârâu. Costumul popular femeiesc cuprindea legătura pentru cap de tip basma. la ziua patronului bisericii. “legatul miresei”. aromâni şi ucraineni) şi obiceiurile de primăvară şi vară care marchează diferite etape în desfăşurarea vieţii săteşti legate de practicarea diferitelor ocupaţii şi aveau ca scop fertilitatea ogoarelor. unde pescuitul este ocupaţia principală se întâlnesc tradiţii (costume. în general. Astfel. În timp ce fesul a dispărut.) sau înmormântare. reprezintă un alt domeniu în care s-au dezvoltat şi s-au păstrat tradiţii interesante. credinţe) care se respectă pentru bunul mers al activităţilor legate de această ocupaţie. etc. la Buna Vestire nu se ieşea la pescuit deoarece era vânt şi pericol mare. învârtită sub formă de colac. botezul). cămaşă dreaptă. turnându-se peste aceste bucăţi un sirop din miere de albine sau zahăr cu mac. Tot ca desert pentru masa zilnică (după unii numai duminica) erau şi colţunaşii fierţi (în ucraineană “varenichi”). “chiroşti” (în ucraineană “pirişche”). Preparatele numite “piroşti”. Sintagma folosită şi astăzi “se mănâncă peşte şi pasăre ca să fii uşor tot anul” este semnificativă în acest sens. ceremonialul înmormântării. Costumul tradiţional românesc a fost purtat până la 1910-1916 în spaţiul limitrof dunărean al judeţului Tulcea şi în satele judeţului Constanţa şi până la 1940-1945 în cele limitrofe lacului Razim. Sfinţirea sculelor – ca practică cu valenţe ritualice – apare în diferite manifestări: se sfinţea de către preoţi sculelee pentru pescuitul cu carmace (cârlige fără nadă) la sturioni sau se sfinţea sculele când plecau la pescuit. Evenimentele importante din viaţa omului sunt bine reprezentate în gastronomia locală: naşterea şi botezul. fustă. În localităţile din Delta Dunării. 2006). Hramul sau praznicul bisericii este organizat cu participarea întregului sat. Această formă de pâine este mult gustată când este preparată într-o formă deosebită şi anume când este proaspătă. (porc. Sacrificarea unui animal. Obiceiurile tradiţionale sunt legate de obiceiurile din ciclul vieţii şi de obiceiurile calendaristice. erau pregătite mai în fiecare zi. etc. În cadrul sărbătorilor o importanţă deosebită în viaţa tradiţională îl are ziua bisericii (hramul bisericii). “capra”. caţaveici. se rupe şi se pune într-un vas. cojoc) şi pantofi (iminei). dar şi obiceiurile preparării tradiţionale a cărnii de oaie precum şi tradiţionalele prăjituri specifice populaţiei turceşti: baclavalele. al “scăldătorii” – prima baie a copilului. pentru prima dată în sezonul sau în anul respectiv. fusta se integrează în structura tradiţiională şi se impune ca piesă componentă pentru costumul de început de secol XX. “ursul”. Peştele şi carnea de pasăre consumate în ziua de Anul Nou sunt legate de credinţa străveche în rolul regenerator al sacrificării. haina de deasupra (zăbun. Obiceiurile calendaristice cuprind obiceiuri legate de anumite evenimente ale anului: obiceiurile de Crăciun şi Anul Nou (“moşoiu”. În gastronomia populaţiei turceşti şi tătărăşti sunt cunoscute în primul rând abstinenţa la consumul cărnii de porc şi de vin sau alcool. Obiceiurile din ciclul vieţii cuprind obiceiuri legate de naştere (obiceiul “ursitoarelor”. “cumpăratul miresei”. obicei ce păstrează elemente ale străvechilor sacrificii destinate comunicării cu forţele divine şi se conturează ca un ceremonial complex. Costumele populare. ceremonialul de bnuntă. 93 .

haina de iarnă (“pufoaica” şi “caţaveica”). hainele de iarnă (“pinjac”. magazii. caracteristic pentru Rusia secolului al XIX-lea. care au locuit în satul Nuntaşi) care au obiceiuri specifice. utilizată la fundaţie. parţial păstrate până în zilele noastre. Astfel. pantaloni (“ştanî”. cămaşa deaptă (“rubaşcă”). În localităţile din Delta Dunării este frecventă tehnica ridicării locuinţelor cu pereţi din stuf lipit în mănunchiuri verticale între stâlpi de stejar sau salcâm şi şipci orizontale. Structrura costumului este alcătuită din legătura de la cap (“cipcică”. fusta (“iubca”) din pânză. În localităţile limitrofe se întâlnesc locuinţe construite din paiantă şi anexe gospodăreşti cu pereţi din nuiele împletite sau despărţituri de lemn susţinute de stâlpi de lemn de esenţă tare. fie “turnat” sau “pus” direct pe sol sau pe temelia de piatră pentru ridicarea zidurilor. tătarii. cămaşa (“rubaşcă”). “şalichi”). cămaşa (rubaşcă). manta) şi încălţăminte (opinci. gard sau grajd. haina. fără baze. Mutaţiile socioeconomice din viaţa satelor din zona limitrofă a Rezervaţiei au determinat schimbări şi în aspectul vestimetaţiei: în locul piesele de port ţesute din lână. încălţămintea. de obicei cu dimensiunile 10 x 20 x 40 cm. Fusta şi bluza de lână. o vestimentaţie care relevă renunţarea la anumite preocupări tradiţionale ale femeii. şi Ceamurlia de Jos din judeţul Tulcea şi Mihai Viteazu din judeţul Constanţa.se poartă basma înflorată sau neagră. brâul. pălăria). legătura pentru cap (“casincă”. pentru bărbaţi. paralelipipedice. brâul (“pois”). rochia (“platia”). fusta (“jupca”). În zona limitrofă Rezervaţiei au conveţuit şi conveţuiesc cu populaţia băştinaşă şi alte etnii. sunt înlocuite cu aceleaşi tipuri de piese dar din materiale produse industrial. (aromânii – în localităţile Baia. sporesc varietatea pe care o are utilizarea pe scară largă a lutului şi a stufului. cămaşa. “casiuca”. “briuchi”). fântână. a pestelcii “cusute” cu motive decorative. brâul. vara. la care se mai adaugă piatra. în patru straturi succesive. în costumul femeiesc. ţesute şi cusute în casă. samalâc. pentru bărbaţi. “palto”. influenţate desigur de transformăriile socio-economice ale perioadei actuale._________________________________________________________________________________ Costumul bărbătesc cuprinde îmbrăcămintea capului (căciula. bluza (“cohta”. soclu. şorţul şi cheptarul. papuci de postav sau botine pentru femei şi căciulă. Totodată. cât mai ales în construirea anexelor gospodăreşti: grajduri. şopron. cămaşă (“rubaşcă”). păstrează. pantofi). beci. “padioca”: pufoaica. Costumul lipovenesc. “cofta”). pentru femei. Specificul caselor – arhitectura rurală reprezintă caracteristici care dau localităţilor din Rezervaţiei şi din vecinătate un specific aparte. garduri cu diferite 94 . cojoc. Aceste tehnici şi materiale de construcţie. şi căciula. coteţe. acest costum relevă stadiul avansat de disoluţie a industriei casnice. brâul. cuprindea până în perioada anilor 1930. în ansamblul său unele elemente din vechiul port rusesc din preajma Volgăi centrale. haine de deasupra (zăbun. utilizat atât în construcţia pereţilor locuinţelor în mănunchiuri verticale lipite între furci. pantalonii. şuba). cât şi influenţa oraşului. Costumul ucrainean. ţinut de unde a venit această populaţie. pe măsură ce se usucă fiecare strat la intervale scurte de timp. a maramei care se mai păstra în unele sate (în cele din judeţul Constanţa) întâlnim după 1920. ţărăneşti. procurată de la prăvălii. Alt material local folosit în construcţie este stuful. fir pentru prepararea chirpicilor prin turnarea şi presarea în forme de scândură. Lutul este folosit ca materie primă amestecat cu paie de orz sau grâu şi frământat bine cu apă pentru a forma o pastă numită ceamur care este apoi întrebuinţat pentru construirea caselor. în locul maramei sau a basmeli cu ciucuri.

Chilia Veche. de-a lungul stâlpilor şi la laturile frontului sunt aplicate scânduri traforate. chişca. din chirpici sau din ciamur. comnata. de starea lor materială. de locul de origine şi deci.sliji. locuinţele din Delta Dunării sunt mai joase decât cele construite în localităţile limitrofe ce relief colinar. banie. folosindu-se stuful cu tulpina groasă şi lungă cât panta acoperişului. Casa are în general. Ambele tipuri de învelitoare au creasta casei realizată din stuf împletit. Aceste aşezări fiind mai noi au străzile şi casele aliniate. Unele acoperişuri prezintă o combinaţie a celor două feluri de învelitoare sau combină stratul de stuf cu stratul de papură. pardoseală de pământ şi fără balustradă. În privinţa planului casei. Gospodăria cu influenţe din Peninsula balcanică s-a răspândit în Dobrogea. Oaltă situaţie frecventă este aceea în carecasa constituie o latură a patrulaterului realizat cu anexele gospodăreşti specifice populaţiei româneşti sedentare din întreaga câmpie a Dunării. Acestea sunt învelite “nemţeşte”. firci de lemen şi lipeală din pământ._________________________________________________________________________________ împletituri. Având în vederea forma de relief. Casa lipovenească este specifică localităţilor din deltă (Mila 23. Complexul de anexe gospodăreşti se dezvoltă în lungul gospodăriei în funcţie de ocupaţie. Periprava. Crişan) sau de lângă Razim (Sarichioi. având ca ocupaţie principală agricultura. Atât în Delta Dunării cât şi zona limitrpfă sunt frecvente casele învelite cu stuf. svoloc. de asemenea largă. Aspectul locuinţei este influenţat de sursa de materiale de construcţie. 95 . Ceatalchioi. Este frecventă placarea pereţilor laterali şi din spatele cu scânduri orizontale cu marginea suprapusă pentru a proteja casa mai bine de precipitaţii. zavalenca. de etnie.de ocupaţia locuitorilor. Ornamentele timpanului sunt florale sau zoomorfe. blocuri de BCA. formând o mică prispă între camere. la faţada casei şi pe latura îngustă. utilizaţi de localnici nu numai de originer slavă: lejancă. este aşezată cu latura îngustă chiar la stradă. Una din anexele specifice este baia de aburi (banie) separată de casă.etc. între casă şi stradă existând o curte şi grădină de flori. învelite cu tablă.A. piatră. cu stâlpi subţiri. Pe lângă utilizarea acestor materiale de construcţie tradiţionale pentru populaţia locală şi a localităţilor limitrofe există şi locuinţe construite din alte materiale de construcţie: cărămidă. cu stuf mărunt şi bătut pe toată suprafaţă acoperişului sau “ruseşte”.frecvenţa cea mai mare o are casa cu tindă mediană şi cu două camere. dar mai ales prin intermediul echipelor de meşteri veniţi din sud. unele având frontonul construit din acelaşi material. hotă. Caraorman. chiar la stradă. dar prispa din lungul faţadei este largă cu stâlpi ce susţin o streaşină. Sub streaşină. ţiglă. Sistemul de încălzire are hornuri mari şi “lejancă”. în două. structura obişnuită cu tinda centrală. Pereţii cu muchii drepte au tâmplăria vopsită în albastru deschis sau portocaliu. Sfiştofca. Planul pleacă de la tipul matcă (tinda mediană şi două camere). Pereţii sunt construiţi din stuf. Rosetti. Cea mai răspândită este “gospodăria tradiţională românească” cu case ocupând un loc central. de-alungul Dunării şi lângă lacul Razim. cultivarea pământului şi creşterea animalelor.casele au frecvent prispa pedouă laturi. trei sau patru ape ale acoperişului. Aceste gospodării complexe se întâlnesc în Chilia Veche. azbociment. Acoperişurile de stuf în două ape sunt caracteristice satelor cu populaţie slavă. unele având tinda retrasă. pribanic. În satele cu populaţie slavă. Acest specific este subliniat şi de termenii referitori la locuinţă. Sfântu Gheorghe şi în localităţile limitrofe. până în localităţile limitrofe Deltei Dunării şi Rezervaţiei prin intermediul populaţiei bulgare stabilite în secolul trecut. iar anexele gospodăreşti amplasate în jurul casei. acoperişul de stuf în două ape şi prispa îngustă pe două laturi: în lungul faţadei şi lateralla stradă. adeseori cu peretele în stradă. C. Jurilovca). crovca.

broscariţa. La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. de clima ce creează ambianţă pentru activitatea de turism dar constituie şi un factor natural de cură în scopuri terapeutice (numărul mare de zile senine: 150-160. sârmuliţa. iarba broaştelor. Hidrografia. plajele litorale ale zonei costiere. brădişul. subtropical. Scirpo – Phragmitetum. morile de vânt reprezentau 85. durata mare de strălucire a soarelui: 2300-2500 ore/an.7% din totalul instalaţiilor tradiţionale. există şi o mare diversitate. dau un aspect exotic._________________________________________________________________________________ Pe lângă aceste categorii distincte. fiind folosite la măcinatul păsatului sau numai al sării. cornaciul). plutică. otrăţelul de baltă. Instalaţiile tehnice ţărăneşti cele mai des folosite au fost morile de vânt. troscotul de baltă. cosorul. varietatea ocupaţiilor. ridicate prin prezenţa unor specii de plante: emerse (limbariţă. precum şi vecinătatea Mării Negre. sedentare sau migratoare între care se remarcă componenta avifaunistică (circa 325 de specii de păsări migratoare. Muntenia. sedentare sau semi-migratoare). astăzi unanim acceptat. plop. Cadrilater). hamei. Locul de origine al morilor de vânt. crinul de baltă. săgeata apei. elemente care îi conferă complexitate şi originalitate. Myryiophilum . deasemenea o componentă importantă a peisajului natural şi este reprezentată un număr mare de corpuri de apă: aproape 500 de lacuri de diferite mărimi şi cu salnitate diferită. Vegetaţia forestieră de pe grindurile Caraorman şi Letea alcătuită din păduri de stejar. nufărul galben. este considerat Orientul Apropiat. aparteneţa etnică. vegetaţie. La începutul secolului alXXlea existau 39 de mori de vânt în diferite localităţi din Rezervaţie: Sulina. Ele au evoluat din râşniţe păstrate izolat până în timpurile noastre. originea diferită a românilor veniţi din diferite provincii (Transilvania. etc. absenţa unui plan impus şi vremelnicia aşezărilor din Delta Dunării cu localităţi inundabile frecvent. faună (peisajul natural) şi antropice reprezentate de populaţie şi aşezări umane (peisajul antropic). curpen. submerse (peniţa apei. 2. dintre care numai în judeţul Tulcea reprezentau 88. moţul. Hydrocharietum morsus ranae. Câteva specii formează asociaţii vegetale deosebit de frumoase: Typhetum angustifoliae. determinată de mai mulţi factori: varietatea reliefului. dacă luăm în considerare condiţiile geografice de aici.16 Valoare peisagistică Valoarea peisagistică a spaţiului deltaic şi a zonelor învecinate este dată de elementele specifice ale acestuia. unde aceste instalaţii au cunoscut cea mai mare răspândire şi rezistenţă în timp. Vegetaţia.Nupharetum. Fauna Rezervaţiei este alcătuită dintr-o varietate mare de specii acvatice şi terestre. Prima atestare documentară datează din anul 1585 şi se referă la Dobrogea. şi peste 300 de mori de vânt în localităţile limitrofe. aceste fiind specifice nordului Dobrogei. influenţa urbanului. este. gârle. aldrovanda. frasin cu speciile de plante agăţătoare: liana grecească. în aspectul locuinţelor. canale. 96 .A Rosetti. Basarabia. îndeosebi cea acvatică conferă o valoare peisagistică dar şi ştiinţifică şi ecologică. precum şi de de flora şi fauna găzduite de habitatele naturale. Ceratophilo – Nupharetum lutei. apă. C. natante (nufărul alb. Caraorman. Moldova. naturale reprezentate de relief. regimul termic ridicat.După forma roţilor se disting: mori de vânt cu vele de pânză şi mori de vânt cu aripi de scândură. Letea. firesc. Peisajul natural este reprezentat de relieful specific (dunele de nisip de pe grindurile Letea şi Caraorman. paşa. precipitaţii reduse: 350-400 mm/an.8%.

muzical şi coreografic.17. Editura Dobrogea 4. Obiectivele de management pentru conservarea 2004 diversităţii biologice şi dezvoltare durabilă – cooperare transfrontieră în ariile naturale protejate din Delta Dunării şi Prutul de Jos. ruinele aşezării Dinogeţia. colecţii de artă populară şi etnografică (gospodăria ţărănească de la Enisala). Mărturii ale culturii populare sunt reprezentate şi prin arhitectura gospodăriilor tradiţionale ale localnicilor. manifestări populare tradiţionale (sărbătoarea pescarului) şi alte manifestări şi forme de cultură populară care au dispărut aproape în totalitate din cauze sociale complexe. au fost şi sunt subiectul unei bibliografii vaste formată din lucrări publicate în volume sau în publicaţii de specialitate. etc. publicării 1. Petre._________________________________________________________________________________ Diversitate tipurilor de ecosisteme terestre şi acvatice adăposteşte un număr de peste 5000 de specii vegetale şi animale. studii de specialitate. Rezultatele acestor lucrări au fost folosite. 2004 Procesul de elaborare a planurilor de 97 . rapoarte de monitoring. prin creaţia artistică populară (port popular. ruinele cetăţii greceşti Istria. mărturii sistematizate şi prezentate în muzee (Muzeul Delta Dunării din Tulcea. ruinele cetăţii bizantine de pe insula Bisericuţa. precum şi mărturiile culturii populare locale. Grigore Baboianu et al. Peisajul antropic este alcătuit din valorile culturale creiate de comunităţile umane de alungul timpului. Autor/autori/anul Denumirea lucrării Crt.17 Elemente descriptive adiţionale 2. de arhitectură şi de artă. Michael Appleton. elaborate.17).. etc. Tabelul 2. 2006 Delta Dunării: rezervaţie a biosferei/Petre Gâştescu.). studii de fezabilitate. Deasemenea sunt cuprinse în această categorie monumentele istorice. folclor literar. în ultimii ani şi în realizarea unor lucrări de sinteză de amploare care au fost folosite şi în elaborarea planului de management al Rezervaţiei. 2. ruinele cetăţii Heracleea de la Enisala. Acestea includ vestigiile arheologice şi ruinele unor cetăţi sau ale unor aşezări omeneşti vechi ce atestă urmele de locuire şi etapele de ocupare a spaţiului deltaic (vestigiile cetăţilor Argamum de la Capul Doloşman.17 Principalele materiale bibliografice consultate pentru realizarea planului de management Nr. Institutul Naţional de Master Plan – suport pentru dezvoltare durabilă Cercetare – Dezvoltare în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării Delta Dunării. precum şi lucrări nepublicate. (Tabelul 2. de institute de cercetare sau de proiectare pentru susţinerea unor măsuri manageriale sau a unor lucrări de evaluarea a potenţialului resurselor naturale regenerabile sau de reconstrucţie ecologică. la comanda Administraţiei Rezervaţiei.1 Referinţe bibliografice Delta Dunării şi celelalte componente geografice naturale. muzeul de artă orientală din Babadag). 2004 3. rapoarte de cercetare. Romulus Ştiucă – Constanţa: Editura Dobrogea 2. Gâştescu. case memoriale (casa în care a locuit scriitorul Eugen Botez cu pseudonimul Jean Bart în Sulina).

Facilitare şi asistenţă tehnică în schimbările instituţionale.. la scara 1:150. În Delta Dunării au mai fost elaborate şi alte hărţi tematice: harta topografică DTM. harta vegetaţiei..000 98 . harta elaborată de Prof. Cele mai importante lucrări folosite consultate pentru elaborarea planului de management sunt . elaborată în 1962. Obiectivele de management pentru conservarea biodiversităţii şi dezvoltare durabilă în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării Eurosite 'European Guide for the Preparation of Management Plans for protected and managed natural and semi-natural areas' first published in 1992 and revised in 1996. Mircea Oltean. precum şi două hărţi tematice pentru Rezervaţia Biosferei Transfrontalieră Delta Dunării. hărţi în care au fost incluse şi alte componente geografice naturale ale Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Ion Munteanu. Dintre hărţile mai vechi ale Deltei Dunării.Delta Dunării elaborată de Hartley.Delta Dunării. Gâştescu a stat la baza hărţilor digitizate ale elaborate de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării._________________________________________________________________________________ 4. dar şi hărţi ale Rezervaţiei realizate în ultimii ani. Proiectul Băncii Mondiale Nunărul: RO-GE-44176 Soils of the Romanian Danube Delta Reserve..2 Hărţi. Pe baza hărţii digitizate a Rezervaţiei au fost elaborate harta Rezervaţiei cu zonarea ecologică. cele mai reprezentative sunt cele datând din perioada 1867 . 6. România – Ucraina: harta vegetaţiei şi harta distribuţiei zonelor de cuibărire pentru fauna avicolă. . la scara 1:20. 5.)1995 Colectiv. Această bază conţine hărţi ale Deltei Dunării cu o vechime apreciabilă. 1995 Petre Gâştescu.000.Delta Dunării. din 2. ediţia 1943. menţionăm Dintre hărţile mai noi ale Deltei Dunării. Harta elaborată de Prof. (coord. 171pp.000. elaborată în 1970. harta solurilor. Ecosystems of the Danube Delta Biosphere Reserve. precum şi harta hidrologică.1943: .000 şi apoi harta Deltei Dunării elaborată de Prof. Proiectul Managementul Conservării Biodiversităţii din România.la scara 1:75. cea mai reprezentativă este considerată. management pentru ariile protejate din România. Petre Gâştescu şi Basarab Driga (ediţia 1983). ediţia 1913. 1999 7. elaborată de Vidraşcu . Paul Goriup.000. Petre Gâştescu. elaborată de Hartley. harta cadastrală elaborată în 1983.. 1996 Grigore Baboianu. de către Consiliul Naţional al Apelor. planuri Amplasamentul Rezervaţiei şi al componentelor sale sunt materializate într-o bază cartografică destul de consistentă.000 şi la scara 1:50. la scara 1:100. la scara 1:25. însumavând o vechime considerabilă.17.

1 Starea ecologică Din punct de vedere ecologic. Realizarea unor amenajări agricole şi piscicole. păstrându-şi diversitatea. elaborat în 2000 la scara 1:. au fost colmatate unele gârle naturale (Şontea.400 ha). de cordoane litorale fragile. de zone temporar inundate (mlaştini şi stufărişuri).. Amenajarea piscicolă Popina – 6. piscicultură şi silvicultură (perioada 1960-1989).) şi au fost distruse peisaje specifice (zona lacustră din vecinătatea Canalului Mila 35).). Canalul Crişan – Caraorman. de grinduri maritime cu dune de nisip mobile sau fixate cu păduri de tip tropical. Evaluări. multe din acestea cu consecinţe negative importante în evoluţia regimului hidrologic şi în evoluţia normală a ecosistemelor specifice. Intervenţia omului asupra acestor ecosisteme. CAPITOLUL 3. imagini satelitare din perioada anterioară.17. aşa cum rezultă din datele evaluărilor anuale realizate de Administraţie.. în 1962 şi în anul 1983. unele dintre aceste având suprafeţe foarte mari (Amenajarea agricolă Pardina – 27.17.500 ha.000 ha.) 3. etc. tăierea unor canale interioare pentru valorificare piscicolă (perioada 1910-1935) şi amenajarea unor incinte pentru agricultură. În prezent este disponibil ortofotoplanul Deltei Dunării.. la comandă. apoi. Lipoveni. înfiinţată în 1856. ecosistemele naturale şi antropice: ecosisteme de ape curgătoare. circa 30% din suprafaţa deltei erau îndiguite şi scoase din circuitul hidrologic natural._________________________________________________________________________________ 2. Rapoartele anuale din perioada 1997-2006. de golfuri marine pe cale de a fi transformate în lagune. Uzlina.. stuficultură. etc. Ulterior au mai fost efectuate de către IGFCOT. La începutul deceniului al 9-lea al secolului trecut. 99 . privind starea mediului arată că diversitatea floristică şi faunistică şi în special păsările se menţin. 2.000.1.3 Fotografii aeriene Delta Dunării a fost subiectul a două fotografieri integrale din avion rezultând fotografii.4 Imagini satelitare Delta Dunării şi celelalte componente naturale care formează Rezervaţie sunt materializate şi în imagini satelitare. etc. dar şi din perioada actuală cu informaţii magnetice complexe ce pot fi utilizate în susţinerea deciziilor manageriale. socio-economică. fotografii bandă. iar o reţea de canale brăzda suprafaţa deltei. a început încă din a doua jumătatea a secolului al XIX-lea. prin corectarea Braţului Sulina pentru navigaţie marină. Amenajarea agricolă Sireasa – 7. Litcov) sau lacuri (Furtuna. au dus la dereglarea sistemului deltaic cu consecinţe în structura unor componente floristice şi faunistice: au fost distruse zone de reproducere naturală a peştelui. Puiu. În prezent pot fi obţinute. la scara 1:25. asigurând condiţii de viaţă optime pentru componentele diversităţii biologice.1 Evaluarea situaţiei existente (ecologică. şi deschiderea altora numai pentru rezolvarea unor cerinţe de transport (Canalul Mila 35. la un nivel ridicat. obiective. starea Rezervaţiei este bună. în continuare. de lacuri. închiderea unor canale cu funcţii bine definite în circulaţia apei (Sireasa. A urmat. ameninţări. Litcov). analiza SWOT 3.. de către Comisia Europeană a Dunării. ale unor zone din Delta Dunării. Primele imagini satelitare folosite în prezentarea Rezervaţiei au fost cele realizate în anul 1991 de un satelit Soiuz.

dar nu prin creşterea cantităţilor de peşte pescuite ci prin creşterea presiunii asupra resursei piscicole.activitatea din sectorul agricol a cunoscut o reducere considerabilă deoarece în 1990.). exploatarea nisipului. Numărul persoanelor implicate în această activitate a crescut mult în ultima perioadă datorită migrării forţei de muncă din sectoarele economice dezafectate după 1990 (piscicultură. la scară mică pe loturi mici de teren.). etc. Tulcea.activitatea de pescuit a cunoscut o dezvoltare mai mare.activitatea din sectorul de construcţii hidrotehnice a cunoscut un regres considerabil. . când au fost oprite lucrările de construcţie a amenajărilor piscicole şi agricole. la mai puţin de 200. Această situaţie a făcut ca producţiile agricole să fie foarte variabile fiind tot timpul dependente de regimul pluviometric al zonei. Sarichioi. Babadag).2 Starea socio-economică Activitatea economică a populaţiei din comunităţile locale a cunoscut schimbări considerabile în ultima perioadă de timp: . amenajările care funcţionează se bazează pe tehnologii de creştere extensivă a peştelui (fără furajare). bazinele sunt folosite pentru agricultură sau pentru creşterea animalelor ceea ce conduce la reducerea suprafeţelor de luciu de apă caracteristice acestor amenajări. Popina. construcţii navale. viţă de vie. care în prezent a devenit ocupaţia principală a peste 1200 de localnici şi nu numai (la activitatea de pescuit participă şi locuitori ai unor localităţi din afara Rezervaţiei dar cu tradiţie în această activitate: Jurilofca. Dranov.).1. cu producţii mici şi cu amestec mare de specii de peşte. Multe suprafeţe din marile amenajări agricole (Pardina. în prezent. activitatea de creştere a animalelor cunoscând o dezvoltare mai accentuată. Este cunoscută situaţia cailor (peste 2000 de exemplare) care se dezvoltă în regim semi-sălbatic în zona pădurii Letea cu impact negativ asupra acesteia. etc. deschideri în digurile de apărare ale amenajărilor piscicole şi agricole abandonate pentru reconectarea 100 . Litcov.activitatea de piscicultură s-a redus foarte mult datorită ineficienţei economice a acestei activităţi în condiţiile din Delta Dunării. nici una din amenajările agricole nu au fost finalizate şi deci nici o amenajare agricolă nu îndeplinea condiţiile tehnice de funcţionare nefiind dotată atât cu sistemul de desecare cât şi cu sistemul de irigare. 104 din februarie 1990. multe amenajări piscicole sistematice proiectate să producă peşte pentru consum şi-au redus sau şi-au oprit activitatea (Amenajările piscicole Rusca. . prin Decretul Lege nr._________________________________________________________________________________ 3. bazat în mare parte pe aport de specii din mediu natural (Amenajările piscicole Obretin. etc. . Murighiol. deoarece au fost stopate toate lucrările de construire a amenajărilor agricole şi piscicole. Lucrări hidrotehnice se mai desfăşoară în prezent pentru realizarea proiectelor de reconstrucţie ecologică (decolmatări de canale şi gârle. etc. multe dintre acestea proaspăt ieşite de sub inundaţiile de primăvară şi o gamă redusă de produse (porumb. Sireasa) au rămas şi rămân nefolosite pentru culturi agricole fiind folosite adhoc pentru păşunat. Dunavăţul de Sus. Sabangia. legume. O situaţie mai deosebită dar şi periculoasă totodată o reprezintă animalele domestice pierdute sau rămase fără control în Delta Dunării şi în special bovine şi cabaline. agricultură. Dunavăţul de Jos. cunoscută de altfel ca cea mai aridă zonă din ţară. În activitatea agricolă se mai poate remarca o caracteristică. în multe amenajări piscicole.) către activitatea de pescuit. aceea a practicării unei agriculturi de subzistenţă. amenajări hidrotehnice. s-au redus foarte mult locurile de muncă prin simplificarea tehnologiilor. de multe ori declarându-se stare de calamitate. Sinoie. la sfârşitul deceniului al 9-lea din secolul trecut. de la un număr estimat de circa 900 de persoane.

1). Aplică pe teritoriul Rezervaţiei dispoziţiile legale în vigoare referitoare la autorizarea activităţilor economice şi sociale. . datorită condiţiilor improprii de cazare şi acces. Transportul pe căile de navigaţie maritimă cunoaşte o activitate în regres. 4. însă.alte activităţi economice sunt cele din sfera serviciilor care în ultima perioadă de timp cunosc o dezvoltare tot mai mare şi ca urmare a dezvoltării activităţii de turism. această activitate a atins o limită inferioară foarte scăzută. Elaborează şi promovează. planurile locale pentru protecţia mediului. după 1990. . 3. Formulează recomandări şi participă la elaborarea planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism asigurând integritatea dimensiunii de mediu şi a cerinţelor ecologice în prevederile şi orientările acestora. 2. în cooperare cu celelalte autorităţi şi instituţii judeţene şi locale. în conformitate cu strategiile locale şi naţionale pentru mediu şi dezvoltare durabilă. în principal de compartimentele reglementare-autorizare (Căsuţa 3. pasageri şi mărfuri. Căsuţa 3. pensiuni sau hoteluri.activitatea de transport cunoaşte o dezvoltare mai accentuată în ultima perioadă în special pentru transportul de mică capacitate. prin numărul mare de pensiuni ce se construiesc. au fost oprite lucrările pentru construirea exploatării resurselor de nisip din grindul Caraorman pentru metalurgie. 195/2005).activitatea din sectorul turistic cunoaşte în prezent o dezvoltare din ce în ce mai mare. chiar dacă după 1990. a hotelurilor noi (inclusiv a celor plutitoare) şi prin modernizarea şi diversificarea mijloacelor de transport care au făcut să crească atât viteza de mişcare (cu impact negativ. 3.sectorul construcţiilor civile cunoaşte o dezoltare relativă datorită fenomenului de dezvoltare a construcţiilor de locuinţe noi.activităţile industriale sunt mult mai puţin reprezentate în perimetrul Rezervaţiei ca urmare a faptului că. 57/2007) şi de autoritate de mediu (conform prevederilor OUG nr. s-a redus foarte mult activitatea din Şantierul Naval Sulina şi au fost oprite lucrările de construire a capacităţilor de producţie industrială cu profil alimentar (abatoare şi produse din carne. având în 101 . . etc. ca urmare a dezvoltării activităţii de turism.cu impact asupra mediului înconjurător. Activitatea de autoritate de mediu este îndeplinită. în conformitate cu obiectivele Agendei 21. 82/1993 şi OUG nr.1 Atribuţiile Administraţiei Rezervaţiei în domeniul reglemetare-autorizare Atribuţii în domeniul reglementare-autorizare 1. se constată un riviriment notabil. .3 Starea managementului Rezervaţiei Activitatea de administrare a Rezervaţiei se desfăşoară prin activitatea compartimentelor proprii ale Administraţiei Rezervaţie cât şi prin cooperare cu alte instituţii cu atribuţiuni de administrare şi control în perimetrul Rezervaţiei. Activitatea proprie este activitatea ce decurge din atribuţiile pe care Administraţia Rezervaţiei le are în calitatea sa dublă de administrator de arie protejată (conform prevederilor legii nr. Formulează recomandările şi participă la elaborarea şi pinerea în aplicare a politicii şi strategiilor de mediu şi dezvoltare durabilă. .) prevăzute a se realiza pentru prelucrarea produselor agricole preconizate în marile incinte agricole. din păcate) cât şi confortul._________________________________________________________________________________ acestora cu regimul hidrologic natural) care au o amploare mult mai redusă şi se desfăşoară în condiţii de securitate ecologică corespunzătoare. ale strategiilor naţionale şi europene care vizează mediul şi dezvoltarea durabilă. unităţi de conserve. În ultima perioadă de timp.1.

b) elaborează documentaţiile de valorificare a resurselor naturale regenerabile. asigurând cadrul planificat de desfăşurare a activităţii de inspecţie prin stabilirea obiectivelor. în care scop: a) elaborează avizele. c) elaborează puncte de vedere pe care le transmite ministerului sau agenţiilor limitrofe de protecţia mediului pentru actele de autorizare a căror eliberare intră în competenţa acestora. g) îndeplineşte atribuţiunile de autorizare care. acordurilor şi autorizaţiilor de mediu. Organizează şi exercită controlul asupra modului în care sunt puse în aplicare şi respectate dispoziţiile legale. 6. 2. patronat şi societatea civilă. conştientizare şi educaţie ecologică (Căsuţa 3. Elaborează anual politica de inspecţie la nivelul Administraţiei Rezervaţiei. cu prioritate la obiectivele majore cu impact semnificativ asupra mediului conform procedurii de inspecţie. privind desfăşurarea activităţilor economice şi sociale cu impact asupra mediului.3). prin actele de autorizării. Participă la elaborarea lucrărilor de sinteză privind protecţia calităţii mediului din Rezervaţie. c) elaborează contractele şi documentele de autorizare a activităţilor economice de valorificare a resurselor naturale regenerabile a căror autorizare este în competenţa Administraţiei Rezervaţiei. sarcinilor şi modalităţile concrete de acţiune pentru îndeplinirea acestora. inspecţie şi supraveghere ecologică (Căsuţa 3. sunt de competenţa Administraţiei Rezervaţiei. Căsuţa 3. standardele şi normativele în vigoare privind. Elaborează documentaţiile pentru punerea în valoare a resurselor naturale regenerabile ale patrimoniului natural din Rezervaţiei şi emite contractele. a tehnologiilor curate. al schimbării proprietarilor şi al încetării activităţii obiectivelor cu impact asupra mediului şi sănătăţii umane. d) realizează şi ţine evidenţa obiectivelor şi activităţilor economice şi sociale cu impact asupra mediului de pe teritoriul Rezervaţiei sub aspectul îndeplinirii obligaţiilor legale de autorizare. 5. 8. autorizaţiile şi permisele de desfăşurare a acestor activităţi pentru care: a) primeşte şi analizează cererile de autorizare a activităţilor economice şi sociale din perimetrul Rezervaţiei şi a documentaţiilor ce le însoţesc. a politicilor şi strategiilor pentru protecţia mesiului şi dezvoltare durabilă pe teritoriul Rezervaţiei. privind aplicarea legislaţiei. 3. schimbarea modelelor de producţie şi consum. pe teritoriul Rezervaţiei. 102 . f) îndeplineşte procedurile legale cu privire la asumarea obligaţiilor de mediu în procesul de privatizare._________________________________________________________________________________ vedere necesitatea promovării. Participă la organizarea şi desfăşurarea acţiunilor de colaborare cu autorităţile locale. comunitatea ştiinţifică. 7. e) stabileşte programele de conformare potrivit dispoziţiilor legale şi urmăreşte modul de îndeplinire a acestora.2). Efectuează activitate de inspecţie pe teritoriul Rezervaţiei la agenţii economici care desfăşoară activităţi economice şi sociale cu impact asupra mediului înconjurător. Participă la elaborarea normelor tehnice şi a altor documente cu caracter normativ. b) primeşte şi analizează documentaţiile ce însoţesc cererile de emitere a avizelor. h) acordă consultaţii tehnice în domeniul elaborării documentaţiilor însoţitoare ale cererilor de emitere a avizelor. acordurilor şi autorizaţiilor de mediu. în sensul utilizării durabile a resurselor materiale şi energetice şi a reducerii impactului negativ asupra mediului şi sănătăţii umane. potrivit prevederilor legale în vigoare.2 Atribuţiile Administraţiei Rezervaţie în domeniul inspecţiei şi supraveghere ecologică Atribuţii în domeniul inspecţie şi supraveghere ecologică 1. acordurile şi autorizaţiilor de mediu ce sunt de competenţa Administraţiei Rezervaţiei.

a florei şi faunei sălbatice. în cazul agenţilor economici care îşi desfăşoară activitatea şi în afara perimetrului Rezervaţiei. i) regimul pesticidelor şi al îngrăşămintelor chimice. în scopul îmbunătăţirii activităţii de inspecţie de mediu. pentru acele activităţi/obiective identificate ca fiind majore cu impact semnificativ asupra mediului. inspecţie şi monitoring în vederea întăririi capacităţii instituţionale a Administraţia Rezervaţiei. cu regim special de comercializare în conformitate cu legislaţia internaţională care reglementează comerţul internaţional cu astfel de produse. protecţia solului şi a ecosistemelor terestre. bunurilor şi altor materiale. colaborează cu unităţile teritoriale aflate în subordinea. inclusiv valorificarea fondului piscicol din apele naturale şi a animalelor sălbatice de interes vânătoresc. prevenirii poluării mediului şi/sau menţinerii. 9. bunuri sau materiale. 14. după caz. Efectuează activitate de inspecţie împreună cu reprezentanţii compartimentelor de inspecţie din ATPM. 16. respectării legislaţiei de mediu. potrivit legii. 12. În exercitarea atribuţiilor pe care le are. Identifică şi informează Administraţia Rezervaţiei asupra necesităţii dezvoltării unor reglementări specifice. 5._________________________________________________________________________________ protecţia atmosferei. cu organizaţii neguvernamentale. inspecţia de mediu şi control ecologic cooperează nemijlocit şi poate iniţia şi poate participa la acţiuni comune cu organele de inspecţie şi control aparţinând de celelalte autorităţi judeţene şi locale. după caz. Controlează modul în care sunt respectate dispoziţiile legale în vigoare cu privire la obligativitatea autorizării activităţilor economice şi sociale cu impact asupra mediului şi aplică măsurile prevăzute de lege. h) regimul substanţelor chimice periculoase şi al deşeurilor. Aplică măsurile prevăzute de lege pentru neconformare la dispoziţiile legale. e) valorificarea resurselor biologice de floră şi faună sălbatică. 13. 10. 11. 17. g) protecţia aşezărilor umane. potrivit prevederilor legale în cazul unor fapte ce constituie infracţiuni. participă la elaborarea unor planuri concrete de acţiune pentru corelarea activităţilor de reglementare. ghiduri. Controlează modul în care sunt respectate prevederile planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism. Colaborează cu celelalte compartimente din cadrul Administraţia Rezervaţiei la emiterea actelor de reglementare precum şi la elaborarea programelor de conformare pentru activităţile existente care nu întrunesc condiţiile de autorizare. În exercitarea atribuţiilor pe care le are. Organizează şi exercită controlul cu privire la desfăşurarea acţiunilor de import . protecţia peisajelor şi habitatelor naturale. în vederea îmbunătăţirii performanţelor de protecţia mediului ale acestora. coordonarea Autorităţii Cenntrale pentru Protecţia Mediului. prevenirii poluării mediului şi ameliorării calităţii factorilor de mediu. Îndrumă agenţii economici care desfăşoară activităţi social economice cu impact asupra mediului. 15. a) b) c) d) 4. persoane fizice sau juridice. în care scop cooperează nemijlocit cu toate autorităţile teritoriale competente incluzând autorităţile vamale şi aplică măsurile prevăzute de lege. Rezolvă sesizările cu privire la încălcarea legislaţiei în vigoare în domeniul protecţiei mediului.export al produselor. norme tehnice şi asupra intensificării acţiunilor de instruire a personalului pe probleme specifice. Controlează realizarea măsurilor speciale la obiectivele economice cu riscuri majore de impact asupra mediului. 103 . 8. Participă împreună cu celelalte compartimente din cadrul Administraţia Rezervaţiei la elaborarea politicii locale de mediu urmărind reducerea poluării şi creşterea gradului de conformare a obiectivelor majore cu impact semnificativ asupra mediului. constată faptele ce constituie contravenţii şi aplică sancţiuni contravenţionale în domeniul protecţiei mediului şi. Urmăreşte realizarea măsurilor stabilite prin programele de conformare la termenele convenite în cadrul acestora. 7. Recomandă conducerii Administraţiei Rezervaţiei măsuri necesare pentru îmbunătăţirea colaborării cu celelalte compartimente din cadrul Administraţia Rezervaţiei. protecţia apelor de suprafaţă şi subterane şi a ecosistemelor acvatice. aprobate conform legii şi aplică măsurile prevăzute de lege. ameliorării calităţii mediului şi refacerii zonelor poluate. f) regimul ariilor protejate şi al monumentelor naturii. sesizează organele de urmărire sau cercetare penală. incluzând măsurile speciale ce trebuie realizate pentru evitarea accidentelor în caz de catastrofe naturale şi aplică măsurile prevăzute de lege. 6. conservarea diversităţii biologice.

Participă la desfăşurarea activităţilor cu caracter protocolar organizate de Administraţia 104 . comunicare şi conştientizare publică. Organizează acţiuni de informare privind legislaţia de protecţie a mediului. întocmeşte rapoarte şi informări privind deficienţele sesizate. Asigură şi dezvoltă permanent relaţiile cu personalul didactic în elaborarea unor tematici adecvate pentru orele de diriginţie.121. Asigură organizarea şi funcţionarea centrelor de vizită şi informare ale Administraţiei Rezervaţiei. starea panourilor de semnalizare. Verifică persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi permanente în perimetrul zonelor tampon de protecţie a zonelor strict protejate în vederea combaterii fenomenelor negative ca: braconajul. Elaborează materiale şi participă la acţiuni de instruire organizate de Administraţia Rezervaţiei. ştiinţele naturii. 3. reglementate prin acord sau autorizaţie de mediu şi sancţionează nerespectarea prevederilor stabilite prin actele de reglementare. 21. Elaborează programele şi materialele de conştientizare publică. Controlează zonele strict protejate şi zonele tampon de protecţie a acestora din cadrul Rezervaţiei urmărind respectarea normelor legale în vigoare referitoare la administrarea şi gospodărirea obiectivelor protejate în raport cu legislaţia privind protecţia mediului înconjurător. a societăţilor comerciale ce desfăşoară activităţi pe teritoriul rezervaţiei şi a turiştilor. Căsuţa 3. 10. panourilor de avertizare. 20.vizuale destinate acţiunilor de educaţie şi informare a opiniei publice. pescuitul. 11. 24. Desfăşoară activităţi în cadrul proiectelor de specialitate implementate de instituţii naţionale sau din străinătate conform programelor de colaborare interne şi internaţionale promovate de Administraţiei Rezervaţiei. alte degradări ale ecosistemelor. 2. încălcări ale legislaţiei mediului. zonele tampon de protecţie. 13. Elaborează. precum şi legislaţia specifică şi reglementările Administraţiei Rezervaţiei.3 Atribuţiile Administraţiei Rezervaţiei în domeniul conştientizării publice Atribuţii în domeniul conştirntizării publice 1. Urmăreşte respectarea regimului de protecţie integrală în zonele strict protejate şi aplică sancţiuni contravenţionale persoanelor fizice sau juridice care desfăşoară orice fel de activităţi în astfel de zone (cu excepţia cazurilor prevăzute de Legea privind protecţia mediului înconjurător). 7. organizează şi desfăşoară acţiuni educaţionale privind protecţia şi conservarea mediului. 2. Colaborează cu organizaţii neguvernamentale sau cu alte organizaţii la desfăşurarea acţiunilor educative şi de informare ecologică. Indeplineşte orice alte atribuţii de inspecţie şi control ecologic prevăzute de lege şi aplică măsurile corespunzătoare. 14. Realizează şi urmăreşte apariţia periodică a ziarului Rezervaţiei. popularizare a Rezervaţiei şi pentru educarea ecologică a populaţiei locale. Controlează şi analizează modul de întreţinere şi menţinere a funcţiilor fiecărei categorii de zonă protejată în scopul conservării biodiversităţii şi habitatelor naturale. bariere. 5. privind componenta de educaţie ecologică. 22. vânătoarea. biologie. 23. poluările. Controlează activitatea persoanelor fizice sau juridice care execută lucrări de exploatare a resurselor naturale regenerabile. 8.artistice cu tematici adecvate dedicate în special copiilor şi tinerilor. 2. 4. Asigură şi dezvoltă permanent relaţiile cu reprezentanţii mass-mediei din ţară şi din străinătate în vederea popularizării obiectivelor Administraţiei Rezervaţiei privind conservarea şi reconstrucţia ecosistemelor deltaice şi combaterea cauzelor ce determină tendinţe negative în evoluţia acestora._________________________________________________________________________________ 18. 19. 9.118. etc. Desfăşoară activităţi în cadrul proiectelor de specialitate implementate de instituţii naţionale sau din străinătate conform programelor de colaborare interne şi internaţionale promovate de Administraţia Rezervaţiei. Elaborează şi realizează materialele scrise şi audio. 12. încălcări ale legislaţiei silvice şi alte norme legale privind regimul zonelor protejate. Controlează şi verifică marcajele cu rol în delimitarea zonelor de protecţie integrală. Organizează acţiuni cultural . precum şi dezvoltarea durabilă pe teritoriul Rezervaţiei. 6.

Elaborează programul proiectului anual şi cel de perspectivă privind reconstrucţia ecologică a zonelor ce sunt introduse în procesul de refacere ecologică de către Consiliului Ştiinţific al Administraţia Rezervaţiei. înfiinţarea de noi zone.5. rapoartele statistice şi observaţiile de teren privind valorificarea resurselor naturale regenerabile şi fundamentează propunerile programelor anuale de exploatare a acestora. Urmăreşte modul de utilizare în teren a suprafeţelor în raport cu destinaţia acestora stabilită prin autorizaţiile de funcţionare. Căsuţa 3. după caz.6). precum şi conservarea diversităţii biologică) (Căsuţa 3. Elaborează capitolul privind evoluţia ecosistemelor deltaice din raportul trimestrial şi anual asupra activităţii Adminstrarea Rezervaţiei. Organizează evidenţa operativă a resurselor naturale valorificate conform autorizaţiilor emise. 12.4 Atribuţiile Administraţiei Rezervaţiei în domeniul administrării patrimoniului Atribuţii în domeniul administrării patrimoniului 1. Analizează rezultatele cercetărilor ştiinţifice privind evoluţia zonelor strict protejate şi propune măsuri pentru extinderea acestora. Urmăreşte şi asigură respectarea de către proiectant a metodologiilor stabilite de normativele în vigoare privind conţinutul studiilor de prefezabilitate precum şi a normativelor ministerelor şi organelor centrale de specialitate. 4. 3. Contractează şi urmăreşte realizarea studiilor de prefezabilitate şi a documentaţiilor de execuţie şi obţine avizele necesare deschiderii finanţării şi contractării lucrărilor de investiţii. 2. Căsuţa 3. . Urmăreşte evoluţia principalelor elemente ce caracterizează starea patrimoniului natural al rezervaţiei şi aplică măsurile din planul de management. rare. 13. execuţia unor lucrări de protecţie sau conservare a ecosistemelor ameninţate şi protecţia florei şi faunei declarate monumente ale naturii. 3. 6. Elaborează raportul anual privind administrarea patrimoniului natural. a suprafeţelor terestre şi acvatice ce compun patrimoniul Rezervaţiei. 105 . Activitatea de administrator de arie protejată este exercitată prin compartimentele: . Consiliului Ştiinţific. 3. 7.conştientizare şi educaţie ecologică. utilizarea resurselor naturale şi dezvoltarea durabilă.4. a contractelor economice încheiate şi urmăreşte evoluţia acestora. 2. . 4. Elaborează propuneri de îmbunătăţirea a metodologiei şi a sistemului de evidenţa administrării patrimoniului din domeniul public de interes naţional. 3. guvernatorului rezervaţiei sau le înaintează autorităţilor competente._________________________________________________________________________________ Rezervaţiei. Organizează şi ţine evidenţa. pe folosinţe şi deţinători. Aplică prevederilor programului de valorificare a resurselor naturale regenerabile prin elaborarea cărţii tehnice a resursei de referinţă. Analizează rezultatele cercetărilor. Organizează şi conduce licitaţiile pentru execuţia obiectivelor stabilite prin plan şi încheie contractele economice cu câştigătorii acestora. 5.reglementare – autorizare. 11. 8. Organizează evidenţa speciilor de plante şi animale endemice.supraveghere şi control ecologic.administrarea patrimoniului (cuprinde monitoringul integrat al Rezervaţiei. periclitate sau pe cale de dispariţie şi propune măsurile necesare pentru protecţia şi conservarea acestora pe teritoriul Rezervaţiei. 10. Elaborează note de sinteză asupra rezultatelor cercetărilor şi aplicarea acestora apoi le prezintă. .5 Atribuţiile Administraţiei Rezervaţiei în domeniul reconstrucţiei ecologice Atribuţii în domeniul reconstrucţiei ecologice 1. 9. Elaborează propuneri pentru “Cartea Roşie” a Rezervaţiei.

organisme. Întocmeşte rapoartele periodice de realizare a obiectivelor. 2. . Asigură decontarea lucrărilor executate şi recepţionate precum şi soluţionarea divergenţelor ce apar cu privire la calitatea lucrărilor realizate. Asigură evidenţa principalelor surse de poluare şi evaluează cantităţile de poluanţi evacuate în mediu de acestea. Asigură organizarea şi funcţionarea sistemului de monitoring integrat din Rezervaţie ca parte a sistemului naţional de monitoring integrat aprobat de Autoritatea Centrală pentru Protecţia Mediului. 106 . b) proiectarea şi actualizarea periodică a subsistemelor de monitoring. 18.monitoringul surselor de poluare._________________________________________________________________________________ 5. 6. . Verifică corectitudinea şi legalitatea valorilor solicitate de contractanţi şi poartă răspunderea utilizării responsabile a fondurilor. 7. Elaborează propuneri de proiecte de reconstrucţie ecologică de importanţă deosebită la care să fie antrenete în finanţare şi execuţie. furnizate de compartimentele funcţionale ale acesteia. prin: a) realizarea inventarului periodic a surselor de poluare a mediului pe baza metodologiilor aprobate. 14. 17. 9. 3. Asigură supravegherea tehnică şi ţine evidenţa tehnico-operativă a lucrărilor efectuate pe stadii fizice şi termene. în caz de divergenţă cu constructorul sau proiectantul. 13. 16. sesizând organele în drept. baza de date ataşată Sistemului de Monitoring Naţional. 10.monitoringul factorilor de mediu. Susţine documentaţiile supuse avizării în faţa organelor competente. Asigură elaborarea documentelor primare şi tehnico-operative pentru susţinerea cauzelor Administraţia Rezervaţiei. stocarea. asigură prezentarea în termen a documentaţiilor către organele de avizare şi elaborează punctul propriu de vedere cu privire la documentaţia prezentată în CTE – ARBDD. 19. cât şi de alte instituţii în conformitate cu prevederile diagramei de relaţii şi colaborările stabilite cu celelalte subsisteme de bază de date ale sistemului naţional e pe teritoriul de autoritate al Adminsitraţiei Rezervaţiei. 8. Organizează şi operează. Elaborează şi supune aprobării programul de investiţii şi listele de dotări anuale pentru activitatea proprie a Administraţiei Rezervaţiei. Căsuţa 3.monitoringul biodiversităţii. . Urmăreşte execuţia lucrărilor la obiectivele de investiţii şi asigură execuţia de calitate şi conformă cu documentaţia aprobată. Adoptă măsuri de recuperare a pagubelor produse de executant din culpa acestuia asupra ecosistemelor deltaice. Prezintă programul de avizare a documentaţiilor. după cum urmează: .monitoringul aşezărilor umane. 4. Propune conducerii Administraţiei Rezervaţiei componenţa comisiei de recepţie şi răspunde de desfăşurarea corespunzătoare a lucrărilor acesteia. Asigură colectarea. 15. Asigură participarea comisiei la realizarea recepţiilor parţiale şi a recepţiei finale şi urmăreşte permanent finalizarea lucrărilor restante. 5.6 Atribuţiile Administraţiei Rezervaţiei în domeniul monitoringului integrat Atribuţii în domeniul monitoringului integrat 1. 11. promovând activitatea de atragere a participanţilor şi sponsorilor externi şi interni. Urmăreşte şi asigură realizarea concilierii divergenţelor la contractele de proiectare sau execuţie susţinând interesele Adminstraţiei Rezervaţiei în faţa organelor de conciliere. Actualizează inventarul speciilor de floră şi faună pe baza rezultatelor cercetărilor desfăşurate în teritoriului Rezervaţiei. 12. Elaborează prospecte şi face publice proiectele sau programele ce urmează a fi aplicate. organizaţii şi societăţi comerciale româneşti şi străine. la nivel de Administraţie. prelucrarea şi transmiterea informaţiilor necesare bazei de date a Administraţiei Rezervaţiei.

10. Efectuează analize şi măsurători cu caracter special. Întocmeşte programul de permanenţă la dispeceratul unităţii. d) lista speciilor propuse sau declarate Monumente ale Naturii pe teritoriul Rezervaţiei. Asigură informarea operativă şi permanentă a Autorităţii Centrale pentru Protecţia Mediului asupra tuturor evenimentelor deosebite de mediu produse pe teritoriul Rezervaţiei. 18. în vederea stabilirii cauzelor şi luării măsurilor ce se impun. Organizează şi realizează fluxurile de date. referate de specialitate privind situaţia biodiversităţii şi aşezărilor umane în teritoriul rezervaţiei. În desfăşurarea activităţii sale Administraţia Rezervaţie colaborează cu toate instituţiile publice care au atribuţii în teritoriul Rezervaţiei şi dezvoltă acţiuni de colaborare cunorganizaţii neguvernamentale din România sau din alte ţări care îşi exprimă disponibilitatea de a participa la gestionarea Rezervaţiei. Asigură întocmirea sintezelor periodice privind starea şi evoluţia calităţii mediului la nivelul Administraţiei Rezervaţiei. c) lista speciilor cuprinse în “Cartea Roşie” a Rezervaţiei. Fundamentează nevoile de dezvoltare a cercetării fenomenelor deltaice în domeniul său de activitate. Experimentează şi verifică metode noi de analiză. aparatură şi piese de schimb necesare desfăşurării corespunzătoare a activităţii în cadrul serviciului. b) supravegherea calităţii aerului. 21. stabilind traseele şi sarcinile acestora. 19. specificând cazurile în care trebuie înştiinţate conducerea şi celelalte compartimente funcţionale ale Administraţiei Rezervaţiei de evenimentele deosebite. Întocmeşte note de sinteză. 22. Constanţa şi Rezervaţia Biosferei Delta Dunării. 16. 24. 13. Întocmeşte rapoarte privind dotarea tehnică. rapid şi lent. Eliberează buletine de analiză pe care le pune la dispoziţia compartimentelor funcţionale interesate sau la alţi beneficiari. întocmeşte fişe de descriere şi urmărire a parametrilor de dinamică specifici fiecărei zone. Interpretează datele obţinute din determinări şi elaborează buletinele de analiză a calităţii factorilor de mediu. 107 . verifică şi actualizează periodic: a) situaţia speciilor de plante şi animale endemice. 17. b) lista adiţională a speciilor protejate prin convenţia de la Berna existente în Rezervaţie. Asigură implementarea software-lui de reţea şi îmbunătăţirea programelor proprii de înregistrare şi prelucrare a datelor necesare funcţionării Administraţiei Rezervaţiei . Organizează programul de lucru al personalului cu sarcini de colectare a probelor destinate analizelor de laborator. 15. informând operativ apariţia oricăror evenimente deosebite în teritoriul rezervaţiei. Urmăreşte starea şi evoluţia zonelor strict protejate din Rezervaţie. în situaţii de poluări accidentale apărute în teritoriul Rezervaţiei. 20. rare. 11. Ţine evidenţa. asigurarea cu reactivi. 7. în vederea extinderii gamei indicatorilor de poluare analizaţi şi creşterii nivelului calităţii analizelor._________________________________________________________________________________ 6. c) supravegherea calităţii solului. în regim de permanenţă. pentru: a) expertizarea calităţii apei. Îmbunătăţeşte sistemul de evidenţă şi gestiune a datelor la nivelul Administraţiei Rezervaţiei prin optimizarea structurii bazei de date şi introducerea unui program de gestiune a datelor. 8. informaţii. Participă la intercalibrări şi schimburi de informaţii cu alte laboratoare specializate în domeniul protecţiei mediului. Constanţa şi Galaţi şi de Garda Naţională de Mediu prin Comisariatele de Mediu ale judeţelor Tulcea. 9. Instituţiile guvernamentale cu atribuţii în teritoriul Rezervaţiei sunt reprezentate în primul rând de Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului prin Agenţia Regională de Protecţia Mediului Galaţi şi a Agenţiilor pentru Protecţia Mediului din Tulcea. în conformitate cu structura aprobată. 12. Efectuează analize fizico-chimice pentru evaluarea calităţii factorilor de mediu în conformitate cu programul de monitoring integrat al Rezervaţiei. 14. 23. Asigură realizarea şi administrarea reţelei de calculatoare din cadrul instituţiei. periclitate sau pe cale de dispariţie.

Tulcea). 3. colaborarea Administraţiei Rezervaţiei se dezvoltă cu Consiliul Judeţean Tulcea şi cu Consiliile Locale ale comunelor din perimetrul Rezervaţie. unităţile industriale situate pe platforma de Vest a municipiului Tulcea). dezvoltarea transportului naval pe Dunăre. Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare de Geologie şi Ecologie MarinăGeoEcoMar Bucureşti. creşterea volumului de deşeuri. sunt incluse toate sursele de afectare a echilibrului ecologic. dezvoltarea activităţii de transport. dezvoltarea activităţilor de agricultură cu potenţial de creştere a aportului de nutrienţi în apă. locale (Vox Deltae din Crişan. Acest echilibru poate fi însă deranjat de o serie de factori interni sau externi. Consiliul Local Tulcea şi Consiliul Local Sulina dar şi ale celor situate în imediata vecinătate a Rezervaţiei. 3.2. naţionale (Societatea Ornitologică Română. Autoritatea Navală Română. Din punct de vedere al cercetării ştiinţifice. trebuie menţionat pericolul creşterii presiunii antropice asupra ecosistemelor naturale. Nu vor putea fi realizate obiectivele de management fără asigurarea resurselor materiale necesare 108 . Ministerul Culturii prin Inspectoratul Judeţean de Cultură. în special._________________________________________________________________________________ Administraţia Rezervaţiei colaborează cu Ministerul Administraţiei şi Internelor prin Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră din Tulcea. Autoritatea Naţională Sanitar – Veterinară. Administraţia Naţională „Apele Române” – Direcţia de Ape Dobrogea –Litoral – Sistemul de Gospodărirea a Apelor Tulcea. Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină. Grigore Antipa Constanţa.3 Ameninţări privind situaţia mangementului Eficienţa managementului Rezervaţiei este strâns legată de asigurarea condiţiilor optime pentru implementarea obiectivelor stabilite prin Planul de management. Fundaţia Prietenii Deltei Sulina. dar şi în tendinţa actuală de dezvoltare a turismului cu toate componentele sale: dezvoltarea construcţiilor. precum şi alte unităţi de cercetare.2 Ameninţări existente şi potenţiale 3. Galaţi-Brăila. Pădurilor şi Dezvoltării Rurale prin Direcţia Pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală – Tulcea. presiune ce poate fi materializată în tendinţa de supraexploatare a resurselor naturale în general şi a celei piscicole. etc. etc. Regina Naţională a Pădurilor – Romsilva – Direcţia Silvică Tulcea. În categoria factorilor externi. În plan local. funcţionarea marilor unităţi industriale fără soluţionarea rapidă a problemelor de epurare a apelor şi a aerului (Combinatul Siderurgic Galaţi. cu Ministerul Agriculturii. Administraţia Rezervaţiei colaborează şi cu organizaţii neguvernamentale. Ministerul Sănătăţii prin Direcţia Judeţeană de Sănătate Publică. dezvoltarea serviciilor. Direcţia Naţională pentru Turism. Salvaţi Dunărea şi Delta Dunării – Academia Caţavencu) sau internaţionale (WWF – Fondul Mondial pentru Natură).2. Dintre factorii interni. Direcţia Judeţeană Sanitar – Veterinară.1 Ameninţări privind situaţia ecologică Situaţia ecologică a Deltei Dunării poate fi considerată. etc.. situate în afara Rezervaţiei: lipsa staţiilor de epurare a marilor aglomerări urbane (Bucureşti. în prezent. într-o stare de echilibru caracterizată de elementele prezentate în capitolele ce descriu această stare. Administraţia Rezervaţiei colaborează cu unităţi de cercetare de importanţă naţională: Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării –Tulcea.

în perioada 1991 – 2000. Legea nr. în prezent. aparatură de laborator. pentru Parcul Naţional Munţii Măcinului. ceea ce presupune promovarea unui program complex şi corespunzător pentru realizarea acestui deziderat. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate. Implementarea Planului de Management este condiţionată şi de asigurarea resurselor financiare. Nu vor putea fi realizate obiectivele de management ale Rezervaţiei fără un număr corespunzător de personal având un grad adecvat de pregătire. mijloace de comunicare. conservarea habitatelor naturale. iar unui agent îi revine 14. se menţionează că tot în Dobrogea. pentru realizarea lucrărilor care asigură funcţionarea optimă a sistemului hidrologic din complexele acvatice. În perioada trecută de la înfiinţare. Pe de altă parte. necesarul de personal pentru administrarea RBDD.000 ha. În prezent. etc.1994. ceea ce înseamnă un raport net superior (1 persoană/1200 ha). în acest domeniu. Este necesar. reprezintă tot atâtea riscuri de nu realiza o activitate corespunzătoare de gestionare a Rezervaţiei. este asigurat un personal de 12 persoane (1 persoană la 935 ha). În urma unei evaluări realizate de experţi IUCN în cadrul unui proiect finanţat de BERD. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. asigurarea unui nivel corespunzător de pregătire a personalului. ajungându-se la 107 în 2004. spaţii de lucru. agenţi ecologi. din care 122. după care s-a înregistrat o creştere lentă a numărului până la 133.12. O altă ameninţare pentru desfăşurarea managementului Rezervaţiei în condiţii optime o constituie posibila instabilitate a cadrului cadrul legislativ. necesare pentru realizarea proiectelor de reconstrucţie ecologică pentru readucerea amenajărilor piscicole şi agricole abandonate în regimul hidrologic natural. prin Legea nr. Spre comparare. România s-a angajat să crească numărul agenţilor ecologi cu 20 de posturi în fiecare an pe o durată de cinci ani (1995-2000). a florei şi faunei sălbatice şi necesită cuprinde 109 . când s-a ajuns la un număr total de circa 180 de salariaţi din care 83 agenţi ecologi.). pentru o suprafaţă totală de circa 48. a fost evaluat la un număr de 335 de posturi. În prezent unei persoane din Administraţia Rezervaţiei îi revine o suprafaţă de circa 4360 ha de arie protejată. este total insuficient pentru administrarea unei arii protejate de dimensiunile Rezervaţiei. iar în partea ucraineană a Deltei Dunării. există un personal de 40 persoane. Acest număr de personal ce cuprinde 40 de agenţi ecologi. o cerinţă importantă. având ca bază. personalul Rezervaţiei a cunoscut evoluţii contradictorii cunoscând o creştere graduală. în suprafaţă totală de 11. Acest număr a cunoscut reducere substanţială. în perioada 1993-1994. nivelul personalului înregistrat în acea perioadă (circa 180 de persoane). după 2001. deasemenea. echipamente pentru informatizarea activităţii.500 ha de arie protejată ceea ce reprezintă una din cele mai reduse încadrări de personal de pe continentul european. deasemenea._________________________________________________________________________________ constând într-o infrastructură adecvată (mijloace de transport. de ratificare a acordului de împrumut nerambursabil cu BIRD. Trebuie menţionat că orice reducere de personal sub nivelul actual pune în pericol realizarea obiectivelor Rezervaţiei. 142/30. Asigurarea resurselor umane reprezintă. cuprinde necorelări cu prevederile legislative privind gestionarea ariilor protejate din România. 82/1993 privind înfiinţarea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării cu modificările ulterioare.227 ha. Neasigurare acestor condiţii principale prezentate mai sus. a proiectelor de protecţie a speciilor periclitate şi cu valoare conservativă ridicată.

Un grad ridicat de cunoaştere ecologică şi economică a populaţiei indigene (Principiul 6) Experienţa în reconstrucţie ecologică (principiul 9). UNESCO MAB Biosphere Reserve. etc. analizarea a ceea ce implică asemenea aplicaţii în sensul contribuţiei la dezvoltare. Schimbarea ecosistemică afectează utilizarea economică (Principiul 8). PUNCTE SLABE: Managementul este prea centralizat in Tulcea (Principiul 2). Imbunătăţirea potenţială a cunoaşterii ştiinţifice şi a educaţiei ecologice (Principiul 11). şi integrarea conservării şi utilizarea diversităţii biologice (Principiul 10). Aceasta înseamnă. Sistem de cooperare orizontal si vertical (Principiul 2). Diversitate biologică mare. în primul rând. Protecţia legală prin legi naţionale şi convenţii internaţionale: Ramsar. Reconstrucţia ecologică a polderelor abandonate (Principiul 3). în al doilea rând. cu multe interacţiuni (Principiul 12). oameni de ştiinţă. PUNCTE TARI: .1). Cele mai multe probleme de gestiune a diversităţii biologice sunt complexe. Conflicte inerente între localnici şi marile firme private generate de utilizarea resurselor (Principiul 8). (Princ. studierea posibilităţii aplicării fiecărui principiu. 110 . prevederi care trebuie introduse şi în legea Rezervaţiei. oportunităţilor pentru managementul ecosistemelor. şi populaţia locală indigenă în implementarea procesului de planificare managerială (Principiul 7). OBSTACOLE (CONSTRÂNGERI): Sistem managerial centralizat (Principiul 2). a obstacolelor. Lipsa concesiilor corespunzatoare ale stakeholderilor (Principiul 3). Intervenţii manageriale socio-economice mai puţin bazate pe dezvoltare durabilă (Principiul 3). IBAs. Lipsa conectivităţii între utilizatori. manageri._________________________________________________________________________________ prevederi ce aliniază cadrul legislativ naţional la cel al Uniunii Europene. 3. Disfuncţiile pieţei (Principiul 4). abundenţă de specii endemice (Principiul 5). Implementarea directivelor UE (Principiul 4) Echilibru corespunzător între. OPORTUNITĂŢI: Abordarea ştiinţifică a conservării biodiversităţii şi a dezvoltării durabile folosind cunoaşterea locală indigenă şi recunoaşterea drepturilor acesteia (Principiul 1).3 Analiza SWOT Analiza SWOT a fost elaborată luând în considerare aceste realităţi şi prin aplicarea principiilor de conservare a diversităţii biologice pentru Rezervaţie. dacă se aplică.

Convenţia privind Speciile Migratoare. Ecosistemele trebuie gestionate pentru valoarea lor intrinsecă şi pentru beneficiile tangibile sau intangibile aduse oamenilor. Populaţia indigenă şi alte comunităţi care trăiesc în spaţiul terestru sunt stakeholderi importanţi şi drepturile şi interesele acestora ar trebui să fie recunoscute. mai ales ca habitat al păsărilor de apă (Convenţia Ramsar) dar şi de zonă a patrimoniului natural universal. ale vizitatorilor săi. precum şi ale celor care vin în Rezervaţie în scopul dezvoltării unor activităţi economice. culturale şi sociale. Atât diversitatea culturală cât şi cea biologică sunt componente centrale ale abordării ecosistemice. Având în vedere statutul triplu recunoscut pentru Rezervaţie: de rezervaţie a biosferei._________________________________________________________________________________ 3. şi managementul trebuie să ia în considerare acest lucru. nivelul de bunăstare al populaţiei locale în primul rând dar şi al populaţiei din localităţile învecinate Rezervaţiei. 15-26 mai 2000 (în decizia V/6) (Căsuţa ).4 Scopul managementului 3. în această zonă în care sistemele ecologice.1 Implementarea cerinţelor convenţiilor internaţionale Planul de management pentru conservarea diversităţii biologice şi pentru dezvoltare durabilă în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării reprezintă o necesitate şi singurul mod în care pot fi armonizate interesele diferite ale locuitorilor rezervaţiei. Natural şi Cultural. naturale sau antropice cu grad ridicat de sensibilitate generează resurse naturale ce pot susţine activităţi economice şi prin acestea. ale căror prevederi sunt aplicabile şi în perimetrul Rezervaţiei. în cadrul Programului UNESCO “Omul şi Biosfera”. Nairobi 15-26 mai 2000 Principiul 1: Obiectivele de management ale suprafeţelor terestre. Principiile privind conservarea diversităţii biologice au fost adoptate în cadrul celei de-a 5-a Conferinţe a Părţilor (COP5) ale Convenţiei privind Diversitatea Biologică (CBD). acvatice. la Nairobi. şi ale resurselor vii depind de opţiunile societăţii. Argument: Diverse sectoare ale societăţii percep ecosistemele în sensul propriilor lor nevoi economice. Convenţia privind Zonele Umede de Importanţă Internaţională ca Habitat al Păsărilor de Apă şi Convenţia privind Patrimoniul Universal. într-o anumită măsură.4. Convenţia privind Comerţul Internaţional cu Specii Periclitate. într-un mod corect şi echitabil. Principiul 2: Managementul trebuie descentralizat până la nivelul inferior corespunzător. 111 . Opţiunile societătii trebuie exprimate cât se poate de clar. Cele mai importante 5 convenţii internaţionale ale căror prevederi acţionează şi în Rezervaţiei sunt: Convenţia privind Diversitatea Biologică. de zonă umedă de importanţă internaţională. elaborarea planului de management trebuie să ţină seama de cerinţele legale în vigoare privind gestionarea ariilor naturale protejate dar şi de cerinţele Convenţiilor internaţionale. Căsuţa Principiile privind conservarea biodiversităţii.

participarea şi utilizarea cunoştinţelor locale. ar trebui să fie o ţintă prioritară a abordării ecosistemelor. 112 . Orice astfel de program de gestiune a ecosistemelor ar trebui să: a) reducă distorsiunile de piaţă care afectează diversitatea biologică. Acestea pot instituţiile implicate în procesele de compromisurile corespunzătoare. funcţionarea şi diversitatea ecosistemului._________________________________________________________________________________ Argument: Sistemele descentralizate pot conduce la o mai mare eficienţă şi echitate. sau de condiţii imprevizibile. speciilor şi ecosistemelor. Cu cât managementul ţine mai mult cont de ecosisteme. manageri. este de o mai mare importanţă pentru păstrarea pe termen lung a diversităţii biologice decât simpla protecţie a speciilor. structura. analize efectuate cu grijă. Stimulentele permit celor ce controlează resursa să beneficieze şi asigură plata de către cei ce generează costuri de mediu. precum şi interacţiunile fizice şi chimice în cadrul mediului. temporare. b) stabilească stimulente pentru promovarea conservării biodiversităţii şi dezvoltarea durabilă. Managementul trebuie să implice toţi stakeholderii şi să echilibreze interesele locale cu interesul publicului larg. trebuie acordată atenţie condiţiilor de mediu care limitează productivitatea naturală. pentru a face. în scopul menţinerii funcţiilor şi serviciilor ecosistemelor. Abordarea ecosistemică se bazează pe natura ierarhică a diversităţii biologice caracterizată de interacţiunea şi integrarea genelor. în ecosisteme au adesea efecte necunoscute şi prin urmare. care subevaluează sistemele naturale şi populaţiile şi oferă stimulente şi indemnizaţii pentru favorizarea conversiei terenurilor către sisteme mai puţin diverse. impacte posibile necesită consideraţii şi necesita restructurări sau moduri de organizare pentru decizie. într-o măsură realizabilă. Acestea apar adesea prin distorsiunile de piaţă. nu plătesc costurile asociate acesteia şi. Argument: Intervenţiile manageriale neprevăzute asupra altor ecosisteme. atunci când este necesar. Principiul 7: Abordarea ecosistemică trebuie să fie efectuată la scară spaţială şi temporală potrivită. Argument: Cea mai mare ameninţare pentru diversitatea biologică este înlocuirea acesteia cu sisteme alternative de utilizare a terenurilor. Principiul 4: Recunoaşterea beneficiilor potenţiale din management. şi între acestea şi mediul lor abiotic. în conformitate. Argument: Funcţionarea şi rezilienţa ecosistemelor depind de o relaţie dinamica în cadrul speciei. managementul trebuie să fie prudent. cei ce beneficiază de pe urma conservării. Argument: Abordarea trebuie facută la scară temporală şi spaţială potrivită obiectivelor. Conexiunile între zone trebuie să fie promovate acolo unde este necesar. Conservarea şi. cei ce generează costuri de mediu (precum poluarea) se sustrag responsabilităţilor. Principiul 6: Ecosistemele trebuie gospodărite în cadrul limitelor funcţionării lor. cu atât cresc responsabilitatea. este necesară înţelegerea şi gestionarea ecosistemelor în context economic. c) atribuie costuri şi beneficii în ecosistemele date. Principiul 3: Managerii ecosistemelor trebuie să ţină cont de efectele (actuale sau potenţiale) ale activităţilor lor asupra ecosistemelor adiacente sau asupra altor ecosisteme. oameni de ştiinţă şi comunităţile locale indigene. de asemenea. Limitele funcţionării ecosistemului pot fi afectate în măsuri variabile de condiţii întreţinute artificial. Adesea. acolo unde este cazul restaurarea acestor interacţiuni şi procese. Principiul 5: Conservarea structurii şi funcţionării ecosistemului. între specii. Limitele pentru management vor fi definite în mod operaţional de către utilizatori. Argument: Considerând probabilitatea sau uşurinţa de a atinge obiectivele de management. şi.

Argument: Cele mai multe probleme de management a biodiversităţii sunt complexe. Principiul 9: Managementul trebuie să recunoască faptul că schimbarea este inevitabilă Argument: Ecosistemele. Principiul 10: Abordarea ecosistemică trebuie să identifice echilibrul adecvat între integrarea conservării şi utilizarea diversităţii biologice. ecosistemele sunt deranjate continuu de un complex de incertitudini şi “surprize” potenţiale în domeniile uman. inclusiv compoziţia speciilor şi abundenţa populaţiilor se schimbă. printre altele. Acestea intră în conflict în mod inerent cu tendinţa oamenilor de a favoriza obţinerea de câştiguri pe termen scurt. unde conservarea şi utilizarea sunt văzute în context. cu multe interacţiuni. în locul celor de viitor. Toate informaţiile relevante din orice domeniu de interes trebuie diseminate între stakeholderi şi părţile implicate. Prin urmare. A existat o tendinţă în trecut de a gestiona componentele diversităţii biologice fie ca protejate sau neprotejate. Argument: Procesele ecosistemice sunt caracterizate prin scări temporale variabile. Abordarea ecosistemică trebuie să utilizeze un management adaptativ. Convenţia privind protecţia zonelor umede de importanţă internaţională în special ca habitat al păsărilor de apă. Regimurile perturbatoare tradiţionale pot fi importante pentru structura şi funcţionarea ecosistemelor. obiectivele pentru un management ecosistemic trebuie să fie stabilite pe termen lung._________________________________________________________________________________ Principiul 8: Recunoaşterea scărilor temporale variabile şi a efectelor ce caracterizează procesele ecosistemice. naţional. Argument: Diversitatea biologică este importantă atât pentru valoarea sa intrinsecă cât şi datorită rolului cheie pe care îl deţine în furnizarea ecosistemelor şi a altor servicii de care noi toţi depindem. Ipotezele din spatele deciziilor manageriale propuse trebuie făcute explicite şi verificate faţă de cunoştinţele disponibile şi punctele de vedere ale stakeholderilor. şi beneficii imediate. luând în considerare. astfel încât să se favorizeze conservarea acestor zone şi să asigure utilizarea raţională a resurselor lor. regional şi internaţional. şi întrega gamă de măsuri este aplicată într-un set de ecosisteme de la strict protejate până la cele antropice. să considere acţiunile de aplanare şi să facă faţă schimbărilor pe termen lung precum schimbările climatice. inovaţii şi practici. orice decizie de sub incidenţa Articolului 8 (j) a Convenţiei asupra Diversităţii Biologice. inclusiv cunoaşterea ştiinţifică şi cea locală indigenă. dar. Argument: Informaţiile din toate sursele sunt foarte importante pentru stabilirea unor strategii manageriale ecosistemice eficiente. şi pot necesita intreţinere sau reconstrucţie. şi stakeholderii de la nivel local. Este de dorit o cunoaştere mai bună a funcţiilor ecosistemelor şi a impactului activităţilor antropice. a fost înfiinţată în 1971 şi stabileşte pentru statele părţi în primul rând cerinţa de a elabora şi aplica planurile de amenajare. cunoscută şi sub numele de Convenţia Ramsar. Pe lângă dinamica inerentă a schimbării. biologic şi de mediu. Se impune ca necesară o schimbare către situaţii mai flexibile. Principiul 11: Abordarea ecosistemelor ar trebui să ia în considerare toate formele de informaţii relavante. Principiul 12: Abordarea ecosistemică ar trebui să implice toate sectoarele relevante ale societăţii şi diciplinele ştiinţifice. dupa caz. efecte secundare şi implicaţii. Conservarea trebuie să fie promovată prin 113 . şi prin urmare ar trebui să implice cunoaşterea experţilor. managementul trebuie adaptat la aceste schimbări. în acelaşi timp. pentru a anticipa aceste schimbări şi trebuie să fie precaut în procesele de luare a deciziilor care pot îngrădi opţiuni.

valorificarea şi refacerea patrimoniului prin măsuri juridice. patrimoniului mondial aflat sub jurisdicţia lor._________________________________________________________________________________ crearea de rezervaţii în zonele umede. Făcând acest lucru în privinţa Deltei Dunării. bazine hidrografice ori aceleaşi populaţii de animale din zonele umede. acestea fiind sau nu înscrise pe listă. Orice reducere a suprafeţei unei zone umede trebuie să fie compensată prin crearea de noi rezervaţii naturale. Convenţia UNESCO consacră principiul conform căruia bunurile naturale care privesc întreaga omenire trebuie să fie conservate în interesul umanităţii şi un proces de asistenţă internaţională trebuie să ajute statele aflate în nevoie. Dispoziţiile convenţiei încearcă o conciliere cât mai bună posibil între principiile suveranităţii şi integrităţii teritoriale şi necesitatea unei intervenţii internaţionale. protejării faunei şi florei şi a habitatelor naturale din zonă. este stipulată obligaţia de a coopera pentru statele care împart aceleaşi zone umede. tehnice. private sau particularilor. trebuie subliniat faptul că. iar pe de altă parte. aparţin întregii umanităţi. Gestionarea raţională a zonelor umede presupune măsuri legislative şi administrative în vederea asigurării creşterii efectivelor la populaţiile de păsări acvatice. se stabileşte clar că guvernele naţionale sunt responsabile de protecţia siturilor. privite în mod colectiv. cele peste 1718 zone umede de importanţă internaţională. convenţia încurajează statele-părţi a se angaja pentru respectarea acestui patrimoniu şi deschide perspective acţiunii internaţionale. totalizând 159 milioane de hectare se bucură de un regim naţional şi internaţional special de protecţie şi conservare. De altfel. Convenţia privind conservarea speciilor sălbatice de animale migratoare (Bonn. culturală. competente din punct de vedere teritorial. Bunurile naturale care fac parte din patrimoniu mondial rămân supuse legislaţiei statului competent teritorial în ce priveşte proprietate. în sensul că acestea vor continua să aparţină entităţilor publice. şi de a nu lua nici o măsură susceptibilă de a prejudicia direct ori indirect acest patrimoniu. Ca resurse de mare valoare economică. Primul principiu consacrat de Convenţia Patrimoniului Universal UNESCO este acela al obligaţiei tuturor statelor de a proteja bunurile naturale şi culturale excepţionale care. ştiinţifică şi recreativă. respectând întocmai intependenţa de jurisdicţie a fiecărui stat. scoate în evidenţă trei principii fundamentale acceptate de părţile contractante (Căsuţa ). documentul consacră convenţia statelor semnatare de a-şi coordona politicile lor de conservare. Convenţia privind patrimoniul mondial este singurul tratat cu vocaţie universală privind conservarea unui patrimoniu natural şi cultural aparţinând întregii umanităţi. statul român a subscris obligaţiilor de a adopta o politică generală de a conferi acestei zone o funcţie în viaţa colectivă şi de a integra preocupările de protecţie a mediului în programele de dezvoltarea economico-socială. prin existenţa unor servicii speciale. Acest stat are competenţa de a identifica şi adelimita diferite bunuri care să fie înscrise pe lista patrimoniului natural mondial supus protecţiei. 114 . statele semnatare trebuie să asigure conservarea. ca de exemplu păsările de apă migratoare. pe de o parte. în special. Conform articolului 5 al Convenţiei. înscrise pe lista Ramsar (158 de ţări membre). 1979). În ansamblul său. Astfel. printre care şi Delta Dunării. şi prin realizarea supravegherii adecvate a stării acestora. Totodată. administrative şi financiare şi. De asemenea. şi care sunt un fel de depozitar al bunurilor care fac parte din patrimoniul universal. că acestea trebuie să coopereze în acest domeniu.

a fost adoptată la Washington în 1973. că cooperarea internaţională este esenţială pentru protecţia anumitor specii ale faunei şi florei sălbatice împotriva unei exploatări excesive. 115 . II. acordând o atenţie deosebită speciilor migratoare a căror stare de conservare este nefavorabilă şi luând. II. b) ar trebui să se străduiască să asigure protecţia imediată pentru speciile migratoare incluse în anexa nr. oricând este posibil şi oportun. prin frumuseţea şi varietatea lor. să coopereze şi să sprijine cercetările cu privire la speciile migratoare. a). a) Toate speciile care. În mod deosebit. şi scoate în evidenţă acordul părţilor de a recunoaşte că fauna şi flora sălbatice constituie. Toate speciile ameninţate de dispariţie. recreativă şi economică mereu crescândă a faunei şi florei sălbatice. Părţile recunosc necesitatea luării de măsuri pentru a se evita periclitarea oricarei specii migratoare. prin aplicarea prevederilor alin. c) ar trebui să se străduiască să încheie acorduri care să reglementeze conservarea şi gestionarea speciilor migratoare incluse în anexa nr. b) Anumite specii care trebuie să facă obiectul unei reglementări. ca urmare a comerţului internaţional. Părţile recunosc importanţa speciilor migratoare care pot fi conservate şi a statelor ariei de migrare care vor cădea de acord sa acţioneze în acest scop. Ca principii fundamentale ale convenţiei. Comerţul cu indivizi ai acestor specii trebuie supus unei reglementări foarte stricte în scopul de a nu le mai pune în pericol supravieţuirea şi nu trebuie autorizat decât în condiţii excepţionale. Convenţia privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariţie cunoscută şi sub denumirea de Convenţia CITES. având drept scop evitarea unei exploatări incompatibile cu supravieţuirea lor. Anexa II. recunoscând. 3. recunoscând că popoarele şi statele sunt şi ar trebui să fie cei mai buni protectori ai faunei şi florei lor sălbatice. măsurile adecvate şi necesare pentru conservarea unor asemenea specii şi a habitatului lor. în plus._________________________________________________________________________________ Căsuţa Principiile fundamentale pentru protecţia speciilor sălbatice de animale migratoare (Convenţia de la Bonn) 1. culturală. cu toate că nu sunt încă neapărat ameninţate de dispariţie. au fost stabilite trei anexe cuprinzând trei categorii de specii ameninţate cu dispariţia şi asupra cărora părţile contractante au convenit regimul special de comercializare: Anexa I. părţile: a) ar trebui să promoveze. în scopul de a face eficient controlul comerţului cu indivizi ai speciilor înscrise în anexa nr. ar putea deveni în cazul în care comerţul cu indivizi ai acestor specii nu ar fi supus unei reglementări stricte. I. individual sau prin cooperare. sunt convinse că trebuie luate măsuri urgente în acest scop. 2. care sunt sau ar putea fi afectate de comerţ. un element de neînlocuit al sistemelor naturale. care trebuie să fie protejat de către generaţiile prezente şi viitoare şi conştiente de valoarea estetică. ştiinţifică.

spaţiu şi în costuri. 10. aplicarea principiilor de bază ale protecţiei 116 . economice şi culturale conducând către regiuni mai mari nederanjate în apropierea oraşelor. Creşterea contribuţiei rezervaţiilor biosferei în implementarea acordurilor internaţionale pentru promovarea conservării şi dezvoltării durabile şi în special a Convenţiei pentru Diversitatea Biologică şi a altor acorduri (schimbările climatice. obiectivele şi criteriile de identificare a acţiunilor care să conducă la o dezvoltare economică şi socială durabilă. deşertificarea.2 Armonizarea necesităţilor imediate cu strategia pe termen lung Armonizarea necesităţilor imediate ale Rezervaţiei cu strategia pe termen lung înseamnă a defini în linii generale principiile. Dezvoltarea rezervaţiilor biosferei care includ o varietate largă de componente de mediu.). a pregătirii şi a educaţiei în rezervaţiile biosferei pentru asigurarea unei baze solide din domeniul ştiinţelor naturale. Toate speciile pe care o parte le declară supuse. în limitele competenţei sale. În dezvoltarea managementului Rezervaţiei importantă este şi abordarea Direcţiilor cheie ale Strategiei de la Sevilla pentru Rezervaţiile Biosferei. 3. precum şi a obiectivelor Strategiei (Anexa) Căsuţa 6: Direcţiile cheie ale Strategiei de la Sevilla pentru rezervaţiile biosferei 1. Este o cerinţă specială pentru aplicarea conceptului de rezervaţie a biosferei zonelor costiere şi marine. dezvoltare durabilă şi dezvoltarea cunoaşterii. Principiile generale ale strategiei de protecţia mediului trebuie să cuprindă câteva teme principale: conservarea condiţiilor de sănătate a oamenilor. biologice şi cele culturale. Managementul trebuie să fie în dezvoltare şi adaptativ. dezvoltarea durabilă. Asigurarea că toate zonele rezervaţiei biosferei contribuie în mod adecvat la conservare. 7. Această cerinţă este acută în ţările unde se înregistrează lipsă de personal şi de resurse financiare._________________________________________________________________________________ Anexa III. educaţie formală şi informală bazată pe o perspectivă pe termen lung. Cu o astfel de abordare se va sigura că rezervaţiile biosferei şi comunităţile lor locale sunt mai bine plasate pentru a răspunde presiunilor externe politice. Promovarea managementului în fiecare rezervaţie a biosferei ca un „pact” dintre comunitatea locală şi societate în întregul ei. 6. Acestea trebuie folosite pentru înţelegerea relaţiei dintre umanitate şi lumea naturii prin programe de conştientizare publică. 2. 5. Dezvoltarea conexiunilor dintre valorile naturale. (Căsuţa). Programul de acţiuni trebuie să conţină obiective şi sarcini concretizate şi cuantificate în timp. Aducerea grupurilor de interese în situaţia de a colabora pe bază de parteneriate atât la nivelul local cât şi la nivelul reţelelor. intergeneraţii. 4.4. Rezervaţiile biosferei trebuie să constituie investiţii în viitor. Reflectarea mai puternică a dimensiunii umane a rezervaţiilor biosferei. Întărirea reţelelor de rezervaţii ale biosferei regionale şi interregionale componente ale Reţelei Mondiale ale Rezervaţiilor Biosferei. 9. economice şi sociale. a monitoringului. Informaţiile trebuie să fie accesibile tuturor celor interesaţi.biologice. conservarea biodiversităţii. direcţiile. conservarea moştenirii valorilor culturale şi istorice. 8. unei reglementări având ca scop împiedicarea sau restrângerea lor şi necesitând cooperarea celorlalte părţi pentru controlul comerţului. 3. Întărirea cercetării ştiinţifice. evitarea poluării prin măsuri preventive. etc. Extinderea zonelor de tranziţie pentru a include zone potrivite pentru implementarea managementului ecosistemelor sau utilizarea rezervaţiilor biosferei pentru a explora şi demonstra abordarea conceptului de de zvoltare durabilă la nivel regional. în condiţiile conservării biodiversităţii. sociale şi umane.

Dezvoltarea durabilă este principiul care trebuie să fundamenteze managementul Rezervaţiei deoarece se constată tendinţe negative în ceea ce priveşte exploatarea resurselor naturale şi în special a resursei piscicole prin supraexploatare. adoptarea măsurilor de prevenire a poluării. asociaţiile de pescari. folosirea tehnologiilor curate în toate activităţile. Conceptul de dezvoltare durabilă se referă la o forma de creştere economică care satisface nevoile societăţii în termeni de bunăstare pe termen scurt. mediu şi lung şi se fundamentează pe considerentul că dezvoltarea trebuie să vină în întâmpinarea nevoilor prezente fără să pună în pericol pe cele ale generaţiilor viitoare.3 Armonizarea intereselor potenţial conflictuale Interesele conflictuale sunt întâlnite între părţile ce deţin interese economice şi cele cu interese în conservarea biodiversităţii şi în promovarea dezvoltării durabile. a stabilităţii şi rezistentei lor la dereglări. ceea ce face imperios necesară aplicarea unor tehnologii nepoluante în toate domeniile de activitate care urmează a fi dezvoltate. întreaga strategie de ocrotire a mediului._________________________________________________________________________________ mediului (ex. În termeni practici. stuf). Evitarea poluării prin măsuri preventive se bazează pe considerentul ele că este mult mai uşor şi mai puţin costisitor să se prevină poluarea. a apelor uzate ce poate conduce la reducerea potenţialului existent de regenerare a naturii. 3. menţinerea ecosistemelor. în principal prin gestionarea necorespunzătoare a deşeurilor.4. populaţia locală. firmele de turism. cu ocazia elaborării Planului de management sau cu ocazia întâlnirilor periodice dintre reprezentanţii Administraţiei Rezervaţiei cu 117 . poluatorul plăteşte). firmele care au concesionat dretul de valorificare a resurselor naturale (peşte. Conservarea condiţiilor de sănătate a oamenilor este principiul conform căruia trebuie să i se subordoneze întreaga activitate economică şi socială. a productivităţii şi adaptabilităţilor şi nu în ultimul rând la utilizarea durabilă a resurselor naturale. ceea ce poate conduce la epuizarea acestora. Conservarea moştenirii valorilor culturale şi istorice este principiul prin care valorile culturale şi istorice sunt considerate componente ale sistemelor socio-economice dezvoltate în cadrul sistemelor naturale şi că acestea trebuie abordate integrat. Conservarea biodiversităţii este principiul fundamental care ţine seama de consecinţele nefaste ale poluării asupra ecosistemelor şi vizează eliminarea poluanţilor. Condiţiile de viaţă trebuie îmbunătăţite prin acţiuni de: corectarea impactului negativ produs de unele activităţi. stimularea activităţii de reabilitare a ecosistemelor alterate. acest lucru înseamnă crearea condiţiilor pentru dezvoltarea economică pe termen lung. a protecţiei mediului. Din studiile anterioare precum şi din întâlnirile desfăşurate cu reprezentanţi ai agenţilor economici cu ocazia elaborării „Planului Master – suport pentru dezvoltare durabilă în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării”. a capacităţii lor de funcţionare. firmele de transport. în acelaşi timp protejând mediul înconjurător. asociaţiile de vânători şi pescari sportivi. Părţile interesate în activităţile economice sunt reprezentate de firmele care au concesionat drepturile de valorificare a terenurilor agricole sau piscicole.

3. acvacultură diversificată. refacerea stării ecologice bune a ecosistemelor şi reconstrucţia ecologică a unor zone afectate de impactul antropic. etc. .Menţinerea şi îmbunătăţirea potenţialului existent al ecosistemelor naturale. A1. etc. deasemenea. inclusiv utilizarea durabilă a resurselor naturale regenerabile: apele. 3.Raportul cost/beneficiu. secetă. a atelierelor de artizanat. cultural şi natural.4. A. conservarea diversităţii biologice. Este necesară. inclusiv a incintelor îndiguite._________________________________________________________________________________ reprezentanţii comunităţilor locale. .4 Criterii generale pentru stabilirea priorităţilor acţiunilor În vederea stabilirii priorităţilor acţiunilor stabilite pentru realizarea obectivelor de management s-au avut în vedere o serie de criteriile generale: .) la îmbunătăţirea infrastructurii locale care să contribuie la creşterea bunăstării locuitorilor (apărări împotriva inundaţiilor. În urma unui proces complex de consultare publică cu specialişti din domeniul cercetării ştiinţifice. flora şi fauna din perimetrul Rezervaţiei.). au fost identificate temele managementului şi acţiunile necesare pentru realizarea temelor. ai populaţiei locale şi ai instituţiilor cu activităţi şi responsabilităţi în perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. alimentări cu apă. precum şi de restricţiile impuse de Administraţia Rezervaţiei ca autoritate de mediu şi/sau de administrator al ariei naturale protejate.Menţinerea şi îmbunătăţirea sănătăţii populaţiei şi a calităţii vieţii în comunităţile locale. Managementul protecţiei speciilor şi habitatelor Managementul protecţiei speciilor şi habitatelor naturale din perimetrul Rezervaţiei impune acţiuni al căror efect trebuie să conducă la stoparea declinului diversităţii biologice. . etc. etc. a reieşit faptul că în principal conflictele sunt generate de limitarea accesului la diferite resurse naturale sau în diferite zone ale Rezervaţiei.5 Temele managementului În urma unui proces de analiză a modului în care au fost realizate obiectivele de management în perioada 2002-2006 de către un colectiv format din membrii ai Consiliului Ştiinţific al ARBDD şi din resposabilii principalelor compartimente funcţionale din ARBDD. inclusiv prin apărarea acestora împotriva efectelor negative ale calamităţilor naturale (inundaţii. solul. canalizări. Pentru eliminarea surselor de conflicte trebuie desfăşurată o activitate susţinută de promovarea unor măsuri care să contribuie la diversificarea activităţilor economice (dezvoltarea turismului. desfăşurarea unor acţiuni susţinute de conştientizare publică pentru promovarea obiectivelor Administraţiei Rezervaţiei pentru dezvoltare durabilă.Respectarea prevederilor convenţiilor şi programelor internaţionale privind protecţia mediului. Stoparea declinului diversităţii biologice şi conservarea patrimoniului natural 118 . cutremure. protecţia patrimoniului mondial.). reprezentanţi ai principalilor agenţi economici. temele managementului Rezervaţiei au căpătat o formă finală.

declararea unor zone de cruţare – iernare pentru populaţiile unor specii periclitate. .4: Protecţia şi conservarea pelicanului creţ (Pelecanus crispus) pe toată durata implementării Planului de management. A1.1: Reactualizarea inventarelor diversităţii biologice din perimetrul RBDD. A1. a coloniilor unor specii de păsări. A2. A1. Pentru etapele următoare au fost incluse lucrări similare pentru canalele secundare şi au fost prevăzute a se realiza în perioada 2009-2012. . Gâsca cu gâtul roşu – Branta ruficolis). reglare.) pentru starea habitatelor.1: Selectarea şi formularea pachetului de indicatori şi indici care definesc starea ecosistemelor din RBDD.6: Evaluarea diversităţii biologice în zona costieră a Mării Negre din perimetrul RBDD A1. . Lucrările au fost realizate etapizat. suport). activităţi antropice. A2. identificarea şi implementarea măsurilor pentru limitarea efectelor negative. . a zonelor de reproducere naturală a speciilor de peşti şi a zonelor de cuibărit ale unor specii de păsări (Vulturul codalb – Helieatus albicilla).realizarea staţiei pentru monitorizarea speciilor migratoare. . în lucrări pentru îmbunătăţirea circulaţiei apei în complexele acvatice naturale. A2.5: Evaluarea anuală a eficienţei programului de populare de susţinere a Dunării cu pui de sturioni marcaţi individual.implementarea prohibiţiei generale la pescuitul sturionilor.2: Combaterea şi/sau atenuarea factorilor de risc (agenţi patogeni. . Este necesară continuarea acţiunilor propuse în cadrul Planului de Acţiuni pentru îmbunătăţirea situaţiei: A1. specii invazive. au fost luate o serie de măsuri în această direcţie rezultate din acţiunile de supraveghere a stării patrimoniului natural şi materializate prin: . în prima etapă abordându-se refacerea regimului de curgere a apei prin Rezervaţie pe gârlele şi canalele principale.7: Inventarierea speciilor invazive şi elaborarea măsurilor precauţionare pentru managementul lor. Nurca europeană – Mustela lutreola.2: Evaluarea funcţiilor şi serviciilor asigurate de ecosistemele deltaice dulcicole. A2. salmastre şi marine (producţie.3: Adaptarea zonării funcţionale a RBDD şi a planurilor de management aferente pentru atingerea obiectivelor specifice.3: Refacerea populaţiilor de nurcă europeană (Mustela lutreola). etc.impunerea unor restricţii speciale privind valorificarea unor specii care fac obiectul valorificării economice (perioade prelungite de prohibiţie la pescuit şi/sau la vânat).impunerea valorificării unor specii numai prin folosirea capcanelor selective (capturarea bizamilor). A1. schimbări climatice. A1. ţinându-se cont de distribuţia 119 .supravegherea zonelor strict protejate._________________________________________________________________________________ În perioada 1990-2007.implementarea proiectelor privind protecţia unor specii periclitate (Pelicanul creţ – Pelecanus crispus. Stabilirea Valorilor de Referinţă Favorabilă pentru speciile protejate din RBDD. Menţinerea/restaurarea stării ecologice bune a ecosistemelor Acţiunile desfăşurate în perioada anterioară în scopul îmbunătăţirii condiţiilor ecologice din ecosistemele naturale din Rezervaţie au fost materializate în principal.

4: Reconstrucţia ecologică A.6: Reconstrucţia ecologică A. Murighiol.12: Reconstrucţia ecologică A.8: Îmbunătăţirea regimului hidrologic şi refacerea potenţialului piscicol în complexul Roşu – Puiu. AP Holbina I 1. Dunavăţ II (El 3+E4) A3. Murighiol-Dunavăţ A3. AA Cernovca – 1.6: Îmbunătăţirea condiţiilor de mediu in zonele de reproducere naturală a peştilor – complexul acvatic Dunavăţ – Dranov. A3. Rusca.14: Perdele forestiere de protecţie a braţelor şi canalelor Deltei Dunării.2: Reconstrucţia ecologică A.11: Reconstrucţia ecologică A.7: Reconstrucţia ecologică A.7: Îmbunătăţirea condiţiilor de mediu in zonele de reproducere naturală a peştilor – complexul acvatic Şontea – Fortuna.1: Reconstrucţie ecologică în zona Holbina-Dunavăţ (etapa a II-a) A3.P. Murighiol A3.10: Îmbunătăţirea circulaţiei apei în complexul acvatic Somova – Parcheş A2.4: Elaborarea şi implementarea normelor specifice pentru conservarea diversităţii (limitarea impactului antropic).12: Îmbunătăţirea condiţiilor hidrologice în zona Sinoe – Istria – Nuntaşi A2.5: Elaborarea şi implementarea programului de igienizarea stufărişurilor în vederea îmbunătăţirii stării habitatelor din RBDD. A2. Sireasa A3. În perioada următoare au urmat şi alte amenajări agricole şi piscicole astfel că în prezent suprafaţa totală a amenajărilor reconectate regimului hidrologic natural este de 15.11: Îmbunătăţirea circulaţiei apei în complexul acvatic Şontea – Fortuna A2. Carasuhat A3.580 ha.15: Refacerea habitatelor forestiere naturale în amenajările silvice îndiguite ajunse la vârsta exploatării (Păpădia. Pardina A3. etc. A2. Obretin A3. A3.260 ha.600 ha). 120 .P.14: Reconstrucţie ecologică a incintei Zaghen. A3.115 ha.9: Îmbunătăţirea circulaţiei apei în complexul acvatic Gorgova – Uzlina.A.100 ha.9: Reconstrucţia ecologică A. A2.8: Reconstrucţia ecologică A.A. Chilia A3. A2.P.P. A2. Reconstrucţie ecologică în incintele îndiguite Reconstrucţia ecologică a incintelor îndiguite a fost începută în perioada 1994-1996 când au fost conectate regimului hidrologic natural primele două incinte îndiguite prvăzute să devină amenajări agricole: Babina (2.). Dunavăţ I A3.P.600 ha. Sulina A3. A2.600 ha)şi Cernovca (1580 ha).A._________________________________________________________________________________ speciilor de păsări cu cerinţe prioritare de protecţie pentru a se asigura manţinerea valorilor stabilite.10: Reconstrucţia ecologică A. AP Holbina II – 3.A.13: Executarea periodică a lucrărilor de întreţinere a canalelor pentru asigurarea regimului hidrologic optim din ecosistemele acvatice. Ceamurlia A3.3: Reconstrucţia ecologică A. Carasuhat. AP Popina – 3.025 ha (AA Babina – 2.13: Reconstrucţia ecologică a grindului Stipoc.P. A3.5: Reconstrucţia ecologică A. A2. AP Dunavăţ II – 1260 ha. AA Fortuna – 2. În perioada următoare se propune continuarea acestui proces prin includerea altor incinte îndiguite.A. A2.

121 . Programul de monitoring se bazează pe informaţiile obţinute atât în cadrul serviciilor funcţionale din Administraţia Rezervaţiei cât şi pe cele realizate de alte instituţii specializate care îşi desfăşoară activitatea în perimetrul Rezervaţiei şi cu care Administraţia Rezervaţiei colaborează: Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării.1: Elaborarea şi implementarea planului de monitoring integrat al RBDD . C1. alge. Resurse naturale.3: Elaborarea măsurilor pentru valorificarea integrală a resurselor biologice. C1. În acest scop. sturioni şi scrumbie de Dunăre.1. utilizare durabilă Utilizarea durabilă a resurselor naturale este unul din obiectivele principale ale managementului Rezervaţiei. s-a dovedit a fi sub presiunea cea mai mare: resursa piscicolă. Garda Naţională de Mediu.B1. a luat o serie de măsuri încă de la înfiinţarea sa în 1990 şi a vizat în primul rând resursa care în momentul înfiinţării Rezervaţiei._________________________________________________________________________________ B.1: Elaborarea normelor de utilizare durabilă a resurselor naturale.2: Evaluarea anuală a stării resurselor naturale vegetale şi animale de interes economic şi recreativ (pescuit sportive.5: Monitorizarea şi cuantificarea efectelor lucrărilor de îmbunătăţire a condiţiilor de mediu din ecosistemele naturale acvatice şi terestre.B1.1. Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare de Geologie Marină GEOECOMAR. cu valoare economică (floră meliferă. .B1. GIS B1: Sistem de monitoring integrat – suport pentru managementul rezervaţiei În cadrul Administraţiei Rezervaţiei se desfăşoară un program complex de monitorizare prin care se asigură cunoaştere evoluţiei ecosistemelor naturale şi antropice şi care susţine deciziile de gestionare a Rezervaţiei.B1.2: Monitorizarea complexă a Rezervaţiei Biosferei Transfrontalieră Delta Dunării. Administraţia Rezervaţiei. cu obligativitatea raportării periodice a rezultatelor exploatării. C1. pentru a se asigura un proces adecvat de monitorizare a eforturilor de valorificare. Pentru perioada următoare este necesară continuarea implementării programului de monitoring inegrat şi îmbunătăţirea infrastructurii pentru creşterea eficienţei acestuia. B1. B1. etc.2: Monitorizarea speciilor periclitate de interes comunitar şi naţional. Institutul Naţional de CercetareDezvoltare Marină Grigore Antipa. plante medicinale.1.4: Monitorizarea stării populaţiilor de peşti migratori.B1. vegetale şi animale. . C.1. În perioada următoare este necesară atât continuarea aplicării măsurilor stabilite precum şi o diversificare a acestora. dar şi ulterior.1. În această perioadă a fost introdusă practica evaluării anuale a potenţialului exploatabil din fiecare resursă naturală şi au fost stabilite cote de exploatare.1: Monitorizarea parametrilor care caracterizează starea ecosistemelor. în Staţia de monitorizare de la Isaccea.3: Monitoringul circulaţiei turistice pe teritoriul RBDD. România-Ucraina. cerinţă de bază a implementării conceptului de dezvoltare durabilă în perimetrul Rezervaţiei. . Administraţia Naţională „Apele Române”. Agenţia Naţională de Protecţia Mediului. Monitoring integrat. Utilizarea durabilă a resurselor naturale şi a serviciilor asigurate de ecosisteme C1. vânat). în vederea monitorizării eforturilor anuale de valorificare. .

3: Implementarea sistemelor de certificare ecoturistică pentru dezvoltarea ofertei ecoturistice (Asociatia de Ecoturism din Romania. D1. peşti. D. E1. D2. D2. D2. D2. C1. D1. comunităţilor locale posibilitatea integrării rezultatelor celorlalte activităţi de valorificare a resurselor naturale şi mai mult. pericolul pe care îl poate constitui turismul neorganizat. în vederea limitării impactului negativ al pescuitului accidental.1: Stabilirea şi marcarea locurilor destinate campării pe teritoriul RBDD.Turismul şi recreerea Activitatea de turism este considerată activitatea economică care trebuie să asigure.2: Diversificarea utilizării resursei peisagistice pentru odihnă şi recreere. ANAR. Promovarea turismului tradiţional local D1. ANIF. nemijlocit. D1. În acest sens este necesară elaborarea unei strategii privind evaluarea potenţialului touristic şi cultural şi măsurile de valorificarea acestuia.5: Îmbunătăţirea sistemului de informare al vizitatorilor E. Managementul vizitatorilor din RBDD D2. ROMSILVA.6: Realizarea unui cod de conduită şi bune practici pentru valorificarea resurselor şi a serviciilor. Europarc). Trebuie avut în vedere.. atât din zona continentală a rezervaţiei cât şi din zona costieră marină) C1. D1.4: Zonarea ecoturistică a RBDD şi realizarea hărţii zonării ecoturistice. Patrimoniul cultural Sprijinirea dezvoltării identităţii etno-culturale a populaţiei locale din teritoriul Rezervaţiei reprezintă o cale pentru diversificarea formelor de turism şi de implicare a comunităţilor locale în această activitate.7: Încheierea parteneriatelor cu utilizatorii principalilor resurse naturale din RBDD (ANPA. C1. deasemenea._________________________________________________________________________________ moluşte.5: Eliminarea uneltelor de pescuit neselectiv.1: Sprijinirea dezvoltării identităţii etno-culturale a populaţiei locale din teritoriul RBDD.2: Completarea marcării traseelor turistice. crustacei. posibilitatea dezvoltării şi promovării altor activităţi economice tradiţionale precum şi a valorilor culturale.) în vederea utilizării durabile a acestora. 122 .2: Promovarea practicilor tradiţionale în domeniul construcţiilor şi amenajărilor gospodăreşti. C1. contribuind totodată la diversificarea surselor de venituri.4: Elaborarea ghidului comportamentului vizitatorului RBDD.1: Elaborarea strategiei pentru turismul durabil în RBDD. E1: Conservarea patrimoniului cultural E1.3: Implementarea Ordinului MMDD privind circulaţia în RBDD D2. etc. etc.4: Elaborarea măsurilor pentru diminuarea conflictelor sociale datorate interacţiunii dintre păsările ihtiofage şi pescărie.

rezolvarea problemei gestionării deşeurilor. măsuri care vor contribui la creşterea standardului de viaţă al acesteia.1: Promovarea cadrului legislativ adecvat care să garanteze accesul direct al populaţiei locale la resursele naturale şi servicii. canalizare. comunicarea şi educaţia ecologică sunt componente importante ale procesului de gestionare a unei arii protejate şi Administraţia Rezervaţiei a iniţiat încă de la înfiinţarea Rezervaţiei. în şcolile din localităţile din Rezervaţie dar şi din Tulcea şi din alte localităţi limitrofe Rezervaţie dar şi producerea unui număr mare de materiale de prezentare a Rezervaţiei şi de popularizarea obiectivelor de management. F1. 345/2001 privind declararea oraşului Sulina şi a zonei înconjurătoare ca obiectiv de interes naţional E1.3: Susţinerea măsurilor pentru îmbunătăţirea infrastructurii fizice (alimentări cu apă.4: Sprijinirea implementării Legii nr. Dezvoltarea comunitară. F1. implicarea populaţiei locale O cerinţă importantă a conceptului de rezervaţie a biosferei o constituie şi implicarea comunităţilor locale în procesul de gestionare a Rezervaţiei.4: Susţinerea măsurilor pentru compensarea populaţiei locale în cazul introducerii unor restricţii privind utilizarea resurselor naturale. etc. F1. F.3: Promovarea integrării elementelor tradiţionale în domeniul dezvoltării urbanistice locale. F1. Această cerinţă se poate realiza atât prin adoptarea unor măsuri care să asigure accesul nemijlocit al populaţiei locale la resursele natural regenerabile. este necesară reactualizare şi completarea strategiei de conştientizare pentru a se asigura dezvoltarea unei atitudini pozitive în primul rând a populaţiei locale dar şi a vizitatorilor Rezervaţiei faţă de obiectivele de protecţia mediului în general şi ale valorilor naturale şi culturale din Rezervaţie în special. Tulcea).5: Promovarea acţiunilor de refacere şi conservare in situ a construcţiilor cu valoare istorică şi culturală. F1.). Creşterea standardului de viaţă al populaţiei şi asigurarea accesului echitabil la resurse. 123 .2: Evaluarea opţiunilor de dezvoltare socio-economică durabilă a comunităţilor locale şi promovarea (susţinerea) activităţilor economice care utilizează eficient şi durabil întreaga gamă de resurse şi servicii. cât şi prin susţinere măsurilor care să contribuie la dezvoltarea comunităţilor (îmbunătăţirea infrastructurii locale.5: Susţinerea activităţilor de turism care asigură implicarea nemijlocită a populaţiei locale. F1. Conştientizare. comunicaţii. informare şi educare Conştientizarea publică. Sulina. acţiuni complexe pentru creşterea nivelului de cunoaştere şi de înţelegere a importanţei protecţiei patrimoniului natural al Rezervaţiei şi a obiectivelor de administrare stabilite pentru refacerea ecosistemelor naturale afectate de impactul activităţilor economice desfăşurate atât în interiorul cât şi în exteriorul Rezervaţie. În perioada 1999-2000 a fost elaborată prima strategie de conştientizare publică în Rezervaţie. E1. În continuare.) şi de gestionarea a deşeurilor din localităţile deltaice în vederea stimulării dezvoltării activităţilor economice. G. etc._________________________________________________________________________________ E1. iar prin implementarea acesteia au fost realizate acţiuni specifice în centrele de vizită şi informare înfiinţate în acest scop (Crişan. transport.

în 2000. adaptate cerinţelor educaţiei ecologice specifice.12: Informarea publicului asupra stării Rezervaţiei.5: Elaborarea unor coduri de conduită şi de bune practici elaborate pentru utilizatori şi factori de decizie. participarea la activitatea unor organizaţii internaţionale (“Europarc”. H1: Dezvoltarea cooperării transfrontaliere cu ariile naturale protejate din zona Deltei Dunării şi Prutului Inferior H1. Ucraina şi Republica Moldova privind gestionarea ariilor naturale protejate din 124 . H.). G1. elaborate în 2003. se urmăreşte dezvoltarea colaborării cu alte arii protejate în cadrul unor programe regionale europene (“DeltaMed”. Pe plan internaţional. Convenţia Biodiversităţii.1: Implementarea Acordului inter-ministerial dintre România.13: Realizarea unor acţiuni şi materiale informative legate de reţeaua Natura 2000 G1. comunicare şi educaţie G1. semnificaţiei şi a locului Rezervaţiei. G1. G1. Convenţia Patrimoniului Universal. etc.6: Complementarea curiculelor şcolare ale şcolilor din perimetrul Rezervaţiei sau din localităţile limitrofe. cooperare internaţională După înfiinţarea sa. înfiinţarea Rezervaţiei. cât şi elaborarea unor proiecte comune de colaborare. G1. G1. G1. G1. Informare. G1.1: Elaborarea unui sistem informaţional destinat accesului public._________________________________________________________________________________ G1.3: Elaborarea materialelor de prezentare a obiectivelor Planului de management. precum şi activităţile specifice la evenimentele naţionale internaţionale.2: Crearea unei baze de date publice pe internet care să colecteze informaţiile/ sesizările/sugestiile referitoare la Rezervaţie furnizate de societatea civilă. cu activităţi de educaţie formală şi non-formală. în 1990. Cooperare transfrontalieră. G1. G1. Administraţia Rezervaţiei a dezvoltat. G1. Cooperarea transfrontalieră s-a dezvoltat în zona Deltei Dunării cu Ucraina (Rezervaţia Biosferei Dunărea) şi a Prutului inferior cu Republica Moldova (Rezervaţia Ştiinţifică Prutul de Jos). în cadrul măsurilor de administrare şi acţiuni de cooperare internaţională şi transfrontalieră. sau implicarea în implementarea prevederilor unor convenţii internaţionale (Convenţia Ramsar.7: Organizarea aniversării evenimentelor importante privind protecţia mediului (convenţii internaţionale. Scopul colaborării îl constituie implementarea prevederilor acordului interministerial dintre România.9: Elaborarea şi publicarea atlasului de plante acvatice şi palustre. Ucraina şi Republica Moldova.8: Prezentarea rolului. etc. “Eurosite”).11: Reluarea editării şi tipăririi publicaţiei periodice “Univers Delta Dunării".14: Facilitarea accesului comunităţilor locale la programele de finanţare specifice ariilor protejate. G1. considerând necesară atât cunoaşterea experienţei unor arii naturale protejate mai evaluate din Europa sau din lume. “Delta chiama Delta”). precum şi a obiectivelor de management pentru cele trei arii protejate.10: Elaborarea şi publicarea atlasului plantelor terestre.).4: Elaborarea materialelor de promovare a Rezervaţiei.

etc. în vederea constituirii Asociaţiei BlackSeaWet H2. Rusia. a metodelor de management adaptativ integrat I1. procesarea şi evaluarea datelor necesare elaborării rapoartelor şi fundamentării deciziilor operaţionale pentru managementul RBDD. H2. Patrimoniul Universal UNESCO. etc. H1.). aparatură şi mijloace de circulaţie navală şi rutieră. mijloace de comunicare. (organizaţii neguvernamentale. din punct de vedere numeric şi calitativ şi asigurarea unei infrastructuri adecvate cuprinzând dotarea personalului cu echipament. Turcia şi Bulgaria pentru gestionarea zonelor umede adiacente Mării Negre. se impune continuarea eforturilor în această direcţie.2: Delimitarea patrimoniului RBDD. Este necesară. I1.4: Îndeplirirea obligaţiilor în cadrul convenţiilor şi programelor internaţionale (Ramsar. atât cu contribuţie de la bugetul naţional cât şi cu ajutorul unor proiecte internaţionale şi a constat în asigurarea personalului necesar. etc. Aceste măsuri s-au dezvoltat pe parcursul perioadei parcurse până în prezent. Programul MABUNESCO.3: Promovarea schimburilor de experienţă între administraţiile celor două rezervaţii. Diploma Europei. Îmbunătăţirea performanţelor manageriale ale Administraţiei Rezervaţiei este un deziderat important pentru realizarea căruia au fost luate măsuri încă de la înfiinţarea instituţiei.1: Dezvoltarea colaborării şi participării în cadrul organizaţiilor internaţionale în calitate de membru (Europarc.4: Dezvoltarea capacităţii de expertiză managerială a resurselor umane implicate în administrarea RBDD. I1: Îmbunătăţirea capacităţii instituţionale a ARBDD. H2: Dezvoltarea participării în programele de cooperare internaţională H2.2: Promovarea colaborării între ariile naturale protejate dunărene. I. Management eficient.) inclusiv prin implicarea nemijlocită a comunităţilor locale. Administraţia Rezervaţiei nu are încă asigurat personalul necesar unei activităţi optime şi nici dotarea necesară. I1. domeniul public de interes naţional. Eurosite. Georgia._________________________________________________________________________________ Delta Dunării şi Prutul de Jos. deasemenea. 125 . în continuare. Deltamed.2: Elaborarea şi implementarea măsurilor de management în Rezervaţia Biosferei Transfrontieră Delta Dunării România-Ucraina.1: Asigurarea condiţiilor şi urmărirea implementării obiectivelor prevăzute în Master Plan – program pentru dezvoltare durabilă în RB DD.). Având în vedere că.3: Îmbunătăţirea organigramei ARBDD şi asigurarea numărului de personal prevăzut în raportul internaţional de expertiză (330) I1. CITES. agenţi voluntari.6: Proceduri simplificate de colectarea.5: Crearea unui departament de proiecte în cadrul ARBDD şi elaborarea proiectelor pentru implementarea Planului de Management. H2.3: Promovarea colaborării cu Ucraina. I1. H1. CBD. continuarea eforturilor pentru implicarea altor parteneri în sprijinul gestionării Rezervaţiei. I1.

I2._________________________________________________________________________________ I1. I2: Eficientizarea actului decizional al ARBDD prin implicarea comunităţilor locale.7: Realizarea unui mecanism de coordonare şi colaborare între autorităţile implicate în managementul activităţilor desfăşurate în perimet rul RBDD. I2. I1.5: Organizarea acţiunilor de voluntariat prin atragerea şi implicarea tinerilor şi a altor grupe de persoane în acţiuni de supraveghere şi educaţie ecologică în rezervaţie. (DPSIR).9: Creşterea capacităţii de management a situaţiilor de urgenţă. 126 . I2. I1.2: Elaborarea unui sistem (unor proceduri) de identificarea şi de soluţionare preventivă a conflictelor de interese.3: Facilitarea schimburilor de experienţă între comunităţile din Delta Dunării.8: Accesarea fondurilor europene pentru realizarea acţiunilor din Planul de Management.6: Crearea condiţiilor pentru aplicarea modelului analitic pentru ciclul decizional bazat pe relaţiile cauză-efect dintre componentele economice şi sociale şi mediul înconjurător.4: Identificarea surselor de finanţare şi facilitarea efectuării practicilor de studii a studenţilor.12: Optimizarea colaborării ARBDD cu celelalte instituţii cu atribuţii în RBDD şi cu organizaţiile neguvernamentale. I2. I1. I1. I1. a tinerilor şi a agenţilor voluntari I2.1: Dezvoltarea procesului de consultare periodică reciprocă şi forme de parteneriat cu populaţia locală în adoptarea unor decizii de interes major pentru comunităţile locale.10: Asigurarea facilităţilor tehnice pentru realizarea monitoringului integrat şi pentru asigurarea sistemului informaţional.11: Dezvoltarea capacităţii de supraveghere a regimului hidrologic şi hidrochimic în RBDD prin elaborarea şi implementarea modelelor matem atice adecvate. I2.

4: Protecţia şi conservarea pelicanului creţ (Pelecanus crispus) pe toată durata implementării Planului de management. SOR. INCDDD. INCDM. Viena. etc. SOR. Program de protejare şi refacere.3: Refacerea populaţiilor de nurcă europeană (Mustela lutreola). MANAGEMENTUL PROTECŢIEI SPECIILOR ŞI HABITATELOR A1. salmastre şi marine (producţie. UNIBUC – DSES.1: Selectarea şi formularea pachetului de indicatori şi indici care definesc starea ecosistemelor din RBDD. etc. 2 2 INCDDD. GeoEcoMar. 1 1 A1. suport). A1.2: Evaluarea funcţiilor şi serviciilor asigurate de ecosistemele deltaice dulcicole. INCDDD. 127 ._________________________________________________________________________________ PLAN DE ACŢIUNI Pentru realizarea obiectivelor de management în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării TEMA: A. Inventarierea populaţiei de nurcă europeană. Program de refacere Inventarierea populaţiei de pelican creţ. MANAGEMENTUL PROTECŢIEI SPECIILOR ŞI HABITATELOR TEMA: OBIECTIV A. RSPB. reglare. A1. INCDM. etc. Stabilirea Valorilor de Referinţă Favorabilă pentru speciile protejate din RBDD. Stoparea declinului diversităţii biologice şi conservarea patrimoniului natural PRIORITATEA ACŢIUNI Indicatori de realizare Set de indicatori şi indici care definesc starea ecosistemelor Inventariere şi monitorizare REALIZAREA ACŢIUNILOR PE ANI/SEMESTRE Parteneri Note Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5 pentru S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 elaborare şi implementare INCDDD. Univ. A1. GeoEcoMar.

Bucureşti.5: Evaluarea anuală a eficienţei programului de populare de susţinere a Dunării cu pui de sturioni marcaţi individual. A2. A2. etc. Monitorizarea exemplarelor mature care revin în Dunăre Lista speciilor şi habitatelor Lista speciilor. INCDM. ICDEAPA. INCDDM. etc. A2.7: Inventarierea speciilor invazive şi elaborarea măsurilor precauţionare pentru managementul lor. etc.3: Adaptarea zonării funcţionale a RBDD şi a planurilor de management aferente pentru atingerea obiectivelor specifice. ţinându-se cont de distribuţia speciilor de păsări cu cerinţe prioritare de protecţie pentru a se asigura manţinerea valorilor stabilite.1: Reactualizarea inventarelor diversităţii biologice din perimetrul RBDD.) pentru starea habitatelor. a zonelor afectate. Menţinerea/restaurarea stării ecologice bune a ecosistemelor PRIORITATEA ACŢIUNI Indicatori de realizare Lista completată a speciilor din RBDD Identificarea factorilor de risc şi măsuri pentru atenuarea efectelor negative Harta revizuită a zonelor funcţionale REALIZAREA ACŢIUNILOR PE ANI/SEMESTRE Parteneri Note Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5 pentru S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 implementare INCDDD. MANAGEMENTUL PROTECŢIEI SPECIILOR ŞI HABITATELOR A2. identificarea şi implementarea măsurilor pentru limitarea efectelor negative..4: Elaborarea şi implementarea normelor specifice pentru conservarea diversităţii (limitarea impactului antropic).6: Evaluarea diversităţii biologice în zona costieră a Mării Negre din perimetrul RBDD A1. INCDDD. 2 2 TEMA: OBIECTIV A. măsuri 2 INCDDD. specii invazive. A1. INCDM.2: Combaterea şi/sau atenuarea factorilor de risc (agenţi patogeni. etc. Univ. schimbări climatice. ANPA. 2 1 2 Consultanţă de specialitate Norme specifice pentru conservarea diversităţii biologice 1 Consultanţă de specialitate 128 . INCDDD. activităţi antropice._________________________________________________________________________________ A1. Consultanţă de specialitate A2.

A2. A2. CJ Tulcea TEMA: OBIECTIV A. CJ Tulcea A3.7: Îmbunătăţirea condiţiilor de mediu in zonele de reproducere naturală a peştilor – complexul acvatic Şontea – Fortuna. CJ Tulcea 2 MMDD. INCDDD. A2. CJ Tulcea MMDD.10: Îmbunătăţirea circulaţiei apei în complexul acvatic Somova – Parcheş A2.13: Executarea periodică a lucrărilor de întreţinere a canalelor pentru asigurarea regimului hidrologic optim din ecosistemele acvatice. INCDDD. CJ Tulcea MMDD. CJ Tulcea MMDD. CJ Tulcea MMDD. CJ Tulcea MMDD. INCDDD. Consultanţă de specialitate Program de igienizarea stufăriilor.6: Îmbunătăţirea condiţiilor de mediu in zonele de reproducere naturală a peştilor – complexul acvatic Dunavăţ – Dranov. INCDDD.8: Îmbunătăţirea regimului hidrologic şi refacerea potenţialului piscicol în complexul Roşu – Puiu. INCDDD.12: Îmbunătăţirea condiţiilor hidrologice în zona Sinoie – Istria – Nuntaşi A2. INCDDD.5: Elaborarea şi implementarea programului de igienizarea stufărişurilor în vederea îmbunătăţirii stării habitatelor din RBDD. CJ Tulcea MMDD.11: Îmbunătăţirea circulaţiei apei în complexul acvatic Şontea – Fortuna A2. A2.9: Îmbunătăţirea circulaţiei apei în complexul acvatic Gorgova – Uzlina. Reconstrucţie ecologică în incintele îndiguite PRIORITATEA ACŢIUNI Indicatori de realizare REALIZAREA ACŢIUNILOR PE ANI/SEMESTRE Parteneri Note Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5 pentru S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 implementare MMDD. A2. INCDDD. suprafaţă igienizată 2 2 2 2 2 2 2 2 2 MMDD. INCDDD. INCDDD. MANAGEMENTUL PROTECŢIEI SPECIILOR ŞI HABITATELOR A3. INCDDD. A2. CJ Tulcea MMDD.14: Perdele forestiere de protecţie a braţelor şi canalelor Deltei Dunării._________________________________________________________________________________ A2.1: Reconstrucţie ecologică în zona Holbina-Dunavăţ (etapa a II-a) 2 129 .

Obretin A3. Sulina A3. CJ Tulcea MMDD. A3.3: Reconstrucţia ecologică A.6: Reconstrucţia ecologică A. CJ Tulcea. A3. INCDDD. ARBDD.4: Reconstrucţia ecologică A.P. INCDDD. ARBDD. 2 2 2 2 2 2 3 3 2 2 2 3 3 2 MMDD.13: Reconstrucţia ecologică a grindului Stipoc. INCDDD.10: Reconstrucţia ecologică A. INCDDD. Sireasa A3. CJ Tulcea MMDD.P. Dunavăţ I A3.15: Refacerea habitatelor forestiere naturale în amenajările silvice îndiguite ajunse la vârsta exploatării (Păpădia. INCDDD. Rusca. Murighiol. INCDDD.9: Reconstrucţia ecologică A.INCDDD. CJ Tulcea MMDD. CJ Tulcea MMDD. INCDDD. CJ Tulcea. CJ Tulcea MMDD. SOR MMDD. Ceamurlia A3. INCDDD.A.A.P.14: Reconstrucţia ecologică a incintei Zaghen. MurighiolDunavăţ A3. CJ Tulcea MMDD.P. CJ Tulcea MMDD. CJ Tulcea 130 .5: Reconstrucţia ecologică A.A. etc. INCDDD. Dunavăţ II (El3+E4) A3. Murighiol A3. CJ Tulcea MMDD.2: Reconstrucţia ecologică A.P.P. Carasuhat A3. Carasuhat. CJ Tulcea MMDD. Chilia A3.7: Reconstrucţia ecologică A. SOR MMDD.A. CJ Tulcea.12: Reconstrucţia ecologică A. Pardina A3._________________________________________________________________________________ A3.11: Reconstrucţia ecologică A.8: Reconstrucţia ecologică A. INCDDD.A.). MMDD. INCDDD. CJ Tulcea MMDD.

B1. Rapoarte anuale privind starea mediului.2: Monitorizarea speciilor periclitate de interes comunitar şi naţional. MONITORING INTEGRAT.B1.2: Monitorizarea complexă a Rezervaţiei Biosferei Transfrontalieră Delta Dunării. UNIBUCDSES. ANPA. MONITORING INTEGRAT B1: Sistem de monitoring integrat – suport pentru managementul rezervaţiei PRIORITATEA ACŢIUNI Indicatori de realizare Plan de monitoring integrat.4: Monitorizarea stării populaţiilor de peşti migratori. etc. . Rapoarte periodice privind starea mediului. GeoEcoMar. B1. .1: Monitorizarea parametrilor care caracterizează starea ecosistemelor. . sturioni şi scrumbie de Dunăre. 1 INCDDD. Rapoarte anuale privind starea mediului. INCDDM.1.3: Monitoringul circulaţiei turistice pe teritoriul RBDD. INCDDM.5: Monitorizarea şi cuantificarea efectelor lucrărilor de îmbunătăţire a condiţiilor de mediu din ecosistemele naturale acvatice şi terestre.B1.1. 1 Plan de monitoring pentru RBTDD.1.B1. REALIZAREA ACŢIUNILOR PE ANI/SEMESTRE Parteneri Note Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5 pentru S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 implementare INCDDD.1: Elaborarea şi implementarea planului de monitoring integrat al RBDD . Romsilva.1.1._________________________________________________________________________________ TEMA B. România-Ucraina. RBD 131 . B1. în Staţia de monitorizare de la Isaccea. GIS TEMA: OBIECTIV B.B1. ANAR. SOR. ANAR. . Monitorizarea principalilor factori de mediu.

plante medicinale. etc. Studiu privind măsurile de diminuare a conflictelor Studiu privind impactul pescuitului neselectiv. RESURSE NATURALE. 1 INCDDD.2: Evaluarea anuală a stării resurselor naturale vegetale şi animale de interes economic şi recreativ (pescuit sportive. Utilizarea durabilă a resurselor naturale şi a serviciilor asigurate de ecosisteme PRIORITATEA ACŢIUNI Indicatori de realizare Norme pentru utilizarea durabilă a resurselor natural Rapoarte anuale privind poteţialul de exploatare al resurselor. Studiu privind diversificarea resurselor valorificate. ANAR. C1. INCDDM. Eliminare a uneltelor de pescuit neselectiv. RESURSE NATURALE. REALIZAREA ACŢIUNILOR PE ANI/SEMESTRE Parteneri Note Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5 pentru S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 implementare INCDDD. ONGuri. UTILIZARE DURABILĂ C1. moluşte. ANIF. cu valoare economică (floră meliferă.5: Eliminarea uneltelor de pescuit neselectiv. atât din zona continentală a rezervaţiei cât şi din zona costieră marină) C1. UTILIZARE DURABILĂ TEMA: OBIECTIV C. INCDDD. 1 1 2 INCDDD._________________________________________________________________________________ TEMA C. ANPA. INCDDM. C1. în vederea monitorizării eforturilor anuale de valorificare. vânat). 2 INCDDD. C1.1: Elaborarea normelor de utilizare durabilă a resurselor naturale. alge.. vegetale şi animale. C1. 132 . INCDM.3: Elaborarea măsurilor pentru valorificarea integrală a resurselor biologice.4: Elaborarea măsurilor pentru diminuarea conflictelor sociale datorate interacţiunii dintre păsările ihtiofage şi pescărie. peşti. etc. ICDEAPA. în vederea limitării impactului negativ al pescuitului accidental. ROMSILVA. ANPA. Rapoarte anuale. crustacei.

Cod de conduită şi bune practice pentru valorificarea resurselor şi serviciilor Protocoale de parteneriat 2 INCDDD.7: Încheierea parteneriatelor cu utilizatorii principalilor resurse naturale din RBDD (ANPA. etc. ANAR. etc. 133 . ROMSILVA. INCDDM. ROMSILVA. ANIF.6: Realizarea unui cod de conduită şi bune practici pentru valorificarea resurselor şi a serviciilor. ICDEAPA. ANAR. ANIF. 2 ANPA. C1.) în vederea utilizării durabile a acestora._________________________________________________________________________________ C1.

INCDDD. D1. UNIBUC-DSES. Autoritatea naţională de turism. Studiu şi măsuri privind diversificarea utilizării resursei peisagistice. 1 D1.2: Diversificarea utilizării resursei peisagistice pentru odihnă şi recreere. Asociatia de Ecoturism din Romania. Sisteme de certificare ecoturistică în RBDD Harta zonării turistice a RBDD 2 2 2 134 .4: Zonarea ecoturistică a RBDD şi realizarea hărţii zonării ecoturistice._________________________________________________________________________________ TEMA D. Consultanţă străină de specialitate (proiect internaţional cu WES . Europarc).Belgia). Europarc. TURISMUL ŞI RECREEREA TEMA: OBIECTIV D TURISMUL ŞI RECREEREA D1. Promovarea turismului tradiţional local PRIORITATEA ACŢIUNI Indicatori de realizare Strategie pentru turismul durabil REALIZAREA ACŢIUNILOR PE ANI/SEMESTRE Parteneri Note Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5 pentru S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 implementare INCDDD. CJ Tulcea.3: Implementarea sistemelor de certificare ecoturistică pentru dezvoltarea ofertei ecoturistice (Asociatia de Ecoturism din Romania. D1. Consultanţă de specialitate din ţară sau din afară.1: Elaborarea strategiei pentru turismul durabil în RBDD. D1.

Caraorman. Consiliile Locale. Chilia Veche. Tulcea.4: Elaborarea ghidului comportamentului vizitatorului RBDD. Ghidul de comportare al vizitatorului.3: Implementarea Ordinului MMDD privind circulaţia în RBDD 1 2 1 D2. REALIZAREA ACŢIUNILOR PE ANI/SEMESTRE Parteneri Note Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5 pentru S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 implementare INCDDD. Gheorghe. Firme specializate Consiliile Locale. D2. Istria. Agenţi de turism. 2 INCDDD.1: Stabilirea şi marcarea locurilor destinate campării pe teritoriul RBDD. Letea. Managementul vizitatorilor din RBDD PRIORITATEA ACŢIUNI Indicatori de realizare Harta locurilor destinate campării Marcarea traseelor turistice Semnalizarea restricţiilor viteză şi de circulaţie. Antreprenori. NGO-uri specializate. Murighiol. 2 D2. D2.5: Îmbunătăţirea sistemului de informare al vizitatorilor Construirea centrelor de informare de la Sf. consultanţi externi._________________________________________________________________________________ TEMA: OBIECTIV D TURISMUL ŞI RECREEREA D2. Amenajarea locurilor de oprire a ambarcaţiunilor.2: Completarea marcării traseelor turistice. Autoritatea naţională pentru turism. Agenţi de turism. Sulina. Consultanţă de specialitate pentru elaborarea documentaţiilor tehnice. 135 . D2.

1: Sprijinirea dezvoltării identităţii etnoculturale a populaţiei locale din teritoriul RBDD. E1.2: Promovarea practicilor tradiţionale în domeniul construcţiilor şi amenajărilor gospodăreşti. E1. E1. MMDD.) din oraşul Sulina REALIZAREA ACŢIUNILOR PE ANI/SEMESTRE Parteneri Note Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5 pentru S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 implementare Consilii Locale. Ministerul Culturii. etc. Marcarea construcţiilor care respectă tradiţiilor urbanistice locale. Participarea la proiecte pentru conservarea patrimoniului cultural (arhitectură. Inspectoratul Judeţen pentru Cultură. Ministerul Transporturilor şi Locuinţei CJ Tulcea._________________________________________________________________________________ TEMA E.3: Promovarea integrării elementelor tradiţionale în domeniul dezvoltării urbanistice locale. PATRIMONIUL CULTURAL TEMA: OBIECTIV E. PATRIMONIUL CULTURAL E1: Conservarea patrimoniului cultural PRIORITATEA ACŢIUNI Indicatori de realizare Evenimente culturale susţinute de ARBDD Elaborarea şi implementarea Ghidului pentru norme de ahitectură. DUJ Tulcea. 136 . tradiţii culturale. Inspectoratul Judeţean pentru Cultură Tulcea. E1.4: Sprijinirea implementării Legii nr. 345/2001 privind declararea oraşului Sulina şi a zonei înconjurătoare ca obiectiv de interes naţional 2 2 2 3 Consiliul Local Sulina.

_________________________________________________________________________________ E1. Inspectoratul Judeţean pentru Cultură. 137 . Ministerul Culturii. Participarea la proiecte de refacere şi conservare.5: Promovarea acţiunilor de refacere şi conservare in situ a construcţiilor cu valoare istorică şi culturală. 3 Consiliile Locale din RBDD.

F1. Autoritatea naţională pentru turism. F1. DEZVOLTAREA COMUNITARĂ. 1 2 2 Agent economic specializat în salubrizare.4: Susţinerea măsurilor pentru compensarea populaţiei locale în cazul introducerii unor restricţii privind utilizarea resurselor naturale. IMPLICAREA POPULAŢIEI LOCALE TEMA: OBIECTIV F.) şi de gestionarea a deşeurilor din localităţile deltaice în vederea stimulării dezvoltării activităţilor economice. Creşterea standardului de viaţă al populaţiei şi asigurarea accesului echitabil la resurse PRIORITATEA ACŢIUNI Indicatori de realizare Promovarea Legii RBDD modificată.1: Promovarea cadrului legislativ adecvat care să garanteze accesul direct al populaţiei locale la resursele naturale şi servicii. IMPLICAREA POPULAŢIEI LOCALE F1. etc. plante medicinale. F1. Asociaţiile de producători.3: Susţinerea măsurilor pentru îmbunătăţirea infrastructurii fizice (alimentări cu apă.2: Evaluarea opţiunilor de dezvoltare socio-economică durabilă a comunităţilor locale şi promovarea (susţinerea) activităţilor economice care utilizează eficient şi durabil întreaga gamă de resurse şi servicii.5: Susţinerea activităţilor de turism care asigură implicarea nemijlocită a populaţiei locale.6: Sprijinirea populaţiei locale pentru realizarea şi desfacerea unor produse meşteşugăreşti tradiţionale. 2 2 138 . Program de igienizare a domeniului public şi al traseelor turistice. Studiu privind evaluarea oprtunităţilor de diversificare a activităţior economice. F1. Participare la proiecte pentru promovarea turismului ecologic Organizarea unor puncte de desfacere în cadrul centrelor de informare. F1. DEZVOLTAREA COMUNITARĂ. etc. ONG-uri. REALIZAREA ACŢIUNILOR PE ANI/SEMESTRE Parteneri Note Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5 pentru S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 implementare MMDD Consultanţă de specialitate din ţară sau din străinătate. Consiliile Locale. Asociaţiile de producători. etc. Promovarea actelor normative pentru susţinerea compensaţiilor. Agenţi de turism. comunicaţii._________________________________________________________________________________ TEMA F. F1. transport. canalizare. 2 Consiliile Locale. de artizanat sau produse alimentare tradiţionale: miere de albine. etc.

7: Susţinerea măsurilor pentru dezvoltarea acvaculturii în perimetrul RBDDactivităţilor. Participare la proiectele de susţinere a acvaculturii. Asociaţiile de pescari. Realizarea adăposturilor tradiţionale pentru pescari. F1. Asociaţiile de producători. Consiliile Locale. Consultanţă de specialitate. Asociaţiile de pescari. Consiliile Locale. Înfiinţarea fermelor agricole ecologice. 2 2 2 139 . F1. Consiliile Locale.9: Susţinerea dezvoltării formelor de practicare a agriculturii ecologice pe terenurile agricole din perimetrul RBDD sau di zonele limitrofe. Studiu privind identificarea formelor de agricutură ecologică._________________________________________________________________________________ F1. Consultanţă de specialitate.8: Identificarea zonelor unde tradiţional au existat adăposturi pescăreşti în domeniu public de interes naţional şi refacerea acestora.

CBD. Ministerul Educaţiei. înfiinţarea RBDD. 2 1 2 2 2 MMDD MMDD Consultanţă de specialitate Inspectoratul Şcolar Judeţean.5: Elaborarea unor coduri de conduită şi de bune practici elaborate pentru utilizatori şi factori de decizie. etc). comunicare şi educaţie PRIORITATEA ACŢIUNI Indicatori de realizare Sistem Informaţional pentru RBDD cu componentă destinată publicului. G1. actualizată permanent.7: Organizarea aniversării evenimentelor importante privind protecţia mediului (convenţii internaţionale. cu activităţi de educaţie formală şi non-formală.). Curicule şcolare completate REALIZAREA ACŢIUNILOR PE ANI/SEMESTRE Parteneri Note Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5 pentru S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 implementare Consultanţă de specialitate Consultanţă de specialitate G1. G1. Bază de date publică. G1. Consiliile Locale. etc. Coduri de conduită şi de bune practici._________________________________________________________________________________ TEMA G. G1. UNESCO. G1. CONŞTIENTIZARE. ONG-uri. etc.2: Crearea unei baze de date publice pe internet care să colecteze informaţiile/ sesizările/sugestiile referitoare la RBDD furnizate de societatea civilă. CONŞTIENTIZARE.3: Elaborarea materialelor de prezentare a obiectivelor Planului de management. 2 G1. Tipărirea variantei prescurtate a PM Proiectarea şi tipărirea a cel puţin 3 titluri noi de pliante. Secretariatele Convenţiilor (Ramsar. adaptate cerinţelor educaţiei ecologice specifice.4: Elaborarea materialelor de promovare a RBDD. MMDD.1: Elaborarea unui sistem informaţional destinat accesului public.6: Complementarea curiculelor şcolare ale şcolilor din perimetrul RBDD sau din 1localităţile limitrofe. INFORMARE ŞI EDUCARE TEMA: OBIECTIV G. Evenimente ocazionale 3 140 . INFORMARE ŞI EDUCARE G1. Informare.

141 . Editură specializată. G1. 2 MMDD 2 G1.14: Facilitarea accesului comunităţilor locale la programele de finanţare specifice ariilor protejate. Editură specializată. G1. Consultanţă de specialitate. acţiuni de informarea populaţiei locale Acţiuni de informare şi instruire. 2 MMDD. precum şi activităţile specifice la evenimentele naţionale internaţionale. Atlasul plantelor terestre din RBDD. Consultanţă de specialitate.8: Prezentarea rolului. MMDD. semnificaţiei şi a locului RBDD.11: Reluarea editării şi tipăririi publicaţiei periodice “Univers Delta Dunării".13: Realizarea unor acţiuni şi materiale informative legate de reţeaua Natura 2000 G1.9: Elaborarea şi publicarea atlasului de plante acvatice şi palustre. Participarea reprezentanţilor ARBDD la seminarii şi conferinţe naţionale şi internaţionale Atlasul plantelor acvatice şi palustre. 2 G1. G1. Broşuri.12: Informarea publicului asupra stării Rezervaţiei. Editură specializată 1 MMDD 1 2 Consiliile Locale MMDD._________________________________________________________________________________ G1. Reeditarea publicaţiei periodice “Univers Delta Dunării” Elaborarea Rapoartelor anuale privind starea RBDD şi publicarea variantei prescurtate a rapoartelor.10: Elaborarea şi publicarea atlasului plantelor terestre.

2: Elaborarea şi implementarea măsurilor de management în Rezervaţia Biosferei Transfrontieră Delta Dunării RomâniaUcraina. 2 2 Seminar anual pentru realizarea schimbului de experienţă 2 Administraţia Rezervaţiei Biosferei Dunărea.1: Implementarea Acordului interministerial dintre România._________________________________________________________________________________ TEMA H. Vîlkovo. 142 . H1. Obiective şi acţiuni comune de management REALIZAREA ACŢIUNILOR PE ANI/SEMESTRE Parteneri Note Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5 pentru S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 implementare MMDD. Administraţia Rezervaţiei Biosferei Dunărea. Vîlkovo. H1. COOPERARE INTERNAŢIONALĂ TEMA: OBIECTIV H. MAE H1.3: Promovarea schimburilor de experienţă între administraţiile celor două rezervaţii. Înfiinţarea Comisiei Mixte şi a programului de colaborare. COOPERARE TRANSFRONTALIERĂ. COOPERARE INTERNAŢIONALĂ H1: Dezvoltarea cooperării transfrontaliere cu ariile naturale protejate din zona Deltei Dunării şi Prutului Inferior PRIORITATEA ACŢIUNI Indicatori de realizare Organizarea întâlnirii trilaterale. Ucraina şi Republica Moldova privind gestionarea ariilor naturale protejate din Delta Dunării şi Prutul de Jos. COOPERARE TRANSFRONTALIERĂ.

Eurosite.1: Dezvoltarea colaborării şi participării în cadrul organizaţiilor internaţionale în calitate de membru (Europarc. Deltamed. Eurosite H2. 2 2 Ariile naturale protejate situate delungul Dunării._________________________________________________________________________________ TEMA: OBIECTIV H. Participarea la întâlnirile de iniţiere a colaborării şi a proiectelor de colaborare. Georgia. Participare la proiectele de interes comun. COOPERARE TRANSFRONTALIERĂ. H2. Secretariatele convenţiilor. Proiecte de colaborare între ariile naturale protejate. Raportări anuale şi/sau periodice REALIZAREA ACŢIUNILOR PE ANI/SEMESTRE Parteneri Note Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5 pentru S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 implementare Europarc. 2 2 Organizaţii guvernamentale şi neguvernamental e din ţările Mării Negre. Participarea la întâlnirea de constituire a Asociaţiei ariilor naturale dunărene. Diploma Europei.3: Promovarea colaborării cu Ucraina. Programul MAB-UNESCO.). COOPERARE INTERNAŢIONALĂ H2: Dezvoltarea participării în programele de cooperare internaţională PRIORITATEA ACŢIUNI Indicatori de realizare Participări la întâlnirile anuale. Turcia şi Bulgaria pentru gestionarea zonelor umede adiacente Mării Negre. CITES. CBD.). 143 .2: Promovarea colaborării între ariile naturale protejate dunărene. Rusia. H2. etc. Consiliul Europei. Patrimoniul Universal UNESCO.4: Îndeplirirea obligaţiilor în cadrul convenţiilor şi programelor internaţionale (Ramsar. în vederea constituirii Asociaţiei BlackSeaWet H2.

domeniul public de interes naţional. MANAGEMENT EFICIENT I1: Îmbunătăţirea capacităţii instituţionale a ARBDD. Program de perfecţionare profesională Înfiinţarea compartimentului pentru proiecte cu cel puţin 5 salariaţi. 1 I1. I1.3: Îmbunătăţirea organigramei ARBDD şi asigurarea numărului de personal prevăzut în raportul internaţional de expertiză (330) I1. Finalizarea procesului de intabularea a terenurilor din domeniul public de interes naţional aflat în administrarea RBDD.2: Delimitarea patrimoniului RBDD. I1. consultanţă de specialitate.4: Dezvoltarea capacităţii de expertiză managerială a resurselor umane implicate în administrarea RBDD. REALIZAREA ACŢIUNILOR PE ANI/SEMESTRE Parteneri Note Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5 pentru S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 implementare MMDD. I1. MMDD._________________________________________________________________________________ TEMA I.1: Asigurarea condiţiilor şi urmărirea implementării obiectivelor prevăzute în Master Plan – program pentru dezvoltare durabilă în RBDD. a metodelor de management adaptativ integrat PRIORITATEA ACŢIUNI Indicatori de realizare Proiecte implementate din Planul Master. Asigurarea numărului de posturi pentru perioada 2008-2012. 1 1 MMDD 2 1 MMDD MMDD 144 . MANAGEMENT EFICIENT TEMA: OBIECTIV I. Consultanţă de specialitate din ţară şi din strainătate.5: Crearea unui departament de proiecte în cadrul ARBDD şi elaborarea proiectelor pentru implementarea Planului de Management. conform propunerilor anuale.

11: Dezvoltarea capacităţii de supraveghere a regimului hidrologic şi hidrochimic în RBDD prin elaborarea şi implementarea modelelor matematice adecvate. Consultanţă de specialitate Consultanţă de specialitate Consultanţă de specialitate I1.6: Proceduri simplificate de colectarea. Protocoale de colaborare 2 Consultanţă de specialitate 1 1 1 MMDD. I1. I1. procesarea şi evaluarea datelor necesare elaborării rapoartelor şi fundamentării deciziilor operaţionale pentru managementul RBDD. Achiziţii de echipamente pentru monitoring.10: Asigurarea facilităţilor tehnice pentru realizarea monitoringului integrat şi pentru asigurarea sistemului informaţional._________________________________________________________________________________ Consultanţă de specialitate I1.12: Optimizarea colaborării ARBDD cu celelalte instituţii cu atribuţii în RBDD şi cu organizaţiile neguvernamentale. I1. Construirea navei laborator pentru monitoringul factorilor de mediu. Achiziţionarea şi implementarea modelului matematic.9: Creşterea capacităţii de management a situaţiilor de urgenţă. 2 Consultanţă de specialitate I1.7: Realizarea unui mecanism de coordonare şi colaborare între autorităţile implicate în managementul activităţilor desfăşurate în perimetrul RBDD.8: Accesarea fondurilor europene pentru realizarea acţiunilor din Planul de Management. 145 . 2 Instituţiile publice cu atribuţii în RBDD şi ONG cu activitate în RBDD. Proceduri evaluare de 2 Proceduri de coordonare şi colaborare Număr de proiecte accesate/valoare totală (Euro) Program de intervenţie în cazul situaţiilor de urgenţă. I1. Angajarea unui specialist în utilizarea modelului matematic pentru hidrologie şi hidrochimie.

Asociaţiile de producători. Consultanţă de specialitate. I2. MANAGEMENT EFICIENT I2: Eficientizarea actului decizional al ARBDD prin implicarea comunităţilor locale. a tinerilor şi a agenţilor voluntari PRIORITATEA ACŢIUNI Indicatori de realizare Întâlniri cu reprezentanţii populaţiei locale REALIZAREA ACŢIUNILOR PE ANI/SEMESTRE Parteneri Note Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5 pentru S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 implementare Consiliile Locale.2: Elaborarea unui sistem (unor proceduri) de identificarea şi de soluţionare preventivă a conflictelor de interese. 2 Proceduri de identificare şi soluţionare a conflictelor de interese Întâlniri între comunităţile locale Număr de studenţi atraşi în stagii practice. I2. Întâlniri anuale sau periodice cu agenţii voluntari Utilizarea modelului pentru ciclul decizional DPSIR în practica ARBDD. Instituţii de învăţământ superior Grupe de agenţi ecologi voluntari. I2. etc.5: Organizarea acţiunilor de voluntariat prin atragerea şi implicarea tinerilor şi a altor grupe de persoane în acţiuni de supraveghere şi educaţie ecologică în rezervaţie. Consiliile Locale MMDD.6: Crearea condiţiilor pentru aplicarea modelului analitic pentru ciclul decizional bazat pe relaţiile cauză-efect dintre componentele economice şi sociale şi mediul înconjurător. I2. 2 MMDD. Organizarea grupelor de agenţi ecologi voluntari.4: Identificarea surselor de finanţare şi facilitarea efectuării practicilor de studii a studenţilor. I2._________________________________________________________________________________ TEMA: OBIECTIV I.3: Facilitarea schimburilor de experienţă între comunităţile din Delta Dunării. Asociaţiile de pescari.1: Dezvoltarea procesului de consultare periodică reciprocă şi forme de parteneriat cu populaţia locală în adoptarea unor decizii de interes major pentru comunităţile locale. Consultanţă specialitate de 146 . 2 2 2 1 CJ Tulcea. (DPSIR). I2.

1 Procesul de elaborare. Un rol important în acest proces îl joacă factorul de decizie politică atât la nivel central (autoritatea centrală pentru arii protejate şi pentru protecţia mediului. reprezintă procesul efectiv de gestionarea a Rezervaţiei._________________________________________________________________________________ CAPITOLUL 4. împreună cu Regulamentul Rezervaţiei şi pentru toţi partenerii care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul Rezervaţiei (Căsuţa 4. Factorul de decizie politică (puterea locală şi centrală) Consiliul Ştiinţific al RBDD Managementul RBDD Administraţia RBDD PN-BmB Consiliul Consultativ de Administraţie al RBDD Planul de management adaptativ şi integrat al RBDD CAPITALUL NATURAL din RBDD SISTEMELE SOCIO-ECONOMICE din Zona de cooperare a RBDD Fig. Constanţa şi Galaţi. pentru derularea căruia personalul Administraţiei Rezervaţiei are întreaga responsabilitate. consiliile locale ale comunelor din interiorul Rezervaţiei sau ale comunelor limitrofe). cât şi la nivel local (consiliile judeţene Tulcea.1). guvernul. 4. parlamentul).1 Priorităţi şi planificare în timp Implementarea planului de management. Acesta este un proces permanent şi rezultat al conlucrării interactive a trei organisme importante: Consiliul Ştiinţific al Rezervaţiei. Consiliul Consultativ de Administraţie şi Administraţia Rezervaţiei. 57/2007 din momentul aprobării acestuia devine obligatoriu. reactualizare şi implementare al Planului de Management Acest proces se desfăşoară pe toată perioada stabilită şi în conformitate cu prevederile OUG nr. Implementarea 4. 147 .

umane şi materiale disponibile pe toată perioada implementării şi. 57/2007 (art. după caz. precum şi pentru persoanele fizice şi juridice care deţin sau administrează terenuri şi alte bunuri şi/sau care desfăşoară activităţi în perimetrul şi în vecinătatea ariei naturale protejate. sociale şi culturale. Procesul de implementare al planului de management are în vedere aspectele obiective ale posibilităţilor reale de implementare. de comun acord cu structurile de administrare a ariilor naturale protejate şi. se avizează de către Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate şi se aprobă prin ordin al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. de resursele financiare. precum şi de particularităţile regionale şi locale ale zonei. (2) Pentru celelalte categorii de arii naturale protejate planurile de management şi regulamentele se elaborează de către administratorii acestora. la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. se avizează de către Consiliile Ştiinţifice şi Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate şi se aprobă prin hotărâre de Guvern. de aceea.1 Prevederile OUG nr. managementul acestora va fi inclus în planul de management al respectivelor arii naturale protejate cu respectarea funcţiei celei mai restrictive de protecţie. Odată făcută această evaluare. cele de dezvoltare locală şi naţională. este foarte importantă evaluarea efortului necesar pentru implementarea Planului de Management. cu Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate. conform prevederilor planurilor de management. în primul rând. Se acceptă un element de flexibilitate iar nerealizarea acestora trebuie să fie justificată prin motive temeinice şi obiective. este necesară şi evaluarea resurselor disponibile pentru implementare pentru o anumită perioadă. (6) Autorităţile locale şi naţionale cu competenţe şi responsabilităţi în reglementarea activităţilor din zona ariilor naturale protejate sunt obligate să instituie. Sunt acţiuni care prin nerealizare duc la compromiterea realizării întregului plan. iar în funcţie de resursele disponibile se impune stabilirea priorităţilor de realizare a obiectivelor Planului de Management şi incuderea acestora în Planurile anuale de activitate. 148 - . Acestea sunt legate. parcurilor naţionale şi naturale. (7) Ariile naturale protejate de interes comunitar sunt create pentru impunerea unor măsuri speciale în vederea conservării unor habitate naturale şi/sau specii sălbatice de interes comunitar. Prioritatea 2 s-a stabilit pentru acţiunile care ar trebui să fie realizate. se elaborează de către administratorii acestora. (3) Măsurile prevăzute în planurile de management ale ariilor naturale protejate se elaborează astfel încât să ţină cont de exigenţele economice. În cazul suprapunerii lor în ariile naturale protejate de interes naţional. (4) Respectarea planurilor de management şi a regulamentelor este obligatorie pentru administratorii ariilor naturale protejate. (5) Planurile de amenajare a teritoriului. În stabilirea priorităţilor privind implementarea obiectivelor de management s-au avut în vedere următoarele considerente: Prioritatea 1 s-a stabilit pentru acţiunile care trebuie să se realizeze în mod obligatoriu pe durata de existenţă a planului de management.21) privind planurile de management (1) Planurile de management şi regulamentele rezervaţiilor biosferei. prioritate având însă obiectivele care au dus la constituirea ariei naturale protejate. precum şi orice alte planuri de exploatare/utilizare a resurselor naturale din aria naturală protejată şi din vecinătatea acesteia vor fi armonizate de către autorităţile emitente cu prevederile planului de management. măsuri speciale pentru conservarea sau utilizarea durabilă a resurselor naturale din ariile naturale protejate şi din vecinătatea acestora._________________________________________________________________________________ Căsuţa 4.

3 Elaborarea Planului de Lucru Anual Planul de management pentru cei 5 ani defineşte scopul. În anii următori. secţii) şi nu pe obiectivele de management. Un program anual de activităţi defineşte sarcini. CAPITOLUL 5.nu se pot cunoaşte cu exactitate resursele disponibile interne şi externe pentru întreaga perioadă de implementare a planului de management. . cel puţin în primii ani de implementare. obiective şi subiective. în principal. evenimente şi ţinte specifice necesare pentru realizarea acţiunilor din planul de management.1 Monitorizarea şi înregistrarea performanţelor implementării planului 149 . fonduri ale unor organizaţii internaţionale. etc.2 Resurse şi buget Resursele necesare pentru asigurarea condiţiilor de realizare a obiectivelor de management implementare vor fi asigurate. obiectivele şi acţiunile principale pentru Rezervaţie dar nu detaliază acţiunile prin transpunerea lor în sarcini şi acţiuni specific. Planurile de lucru sunt de obicei aranjate în funcţie de unităţile funcţionale ale organizaţiei (ex.4 Regulamentul Rezervaţiei Un instrument important în implementarea planului de management îl constituie Regulamentul Rezervaţiei care constituie un set separat de reguli legalizate. Regulamentul Rezervaţie face parte integrantă din Planul de management şi este inclus în Partea a II-a a Planului de management. 4. Din motive diferite.nu este înţelept să se planifice pe cinci ani sarcinile şi acţiunile specifice pentru o arie protejată întrucât aceasta împiedică flexibilitatea şi adaptabilitatea. obligatorii odată cu aprobarea planului de management tuturor partenerilor care îşi desfăşoară activitatea în perimetrul Rezervaţiei. acţiunile prevăzute în planul de management se planifică cel mai bine anual: .). 4. preconizează ca fondurile bugetare să scadă şi să constituie mai mult fondurile de contribuţie pentru susţinerea proiectelor finanţate din alte surse (fonduri structurale ale Uniunii Europene. esenţiale în managementul modern al unei arii protejate. Revizuirea planului de management 5. grupuri de lucru.planificarea detaliată a sarcinilor şi acţiunilor specifice pentru fiecare an al implementării ar face ca planul să devină un document mult prea voluminos. Pentru anul 2008. . din fonduri bugetare. entităţi private. sunt asigurate fonduri totale de repartizate după cum urmează: 4._________________________________________________________________________________ Prioritatea 3 s-a stabilit pentru acţiunile care ar putea să fie realizate când timpul şi/sau resursele rămân disponibile după îndeplinirea acţiunilor cu prioritatea 1 sau 2. departamente.

se prevede să se facă modificări ale acţiunilor din plan înainte de elaborarea planului de lucru anual. astfel încât acţiunile planificate în fiecare an să poată fi adaptate în conformitate cu experienţa acumulată în anii anteriori sau în funcţie de schimbările contextului sau de noile cunoştinţe dobândite. anual sau ori de câte ori este necesar. deasemenea. membrii echipei de management din Administraţia Rezervaţiei vor primi în responsabilitate diferitele componente ale planului. În ultimul an de implementare a planului de management se va organiza o revizuire completă a îndeplinirii scopului şi obiectivelor planului._________________________________________________________________________________ Responsabilitatea implementării planului de management revine în mod direct personalului Administraţiei Rezervaţiei. vor analiza. Rezultatele implementării obiectivelor de management vor fi analizate periodic în cadrul şedinţelor Colegiului executiv al Administraţiei Rezervaţiei. la definitivarea planurilor anuale de lucru. a ONG-urilor sau a persoanelor fizice (ex. apar dezacorduri 150 . cu respectarea procedurii de aprobare. Şedinţele Consiliului Ştiinţific al Rezervaţiei. competenţa aprobării acestora revine: autorităţii centrale pentru mediu. propuneri şi recomandări. dacă modificările sunt la nivelul planului de lucru anual. dar şi cele ale Consiliului Consultativ de Administraţie.2 Revizuire periodică (la 5 ani) Pe baza reevaluării randamentului şi a monitorizării continue. 5. Consiliului Ştiinţific. În cazul în care. dar trebuie să constituie şi baza pentru alte întâlniri la nivelul grupurilor de lucru cu responsabilităţi în implementare. în vedere includerii rezultatelor acesteia în următorul ciclu de planificare. Pe baza planului de lucru. dacă modificările se referă la priorităţi şi măsuri specifice de conservare. 1. progresele înregistrate în realizarea obiectivelor de management. În cazul în care se impun schimbări în Planul de Management. dacă se impun modificări la nivel de obiective. pentru acţiuni ce au impact asupra principalilor factori interesaţi modificările se fac cu acordul Consiliului Consultativ de Administrare.6 Procedura de implementare a planului Responsabilitatea implementării Planului de Management revine Administraţiei Rezervaţiei şi se realizează prin acţiuni planificate în baza planurilor anuale de lucru. Administraţiei Rezervaţiei. Consiliul Ştiinţific evaluează modul în care sunt aplicate măsurile prevăzute în Planul de Management şi prezintă. Propunerile de modificare pot veni atât din partea structurilor de administrare cât şi a proprietarilor/administratorilor de terenuri. Academiei Române şi autorităţii centrale pentru protecţia mediului rapoarte cuprinzând constatări. Toţi membrii personalului trebuie să ţină seama de indicatorii de monitorizare şi să strângă dovezi şi informaţii care să arate dacă aceste deziderate au fost îndeplinite. a factorilor interesaţi. specialişti).

Galaţi MAE: Ministerul Afacerilor Externe MMDD: Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile RBDD. Bucureşti INCDDD: Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare Delta Dunării. Activităţile din planul de lucru anual se implementează/organizează: în mod direct de către Administraţia Rezervaţiei (prin responsabilii de activităţi). CAPITOLUL 6. Constanţa ICDEAPA: Institutulde Cercetare – Dezvoltare de Ecologie Acvatică. Abrevieri folosite în text AA: Amenajare agricolă AP: Amenajare piscicolă ANAR: Administraţia Naţională “Apele Române” ANIF: Administraţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare ANPA: Agenţia Naţională de Pescuit şi Axcvacultură ARBDD. Vilkovo. Consiliului Ştiinţific îi revine rolul de a elabora decizia finală cu privire la activităţile respective. Rezervaţia: Rezervaţia Biosferei Delta Dunării. prin implicarea unor parteneri din Romania sau străinatate._________________________________________________________________________________ între Administraţia Rezervaţiei şi Consiliul Consultativ cu privire la activităţile ce pot afecta factorii interesaţi. organisme cu activitate în domeniu. “Grigore Antipa”. etc. Ucraina RSPB: Societatea Regală pentru Protecţia Păsărilor. pe bază de contracte sau protocoale cu persoane fizice sau juridice specializate (organizaţii neguvernamentale. Rezervaţia RBD: Rezervaţia Biosferei Dunărea. instituţii. În aceste cazuri Administraţia Rezervaţiei are un rol important în stabilirea unor relaţii de colaborare cu instituţiile/organizaţiile respective şi definirea modului în care acestea îşi organizează activităţile care au impact direct sau indirect asupra Rezervaţiei. servicii publice. administraţii. Tulcea INCDM: Institutul de Naţional de Cercetare – Dezvoltare Marină. Pescuit şi Acvacultură. Administraţia: Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării CBD: CJTulcea: Consiliul Judeţean Tulcea DUJ Tulcea: Direcţia de Urbanism a Judeţului Tulcea GeoEcoMar: Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare de Geologie Marină – GeoEcoMar.) Activităţile care intră în responsabilitatea altor instituţii/organizaţii vor fi supravegheate de către Administraţia Rezervaţiei pentru a se sigura că acestea se încadrează în prevederile planului de management şi nu contravin obiectivelor Rezervaţiei. Marea Britanie 151 .

_________________________________________________________________________________ SOR: Societatea Ornitologică Română SWOT: Puncte tari, puncte slabe, oportunităţi, pericole UNIBUC-DSES: Universitatea Bucureşti- Departamentul de Ecologie Sistemică

152

_________________________________________________________________________________

PARTEA A II-A

REGULAMENTUL REZERVAŢIEI BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
Capitolul 1. DISPOZIŢII GENERALE ART. 1 (1) Elaborarea Regulamentului Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, denumit în continuare „Regulamentul rezervaţiei” a avut în vedere scopul şi regimul de management al rezervaţiilor biosferei în conformitate cu prevederile OUG nr. 57/2007 art. 5 alin. 1) lit. a) c) şi alin. (2) şi ale Legii nr.136/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării: a) protecţia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversităţii biologice specifice în conformitate cu recomandările Programului Om - Biosferă de sub egida UNESCO. b) asigurarea protecţiei şi conservării siturilor naturale cu diversitatea biologică specifică zonelor umede în scopul conservării lor şi al utilizării durabile a resurselor biologice pe care le generează, în conformitate cu prevederile Convenţiei privind conservarea zonelor umede de importanţă internaţională, în special ca habitat al păsărilor acvatice. c) protecţia şi conservarea unor zone de habitat natural în cuprinsul cărora există elemente naturale a căror valoare este recunoscută ca fiind de importanţă universală şi ţinând cont de existenţa comunităţilor umane ale căror activităţi sunt orientate pentru o dezvoltare compatibilă cu cerinţele de protecţie şi conservare ale sitului natural în conformitate cu prevederilor Convenţiei privind protecţia patrimoniului mondial cultural şi natural, de sub egida UNESCO. d) conservarea biodiversităţii în conformitate cu prevederile Directivei 79/409/CEE privind conservarea păsărilor sălbatice, Directivei 92/43/CEE, privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de floră şi faună sălbatică în cadrul Reţelei „Natura 2000”, ale convenţiilor internaţionale privind “diversitatea biologică şi dezvoltarea durabilă a sistemelor socio-economice locale”, precum şi protecţia şi conservarea unor ansambluri peisagistice. (2) Rezervaţiile biosferei cu aşezări umane trebuie astfel gestionate încât să constituie modele de dezvoltare a comunităţilor umane în armonie cu mediul natural. (3) Termenii folosiţi în prezentul regulament sunt definiţi în legislaţia de mediu şi legislaţia ariilor naturale protejate. ART. 2 (1) Activitatea Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, denumită în continuare Administraţia rezervaţiei, se desfăşoară în temeiul prevederilor Legii nr.136/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, şi a Ordonanţei de Urgenţă a 153

_________________________________________________________________________________ Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, cu modificările şi completările ulterioare precum şi pe baza prevederilor Planului de management al rezervaţiei şi ale prezentului Regulament. ART. 3 Respectarea prevederilor Planului de management al rezervaţiei şi al Regulamentului rezervaţiei sunt obligatorii pentru Administraţia Rezervaţiei, precum şi pentru persoanele fizice şi juridice care deţin sau care administrează terenuri şi alte bunuri şi/sau desfăşoară activităţi în perimetrul rezervaţiei. Capitolul 2. ORGANIZAREA REZERVAŢIEI ART. 4 (1) Teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, denumită în continuare „Rezervaţia” cuprinde: Delta Dunării, Complexul lagunar Razim - Sinoie, Dunărea maritimă până la Cotul Pisicii, sectorul Isaccea - Tulcea cu zona inundabilă, sărăturile Murighiol - Plopu şi litoralul Mării Negre de la braţul Chilia până la Capul Midia, inclusiv marea teritorială până la izobata de 20 m. (2) Suprafaţa totală a Rezervaţiei este de 580.000 ha. (3) Limitele Rezervaţiei sunt stabilite prin HG 230/2006, conform anexei 2 din prezentul Plan de management. (4) Rezervaţia este extinsă pe teritoriile a 3 judeţe: Tulcea, Constanţa şi Galaţi. ART. 5 (1) Patrimoniul Rezervaţiei, domeniul public de interes naţional, este constituit din suprafeţele terestre şi acvatice, inclusiv terenurile aflate permanent sub apă existente în perimetrul Rezervaţiei împreună cu resursele naturale pe care le generează. (2) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1): a) terenurile din perimetrul Rezervaţiei care, potrivit legii, sunt proprietate privată a persoanelor fizice; b) terenurile din perimetrul Rezervaţiei care, potrivit legii, sunt proprietate publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale; c) terenurile din perimetrul Rezervaţiei, ocupate de amenajările agricole şi piscicole, care constituie domeniu public de interes judeţean şi care sunt în administrarea Consiliului Judeţean Tulcea; d) terenurile proprietate publică a statului aflate în administrarea altor autorităţi sau instituţii publice centrale sau locale, împreună cu resursele naturale pe care le generează; e) resursele naturale aflate în administrarea altor autorităţi centrale, potrivit legii. ART. 6 154

_________________________________________________________________________________ (1) Pentru asigurarea protecţiei şi conservării unor zone de habitat natural şi a diversităţii biologice specifice, precum şi pentru valorificarea resurselor naturale disponibile, potrivit cerinţelor de consum ale populaţiei locale şi în limitele potenţialului biologic natural de regenerare a acestor resurse, în perimetrul Rezervaţiei au fost delimitate zone strict protejate, zone tampon, zone de dezvoltare durabilă şi zone de reconstrucţie ecologică. (2) Zonele strict protejate sunt zone cu regim strict de protecţie, unde impactul antropic direct este eliminat sau redus la acele activităţi ce contribuie la dezvoltarea cunoaşterii stării actuale şi a tendinţelor de evoluţie a sistemelor deltaice pentru definirea capacităţii productive şi a cerinţelor de conservare a biodiversităţii. (3) Zonele strict protejate au regimul de protecţie şi conservare al rezervaţiilor ştiinţifice şi sunt în administrarea directă a Administraţiei Rezervaţiei. (4) Declararea unei suprafeţe ca zonă strict protejată sau modificarea suprafeţelor celor existente se face conform legislaţiei în vigoare privind ariile naturale protejate. (5) Zonele tampon sunt zone cu regim diferenţiat de protecţie, cu rol de protecţie a zonelor strict protejate în care sunt admise activităţi limitate de valorificare a resurselor disponibile, în conformitate cu planurile de management aprobate. (6) Zonele tampon de pe teritoriul Rezervaţiei cuprind suprafeţe de teren sau de ape ce înconjoară zonele cu regim de protecţie integrală. (7) Zonele tampon prezintă caracteristici biologice apropiate de cele ale zonei strict protejate pe care o înconjoară, îndeplinind funcţia de limitare a impactului activităţilor umane asupra zonelor cu regim de protecţie integrală. (8) Zonele tampon sunt în administrarea directă a Administraţiei Rezervaţiei. (9) Declararea unei suprafeţe ca zonă tampon aferentă unei zone strict protejate se realizează prin actul de declarare a zonei cu regim de strictă protecţie. În zona tampon se dezvoltă şi se aplică tehnologiile, metodele şi instrumentele pentru managementul adaptativ şi utilizarea durabilă a resurselor şi serviciilor generate de sistemele ecologice specifice. (10) Zonele de dezvoltare durabilă sunt zonele în care se pot desfăşura activităţi economice prin practici tradiţionale sau noi, ecologic admise, în limitele capacităţii de regenerare a resurselor naturale. (11) Zonele economice sunt constituite din suprafeţele din Rezervaţie rămase după delimitarea zonelor strict protejate şi a zonelor tampon aferente acestora.

155

_________________________________________________________________________________ (12) Zonele de reconstrucţie ecologică sunt suprafeţe de teren situate în teritoriul Rezervaţiei în cadrul cărora impactul produs de activitatea umană sau de anumite fenomene naturale au condus la degradarea ecosistemelor naturale, la apariţia unor dezechilibre sau au determinat pierderea unor ecosisteme specifice şi în cadrul cărora Administraţia Rezervaţiei realizează măsurile de refacere a echilibrului ecologic prin reconectare la regimul hidrologic natural, folosind mijloace tehnice şi tehnologii adecvate. (13) Delimitarea zonării funcţionale stabilite conform alin. (1) se face prin Planul de management al rezervaţiei, în condiţiile legii. Capitolul 3: ADMINISTRAREA REZERVAŢIEI ART.7 Managementul Rezervaţiei se realizează de Administraţia Rezervaţiei, instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată de la bugetul de stat, aflată în subordinea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. ART. 8 (1) Obiectul de activitate al Administraţiei Rezervaţiei îl constituie crearea şi aplicarea unui regim special de administrare pentru conservarea şi protecţia diversităţii biologice din ecosistemele naturale ale Rezervaţiei, pentru dezvoltarea aşezărilor umane şi organizarea activităţilor economice în corelaţie cu capacitatea de suport a acestor ecosisteme. (2) În realizarea obiectului său de activitate, pe teritoriul Rezervaţiei, Administraţia Rezervaţiei îndeplineşte funcţia de autoritate de mediu, în condiţiile legii. ART. 9 Patrimoniul Administraţiei Rezervaţiei se compune din patrimoniul natural definit la art. 5, aflat în administrarea Administraţiei Rezervaţiei, şi din patrimoniul propriu al Administraţiei Rezervaţiei, format din clădiri, mijloace de transport pe apă şi pe uscat, alte mijloace fixe şi mijloace circulante, care îi permit desfăşurarea întregii activităţi. ART. 10 (1) Administraţia Rezervaţiei elaborează Planul de management şi Regulamentul rezervaţiei, prin care se realizează gospodărirea unitară şi integrată a Rezervaţiei, urmăreşte respectarea acestora, organizează şi desfăşoară activităţi specifice de administrare, autorizeză, reglementează şi supraveghează toate activităţile care se desfăşoară pe teritoriul Rezervaţiei, astfel încât să se asigure îndeplinirea obiectivelor de management ale Rezervaţiei. Managementul Rezervaţiei are ca scop asigurarea statutului de conservare favorabilă a habitatelor şi a populaţiilor speciilor de pe teritoriul acesteia. (2) Modul de administrare al Rezervaţiei va lua în considerare interesele comunităţilor locale, facilitându-se participarea reprezentanţilor acestora în consiliile consultative pentru aplicarea măsurilor de protecţie, conservare şi utilizare durabilă a resurselor naturale, 156

_________________________________________________________________________________ încurajându-se menţinerea practicilor şi cunoştinţelor tradiţionale locale în valorificarea acestor resurse, în beneficiul comunităţilor locale. ART. 11 Administraţia Rezervaţiei are următoarele atribuţii: a) administrează patrimoniul natural potrivit prevederilor legale privind regimul juridic al proprietăţii publice, evaluează starea ecologică a patrimoniului natural al Rezervaţiei şi iniţiază programele de cercetare ştiinţifică în Rezervaţie, pe baza Planului de management, asigură măsurile necesare conservării şi protecţiei genofondului şi biodiversităţii; b) elaborează şi implementează programele de reconstrucţie mecologică a ecosistemelor din rezervaţie; c) identifică, delimitează şi propune autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor modificarea zonelor funcţionale ale Rezervaţiei; d) stabileşte nivelul de valorificare al resurselor naturale în acord cu potenţialul lor de regenerare şi cu capacitatea de suport a ecosistemelor; e) stabileşte şi aplică măsurile de reconstrucţie ecologică a ecosistemelor deltaice şi a măsurilor legale corespunzătoare pentru protecţia, ameliorarea şi refacerea stării de calitate a mediului, acolo unde a fost deteriorat; f) exercită controlul asupra îndeplinirii cerinţelor privind măsurile de protecţie a mediului; g) emite acorduri, avize şi autorizaţii de mediu în perimetrul Rezervaţiei, conform procedurilor aprobate în condiţiile legislaţiei de mediu în vigoare; h) îndeplineşte rolul de autoritate competentă pentru derularea procedurii privind evaluarea de mediu pentru planurile şi programele de pe teritoriul Rezervaţiei; i) stabileşte, împreună cu titularii drepturilor de administrare, condiţiile de desfăşurare a activităţilor de valorificare a resurselor naturale regenerabile; j) monitorizează evoluţia factorilor de mediu şi activităţile care se desfăşoară pe teritoriul Rezervaţiei în vederea stabilirii impactului acestora asupra factorilor de mediu, biodiversităţii şi resurselor naturale; k) elaborează şi actualizează permanent bazele de date cu privire la starea Rezervaţiei, prin folosirea mijloacelor moderne de producere şi procesare a datelor (GIS, imagini satelitare, sistem de comunicaţii şi informare); k1) verifică îndeplinirea măsurilor de conservare pentru asigurarea statutului de conservare favorabilă, în conformitate cu legislaţia în vigoare; l) conlucrează cu Administraţia Naţională „Apele Române” în vederea gospodăririi apelor şi efectuării lucrărilor hidrotehnice necesare pentru implementarea cerinţelor directivelor europene; m) cooperează cu comisiile interministeriale şi cu comitetele judeţene pentru situaţii de urgenţă; m1) colaborează cu autorităţile competente în domeniu pentru păstrarea echilibrului peisagistic prin conservarea şi promovarea elementelor tradiţionale de arhitectură, a materialelor de construcţie şi finisajelor exterioare; n) stabileşte, împreună cu autoritatea centrală pentru transporturi, regulile de acces şi circulaţie pe braţele Dunării pentru bărci, şalupe, nave fluviale şi maritime, iar pentru 157

_________________________________________________________________________________ canalele şi lacurile interioare din perimetrul Rezervaţiei propune spre aprobare autorităţii centrale pentru protecţia mediului regulile de acces şi circulaţie, exercitând controlul asupra modului de respectare a acestora. Căpitănia Portului Tulcea şi Inspectoratul Poliţiei de Frontieră, prin subunităţile din teritoriu, vor asigura, la solicitarea Administraţiei rezervaţiei, sprijin pentru aplicarea măsurilor legale asupra navelor care au produs poluări ale apelor, în conformitate cu legislaţia în vigoare. o) stabileşte regulile de acces şi circulaţie în perimetrul Rezervaţiei, atât pentru mijloacele de transport navale, pe canale şi lacuri, cu excepţia braţelor Dunării, cât şi pentru mijloacele de transport rutiere, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Navele şi ambarcaţiunile vor fi prevăzute obligatoriu cu sisteme de monitorizare stabilite de Administraţia Rezervaţiei. Ambarcaţiunile cu motoare mai mici de 25 CP vor fi dotate cu sisteme de monitorizare. Circulaţia navelor şi ambarcaţiunilor, precum şi a mijloacelor de transport rutier este interzisă în zonele strict protejate, conform prevederilor art. 3, alin. (2) din Legea nr. 136/2011 sau în afara traseelor stabilite de Administraţia Rezervaţiei, cu excepţia celor utilizate în activităţi de control sau ştiinţifice; p) participă la elaborarea şi punerea în aplicare a planurilor şi a programelor pentru protejarea intereselor populaţiei locale, pentru conservarea patrimoniului cultural, precum şi pentru creşterea calităţii vieţii şi a standardului de civilizaţie; q) organizează acţiuni de voluntariat pe teritoriul Rezervaţiei; r) elaborează şi implementează programe şi proiecte de cooperare în context transfrontalier, regional şi internaţional; s) emite puncte de vedere referitoare la propunerile de reglementare sau acte normative, care au legătură cu domeniul de activitate al Administraţia Rezervaţiei; ş) susţine şi impune prin mijloacele prevăzute de lege, în special prin aplicarea procedurilor de autorizare, promovarea tehnologiilor curate, schimbarea modelelor de producţie şi de consum, în sensul utilizării durabile a resurselor materiale şi energetice şi reducerii impactului negativ asupra mediului. t) propune autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor finanţarea unor studii pentru fundamentarea ştiinţifică a managementului; ţ) elaborează şi face publice rapoartele periodice privind starea mediului la nivelul Rezervaţiei. u) acţionează prin toate mijloacele prevăzute de lege şi pe întregul teritoriu al Rezervaţiei pentru protecţia şi ameliorarea stării mediului şi a calităţii vieţii, cu luarea în considerare a necesităţii punerii în aplicare pe plan local a prevederilor convenţiilor şi acordurilor internaţionale la care România este parte, precum şi pentru realizarea obiectivelor, programelor şi planurilor de acţiune dezvoltate în baza acestor convenţii şi acorduri. v) încurajează şi dezvoltă parteneriate în condiţiile legii cu toate sectoarele societăţii civile, cu organizaţiile neguvernamentale, precum şi cu instituţiile publice sau private care militează în interesul susţinerii şi atingerii obiectivelor pentru mediu şi dezvoltare durabilă. x) propune autorităţii centrale pentru protecţia mediului acte normative, reglementări şi măsuri de protecţie specifice Rezervaţiei.

158

_________________________________________________________________________________ y) exercită controlul asupra modului de aplicare a prevederilor acordurilor, avizelor, autorizaţiilor de mediu, permiselor de acces şi de desfăşurare a activităţilor în perimetrul Rezervaţiei. z) sprijină şi protejează activităţile economice tradiţionale ale populaţiei locale. aa) avizează, sub raportul protecţiei ecosistemelor, planurile de amenajare a teritoriului şi de urbanism de pe teritoriul rezervaţiei, elaborate potrivit legii. ab) stabileşte, împreună cu titularul dreptului de administrare al resurselor, locurile şi condiţiile de desfăşurare a activităţilor de vânătoare, de pescuit comercial şi sportiv, de cercetare şi de valorificare a altor resurse. ac) promovează activităţi de cercetare şi cooperare ştiinţifică internaţională. ad) organizează acţiunile de informare şi educaţie ecologică, organizează activităţi cu scop instructiv, formativ şi educaţional, asigură informarea curentă a populaţiei şi a autorităţilor locale cu privire la starea şi evoluţia calităţii mediului în Rezervaţie, dezvoltă cooperarea cu mass-media şi publică materiale având ca scop sensibilizarea opiniei publice, angajarea populaţiei şi a comunităţilor locale în susţinerea şi aplicarea măsurilor privind protecţia mediului, conservarea naturii şi a diversităţii biologice, reconstrucţia ecologică a zonelor deteriorate şi ameliorarea calităţii vieţii, combaterea acţiunilor ilegale de capturare, deţinere şi ucidere a faunei sălbatice. ae) conlucrează cu toate autorităţile locale în vederea aplicării măsurilor de protecţie. af) cooperează cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale în acţiunile de apărare împotriva calamităţilor sau catastrofelor şi pentru combaterea efectelor acestora pe teritoriul Rezervaţiei. ag) colaborează cu autorităţile administraţiei publice pentru promovarea unei dezvoltări durabile, protejarea intereselor localnicilor, precum şi pentru creşterea calităţii vieţii şi a standardului de civilizaţie. ah) respectă şi impune respectarea Planului de management aprobat de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului; ai) asigură legăturile interne şi externe ale Administraţiei Rezervaţiei. aj) stabileşte tarifele pentru bunurile şi serviciile oferite de Administraţia Rezervaţiei care se aprobă de autoritatea centrală pentru protecţia mediului. ak) realizează şi întreţine marcarea şi semnalizarea teritoriului Rezervaţiei; al) organizează întrunirile Consiliului ştiinţific şi ale Consiliului consultativ de administrare, cu care conlucrează permanent. am) elaborează propunerile anuale şi pe termen lung ale cerinţelor de resurse financiare şi umane pentru realizarea obiectivelor de management şi identifică sursele de finanţare. Capitolul 4. CONDUCEREA ADMINISTRAȚ IEI REZERVAȚ IEI ART. 12 (1) Conducerea Administraţiei Rezervaţiei este realizată de către Guvernator, cu rang de subsecretar de stat ale cărui atribuţii sunt stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al Administraţiei rezervaţiei şi în prezentul Regulament. 159

unor membri ai Colegiului executiv şi altor cadre de conducere sau execuţie care lucrează în cadrul Administraţiei Rezervaţiei. pe baza rezultatelor activităţilor de monitoring. e) emite decizii pentru restricţionarea unor activităţi de valorificare a resurselor naturale în timp şi spaţiu. prin decizie a primului ministru. a statului de funcţii şi a structurii de personal. la propunerea conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. şefi ai compartimentelor funcţionale din cadrul Administraţiei Rezervaţiei. personalul Administraţiei Rezervaţiei. ART. 160 . în condiţiile legii. g) propune îmbunătăţirea dotării Administraţiei Rezervaţiei cu mijloacele fixe necesare desfăşurării activităţii. precum şi în justiţie. în domeniul său de activitate. k) constată şi sancţionează contravenţii potrivit competenţei legale. (3) Preşedintele Colegiului executiv este guvernatorul Administraţiei Rezervaţiei.14 (1) Pe lângă Guvernator. ART. d) emite decizii pentru exercitarea atribuţiilor sale pentru implementarea prevederilor Planului de management şi a Regulamentului Rezervaţiei. c) reprezintă Administraţia Rezervaţiei în raporturile acesteia cu terţii. pe termen limitat. f) propune modificarea sau îmbunătăţirea organizării activităţii. funcţionează Colegiul executiv care are rol consultativ în adoptarea dispoziţiilor Guvernatorului şi are responsabilitatea punerii în aplicare a acestor decizii. numiţi prin decizia guvernatorului. format din şefi ai compartimentelor din cadrul Administraţiei Rezervaţiei. în condiţiile legii. a organigramei. j) analizează şi propune autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor modificarea nivelurilor taxelor şi tarifelor. cercetare ştiinţifică şi a celor de evaluare a resurselor. 13 (1) Guvernatorul Administraţiei Rezervaţiei are următoarele atribuţii: a) conduce întreaga activitate a Administraţiei rezervaţiei şi are calitatea de ordonator terţiar de credite. (2) Colegiul executiv este format din 5-7 membrii. b) numeşte şi eliberează din funcţie. h) pe lângă guvernator funcţionează Colegiul executiv. i) membrii Colegiului executiv sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie prin decizia guvernatorului. (2) Guvernatorul Administraţiei Rezervaţiei poate delega unele dintre atribuţiile sale._________________________________________________________________________________ (2) Guvernatorul este numit şi revocat din funcţie.

precum şi condiţiile de desfăşurare a activităţilor economice. propuneri pe care le supune avizării Consiliului ştiinţific. gestionare şi păstrare a lor. în conformitate cu prevederile legale. a problematicii sau a documentelor ce urmează să fie analizate şi care sunt în competenţa de soluţionare a Colegiului executiv. programelor şi ale altor documente încheiate între Administraţia Rezervaţiei şi organismele guvernamentale şi neguvernamentale interne şi externe cu care colaborează în realizarea unor obiective de interes comun. 161 . ART. împrejmuiri. c) propune reglementări pentru valorificarea resurselor naturale de pe teritoriul Rezervaţiei. bariere. f) adoptă măsuri pentru aplicarea programelor protecţie şi conservare a ecosistemelor şi de semnalizare şi marcare a zonelor funcţionale. m) stabileşte şi urmăreşte realizarea programului privind sistemul de marcare şi semnalizare. 16 (1) Colegiul executiv îşi desfăşoară activitatea în şedinţe de lucru bilunare. h) urmăreşte îndeplinirea programului de realizare a reconstrucţiei ecologice. j) stabileşte măsuri de organizare şi desfăşurare a activităţilor din sistemul informaţional intern. b) supune aprobării conducerii autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli. g) adoptă măsurile de valorificare a rezultatelor cercetărilor ştiinţifice desfăşurate pe teritoriul Rezervaţiei şi în legătură cu obiectivele Planului de management ale Rezervaţiei. n) aprobă Regulamentul de organizarea şi funcţionare şi urmăreşte respectarea acestuia. panouri informative şi indicatoare. cu condiţia prezentării ordinii de zi. l) urmăreşte modul de respectare a Planului de management şi a Regulamentului rezervaţiei. semnele de marcaj._________________________________________________________________________________ ART. i) urmăreşte respectarea prevederilor bugetului de venituri şi cheltuieli şi ia măsuri pentru încadrarea cheltuielilor în nivelurile planificate şi aprobate. ordinare sau în şedinţe extraordinare. e) propune spre aprobare autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor tarifele pentru bunurile şi serviciile oferite de Administraţia Rezervaţiei. k) analizează periodic modul de respectare şi de aplicare a prevederilor acordurilor. protocoalelor. (3) Şedinţele extraordinare se pot convoca la cererea preşedintelui sau a unei treimi din numărul membrilor Colegiului executiv. de organizare a circulaţiei documentelor. (2) Şedinţele Colegiului executiv se organizează şi se convoacă de preşedintele acestuia pe baza programului trimestrial de lucru.15 Colegiul executiv are următoarele atribuţii: a) pune în aplicare dispoziţiile guvernatorului Administraţiei Rezervaţiei. d) coordonează procesul de concesionare.

desemnat în prima şedinţă a Colegiului executiv. (5) Dezbaterile din cadrul şedinţelor ordinare sau extraordinare se consemnează în registrul de procese-verbale al Colegiului executiv. (2) Componenţa şi atribuţiile Consiliului consultativ de administrare se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. Documentele supuse dezbaterii fiecărei şedinţe se păstrează în copii. care este ţinut de secretarul acestuia. organizaţiilor neguvernamentale. Art. în limitele capacităţii productive şi de suport ale Rezervaţiei. în dosarul respectivei şedinţe. la iniţiativa Administraţiei Rezervaţiei. autorităţilor şi comunităţilor locale. alcătuit din reprezentanţi ai instituţiilor. (3) Consiliul consultativ de administrare se întruneşte cel puţin o dată pe an. Procesele-verbale ale şedinţelor Colegiului executiv se semnează de către toţi participanţii la şedinţă. dacă este cazul. 18 Consiliului consultativ de administrare are următoarele atribuţii: a) participă cu rol consultativ în planificarea şi realizarea activităţilor legate de administrarea Rezervaţiei. (6) Hotărârile adoptate se comunică în termen de 3 zile lucrătoare celor vizaţi prin secretarul Colegiului executiv._________________________________________________________________________________ (4) Hotărârile Colegiului executiv sunt valabile dacă se adoptă cu votul favorabil al majorităţii absolute. în conservarea şi dezvoltarea durabilă a zonei cu rol consultativ în procesul de elaborare a Planului de management al rezervaţiei. a Planului de management şi a Regulamentului rezervaţiei. (4) Membrii Consiliului consultativ de administrare nu sunt retribuiţi pentru activitatea desfăşurată în cadrul acestuia. dintre salariaţii Administraţiei Rezervaţiei. 19 162 . ART. care deţin cu orice titlu suprafeţe. c) respectă şi impune respectarea Planului de management aprobat. de către secretarul Colegiului executiv. ART. la propunerea Administraţiei Rezervaţiei. 17 (1) Pe lângă Administraţia Rezervaţiei funcţionează Consiliul consultativ de administrare înfiinţat în condiţiile legii. organizaţiilor economice. d) negociază conflictele de interese dintre utilizatorii resurselor naturale prin stabilirea căilor şi a mijloacelor pentru optimizarea accesului la acestea cu maximum de profit de către fiecare utilizator. iar originalul rămâne în păstrare în dosarul de hotărâri ale acestuia. b) dezbate şi propune amendarea. bunuri sau au interese în perimetrul Rezervaţiei şi care sunt implicate şi interesate în aplicarea măsurilor de protecţie.

163 . sociologie. (3) Consiliul ştiinţific este format din oameni de ştiinţă şi specialişti cu experienţă în problemele complexe atât ale Deltei Dunării – ecologie. f) avizează propunerile de valorificare a rezultatelor cercetărilor desfăşurate. e) stabileşte speciile de plante şi animale care necesită protecţie totală pe teritoriul Rezervaţiei şi includerea acestora în Lista Roşie a Rezervaţiei. ART. conform legii._________________________________________________________________________________ (1) Administraţia Rezervaţiei este îndrumată şi supravegheată de Consiliul ştiinţific al rezervaţiei. c) avizează programul de reconstrucţie ecologică pe teritoriul Rezervaţiei. Academiei Române şi autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. h) avizează raportul anual de activitate şi planul de activitate pentru anul următor ale Administraţiei Rezervaţiei şi avizează proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli pentru anul următor. propuneri şi recomandări: (5) Consiliul ştiinţific se organizează şi funcţionează în baza unui regulament propriu. programelor şi ale altor documente încheiate între Administraţia Rezervaţiei şi organismele guvernamentale şi neguvernamentale interne şi externe cu care colaborează în realizarea unor obiective de interes comun. evaluează modul în care sunt aplicate măsurile prevăzute în acesta şi prezintă. g) analizează modul de respectare şi de aplicare a prevederilor acordurilor. rapoarte cuprinzând constatări. 20 Consiliul ştiinţific al Administraţiei Rezervaţiei are următoarele atribuţii: a) avizează programele de conservare a genofondului (biodiversităţii) şi ecofondului. precum şi propunerile de declarare a unor noi zone funcţionale. aprobat prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. protocoalelor. în scopul îndeplinirii obiectivelor din Planul de management al Rezervaţiei. b) avizează propunerile privind modificarea perimetrelor zonelor cu regim de protecţie integrală. anual sau ori de câte ori este necesar. (2) Componenţa nominală a Consiliului ştiinţific este propusă de Administraţia Rezervaţiei. d) avizează programul unitar de cercetare ştiinţifică propus a se derula în Rezervaţie indiferent de sursa de finanţare a proiectelor de cercetare. ale zonelor tampon şi ale zonelor economice. (4) Consiliul ştiinţific avizează Planul de management al rezervaţiei. economie. care se aprobă de autoritatea centrală pentru protecţia mediului. (6) Guvernatorul Administraţiei rezervaţiei participă la întrunirile Consiliului consultativ şi la şedinţele Consiliului ştiinţific. cu avizul Academiei Române şi se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. cultură şi alte asemenea – cât şi ale zonelor umede şi ale ariilor naturale protejate.

(2) Pentru desfăşurarea activităţilor în perimetrul Rezervaţiei. personalul Administraţiei Rezervaţiei va purta uniforma aprobată. ART. ART. ART. atât tradiţionale. pentru planuri/proiecte/ activităţi. 23 (1) Pe durata exercitării atribuţiilor de serviciu. 21 Structura organizatorică a Administraţiei Rezervaţiei şi numărul de salariaţi se stabilesc se prin ordin al ministrului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. Atribuirea uniformei se va face personalului cu activităţi de teren. 24 (1) Accesul şi desfăşurarea activităţilor în Rezervaţie se realizează în condiţiile respectării legislaţiei de mediu în vigoare. (2) Personalul care are dreptul să poarte uniformă pe timpul exercitării atribuţiilor de serviciu trebuie să posede şi să poarte asupra sa legitimaţia de serviciu şi/sau de control._________________________________________________________________________________ i) propune/avizează normele tehnice/tehnologiile privind desfăşurarea activităţilor economico-productive. eliberate în conformitate cu reglementările în vigoare. 164 . în calitate de autoritate competentă de protecţia mediului în perimetrul Rezervaţiei şi în condiţiile procedurilor specifice aprobate de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor. persoanele fizice şi juridice au obligaţia de a solicita în scris permisul Administraţiei Rezervaţiei cu cel puţin 15 zile înaintea începerii activităţii. 25 (1) Administraţia Rezervaţiei emite actele de reglementare. cât şi noi. (3) Persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi economice în perimetrul Rezervaţiei sunt obligate să folosească numai mijloace ecologice admise. după caz. Capitolul 5: AUTORIZAREA ACCESULUI ŞI A ACTIVITĂŢILOR ÎN REZERVAŢIE ART. inclusiv cele de cercetare ştiinţifică. în condiţiile de reglementare şi autorizare stabilite de Administraţia Rezervaţiei. (4) Accesul vizitatorilor în Rezervaţie se face după obţinerea şi în baza permisului de acces. de turism şi agrement pe teritoriul Rezervaţiei în vederea aprobării acestora de către autoritatea centrală pentru protecţia mediului. a prevederilor Planului de management şi ale prezentului Regulament şi după obţinerea permisului de acces sau a acordului/avizului/autorizaţiei de mediu şi a permisului de desfăşurarea a activităţilor. aprobat de autoritatea centrală pentru protecţia mediului. ART. instituţiile. 22 Atribuţiile compartimentelor funcţionale organizate în cadrul Administraţiei Rezervaţiei se stabilesc prin Regulament de organizare şi funcţionare.

autorizaţiile de mediu şi permisele în termenele legale. obligatoriu pentru adoptarea planurilor şi programelor care pot avea efecte semnificative asupra mediului. Avizul de mediu este emis de Administraţia Rezervaţiei şi confirmă integrarea aspectelor privind protecţia mediului în planul sau programul supus adoptării. (4) Administraţia Rezervaţiei are obligaţia de a emite acordurile. ART. care pot avea impact semnificativ asupra mediului. 29 Avizul de mediu pentru planuri şi programe este actul tehnico-juridic. (2) Obţinerea acordului de mediu este obligatorie pentru proiecte publice sau private sau pentru modificarea ori extinderea activităţilor existente. conform dispoziţiilor legale. dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru eliberarea acestora. reprezintă actul tehnico-juridic emis de Administraţia Rezervaţiei pentru proiecte/programe/planuri/activităţi ce se derulează în vecinătatea Rezervaţiei. avizele. autorizaţiilor de mediu. din punct de vedere al protecţiei mediului. precum şi cuantumul taxelor şi tarifelor aferente în vederea reglementării funcţionării persoanelor fizice şi juridice. agenţilor economici care desfăşoară activităţi în perimetrul Rezervaţiei. inclusiv pentru proiecte de dezafectare. din punctul de vedere al impactului asupra mediului şi dă dreptul titularului să realizeze proiectul supus avizării. 28 Avizul Administraţiei Rezervaţiei. condiţiile de suspendare şi anulare. precum şi cuantumul tarifelor pentru emiterea acestora. ART. pentru planuri/proiecte/activităţi în vecinătatea Rezervaţiei se realizează cu avizul Administraţiei Rezervaţiei. avizelor. ART. (2) Procedurile reglementează condiţiile de solicitare şi de emitere a permisului de acces şi/sau a permisului de desfăşurare a activităţilor în Rezervaţie. 165 . 26 (1) Obţinerea permisului de acces şi/sau a permisului de desfăşurare a activităţilor în perimetrul Rezervaţiei de către persoane fizice şi juridice se face conform procedurilor stabilite prin prezentul Regulament. perioada de valabilitate şi modalitatea de revizuire şi prelungire a acestora. conform evaluării de mediu. condiţiilor de suspendare şi/sau de anulare. ART. 27 (1) Acordul de mediu reprezintă actul tehnico-juridic emis de Administraţia Rezervaţiei prin care se stabilesc condiţiile de realizare ale unui proiect. în baza procedurii stabilite prin prezentul Regulament. (3) Emiterea actelor de reglementare._________________________________________________________________________________ (2) Procedurile reglementează condiţiile de solicitare şi de emitere a acordurilor. perioada de valabilitate.

_________________________________________________________________________________ ART. (2) Obţinerea permisului este obligatorie pentru accesul în Rezervaţie în scopul vizitării şi agrementului. planurile de dezvoltare locală şi naţională. divizare. concesionare. (3) Activităţile cu impact semnificativ asupra mediului care se desfăşoară în afara perimetrului Rezervaţiei. dizolvare urmată de lichidare. ca prevederi ale unui program pentru conformare. în vederea asumării acestora de către părţile implicate în situaţiile menţionate anterior. precum şi pentru activităţile ce se desfăşoară în zonele din domeniul public de interes naţional. precum şi planurile de valorificare a resurselor naturale din perimetrul Rezervaţiei vor fi armonizate de 166 . dacă sunt îndeplinite condiţiile legale. în baza procedurilor stabilite de autoritatea centrală pentru protecţia mediului. 34 Planurile de amenajare a teritoriului. ART. cât şi pentru începerea activităţilor noi. pe baza avizului emis de către Administraţia Rezervaţiei. încetarea activităţii. 32 (1) Autorizaţia de mediu reprezintă actul tehnico-juridic emis de Administraţia Rezervaţiei prin care sunt stabilite condiţiile şi/sau parametrii de funcţionare ai unei activităţi existente sau pentru punerea în funcţiune a unei activităţi noi pentru care anterior a fost emis acordul de mediu. (2) Obţinerea autorizaţiei de mediu este obligatorie atât pentru desfăşurarea activităţilor existente. 33 (1) Permisul reprezintă actul tehnico-juridic emis de Administraţia Rezervaţiei prin care se stabilesc condiţiile de acces şi de desfăşurare a unei activităţi în perimetrul Rezervaţiei. fuziune. vor fi reglementate de autorităţile teritoriale competente pentru protecţia mediului. faliment. ART. 30 Avizul pentru stabilirea obligaţiilor de mediu este actul tehnico-juridic emis de Administraţia Rezervaţiei la schimbarea titularului unei activităţi cu impact asupra mediului. având ca scop stabilirea obligaţiilor de mediu. ART. vânzarea pachetului majoritar de acţiuni. lichidare. 31 Avizul Natura 2000 este actul tehnico-juridic emis de Administraţia Rezervaţiei care confirmă integrarea aspectelor privind protecţia habitatelor naturale şi a speciilor de floră şi faună sălbatică în planul sau programul supus adoptării. inclusiv pentru mijloacele de transport naval şi rutier şi pentru activităţile de cercetare. la vânzarea de active. dar la limita acestuia. ART. (3) Administraţia rezervaţiei are obligaţia de a emite în termen de 30 zile calendaristice permisul.

adăpostesc un tip de habitat natural prioritar şi/sau o specie prioritară. proiectul/planul trebuie totuşi realizat din considerente imperative de interes public major. cu acordul Administraţiei Rezervaţiei emis în baza aprobării autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi a autorităţii publice centrale în domeniul agriculturii şi/sau silviculturii. fie împreună cu alte planuri/proiecte. c) alte motive imperative de interes public major asupra cărora s-a obţinut punctul de vedere al Comisiei Europene. sănătăţii oamenilor şi animalelor şi prevenirea catastrofelor naturale sau pentru obiectivele destinate cercetării ştiinţifice şi bunei administrări a ariei naturale protejate. (2) se emit numai dacă proiectul sau planul nu afectează în mod negativ integritatea Rezervaţiei. fie individual. (2) Planurile şi/sau proiectele publice sau private pentru care trebuie stabilită necesitatea efectuării evaluării de mediu/evaluării impactului asupra mediului sunt cele care sunt realizate în cadrul Rezervaţiei. inclusiv din raţiuni de ordin social sau economic. 36 (1) În perimetrul Rezervaţiei sau în vecinătatea acesteia sunt interzise activităţile care pot să genereze impact negativ semnificativ asupra habitatelor naturale şi a speciilor sălbatice din Rezervaţie. cu excepţia celor aflate în zonele economice. (3) Acordul de mediu sau avizul de mediu pentru proiectele sau planurile prevăzute la alin. (5) În situaţia în care siturile incluse în reţeaua "Natura 2000". singurele considerente care pot fi invocate sunt cele privind: a) sănătatea sau siguranţa publică. în cazul siturilor de interes comunitar. se poate face numai pentru obiective care vizează asigurarea securităţii naţionale. b) anumite consecinţe benefice de importanţă majoră pentru mediu. indirect legate de aceasta sau necesare pentru managementul Rezervaţiei şi care. 167 . ART. identificate conform legislaţiei în vigoare. 35 Scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol sau silvic de terenuri din perimetrul Rezervaţiei._________________________________________________________________________________ către autorităţile emitente cu prevederile Planului de management şi cu cele ale prezentul Regulament. (4) Prin excepţie de la prevederile alin. (4). pot avea efecte negative semnificative asupra Rezervaţiei. în lipsa unor soluţii alternative. în cazul în care evaluarea de mediu/evaluarea impactului asupra mediului relevă efecte negative semnificative asupra Rezervaţiei şi. ART. Administraţia Rezervaţiei emite avizul de mediu/acordul de mediu numai după stabilirea măsurilor compensatorii necesare pentru a proteja coerenţa reţelei naţionale de arii naturale protejate sau cea globală a reţelei "Natura 2000". asigurarea securităţii.

38 În zonele tampon se pot desfăşura în baza acordurilor. care necesită evacuarea materialului lemnos din pădure. în baza permiselor emise de Administraţia rezervaţiei. menţinerea şi conservarea calităţilor acesteia. ART. cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediu. în limita capacităţii productive şi de suport a ecosistemelor. acţiunile se vor desfăşura şi cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru silvicultură. următoarele activităţi: a) valorificarea resurselor regenerabile prin folosirea tehnologiilor tradiţionale sau a tehnologiilor aprobate acceptate de Administraţia Rezervaţiei. e) intervenţii în scopul protecţiei şi menţinerii ecosistemelor naturale şi reabilitării unor ecosisteme deteriorate. În cazul în care calamităţile afectează suprafeţe de pădure. b) valorificarea resursei peisagistice prin activităţi de turism. j) acţiuni de igienizare în situaţiile fundamentate ştiinţific. autorizaţiilor de mediu şi a permiselor emise de Administraţia rezervaţiei. h) acţiuni de combatere a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri. ART. în cazul în care apar focare de înmulţire. b) cercetarea biologiei zonei. următoarele activităţi: a) cercetarea evoluţiei zonei. i) intervenţii în scopul reconstrucţiei ecologice a ecosistemelor naturale şi al reabilitării unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate. cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. d) intervenţii pentru menţinerea habitatelor în vederea protejării anumitor specii. f) acţiuni de înlăturare a efectelor unor calamităţi. e) activităţi de cercetare ştiinţifică c) activităţi de educaţie ecologică. monitorizarea principalilor parametri ce îi definesc starea de evoluţie. cu avizul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. g) acţiuni de prevenire a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri şi de monitorizare a acestora. 37 În zonele strict protejate se pot desfăşura. grupuri de specii sau comunităţi biotice care constituie obiectul protecţiei. cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. prin tehnologii cu impact redus._________________________________________________________________________________ (6) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului informează Comisia Europeană asupra măsurilor compensatorii adoptate pentru a proteja coerenţa globală a reţelei "Natura 2000". 168 . k) activităţi de ecoturism şi educaţie ecologică. cu respectarea normativelor în vigoare. cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. c) realizarea acţiunilor de pază şi control asupra zonei de către personalul Administraţiei Rezervaţiei şi a altor organe de control conform legislaţiei de mediu. cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.

cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. în baza acordurilor. cultivarea terenurilor inundabile etc. autorizaţiilor de mediu şi a permiselor emise de Administraţia rezervaţiei. f) acţiuni de înlăturare a efectelor unor situaţii de urgenţă (incendii. acţiunile de prevenire a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri. pescuit sportiv şi de recreere. atunci când aceasta a fost oficial declarată. cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru mediu. ART. g) intervenţiile pentru menţinerea habitatelor în vederea protejării anumitor specii. precum şi alte activităţi economice specifice zonei (acvacultură. vânătoare. e) intervenţii în scopul reconstrucţiei ecologice a ecosistemelor naturale şi al reabilitării unor ecosisteme degradate. agricultură. grupuri de specii sau comunităţi biotice care constituie obiectul protecţiei. exploatarea masei lemnoase. recoltarea ciupercilor şi a plantelor medicinale. turism. următoarele activităţi: a) activităţi economice pentru valorificarea resurselor naturale regenerabile (pescuit şi recoltarea altor specii acvatice. prestări de servicii în concordanţă cu normele de protecţie şi conservare a patrimoniului natural al Rezervaţiei etc. În cazul în care calamităţile afectează 169 .). poluări accidentale. cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului cu avizul Consiliului ştiinţific. h) intervenţiile în scopul reconstrucţiei ecologice a ecosistemelor naturale şi al reabilitării unor ecosisteme degradate. cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. grupuri de specii sau comunităţi biotice care constituie obiectul protecţiei. e) realizarea de filme. d) intervenţii pentru menţinerea habitatelor în vederea protejării anumitor specii. creşterea animalelor. 39 În zonele de dezvoltare durabilă se pot desfăşura. cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. recoltarea stufului şi a altor specii vegetale de interes. j) activităţile de protecţie a pădurilor. etc. acţiunile de înlăturare a efectelor acestora se fac cu acordul administraţiei. emis în baza aprobării autorităţii publice centrale de mediu şi care răspunde de silvicultură. recoltarea fânului. f) localizarea şi stingerea operativă a incendiilor.). cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru silvicultură. apicultură. cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. g) acţiuni de înlăturare a efectelor negative ca urmare a producerii unor calamităţi. În cazul în care calamităţile afectează suprafeţe de pădure. transport naval şi rutier. păşunat. i) acţiunile de înlăturare a efectelor unor calamităţi. silvicultură. b) activităţi de cercetare ştiinţifică c) activităţi cultural-educative. Tratamentele silvice se vor aplica cu restricţii impuse de Planul de management şi cu substanţe prevăzute în lista aprobată de Administraţia Rezervaţiei. cu avizul Consiliului ştiinţific._________________________________________________________________________________ d) activităţi de ecoturism care nu necesită realizarea de construcţii-investiţii pe domeniul public de interes naţional. care necesită evacuarea materialului lemnos din pădure în cantităţi care depăşesc prevederile amenajamentelor.

Capitolul 6. h) activităţi de protecţie a pădurilor. în funcţie de zona de bază în care se execută lucrările de reconstrucţie ecologică. acţiunile de înlăturare a efectelor acestora se fac şi cu aprobarea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură. indiferent de metoda utilizată. cu aprobarea autorităţilor publice centrale pentru protecţia mediului şi silvicultură în cazul în care este necesară evacuarea materialului lemnos din pădure în cantităţi care depăşesc prevederile amenajamentelor. acvatice şi subterane. în special în cursul perioadei de reproducere. inclusiv cele prevăzute în anexele nr. în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic. (2) Pentru toate speciile de păsări sunt interzise: a) uciderea sau capturarea intenţionată. distrugerea şi/sau culegerea intenţionată a cuiburilor şi/sau ouălor din natură. f) deţinerea. în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic. în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic. b) deteriorarea. culegerea. ART. i) lucrări de îngrijire şi conducere a arboretelor şi lucrări de conservare._________________________________________________________________________________ suprafeţe de pădure. cu excepţia speciilor de păsări. sunt interzise: a) recoltarea. în baza acordului/autorizaţiei/permisului emise de Administraţia Rezervaţiei. 40 În zonele de reconstrucţie ecologică se pot desfăşura activităţile specifice zonelor tampon sau economice. b) perturbarea intenţionată în cursul perioadei de reproducere. comerţul sau schimburile în orice scop ale exemplarelor luate din natură. 170 . din OUG/57/2007 precum şi speciile incluse în Lista roşie a speciilor din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării. e) recoltarea florilor şi a fructelor. c) deteriorarea. distrugerea şi/sau culegerea intenţionată a cuiburilor şi/sau ouălor din natură. k) alte activităţi tradiţionale efectuate de comunităţile locale. 41 (1) Pentru speciile de plante şi animale sălbatice terestre. chiar dacă sunt goale. d) perturbarea intenţionată. capturarea. distrugerea sau vătămarea exemplarelor aflate în mediul lor natural. j) activităţi de investiţii/dezvoltare. de hibernare şi de migraţie. d) deteriorarea şi/sau distrugerea locurilor de reproducere ori de odihnă. PROTECŢIA DIVERSITĂŢII BIOLOGICE ART. de creştere. dar cu respectarea principiului de utilizare durabilă a resurselor naturale şi de prevenire a oricăror efecte negative semnificative asupra biodiversităţii. cu prioritate cele de interes turistic. de creştere şi de migraţie. tăierea. dezrădăcinarea sau distrugerea cu intenţie a acestor plante în habitatele lor naturale. transportul. c) culegerea ouălor din natură şi păstrarea acestora. uciderea. 4 A şi 4 B.

d) aprinderea şi folosirea focului deschis în afara vetrelor special amenajate şi semnalizate în acest scop de către Administraţia Rezervaţiei._________________________________________________________________________________ e) deţinerea exemplarelor din speciile pentru care sunt interzise vânarea şi capturarea. uşor de identificat. g) preluarea apei din bazinele acvatice prin pompare sau prin orice alt fel de instalaţii fără asigurarea măsurilor de protecţie a materialului piscicol împotriva extragerii acestuia din mediul natural. plăcile. împrejmuirile. stâlpii. c) distrugerea sau degradarea panourilor informative şi indicatoare. e) abandonarea deşeurilor în afara locurilor special amenajate şi semnalizate pentru colectare dacă există. în scopul practicării de sporturi. 44 Acţiunile de refacere a populaţiilor unor specii de floră şi faună afectate ca urmare a unor activităţi economice perturbatoare sau a unor fenomene naturale se vor realiza pe baza 171 . în afara drumurilor permise accesului public şi a terenurilor special amenajate. (4) În cazul speciilor de păsări migratoare este interzisă vânarea acestora în perioada lor de reproducere sau pe parcursul rutei de întoarcere spre zonele de cuibărit. ART. semnele de marcaj sau orice alte amenajări aflate în inventarul Rezervaţiei. barierele. h) spălarea autovehiculelor în afara zonelor special amenajate. ART. în termen de 24 de ore de la constatarea fenomenului. în afara perioadelor de reproducere şi creştere a puilor. (2) Scăparea întâmplătoare a unor exemplare de faună exotică domestică sau sălbatică trebuie anunţată Administraţiei Rezervaţiei. construcţiile. (3) Speciile de păsări prevăzute în anexa nr. b) activităţile care pot să genereze un impact negativ semnificativ asupra speciilor sălbatice şi habitatelor naturale pentru care au fost desemnate. 43 În perimetrul Rezervaţiei sau în vecinătatea acesteia este interzisă: a) desfăşurarea programelor. 42 (1) În perimetrul Rezervaţiei sau în vecinătatea acesteia este interzisă introducerea deliberată în mediul natural a speciilor exotice de floră şi faună domestică sau sălbatică. ART. proiectelor şi activităţilor care contravin Planului de management sau Regulamentului rezervaţiei. în lipsa actelor de reglementare specifice. 5 C din OUG 57/2007 sunt acceptate la vânătoare. deţinerea şi/sau transportul în scopul comercializării acestora în stare vie ori moartă sau a oricăror părţi ori produse provenite de la acestea. f) comercializarea. f) accesul cu mijloace motorizate care utilizează carburanţi fosili pe suprafaţa din domeniul public de interes naţional.

VALORIFICAREA RESURSELOR NATURALE REGENERABILE 7. pe baza permisului de practicare a activităţilor respective. eliberat de Administraţia Rezervaţiei. Acţiunile menţionate trebuie să fie incluse în programe naţionale sau locale aprobate prin Planul management al Rezervaţiei sau de către autoritatea centrală pentru protecţia mediului şi Academia Română. 172 . terestre şi acvatice. asociaţii ale acestora sau de către societăţi comerciale. (3) Valorificarea resurselor naturale regenerabile din perimetrul Rezervaţiei se poate realiza de către persoane fizice autorizate. Capitolul 7. cultivarea terenurilor ieşite temporar de sub ape. în condiţiile stabilite de Administraţia Rezervaţiei. cercetărilor de specialitate. (2) Deciziile prevăzute la aliniatul (1) se fundamentează pe rezultatele activităţilor de monitoring. prin decizia Guvernatorului poate dispune oprirea temporară sau totală a activităţilor de valorificare a speciilor afectate sau adoptarea unor măsuri de restricţionarea folosirii unor mijloace de capturarea a speciilor. sau a parametrilor tehnici ai acestor unelte. pe teritoriul întregii Rezervaţii sau în anumite zone. albinărit. ART.1 Prevederi generale ART. 45 (1) În vederea protejării şi/sau refacerii populaţiilor unor specii afectate şi pentru menţinerea echilibrului ecologic. pe baza autorizaţiei de mediu pentru recoltare/capturare şi/sau achiziţie şi comercializare şi a permisului de desfăşurarea a activităţilor de valorificare. (2) Populaţia locală. constituită din persoane fizice autorizate sau asociaţii ale acestora. al căror domiciliu sau sediu se află pe teritoriul Rezervaţiei. 46 (1) Valorificarea resurselor naturale regenerabile. Pentru valorificarea resurselor naturale regenerabile vor fi stabilite şi percepute taxe de acces la resurse care se vor vira la bugetele locale ale Consiliile locale din perimetrul rezervaţiei. rezultatele evaluărilor şi se adoptă cu avizul Academiei Române şi cu aprobarea prealabilă a autorităţii centrale pentru protecţia mediului. recoltarea florei şi a faunei naturale terestre şi acvatice – cu excepţia situaţiilor în care valorificarea acestora a fost concesionată. are drept de exclusivitate la valorificarea resurselor naturale regenerabile prin activităţi economice tradiţionale – păşunat. Administraţia Rezervaţiei. emise de Administraţia Rezervaţiei. din zonele valorificabile din punct de vedere economic ale domeniului public de interes naţional se va realiza prin încredinţare directă persoanelor fizice autorizate sau asociaţiilor acestora al căror domiciliu stabil sau sediu se află pe teritoriul Rezervaţiei._________________________________________________________________________________ autorizaţiei şi permisului emise de Administraţia Rezervaţiei.

capturare şi/sau de achiziţie a resurselor biologice din flora şi fauna sălbatică sunt obligate: a) să aibe organizate şi declarate puncte de achiziţie/colectare/debarcare cu dotările necesare. pe cheltuială proprie. în vederea fundamentării deciziilor privind autorizarea activităţilor de recoltare/capturare şi/sau achiziţie a plantelor şi a animalelor sălbatice pe teritoriul judeţelor. la comanda beneficiarilor şi pe cheltuiala acestora. şi să exercite controlul asupra activităţii acestor persoane. b) să instruiască persoanele fizice cu care lucrează. proaspătă ori semiprelucrată. în stare vie._________________________________________________________________________________ (4) Autorizaţia de mediu prevăzută la aliniatul (3) se emite la solicitarea scrisă a beneficiarului însoţită de studiul de evaluare a stării şi a potenţialului exploatabil al resurselor pentru care se solicită autorizarea. stabilite prin studiul de evaluare şi prin alte dispoziţii legale care reglementează valorificarea resurselor şi/sau protecţia habitatelor naturale şi a diversităţii biologice. 173 . capturare şi/sau de achiziţie şi comercializare a plantelor şi animalelor din flora şi fauna sălbatică. sau a unor părţi ori produse ale acestora. aprobate de autorităţile competente. cu cel puţin 30 de zile înaintea începerii perioadei de recoltare/capturare/ achiziţie. de către persoane fizice sau juridice autorizate şi se expertizează tehnic de comisia de specialitate a Academiei Române. precum şi cu privire la măsurile şi restricţiile necesare pentru menţinerea potenţialului natural de regenerare al resurselor şi a echilibrului ecologic din zona în care se face evaluare. în perioada unui an sau a unui sezon de activitate. sau la comanda Administraţiei Rezervaţiei pe cheltuiala acesteia. (6) Studiile de evaluare vor face precizări cu privire la cantităţile maxime admise pentru recoltare/capturare. terestră şi acvatică. pentru respectarea normelor tehnice de recoltare/capturare a plantelor şi a animalelor sălbatice. pe piaţa internă sau la export. (8) În autorizaţia de mediu sunt precizate condiţiile privind activitatea de valorificare a resursei. (9) Administraţia Rezervaţiei va elabora periodic. (7) Studiile de evaluare se transmit Administraţiei Rezervaţiei. 47 (1) Activităţile de recoltare. conduse de persoane care cunosc normele tehnice de recoltare/capturare şi regulile de achiziţie a speciilor de floră şi faună sălbatică. (5) Studiile de evaluare a stării resurselor naturale regenerabile se realizează anual. ART. în conformitate cu dispoziţiile prezentului regulament. (2) Persoanele juridice care organizează activităţi de recoltare. studii privind evaluarea resurselor naturale din Rezervaţie în vederea cunoaşterii stării generale şi a tendinţelor de evoluţie a potenţialului productiv al acestora. se pot organiza şi desfăşura numai de persoane fizice sau juridice autorizate.

Tehnologiile respective. în conformitate cu normativele tehnice care reglementează recoltarea acestor resurse şi cu dispoziţiile legale referitoare la protecţia habitatelor naturale şi a diversităţii biologice. capturează şi/sau achiziţionează plante şi animale sălbatice. b) deţine suprafeţele de teren şi/sau amenajările corespunzătoare aplicării tehnologiilor prevăzute la lit. cu excepţia celor elaborate de institutele ştiinţifice de specialitate din ţară. pentru a avea acces şi a putea recolta/captura aceste resurse. eliberat de autoritatea centrală pentru protecia mediului şi avizul comisiei de specialitate a Academiei Române. acordurile sau autorizaţiile de mediu pentru centrele de prelucrare/colectare/debarcare. se poate face numai pe baza autorizaţiei de mediu care se eliberează de Administraţiei rezervaţiei la solicitarea persoanelor fizice sau juridice interesate. asigurându-le instruirea necesară pentru respectarea reglementărilor privind accesul la resurse şi a normelor de protecţie a mediului şi de conservare a florei şi faunei sălbatice. d) să solicite la Administraţiei Rezervaţiei._________________________________________________________________________________ c) să stimuleze constituirea pe plan local a asociaţiilor de recoltatori. În cazul creşterii în captivitate a animalelor condiţiile de creştere trebuie să îndeplinească cerinţele care privesc satisfacerea normelor referitoare la drepturile animalelor. care poartă răspundere pentru tehnologia avizată. ART. 1) şi 2) se pot autoriza numai dacă solicitantul face dovada că: a) deţine tehnologia de cultură sau de creştere în captivitate pentru fiecare dintre speciile de plante şi/sau de animale sălbatice terestre ori acvatice. a). (2) Pentru cultivarea plantelor sau pentru creşterea animalelor sălbatice exotice este obligatorie obţinerea acordului de mediu pentru import. ART. 49 (1) Recoltarea unor specii de plante sălbatice în vederea cultivării şi capturarea unor specii de animale sălbatice din fauna autohtonă în vederea creşterii în captivitate. 48 (1) Persoanele fizice şi juridice care obţin autorizaţii de mediu din partea Administraţiei rezervaţiei pentru organizarea activităţilor de recoltare/ capturare şi/sau achiziţie a resurselor naturale. care urmează să fie cultivate sau crescute în captivitate. 174 . (2) În autorizaţia de mediu pentru recoltare/capturare şi/sau achiziţie şi comercializare vor fi precizate condiţii şi restricţii obligatorii de respectat de către cei care recoltează. trebuie să fie avizate de o unitate de cercetare sau de institutele şi centrele de cercetări biologice din ţară. (3) Activităţile prevăzute la alin. sunt obligate să aibă acordul proprietarilor sau al administratorilor de terenuri/ape. în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare. o convenţie sau orice fel de altă înţelegere între părţi. în scopul comercializării. Acordul proprietarilor şi al administratorilor poate fi un contract.

în baza permisului eliberat de Administraţia Rezervaţiei. în baza permisului. capturarea. c) recoltarea şi capturarea oricăror plante şi animale sălbatice din zonele strict protejate. b) pot fi recoltate sau capturate în condiţii excepţionale. capturarea. b) recoltarea. precum şi a condiţiilor. restricţiilor şi interdicţiilor cu privire la ocrotirea monumentelor naturii. zone care nu se vor suprapune zonelor de valorificare economică a resursei stuficole. cu excepţia municipiului 175 . în zone anume stabilite de Administraţia Rezervaţiei. perioade de creştere. dimensiuni. cu excepţia celor care sunt supuse unui regim special de ocrotire şi conservare. 50 (1) În perimetrul Rezervaţiei sunt interzise: a) recoltarea. 1) lit. a celor endemice. de dezvoltare şi de reproducere prohibite. cu privire la accesul pe terenurile pe care le deţin în proprietate sau în administrare. se poate face fără autorizaţie de mediu. (3) Pentru acoperirea unor nevoi strict gospodăreşti persoanele cu domiciliul stabil în perimetrul Rezervaţiei sau în localităţile limitrofe Rezervaţiei. a speciilor de plante şi animale ameninţate cu dispariţia. conform reglementărilor specifice. precum şi a speciilor de plante şi animale sălbatice cu regim special de protecţie conform convenţiilor internaţionale. numai cu autorizarea specială din partea autorităţii centrale pentru protecţia mediului şi cu avizul ştiinţific prealabil al Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române. (2) Plantele şi animalele sălbatice din categoriile precizate la alin. achiziţia şi comercializarea plantelor şi animalelor sălbatice care sunt cultivate sau sunt crescute în captivitate. rare sau aflate în pericol de dispariţie. precum şi de către proprietarii şi deţinătorii legali ai terenurilor şi apelor. dar cu respectarea dispoziţiilor. capturarea. a zonelor naturale supuse regimului de protecţie ecologică. 51 Recoltarea/capturarea unor plante şi animale sălbatice de către persoane fizice pentru consumul sau folosinţa proprie în familie. 52 (1) Populaţia cu domiciliul stabil în perimetrul Rezervaţiei beneficiază de prioritate în ocuparea locurilor de muncă create prin activităţile economice ce se desfăşoară în perimetrul Rezervaţiei. stabilite de către Administraţiei rezervaţiei. indiferent de zona şi de terenurile în/pe care se găsesc. ART. ART._________________________________________________________________________________ (4) Pentru recoltarea. (2) Pentru acoperirea unor nevoi strict gospodăreşti populaţia care are domiciliul stabil în perimetrul Rezervaţiei poate recolta gratuit o cantitate totală de două tone de stuf şi papură de familie pe an. achiziţia şi comercializarea plantelor şi a animalelor declarate monumente ale naturii. ART. achiziţia şi comercializarea plantelor şi a animalelor sălbatice sau a unor părţi ori produse ale acestora la vârste. nu sunt necesare studiile de evaluare.

176 . (4) Peştii capturaţi se vor transporta până la punctul de debarcare numai cu ambarcaţiunile autorizate. precum şi eviscerarea acestora până la predarea la punctul de debarcare/centrul de primă vânzare/puncte de achiziţie. cu mijloace specifice pescuitului recreativ/sportiv. Valorificarea resurselor acvatice. indiferent de starea în care se află. 7. în zone stabilite de Administraţia Rezervaţiei. c) comercializarea sau orice act având ca scop înstrăinarea peştilor capturaţi. 55 În activitatea de pescuit comercial. valabil pe anul în curs. o cantitate de peşte. 54 (1) Permisele şi autorizaţiile de pescuit comercial se eliberează de către Administraţia Rezervaţiei. prohibite sau a exemplarelor sub dimensiunea legală admisă la pescuit. zone ce nu trebuie să se suprapună zonelor valorificabile economic. în baza permisului eliberat de Administraţia Rezervaţiei.2. (3) Înregistrarea peştelui în punctele de debarcare/centrele de primă vânzare/punctele de achiziţie se poate face numai de la persoane fizice sau juridice posesoare de permis de pescuit în scop comercial._________________________________________________________________________________ Tulcea. predarea peştelui la ambarcaţiuni. în baza permisului eliberat de Administraţia rezervaţiei. pescuitul comercial. (2) Pescuitul comercial este permis numai în condiţiile şi în limitele specificate în permisele şi autorizaţiile de mediu emise de Administraţiei Rezervaţiei cu respectarea reglementărilor în vigoare. mijloace de transport auto. fără taxe. autorizaţie de pescuit şi autorizaţie de mediu şi în condiţiile stabilite de acestea. achiziţie şi comercializare se vor face numai cu mijloace de transport autorizate. b) utilizarea aparatelor hidroacustice de detecţie a peştilor. ART. 53 Activităţile de recoltare. etc. de 3 kg/zi/persoană destinată consumului propriu. în zonele de pescuit sau pe traseul de deplasare spre punctul de colectare/achiziţie decât cu acordul Administraţiei Rezervaţiei. pentru care s-au obţinut permise în condiţiile prezentului Regulament şi pe traseele autorizate de Administraţia Rezervaţiei. (4) Populaţia cu domiciliul în perimetrul Rezervaţiei poate să pescuiască. sportiv şi familial ART. Nu se admite descărcarea peştelui la alte puncte de debarcare neprevăzute în autorizaţie. familial sau recreativ-sportiv sunt interzise: a) pescuitul şi/sau achiziţia exemplarelor de peşte din speciile protejate. conform reglementărilor în vigoare privind pescuitul comercial. ART. pot recolta contra cost. în perioadele şi din speciile admise. capturare. nave colectoare. o cantitate maxim 10 tone de stuf şi papură de familie pe an.

f) să elibereze în apă peştele capturat din speciile protejate. d) să utilizeze numai unelte autorizate de Administraţiei rezervaţiei şi de administratorul resursei. e) să descarce şi să înregistreze peştele capturat la punctele de debarcare/centrele de primă vânzare înscrise în autorizaţie. 58 Administratorii şi beneficiarii dreptului de pescuit în scop recreativ-sportiv în bazinele piscicole naturale au obligaţia să marcheze zonele care fac obiectul acestuia şi să asigure cu personal specializat paza resurselor acvatice vii. inclusiv pentru popularea acestor zone cu material biologic (cuiburi de icre embrionate. în conformitate cu prevederile Legii privind resursele acvatice 177 . a zgomotelor care să perturbe liniştea acesteia (efecte negative asupra faunei din zonă). conform prevederilor legale. b) să popularizeze condiţiile de practicare a pescuitului sportiv şi a restricţiilor stabilite pentru zone. etc. zonele pentru care au fost emise. d) să asigure condiţii optime pentru desfăşurarea activităţii de pescuit sportiv precum şi salubrizarea zonelor de pescuit. precum şi fenomenele de poluare din zona de pescuit. la solicitarea expresă a Administraţia rezervaţiei. c) să popularizeze condiţiile de acces şi zonele în care este permisă camparea. precum şi organele abilitate pentru controlul activităţii de pescuit sportiv. controlul activităţilor de pescuit şi combaterea pescuitului ilegal. persoanele fizice/juridice implicate în activitatea de pescuit au obligaţia: a) să participe. puiet) pentru refacerea potenţialului piscicol al zonei. specii. alevini. pentru a se evita producerea modificărilor în structura naturală a zonei. indiferent de starea în care se află. perioade. c) să asigure monitorizarea capturilor realizate prin punctul de debarcare/centrul de primă vânzare administrate. din speciile prohibite şi exemplarele sub dimensiunea legală admisă la pescuit. etc. pe care le vor transporta periodic către spaţiile special amenajate în cadrul punctelor de debarcare. b) să anunţe imediat apariţia unor fenomene de mortalitate a peştelui sau a altor vieţuitoare acvatice. pe baza documentelor prevăzute de lege. g) să deţină în ambarcaţiuni saci menajeri pentru colectarea deşeurilor reciclabile şi menajere. h) să popularizeze zonelor cu protecţie integrală din teritoriul Rezervaţiei pentru a evita accesul pescarilor în aceste zone. 56 Asociaţiile de pescari. prin instituirea sistemului de evidenţă strictă a cantităţilor de peşte capturate. ART. ART.._________________________________________________________________________________ ART. la executarea unor lucrări de conservare şi îmbunătăţire a condiţiilor ecologice din zonele de pescuit sau adiacente acestora. 57 Asociaţiile de pescuit recreativ-sportiv au obligaţia: a) să monitorizeze permisele de pescuit eliberate şi să raporteze lunar Administraţiei rezervaţiei numărul permiselor de pescuit recreativ/sportiv eliberate.

pescuitul şi acvacultura. a unor zone de reproducere. g) aplicarea măsurilor de reglare a nivelelor populaţiilor la speciile care nu sunt periclitate dar pun în pericol existenţa altor specii sau a unor activităţi umane. conform prevederilor art. conservare şi punere în valoare a faunei acvatice. 59 Pentru protecţia şi conservarea genofondului. 61 (1) Dreptul de pescuit. să pescuiască reproducători în zona de desfăşurare a activităţii utilizatorului resursei piscicole în conformitate cu programele naţionale sau locale aprobate în acest scop. ca urmare a impactului produs de activitatea de pescuit desfăşurată de persoanele fizice sau juridice autorizate. care produc puiet pentru repopularea bazinelor naturale. pentru satisfacerea nevoilor de consum familial. Administraţia rezervaţiei va permite agenţilor economici autorizaţi. de hrănire sau a unor refugii. 60 (1) Administraţia rezervaţiei poate stabili şi aplica măsurile de protecţie a ecosistemelor zonei de pescuit. e) elaborarea de norme tehnice şi standarde privind practicarea activităţilor de capturare şi punere în valoare a capturilor. ART. prin introducerea de noi reglementări. Administraţia rezervaţiei poate propune autorităţii centrale pentru protecţia mediului măsuri pentru: a) instituirea perioadelor de prohibiţie privind capturarea şi valorificarea de specii din fauna sălbatică acvatică. mergând pâna la prohibirea capturării acestora pe subzone sau pe întreaga Rezervaţie. se acordată familiilor cu domiciliul stabil în Rezervaţie. (2) Pentru refacerea stocurilor unor specii de peşti ameninţate. d) limitarea nivelelor exploatabile la speciile ameninţate cu dispariţia. h) renaturarea unor zone modificate antropic în vederea refacerii habitatelor faunei sălbatice. Marcarea zonelor se va face cu acordul scris al Administraţiei rezervaţiei. dacă constată deteriorarea stării acestora. i) realizarea programelor de susţinere a populaţiilor de peşti din speciile periclitate sau ameninţate cu dispariţia prin popularea bazinelor acvatice naturale cu material de populare produs în unităţi specializate autorizate în acest scop. în vigoare. c) interzicerea sau limitarea utilizării unor scule sau tehnologii de capturare a faunei sălbatice acvatice. ART. 6 din Ordonanţa Guvernului României nr 27/1996 aprobată prin Legea 96/1997._________________________________________________________________________________ vii. cu modificările şi 178 . pe baza rezultatelor cercetării ştiinţifice. j) activităţi de protecţie. f) monitorizarea evoluţiei populaţiilor speciilor de faună sălbatică acvatică existente în Rezervaţie. ART. b) instituirea zonelor de cruţare pentru protecţia unor habitate.

63 Activităţile de valorificarea altor specii din resursa acvatică se desfăşoară în aceleaşi condiţii de reglementare şi protecţie a factorilor de mediu şi biodiversităţii ca şi activitatea de pescuit şi în condiţiile prezentului Regulament. în stare proaspătă sau prelucrată. ART. (3) Activitatea de pescuit pentru satisfacerea nevoilor de consum familial se desfăşoară în condiţiile stabilite de OUG nr. recreativ-sportiv şi familial precum şi zonele de acostare la mal natural. urmărindu-se conservarea biodiversităţii faunei cinegetice şi păstrarea echilibrului ecologic. de către membrii familiilor posesoare de permise de pescuit în scopul satisfacerii nevoilor de consum familial. (3) Asociaţiile de vânători au obligaţia să notifice din timp Administraţia rezervaţiei începerea activităţilor de protecţie a fondului de vânătoare şi de valorificare a faunei de interes cinegetic (cu minimum 48 de ore înainte de începerea acţiunii). 127/2010. (2) Protecţia fondului cinegetic de pe teritoriul Rezervaţiei revine gestionarilor fondurilor de vânătoare în condiţiile şi sub supravegherea Administraţiei rezervaţiei. numărul şi tipul sculelor de pescuit. ART. 64 (1) În perimetrul Rezervaţiei activităţile de protecţie a fondului cinegetic şi de valorificare a faunei de interes cinegetic se desfăşoară conform legislaţiei specifice şi în baza autorizaţiei şi a permisului eliberat de Administraţia rezervaţiei. 7. 62 Administraţia rezervaţiei stabileşte zonele de pescuit comercial. (4) Este interzisă comercializarea peştelui. (4) Realizarea cotelor de recoltă aprobate se va face pentru fiecare specie şi pentru fiecare fond de vânătoare cu respectarea reglementărilor legale în vigoare cu privire la autorizarea. organizarea şi practicarea vânătorii.3. prin permisele eliberate pentru desfăşurarea acestor activităţi. Zonele de pescuit se stabilesc în apropierea localităţilor de domiciliu sau în care îşi desfăşoară activitatea capul de familie. pentru fiecare familie cu domiciliul stabil în Rezervaţie care nu are nici un membru de familie deţinător de permis de pescuit comercial. Valorificarea faunei de interes cinegetic ART. Prin permis se stabilesc zonele de pescuit. (2) Permisul de pescuit pentru satisfacerea nevoilor de consum familial se acordă. emise de Administraţia rezervaţiei la propunerea consiliilor locale._________________________________________________________________________________ completările ulterioare şi se exercita pe baza permiselor de pescuit. 179 .

66 În perimetrul Rezervaţiei sunt interzise desfăşurarea activităţilor de vânătoare în zonele de refugiu şi din ambarcaţiuni cu motor aflate în mişcare (în marş). deteriorări ale mediului.modificarea datelor de desfăşurare a sezonului de vânătoare. defalcate pentru vânătorii români şi cei străini şi va respecta cotele de recoltă aprobate pentru fiecare specie şi pentru fiecare fond de vânătoare în parte. (6) La ieşirea în teren. perioada de vânătoare. (2) Modelele de marcare şi semnalizare precum şi amplasarea acestora vor fi aprobate de Administraţia Rezervaţiei ART. 65 (1) Asociaţiile de vânători au obligaţia de a delimita şi marca fondurile de vânătoare gestionate. (7) Personalul de teren al asociaţiei are obligaţia să anunţe personalul de teren al Administraţiei rezervaţiei (inspectori/agenţi ecologi) din zonă despre persoanele care au obţinut aceste autorizaţii. emis de Administraţia rezervaţiei.) ART. (9) Asociaţiile de vânători vor populariza în rândul vânătorilor limitele fondurilor de vânătoare şi ale zonelor de refugiu. mortalităţi în rândul faunei etc. 180 . (10) Asociaţiile de vânătoare vor raporta lunar Administraţiei rezervaţiei capturile de vânătoare realizate pentru fiecare fond de vânătoare în parte. precum şi permisul de acces. Administraţia rezervaţiei poate lua măsuri pentru protecţia şi conservarea faunei de interes cinegetic. fondul de vânătoare pentru care s-au eliberat acestea şi perioada de vânătoare. speciile şi numărul de piese pe care le poate recolta. pe baza rezultatelor cercetării ştiinţifice şi ale activităţii de monitorizare constând în: . fiecare vânător va deţine autorizaţia individuală de vânătoare emisă de asociaţia de vânători în care se vor menţiona fondul de vânătoare. (8) Reprezentantul/reprezentanţii Administraţiei rezervaţiei au dreptul de a solicita oprirea vânătorii dacă constată nerespectarea prevederilor actelor de reglementare emise de Administraţia rezervaţiei şi a legislaţiei de protecţia mediului. ART. 67 (1) În cazul unor condiţii ecologice nefavorabile. (11) Asociaţiile de vânătoare vor raporta imediat orice eveniment deosebit (accidente de vânătoare._________________________________________________________________________________ (5) Angajaţii gestionarilor fondurilor de vânătoare vor fi instruiţi în legătură cu obligaţiile de mediu ce le au pe durata desfăşurării activităţilor autorizate şi vor respecta aceste obligaţii.

b) recoltarea stufului se face numai în cantităţile înscrise în autorizaţia de mediu şi numai de pe suprafeţele autorizate prevăzute în studiul de evaluare a resursei stuficolele şi la vârstele şi în perioadele stabilite prin normele tehnice de recoltare. (1). de pe terenurile incluse în domeniul public de interes naţional se poate realiza de către populaţia locală sau din localităţile limitrofe Rezervaţiei prin încredinţarea dreptului de recoltare. conform alin. indiferent de data producerii acestui fenomen. ART. 7. Valorificarea resursei stuficole ART. acţiuni de refacerea populaţiilor unor specii aflate în pericol de dispariţie prin populări cu material biologic produs în acest scop. aplicarea măsurilor de reglare a nivelelor populaţiilor unor specii a căror dezvoltare necontrolată pune în pericol existenţa altor specii sau a unor activităţi umane. limitarea cotelor de recoltă la anumite sau prohibirea capturării acestora. pe baza rezultatelor cercetării şi monitorizării._________________________________________________________________________________ suspendarea activităţii de vânătoare pe o perioadă limitată de timp. renaturarea unor zone modificate antropic în vederea refacerii habitatelor faunei sălbatice. de hrănire sau a unor refugii. 181 . interzicerea sau limitarea utilizării unor scule sau tehnologii de capturare a faunei de interes cinegetic. - - (2) Administraţia rezervaţiei va notifica asociaţiile de vânători deciziile luate pentru protecţia şi conservarea faunei de interes cinegetic. În momentul intrării stufului în vegetaţie.4. Valorificarea florei sălbatice 7. de către Administraţia rezervaţiei în condiţiile legii. orice activitate de recoltare a stufului se întrerupe.1. 68 (1) Recoltarea stufului în scop comercial.4. pe zone sau pe întreg teritoriul Rezervaţiei. 69 (1) Desfăşurarea activităţii de recoltare a stufului se va realiza cu respectarea următoarelor condiţii: a) perioada de desfăşurarea a recoltării a stufului este cuprinsă între 25 octombrie şi 15 martie. instituirea zonelor de cruţare pentru protecţia habitatelor. instituirea perioadelor de prohibiţie privind capturarea şi valorificarea unor specii din fauna de interes cinegetic. (3) Activitatea de recoltare a stufului se face în baza permiselor şi autorizaţiilor de mediu eliberate de Administraţia rezervaţiei. Administraţia rezervaţiei poate modifica perioada de recoltare stabilită. a zonelor de reproducere.

Administraţia Rezervaţiei poate aproba şi recoltarea mecanică a acestor stufării în zonele şi în condiţiile stabilite de aceasta. caracteristică care rezultă din certificatul de producător al utilajului. se poate desfăşura în zonele şi în condiţiile stabilite de Administraţia rezervaţiei. g) întreţinerea zonei de recoltare şi a zonelor de depozitare a stufului se va asigura de către titularul autorizaţiei de mediu prin gestionarea deşeurilor. situate în apropierea zonei de recoltare. este permisă numai dacă solul este îngheţat. cu portanţă redusă. Amplasamentele depozitelor se autorizează de către administratorul zonei prin înscriere în documentele ce reglementează relaţiile dintre administrator şi utilizator şi se aprobă prin autorizaţia de mediu emisă de Administraţia rezervaţiei. aplicarea măsurilor de prevenire a poluării apelor şi solurilor pe toată durata exploatării resursei stuficole şi a măsurilor pentru prevenirea incendierii zonelor de valorificare a resurselor stuficole şi a depozitelor stuficole. În acest scop vor fi folosite recoltatoare mecanice care nu depăşesc presiunea de lucru pe sol de 100 g/cm2. în locurile stabilite de autorităţile locale şi aprobate de autorităţile de mediu şi sănătate publică. în care stuful recoltat poate fi menţinut până la data de 30 martie a fiecărui an şi în depozite permanente special amenajate. d) recoltarea mecanizată. sau mecanizat folosindu-se mijloace mecanice de transport (remorci şi tractoare) care nu depăşesc presiunea de lucru pe sol de 100 g/cm 2. (2) Înaintea începerii activităţii de recoltare se va realiza semnalizarea şi delimitarea zonelor cu habitate naturale incluse în zona de recoltare care nu se vor supune recoltării sau igienizării precum şi a zonelor de depozitare. în care activitatea de prelucrare şi comercializare se poate desfăşura tot anul. se va realiza numai cu mijloace manuale. Organizarea depozitelor temporare şi permanente se va face numai pe amplasamentele stabilite de comun acord cu Administraţia rezervaţiei şi pentru care beneficiarul deţine actele de reglementare legale precum şi acordul/ acceptul/contractul/convenţia încheiat(ă) cu deţinătorul/administratorul de teren._________________________________________________________________________________ c) recoltarea stufului se va realiza de preferinţă cu mijloace manuale folosindu-se unelte tradiţionale de recoltare. sau mijloace de transport naval autorizate. (5) Amplasarea depozitelor se face pe terenuri înalte cu portanţă ridicată. de orice natură. rezultate din activitatea de recoltare şi depozitare a stufului şi transportul acestora în afara teritoriului Rezervaţiei. f) recoltarea stufăriilor de pe plaurii plutitori. 182 . caracteristică tehnică care rezultă din certificatul de producător. (3) Operaţiunea de transport/scoatere a stufului recoltat se face manual. e) recoltarea stufăriilor situate pe solurile organice. pe sănii tractate manual în perioadele de îngheţ. În cazuri justificate prin determinări ştiinţifice. pe căile navigabile nominalizate în permisul de acces în zona stuficolă. se face în depozite temporare. (4) Depozitarea stufului recoltat.

degradarea mediului înconjurător._________________________________________________________________________________ (6) Amenajarea şi exploatarea depozitelor se va face cu respectarea următoarelor condiţii: a) delimitarea şi marcarea depozitelor cu semne de marcaj specifice şi vizibile. incendii.4. cu mijloace tehnice. Valorificarea păşunilor naturale 7. 183 . care pot determina schimbarea cadrului natural (acvatic sau terestru) al zonei. în baza permiselor şi a autorizaţiilor de mediu. suprafeţele igenizate. g) asigurarea măsurilor de protecţie a malurilor în zonele de acostare a navelor folosite în procesul de recoltare/transport. d) asigurarea posibilităţilor de circulaţie a apei şi de mişcare pentru fauna sălbatică din zona amplasamentului depozitului sau din zona limitrofă.4. datorate funcţionării depozitului.1 Activitatea de păşunat ART. precum şi de sisteme specifice de legare la mal. în scopul valorificării prin împletituri tradiţionale în ateliere meşteşugăreşti. e) asigurarea posibilităţilor de revenirea la starea naturală iniţială după eliberarea depozitelor. d) să anunţe imediat Administraţia Rezervaţiei apariţia unor fenomene anormale (mortalităţi ale faunei piscicole sau a altor vieţuitoare acvatice şi terestre. c) asigurarea protecţiei zonelor limitrofe depozitului împotriva incendiilor sau poluării. persoane fizice sau juridice rezidente în localităţile din Rezervaţie. ciuperci şi fructe de pădure ART.3. pentru intervenţii.2 Valorificarea resurselor de papură. c) să nu efectueze intervenţii de orice fel. b) asigurarea accesului operativ. 72 (1) Utilizarea păşunilor naturale din teritoriul Rezervaţiei este permisă cu prioritate deţinătorilor de animale. emise de Administraţia Rezervaţiei. f) asigurarea protecţiei zonelor limitrofe depozitului împotriva incendiilor sau poluării. ART. poluare. a plantelor medicinale. etc) 7. în caz de necesitate. plante medicinale. suprafeţele recoltate. a ciupercilor şi a fructelor de pădure se poate face de către persoanele fizice autorizate.3.4. 70 Persoanele fizice şi juridice implicate în activitatea de recoltare a stufului sunt obligate: a) să raporteze lunar Administraţiei rezervaţiei cantităţile de stuf recoltate. 71 (1) Activităţile de recoltare a papurii. h) utilizarea materialelor locale specifice zonei pentru amenajarea depozitelor. b) să desfăşoare activităţile de igienizare a zonelor stuficole conform prevederilor din contractele de concesiune şi a dispoziţiilor legislaţiei de mediu în vigoare. 7. datorate funcţionării depozitului.

în situaţii temeinic justificate. trecerea animalelor domestice prin pădure spre zonele de păşune. evaluări ale potenţialului păşunilor din domeniul public de interes naţional. de pe terenurile incluse în domeniul public de interes naţional. 7. pe baza propunerilor autorităţilor publice locale.3. d) aplică măsurile de combatere a degradării solului păşunii şi de refacere a capacităţii productive a acesteia. adăpat şi adăpostire se aprobă anual de către unităţile silvice teritoriale. persoane fizice sau juridice cu domiciliul în 184 . periodic. (2) Activitatea de păşunat se desfăşoară în baza permiselor emise de Administraţia Rezervaţiei pe suprafeţele. folosind numai produse biologice biodegradabile şi mijloace nepoluante. g) nu incendiază resturile vegetale uscate în scopul curăţirii păşunilor. cu respectarea normelor tehnice. e) respectă perioadele de păşunat. Autoritatea publică centrală pentru silvicultură poate aproba. 74 Păşunatul pe terenurile din domeniul public de interes naţional se poate face de către persoanele fizice sau juridice în următoarele condiţii: a) deţin aprobarea administratorului păşunii b) asigură supravegherea permanentă a animalelor scoase la păşunat. h) protejează cuiburile sau habitatele animalelor sălbatice. numărul şi speciile de animale aprobate pentru a fi păşunate pe terenul respectiv. cu avizul unităţilor silvice teritoriale şi a Administraţiei Rezervaţiei. (2) În situaţii speciale. păşunatul în unele perimetre ale fondului forestier. (3) Amplasarea stânelor şi a adăposturilor pastorale.4. este permisă cu prioritate deţinătorilor de animale. în perioadele şi cu efectivele de animale stabilite pe baza evaluării capacităţii de suport a păşunilor. 73 (1) Păşunatul este interzis în fondul forestier proprietate publică a statului. c) asigură libera mişcare a animalelor sălbatice pe păşune. Administraţia Rezervaţiei realizează. ART. ART. pe baza propunerilor autorităţilor publice locale şi cu permisul Administraţiei Rezervaţiei._________________________________________________________________________________ Accesul persoanelor domiciliate în afara Rezervaţiei este permis în cazul în care rămân suprafeţe neutilizate de populaţia locală. adaptate specificului zonei şi încadrate în peisaj este permisă numai cu aprobarea Administraţiei Rezervaţiei şi în condiţiile legislaţiei de mediu. f) nu deteriorează vegetaţia forestieră de pe păşune.2 Activitatea de recoltarea fânului ART. 75 (1) Recoltarea fânului.

(2) Recoltarea fânului de pe fâneţele sau pajiştile naturale din domeniul public de interes naţional se desfăşoară în baza permisului emis de Administraţia Rezervaţiei şi cu respectarea următoarelor condiţii: a) folosirea utilajelor de mare productivitate. din zona de recoltare a fânului. e) anunţarea consiliilor locale şi administratorii terenurilor agricole sau silvice. specializate. 7. f) practicarea cositului în fâneţele incluse în domeniul public de interes naţional numai după data de 15 iunie a fiecărui an.4. c) pentru zonele de plaur cu portanţă scăzută se permite practicarea cositului manual. Valorificarea terenurilor ieș ite temporar de sub ape 185 . nu se realizează construcţii sau alte lucrări similare cu caracter permanent sau temporar. nu se execută lucrări de împrejmuire. pe malurile înalte ale canalelor sau în fondurile forestiere. pe grinduri stabilizate sau în amenajări îndiguite. b) protejarea condiţiilor naturale existente în zona în care este amplasată stupina (nu se incendiază vegetaţia uscată._________________________________________________________________________________ localităţile din Rezervaţie. asupra existenţei acesteia pentru a previni intoxicaţiile la albine datorate tratamentelor aplicate culturilor respective. tradiţional. b) utilizarea tehnologiilor de recoltare mecanizată cu cositori manuale este permisă pe grinduri cu portanţă scăzută. g) practicarea cositului numai pe păşunile pe care nu s-a atribuit dreptul de păşunat. şi se desfăşoară pe baza permisului. limitrofe vetrei stupinei.4 Valorificarea florei melifere şi apicultura ART. d) instalarea stupinelor pe vetre permanente sau temporare se va face astfel încât să se asigure protecţia populaţiei şi a animalelor împotriva atacului albinelor. d) protecţia arboretului. c) asigurarea protecţiei malurilor naturale în cazul vetrelor amplaste pe malurile apelor. nu se deteriorează vegetaţia forestieră. este permisă numai pe fâneţele situate pe terenuri cu portanţă ridicată. 76 (1) Dreptul de practicarea a apiculturii se atribuie de către Administraţia rezervaţiei în zonele domeniului public de interes naţional pe care se amplasează stupina. etc.5. 7. arborilor sau arbuştilor. (2) Activitatea de apicultură se desfăşoară cu respectarea următoarele condiţii: a) deţinerea autorizaţiei eliberate de Comisia de bază meliferă şi stupărit pastoral. nu se introduc animale domestice sau câini de pază.). emis de Administraţia rezervaţiei. e) lăsarea în stare necosită a cel puţin 25 la sută din suprafaţa făneţei sau păşunii în care s-a acordat dreptul de recoltare a fânului. Accesul persoanelor domiciliate în afara Rezervaţiei este permisă în cazul în care rămân suprafeţe neutilizate de populaţia locală. protejarea habitatelor animalelor sălbatice prin lăsarea necosită a zonelor de habitate sau cuibărit.

k) nu aduce animale de pază sau alte animale domestice pe terenul atribuit spre folosinţă. j) nu realizează construcţii sau adăposturi cu caracter temporar sau permanent. b) execută lucrările de combatere a bolilor şi dăunătorilor culturilor folosind numai produsele biodegradabile. turism. h) nu împrejmuieşte terenurile cu garduri sau alte construcţii care opresc circulaţia liberă a faunei sălbatice. pe teritoriul Rezervaţiei. se face în baza permisului de acces eliberat de Administraţia rezervaţiei după achitarea tarifului de vizitare. 78 Utilizatorii terenurilor trebuie să respecte următoarele condiţii: a) aplică tehnologiile tradiţionale aprobate prin permis. de către persoane cu domiciliul în teritoriul Rezervaţiei sau în localităţile limitrofe. pe baza permisului emis de Administraţia Rezervaţiei. în irigarea culturilor şi previne deteriorarea calităţii solului. 7. g) nu foloseşte resurse de apă poluate. recreere ART. individuali sau în grupuri organizate. vizate pe anul în curs._________________________________________________________________________________ ART. ART. papura sau vegetaţia uscată de pe teren sau din vecinătatea acestuia. însoţiţi de părinţi. 186 . în intravilanul localităţii de domiciliu. 79 (1) Accesul vizitatorilor în perimetrul Rezervaţiei. d) protejează solul şi apele împotriva poluării sau degradării. c) nu folosesc seminţe tratate cu produse chimice interzise. 77 (1) Terenurile ieşite temporar de sub ape pot fi cultivate pentru realizarea unor produse agricole tradiţionale necesare consumului familial. mai mare de 250 mp. (2) Excepţii de la plata tarifului de vizitare: a) copii cu vârsta până la 7 ani. m) nu introduce în cultură specii exotice de plante de cultură. stuful.6. l) nu cultivă plante modificate genetic. b) persoanele din localităţile limitrofe dacă dovedesc această calitate cu acte legale. (2) Persoanele care doresc să practice agricultura pe terenurile ieşite temporar de sub ape trebuie să nu deţină în proprietate sau în folosinţă terenuri agricole situate în extravilanul localităţii de domiciliu sau teren liber de construcţii. f) aplică măsurile de protecţie a culturilor împotriva animalelor sălbatice aprobate de Administraţia rezervaţiei. Valorificare resursei peisagistice. e) asigură fertilizarea terenului numai cu îngrăşăminte organice. i) nu incendiază miriştile.

g) ghizii de turism. (2) Pe durata deplasării se vor respecta trasele turistice. prezentate în anexă. la punctele de amplasare a observatoarelor şi pot efectua observaţii din acestea. ART. solului. ART. 80 (1) Persoanele fizice şi juridice care vizitează Rezervaţia trebuie să respecte normele privind protecţia apelor. 81 Accesul în zonele strict protejate. i) persoanele care desfăşoară activităţi economice. f) personalul aflat în timpul exercitării atribuţiilor de control de la alte unităţi / instituţii. 82 Pe toată durata prezenţei în perimetrul Rezervaţiei. aerului şi privind depozitarea deşeurilor. h) persoanele cu handicap. pentru care legislaţia în vigoare prevede scutirea de la plata unor taxe. panouri. j) pensionarii şi grupurile organizate de elevi. d) personalul Administraţiei Rezervaţiei şi membrii Consiliului ştiinţific. pe timpul zilei. 83 Vizitatorilor le este interzisă culegerea plantelor din flora sălbatică sau capturarea animalelor sălbatice. ce participă la excursii organizate de şcoli şi licee în colaborare cu Administraţia Rezervaţiei sau din cadrul programului educaţional al Administraţiei Rezervaţiei. k) localnicii domiciliaţi în localităţile din Rezervaţie şi persoanele care au proprietăţi sau lucrează în Rezervaţie. ART.). 187 . vizitatorii trebuie să manifeste un comportament corespunzător atât faţă de valorile naturale şi culturale cât şi faţă de ceilalţi vizitatori şi să semnaleze Administraţiei Rezervaţiei orice situaţie necorespunzătoare. cu delegaţie în interes de serviciu în perimetrul Rezervaţiei. precum şi Ghidul vizitatorului Rezervaţiei. ART. aprobate şi înscrise în permisele de acces precum şi normele înscrise pe panourile avertizoare. etc. semne distinctive. de interes turistic se face în baza permisului Administraţiei Rezervaţiei şi în prezenţa agentului ecolog ce va îndeplini şi atribuţiunile de ghid şi călăuză. e) personalul silvic de la ocoalele silvice din Rezervaţie sau din Direcţia Silvică Tulcea. (4) Persoanele interesate pot staţiona. (3) Accesul pe alte trasee (nemarcate) se face cu acordul prealabil al Administraţiei Rezervaţiei._________________________________________________________________________________ c) voluntari care dovedesc cu documente emise de Administraţia Rezervaţiei că prestează o activitate utilă rezervaţiei (ex: vopsire indicatoare. indiferent de starea acestora.

cu aprobare Administraţiei Rezervaţiei. acţiuni. 188 . c) personalul silvic în exercitarea atribuţiilor de serviciu. (2) Deşeurile menajere şi deşeurile de orice fel se vor stoca la bordul mijloacelor de transport şi se vor preda societăţilor comerciale din localităţi. ART. 85 Abaterea de la traseele aprobate este permisă pentru: a) personalul Administraţiei rezervaţiei. g) persoanele cu atribuţii de control conform legislaţiei de mediu în vigoare. e) voluntari angajaţi. a deşeurilor menajere. 87 (1) Camparea vizitatorilor pe teritoriul Rezervaţiei este permisă în locurile special amenajate. amplasarea panourilor indicatoare şi informative de către alte persoane fizice şi juridice se face cu aprobarea şi cu coordonarea Administraţiei Rezervaţiei. (2) Deschiderea traseelor turistice noi se poate face după aprobarea acestora de către Administraţia Rezervaţiei. patrulări sau antrenamente. b) membrii ai serviciilor publice sau ai altor formaţii din cadrul organelor abilitate să desfăşoare activităţi de căutare sau de intervenţii în alte situaţii de urgenţă în acţiuni de salvare. pe sol sau în ape. d) cercetători. (3) Folosirea locului de campare se face cu respectarea regulilor interne privind utilizarea locului de campare. sau a reziduurilor de orice fel. ART. în cadrul proiectelor de cercetare pentru care s-a obţinut permisul Administraţiei Rezervaţiei. 84 (1) Pe toată durata sejurului petrecut pe teritoriul Rezervaţiei este interzisă aruncarea. pentru personalul Administraţiei Rezervaţiei._________________________________________________________________________________ ART. ART. cu aprobare scrisă din partea Administraţiei Rezervaţiei. afişate la intrarea în camping. (2) Camparea în afara perimetrelor marcate este permisă. tabere organizate. delimitate şi semnalizate corespunzător. care se ocupă cu preluarea şi tratarea acestora. în care prin programul acţiunii se promovează o aprofundare a cunoştinţelor pe linie de protecţie a mediului şi popularizarea eforturilor Administraţiei Rezervaţiei în activităţile de conştientizare asupra măsurilor de conservare ce se impun. 86 (1) Întreţinerea marcajelor turistice. în zona tampon. f) participanţii la competiţii. pentru voluntarii aflaţi în misiune şi pentru personalul ce îşi desfăşoară activitatea în proiectele de cercetare.

a altor echipamente audio. (6) Dreptul de campare poate fi revocat de către administratorul campingului în cazul încălcării regulilor de vizitare. 92 (1) Survolul Rezervaţiei cu mijloace de transport aerian (avioane uşoare. ART. puieţilor sau lăstarilor precum şi însuşirea celor rupţi sau doborâţi de fenomene naturale. filmării sau fotografierii se face în baza permisului Administraţiei Rezervaţiei._________________________________________________________________________________ (4) Este interzisă săparea de şanţuri în jurul locurilor de amplasare a corturilor. 90 Este interzisă tăierea. etc. 88 Turismul ecvestru sau cu mijloace de transport motorizate pe două roţi sau de tip ATV este permis pe traseele şi în condiţiile stabilite de Administraţia Rezervaţiei. a pocnitorilor. Sunt interzise adunatul şi defrişarea vegetaţiei lemnoase de orice fel pentru aprinderea focului. 89 Este interzisă perturbarea liniştii în locurile de campare sau pe traseele turistice cu orice mijloace inclusiv prin folosirea radiourilor. (5) Locul de campare va fi ţinut curat pe timpul campării şi va fi predat administratorului campingului la plecare. 93 189 . ART. ART. etc. ART. elicoptere.) în scopul vizionării. distrugerea sau degradarea prin orice mijloace a arborilor. în condiţii corespunzătoare. ART. zgomot. (2) Este interzisă aterizarea mijloacelor de transport aerian în alte locuri decât cele autorizate. 91 Organizarea activităţilor sportive şi cultural-educative în zonele domeniului public de interes naţional este posibilă în baza permisului emis de Administraţiei Rezervaţiei. (8) Utilizarea focului pentru grătar este permisă numai în locurile special amenajate acestui scop şi semnalizate prin panouri indicatoare. precum şi a altor surse de poluare fonică. ruperea. incendierea. ART. cu excepţia situaţiilor de extremă urgenţă. ceartă. casetofoanelor. conduita agresivă. (7) Aprinderea şi folosirea focului pe teritoriul Rezervaţiei este permisă doar în locurile special amenajate în acest scop în locurile de campare. instrumentelor muzicale.

c) nu folosesc seminţe tratate cu produse chimice interzise pe teritoriul Rezervaţiei. ALTE ACTIVITĂŢI ECONOMICE 8. evitând supradozarea şi levigarea îngrăşămintelor chimice în sursele naturale de apă. la activităţile de întreţinere a digurilor de protecţie a incintelor agricole. 95 Utilizatorii terenului agricole din amenajările agricole sau din afara acestora trebuie să respecte următoarele condiţii: a) aplică tehnologiile şi asolamentele. j) nu realizează garduri de protecţie ale terenurilor care să împiedice deplasarea liberă a animalelor sălbatice cu păr. e) execută lucrări de fertilizare a solurilor prin aplicarea. (2) Este interzisă degradarea adăposturilor. podeţelor sau a oricărei alte construcţii sau amenajări de pe teritoriul Rezervaţiei. elaborate pe baza normelor tehnice specifice şi în condiţiile legislaţiei de mediu în vigoare. acolo unde este cazul.1. a sistemelor de irigaţie şi de desecare. i) nu cultivă plante modificate genetic. Capitolul 8. precum şi a plăcilor._________________________________________________________________________________ (1) Este interzisă distrugerea sau degradarea panourilor informative şi indicatoare din Rezervaţie. PRACTICAREA AGRICULTURII ÎN AMENAJĂRILE AGRICOLE ART. 8. f) aplică măsurile de protecţie a culturilor împotriva animalelor sălbatice aprobate de Administraţia Rezervaţiei. ART. cu precădere a îngrăşămintelor organice sau a celor chimice monitorizând evoluţia calităţii solurilor. narcotice sau orice alte plante dăunătoare sănătăţii. b) execută lucrările de combatere a bolilor şi dăunătorilor culturilor folosind produsele chimice aprobate de Administraţia Rezervaţiei. 94 Spălarea autovehiculelor este permisă numai în zonele special amenajate pe teritoriul Rezervaţiei. m) incendiază vegetaţia uscată sau deşeurile rezultate din operaţiunile tehnologice de curăţire numai în condiţiile prevăzute în acceptul de incendiere emis de Administraţia Rezervaţiei. 96 190 . d) protejează solul şi apele împotriva poluări sau degradării. stâlpilor. punctelor de observaţie sau a semnelor de marcaj de pe traseele turistice. h) participă.3 ACVACULTURA ART. g) nu folosesc surse de apă poluată în irigare culturilor şi iau măsuri pentru prevenirea deteriorării calităţii solului.

cu avizul Consiliului ştiinţific. ART.2 SILVICULTURA ART. desfăşurată în amenajările piscicole din perimetrul Rezervaţiei aflate în administrarea Consiliului Judeţean Tulcea. b) execute lucrările de combatere a bolilor materialului piscicol folosind produsele chimice aprobate de Administraţia Rezervaţiei. sau în alte unităţi special amenajate. 8. în unităţi în care s-au luat toate condiţiile pentru evitarea scăpării materialului piscicol în mediul natural. d) asigure măsurile necesare pentru evitarea pierderilor de material piscicol în mediul natural. a platformelor de exploatare. e) asigure întreţinerea digurilor bazinelor piscicole._________________________________________________________________________________ Activitatea de acvacultură având ca scop producerea peştelui sau a altor animale acvatice pentru consum sau pentru acţiuni de repopulare a bazinelor acvatice naturale sau amenajate.97 (1) În activitatea de acvacultură se folosesc specii de peşti şi alte animale acvatice din fauna specifică Rezervaţiei. se poate desfăşura în baza autorizaţiei de mediu emisă de Administraţia Rezervaţiei. 99 (1) Pe terenurile care fac parte din fondul forestier se vor executa lucrările prevăzute prin amenajamentele silvice aprobate de Administraţia Rezervaţiei. ART. (2) Creşterea altor specii de peşti sau animale acvatice decât cele din fauna autohtonă se face cu autorizarea Administraţiei Rezervaţiei şi cu avizul Consiliului ştiinţific. c) protejeze terenurile şi apele freatice sau de suprafaţă împotriva poluării sau degradării. prin aplicarea unor tehnologii omologate de creştere. a staţiilor de pompare şi a celorlalte construcţiilor hidrotehnice şi civile din unitate. 98 Utilizatorii bazinelor piscicole sau a unităţilor de creşterea peştelui şi a celorlalte animale acvatice au obligaţia să: a) respecte condiţiile prevăzute în autorizaţia de mediu şi ale legislaţiei de mediu în vigoare. f) nu realizeze lucrări care să împiedice deplasarea liberă a animalelor sălbatice cu păr. 191 . conform legislaţiei de mediu în vigoare şi cu respectarea reglementărilor în vigoare privind zonarea funcţională a pădurilor şi a celor privind zonarea Rezervaţiei. g) incendieze vegetaţia uscată sau deşeurile rezultate din operaţiunile tehnologice de curăţire a bazinelor piscicole în condiţiile prevăzute în acceptul de incendiere emis de Administraţia Rezervaţiei.

în condiţiile respectării legislaţiei de mediu şi a ariilor naturale protejate. pentru asigurarea unei stări fitosanitare corespunzătoare şi promovarea seminţişului autohton. Personalul silvic va efectua doar paza acestor păduri şi lucrări de combaterea populaţiilor de insecte dăunătoare. (3) Se interzice tăierea. cu excepţia tratamentelor silvice prevăzute de reglementările în vigoare. cu avizul Administraţiei Rezervaţiei şi al autorităţii centrale pentru protecţia mediului. puieţilor sau lăstarilor. (2) În cazul producerii unor fenomene deosebite (incendii. atacuri ale dăunătorilor. cu obligaţia înştiinţării Administraţiei Rezervaţiei._________________________________________________________________________________ (2) Lucrările care nu sunt prevăzute în amenajamentele silvice se execută numai cu avizul Academiei Române. al autorităţii centrale pentru agricultură şi silvicultură şi al autorităţii centrale pentru protecţia mediului. cu respectarea şi promovarea prioritară a regenerării naturale şi numai după ce prevederile din amenajamente au fost armonizate cu cele din prezentul Regulament şi Planul de management al Rezervaţiei şi cu legislaţia privind protecţia mediului în vigoare. 100 (1) În zonele strict protejate nu se execută lucrări de exploatare a pădurilor. ART. ART. a studiilor de amenajare sau de transformare pe aceste terenuri. etc. Până la revizuirea amenajamentelor silvice nu se vor aplica de către administratorii fondului forestier decât acele prevederi care sunt conforme legislaţiei specifice ariilor naturale protejate. 102 (1) Administraţia Rezervaţiei va promova acţiuni de împăduriri pentru reconstrucţia zonelor deteriorate. ART. instituţiile abilitate intervin conform prevederilor legale. sau doborâţi de fenomene naturale sau de către alte persoane. precum şi însuşirea celor rupţi. 101 (1) Structurile de administrare ale fondului forestier naţional din perimetrul Rezervaţiei vor transmite anual Administraţiei Rezervaţiei. (5) Amenajamentele silvice ale unităţilor de producţie/proprietăţilor ce intră în componenţa Rezervaţiei vor fi revizuite în mod obligatoriu în termen de 12 luni de la aprobarea Planului de management. ruperea sau scoaterea din rădăcini a arborilor. situaţia implementării amenajamentelor silvice. (4) Schimbarea destinaţiei terenurilor din fondul silvic se face cu aprobarea Administraţiei Rezervaţiei. 192 . (2) În zonele tampon se execută lucrările prevăzute în amenajamentele silvice.). calamităţi.

8. (2) Crescătorii de animale. j) aplică măsurile de distrugere a cadavrelor de animale prin metodele stabilite de autorităţile sanitar-veterinare. persoane fizice sau juridice îşi pot desfăşura activitatea în perimetrul Rezervaţiei în următoarele condiţii: a) deţin în proprietate animale înregistrate şi marcate conform legislaţiei specifice în vigoare. d) respectă perioadele de practicare a păşunatului stabilite de Administraţia Rezervaţiei. specifice pentru creşterea şi valorificarea produselor animaliere.1 TRANSPORTUL NAVAL ART.4 TRANSPORTUL NAVAL ŞI RUTIER 8. i) participă la acţiunile desfăşurate de organele sanitar-veterinare pentru aplicarea măsurilor de carantină şi de stingere a focarelor de infecţie. fără acordul Administraţei rezervaţiei. urmărindu-se cu deosebire refacerea peisajului natural specific Rezervaţiei.3 CREŞTEREA ANIMALELOR ART. b) asigură supravegherea permanentă a animalelor în condiţiile scoaterii acestora la păşunat pe terenurile destinate acestui scop. g) asigură condiţii de izolare a animalelor bolnave sau suspecte de îmbolnăvire precum şi condiţii de tratare a acestora._________________________________________________________________________________ (2) Împăduririle din perimetrul Rezervaţiei se vor face cu specii autohtone. după caz. alohtone. f) nu introduc pe teritoriul Rezervaţiei rase de animale domestice sau sălbatice. b) respectă normele tehnologice. 103 (1) Activitatea de creştere a animalelor se poate realiza în perimetrul Rezervaţiei în baza permisului şi a autorizaţiei de mediu. c) asigură vaccinarea periodică a animalelor. 105 193 . h) anunţă medicul veterinar de circumscripţie şi agentul ecolog din teritoriu. asupra oricărui fenomen de îmbolnăvire a animalelor care poate da naştere la epizootii. 8. e) deţin sisteme de tratare a gunoiului de grajd şi de valorificare a acestuia în procesele de refacere a calităţilor solurilor.4. 104 Accesul mijloacelor navale de transport şi transportul pe canalele şi lacurile din perimetrul Rezervaţiei se face în condiţiile din Regulamentul de navigaţie în perimetrul Rezervaţiei şi în condiţiile prezentului Regulament. pentru fiecare tip de păşune. stabilite prin legislaţia specifică în vigoare. în cel mai scurt timp. ART.

pe baza înscrierii acestui drept în permisul de acces emis de Administraţia Rezervaţiei. de poluare a zonei naufragiului sau de deteriorare a cadrului natural se suportă de către armatorul sau navlositorul corpului plutitor naufragiat. 8. în cazuri bine justificate. În condiţii hidrometeorologice deosebite termenul se poate extinde cu maximum 3 luni.4. ART. (3) Este interzisă circulaţia sau staţionarea corpurilor plutitoare de turism pe timpul nopţii. (2) Staţionarea corpurilor plutitoare în interiorul lacurilor sau la maluri naturale este permisă. după caz. sau a speciilor de floră sălbatică recoltată. emise de Administraţia rezervaţiei. 109 Accesul mijloacelor de transport rutier de orice fel în perimetrul Rezervaţiei şi desfăşurarea activităţii de transport se face în baza permisului de acces emis de Administraţia Rezervaţiei şi în condiţiile prezentului Regulament. ART. în stare vie sau moartă. fără deţinerea documentelor de transport şi a aprobării Administraţiei Rezervaţiei. ART.2 TRANSPORTUL RUTIER ART. (2) Este interzisă deţinerea la bordul corpurilor plutitoare a animalelor sălbatice._________________________________________________________________________________ (1) Corpurile plutitoare eşuate sau scufundate în canalele şi lacurile din perimetrul Rezervaţiei vor fi dezeşuate sau ranfluare pe cheltuiala armatorului sau a navlositorului în termen de maximum 6 luni de la producerea evenimentului. poluante se face în condiţiile legislaţiei de mediu în vigoare. (2) Daunele produse de blocarea căilor navigabile. 108 Transportul produselor periculoase. 110 194 . pe căile navigabile din Rezervaţie cu excepţia braţelor Dunării. 107 (1) Este interzisă deţinerea la bordul corpurilor plutitoare a sculelor de pescuit sau a mijloacelor de capturarea a animalelor sălbatice de orice fel fără deţinerea documentelor de transport şi a aprobării Administraţiei Rezervaţiei. (3) Operaţiunile de dezeşuare sau ramfluare se desfăşoară în baza autorizaţiei de mediu şi/sau a permisului. ART. 106 (1) Staţionarea corpurilor plutitoare în perimetrul Rezervaţiei este admisă numai în locurile autorizate şi amenajate în acest scop.

care să producă poluări punctuale sau deteriorări ale mediului natural. b) să nu afecteze terenurile cuprinse în perimetrele şantierelor cu deşeuri de orice fel. 113 Lucrările de construcţii-montaj se execută de persoane fizice şi juridice autorizate. 111 Transportul produse periculoase. sau altele asemenea. 112 În zonele domeniului public din perimetrul Rezervaţiei este interzisă: a) staţionarea mijloacelor de transport rutier în apropierea malurilor naturale. 195 . zgomote şi vibraţii. ART. poluante se face în condiţiile legislaţiei de mediu în vigoare.5 LUCRĂRI DE CONSTRUCŢII-MONTAJ ART. conform prevederilor acordurilor de mediu. ART. 115 Persoanele fizice sau juridice autorizate să desfăşoare lucrări de construcţii montaj sunt obligate: a) să amenajeze organizările de şantier în limitele terenurilor atribuite în acest scop. a apelor sau a stufăriilor. 116 La proiectarea şi execuţia lucrărilor de construcţii se va avea în vedere: a) utilizarea. concentraţia poluanţilor existenţi în gazele de ardere şi dotările tehnice specifice tipului de produs transportat. ART. cu precădere a materialelor de construcţie locale. d) să respecte limitele aprobate pentru emisiile de praf. ART. folosite în mod tradiţional în perimetrul Rezervaţiei. b) executarea intervenţiilor tehnice la instalaţiile din dotarea vehiculelor în apropierea malurilor sau a stufăriilor. nivelul zgomotelor şi vibraţiilor induse mediului. 8. în scopul conservării patrimoniului arhitectonic tradiţional. c) să nu modifice cadrul natural limitrof organizării de şantier._________________________________________________________________________________ Mijloacele de transport rutier motorizate trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice impuse de actele normative în vigoare privind protecţie mediului. e) să readucă. c) executarea lucrărilor de curăţenie sau întreţienere a vehiculelor. 114 Pe teritoriul Rezervaţiei construcţiile vor respecta tradiţiile arhitectonice locale conform Regulamentului de urbanism. la terminarea lucrărilor de construcţii-montaj. la starea iniţială suprafeţele de teren ocupate de organizarea şantierelor. gunoaie menajere. a autorizaţiilor de construire şi a celorlalte avize obţinute în baza dispoziţiilor legale. ART.

vor fi supuse lucrărilor de reconstrucţie ecologică aprobate prin Planul de management al rezervaţiei. terenurile de pe teritoriul Rezervaţiei.1 MONITORING INTEGRAT ART. ori cu alte destinaţii. 118 196 . (5) Statutul de zonă de reconstrucţie ecologică se menţine pe toată perioada stabilită prin programul de reconstrucţie ecologică aprobat. 9 alin. (1). etc. gârle. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. (3) Pentru lucrările prevăzute la alin. (4) Pentru lucrările prevăzute la alin. e) asigurarea protecţiei habitatelor animalelor sălbatice din zona amplasamentului investiţiei sau din vecinătatea acesteia şi pe toată durata execuţiei lucrărilor. ce aparţin domeniului public de interes judeţean şi/sau local. d) menţinerea nemodificată a elementelor cadrului natural (canale. cu modificările şi completările ulterioare. 117 (1) Terenurile din domeniul public de interes judeţean şi/sau local utilizate ca amenajări agricole sau piscicole şi care datorită degradării sau altor cauze nu mai pot fi exploatate în scopul pentru care au fost amenajate iniţial. (2) din Legea nr. terenurile de pe teritoriul Rezervaţiei. Capitolul 10 MONITORING INTEGRAT ŞI CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ 10. utilizate ca amenajări agricole sau piscicole. cu avizul Consiliului ştiinţific şi al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. (2) Lucrările de reconstrucţie ecologică de pe teritoriul Rezervaţiei aprobate de Administraţia Rezervaţiei. la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor şi se expropriază în condiţiile Legii nr. precum şi cele aflate în proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale. se declară de utilitate publică. (6) După încheierea programelor de reconstrucţie ecologică. ori au alte destinaţii. Capitolul 9._________________________________________________________________________________ b) folosirea soluţiilor arhitectonice care să pună în valoare tradiţia locală şi specificul zonei în care se încadrează construcţiile respective. persoanelor juridice. se declară de interes naţional. proprietate privată a persoanelor fizice. 213/1998 privind proprietate publică şi regimul juridic al acesteia.). utilizate ca amenajări agricole sau piscicole. RECONSTRUCŢIA ECOLOGICĂ ART. (1). pot fi trecute în domeniul public al statului în condiţiile prevăzute de art. zonele vor fi preluate de administratorii acestora şi vor fi utilizate conform prevederilor acestor programe. c) punerea în valoare a cadrului natural al Rezervaţiei.

119 Monitorizarea calităţii factorilor de mediu se realizează pe baza programului integrat de monitorizare aprobat de autoritatea centrală pentru protecţia mediului şi coordonat de Administraţia rezervaţiei. 124 197 . nominalizaţi prin program îşi vor transmite reciproc informaţiile necesare. (2) Activităţile economice care pun în valoare resursele naturale regenerabile ale patrimoniul natural din perimetrul Rezervaţiei sunt supuse procesului de monitorizarea în scopul asigurării valorificării durabile a acestora. aflate în proces de implementarea programelor de conformare în vederea eliminării sau diminuării impactului. a activităţilor de valorificare a resurselor. activităţile cu potenţial ridicat de impact semnificativ asupra factorilor de mediu sau care deţin surse ce prezintă un pericol potenţial pentru mediu sunt supuse monitorizării în scopul prevenirii efectelor negative asupra mediului natural.2 CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ ART. 10. pe bază de reciprocitate şi vor colabora la elaborarea comunicatelor şi concluziilor finale. ART. prevăzute în autorizaţiile de mediu. ART. ART. conform prevederilor legale. de către Administraţia rezervaţiei. pe baza programelor proprii de monitorizare. 123 Rezultatele monitorizării factorilor de mediu şi ai resurselor naturale şi evoluţia principalilor parametrii de calitate ai mediului se utilizează în procesul de conducere şi administrare a patrimoniului natural al Rezervaţie şi se pun la dispoziţia tuturor persoanelor interesate. subterane._________________________________________________________________________________ (1) Activităţile economice desfăşurate în perimetrul Rezervaţiei cu impact asupra mediului. turism se realizează de către deţinătorii surselor de poluare. ART. (2) Rezultatele înregistrate în procesului de monitorizare se comunică Administraţiei Rezervaţiei la termenele stabilite prin autorizaţia de mediu sau programul fluxului informaţional aprobat. 120 Participanţii la procesul de monitorizarea calităţii factorilor de mediu din Rezervaţie. ART. prelucrate la nivelul specific fiecărui participant. 121 (1) Monitorizarea deversărilor sau a emisiilor de fluide în apele de suprafaţă. 122 Monitorizarea populaţiilor speciilor de plante şi animale prevăzute în programele de monitorizare se poate desfăşura şi prin colaborarea cu organizaţii specializate autorizate. pe sol sau în aer.

altele decât cele de interes public. precum pentru dezvoltarea capacităţii de gestionare a capitalului natural din Rezervaţie. ART. 198 . 125 (1) Accesul personalului de cercetare în perimetrul Rezervaţiei pentru desfăşurarea activităţilor prevăzute în proiectele de cercetare se face în baza permisului de cercetare emis de Administraţia Rezervaţiei şi cu acceptul proprietarilor/ administratorilor terenurilor. 3) Titularii proiectelor de cercetare au obligaţia consultării pe parcursul derulării programului de cercetare compartimentele de specialitate din cadrul Administraţiei Rezervaţiei. (2) Activitatea de cercetare ştiinţifică pe teritoriul Rezervaţiei se desfăşoară în baza proiectelor de cercetare aprobate de autorităţile naţionale competente în cadrul programelor naţionale şi internaţionale de cercetare. (2) Administraţia Rezervaţiei are obligaţia de a analiza posibilitatea utilizării rezultatelor proiectelor de cercetare în activitate de gestionare a patrimoniului natural din Rezervaţiei. la solicitarea instituţiilor de învăţământ. Art. 126 În cazul proiectelor de cercetare care necesită date/informaţii elaborate de Administraţia Rezervaţiei. măsuri ce se aprobă de către Consiliul ştiinţific. Mărimea grupului de care intră în Rezervaţie nu poate fi mai mare de 15 decât în cazuri excepţionale aprobate de Administraţia Rezervaţiei. cu avizul Consiliului ştiinţific al Administraţiei Rezervaţiei. de dezvoltare durabilă a comunităţilor. acestea se vor obţine pe baza de comandă şi după achitarea tarifelor în vigoare._________________________________________________________________________________ (1) Cercetarea ştiinţifică are ca scop dezvoltarea cunoaşterii stării sistemelor ecologice naturale şi socio-umane precum şi a tendinţelor de evoluţie în vederea fundamentării măsurilor de protecţie ale acestora. au obligaţia de a transmite Administraţiei Rezervaţiei rezumatele rezultatelor obţinute în cadrul acestor proiecte. (2) În zonele strict protejate (de protecţie integrală) activitatea de cercetare se va desfăşura în condiţiile prezentului Regulament. prin dezvoltarea metodelor de management adaptativ şi implicarea comunităţii. propunând măsurile ce se impun pentru realizarea obiectivelor de management al Rezervaţiei. ART. (3) Grupurile de studii formate din studenţi sau elevi pentru care teritoriul Rezervaţiei oferă posibilitatea completării cunoştiinţelor au acces în Rezervaţie în baza permisului de acces emis de Administraţia Rezervaţiei. pentru zonele din afara domeniului public de interes naţional. 127 (1) Elaboratorii proiectelor de cercetare desfăşurate pe teritoriul Rezervaţiei.

b) producerea unui fenomen natural cu efecte distructive asupra cadrului natural. 199 . (2) În cazul producerii unor de fenomene deosebite (incendii. d) declararea stării de periclitate a unei/unor specii din flora şi/sau fauna Rezervaţiei cu efecte negative importante asupra stării speciilor respective şi a resurselor naturale generate de acestea. 129 Regimul special de control. la nivel continental sau planetar cu efecte negative semnificative asupra mediului natural din Rezervaţie. protecţie şi intervenţie pe teritoriul Rezervaţie sau pe teritorii ce include parţial sau total teritoriul acesteia. florei şi faunei sălbatice. sau producerea unor modificări ireversibile asupra genofondului sau a cadrului natural ale Rezervaţiei._________________________________________________________________________________ Capitolul 11 OPERAŢIUNI ÎN CAZURI SPECIALE (poluări accidentale. dezastre naturale. al habitatelor terestre sau acvatice şi care poate provoca schimbări pe termen lung asupra mediului natural al Rezervaţiei. se înregistrează ca fenomene speciale şi determină instituirea unui regim special de control. epizootii. c) declanşarea unor epidemii. ART. epidemii.) instituţiile abilitate intervin conform prevederilor legale. protecţie şi intervenţie la nivelul Rezervaţiei se face. ART. etc. conform prevederilor legale şi în colaborare cu Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă. b) utilizează mijloacele de intervenţie din dotare în colaborare cu celelalte instituţii sau organizaţii implicate. protecţie şi intervenţie se poate institui în următoarele condiţii: a) producerea unui accident tehnic la o unitate economică care poate provoca o modificare semnificativă a parametrilor calitativi ai factorilor de mediu. 131 În urma instituirii regimului special de control. în vecinătatea acesteia sau în alte zone dar cu efecte previzibile asupra Rezervaţiei. în perimetrul Rezervaţiei. protecţie şi intervenţie la nivelul Rezervaţiei. e) producerea unor evenimete deosebite. etc. având drept efect punerea în pericol a sănătăţii oamenilor. Administraţia Rezervaţiei are următoarele obligaţii: a) participă la elaborarea şi aplicarea măsurilor de combatere sau limitare a efectelor fenomenului special.) ART. cu obligaţia înştiinţării imediate a Administraţiei Rezervaţiei. calamităţi. epizootii sau atacuri de dăunători asupra florei sălbatice în perimetrul Rezervaţiei sau în zonele limitrofe acesteia. 130 (1) Instituirea regimului special de control. ART. 128 Producerea unor accidente tehnice având ca urmare poluări accidentale sau a unor fenomene naturale cu impact negativ asupra mediului natural.

e) mobilizează resursele existente la nivelul unităţilor economice implicate în programele de protecţie şi conservare a resurselor naturale regenerabile şi promovează proiecte de reconstrucţie ecologică pentru zonele afectate. ART. 132 Unităţile economice care prezintă pericol ridicat de poluare sau de afectare a echilibrului ecologic sunt obligate să elaboreze planuri proprii de intervenţii în caz de poluări accidentale. pot fi organizate permisul emis de Administraţia Rezervaţiei. calamităţi. 136 Utilizarea însemnelor Rezervaţiei în cadrul activităţilor de educare şi informare._________________________________________________________________________________ c) coordoneze aplicarea sarcinilor proprii ce îi revin din programele elaborate şi aprobate.134 (1) Administraţia Rezervaţiei are obligaţia să amenajeze locuri speciale pentru depozitarea temporară a deşeurilor pe domeniul public de interes naţional aflat în administrare. altele decât cele organizate de Administraţia Rezervaţiei. (2) Vizitatorii Rezervaţiei au obligaţia de a evacua deşeurile produse pe durata sejurului petrecut în Rezervaţie în locurile special amenajate. f) organizează şi coordonează activităţile de combatere a efectelor negative produse. solicitat în scris cu cel puţin 15 zile înainte desfăşurarea activităţilor programate. etc. d) elaborează strategii şi programe proprii de intervenţie în situaţii de urgenţă pentru limitarea efectelor negative provocate şi pentru refacerea cadrului natural deteriorat. CONŞTIENTIZARE PUBLICĂ.. a operatorilor economici şi a Administraţiei Rezervaţiei în conformitate cu dispoziţiile legale referitoare la gestionarea deşeurilor. cu al cu de ART. Capitolul 12 REGIMUL DEŞEURILOR ART. altele decât cele organizate de Administraţia Rezervaţiei. Capitolul 12 INFORMARE. g) informează autorităţile publice conform programului fluxului informaţional stabilit pentru fiecare situaţie specială asupra evoluţiei fenomenului semnalat şi a efectelor măsurilor aplicate.ce va fi avizat de Administraţia Rezervaţiei. ART. conştientizare publică şi implicarea comunităţii în legătură activitatea Administraţiei Rezervaţiei şi cu obiectivele Planului de management Rezervaţiei. se face numai cu acordul scris al acesteia. 135 Activităţile de informare. Capitolul 14 SANCŢIUNI 200 . amplasate pe teritoriul Rezervaţiei. 133 Gestionarea deşeurilor produse în perimetrul Rezervaţiei se face prin grija autorităţilor publice locale. IMPLICAREA COMUNITĂŢII ART.

materială sau civilă conform legislaţiei în vigoare. ART. 138 Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor poate institui un regim special de sancţionare a încălcării prevederilor Planului de management şi ale Regulamentului. Capitolul 15 DISPOZIŢII FINALE ART. cu avizul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. ART. 139 (1) Constatarea şi sancţionarea faptelor contravenţionale sau infracţionale se face de către personalul împuternicit al Administraţiei Rezervaţiei. 137 Încălcarea prevederilor Planului de management şi ale Regulamentului atrage. (3) Pentru completarea resurselor financiare necesare bunei administrări a Rezervaţiei. după caz. contravenţională. 142 (1) Administraţia Rezervaţiei are obligaţia să evalueze costurile anuale necesare implementării Planului de management şi a Regulamentului şi să le comunice autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. 140 Controlul respectării prevederilor prezentului Regulament se realizează de către personalul abilitat de Administraţia Rezervaţiei şi de toate autorităţile cu atribuţii de control conform împuternicirilor stabilite de legislaţie. 141 Planul de management al Rezervaţiei şi Regulamentul pot fi modificat prin Hotărâre de Guvern la propunerea Administraţiei Rezervaţiei. cu acordul Consiliului ştiinţific şi al autorităţii centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. răspunderea administrativă. ART._________________________________________________________________________________ ART. ART. de comisarii Gărzii de Mediu şi de către personalul de control abilitat conform legislaţiei în vigoare. penală. Administraţia Rezervaţiei poate institui un sistem de tarife potrivit Planului de management şi Regulamentului. 201 . (2) Resursele financiare necesare implementării Planului de management al Rezervaţiei se asigură din bugetul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor şi prin atragerea de fonduri comunitare. (2) În cazul încălcării condiţiilor stabilite în permisele pentru desfăşurarea activităţilor menţionate în Regulament persoanele fizice sau juridice vor pierde dreptul de a mai beneficia de facilităţile prevăzute în prezentul Regulament pe o perioadă de 2 ani.

_________________________________________________________________________________ (4) Tarifele prevăzute la alin. pentru realizarea obiectivelor din planul de management. pentru accesul şi desfăşurarea activităţilor în baza permiselor emise de Administraţia Rezervaţiei sau pentru facilităţile. (5) Sumele provenite din aceste tarife se utilizează după cum urmează: a) 75% se fac venit la bugetul administraţiei. 202 . 3) se constituie ca venituri proprii pentru Administraţia Rezervaţiei şi se pot institui pentru vizitarea Rezervaţiei. în conformitate cu prevederile prezentului Regulament. serviciile şi activităţile specifice desfăşurate în Rezervaţie. b) 25% sunt folosite pentru stimularea personalului Administraţiei Rezervaţiei.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful