_________________________________________________________________________________ CUPRINS PARTEA I PLANUL DE MANAGEMENT 1. Introducere 1.1 Scurtă descriere a planului, a scopului şi a obiectivelor sale. 1.

2 Scopul şi categoria ariei protejate . . . . 1.3 Baza legală pentru aria protejată şi pentru plan . . 1.4 Procesul elaborării planului . . . . . 1.5 Procedura de modificare şi actualizare a planului . . 1.6 Procedura de implementare a planului . . . 2. Descrierea ariei naturale protejate 2.1 Informaţii generale. . . . 2.1.1 Amplasament . . . 2.2 Statututul juridic al terenurilor . . 2.3 Infrastructura existentă de management 2.3.1 Organizaţii, responsabilităţi .

. . . . . .

. . . . . .

5 6 7 8 9 10

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

. . . . .

11 11 13 14 14

Caracterizare fizico-geografică 2.4 Caracterizare climatică . . . . 2.5 Geologie, morfologie . . . . . 2.5.1 Forme de relief . . . . . 2.5.2 Fenomene de eroziune/depunere şi alte procese 2.6 Soluri, subsoluri . . . . . . 2.6.1 Principlalelor tipuri de soluri . . . 2.7 Hidrologie . . . . . . 2.7.1 Ape subterane . . . . . 2.7.2 Ape de suprafaţă, regimul de scurgere . Caracterizare biologică şi ecologică 2.8 Ecosisteme (habitate, vegetaţie şi procese ecologice) 2.9 Flora . . . . . . . 2.9.1 Plante inferioare . . . . . 2.9.2 Plante superioare . . . . 2.10 Fauna . . . . . . . 2.10.1 Nevertebrate . . . . . 2.10.2 Peşti . . . . . . 2.11 Caracterizarea mediului marin . . .

. . . . . . . . .

. . . . . . . . .

. . . . . . . . .

18 23 23 28 29 29 31 31 32

. . . . . . . .

. . . . . . . .

. . . . . . . .

34 46 47 52 52 52 54 60

Caracterizare socio-economică şi culturală: perspectivă istorică 2.12 Prezenţa umană în perimetrul Rezervaţiei . . . 2.12.1 Peştele şi pescuitul . . . . . 2.12.2 Terenurile agricole şi agricultura . . . 2.12.3 Fondul forestier, silvicultura şi exploatarea lemnului 2.12.4 Peisaj, recreere, turism . . . . 2.12.5 Fondul cinegetic şi vânătoarea . . . 2.12.6 Extragerea resurselor minerale . . .

. . . . . . .

. . . . . . .

65 67 73 76 78 81 82 1

_________________________________________________________________________________ 2.12.7 Utilizarea resurselor de apă . . . 2.12.8 Alte utilizări . . . . . 2.12.9 Protecţia mediului şi conservarea naturii . 2.13 Utilizarea terenurilor în trecut . . . 2.14 Patrimoniu arheologic, cultural, monumente istorice 2.15 Obiceiuri şi tradiţii culturale . . . . 2.16 Valoare peisagistică . . . . . 2.17 Elemente descriptive adiţionale . . . 2.17.1 Referinţe bibliografice . . . . 2.17.2 Hărţi, planuri . . . . . 2.17.3 Fotografii aeriene . . . . 2.17.4 Imagini satelitare . . . .

. . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . .

83 84 84 85 88 91 95 96 96 97 98 98

3. Evaluări, ameninţări, obiective 3.1 Evaluarea situaţiei existente (ecologică, socio-economică, etc) 3.2 Ameninţări existente şi potenţiale . . . . 3.3 Analiza SWOT . . . . . . 3.4 Scopul managementului . . . . . . 3.5 Temele managementul . . . . . 3.6 Planul de acţiuni . . . . . . 4. Implementarea 4.1 Priorităţi şi planificare în timp . 4.2 Resurse şi buget . . 4.3 Regulamentul Rezervaţiei .

. . . . . .

. . . . . .

98 106 108 109 116 125

. . .

. . .

. . .

. . .

. . .

. . .

144 146 147

5. Revizuirea planului de management 5.1 Revizuire anuală – analiza progreselor implementării 5.2 Revizuire periodică (la 5 ani) . . . . 6. Glosar de termene şi definiţii PARTEA A II-A REGULAMENTUL REZERVAŢIEI

. .

. .

. .

147 147 149

1. Capitolul 1 Dispoziţii generale . . . . . 2. Capitolul 2 Organizarea Rezervaţiei . . . . . 3. Capitolul 3 Administrarea Rezervaţiei. . . . . 4. Capitolul 4 Conducerea Adminstraţiei Rezervaţiei . . . 5. Capitolul 5 Autorizarea accesului şi a activităţilor în Rezervaţie . 6. Capitolul 6 Protecţia diversităţii biologice . . . . . 7. Capitolul 7 Valorificarea resurselor naturale regenerabile . 8. Capitolul 8 Alte activităţi economice . . . . . 9. Capitolul 9 Monitoring integrat şi cercetare ştiinţifică . . 10. Capitolul 10 Operaţiuni în cazuri speciale . . . . 11. Capitolul 11 Regimul deşeurilor . . . . . 12. Capitolul 12 Informare, conştientizare publică, implicarea comunităţii 13. Capitolul 13 Sancţiuni . . . . . . . 14. Capitolul 14 Dispoziţii finale . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . .

150 151 153 157 161 167 170 188 194 196 198 198 199 199 2

_________________________________________________________________________________

PARTEA A III-A ANEXE Anexa 1 Limitele Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării Anexa 2 Zonele strict protejate din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării Anexa 3 Lista speciilor din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării Anexa 4 Lista Roşie a speciilor din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării Anexa 5 Lista speciilor protejate în cadrul reglementărilor internaţionale Anexa 6 Traseele turistice din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării Anexa 7 Obiectivele de management în perioada 1990-2007 Anexa 8 Strategia de la Sevilla a Rezervaţiilor Biosferei Anexa 9 Harta Rezervaţiei Anexa 10 Harta districtului Tulcea Anexa 11 Harta districtului Chilia Veche Anexa 12 Harta districtului Chilia Veche Anexa 13 Harta districtului Sulina Anexa 14 Harta districtului CA Rosetti Anexa 15 Harta districtului Crişan Anexa 16 Harta districtului Maliuc Anexa 17 Harta districtului Sf. Gheorghe Anexa 18 Harta districtului Murighiol Anexa 19 Harta districtului Sarichioi Anexa 20 Harta districtului Jurilovca Anexa 21 Harta districtului Mihai Viteazu Anexa 22 Harta vegetatiei din Rezervaţie Anexa 23 Harta solurilor din Rezervaţie Anexa 24 Harta ecosistemelor din Rezervaţie Anexa 25 Harta solurilor din Rezervaţia Biosferei Transfrontalieră Delta Dunării România - Ucraina Anexa 26 Harta coloniilor de păsări din Rezervaţia Biosferei Transfrontalieră Delta Dunării România - Ucraina Anexa 27 Proceduri pentru emiterea avize/acorduri/autorizaţii/permise Anexa 28 Tarife

3

_________________________________________________________________________________

4

reprezentate în Rezervaţie prin desemnare multiplă. Delta Dunării a fost recunoscută ca zonă umedă de importanţă internaţională. 1.000 de hectare. conservarea habitatelor naturale. Condiţiile în care se vor desfăşura principalele activităţi în perimetrul Rezervaţiei sunt cuprinse în Regulamentul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (Anexa 7. a fost declarată Rezervaţie naturală. Elaborarea planului de management s-a făcut. şi pe baza experienţei acumulate. În 1978.2 Scopul şi categoria ariei protejate Delta Dunării şi celelalte unităţi geografice adiacente au primit. prin implementarea planurilor de management anterioare.5). În 1938. Pădurea Letea. Introducere 1. lacuri şi cursuri de apă. Arii Speciale de Conservare şi Arii de Protecţie Specială Avifaunistică. reglementările legislaţiei în domeniu precum şi consultarea factorilor implicaţi sau interesaţi în stabilirea măsurilor de management necesare pentru realizarea obiectivului general al Rezervaţiei. Tot în această perioadă. precum şi din vecinătatea ei. iar o suprafaţă de 340. din Delta Dunării. în cadrul Convenţiei Ramsar. au fost recunoscute ca parte a patrimoniului natural universal în cadrul Convenţiei UNESCO de protejarea a patrimoniului universal cultural şi natural. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate. naţională şi internaţională. Din 2007. Rezervaţiile biosferei se întind pe suprafeţe mari şi cuprind un complex de ecosisteme terestre şi/sau acvatice. Delta Dunării şi celelalte unităţi adiacente a fost declarată Rezervaţie a biosferei. au fost identificate şi propuse în perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din 5 . timp de 17 ani. în administrarea acestei arii protejate. în special ca habitat al păsărilor de apă. În perioada anilor 50 au mai fost declarate în Delta Dunării arii naturale protejate în suprafaţă totală de 40. Ordonanţa de Urgenţă nr. Din 1990.1 Scurtă descriere a planului. deasemenea. dealungul timpului._________________________________________________________________________________ PARTEA I PLANUL DE MANAGEMENT CAPITOLUL 1. mai multe recunoaşteri naţionale şi internaţionale din punct de vedere al protecţiei naturii. Rezervaţiile biosferei sunt acele arii naturale protejate ale căror scopuri sunt protecţia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversităţii biologice specifice. zona Roşca – Buhaiova – Hrecisca a fost declarată Rezervaţie a biosferei. Elaborarea planului de management are la bază informaţia ştiinţifică existentă despre valorile naturale ale Rezervaţiei la data întocmirii planului. Planul de management cuprinde obiective şi măsuri organizate într-un program de acţiuni planificate pentru următorii 5 ani (perioada 2008-2012) şi care vor constitui un instrument de lucru atât pentru administraţia Rezervaţiei cât şi pentru cei care doresc să desfăşoare activităţi pe teritoriul Rezervaţiei.000 ha. a scopului şi a obiectivelor sale Planul de management al Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării constituie documentul oficial prin care se reglementează desfăşurarea tuturor activităţilor de pe cuprinsul acestei arii naturale protejate. a florei şi faunei sălbatice defineşte categoriile de arii protejate. zone umede cu comunităţi biocenotice floristice şi faunistice unice. în cadrul Programului UNESCO „Omul şi Biosfera”.

în conformitate cu prevederile Convenţiei privind conservarea zonelor umede de importanţă internaţională în special ca habitat al păsărilor acvatice . Zonele umede de importanţă internaţională sunt acele arii naturale protejate al căror scop este de a se asigura protecţia şi conservarea siturilor naturale cu diversitatea biologică specifică zonelor umede. zone tampon. zone strict protejate. după cum urmează: 1. Managementul acestor zone se realizează în scopul conservării lor şi al utilizării durabile a resurselor biologice pe care le generează. 2. de sub egida UNESCO. în cuprinsul rezervaţiilor biosferei se pot delimita zone cu regim diferenţiat de protecţie ecologică. ecosisteme modificate sub influenţa omului şi care pot fi readuse la starea naturală. în care se realizează măsuri de refacere a mediului deteriorat. potrivit cerinţelor de consum ale populaţiilor locale şi în limitele potenţialului biologic natural de regenerare a acestor resurse. în conformitate cu recomandările Programului Om Biosferă de sub egida UNESCO. 6 . ecologic admise. 3. 4. cu respectarea prevederilor Convenţiei privind protecţia patrimoniului mondial cultural şi natural. În cuprinsul acestor zone pot exista comunităţi umane ale căror activităţi sunt orientate pentru o dezvoltare compatibilă cu cerinţele de ocrotire şi conservare a sitului natural. Pentru asigurarea protecţiei şi conservării unor zone de habitat natural şi a diversităţii biologice specifice. zone valorificabile economic prin practici tradiţionale sau noi. în limitele capacităţii de regenerare a resurselor. de sub egida UNESCO. precum şi pentru valorificarea resurselor naturale disponibile._________________________________________________________________________________ amenajarea tradiţională a teritoriului. Siturile naturale ale patrimoniului natural universal sunt acele arii naturale protejate al căror scop este ocrotirea şi conservarea unor zone de habitat natural în cuprinsul cărora există elemente naturale a căror valoare este recunoscută ca fiind de importanţă universală. Managementul rezervaţiilor biosferei se realizează conform unor regulamente şi planuri de protecţie şi conservare proprii. comunităţi umane a căror existenţă este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase. Mărimea rezervaţiilor biosferei este determinată de cerinţele de protecţie şi conservare eficientă a mediului natural şi a diversităţii biologice specifice. Dacă în perimetrul rezervaţiilor biosferei sunt cuprinse şi situri naturale ale patrimoniului universal. Mărimea arealului lor este determinată de cerinţele pentru asigurarea integrităţii şi conservării elementelor supuse acestui regim de protecţie.Ramsar. cu rol de protecţie a zonelor strict protejate şi în care sunt admise activităţi limitate de valorificare a resurselor disponibile. managementul Rezervaţiei se realizează cu respectarea prevederilor Convenţiei privind protecţia patrimoniului mondial cultural şi natural. de conservare şi de valorificare a resurselor. Managementul siturilor naturale ale patrimoniului natural universal se realizează în conformitate cu regulamentele şi planurile proprii de ocrotire şi conservare. în conformitate cu autorizaţiile date de administraţia Rezervaţiei. Rezervaţiile biosferei cu aşezări umane sunt astfel gestionate încât să constituie modele de dezvoltare a comunităţilor umane în armonie cu mediul natural. zone de reconstrucţie ecologică. având regimul de protecţie şi conservare al rezervaţiilor ştiinţifice.

Managementul ariilor speciale de protecţie se realizează ca şi pentru ariile speciale de conservare. Hotărârile de Guvern nr. de a menţine şi. dar susceptibil de a-l afecta într-un mod semnificativ. denumită în continuare „Rezervaţia” a fost înfiinţată în 1990. aprobată prin Legea nr. ţinându-se seama de obiectivele de conservare a ariei. de a readuce întro stare de conservare favorabilă habitatele specifice. Ariile de protecţie specială avifaunistică (SCI) sunt acele arii naturale protejate al căror scop este de a conserva. administrative sau contractuale în scopul evitării deteriorării habitatelor naturale şi a habitatelor speciilor. a florei şi faunei sălbatice se supun prevederilor ordonanţede urgenţă. Nu vor fi acceptate planuri sau proiecte în ariile respective care afectează aria. orice activitate în aceste zone făcându-se cu consultarea publicului. În 1993. prin Hotărârea Guvernului nr. Ariile naturale de conservare sunt special desemnate pentru conservarea tipurilor de habitate naturale şi a habitatelor speciilor menţionate în anexele Directivelor UE._________________________________________________________________________________ Ariile speciale de conservare (SPA) sunt acele arii naturale protejate al căror scop este de a conserva. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. Statutul de organizare şi funcţionare al Rezervaţiei precum şi componenţa Consiliului Ştiinţific al Rezervaţiei. precum şi a perturbării speciilor pentru care zonele au fost desemnate. iar Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului 7 . a florei şi faunei sălbatice şi vor face parte din reţeaua europeană NATURA 2000 după recunoaşterea statutului lor de către Comisia Europeană. conservarea habitatelor naturale. 248/1994 pentru adoptarea unor măsuri în vederea aplicării Legii nr. lege care a fost completată şi modificată ulterior. au stabilit delimitarea şi descrierea zonelor funcţionale din Rezervaţie. Ariile speciale de protecţie sunt desemnate de stat în conformitate cu prevederile Directivei 79/409/CCE din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice şi vor face parte din reţeaua europeană NATURA 2000 după recunoaşterea statutului lor de către Comisia Europeană. 983/1990 privind organizarea Ministerului Mediului. desemnate pentru protecţia speciilor de păsări migratoare sălbatice. de a readuce într-o stare de conservare favorabilă habitatele naturale şi/sau populaţiile speciilor pentru care situl este desemnat. Componenţa Consiliului Ştiinţific al Rezervaţiei a fost completată ulterior. precum şi legislaţiei specifice în vigoare.3 Baza legală pentru aria protejată şi pentru planul de management Rezervaţia Biosferei Delta Dunării. va face obiectul unui studiu pentru evaluarea impactului. denumită în continuare „Administraţia Rezervaţiei” şi a componenţei nominale a Consiliului Ştiinţific. Ariile speciale de conservare sunt desemnate de stat în conformitate cu prevederile Directivei 92/43/CCE din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale. de a menţine şi. 82 privind înfiinţarea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. acolo unde este cazul. Orice plan sau proiect indirect legat sau necesar pentru gestiunea sitului. acolo unde este cazul. 195/2005 privind protecţia mediului. 1515/2006. prin Hotărârea Guvernului nr. 265/2006 stabileşte că regimul ariilor naturale protejate. 367/2002 privind aprobarea Statutului de organizare şi funcţionare al Administraţiei Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării". Managementul ariilor speciale de conservare necesită planuri de management adecvate specifice siturilor desemnate sau integrate în alte planuri de management şi măsuri legale. 1. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării" şi nr. a fost promulgată Legea nr.

a stabilit obligativitatea gestionării ariilor naturale protejate pe bază de Plan de management. financiar şi consultativ şi a fost implementat în perioada 1995-2001. Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare „Grigore Antipa” din Constanţa şi Dr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate. Participarea internaţională deosebită la acest seminar a contribuit la stabilirea Obiectivelor Strategice pentru managementul Rezervaţiei. în Delta Dunării. Angheluţă VĂDINEANU. obiectivele planului de management au fost revizuite şi completate.Formarea unei echipe restrânse pentru planificare compusă din experţi din cadrul Rezervaţiei dar şi din cinci experţi externi. Marian-Traian GOMOIU. membru al Academiei Române. 8 . finanţat de Banca Mondială. Procesul elaborării actualului plan de management pentru Rezervaţie a fost stabilit în baza ghidului informativ al Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile. ing. membrii ai Consiliului Ştiinţific al Rezervaţiei cu experienţă îndelungată în problemele ecologiei Deltei Dunării: Prof. membru al Academiei Române. prin sistematizarea tuturor informaţiilor existente în cadrul Rezervaţiei. pentru perioada 2002-2006 perioadă prelungită cu încă un an. Prof. Primul plan de management al Rezervaţiei a fost elaborat în perioada 1993-1994 cu sprijin internaţional. Primul plan de management al Rezervaţiei cuprindea un număr de 35 de obiective grupate în 4 teme principale: Obiective cu caracter general. Dr. Prof. elaborat în 2004. În cadrul procesului de planificare aprobat în cadrul Colegiului executiv al Rezervaţiei au fost parcurse câteva etape principale care au constat în: . Dr. conservarea habitatelor naturale. a florei şi faunei sălbatice. . obiective pentru zonele tampon şi obiective pentru zonele strict protejate. Mircea STARAŞ. Au fost stabilite 14 obiectivele strategice pe termen mediu şi lung. 1. Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării. elaborat în 1999. desfăşurat în 1991 la Uzlina. precum şi al Manualului Eurosite de Planificarea a Managementului (The Eurosite Management Planning Toolkit). Dr. . grupate în 7 teme principale._________________________________________________________________________________ nr.Informarea factorilor interesaţi şi strângerea opiniilor lor în cadrul unor seminarii tematice participative. în cadrul Proiectului „Managementul Conservării Biodiversităţii din România”. obiective cu caracter economic. Dr. în 2007.Strângerea şi gruparea informaţiei. Appleton.Identificarea factorilor interesaţi şi elaborarea unui plan de participare şi consultare a acestora. Universitatea din Bucureşti. sub coordonarea lui Michael R. ing. Nicolae PANIN. . teme şi obiective care s-au regăsit şi în planurile de management elaborate ulterior. În cursul anului 2001. rezultând al doilea plan de mangement.4 Procesul elaborării planului Elaborarea planurilor de management ale Rezervaţiei a fost precedată de Seminarului Internaţional pentru managementul Rezervaţiei. Simion NICOLAEV.

pentru măsurarea indicatorilor definiţi şi pentru ealuarea progresului în atingerea obiectivelor de management. echipament şi infrastructură. cunoştinţele locale.Identificarea şi planificarea acţiunilor de monitoring. ca răspuns la schimbările ce pot apărea ulterior. definite ca secţiuni ale planului care tratează un set de probleme relaţionate. pe termen lung şi ca rezultat al implementării planului de management.Identificarea colaboratorilor.Definirea scopului Planului de Management. declararea Rezervaţiei ca sit Natura 2000 poate aduce abordări noi în procesul managerial al Rezervaţiei.Elaborarea planului de lucru anual. 9 ._________________________________________________________________________________ . ca formulare a unei stări viitoare ideale pentru Rezervaţie. fenomene naturale imprevizibile pot produce schimbări care impun reconsiderarea unor măsuri. . Motivele pentru care se impune adoptarea unui management adaptabil sunt: identificarea de noi nişe ecologice funcţionale. . .Atribuirea de resurse pentru fiecare acţiune. definite ca ţinte precise pentru ceea ce Rezervaţia trebuie să atingă în urmărirea scopului general şi cel puţin pe durata de implementarea planului (2008-2012). definite ca operaţiuni necesare în aplicarea opţiunilor de management pentru realizarea obiectivelor stabilite în cadrul fiecărei teme.Asigurarea aprobării planului şi legalizarea lui.5 Procedura de modificare şi actualizare a planului Planul de Management are la bază principiile unui management adaptabil. prezenţa şi activitatea omului poate accentua şi accelera unele schimbări.Identificarea temelor principale pentru plan. ca măsură de alocare eficientă a fondurilor de timp. . care să permită o modificarea relativ uşoară a deciziilor. 1. bani. . Publicarea planului.Identificarea acţiunilor şi a indicatorilor pentru fiecare obiectiv din temele stabilite. . .Stabilirea priorităţii şi planificarea în timp pentru fiecare acţiune. .Identificarea obiectivelor. personal şi financiare disponibile. . modificarea cadrului legislativ poate aduce modificări în activitatea unor agenţi în perimetrul Rezervaţiei. incluzând: timpul alocat de personal şi de manager.

Activităţile din planul de lucru anual se implementează/organizează: în mod direct de către Administraţia Rezervaţiei (prin responsabilii de activităţi). dacă modificările sunt la nivelul planului de lucru anual. instituţii. implementarea/realizarea unor acţiuni nu au efectele planificate. apar dezacorduri între Administraţia Rezervaţiei şi Consiliul Consultativ cu privire la activităţile ce pot afecta factorii interesaţi. Propunerile de modificare pot veni atât din partea structurilor de administrare cât şi a proprietarilor/administratorilor de terenuri. Administraţiei Rezervaţiei. Academiei Române şi autorităţii centrale pentru protecţia mediului rapoarte cuprinzând constatări. În cazul în care. 1. etc. Consiliului Ştiinţific îi revine rolul de a elabora decizia finală cu privire la activităţile respective. propuneri şi recomandări. a ONG-urilor sau a persoanelor fizice (ex. a factorilor interesaţi. În aceste cazuri Administraţia Rezervaţiei are un rol important în stabilirea unor relaţii de colaborare cu instituţiile/organizaţiile respective şi definirea modului în care acestea îşi organizează activităţile care au impact direct sau indirect asupra Rezervaţiei. 10 . la definitivarea planurilor anuale de lucru. În cazul în care se impun schimbări în Planul de Management. dacă modificările se referă la priorităţi şi măsuri specifice de conservare. prin implicarea unor parteneri din Romania sau străinatate. pe bază de contracte sau protocoale cu persoane fizice sau juridice specializate (organizaţii neguvernamentale. competenţa aprobării acestora revine: autorităţii centrale pentru mediu. influenţând resursele umane şi economice de care dispune Administraţia Rezervaţiei pentru realizarea obiectivelor de management. administraţii. Consiliul Ştiinţific evaluează modul în care sunt aplicate măsurile prevăzute în Planul de Management şi prezintă.) Activităţile care intră în responsabilitatea altor instituţii/organizaţii vor fi supravegheate de către Administraţia Rezervaţiei pentru a se sigura că acestea se încadrează în prevederile planului de management şi nu contravin obiectivelor Rezervaţiei. în atingerea unor obiective pot apărea ameninţări noi. servicii publice. dacă se impun modificări la nivel de obiective. specialişti)._________________________________________________________________________________ factorul social şi economic este în continuă schimbare. organisme cu activitate în domeniu. cu respectarea procedurii de aprobare. anual sau ori de câte ori este necesar. Consiliului Ştiinţific. pentru acţiuni ce au impact asupra principalilor factori interesaţi modificările se fac cu acordul Consiliului Consultativ de Administrare.6 Procedura de implementare a planului Responsabilitatea implementării Planului de Management revine Administraţiei Rezervaţiei şi se realizează prin acţiuni planificate în baza planurilor anuale de lucru.

inclusiv Ostrovul Prut (62 ha): 836 ha. Căsuţa nr. (87. Dunărea maritimă până la Cotul Pisicii inclusiv zona inundabilă Somova-Parcheş.508 ha Suprafaţă marină 140. din care: În judeţul Tulcea.73%) din care: . Constanţa (12.1 Amplasament Teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. (Căsuţa 1).359 ha . are o suprafaţă totală de circa 580. cuprinzând Delta Dunării propriu-zisă. Descrierea ariei naturale protejate 2.1. 2.Suprafaţă marină: 42. zone care constituie domeniul public de interes naţional.23%) şi Galaţi (0. Teritoriul Rezervaţiei este amplasat pe teritoriile administrative a 3 judeţe: Tulcea (87.000 de hectare şi este amplasat în sud-estul României.14%). total: 70.1.000 ha. Din suprafaţa totală a Rezervaţiei.313 ha. lacul Sărături-Murighiol şi zona marină cuprinsă între litoral şi izobata de 20 m (Planşa 1) Poziţia geografică a Rezervaţiei este definită de următoarele coordonate geografice: 28°10‟50” (Cotul Pisicii) şi 29°42‟45” (Sulina) longitudine estică.Suprafaţă terestră: 28.000 ha În judeţul Galaţi. Complexul lacustru Razim-Sinoie. total: 508. km 43) şi 44°20‟40” (Capul Midia) latitudine nordică.Suprafaţă marină: 98.492 ha În judeţul Constanţa.Suprafaţă terestră.14%) din care .492 ha Suprafaţă totală: 580. 45°27‟ (braţul Chilia.73%).13%) din care .851 ha.313 ha . delimitat conform legii. din care: Suprafaţă terestră: 439.000 ha._________________________________________________________________________________ CAPITOLUL 2. mai mult de jumătate (312.1 Repartizarea suprafeţelor din Rezervaţie pe judeţe Suprafaţă totală: 580.440 ha) o reprezintă ecosistemele naturale acvatice şi terestre incluse în lista zonelor cu valoare de patrimoniu universal (Convenţia Patrimoniului Natural Universal UNESCO) precum şi cele destinate reconstrucţiei ecologice.Suprafaţă terestră (continentală): 410. total: 836 ha. 11 .1 Informaţii generale 2. (0. (12.

care au fost marcate cu borne numerotate şi poziţionate topografic. 230/4. În prima etapă a acestei lucrări.1. Administraţia Rezervaţiei a început elaborarea. parcurilor naţionale şi parcurilor naturale şi constituirea administraţiilor acestora (Anexa 7. sunt descrise în HG nr.2003 privind delimitarea rezervaţiilor biosferei.2 Descrierea limitelor Limitele Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării.1.1 Zonarea teritoriului Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării 2. în perioada 1998-2000. 2. limitele Rezervaţiei şi în special limitele din zona continentală.03. au fost identificate şi marcate. 12 . a lucrării de cadastru a teritoriului Rezervaţiei. Pentru marcarea limitelor Rezervaţiei. pe teren._________________________________________________________________________________ Fig.1).

2. sunt proprietate privată a persoanelor fizice (a). domeniul public de interes naţional. terenuri de interes judeţean şi terenuri de interes local (comunal). 2. care reprezintă patrimoniul natural al rezevaţiei.2. terenurile din perimetrul Rezervaţiei. potrivit legii. Tabelul nr. Rezervaţiei Biosferei Deltei Dunării – Vedere satelitară 2. fiind exceptate terenurile din perimetrul Rezervaţiei care. este constituit din suprafeţele terestre şi acvatice din perimetrul Rezervaţiei împreună cu resursele naturale pe care le generează. 2._________________________________________________________________________________ Fig. Categoria de terenuri Suprafaţă (ha) crt.1. potrivit legii. în perimetrul Rezervaţiei se disting terenuri aparţinând domeniului public şi terenuri din domeniul privat. În categoria terenurilor din domeniul privat sunt incluse terenurile ce aparţin persoanelor fizice şi terenurile ce aparţin persoanelor juridice sau autorităţilor locale. ocupate de amenajările agricole şi piscicole. % 13 . Patrimoniul natural al Rezervaţiei. constituie domeniu public de interes judeţean şi care sunt în administrarea Consiliului Judeţean Tulcea (c) (Tabelul nr.2 Statutul juridic al terenurilor Din punct de vedere juridic.1). sunt proprietate publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale (b). potrivit legii.2. terenurile din perimetrul Rezervaţiei care. care. În categoria terenurilor din domeniul public se disting terenuri de interes naţional.2.1 Distribuţia terenurilor din Rezervaţie Nr.

793 10.29 5.905 24.358 12. 2. Corbu (Constanţa) 8. Gheorghe (Tulcea) 60.2.789 100.665 22.373 6.000 16. Beştepe (Tulcea) 2. Chilia Veche (Tulcea) 53.508 29.539 18. 2.576 13. 5.902 11.000 9.000 474. Babadag (Tulcea) 2.508 100. teritoriul continental al Rezervaţiei este distribuit pe 27 unităţi adminstrative (Tabelul nr. Jurilovca (Tulcea) 20. Baia (Tulcea) 4 0.993 7.577 3.Procentul ocupat de suprafaţa teritoriile administrative este raportat la suprafaţa continentală a Rezervaţiei (439.963 0. Ceatalchioi (Tulcea) 8.2. Mihai Bravu (Tulcea) 108 0.197 25. teritoriale (ha) A Zona continentală 1.771 12.980 2.722 0.530 14.83 12.033 2.000 Notă: .902 17.093 0.089 20. Galaţi (Ostrovul Reni) 836 0.783 7. Istria (Constanţa) 9. Somova (Tulcea) 7.025 19.05 0.484 0.2) Tabelul nr.001 23.970 3. Nufăru (Tulcea) 1.392 13. 4.83 Din punct de vedere teritorial-administrativ. Zonă tampon 103.140 4.372 1.060 5.2 Distribuţia terenurilor din Rezervaţie pe unităţi administrative Nr. Tulcea (suburbia Tudor Vladimirescu) 3. Maliuc (Tulcea) 26. Sulina (Tulcea) 32. Zona economică 36.851 2. 3.510 26. Isaccea (Tulcea) 3. Săcele (Constanţa) 867 0.0 B Zona costieră a Mării Negre 28.071 8.190 Total zonă continentală 439.589 4. Denumirea unităţii administrativSuprafaţă % crt.3 Infrastructura existentă de management 14 .634 6.317 1.638 71.271 27.139 0. Pardina (Tulcea) 30.508ha) 2. Ceamurlia de Jos (Tulcea) 7. 580.685 21.136 1.963 0. Crişan (Tulcea) 38. C.783 1. Sf.292 29._________________________________________________________________________________ Suprafaţă totală Domeniu public de interes naţional Domeniul public de interes judeţean Domeniul public de interes local Domeniul privat 1.000 Total zonă costieră a Mării Negre 140. Rosetti (Tulcea) 26. Mahmudia (Tulcea) 3. Sarichioi (Tulcea) 13.0 81.507 6.662 8.476 15. 2.369 0. Mihai Viteazu (Constanţa) 11.492 Total REZERVAŢIE 580.714 14. Murighiol (Tulcea) 61.281 4.A. Valea Nucarilor (Tulcea) 3.636 6.

n) acţionează pentru protecţia şi ameliorarea stării mediului şi a calităţii vieţii. k) susţine şi impune prin mijloacele prevăzute de lege. potrivit atribuţiilor şi competenţelor legale. elaborează strategia de conservare şi redresare şi asigură măsurile necesare pentru conservarea şi protecţia biodiversităţii. a faptelor săvârşite pe teritoriul Rezervaţiei. e) stabileşte. i) poate concesiona.participă la elaborarea şi punerea în aplicare a planurilor şi programelor pentru apărarea împotriva inundaţiilor şi a catastrofelor.3. în sensul utilizării durabile a resurselor materiale şi energetice şi al reducerii impactului negativ asupra mediului. .participă la elaborarea şi punerea în aplicare a planurilor şi a programelor pentru protejarea intereselor populaţiei locale. ale strategiilor şi programelor de acţiuni elaborate şi puse în aplicare în cadrul Procesului Mediu pentru Europa. 8). Căsuţa nr.participă la elaborarea şi punerea în aplicare a planurilor de amenajare a teritoriului şi a planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism. cu luarea în considerare a necesităţii punerii în aplicare pe plan local a prevederilor convenţiilor şi acordurilor 15 . promovarea tehnologiilor curate. g) emite acordul şi autorizaţia de mediu pentru desfăşurarea activităţilor în perimetrul Rezervaţiei. în scopul desfăşurării de activităţi economice.1). m) elaborează şi publică rapoarte periodice privind starea mediului la nivelul Rezervaţiei.3. instituţie publică cu personalitate juridică care funcţionează în subordinea Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile având regimul juridic de serviciu descentralizat al acestuia. conform HG 367/2002.elaborează şi pune în aplicare strategii locale pentru mediu şi dezvoltare durabilă. activităţile de valorificare a resurselor naturale regenerabile şi de utilizare a terenurilor. . . .elaborează obiectivele de management pentru conservarea biodiversităţii şi dezvoltarea durabilă în Rezervaţie (Planul de management al Administraţiei Rezervaţiei). potrivit legii. Prin HG nr. art._________________________________________________________________________________ 2. sunt stabilite şi principalele atribuţii ale instituţiei (art. h) evaluează starea resurselor naturale şi pune în aplicare reglementări privind valorificarea resurselor naturale regenerabile şi a tuturor celorlalte resurse din Rezervaţie. regional şi internaţional. f) în cooperare cu serviciile descentralizate ale celorlalte autorităţi de specialitate ale administraţiei publice centrale. 2. d) în exercitarea atribuţiilor sale Administraţia Rezervaţiei poate solicita instituţiilor statului cu atribuţii în combaterea practicilor ilegale sprijin pentru controlul şi sancţionarea. c) administrează în mod direct domeniul public de interes naţional din perimetrul Rezervaţiei şi ia măsuri pentru refacerea şi protecţia unităţilor fizico-geografice componente. împreună cu autorităţile competetente regulile de circulaţie şi acces pe căile navigabile din perimetrul Rezervaţiei. schimbarea modelelor de producţie şi de consum.1 Principalele atribuţii ale Administraţiei Rezervaţiei. precum şi pentru creşterea calităţii vieţii şi a standardului de civilizaţie. cu sediul în municipiul Tulcea.3. ameliorarea şi refacerea stării de calitate a mediului. 8 a) evaluează starea ecologică a patrimoniului natural. la elaborarea şi punerea în aplicare a programelor şi proiectelor de cooperare cu organismele interne şi internaţionale în context transfrontier. b) stabileşte şi aplică măsurile de reconstrucţie ecologică a ecosistemelor deltaice şi dispune măsurile legale corespunzătoare pentru protecţia. 2. în condiţiile legii. j) colaborează cu autorităţile administraţiei publice pentru protejarea intereselor localnicilor. (Căsuţa nr. în 1990 a fost înfiinţată şi instituţia desemnată să gestioneze cea mai mare arie protejată din România. 367/2002. responsabilităţi Odată cu înfiinţarea Rezervaţiei. precum şi pentru creşterea calităţii vieţii şi a standardului de civilizaţie. Administraţia Rezervaţiei. în special prin aplicarea procedurilor de autorizare. organizând cercetarea ştiinţifică. ce contravin reglementărilor legale în vigoare. l) participă. pentru conservarea patrimoniului cultural.1 Administraţia Rezervaţiei. cu autorităţile administraţiei publice locale şi în parteneriat cu alte instituţii publice locale şi cu sectorul privat: . în conformitate cu obiectivele şi recomandările Agendei 21.

Preşedintele Consiliului ştiinţific şi al Colegiului executiv este guvernatorul Administraţiei Rezervaţiei. Consiliul Ştiinţific al Rezervaţiei este format din 17 membrii.2). Activitatea Consiliului ştiinţific se desfăşoară în baza unui regulament propriu de funcţionare aprobat în prima şedinţă a consiliului. numit de Guvern la propunerea Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului. i) recepţionează. formativ şi educaţional. de turism şi agrement pe teritoriul Rezervaţiei şi le supune aprobării Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile. ale zonelor tampon şi ale zonelor economice. protocoalelor. k) analizează modul de respectare şi de aplicare a prevederilor acordurilor. h) aprobă. cerinţele de cercetare pentru cunoaşterea mediului deltaic. tehnologiile. e) stabileşte speciile de plante şi animale ce necesită protecţie totală pe teritoriul Rezervaţiei.A.2 Atribuţiile Consiliului Ştiinţific al Administraţiei Rezervaţiei a) aprobă programele de conservare a genofondului (biodiversităţii) şi ecofondului. precum şi pentru realizarea obiectivelor. indiferent de instituţia care le efectuează şi de sursa de finanţare. care se aprobă de Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului. 1515/2007. precum şi zonele de valorificare. Administraţia Rezervaţiei este condusă de Consiliul Ştiinţific în subordinea căruia se află Colegiul executiv ca organ de aplicare a hotărârilor Consiliului ştiinţific. în condiţiile legii. cu organizaţiile neguvernamentale. f) analizează periodic modul de administrare a patrimoniului natural. ca modalităţi şi mijloace tehnice de valorificare a acestora. d) aprobă strategia ştiinţifică privitoare la administrarea Rezervaţiei. 16 . Conform HG nr. în vederea gospodăririi apelor şi efectuării lucrărilor hidrotehnice necesare. Căsuţa nr. o) încurajează şi dezvoltă parteneriatul cu toate sectoarele societăţii civile. s) conlucrează cu Compania Naţională "Apele Române" . g) aprobă nivelurile anuale de valorificare a resurselor naturale regenerabile.S. programelor şi ale altor documente încheiate între Administraţia Rezervaţiei şi organismele guvernamentale şi neguvernamentale interne şi externe cu care colaborează în realizarea unor obiective de interes comun. j) aprobă programul unitar de cercetare ştiinţifică a fenomenelor deltaice. r) avizează. c) aprobă programul de realizare a reconstrucţiei ecologice şi a lucrărilor de investiţii necesare a fi realizate în acest scop. cu avizul prefectului judeţului Tulcea.3. l) aprobă raportul anual de activitate şi programul de activitate pentru anul următor ale Administraţiei Rezervaţiei şi avizează proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli pentru anul următor. asigură informarea curentă a populaţiei şi a autorităţilor locale cu privire la starea şi evoluţia calităţii mediului în Rezervaţie. 2. n) face propuneri de norme tehnice privind desfăşurarea activităţilor economico-productive. planurile de amenajare a teritoriului şi de urbanism de pe teritoriul Rezervaţiei._________________________________________________________________________________ internaţionale la care România este parte. analizează şi stabileşte modul de valorificare a rezultatelor cercetărilor desfăşurate în scopul îndeplinirii obiectivelor Administraţiei Rezervaţiei. m) aprobă norme interne de consumuri şi normative care nu sunt în competenţa de aprobare a altor organe. b) propune modificarea perimetrelor zonelor cu regim de protecţie integrală.3. programelor şi planurilor de acţiune dezvoltate în baza acestor convenţii şi acorduri. p) organizează activităţi cu scop instructiv. Atribuţiile Consiliului Ştiinţific sunt stabilite prin HG nr 367/2002 (Căsuţa 2. delimitează şi propune declararea zonelor funcţionale ale Rezervaţiei şi introduce marcaje şi semnale avertizoare pentru limitarea acţiunilor perturbatoare. sub raportul protecţiei ecosistemelor. elaborate potrivit legii. precum şi cu instituţiile publice sau private care militează în interesul susţinerii şi atingerii obiectivelor pentru mediu şi dezvoltare durabilă. precum şi realizarea temelor de cercetare. q) identifică. gradul de valorificare a resurselor regenerabile pe zone de districte şi stabileşte măsuri de respectare a criteriilor de valorificare a acestora.

Gheorghe). în 9. Gheorghe) strălucirea soarelui: 2250-2500 ore/an (2. Gheorghe). 2. Jurilovca 7 control 12. Prin înfiinţarea Gărzii 4. Sfântu Gheorghe 9 cadrul Gărzii de Mediu şi organizată ca 8. pontice şi.1 Districtele şi cantoanele din Rezervaţie Nr. numărul zilelor cu cer acoperit: 99 zile (Tulcea şi Jurilovca) – 90 zile (Sf. ecologice Rezervaţiei. perioada cu cer senin: 66 zile (Tulcea) – 80. componenta de 5. Structura organizatorică a Administraţiei Rezervaţiei cuprinde direcţii. District ecologic Cantoane Odată cu înfiinţarea Administraţiei Crt.1). conservarea biodiversităţii. Caracterizare fizico-geografică 2. compartimente. supraveghere şi control. Sulina. clima suportă trei influenţe exterioare: inflenţele continentale. serviciul de inspecţie şi 3.4 Caracterizare climatică Prin poziţia sa geografică la 45º latitudine nordică. conştientizare publică-educaţie ecologică şi logistică.3. monitoringul integrat şi bazele de date. compartimente funcţionale organizate în servicii. Sarichioi 7 organizat serviciul dsesupraveghere şi ecologic.260 ore/an la Tulcea şi 2. Uzlina. precum şi de cantoane ecologice (Fig. organizate în teritoriul Rezervaţiei: Tulcea.1 şi tabelul 2. Crişan 9 6. reconstrucţia ecologică şi dezvoltarea infrastructurii.3. care îndeplineşte 11. Domeniul managementului ecologic este susţinut de compartimente specializate privind reglementarea şi autorizare activităţilor. 2. Gheorghe. birouri. în cadrul acesteia a 1. Tulcea 17 funcţionat Corpul de Inspecţie şi Pază.3.502 ore/an la Sf. Chilia-Veche. Chilia 7 control ecologic. Pardina 7 denumit ulterior. Caraorman 7 inspecţie de mediu a fost integrată în 7. respectiv cele ale aerului de advecţie.1 zile (Sf. Pardina. Sf. 17 . Tabel 2. Domeniul supravegherii şi controlului este susţinut de funcţionarea a 12 districte ecologice. Mihai Viteazu 11 atribuţiuni specifice administratorului ariei Total 110 protejate._________________________________________________________________________________ o) aprobă programul de realizare a lucrărilor de reconstrucţie ecologică şi a lucrărilor de investiţii necesare a fi realizate în acest scop. utilizarea resurselor naturale şi dezvoltare durabilă. Crişan. Valorile principalilor parametri climatici sunt: nebulozitatea: < 5% (cea mai redusă din ţară). ale căror atribuţii sunt stabilite prin Regulamentul de ordine interioară activând în 4 domenii principale: management ecologic. Uzlina 10 unitate specializată pentru Rezervaţie. Maliuc. Sarichioi. în apropiere de Marea Neagră. Jurilovca şi Mihai Viteazu. Maliuc 8 cadrul Administraţiei Rezervaţiei fiind 10. Sulina 11 Naţionale de Mediu. Caraorman.

4.1946) absolută Observaţii Oscilaţii neperiodice de circa 2ºC (ierni aspre/ierni blânde) Numărul mediu anual de zile cu diferite temperaturi caracteristice.1 12.2 5.1).4.2 82.9 81.4º C. concomitetnt cu reducerea influenţei uscatului şi creşterea influenşei mării: Tulcea şi Jurilovca 11ºC. Parametrii multi anuali de temperatură confirmă caracterizarea generală a climei Rezervaţiei (Tabelul 2.<0 ºC) (Tmin.08.2 Zile cu temperaturi caracteristice (După Gâştescu P.6 ºC şi Platforma Gloria (situată la circa 30 km în larg în dreptul litoralului marin dintre Sulina şi Sf.3 75.6 39. precipitaţiile medii anuale: 400-450 mm/an.08. temperatura medie anuală: 11-11.01.7 Sf.1945) 37. la circa 6 km în larg) 11.1 Temperatura ambientală (media anuală.7ºC (2.2ºC/+5ºC) lunară Temperatuta maximă 22.9 83.8 Jurilovca 16.3 56.5ºC (2.>30 ºC) Tulcea 19.4. Tabelul 2. evidenţiază cele trei influenţe exterioare.6 80.7 Gorgova 19._________________________________________________________________________________ radiaţia solară: 130-135 kcal/cm² (cea mai mare din ţară). temperatura medie lunară înregistrează un minim în ianuarie. Gheorghe 15.1).6ºC (29.0ºC lunară Teperatura minimă -27.<0 ºC) (Tmax.2 ºC.2ºC (-9. Temperaturile minime absolute cresc de la vest la est ca urmare a influenţei marine asupra aerului polar sau arctic şi tot datorită aceleaşi influenţe masele de aer fierbinte tropical suportă o uşoară ameliorare. Gheorghe) 12 ºC. maritime şi ale aerului de advecţie).>25 ºC) Tmax. relativ mici. Temperatura medie anuală a înregistrat variaţii neperiodice pozitive sau negative.0ºC 11.9 88. Sulina-dig (situată deasupra apelor teritoriale.6ºC anuală Temperatura minimă -1. 4. Sf.1963) -25.5 72.1929) absolută Temperatura maximă 39. Tabelul 2.4. În cursul anului.4. Temperaturile extreme absolute reflectă cel mai bine cele trei influenţe exterioare care se interferează pe teritoriul Rezervaţiei (continentale.6 18 . 2.1 Parametrii de temperatură a aerului din Rezervaţie Parametrii Rezervaţie Rezervaţie multianuali Vest (Tulcea) Est (Sulina) Temperatura medie 11. 2006) Staţia Zile de iarnă Zile de îngheţ Zile de vară Zile tropicale (Tmax. 3. Gheorghe şi Gura Portiţei 11.1).4 Sulina-dig 15.3 21.02. 1991).2). 5. 1.7º 23.4. Valorile medii multianuale cresc treptat de la vest la est. Crt.4.2 0. temperaturile maxime absolute crescând în sens invers (Tabelul 2.0 13.4 ºC. ca urmare a rolului de rezervor termic al apelor mai puţin adânci (10-20m) de pe platforma continentală (Maria Iliescu. maxima şi minima anuală). Nr. 2. singura lună cu valori negative şi un maxim în iulie pe tot teritoriul Rezervaţiei (Tabelul 2.2ºC (18.3 62. toate crescând de la est la vest (Tabelul 2. Gorgova 11.5ºC (-8ºC/+3ºC) -0.

4° – 12. în luna ianuarie.2). Temperatura minimă absolută anuală a fost înregistrată la Staţia Mahmudia -23°C.6°C) în luna august.C] ia -5 nu ar ie fe br ua rie 0 5 10 15 20 25 Tulcea Sulina Sf. cele mai ridicate temperaturi. 13.9°C la celelalte staţii din teritoriul Rezervaţiei (Figura 2.1°C la staţiile Gura Portiţei şi Tulcea.95°C (Staţia Gura Portiţei). Temperaturile maxime din 2006 nu au mai depăşit 40°C._________________________________________________________________________________ Efectele schimbărilor climatice au fost observate şi pe teritoriul Rezervaţiei. numărul acestora fiind cuprins între 96 zile/an la staţia Tulcea.4. cu precădere în ultimii ani. au fost înregistrate în perioada de iarnă a anului 2006 la Staţiile Sf. Evoluţia temperaturilor medii înregistrate în Rezervaţie.4. 2. fenomen caracterizat în principal prin reducerea semnificativă a duratei sezoanelor intermediare (primăvară. caracterizate prin temperaturi maxime ale aerului de peste 30°C. cu temperaturi mai mici de -10°C. ceea ce a caracterizat un an destul de călduros (Tabel nr. 2. octombrie. 21°C la Staţiile Gorgova şi Tulcea. au fost înregistrate în număr destul de mare la staţia Tulcea (27 zile/an) şi la staţia Gura Portiţei (25 zile/an) în timp ce la staţia Sulina s-a înregistrat doar 1 zi cu caracter tropical (Tabel nr. iulie. temperaturile menţinându-se negative şi în luna februarie. De remarcat este faptul că în luna octombrie au fost înregistrate temperaturi pozitive. 39°C în luna iunie şi la staţiile Gorgova (35. Figura 2. noiembrie şi decembrie cu mult superioare faţă de normala standard climatologică a mediilor multianuale. respectiv în lunile iunie. Zilele tropicale. În anul 2006 temperatura medie anuală a fost cuprinsă între 10.1).5°C) şi Tulcea (35.2). 19 au gu st se pt em br ie oc to m br ie no ie m br ie de ce m br ie Portita Gorgova ar t ie ap ril ie m iu ni e iu lie m ai .4. înregistrându-se la Staţia Jurilovca.1.75°C (Staţia Mahmudia) şi 11.2). 86 de zile/an la staţia Gura Portiţei şi 58 zile/an la staţia Sulina. Zilele de vară definite ca având temperatura maximă diurnă > 25 °C. toamnă) şi prin trecerea aproape bruscă de la anotimpul rece la cel cald. în 2006 Evoluţia temperaturilor medii înregistrate în anul 2006 la staţiile meteorologice din RBDD [gr.2°C la staţia Sulina şi 12.Ghe Jurilovca Cele mai multe nopţi geroase.4. august. Un prim efect se referă la reducerea numărului anotimpurilor.4. septembrie. s-au caracterizat printr-o frecvenţă mai mare în perioada de vară în 2006. 2. cu variaţii mari de temperatură. Gheorghe şi Tulcea (16 nopţi) iar la celelalte staţii înregistrându-se între 12 şi 15 nopţi geroase (Tabelul nr. cuprinse între 14.

Pe litoral. datorită proceselor de evaporaţie care implică consum de căldură.2 Distribuţia temperaturilor înregistrate în Rezervaţie în anul 2006 Staţia Meteorologică Specificaţie Nopţi geroase m<-10gr. mai ales deasupra apelor costiere.5 mm. iar cele mai numeroase. la Sulina: 690. cele mai mari contraste pluviometrice fiind chiar pe litoral. Un aport însemnat la cantitatea anuală a precipitaţiilor îl au ploile de vară cu caracter local.2 mm. iulie-august.6 mm.6 mm. 2. ca urmare a ploilor convecte locale. reprezentând dublul valorii medii anuale multianuale şi 132._________________________________________________________________________________ Tabel nr.C Zile tropicale M>30gr. cantităţile medii anuale de precipitaţii au valori diferenţiate: în spaţiul deltaic: Tulcea 438.2 Precipitaţiile atmosferice Precipitaţiile atmosferice înregistrate pe teritoriul Rezervaţiei se reduc treptat de la vest la est sub influenţa uscatului limitrof şi al Mării Negre.C Zile îngheţ m<0gr. revin staţiei Sulina. 2. Sulina-dig 330. suprafeţele acvatice.7 mm în 1920. staţiei Tulcea. Gorgova 406. acestea depăşesc 400 mm (Sf.4 mm. mai apare şi un maxim secundar în noiembriedecembrie. Cantităţile de precipitaţii maxime absolute în 24 de ore au fost în toate cazurile. determinat de ciclonii mediteraneeni şi pontici din această perioadă. în Complexul lagunar Razim-Sinoie: Jurilovca 386. cantităţile medii anuale de precipitaţii au înregistrat mari variaţii neperiodice. dar cu valori mici (30-38 mm).5 mm.C Zile vară M>25gr.9 mm. Gura Portiţei 327.4. fapt ce determină destrămarea sistemelor noroase şi diminuarea sau absenţa precipitaţiilor. se formează inversiuni de temperatură. caracterizate prin curenţi de aer descendenţi. Sf.C Nopţi tropicale m>20gr. Dealungul anilor. În acest context. cea mai mică valoare anuală. în timp ce pe suprafaţa continentală limitrofă. cu aceeaşi tendinţă de reducere vest-est. mai mari de 90 mm.C Zile iarnă m<0gr. cantităţile medii lunare de precipitaţii înregistrează un maxim anual în iunie (45-55 mm) şi un minim în februarie (18-35 mm). Gheorghe 403. ele au reprezentat totodată ´ până la 1/3 din valoarea medie anuală de la staţia 20 . Dranov 356.6 mm).4.C Temperatura solului (medie la suprafaţă) Temperatura solului (la 10 cm adâncime) Tulcea Sulina Sf. cele mai puţine.5 mm în 1935 (cea mai mare valoare anuală. iau naştere curenţi de aer ascendenţi care generează nebulozitate şi ploi convective.Gheorghe Mahmudia Jurilovca Gura Portiţei Gorgova 16 25 88 96 27 14 13 12 13 20 60 58 1 54 0 0 16 22 74 72 13 19 15 13 14 32 79 72 21 23 10 6 13 28 84 83 15 16 16 13 12 20 67 86 25 47 13 0 15 26 83 91 27 25 15 0 Zilele de îngheţ au variat în limite destul de largi. sub influenţa convecţiei termice din timpul zilei. Astfel. În timpul anului. 88 zile. depăşind cu mult valoarea medie a lunilor în care s-au produs. 60 zile. Pe grindurile Caraorman şi Sărăturile. Gheorghe 403.

Numărul mediu anual de zile cu precipitaţii (>0. iar la Staţia Sulina de 233 mm/an (Tabelul 2.4 mm la Staţia Jurilovca.6 mm. Cantitatea cea mai mare de precipitaţii a fost înregistrată la staţia Tulcea în luna iunie (73.0 mm .6 mm care completată cu ploaia din ziua precedentă a foat de 690. 21 . la CA Rosetti. media lunii fiind cuprinsă între 3 mm la staţia Sulina şi 11.i Sulina 87. doar pe grindurile consolidate. totalizând 530. Sf. acestea încadrându-se între 3 mm în luna octombrie şi de 101 mm în luna august.2 mm. Stratul de zăpadă este temporar.2). Gheorghe 302 mm/an.3). în aceeaşi zi.2 mm) şi staţia Sulina în luna august (101 mm).Gheorghe Mahmudia Jurilovca Gura Portiţei Gorgova 421 219 96 20 29 233 103 63 11 0 302 132 69 39 5 273 210 80 20 33 284 159 68 15 9 321 126 72 22 0 236 122 69 18 24 Luna cea mai săracă în precipitaţii a fost octombrie. cm Tulcea Sulina Sf.4.4 mm.1 mm. la Staţia Gorgova 321 mm/an. mm/mp) Precipitaţii maxime mm/24h Zile cu precipitaţii >0.1) se reduce treptat de la vest spre est> Tulcea 104. la Sulina s-au înregistrat 219. reprezentând 2/3 din cantitatea anuală de la aceeaşi staţie. iarna când se produc viscole violente. Cantităţile de precipitaţii căzute pe tot parcursul anului 2006 au fost foarte reduse.4. furtuni puternice.4 mm. Jurilovca 90. Media precipiaţiilor în anul 2006 înregistrate la staţiile meteorologice de pe teritoriul Rezervaţie a fost de 296 mm. reprezentând 1720% faţă de media lunii august. în intervalul cu ninsoare. iar în zona apelor costiere. Sunt cazuri rare. Tabelul 2. uneori chiar efemer. Gheorghe 88.1 mm Zile cu precipitaţii >5 mm Zile cu strat zapadă. la Staţia Sf.4.3 Distribuţia precipitaţiilor înregistrate în Rezervaţie în anul 2006 Staţia Meteorologică Specificaţie 2006 Precipitaţii (medie lunară. produsă într-o singură zi. la staţia Tulcea înregistrându-se 421 mm/an. Gorgova 96._________________________________________________________________________________ respectivă.3 mm. la Staţia Sulina (Figura 2. Cea mai mare cantitate maximă în 24 de ore s-a produs la 29 august 1924.

8%. unde sectorul nordic deţine 44. Calmul atmosferic se reduce treptat de la vest la est. teritoriul Rezervaţiei este o regiune plană (câmpie aluvială în formare) cu o înclinare mică de la vest la est (0.9%. 7 m). grindul continental Stipoc şi grindurile marine Letea şi Caraorman. de absenţa obstacolelor orografice şi de multitudinea luciilor de apă ca şi de vecinătatea Mării Negre. În timpul a 24 de ore.8% (Platforma Gloria) (O. În raport cu nivelul Mării Negre. relativ constantă tot anul. Cele mai mari „înălţimi” se găsesc pe grindurile marine (Letea. urmat de cel de sud (10.5.3 %. ca urmare a contrastului termo-baric dintre apă şi uscat. În zona litorală. acoperind un cadran de 360º. ca şi între 8 şi 9 se realizează fazele de echilibru termic (O. Sulina 18.4 m. Cea mai mare extindere o au suprafeţele situate între 0 şi 1 m. în anumite sectoare predomină vântul de nord (Jurilovca 27. un martor de eroziune din Câmpia Bugeacului (sudul Basarabiei). între orele 21 şi 22. vântul are o viteză medie energetică. Gheorghe 13. În apele costiere. concomitetnt cu reducerea rugozităţii suprafeţei active: Tulcea 23. Gorgova 18. între orele 23 şi 7. urmat de cel din nord (Tulcea 12.5 Geologie.5% din teritoriul Deltei Dunării se găseşte sub acest nivel. în anul 2006 Vânturile dezvoltate pe teritoriul Rezervaţiei sunt influenţate de forma depresionară a zonei.5%). iar 79. pe mare.8%.1 Forme de relief Păstrând caracteristica deltelor. la Sulina.2 Evoluţia cantităţilor medii lunare de precipitaţii în Rezervaţie. de deschiderea largă spre est. noaptea. aceasta fiind cea mai mică valoare.7% şi respectiv 16. acestea se rotesc în sensul acelor de ceasornic. Briza de mare se resimte ziua. Sf. 12. morfologie 2. 1989). în 24 de ore. Brizele reprezintă o caracteristică importantă a zonei litorale a Rezervaţiei. Aceleaşi direcţii de nord şi sud sunt dominante şi în larg.Neacşa şi colab. Caraorman. 20.6%) şi nord-est (Sf.4%.5% deasupra acestuia. 22 . 1974). Gheorghe 17._________________________________________________________________________________ Ev oluţia cantităţilor de precipitaţii medii la staţiile meteorologice din RBDD în anul 2006 ia 0 nu ar ie 20 40 60 80 10 0 12 0 Tulcea Sulina Sf.4.1%). 2. Sulina-dig 1.5%). pe braţul Chilia.7%.006%) din care răsar mai pronunţat câmpul Chiliei. de 7 m/s. Vântul dominant este cel din nord-vest (Tulcea 15.Gheorghe Mahmudia gu st se pt em br ie oc to m b rie no ie m b rie de ce m br ie Jurilov ca Portita ar ie ar t ie fe br u m ap iu ni e iu lie ril ie m ai au Gorgov a Figura 2. Gorgova 19. iar briza de uscat. între orele 10 şi 20. Neacşa şi colab.7%) dirijate de linia de ţărm. iar adâncimile cele mai mari se întâlnesc pe braţele Dunării (-39 m.

Gâştescu. În perioada 1985-1990. Gâştescu. RoşuPuiu). Uzlina între Sf. DRANOV (Insula Dranov) (P. pe braţul Sf. amplasate în două mari complexe lacustre: Sireasa – Şontea – Furtuna şi Matiţa – Merhei. Gheorghe şi a canalului însoţitor pe acelaşi traseu.7% din Rezervaţie). care are 7 m. Babina. pentru apărarea cordonului litoral împotriva eroziunii şi de drenare a apelor din complexul lacustru Roşu – Puiu. Gheorghe şi complexul Gorgova – Uzlina.Gheorghe. iar canalul Gorgova a fost limitat la două tuburi la priză (din anul 1990. silvice (Păpădia) şi piscicole (Chilia Veche. arii depresionare intens aluvionate (Sireasa). atât grinduri marine (Caraorman. aici fiind incluse. În depresiunile lacustre adâncimea nu depăşeşte 3 m. Popina). Având o secţiune de curgere mare.000 ha (44. 2006).9% din cea a Rezervaţiei). Unitatea Letea este desfăşurată între braţele Chilia. Gheorghe. Unitatea Caraorman este desfăşurată atât în sectorul fluviatil cât şi în cel fluvio-maritim. a fost realizat digul litoral Sulina – Sf. 1985). 23 . Camelia Anghel. ) care au o influenţă negativă asupra complexelor prin cantităţile mari de aluviuni introduse. grinduri marine (Letea) şi fluviale. 42.4% din suprafaţa deltei şi 16.300 ha (28. -26 m. canalul preia din braţul Sulina între 5-200 mc/s şi modifică regimul de circulaţie al apei în complexul lacustru Roşu – Lumina – Puiu cu consecinţe negative în echilibrul ecologic al acestei unităţi. Carasuhat). Gheorghe).52 m. cu excepţia lacului Belciug. Relaţia hidrografică dintre braţele Dunării şi spaţiile interioare se realizează prin intermediul reţelei de gârle şi canale ce alimentaează peste 200 de lacuri de interes piscicol. Stipoc. o vastă depresiune lacustră (Matiţa – Trei Iezere – Merhei) dar şi prin presiune antropică puternică. Murighiol. Obretin. grinduri fluviatile vechi (Rusca. Suprafeţele amenajate prin îndiguire pentru diverse scopuri economice sunt mai puţin extinse (13. precum şi zona costieră marină de la limita contactului zonei continentale cu apele Mării Negre până la izobata de 20 m. Datorită configuraţiei terenului şi a prezenţei celor trei braţe ale Dunării. către braţele Sulina şi Sf. Sărăturile). canalul Litcov a fost redeschis). Cernovca). pe braţul Sf. Tulcea şi Sulina şi ţărmul marin acoperind o suprafaţă de circa 157. Murighiol). Ivancea. Altitudinea medie a deltei este de +0. 18 m.8% din suprafaţă fiind scoasă din regimul natural prin amenajările agricole (Sireasa. reţeaua hidrografică. Bălteni) dar şi arii depresionare lacustre (Gorgova-Isac-Uzlina. În anul 1982 a fost deschis un nou canal (Crişan-Caraorman) în scopul exploatării nisipurilor din grindul Caraorman. lacurile şi terenurile mlăştinoase (P.2%) şi cuprind amenajări piscicole (Rusca._________________________________________________________________________________ 34 m. Pardina. grindurile fluviatile şi grindurile maritime. B. Litcov.9% din suprafaţa deltei şi 26. Principalele unităţi morfohidrografice sunt: teritoriile predeltaice. În ultimii ani au mai fist deschise o serie de canale în scopul facilitării accesului în complexele acvatice (Filat. Şi această unitate se caracterizează prin diversitate hipsometrică şi genetică. Unitatea se caracterizează prin diversitate hipsometrică şi genetică (resturi ale uscatului predeltaic Chilia şi Stipoc. Maliuc. canalul Litcov şi gârla Ceamurlia au fost blocate. canalul de legătură dintre Lacul Puiu şi Lacul Erenciuc. cu o suprafaţă de circa 101. mai puţin evoluate. cu un debit de circa 30 mc/s între Litcov şi Sf. După efectuarea lucrărilor de îndiguire şi amenajarea incintelor acestora. pe braţul Tulcea. Driga. amenajări agricole (Carasuhat) şi silvice (Rusca. unităţile morfohidrografice din zona continentală a Rezervaţiei sunt grupate în trei mari unităţi deltaice (insule): LETEA (Insula Letea). CARAORMAN (Insula Caraorman).

Iazurile . au mai fost săpate şi alte canale în scop similar (Crasnicol. în partea de est cu altitudini până la 1. Ulterior. Gradul de amenajarea al unităţii este destul de ridicat (26. Unitatea Dranov este spaţiul cuprins între braţul Sf.200 ha (2. cu excepţia lacului Dranov. aici au predominat procesele de acumulare biologică într-un regim hidrologic de mlaştină. în suprafaţă totală de peste 85. Sarinasuf.4% din suprafaţa Deltei). la cel deltaic în sud.000 ha (24. Suprafaţa teritoriilor predeltaice este apreciată la circa 8. în perioada 1933-1935.50 m. Perişor. Gheorghe şi lacul Razim. Dată fiind slaba circulaţie a apelor. Gheorghe şi Sulina). Periteaşca. altitudinea scade treptat de la nord spre sud şi de la nord-vest spre sud-est. la o cotă destul de ridicată (+1. scăzând din amonte spre aval. Gheorghe şi lacul Dranov se realizau prin intermediul gârlelor Cerneţ şi Dunavăţ. În afara grindurilor fluviale din lungul braţelor se găsesc asemenea forme de relief şi în lungul gârlelor mai importante din delta fluvială. Din aceste motive şi pentru a reactiva potenţialul piscicol al complexului lacustru Razim-Sinoie. în această situaţie se găseşte numai partea centrl-estică unde şi altitudinile sunt mai mari (peste 2 m). Pe Câmpul Chiliei. pe ambele maluri (Chilia. Tulcea. În condiţii naturale schimburile hidrologice sezoniere dintre braţul Sf. În această categorie intră Câmpul Chiliei şi parte centrală a grindului Stipoc. care au aparţinut Câmpiei Bugeacului situată la nord de braţul Chilia şi din care au fost separate prin eroziune fluvială. Prin construirea canalelor şi prin realizarea platformelor pentru depozitarea stufului (în perioada valorificării stuficole a Deltei). Acestea sunt constituiete din depozite loessoide. diferenţiindu-se mult de subunităţile limitrofe. extremităţile (vestică cea mai întinsă şi estică) sunt alcătuite din depozite fluviale. în acelaşi sens depozitele loessoide fiind uşor acoperite de depozite fluviale şi ca atare şi peisajul se schimbă trecând de la aspectul unei câmpii veritabile la nord. având cote sub nivelul mării şi a unui complex de grinduri (Crasnicol – Perişor). Lipovenilor.2% din suprafaţa Rezervaţiei) şi se caracterizează prin prezenţa pe circa o treime din întreaga suprafaţă a unei a unei arii depresionare în partea de vest. Grindurile fluviale sunt rezultatul procesului de depunere a aluviunilor în procesul de inundaţie prin revărsare şi se individualizează cel mai bine în lungul braţelor principale. Principalele unităţi morfohidrografice din perimetrul Rezervaţiei prezintă caracteristici specifice unităţilor deltaice: Teritoriile predeltaice sunt suprafeţele încorporate în suprafaţa deltei.30 m). existând doar 90 de lacuri nesemnificative ca suprafaţă. fapt ce atrage după sine stocarea unui volum mai mare de apă în complex şi ridicarea nivelului lacurilor şi apelor freatice din grindul Caraorman cu consecinţe negative asupra pădurii Caraorman (zonă cu regim de protecţie integrală) şi a localităţii cu acelaşi nume. au rezultat grindurile antropice uneori 24 . cel mai mare lac din Delta Dunării (2.170 ha). Pe toată lungimea digului a fost construit un deversor în dreptul cherhanalei Roşuleţ. Unitatea este slab drenată prin reţeaua de gârle natu. Dunavăţ. Sf. Palade). realizat după 1950. între anii 1904 şi 1906 a fost săpat canalul Dunavăţ (Carol) iar în 1914 canalul Dranov (Ferdinand). Holbina._________________________________________________________________________________ Gheorghe.Calica. În cazul grindului Stipoc.2%) prin amenajarea agricolă Murighiol-Dunavăţ şi amenajările piscicole Dranov.1% din suprafaţa deltei şi 14. având înălţimi ce variază în lungul acestora.

0 340 0. stuficole. prin faptul că se sprijină pe ţărm cu vârful (partea mai îngustă) şi se dezvoltă sub formă de jerbă spre interior. continuat cu canale construite în scopuri piscicole.5 296 0. piscicultură. începând cu primele lucrări de corectare a braţului Sulina.Chr. Cele mai mari grinduri marine sunt cele care alcătuiesc aşa numitul cordon iniţial (Letea. Braţul Chilia a crescut în lungime de la 113 km (1870) la 120 km (1985).0 120. au evoluat în decursul timpului în funcţie de factorii neotectonici şi de intensitatea procesului de colmatare. Procesul de autoreglare a subsistemului hidrografic în condiţii naturale a fost. constituindu-se în baraje morfologice în perimetrul deltaic.4 Braţele principale ale Dunării în Delta Dunării Lăţime Panta la nivel Denumirea Lungime (km) medie mediu Braţului 1870 1893 corectat (m) (%) Chilia 113. prin tăierea meandrelor dintre km 17 şi 85. Braţul Sf.9 108. Al treilea complex de grinduri marine este Sărăturile. Gheorghe 104. deşi mai înguste. Ulterior au fost construite numeroase incinte pentru stuficultură. Grindurile marine sunt formate prin acţiunea combinată a proceselor marine (determinate) şi a celor fluviale (subordonate) şi sunt dispuse perpendicular pe direcţia braţelor principale ale Dunării. pentru o scurtă perioadă de timp (ani şi zeci de ani) un ţărm dublu. Tot din grupa grindurilor marine se includ şi c configuraţia şi chiar poziţia lor în spaţiu este în continuă schimbare.5% din suprafaţa Deltei.0 1.4 1.9 63.6 1.75 km şi adâncit ca urmare a acţiunii de realizare a unei căi navigabile maritime. Braţele principale ale Dunării şi gârlele dintre aceste braţe.015 Tulcea 19. Reţeaua hidrografică reprezintă unul din subsistemele determinante în apariţia. În aceste condiţii.2 69. impunânduse realizarea unor căi de legătură pe ape şi de drenaj în interiorul acestora.4.4. în perioada 1985-1990 de la 120 km la 70 km. prin avansarea deltei cu acelaşi nume (Tabelul 2. Gheorghe a fost scurtat. agricultură şi silvicultură.017 Coeficient de sinuozitate În regim După natural corectări 1.4).900 ha (10. care ocupă o poziţie intermediară între cele din cordonul iniţial şi cordoanele litorale propriu-zise. în perioada 18621902. Acest cordon iniţial constituie şi limita dintre cele două compartimente – delta fluvială şi delta fluvio-maritimă. Braţul Sulina a fost scurtat. reţeaua de canale a devenit mult mai complexă iar multe gârle care aveau un anumit rol în funcţionarea sistemului deltaic au fost anihilate.1 25 . barând golful deltaic şi formând delta fluvială de astăzi. În aceeaşi categorie trebuie inclus şi aliniamentele insulelor Sacalin care reprezintă. Gheorghe._________________________________________________________________________________ mai înalte decât cele naturale. erboase şi forestiere de pe acestea.. constituite în cea mai mare parte din depozite nisipoase. Tabelul 2.250 ha (circa 15% din teritoriul Deltei Dunării).6 1. Suprafaţa grindurilor marine se apreciază la circa 34.6 17. Modificări importante au suferit şi braţele Sulina şi Sf. de la 91.9 km la 63.022 Sulina 91.4 m pe Letea şi 7 m pe Caraorman) şi prin relieful eolian rezultatşi asociaţiilor vegetale.7 348 0. Caraorman şi Crasnicol) care s-au format cu circa 10 000-11 000 î. încă.7 146 Sf. Grindurile Letea şi Caraorman. sunt cele mai reprezentative prin înălţimile maxime (12. evoluţia şi funcţionarea sistemului deltaic. agricole. Suprafaţa grindurilor fluviale este apreciată la circa 50.

etc. din deceniul al şaptelea. chiar dacă prin lucrările de amenajare a numeroase incinte.5 Martin 4. aceasta se modifică de la an la an în funcţie de lucrările noi întreprinse.4.262 ha (9.4. numărul total al acestora a scăzut la 479 (lacuri mai mari de 1 ha) iar suprafaţa totală a ajuns la 25. Murighiol-Dunavăţ.5 Rusu Erenciuc 3.0 G.3 7. multe lacuri şi chiar complexe lacustre au fost desecate (amenajările agricole Pardina.666 % 37 50 13 100 26 .3 Împuţita 7.4 Potcoava-Litcov Crasnicol 2.3 Sulimanca Seacă Gârla de Mijloc 4. Lacurile constituie o categorie morfohidrografică importantă în ansamblul Deltei Dunării.5 G.5 19.4. În urma acţiunii de desecare a lacurilor din cele mai mari amenajări agricole din Delta Dunării. În ceea ce priveşte lungimea canalelor.5 Matiţa Merhei 7.0 Perivolovca Buţov 18.6).8 Poliacova Carainache 7. Turcească 8. Sireasa. au mai rămas în funcţiune gârle în lungime totală de 285 km.) (Tabelul 2.5 0.5 Tărâţa Lungime (km) 8.464 36 12.084 48 214 Caraorman 178 27 12. iar cea a canalelor este de 1.753 km.478 11 90 Total 668 100 31. în perioada 1960-1970 cea mai eficientă reţea hidrografică interioară sub aspectul circulaţiei apelor şi transportului naval.8 0. a fost construit digul şi canalul însoţitor între Sulina şi Sf.5 G. Aceste canale împreună cu gârlele naturale reprezentau.82% din suprafaţa deltei) (Tabelul 2. în principal.0 55. Sireasa).262 100 479 După 1960 % Suprafaţă (ha) 45 9.0 G.3 Păpădia Babinţi 2. Sireasa şi Pardina.0 18. Dintre gârlele naturale. multe din canale au fost abandonate. Ulterior.5 Principalele gârle în regim natural din Delta Dunării Denumirea Lungime Denumirea Lungime Denumirea gârlei (km) gârlei (km) gârlei Arhipenco 3. Între anii 1991-1994.28% din suprafaţa Deltei Dunării).8 Lopatna 12. o parte din acestea fiind rămase în incintele îndiguite (amenajările agricole Pardina. invadate cu vegetaţie.5 Iacob 5.400 100 25. Gheorghe cu unele consecinţe ecologice negative. Satului 11. când s-a pus problema exploatării stufului prin incinte amenajate.4. Tabelul 2.5 Roşuleţ Dunavăţul Vechi 3.742 km. colmatate.3 Japşa Vătafului 6. a rezultat un număr de 668 de lacuri însumând 31.0 Păpădia Veche Bratuşca 12.666 ha (7.700 41 175 Dranov 94 14 3.5).6 Lacurile din Delta Dunării pe unităţi deltaice Unitatea Înainte de 1960 Număr % Suprafaţă % Număr (ha) Letea 396 59 15.0 23.802 19 3. Din inventarierea lacurilor făcută înainte de 1960._________________________________________________________________________________ Lungimea totală a gârlelor naturale şi parţial modificate este de 1. Uscată 6. Tabelul 2. Veche 13.5 Reţeaua actuală de canale datează.8 PotcoavaGorgova Clineţ 13.5 Iacubova 6.5 Şontea Gârla lui Agache 3.5 3.0 22.5 7. prin schimbarea direcţiei de valorificare a unor resurse naturale.

300 ha) şi sunt de tip lagunar (Razim. Suprafaţa acoperită cu vegetaţie acvatică este apreciată la circa 143. cu prelungirile Tăuc. în suprafaţă totală de circa 103. în trei compartimente: şelful intern. sedimentare şi chiar biologice. 41. Valoarea pantei creşte de la nord (1°) spre sud (2°) considerată pe profilele orientate de la vest spre est de la ţărm spre taluzul continental. numit şi margine continentală) se poate împărţi. ocupă zonele din jurul lacurilor şi complexelor lacustre din ariile depresionare. respectiv valurile şi curenţi marini care prelucrează şi transportă matreialul aluvionar.550 ha sau cele de pe grindul Chituc. şi. iar şelful extern se desfăşoară între izobatele 70 m şi 130 m (după alţi autori. Zona se caracterizează printr-o câmpie de abraziune şi acumulare rezultată în urma variaţiilor nivelului marin din perioada cuaternară. 1971. de la gura braţului Chilia. de tip limanic (Babadag. O bună parte din aceste terenuri au fost desecate prin acţiunea de îndiguire şi realizarea amenajărilor agricole şi silvice. Luând în considerare criterii morfometrice. Sunt acoperite de apă. Pe baza datelor obţinute prin analiza 27 . Sub aspect sedimentologic şi textural. Şelful median se desfăşoară între izobatele de 40. pe care se suprapun forme de relief rezultate din depunerea ulterioară a sedimentelor fluviatile.870 ha.050 ha şi Istria. 180 ha şi Topraichioi. Panin. în special.2 Fenomene de eroziune/depunere şi alte procese Sectorul marin costier aferent teritoriului Rezervaţiei. dar este supusă regimului hidrologic dirijat. 490 ha. Uniformitatea reliefului platformei continentale se datoreşte atât modelării reduse în faza pleistocenă.150 ha. morfologice. Şelful intern se desfăşoară de la ţărmul marin şi până la izobata de aproximativ 40-50 m şi este zona pe care se întinde limita Rezervaţiei (izobata 20 m). Edighiolurile. 1999).000 ha este format în principal din lacuri. 2.5 şi 1 m altitudine. 11. 2002). în suprafaţă totală de 140. 1. 17. este un sector jos. platforma continentală (şelful. pe şelful intern predomină fracţiunea nisipoasă care trece treptat spre şelful de tranziţie în favoarea siltului (N.Şelariu. într-o măsură mai mică materialului rezultat din abraziunea zonei de coastă. 50 ha. 200 m)._________________________________________________________________________________ Terenurile mlăştinoase sunt terenurile situate între -0. 5460 ha. 2. 3.500 ha (43% din suprafaţa deltei). grinduri maritime şi câteva formaţiuni de relief mai înalte ce reprezintă martori de eroziune. Goloviţa. unde procesele actuale de modelare sunt resimţite cu mai multă intensitate prin înaintări şi retrageri care au consecinţe directe asupra teritoriului Rezervaţiei şi respectiv asupra ecosistemelor din imediata apropiere.492 ha. a celor aduse de Dunăre. în nord şi până la Capul Midia. toate transformate în amenajări piscicole) şi lacuri cuprinse între grinduri (Leahova-Coşna-Periteaşca. 50 şi 70 m. 1. Lacurile ocupă circa 85 din complex (86. Complexul lacustru Razim-Sinoie. în sectorul românesc. şelful median şi şelful extern (O.370 ha. 560 ha).070 ha).5. În amenajările piscicole. P. în funcţie de nivelul Dunării şi de vegetaţia palustră. această categorie morfohidrografică a rămas. Zmeica. Acest spaţiu submers reprezintă domeniul de acţiune a factorilor modelatori. Platforma continentală (şelful) are o lăţime ce scade de la nord (170 km) la sud (130 km). cât şi sedimentării intense datorată aluviunilor deversate de râurile din nord-vestul Mării Negre şi. se întinde pe o lungime de 166 km. Zona maritimă costieră.500 ha. de acumulare. în sud şi are apectul unei câmpii submerse cu foarte puţine neregularităţi morfologice. B Driga. Sinoie. Nuntaşi. Gâştescu. Agighiol.

la 1. sectoarele de ţărm unde au loc înaintări (acumulări) şi retrageri (abraziune). Gâştescu. Cauzele care contribuie la evoluţia ţărmului marin sunt: climatică._________________________________________________________________________________ documentelor cartografice şi a măsurătorilor făcute la bornele hidrografice (începând din anul 1962).420 kg/s. la 900 ha. ca urmare a construirii lacurilor de acumulare pe afluenţi şi artera principală.8 ha. 1977).6 Soluri.377 între 1961-1970.. Sectoarele de ţărm supuse intens procesului de retragere sunt în dreptul lacurilor Roşu şi Roşuleţ (între grindul Cazacului şi Gârla Împuţita) pe circa 9. Driga.8 m/an. Această scădere a atras şi modificarea valorii multianuale de la 67. şi deci a proceselor de abraziune şi de acumulare. Munteanu şi colab. 2004. 2004). în delta secundară laterală a braţului Sf. Vespremeanu şi colab.8-4 cm/an. Acest fenomen de ridicare a nivelului marin se manifestă la ţărm printr-o minitransgresiune. iar cel supus procesului de înaintare este de 50 km. Ţărmul supus procesului de retragere este de 60 km. revenind o rată anuală de 9. Gheorghe cu o rată anuală de 20 m/an). pe baza datelor de la maregraful Constanţa.6. în funcţie decondiţiile locale. subsoluri 2. Cauzele de natură antropică se reflectă direct şi indirect. în 1996. reprezentând o rată anuală de 42. care în bazinul Mării Negre se manifestă diferenţiat de la u ţărm la altul. Sectoarele de înaintare a ţărmului sunt. Cauzele de natură climatică şi tectonică se înscriu într-un cadru mai larg de evoluţie a nivelului Oceanului Planetar.5 ha. Gâştescu.20 cm/an la care se adaugă coborârea lentă a uscatului dobrogean de 2 cm/an.7 milioane tone pentru perioada 1961-1980 şi la numai 22 milioane tone pentru deceniul 1981-1990. 1986.308 kg/s între 1971-1980 şi la 697 kg/s între 1981-1990. iar acest debit a scăzut foarte mult în deceniile de după 1960. la sud de braţul Sulina pe 10 km cu o rată anuală maximă la borna hidrografică 60 cu 16. Midia) care modifică schema curenţilor marini. 2002. deci abraziune marină (P. rezultând o amplitudine cumulată de natură eustatică şi epirogenetică de 3. Cauza indirectă se referă la reducerea volumului de aluviuni transportate pe Dunăre în Marea Neagră. s-au delimitat şi estimat cantitativ.. Bondar şi colab.5 milioane tone/an pentru parioada 1921-1960.Diferenţa de 56 km se găseşte într-un echilibru relativ (înaintări şi retrageri într-un ciclu de 5-10 ani) (P. 2. În deceniul 1931-1940 debitul de aluviuni a fost de 2. E. Suprafaţa adăugată aceluiaşi spaţiu (fără delta secundară a braţului Chilia care aparţine Ucrainei) a fost de 200 ha. în primul rând în faţa gurilor de vărsare ale celor trei braţe (în delta secundară a Chiliei cu rata medie de 68 m.1 Principalele tipuri de soluri Conform lucrării „Harta solurilor din rezervaţia Biosferei Delta Dunării elaborată de I.18-0. Cauza directă se referă la implementarea digurilor cu direcţie perpendiculară pe ţărm (Sulina. a lucrărilor de protecţie a terenurilor împotriva eroziunii solului. Pentru ţărmul marin românesc. ridicarea nivelului se apreciază la 0. la 1.5 km cu o rată anuală de 17. 1999.5 m/an (pierdere de circa 150 ha) şi a lacului Sinoie (grindul Periboina) pe circa 10 km cu o rată anuală de 10-12 m/an (pierdere de circa 350 ha).. principalele tipuri de sol şi folosinţe sunt: 28 . Reducerea volumului de aluviuni contribuie la scăderea sursei de aprovizionare a cordoanelor litorale şi respectiv a plajelor marine favorizând procesele de abraziune şi retragerea ţărmului. tectonică şi antropică. B. la 58. C. Suprafaţa considerată pierdută din spaţiul Rezervaţiei a fost apreciată pentru perioada 1962-1983.

care au limita superioară a orizontului salic în primii 20cm de la suprafaţa solului. care constă din pajişti halofile de calitate foarte scăzută pentru vite. Dacă nu sunt drenate şi cultivate. predominant. solurile aluviale au un procent relativ redus de acoperire cu vegetaţie. habitat pentru fauna bentonică. dar cu efect asupra apei din lacuri. orz. sau pajişti mezofile şi sălcete pe grindurile umede. având rol de: mediu de creştere şi suport pentru vegetaţia acvatică. din cauza climei uscate fără irigaţii. apa freatică coboară la adâncimi de 2-3m). 29 . producţiile sunt mici şi foarte mici. sunt asociate cu grindurile şi dunele de nisip din delta maritimă şi din Complexul lagunar Razim-Sinoie. secară. acestea au o biodiversitate scăzută. Nivelul general de fertilitate al psamosolurilor este foarte scăzut. Aceste soluri. Salix fragilis şi pajişti cu Agrostis stolonifera şi Carex sp. O problemă specială a solonceacurilor nisipoase. Limnosolurile. Aceste grinduri sunt suficient de înalte (2-5mrMN) pentru a fi moderat drenate şi aerate. Aceste sedimente sunt în marea lor majoritate alcătuite din suspensii minerale aduse de apele Dunării şi cele provenite în urma proceselor chimice şi biologice care au loc la nivelul masei de apă şi sedimentelor. Pe grindurile fluviale acestea se găsesc sub păduri de Salix alba. lucerna şi floarea soarelui şi în mai mică măsură grâul de toamnă. sunt cele mai potrivite culturi. stocarea şi înmagazinarea metalelor grele aduse de apele fluviului.CO2) şi emisii de H2S.000ha de zone cu soluri aluviale sunt îndiguite şi cultivate. aceasta constând în principal din pajişti mezo-xerofile pe grindurile înalte. Prin natura lor. Numai pe porţiuni de teren foarte mici. însă. în curţile caselor şi pe lângă sate. Psamosolurile sunt definite prin textura lor nisipoasă şi de un profil de sol slab dezvoltat.5mrMN. ajutând la protejarea apelor lacurilor şi a celor freatice împotriva poluării chimice. dar câteva dintre ele s-au format şi pe depozite de loess (Câmpia Chiliei). reprezintă principalul component al învelişului de sol caracteristic formelor de relief cuprinse între 0. Aproximativ 35. Solonceacurile suportă un covor vegetal sărac. Gleisolurile. cel puţin în partea superioară a profilului de sol (după inundări. care au fost odată drenate. cu stufărişuri. este faptul că prezintă un risc ridicat de eroziune eoliană._________________________________________________________________________________ Solurile aluviale sunt soluri foarte tinere caracteristice în principal grindurilor din partea fluvială (vestică) a deltei. În ecosistemele naturale. dar. prin producerea carbonului organic volatil (CH4 . Pentru agricultură (exceptând păşunatul extensiv) este imposibil a fi folosite fără un drenaj artificial şi spălarea sărurilor. sunt cultivate cu porumb.0 şi 0. cartofi. Solonceacurile includ toate tipurile de sol. Biofuncţiile limnosolurilor în cadrul ecosistemelor acvatice sunt similare solurilor din cadrul ecosistemelor terestre. care în mod regulat primesc aluviuni proaspete. Orzul. În condiţiile unui management adecvat aceste soluri sunt productive pentru o gamă largă de tipuri de culturi pentru teren uscat. includ depozitele lacustre/lagunare de pe fundul lacurilor. păpurişuri şi rogozuri. Psamosolurile şi nisipurile. sunt foarte potrivite pentru pădurile de plop. filtru. Sunt folosite în special pentru păşuni şi plantaţii de plop. gleisolurile sunt acoperite. Sunt dezvoltate pe depozite aluviale.

Histosolurile constituie principala componentă nivelului pedologic al Rezervaţiei. ele au un nivel de fertilitate moderat din cauza conţinutului relativ redus de materie organică. Terenurile cuprinse în limitele teritoriale ale Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării . cu limita superioară în primii 25cm de la suprafaţa solului. în partea de sud a zonei Chilia.sunt folosite de locuitori pentru cultura legumelor.974 ha Folosinţă forestieră. diguri. sunt caracteristice. total: 22.au folosinţe diverse (Căsuţa 2. În stare naturală. Suprafeţe mici . Cele de la Stipoc au fost incluse în fermele piscicole. toate acestea ca urmare a vecinătăţii crescătoriilor de peşte ce au înrăutăţit drenajul natural al zonei. N şi P. Dar principala cauză a obţinerii de recolte scăzute este lipsa umidităţii din sol. pentru deschiderea unor căi navigabile (ex. irigarea este întotdeauna necesară pentru obţinerea unor recolte satisfăcătoare de pe terenurile arabile. pepeni şi alte culturi de subzistenţă. construcţii.6. în amenajări silvice îndiguite: 6. total: 61.1) Căsuţa 2. Sunt în principal reprezentate de grămezi de pământ sau alte materiale rezultate din săparea de canale.492 ha Folosinţă agricolă. solurile clasificate cu acest nume conţin un orizont organic de peste 50cm grosime. prin definiţie. în amenajări îndiguite: 39. Teritoriul ocupat de cernoziomuri este folosit în principal la păşunat. uneori amestecate cu materii organice.567 ha Ape marine: 140.453 ha din care.796 ha din care.553 ha din care. pentru desecare în incintele agricole. Caraorman şi Mila 23) şi canalelor pentru îmbunătăţirea circulaţiei apei în părţile mai izolate ale deltei. în amenajări piscicole: 36. De aceea. unde se sfârşeşte câmpia de loess a Chiliei. Cernoziomurile.563 ha Curţi. Din punct de vedere ecologic există pericolul creşterii salinităţii solului datorită creşterii nivelului apei freatice. sunt singurele soluri zonale din Delta Dunării. histosolurile sunt suport de bază pentru ecosistemele umede: stufărişuri.143 ha 30 . Cele alcalizate sunt folosite ca păşuni. Antroposolurile sunt constituite în principal din depozite aluviale. stepelor cu climat continental uscat. total: 344.circa 500 ha . Modul de utilizare.6. Cea mai mare parte a solurilor bălane este folosită ca teren arabil de către locuitorii comunei Chilia Veche. sunt soluri puţin răspândite. Suprafeţe mai mari ce sau înierbat natural sunt folosite ca păşune.Fondul funciar . Suprafeţe mari sunt utilizate pentru agricultură în incinte amenajate.1 Principalele tipuri de folosinţă a terenurilor din Rezervaţie Ape._________________________________________________________________________________ Solurile bălane. submersă. Conform SRCS. vegetaţia acvatică. doar o mică parte este folosit la fermele piscicole. stuf.442 ha Neproductiv: 7. drumuri 3. Antroposolurile şi non-solurile sunt rezultatul diferitelor activităţi umane. Cu toate că solurile bălane sunt bune din punct de vedere fizic.

iar nivelul piezometric la adâncime.7 Hidrologie 2. zonă cu condiţii fizico .sistem de clasificare nou 10400 2. fiind alimentate din apele Dunării în zona de contact cu unitatea structurală – Depresiunea Predobrogeană. iar tipul hidrochimic fiind.6. 2.2 de clasificare nou . acvifere freatice) depinde de tectonica şi litologia şi litologia.1). de litologia acesteia în depozitele deltaice.5-15 m în partea vestică şi între 2040 m în cea estică._________________________________________________________________________________ Suprafeţele de teren care se valorifică economic.sistem de clasificare nou 70200 17. s-au evidenţiat ape cu mineralizări care variază de la 18-20g/l până la 50-55 g/l. stabilind limite de la foarte redusă la ridicată (Tabelul nr.SRTS 2003 3 Gleisoluri 88400 21. Tabel nr. Prin forajele la adâncimi de peste 200 m. în special cele amenajate. făcute la Chilia Veche. La aceste condiţii.sistem 900 0. clorurat-sodic sau clorurat-calcic-magnezian. se găsesc de regulă în delta fluviatilă. Crişan şi Sfântu Gheorghe în formaţiuni portlandiene (Jurasic superior). de condiţiile climatice şi de regimul hidrologic al Dunării.7. silvice şi piscicole. de configuraţia morfohidrografică de suprafaţă. studiile elaborate în zonă. îndeosebi pentru acviferele freatice. Ha Suprafaţă 1 Soluri aluviale 53900 13.SRTS 2003 7 Histosoluri 110600 27.1996 .geografice şi pedologice mai favorabile. Tip de sol Suprafaţa % din total crt. Acviferele de adâncime. Periprava. se mai adaugă lucrările efectuate privind îndiguirea şi desecarea unor importante suprafeţe destinate amenajărilor agricole.1 Ape subterane Distribuţia apelor subterane (acvifere de adîncime.0 Cernisoluri (Kastanoziomuri) . Munteanu .6 SRTS 2003 *) I.3 .1 Valoarea ecologică a terenurilor din Rezervaţie *) Nr. Grosimea acestor acvifere este de 15-20 m în partea centrală a Deltei Dunării.3 2 Limnosoluri . 2. structurilor de fundament. fiind sub presiune. constituit din pietrişuri şi complexul psamitic inferior şi mediu cu nisipuri care au o bună permeabilitate. de regulă. Capacitatea de suport ecologic al solurilor din Delta Dunării este cuprinsă în limite foarte largi.6 Solonceacuri 8100 2. 31 . Diferenţierea între acviferele de adâncime şi cele freatice este destul de greu de făcut pentru depozitele deltaice (cuaternare). datorită structurii încrucişate de tip con de dejecţie.8 4 Psamosoluri şi nisipuri 63500 15. au cea mai mare extindere în depozitele deltaice fiind cantonate în complexul psefitic din bază.6. între 0.2 8 Antrosoluri .„Harta solurilor din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării 5 6 Valoare ecologică de la la Redusă ridicată Redusă ridicată Redusă ridicată foarte medie redusă foarte redusă Medie Redusă ridicată Scăzută 2.

sub aspectul variaţiei nivelului. Din valorile estimate de materie şi energie. În amenajările agricole nivelul piezometric a coborât la peste 3 m adâncime.7. acviferele au o mai mare independenţă dar reducându-se gradul de potabilitate.515 m³/s. un volum important de apă.0m în depresiunile dintre dune şi ajunge la 4 m în dune. nu atât datorită braţului Sf. Dunărea transportă anual la vârful Deltei (Ceatalul Chiliei).6°C) (valori pentru perioada 1921-2000). în ceea ce priveşte adâncimea. parţial. Gradul de mneralizare este diferit fiind sub 1g/l în aşa numitele „ape suspendate” care sunt alimentate numai din precipitaţii şi ajung la un ecart de variaţie foarte mare. permite ca apele freatice să nu fie mineralizate. circa 202 km³ de apă._________________________________________________________________________________ Acviferele freatice. ambele având în structura litologică depozite loessoide.4% în 1990. mineralizarea totală variază între 5-15 g/l. ca zonă terminală a fluviului Dunărea. circa 48 milioane t/an de aluviuni. în complexele lacustre şi ariile mlăştinoase din interiorul deltei. este sistemul circulaţiei apei (B. Dunărea şi braţele sale reprezintă arterele majore prin care fluviul asigură spaţiului deltaic debitul lichid şi solid.7 km la care se adaugă circa 8 km de prelungire în mare prin diguri laterale) de la 732 . primeşte şi tranzitează anual. Una din condiţiile vitale ale zonei umede. 2. În grindurile marine (Letea şi Caraorman. stocate. şi cu regimul hidrologic al Dunării. Până în anul 1890 s-a caracterizat printr-o tendinţă de creştere a debitului.8% în 1950. Pe Câmpul Chiliei nivelul piezometric se găseşte între 2-3 m. Sulina.1% în 1980 şi 58% în 1990. fapt ce determină mineralizări ridicate.5-1. 2004). Gheorghe) şi numai 5% sunt preluate prin gârle şi canale. 6.576 x 1012 Kcal (corespunzător unei temperaturi medii anuale de 12. în timp ce în amenajările silvice acest nivel a scăzut la peste 5 m în zonele centrale. Îndiguirile şi desecările în incintele agricole şi silvice au dus la izolarea acestora de procesul natural de inundaţie şi la o oarecare independenţă a evoluţiei acviferelor freatice. 74 milioane t/an de săruri şi 2. regimul de scurgere Delta Dunării. Braţul Chilia (120 km de la Ceatalul Chiliei) este cel mai important braţ al Dunării sub aspectul scurgerii. braţul Chilia înregistrează o tendinţă de scădere a debitului (63. având un grad acceptabil de potabilitate. Atât grindurile marine Letea şi Caraorman. în special) se remarcă o circulaţie a apelor freatice mai mare datorită depozitelor nisipoase dar şi posibilitatea sărăturării prin evapotranspira este mai mare. reprezintă arii de absorbţie a apelor din zonelor limitrofe şi de evaporare. sunt în strânsă legătură cu morfologia Deltei Dunării. influenţa Dunării se remarcă de la nivelul de peste 5-6 hidrograde şi pe o lăţime maximă de 500 m. Adâncimea apelor freatice este între 0. Gheorghe). care îi conferă statutul de zonă umedă. între 360 g/l la apele din orizonturile de adâncime mai mare. După anul 1910 când transporta 72% din debitul fluviului la Ceatalul Chiliei. ca de altfel şi în spaţiul central a Grindului Stipoc. Driga.2 Ape de suprafaţă. 63% în 1960. iar tipul hidrochimic este frecvent bicarbonatat şi sulfatatsodic. prin arterele hidrografice şi complexele lacustre. Pe măsura distanţării de braţele principale. În grindurile fluviatile care mărginesc braţele Dunării. Gheorghe care a suferit o acţiune de scurtare a traseului iniţial de 109 km lungime la 70 km în prezent (cel mai mare coeficient de meandrare: 1.7) cât mai ales creşterii rolului braţului Sulina (lung de 63. cât şi Câmpul Chiliei şi Grindul Stipoc.8% în 1970. respectiv. 60. Sf. a crescut de la 28% la 42. Această relaţie strânsă. 59. cu varietatea de ecosisteme şi biodiversitate reprezentativă. 95% sunt tranzitate pe cele trei braţe (Chilia. În aceeaşi perioadă ponderea braţului Tulcea (având 17 km între Ceatalul Chiliei şi Ceatalul Sf.

6 Debitele lichide ale Dunării la intrarea şi ieşirea din deltă şi pe braţele principale (mc/s) (după C.1 1583 25.4 . Cea mai mare parte.9 1154 17. 2004 – 2006 33 . 2004) Perioada Cursul de apă 192119511961197119811950 1960 1970 1980 1990 Q(mc/s) Q(mc/s) Q(mc/s) Q(mc/s) Q(mc/s) % % % % % Dunăre. circa 350 mc/s au fost vehiculate prin reţeaua de gârle şi canale şi 270 mc/s au fost revărsate peste maluri. Bondar.620 vărsare 19912000 Q(mc/s) % 6240 100 3390 54. 1942. 1993).4 16. sau prin revărsare peste malurinîn perioada apelor mari de primăvară.1 96.261 . şi 100 mc/s în spaţiul dintre braţul Sf. Figura 2.7.1 58.0 Diferenţă intrare.9 60. Din acest debit.9 Braţul Sf. 1970) o parte din acestea se pierd prin procesele de evaporaţie şi evapotranspiraţie. Tabelul 2. Crişan-Caraorman).0 20 19.1 Braţul Sulina 906 1060 1181 1289 1235 11.8 59. intrare 6295 6476 6976 6892 6209 100 100 100 100 100 Braţul Chilia 4018 4074 4244 4076 3606 63.319 . Având în vedere perioada de stagnare a volumelor de apă pătrunse în interiorul deltei. încât la ieşire către Marea Neagră.0 95. Gheorghe.4. pierderile sunt de circa 10%.7.1 Evoluţia cotelor fluviului Dunărea pe teritoriul Rezervaţiei.5 6113 93. Gheorghe.358 . care variază în funcţie de regimul hidrologic anual (2 luni în 1921 – an cu ape mici şi 10-11 luni în anii cu ape mari – 1940. urmată cu 170 mc/s în spaţiul dintre Sulina şi Sf. ca urmare a rectificării şi dragării lui continiu pentru menţinerea posibilităţilor de navigaţie.4 19. Se apreciază că în perioada 1980-1989 braţele Dunării cedau în interiorul deltei un debit estimat de circa 620 mc/s.9 18.3 1253 20.538 19212000 Q(mc/s) % 6515 100 3901 59.8 62.4 5702 91.5 Dunăre.4 94.7 1400 21.9 22. Bondar.8 90.402 În anul 2006 regimul hidrologic al Dunării s-a caracterizat prin nivele ridicate comparativ cu nivelul cotelor înregistrate în anii 2004 şi 2005 (Figura 2. Tulcea şi Sulina. lacul Razim şi ţărmul marin (C. vărsare 5986 6215 6657 6534 5589 95. de circa 350 mc/s se acumulează în spaţiul dintre braţele Chilia.8 ._________________________________________________________________________________ 8% la sfârşitul secolului trecut la circa 20% în prezent.1). Gheorghe 1236 1293 1382 1510 1399 19.2 16.8 21. Din debitul de apă al Dunării la Ceatalul Chiliei o mică parte pătrunde prin reţeaua de gârle şi canale în complexele lacustre. ca urmare a realizării unor canale mari (Canalul Mila 35.309 .

I sm ai l C t.S f.7.G he G or go va er ip ra va C ar ao rm an du Is ac ce a ar di na ul in a C r is an Le te a Tu lc G rin ila C hi S M P P S f. a ecosistemelor. Ecosisteme (habitate. lacurilor. gârlelor şi terenurilor amfibii şi respectiv.7. de la prima bifurcaţie către ţărmul mării şi de la braţele principale spre interior. care adăposteşte 29 tipuri de habitate în bioregiunea stepică şi 3 tipuri de habitate în bioregiunea pontică. anul celor mai mari inundaţii din secolul trecut. totuşi se constată că în anul 2005 cotele medii înregistrate au fost mai ridicate decât în 2006.G he 23 lia V 2004 2005 2006 Deşi în anul 2006 s-au înregistrat cote care au depăşit cotele din 1970. O importanţă deosebită o reprezintă desemnarea ca sit de importanţă comunitară. acest angrenaj abiotic este considerat ca un sistem. în cadrul reţelei ecologice europene Natura 2000.2). 34 se pt em de ce m m br ie ai . aşa cum se poate vedea din înregistrările lunare de la staţia Tulcea (Figura 2. Figura 2. Deoarece ecosistemele din deltă sunt în strânsă interacţiune şi toate determinate de fluviul Dunărea şi de energia primită de la soare.2 Evoluţia cotelor fluviului Dunărea la staţia Tulcea (cote în cm) Evoluţia cotelor apelor fluviului Dunărea. este rezultatul evoluţiei în timp. vegetaţie şi procese ecologice) Diferenţierea spaţiului deltaic. un nivel supraecosistemic de organizare a materiei.8. la staţia hidrologică Tulcea 45 0 0 50 10 0 15 0 20 0 25 0 30 0 2004 2005 2006 35 0 40 0 fe br ua rie ia nu ar ie ar t ie iu lie oc to m br ie no ie m br ie ap ril ie iu ni e au gu st m br ie Caracterizare biologică şi ecologică 2. care a dus la formarea grindurilor._________________________________________________________________________________ Evoluţia cotelor fluviului Dunărea pe teritoriul RBDD în anul 2006 comparativ cu anii 2004 si 2005 cote 400 350 300 250 200 150 100 50 0 ea C t.

impactul activităţilor antropice în decursul timpului.1. turboase sau argiloase 6410 Pajişti mediteraneene umede cu ierburi înalte din Molinio-Holoschoenion 6420 6430 Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor la cel montan şi alpin Pajişti aluvionale din Cnidion dubii 6440 Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis) 6510 Mlaştini calcaroase cu Cladium mariscus 7210 91AA Vegetaţie forestieră ponto-sarmatică cu stejar pufos Păduri ripariene mixte cu Quercus robur.2. Tipuri de habitate specifice bioregiunii pontice Codul Denumirea habitatului Natura 2000 1110 Bancuri de nisip acoperite permanent cu strat mic de apă de mare 1140 Nisipuri şi zone mlăştinoase neacoperite de apă de mare la reflux 1160 Melele şi golfuri Având în vedere configuraţia morfohidrografică._________________________________________________________________________________ Tabelul 2. până la cele montane. în Rezervaţie. cu vegetaţie din Ranunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachion Râuri cu maluri nămoloase cu Chenopodion rubi şi Bidention 3270 Tufărişuri de foioase ponto-sarmatice 40CO Pajişti panonice şi vest pontice pe nisipuri 6260 Stepe ponto-sarmatice 62CO Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase. Tipuri de habitate specifice bioregiunii stepice Codul Denumirea habitatului Natura 2000 1110 Bancuri de nisip acoperite permanent cu strat mic de apă de mare Lagune costiere 1150 1210 Vegetaţie anuală de-a lungul liniei ţărmului 1310 Comunităţi de salicornia şi alte specii anuale care colonizează terenurile umede şi nisipoase 1410 Pajişti sărăturate de tip mediteranean Pajişti şi mlaştini sărăturate panonice şi ponto-sarmatice 1530 2110 Dune mobile embrionare (în formare) Dune fixate cu vegetaţie erbacee perenă (dune gri) 2130 Dune cu Hippophae rhamnoides 2160 2190 Depresiuni umede intradunare Ape stătătoare oligotrofe până la mezotrofe cu vegetaţie din Littorelletea 3130 uniflorae şi/sau Isoeto-Nanojuncetea Ape puternic oligo-mezotrofe cu vegetaţie bentonică de specii de Chara 3140 Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip Magnopotamion sau Hydrochariton 3150 3160 Lacuri distrofice şi iazuri 3260 Cursuri de apă din zonele de câmpie. Ulmus laevis. Fraxinus. au fost identificate două categorii de ecosisteme şi anume: ecosisteme naturale parţial modificate de om 35 . asociaţiile floristice şi faunistice.8. din lungul 91FO marilor râuri Zăvoaie cu Salix alba şi Populus alba 92AO 92DO Galerii ripariene şi tufărişuri (Nerio-Tomaricetea şi Securinegion tinctoriae) Tabelul 2.8.

viză (Acipenser nudivendtris). Gârla de Mijloc şi Gârla Turcească._________________________________________________________________________________ şi ecosisteme antropice. Planctonul are caracter fluvial în timpul apelor mari. de la braţele Dunării până la plajele marine precum şi 7 ecosisteme antropice ce includ amenajările agricole. Litcov. Cernovca. avat (Aspius rapax). 36 . b) Gârle şi canale cu circulaţie activă a apei Acest tip de ecosistem este reprezentat în principal prin braţe abandonate ale Dunării (Dunărea Veche). ca artere importante de legătură între braţele principale şi complexele lacustre.) şi altele. Eracle. la care se mai adaugă braţele secundare ale Chiliei (Tătaru. Dranov. Musura). nisetru (Acipenser guldenstaedti). . zooplancton şi zoobentos): .uniformitatea distribuţiei oxigenului dizolvat (10-11 mg /l). tipul hidrochimic (biocarbonatul calcic). planctonul este superior celui din apele braţelor Dunării. etc. pentru dezvoltarea biocenozelor şi a populaţiilor caracteristice (fitoplancton. O serie de parametri hidrologici dovedesc condiţiile bune pentru viaţă. şalău (Lucioperca sandra). somn (Silurus glanis). după care capătă trăsăturile apelor semistagnante cu prezenţa unor forme lacustre.3 – 0. Crişan-Caraorman. . Chalcalburnus chalcoides danubicus). Sub aspect cantitativ. Tulcea-Sulina şi Sfântu Gheorghe).mineralizarea (circa 340 mg/l).Păpădia. Căzănel. păstruga (Acipenser stellatus).turbiditatea dată de aluviunile în suspensie (circa 290 g/m3). se caracterizează prin curgerea apei cu viteze variabile şi cu sensuri reversibile de curgere în funcţie de sezon (ape mari de primăvară. Ihtiofauna domină acest ecosistem şi este reprezentată prin crap (Cyprinus carpio). printr-o îmbogăţire în săruri ca urmare a intensificării procesului de evaporaţie. Ecosisteme naturale parţial modificate de om A. iar la Sfântu Gheorghe. Babina. precum şi scrumbie de Dunăre (Alosa pontica). sturioni marini în migraţie pentru reproducere: morun (Huso huso).viteza de curgere (0.5 m/s la ape mici şi de 0. Sireasa-Şontea. Crânjeală. sabiţă (Pelecus cultatrus). obleţi (Alburnus alburnus. Bogdaproste.2 m/s la ape mari). turbiditate descrescătoare dinspre braţe spre interior. ape mici de vară-toamnă). Aceste canale.6 – 1. Corpuri de apă A1. sturionii de apă dulce: cegă (Acipenser ruthenus). Dunavăţ. Acestea reprezintă arterele hidrografice principale prin care se repartizează apele Dunării de la Ceatalul Chiliei. morunaş (Vimba vimba carinata). Ape curgătoare a) Dunărea şi braţele sale Acest tip de ecosistem include cele 3 braţe principale (Chilia. pe măsură ce se reduce viteza şi creşte temperatura apei. Arhipenco . canale importante (Mila 35. . Acest tablou ihtiologic se schimbă în funcţie de modificarea gradului de calitate a apei. În ceea ce priveşte chimismul (mineralizarea) apelor acesta se modifică de asemenea treptat. Au fost descrise 23 de ecosisteme naturale parţial modificate de om distribuite pe toată suprafaţa Rezervaţiei. piscicole şi silvice sau aşezările umane (urbane şi rurale).

A2 Ape stătătoare a) Lacuri cu un acvatoriu întins şi cu schimb de ape cu reţeaua hidrografică secundară În această categorie intră cele mai importante lacuri şi complexe lacustre din Delta Dunării. ci este dată de vegetaţia de stuf şi papură sau de plaur. cât şi complexelor lacustre (poate chiar mai mult către acestea din urmă). brădişul (Myriophyllum). în afară de cele menţionate în braţele Dunării se dezvoltă şi specii răpitoare. c) Gârle şi canale în ariile cu regim liber dar cu circulaţie redusă a apei Acest tip de ecosistem care se caracterizează prin atrofierea condiţiilor reofile şi accentuare a celor lentice. BuhazZătoane). Razim. Palade. Aici se dezvoltă specii de vegetaţie plutitoare. moţul (Potamogeton perfoliatus). Tărâţa-Belciug. LitcovÎmpuţita.a. funcţia acestora fiind în majoritate reversibilă şi cu turbiditate scăzută ca urmare a distanţei mai mari faţă de braţele Dunării. Isac. Lacurile din Delta Dunării au o particularitate morfohidrografică. cu o viteză de curgere a apei mult mai redusă. Ivancea. De regulă. Trei Iezere. Zmeica. Babina. este bine reprezentat în Delta Dunării prin gârle şi canale cu lungime mare (Stipoc-Ocolitor. mărarul (Potamogeton pectinatus). Roşuleţ. În amenajările piscicole. Lumina. ciulinul de baltă (Trapa natans). în sensul că limita lor. Aceste canale au un rol de drenaj sau de alimentare în funcţie de regimul staţiilor de pompare şi de tipul amenajării (piscicol. agricol sau silvic). Puiu-Erenciuc. Ihtiofauna păstrează trăsăturile comune atât canalelor şi gârlelor cu circulaţie activă a apelor. Roşu. Uzlina. broscăriţa (Potamogeton crispus). cosorul (Ceratophyllum). Crasnicol. ciuma apei (Elodea canadensis) ş. ştiuca (Esox lucius). bibanul (Perca fluviatilis) etc. Isac. Magearu. aceste canale nu au o circulaţie a apei. Sulimanca. ele comportându-se ca ape stagnante cu un grad de îmbătrânire accentuat invadate de vegetaţie atât submersă cât şi emersă. Puiu. Bogdaproste. Gorgova. Perivolovca. Matiţa. Adâncimea acestor corpuri de apă este în strânsă legătură cu variaţia sezonieră a nivelelor de pe braţele principale: . În afară de legătura directă prin gârle şi canale. Furtuna._________________________________________________________________________________ Dintre speciile de peşti. cu un volum mare de biomasă în descompunere. Depresiunile morfologice sunt mult mai mari şi în cadrul lor se găsesc mai multe lacuri care se asociază în complexe.în timpul apelor mari de primăvară. d) Gârle şi canale în interiorul amenajărilor Această categorie de corpuri de apă constituie un tip de ecosistem care se caracterizează prin lipsa unei legături directe cu reţeaua hidrografică activă. 37 . şi vegetaţie submersă. Matiţa). Căzănel. Dovnica. nu este morfologică. Puiu) şi de 2-3 m în cea fluviatilă (Furtuna. Goloviţa. chiar şi în faza apelor mici de vară-toamnă. unde se mai introduc şi se evacuează volume de apă anual. adâncimea este de 3-4 m în complexele lacustre din delta maritimă (Lacurile Roşu. lacurile din aceste depresiuni comunică prin masa de vegetaţie şi pe sub plaur. Lejai. aceste canale sunt într-o stare mai bună sub aspectul capacităţii productivităţii biologice. Gorgova. care le diferenţiază de lacurile din luncile râurilor.

etc. pe acelaşi lac şi chiar pe aceeaşi verticală (staţie de măsurare)._________________________________________________________________________________ . roşioară. plutitoare şi epifită constituită din viermi. Zoocenozele sunt reprezentate prin zooplancton care foloseşte ca sursă de hrană (energetică) algele de dimensiuni mici. cât şi din bazinele piscicole amenajate în deltă. cloroficee alge verzi. care se formează în condiţii normale abiotice în lacuri. Datorită acestor condiţii variate oxigenul dizolvat poate fi în suprasaturaţie (de regulă vara). moluşte. somnul (Silurus glanis). ca urmare a acumulării substanţelor nutritive de azot şi fosfor provenite atât din spălarea îngrăşămintelor chimice din bazinul Dunării. Reducerea transparenţei se mai datoreşte şi dezvoltării explozive a fitoplantonului. sau în deficit. reflectând nivelul activităţii producătorilor (fitoplancton. ca urmare a procesului de oxidaţie (mineralizare).5m. Schimbarea transparenţei şi respectiv a culorii apei în funcţie de sensul scurgerii.3 . dinoflagelate. 38 . şi de ape negre. paşa sau broscăriţa. brădişul.5-2m în cea fluviatilă. euglenoficee. oxigenul dizolvat este suprasaturat datorită intensităţii fotosintezei. iar la suprafaţă unde se pune în evidenţă procesul de înflorire a apei. şalăul (Stizostedion Lucioperca). Gradul de transparenţă este. Ihtiofauna este reprezentată prin specii care trăiesc în ecosistemul apelor curgătoare cum ar fi crapul (Cyprinus carpio). crustacee. când pătrund apele cu turbiditate de 250-359 g/m3. de asemenea. cianoficee . adâncimea se reduce cu 1m în delta maritimă şi 1. moţul. moluşte bivalve. dar care reflectă culoarea vegetaţiei submerse de verde-brun. un alt parametru important al suportului abiotic variază în limite foarte mari atât în cursul anului cât şi de la un bazin lacustru la altul. bibanul (Perca fluviatilis). faună fitofilă care se hrăneşte cu vegetaţia submersă. se scurg din complexele lacustre către reţeaua colectoare. atunci când apele curate. a dus la denumirile de ape galbene. carasul (Carassius auratus gibellio) etc. plătica (Abramis brama). Creşterea se mai pune şi pe seama compuşilor clorului şi sulfatului datorită apelor reziduale deversate în Dunăre (mineralizarea pe fluviu a crescut de la 292 mg/l în 1946 la 400 mg/l în ultimii ani). larve de insecte şi faună bentonică (de fund) care se hrăneşte cu substanţe organice acumulate în partea superficială a sedimentelor lacustre (detritus) şi din care mai reprezentativi sunt viermii. La contactul dintre masa de apă şi detritusul de pe fund (sedimentul lacului) se înregistrează deficite de oxigen. a procesului de eutrofizare.în perioada apelor mici de vară-toamnă. Sub aspect hidrochimic. Şi în acest tip de ecosistem s-au produs multe schimbări de raporturi între specii ca urmare a creşterii peste limite normale a nutrienţilor. roşioara (Scardinius erytrophtalmus).alge albastre. Fitocenozele acestor ecosisteme sunt reprezentate în mod special prin fitoplancton (au fost identificate circa 300 specii de alge aparţinând grupelor de diatomee. iar în cea a apelor de toamnă-iarnă creşte până la fundul lacurilor când suspensiile mai mult de natură organică (detritus ridicat de pe fund prin agitaţia apei) sunt nesemnificative (15-20 mg/l). atunci când există o pătrundere a apelor tulburi din braţe şi lacuri. acest tip de ecosistem se diferenţiază de cel ale apelor curgătoare prin faptul că mineralizarea totală este ceva mai ridicată (300-500 mg/l). valoarea acesteia scade la 0. macrofite). cosacul (Abramis ballernus). ştiuca (Esox lucius). larvele insectelor de chironomide.0. în funcţie de faza regimului hidrologic de pe braţe deoarece în perioada inundaţiilor. cosac. o saltea verde în care se dezvoltă specii de animale. Populaţiile de crap şi ştiucă sunt diminuate în favoarea celor de caras. crisoficee) şi floră moale (vegetaţia submersă) precum cosorul. linul (Tinca tinca). Oxigenul dizolvat. al intensităţii proceselor de descompunere a substanţei organice şi a gradului de agitaţie al masei de apă de către vânt.

Leahova Mare. Poleacova. a macrofitelor submerse şi uneori şi emerse care constituiau habitatul unui număr mare de organisme începând cu bacteriile epifite. A3 Ape stătătoare. dar cu valoare economică mică. şi se caracterizează printr-un schimb redus de ape. nu atât prin procedee aluvionare cât şi prin cantitatea de material organic depusă pe fund. dispariţia macrofitelor. lacurile Razim. s-au produs mutaţii importante în structura faunistică. Istria. dintre Sinoie şi Goloviţa permiţându-se o scurgere de apă dulce din nord). Structura populaţiilor de peşti a fost afectată prin introducerea de specii alohtone sau exotice. pe de altă parte. Pentru refacerea stării acestor ecosisteme se impune reducerea cantităţii de nutrienţi şi realizarea unui regim hidrologic eficient. mai importante sunt lacurile Obretinul Mare. Roşca. Aceste lacuri au fost afectate şi mai mult de procesul de eutrofizare în ultimii 20 ani. Lacul Sinoie din compartimentul sudic. condiţiile climatice semiaride care determină o evaporaţie mai ridicată asociate cu lipsa unui aport subteran şi superficial de apă dulce. Răducu. numeroase nevertebrate şi terminând cu ihtiofauna. cu o capacitate mare de adaptare la noile condiţii ecologice. Legătura restrânsă. Nuntaşi-Tuzla). In ceea ce priveşte Complexul lacustru Razim Sinoie. alge epifite. între Podişul Dobrogean şi Grindul Saele. fapt ce a dus la modificarea radicală a structurilor biotice. mai întâi a lacului Istria cu Sinoie şi apoi a Lacului Nuntaşi cu Istria. cea mai importantă modificare o constituie restrângerea până la dispariţie. Leahova Mică. Porcu. reducerea populaţiilor specifice acestor biocenoze şi a faunei bentonice. Accelerarea procesului de eutrofizare se datoreşte aportului de nutrienţi (azot şi fosfor) din apele Dunării.. cu întregul cortegiu de consecinţe abiotice şi biotice. situate în partea sudică a Complexului lacustru Razim–Sinoie. din eleştee. dar nu fermă a periboinelor a dus la limitarea schimbului de apă cu bazinul marin iar prin stăvilarul de la Canal V. Tătaru. prin lucrările de izolare a complexului faţă de apele marine pe de o parte şi a compartimentul sudic (Sinoie. Babadag. Nebunu. care a dus la dezvoltarea unui zooplancton şi a ihtiofaunei corespunzătoare. a dus cu timpul la 39 . Prin aportul crescut de apă dulce din Dunăre şi închiderea legăturii cu Marea Neagră (Gura Portiţei). Astfel. Prin înteruperea schimbului natural de ape cu reţeaua hidrografică activă şi intrarea în regimul amenjării piscicole. faţă de cel nordic._________________________________________________________________________________ babuşcă. deşi nu a suportat acelaţi ritm de îndulcire (totuşi închiderea. Dovnica. Goloviţa şi celelalte lacuri au acelaşi tablou ihtiofaunistic ca şi cel din lacurile deltei. a suferit modificări faunistice către mediul uşor dulcicol. fapt ce a dus la un grad avansat de împotmolire. Cantitatea mare de nutrienţi a favorizat dezvoltarea explozivă a fitoplantonului. Merheiul Mic. a cantităţilor provenite din chimizarea agriculturii autohtone. printr-o gârlă. c) Lacurile din interiorul amenajărilor piscicole În această categorie. Murighiol. aceste lacuri au suferit modificări structurale sub aspectul ihtiofaunei. b) Lacurile cu un schimb redus de ape cu reţeaua hidrografică secundară În acest tip de ecosistem se includ lacurile Merheiul Mare. etc. Ledeanca. salmastre şi sărate a) Lacuri salmastre şi sărate În acest tip de ecosistem se includ lacurile Istria şi Nuntaşi (Tuzla). Coşna. în unele cazuri. Dranov.

constituie cauzele reducerii biodiversităţii de la nivelul producătorilor primari la cel al consumatorilor (ihtiofaună). b) Ape marine costiere Exceptând Golful Musura şi Meleaua Sfântu Gheorghe care constituie ecosistemul de coastă marină semi-închisă. respectiv transparenţă şi substanţele poluante care au determinat modificări esenţiale în asociaţiile floristice şi faunistice. Zătonul Mare cu un acvatoriu mult mai mic şi cu o deschidere la mediul marin mai mare şi nedirijată. cele două lacuri se deosebesc esenţial. are o largă deschidere spre est dar primeşte o cantitate mare de apă dulce prin cea mai importantă ramură a Braţului Chilia. zona costieră este supusă unei dinamici active a masei de apă._________________________________________________________________________________ acumularea de săruri. A5 Zone marine costiere a) Golfuri semiînchise Acest tip de ecosistem este întâlnit în golful (meleaua) Sfântu Gheorghe şi în Golful Musura. cu aporturi de apă dulce. combinate 28%. hamsie Engraulis encrassicolis şi gingirică Clupeonella cultriventris migrează spre aceste golfuri. au adâncimi mici. Golful Musura situat la sud de delta secundară a Chiliei şi la nord de bara şi digul de prelungire în mare a canalului Sulina. 40 . în turbiditate. ihtiofaunistice de apă dulce şi marină. respectiv spre mare. Golful Sfântu Gheoghe este format între insula Sacalin şi deltă cu o largă deschidere spre sud. care se foloseşte destul de modest în prezent. Stambulul Vechi. formarea pelardului cu calităţi balneo-terapeutice. calm numai 3%). A4 Lagune a) Lagune conectate la mare În acest tip de ecosistem sunt incluse două lacuri. Sinoie şi Zătonul Mare. valuri de hulă 23%. Procesul de eutrofizare. se întinde până la izobata de 20 m. şi aproape anihilată spre nord cu apele Braţului Sfântu Gheorghe. Laguna Sinoie a evoluat de la mediul mezohalin către unul oligohalin ca urmare a transformării Lacurilor Razim – Goloviţa – Zmeica într-un bazin cu apă dulce pentru irigaţii şi tranzitarea unui important volum de apă spre mare. Cea mai mare parte a apelor costiere este sub influenţa apelor deversate de Dunăre. îndeosebi determinată de acţiunea eoliană (valuri de vânt 46%. în faciesuri mâloase care mulează sau estompează relieful submers preexistent. asociat cu cantităţile de poluanţi din apele costiere. fapt ce se constituie în ecosisteme lacustro-marine cu importante structuri biocenotice alcătuite din biocenoze planctonice şi bentonice. ecosistemul apelor marine costiere corespunde platformei continentale marine care în cazul limitelor Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Musura şi Sfântu Gheorghe. care se reflectă în gradul de mineralizare (salmastru). prin Periboina. numeroase specii de peşti. Cu deschiderea mare spre bazinul marin. Cel mai reprezentativ în acest sens este Lacul Nuntaşi. Caracteristica morfologică a subsitemului este înclinarea lentă de la nord-vest spre sud-est. în tratamentul balneo-terapeutic. prezenţa stratului de aluviuni fluviatile depuse de Dunăre. Cele două golfuri. iar fitoplanctonul înregistrează valori mari. datorită cantităţilor mari de substanţe nutritive (fosfaţi şi azotaţi). Zoobentosul ajunge la 200-300 kg/ha. Vara. Prin poziţia lor geografică şi gradul diferit de impact antropic. constituie un mediu mult mai caracteristic al acestui tip de ecosistem costier.

deşi în interiorul lor spectrul floristic este foarte bogat. cu grosimi de 0. Scirpus radicans). capătă aspectul unor câmpii aluviale cu înălţimi de până la 3 m. care a dat şi denumirea acestor terenuri. plaurul se fixează pe substratul depresiunii. papură.1. fie de grindurile fluviale. puietul de peşte găseşte loc ferit faţă de răpitori. dar puţin adâncă (sub 1m._________________________________________________________________________________ B. Aceste situaţii se întâlnesc frecvent în complexele lacustre Matiţa-Merhei-Trei Iezere. fiind ridicat doar la ape foarte mari. în dauna ecosistemelor terestre (de grind şi câmp). plătică. rogozul (Carex spp. temporar. de stufărişuri. Cantitatea mare de hidrogen sulfurat rezultat din procesul de descompunere a substanţelor organice. c) Păduri de salcie în amestec (zăvoaie). întreţesuţi şi cu rizomii altor plante. deoarece se întrerupe circulaţia apei şi îndepărtarea hidrogenului sulfurat. Aceste terenuri reprezintă cele mai bune locuri de depunere a icrelor. iar vara.5m. pe grindurile fluviale şi ostroave Acest ecosistem ocupă grindurile fluviatile din lungul braţelor principale şi la bifurcaţii. acoperite cu vegetaţie higrofilă fixată (stuf. Aceste suprafeţe care ocupau înainte de amenajarea unor incinte agricole şi silvice un procent foarte mare în deltă. ştiucă. plaurul este un bun loc de adăpost iarna pentru peşte. acest ecosistem palustru se extinde şi mai mult. când apa de sub plaur nu este primenită suficient şi deci oxigenată. Prin ridicarea nivelului apei în perioada inundaţiilor. pipirigul (Scirpus lacustris. chiar 0. rogoz) Acest tip de ecosistem cu o mare desfăşurare în suprafaţă este în continuarea celor cu apă stagnantă (lacuri). În arealul acestor terenuri mlăştinoase intră şi o parte din grindurile fluviale şi marine. În acţiunea de amenajare a incintelor pentru agricultură şi piscicultură. în cadrul vastelor depresiuni morfologice limitate. Zone umede B1 Vegetaţie acvatică a) Arii depresionare inundate frecvent. trăiesc foarte multe animale mici şi microscopice. domină totuşi depresiunile Matiţa-Merhei-Trei Iezere-Bogdaproste. Din suprafeţele insulelor de plaur se rup bucăţi mai mici care sunt purtate de vânt şi de curentul de apă în gura gârlelor şi canalelor. plaurul constituie un impediment şi în acelaşi timp sursă nocivă. Apar şi aici situaţii critice. Pe măsură ce se încarcă cu un strat de sol şi resturi organice. de reproducere şi creştere a puietului de crap. Grindurile fluviale în prima jumătate a deltei constituiau înainte de intervenţia organizată 41 . Roşu-Puiu-Lumina.5.Bogdaproste şi Roşu-PuiuLumina. În acelaşi timp. săgeata apei (Sagittaria sagittifolia). În solul plaurului care rezultă din transformarea resturilor organice. Typha angustifolia). de cuibărire a multor specii de păsări.3 – 0.). Aceste suprafeţe sunt sub apă. busuiocul de baltă (Stachys palustris) etc.5m) în perioada de vară-toamnă şi destul de adâncă (peste 1m) în perioada apelor mari de primăvară şi începutul verii. constituind lacurile cele mai bune pentru reproducerea speciilor de peşti din ecosistemul lacustru. Isac-Uzlina-Gorgova. Specia de vegetaţie dominantă este stuful (Phragmites australis). blocând circulaţia bărcilor şi şalupelor.. produce asfixierea peştilor. etc. încărcat cu humus şi materii organice netransformate. b) Formaţiuni de plaur Plaurul este constituit din rizomi de stuf (Phragmites australis). fie de acestea şi cele marine. unde prin extindere. Alături de stuf cresc şi alte plante: papura (Typha angustifolia. somn.

vulturul mic (Aquila pomarina). a plopului alb. hasmacuri (Hasmacul Mare. pedunculiflora). C2 Arbuşti şi vegetaţie ierboasă a) Tufărişuri şi vegetaţie ierboasă pe stânci calcaroase 42 . iar în pasaj poposesc vulturul pescar (Pandion haliaetus). F. şopârla de nisip (Ereamis arguta deserti)etc. iedera (Hedera helix). pădurile de sălcii au fost înlocuite cu plantaţii de plop canadian sau cu terenuri arabile prin îndiguire. acolo unde procesul de aluvionare a dus la individualizarea câmpiilor aluviale şi a grindurilor fluviatile cu extindere mare. tufe de mure. În coroanele arborilor îsi fac cuiburi cele câteva exemplare de codalb (Haliaetus albicilla) şi bufniţa mare (Bubo bubo). Această complexitate este dată de constituţia litologică (nisipuri de origine organică şi minerală). Toate aceste fitocenoze formează un hăţiş greu de pătruns. prin defrişare şi desecare. Spectrul floristico-faunistic al acestui tip de ecosistem este asemănător cu cel al pădurilor de sălcii. Pădurile de pe cele două grinduri sunt reprezentative condiţiilor pedoclimatice şi se dezvoltă în depresiunile dintre dune sub formă de pâlcuri alungite numite pe grindul Letea. pisica sălbatică (Felix silvestris) şi lupul (Canis lupus). hameiul (Humulus lupulus). Q. depresiuni cu nisipuri lutoase supuse fluctuaţiei nivelului freatic-determină o heterogenitate a ecosistemelor destul de greu de conturat pe hărţi la scări mici şi mijlocii. care aici atinge limita nordică din Europa. de jocul nivelului apelor freatice în relaţie cu regimul hidrologic al dunării. evident cu predominarea asociaţiilor ierboase. d) Pajişti pe grindurile fluviale inundabile în asociaţie cu sălcii izolate sau în pâlcuri Acest tip de ecosistem este destul de greu de delimitat. de evapotranspiraţie ridicată. pe grinduri marine înalte În această categorie includem cele 2 ecosisteme de pe grindurile Letea şi Caraorman care se caracterizează printr-un tablou floristic şi faunistic mult mai complex şi mai interesant în comparaţie cu cele de pe grindurile fluviale şi de pe câmpurile continentale (Chilia şi Stipoc). Toate acestea sunt invadate de plante agăţătoare. în apropiere de satul Pătlăgeanca. ca viţa sălbatică (Vittis silvestris). la bifurcaţia Dunării cu braţele Chilia şi Tulcea. arbuşti şi vegetaţie erbacee C1 Păduri riverane temperate a) Păduri de stejar în amestec. Variaţia biotopurilor – dune înalte mobile şi semimobile. îndeosebi vara. În acest sens se conturează un areal pe malul drept al Dunării între Isaccea şi Tulcea. deoarece face trecerea uşoară de la pădurile de sălcii spre stufărişuri. domeniul pădurilor de sălcii. pallisae). pe malul drept al braţului Chilia şi între canalul Mila 35 şi grindul Stipoc. Hasmacul Mic). În mai mare parte. ulm (Ulmus foliacea) etc. care toamna iese din apă şi stă pe dune. şarpele de apă (Natrix tesellata). În timpul iernii vin în pădure mistreţi (Sus scrofa). de modelarea eoliană (relief de dune). C._________________________________________________________________________________ a omului. frasin (Fraxinus angustifolia. curpenul (Clematis vilalba) şi cea mai interesantă şi cu lungimi de 25m este (Periploca graeca). Fauna acestor păduri este reprezentată de vipera de stepă (Vipera ursinii). Păduri. Aceste păduri suntcompuse din stejar (Quercus robur. la care se asociază cătina roşie. o liană de origine mediteraneană. Se întâlneşte în partea din amonte a deltei.

etc. cătina (Tamarix romosissima). rugina (Juncus gerardi). care indică soluri puternic salinizate situate pe depozite loessoide. cu înălţimi ce se situează până la maxim 2 m deasupra nivelului mării. Vegetaţia insulei se succede de la maluri. pe suprafeţele mai înalte cvasiorizontale unde orizontul freatic este la 2-3 m adâncime şi ferite de inundaţiile obişnuite. cimbrişorul (Thymus zygoides). datorită cotelor înalte ale terenurilor. 43 . volbura (Convolvulus cantabrica) etc. fiind inundate în cea mai mare parte. fluviatile uşor consolidate. ce se ridică deasupra nivelului lacului cu 48 m. fiind întâlnit în Insula Popina şi în zona Capul Doloşman. Aici se întâlneşte şi miriapodul gigant (17 cm) (Scolopendra cingulata). în pajiştile unitare. puternic degradate pe martori de eroziune Acest ecosistem cu o extindere mică se întâlneşte pe insulele Popina. Dintre specii faunistice sunt întâlnite raţa mare (Anas platythynchos). Grindul Stipoc. călifarul alb (Tadorna tadorna). deasupra limitei inundaţiilor. indicând un proces de salinizare. Asociaţii floristice ce se dezvoltă pe acest tip de ecosistem sunt diferenţiate de caracteristicile terenurilor: pe suprafeţele uşor înclinate la margine. este în cea mai mare parte folosit pentru agricultură. de origine balcanică. Dintre aceşti martori de eroziune cel mai bine reprezentat este Insula Popina. Sărăturile. constituţiei litologice (depozite loessoide) şi învelişului de sol. alungit şi îngust. unde se dezvoltă cătina (Tamarix ramosissima). Crasnicol-Frasin-Flămânda. care se ridică desupra nivelului lacului cu 48 m. de regulă. călifarul roşu (Tadorna feruginea). cu soluri de tipul solonceacurilor. Lupilor-Chituc-Saele. Grindurile sunt acoperite. sărăcica (Sueda maritima). pescăruşul argintiu (Larus argentatus). Dintre speciile de plante menţionăm ulmul mărunt (Ulmus minor). b) Pajişti pe câmpurile predeltaice Acest tip de ecosistem se deosebeşte de cel al grindurilor fluviale şi de cel al grindurilor marine. prin configuraţia sa. cel mai extins. cimbrişorul (Thymus zygoides). c) Pajişti stepizate. Caraorman. apare Aeluropus litoralis. fiind în cea mai mare parte este acoperit de depozite nisipoase. constituită din calcare mezozoice şi acoperită parţial de depozite loesoide. Puccinella distans. cu o suprafaţă de 90 ha. în locurile mai umede şi în asociaţie cu Aeluropus litoralis pe locuri mai uscate. Grădiştea şi Bisericuţa din perimetrul lacului Razim. cu o suprafaţă de 90 ha. festuca (Festuca callieri) de origine mediteraneană. unde stuful (Phragmites australis) se dezvoltă la malul sudic al lacului iar ulmul mărunt (Ulmus minor) pe faleza calcaroasă din partea nordică. în perioada apelor mari de primăvară. are în subasment depozite loessoide care apar chiar la zi în partea centrală. care sunt frecvent inundate se întâlneşte asociaţia de Agrostis stolonifera cu Trifolium fragiferum dar şi specii halofile care se dezvoltă în special vara după retargere apelor. spre partea înaltă interioară. constituită din calcare mezozoice şi acoperită parţial de depozite loessoide. Dintre aceşti martori de eroziune cel mai bine reprezentat este Insula Popina._________________________________________________________________________________ Acest tip de ecosistem are o distribuţie foarte limitată în Rezervaţie. nalba mare (Althea rosea). Solul este nisipos înţelenit mediu. gâsca de vară (Anser anser). d) Pajişti pe grinduri marine joase cu vegetaţie arenicolă şi halofilă Acest tip de ecosistem s-a dezvoltat pe majoritatea grindurilor marine joase aparţinând complexelor de grinduri Letea. pe lângă speciile menţionate anterior. iar pe suprafeţele depresionare se întâlneşte brânca (Salicornia herbacea) în amestec cu sărăcica (Sueda maritima). cu asociaţii ierboase. Câmpul Chiliei.

în care dunele înalte constituite din depozite marine nisipoase cu textură medie şi grosieră. Dune a) Dune de nisip mobile şi semimobile acoperite parţial cu vegetaţie arenicolă Aria de extindere a acestui tip de ecosistem se reduce la cele două mari grinduri Letea şi Caraorman. care ajunsese în anul 44 . Asociaţiile vegetale diferă sensibil de la un grind la altul în funcţie de distanţa faţă de ţărmul mării şi deci de influenţa apelor marine. În aceste zone se întâlneşte frecvent cătina albă (Hyppophaë rhamnoides). Zone agricole a) Amenajări agricole Acest tip de amenajare. cu orizontul freatic la adâncimi de 0. Grindul Mocirla. perişorul de nisip (Elymus sabulosus). sunt supuse procesului de deflaţie fapt ce determină ca vegetaţia să se prezinte insular. capillata). funcţie de înălţimea dunelor şi grosimea depozitului nisipos. D. Amenajări A1. Speciile de plante întâlnite în zonă sunt : colilia (Stipa joannis. arenicolă şi cătiniş Acest tip de ecosistem se deosebeşte sensibil de cel al grindurilor marine bine consolidate prin faptul că acesta este supus frecvent furtunilor marine şi deci.5-1. Plaja litorală se dezvoltă pe cea mai mare parte a litoralului. b) Cordoane litorale puţin consolidate acoperite cu vegetaţie halofilă. etc. S. Fauna este reprezentată de numeroase specii de păsări. lupul de mare mic (Stercorarius parasiticus). cârcelul (Ephedra distachya). pătlagina (Plantago maritima) etc. Ecosisteme antropice A. între Grindul Cazacului şi Împuţita şi în Golful Musura. S. exceptând zonele: Zătonul Mic. Zone cu vegetaţie puţină sau lipsite de vegetaţie D1. plaja litorală îngustă este spălată de valuri.). a continuat după anii 1960 prin îndiguirea şi desecarea unor mari suprafeţe de zone inundate sau inundabile. pulcherrima. perişorul (Elymus giganteus). ciocîntors (Recurvirostra avosetta). între 3-10 m. rogozul (Carex colchicum). între Gârla de Mijloc şi Gârla Turcească. lupul de mare (Stercorarius pomarinus). volbura de nisip (Convolvulus persicus). c) Plaje litorale puţin consolidate Integrate în cordoanele litorale. fiind constituită din material nisipos de origine organică şi de scoici în diferite grade de măcinare. chirighiţe (Chlidonias sp. guşa porumbelului (Silene pontica). Orizontul freatic se găseşte la adâncimi mari. garoafa de nisip (Dianthus polzmorphus). are o instabilitate mare. început înainte de cel de-al doilea război mondial prin îndiguirea insulei Tătaru în 1939 (Ostrovul Tătaru)._________________________________________________________________________________ puternic humificat pe depozite nisipoase. tufe. Lăţimea plajei litorale variază de la 5-10m până la 60-100m. Speciile de plante adaptate mediului nisipos sunt : păiuşul (Festuca arenicola). pătlagina de nisip (Plantago arenaria). pescăruşul argintiu sudic (Larus argentatus cochinans). piciorongul (Himantopus himantopus). În cea mai mare parte.5m în funcţie de faza de regim hidrologic. acestea sunt porţiuni care sunt în cea mai mare parte lipsite de vegetaţie sau cu vegetaţie rară sub formă de pâlcuri.

_________________________________________________________________________________ 1990 la o suprafaţă totală de circa 53.000 ha repartizate în mai multe amenajări. În această suprafaţă sunt incluse amenajările realizate în Delta Dunării propriu-zisă, Pardina (27000 ha), Sireasa (7550 ha), Ostrovul Tătaru (2600 ha), Murighiol - Dunavăţ (2540 ha), Popina I (640 ha), Sulina (500 ha), precum şi amenajările agricole realizate dealungul braţului Sf. Gheorghe, Tulcea-Nufăru (2350 ha), Nufăru- Victoria (310 ha), Beştepe – Mahmudia (560 ha). Din această suprafaţă, au mai rămas în exploatare doar circa 39000 ha datorită condiţiilor neadecvate pentru agricultură. Amenajările agricole, ca şi celelate amenajări din Rezervaţie (piscicole şi silvice), sunt ecosisteme caracterizate prin izolarea lor de regimul hidrologic natural, situaţie care adus la schimbarea totală a caracteristicilor iniţiale de zone umede şi la dispariţia ecosistemelor naturale existente anterior. În funcţie de nivelul de organizare, de întreţinere şi de amendare cu îngrăşăminte şi pesticide, aceste ecosisteme pot fi considerate ca areale scoase de sub acţiunea legităţilor de funcţionare a sistemului deltaic în ansamblu. Culturile agricole izolate cu extindere mică, reprezintă o categorie tipică de ecosistem agricol, format datorită folosirii unor suprafeţe cu lungimi mici (50-100 m, uneori mai mari) şi cu lăţimi de 20-30 m situate pe mici platforme neinundabile sau inundate rareori în scopul realizării unor culturi de porumb, legume, pepeni, uneori viţă de vie. b) Amenajări silvice Spre deosebire de amenajările agricole, cele silvice au fost realizate după anul 1960 prin îndiguirea, defrişarea vegetaţiei forestiere spontane şi plantarea unor specii de salcie şi plop euroamerican care ocupă 97% din totalul speciilor, după care urmează frasinul, plopul alb, negru, cenuşiu care ocupă doar 3%. Aceste amenajări silvice au fost făcute în scopuri economice şi ca atare nu s-a avut în vedere rolul lor ecologic, în sensul realizării unui spectru floristic diversificat care să asigure biotopuri pentru fauna deltaică. Suprafaţa totală amenajată pentru silvicultură este de circa 6.400 ha (Păpădia, 2000 ha, Rusca, 1200 ha, Carasuhat, 620 ha, Pardina, 425 ha, Murighiol, 400 ha). c) Plantaţii de plopi pe grinduri fluviale Între braţele principale ale Dunării şi digurile longitudinale ale amenajărilor agricole, piscicole sau silvice adiavente şi care de regulă se găsesc de la câteva zeci de metri până la 100-200m, se plantează plopul euroamerican, atât cu scopul de protecţie cât şi pentru valorificarea economică. Aceste fâşii de plantaţii s-au făcut prin defrişarea zăvoaielor de sălcii care protejau mult mai bine malurile braţelor prin sistemul lor radicular şi ocupă o suprafaţă de circa 5.400 ha. În acelaşi timp, galeriile de sălcii spontane constituiau biotopuri pentru o gamă variată de vieţuitoare, cu numeroase verigi ale lanţului trofic. Din păcate, plantaţiile de plop euroamerican răspund numai cerinţei economice, deoarece sub aspectul ecologic sunt sărace în diversitate. d) Amenajări piscicole Amenajările piscicole formează un tip de ecosistem specific, bazat pe un regim hidrologic controlat cu inundări şi desecări succesive, cu bazine acvatice artificiale şi cu durată limitată, sezonieră de inundare. Acestea ocupă terenuri dintre cele mai variate ca amplasament : terenuri inundabile situate la periferia marilor complexe lacustre şi care constituiau, în regim natural, zone de păşunat dar şi importante zone de reproducere naturală pentru peşte (amenajările piscicole Iazurile, Sarinasuf, Lunca, Chilia), lacuri naturale care au fost indiguite şi cărora li s-a modificat regimul hidrologic natural (amenajările Obretin, Dranov, Babadag) sau terenuri mai înalte folosite anterior pentru 45

_________________________________________________________________________________ agricultură sau păşunat (amenajările Popina, Stipoc, Chilia, Rusca). Suprafaţa totală ocupată de amenajările piscicole din Rezervaţie este de circa 45.000 ha, din care doar circa 15.000 ha mai sunt folosite pentru o piscicultură extensivă. Din restul amenajărilor piscicole, o parte nu au fost folosite vreodată (Holbina I, Grădina Olandezului, parţial Popina) şi au rămas abandonate, fie au fost abandonate ca urmare a cheltuielilor mari, ineficiente ce presupuneau exploatarea lor (Obretin II, Stipoc, Litcov). În unele amenajări piscicole terenurile sunt folosite pentru agricultură, activitate prin care destinaţia iniţială a terenurilor a fost schimbată, total sau parţial (Rusca, Litcov, parţial Popina). d) Amenajări complexe Acestea se referă la câteva areale de mică extindere în care se practică piscicultura, agricultura şi silvicultura. Este cazul amenajării (ostrovului) Maliuc unde sunt construite atât eleştee pentru piscicultură, cât şi parcele pentru agricultură şi silvicultură. e) Amenajări abandonate în reconstrucţie ecologică Cea mai mare parte a amenajărilor agricole şi piscicole din perimetrul Rezervaţiei au avut o perioadă de funcţionare, înainte de anul 1990, conform tehnologiilor de exploatare proiectate. După 1990, datorită lipsei de eficienţă economică a activităţilor din aceste amenajări şi datorită faptului că unele nici nu au fost finalizate (amenajările agricole Babina, Cernovca, amenajarea piscicolă Grădina Olandezului, etc.), multe din acestea au fost abandonate sau folosite în alte scopuri (folosirea terenurilor din eleşteele piscicole pentru agricultură, de exemplu). Ca urmare a acestei situaţii s-a constatat o degradare a stării acestor terenuri prin apariţia fenomenului de sărăturare şi de schimbare a regimului hidrologic). Aceste amenajări sunt incluse în prezent în programul de reconstrucţie ecologică prin care vor fi reintegrate în regimul hidrologic natural. B2. Oraşe şi sate a) Aşezări urbane şi rurale Aşezările umane din perimetrul Rezervaţiei diferă mult între ele datorită poziţiilor lor geografice dar şi a activităţilor economice (pescărie, agricultură, etc.) care s-au dezvoltat în aceste aşezări. Din punct de vedere morfostructural, aşezările situate dealungul braţelor principale au formă alungită, liniară (Crişan, Gorgova, Partizani), cele de pe grindurile maritime şi din Câmpul Chiliei au o formă răsfirată, poligonală, beneficiind de avantajul terenurilor disponibile pe aceste forme de relief (Letea, CA Rosetti, Caraorman, Periprava, Chilia Veche). Populaţia aşezărilor liniare, mai sărace în terenuri, sunt implicate mai mult în activităţi de pescuit, piscicultură, turism, în timp ce localităţile răsfirate pot dezvolta mai bine activităţile de agricultură tradiţională (cultivarea terenurilor, creşterea animalelor, etc.). Este un fapt acceptat deja, că aşezările umane şi îndeosebi în Delta Dunării, reprezintă o discontinuitate evidentă, adevărate enclave, primele care au apărut şi au modificat ecosistemele naturale de aici. 2.9 Flora 2.9.1 Inventarierea speciilor de floră În perioada 1991-1996 a fost realizată cea mai completă acţiune de inventariere a florei şi faunei din teritoriul Rezervaţiei, urmărindu-se două obiective principale: cunoaşterea unei importante componente a patrimoniului natural din Rezervaţie şi evidenţierea 46

_________________________________________________________________________________ speciilor ce necesită măsuri de protecţie şi conservare. Au fost efectuate determinări calitative şi cantitative în 300 de puncte de observaţie situate în cele 30 de tipuri ecosisteme şi au fost inventariate 1.839 de specii, din care 823 specii plante inferioare şi 1.016 specii plante superioare din care 285 de specii noi pentru teritoriul Rezervaţiei, 34 de specii noi pentru România şi 2 specii noi pentru ştiinţă. Numărul speciilor de alge planctonice înregistrate, reprezintă numai 55% din înregistrările anteriore (Figura nr. 2.9.1), fapt care se datorează şi fenomenului de eutrofizare a apelor stagnante înregistrat în ultimele 2 – 3 decenii. Fig.2.9.1 – Plante (taxoni) inventariate pe teritoriul Rezervaţiei
1400 1200 1000 800 600 400 200
8 38 21 107 678 1159 nr. specii inventariate înainte de 1991 nr. specii inventariate după 1991 927 1018

0 Alge Macromicete Licheni Plante vasculare

2.9.2 Plante inferioare În categoria speciilor de plante inferioare au fost inventariate 678 specii de alge planctonice, 107 specii de licheni şi 38 specii de macromicete. În grupa algelor planctonice, se remarcă o diversitate mai mare de specii de clorofite şi bacilariofite, urmate de cianofite (Figura 2.9.6). Cel mai mare număr de specii de alge, cu predominanţă clorofite, se înregistrează în apele cu circulaţie activă, însă ca densitate şi biomasă predomină mai ales prin cianofite şi bacilariofite, în apele stagnante dulci, cu schimb redus de ape. Grupa macromicetelor cuprinde 12 taxoni de Euascomicete şi 26 de taxoni de Holobasidiomicete (Figura 2.9.7).

47

_________________________________________________________________________________

Figura 2.9.7 Repartiţia numerică a macromicetelor în Rezervaţie pe principalele unităţi sistematice
30 25 20 15 10 5 0
26

12

Euascomicete taxoni (clase)

Holobasidiomicete

2.9.3 Plante superioare Plantele vasculare sunt reprezentate în majoritate de speciile încrengăturii angiosperme (1.008 specii), în timp ce grupa gimnospermelor este reprezentată de o singură specie, iar pteridofitele de 7 specii. În fitocenozele acvatice şi palustre din Rezervaţie predomină elementele floristice eurasiatice şi circumpolare, în compoziţia asociaţiilor acvatice şi hidrofile fiind cuprinse 120 de specii de plante. Grupa plantelor acvatice include specii submerse (cu rădăcinile fixate în substrat, tulpina şi frunzele subacvatice, numai floarea se ridică deasupra apei pentru polenizare), specii cu fraunze natante şi specii cu frunze emerse. Speciile submerse se întâlnesc în ecosistemele acvatice cu adâncimea apei medie: peniţa apei (Myriophyllum spicatum), brădişul (Myriophyllum verticillatum), cosorul (Ceratophyllum demersum), sârmuliţa (Vallisneria spiralis), paşa (Potamogeton cripus), broscariţa (Potamogeton natans), moţul (Potamogeton perfoliatus). Unele plante plutesc în masa apei, neavând contact cu substratul, floarea fiind singurul organ care se ridică deasupra apei în timpul fecundaţiei: otrăţelul de baltă (Utricularia vulgaris), aldrovanda (Aldrovanda vesiculosa). Speciile cu frunze natante se dezvoltă mai aproape de ţărmurile corpurilor de apă, unele având rădăcinile fixate în mâlul de pe fundul cuvetei lacustre (nufărul alb – Nymphaea alba, nufărul galben – Nuphar lutea, plutniţa – Nymphoides peltata, iarba broaştelor – Hydrocharis morsus-ranae, cornacii – Trapa natans, troscotul de apă – Polygonum amphibium, etc.). Speciile cu frunze emerse au vârfurile frunzelor deasupra nivelului apei, baza acestora şi tulpina fiind scufundată în apă: rizacul (Stratoides aloides), limbariţa (Alisma plantagoaquatica), săgeata apei (Sagittaria sagittifolia), crinul de baltă (Butomus umbellatus), etc. Stufărişul reprezintă o asociaţie vegetală care face legătura dintre ape şi uscat, caracteristică mlaştinilor cu exces permanent de apă. Predominarea elementului acvatic are ca urmare dezvoltarea vegetaţiei specifice şi în special a stufărişului care ocupă o suprafaţă de circa 235.000 ha, considerată cea mai întinsă suprafaţă compactă de stufărişuri din lume. Stufărişul ocupă suprafeţe întinse în Delta Dunării şi Complexul Lagunar Razim-Sinoie având un rol important de filtru biologic pentru ape şi de protecţie a malurilor. Stufărişul apare în ape puţin adânci (până la 1 m), cu aluviuni fine de fund, în care sunt fixaţi rizomii şi tulpinile speciei dominante, stuful (Phragmites australis). În asociaţie cu specia dominantă se mai întâlnesc şi alte specii hidrofile: papura (Typha latifolia), feriga de baltă (Thelypteris palustris), pipirigul (Scirpus lacustris), gălbinele 48

deficit de apă. precum şi specii psamofile. Etajul de arbuşti lipseşte iar cel ierbos-arbusiv este sărac: murul de mirişte (Rubus caesius). Pe dunele înalte. Grindurile Letea şi Caraorman oferă condiţii pedo-climatice (troficitate redusă a solului. Caracteristică pentru aceste păduri este prezenţa unor specii cu tulpină volubilă (liana grecească (Periploca graeca). trăiesc perişorul (Elymus sabulosus). Stipa ucrainica). stejarul (Quercus quercus)._________________________________________________________________________________ (Lysimachia vulgaris). Specific pentru Delta Dunării este lipsa aproape totală a pădurilor de luncă formate din arbori cu lemn tare şi a zăvoaielor de anin (Alnus sp. viţa sălbatică (Vitis silvestris). (Festuca callieri). înguste. pir crestat. pelinul de nisip (Artemisia arenaria). iar pe solurile mai bogate în humus trăieşte cârcelul (Ephedra distachya). pătlagina (Plantago maritima). dentiţă (Bidens tripartita). În depresiunile dintre dunele de nisip de pe grindurile Letea şi Caraorman s-au dezvoltat specii care formează comunităţi vegetale speciale: frasinul pufos. etc. hydrolapathum). troscot de nisip (Polygonum arenarium). frasinul (Fraxinus angustifolia pannonica). mărul sălbatic (Malus silvestris).9. etc. sălcioară (Eleagnus angustifolia). Pe martorii de eroziune (sol stâncos) din Complexul lagunar Razim-Sinoie (Popina. puţin înalte şi cu apa freatică permanent ridicată. răchitan (Lythrum salicaria). favorizează pădurile de salcie instalate pe aluviuni puţin solificate. Pe nisipurile cordoanelor litorale se întâlnesc şi tufărişuri de cătină albă (Hippophae rhamnoides). Pe porţiunile cu umiditate mai redusă trăiesc volbura de nisip (Convolvulus persicus). tătăneasa (Symphitum officinale). (Thymus zygoides). Plantago coronopus. siminocul (Helichrysum arenarium). săricica (Salsola soda). cu nisip nefixat şi nesolificat. Gypsophyla perfoliata. Grindurile fluviale din deltă. hameiul (Humulus lupus). ce conferă acestor păduri un aspect subtropical. caracterizate prin prezenţa unor specii submediteraneene: colilie (Stipa lessingiana. lăsnicior (Solanum dulcamara). ceapa ciorii dobrogeană (Gagea callieri). neinundabile (emerse) ale Rezervaţiei. albăstrica (Aster tripolium). stânjenelul galben (Iris pseudacorus). (Populus tremula). vineţelel de nisip (Centaurea arenaria). Pe malul lacului Erenciuc se dezvoltă singura pădure de anin negru din Delta Dunării (Alnus glutinosa). Grădişte) s-a instalat un tip special de asociaţie stepicolă petrofilă caracterizat prin specii tauro-caucaziene şi mediteraneano-balcanice: cimbrişorul dobrogean.4 Plante periclitate 49 . 2. frecvent inundate. stejarul brumăriu (Quercus pedunculiflora). adaptate să reziste la conţinutul ridicat în săruri al depresiunilor cu sol salinizat al grindurilor din Rezervaţie: brânca (Salicornia europaea). Bisericuţa. măcriş de baltă (Rumex Plantele superioare terestre formează asociaţiile vegetale ce se dezvoltă pe zonele mai înalte. (Fraxinus pallisae). (Agropyron brandzae).) rămânând dominante zăvoaiele de plop şi salcie. plopul alb. Specia dominantă este salcia (Salix alba) la care se adaugă răchita (Salix fragilis). În funcţie de condiţiile pedoclimatice se deosebesc specii halofile. adaptate la viaţa de nisip caracteristică pe grindurile fluviomaritime şi pe cordoanele nisipoase litorale. principalul rol fixator al nisipului îl joacă perişorul (Elymus sabulosus). plopul tremurător. Stachys maritima. părul sălbatic (Pyrus pyraster). sadină (Chrysopogon gryllus). Dintre plantele caracteristice acestor dune. păiuş dobrogean. vineţelel de nisip (Centaurea arenaria). salcie târâtoare (Salix rosmarinifolia).) ce au favorizat apariţia stepelor danubian-deltaice (tipice pentru Delta Dunării). (Populus alba). piperul bălţii (Polygonum hydropiper). etc. curpenul (Clematis vitalba).

5 Specii alohtone Până în prezent au fost identificate.9.9. Tabelul 2. America de N. Specia Originea Crt. Centaurea jankae. Furtuna. Caraorman. America tropicală Australia America de N.4). PLANTE IERBOASE Azolla caroliniana 1 2 3 4 5 Azolla filiculoides Amaranthus albus Amaranthus blitoides Amaranthus emarginatus Localizare în Rezervaţie/Grad de răspândire Periprava._________________________________________________________________________________ În perimetrul Rezervaţiei au fost identificate 14 specii periclitate.9.1). Împuţita.9. Gheorghe. Propunerea ca Rezervaţia să devină sit de importanţă comunitară în cadrul reţelei ecologice europene Natura 2000 este susţinută şi de cele 5 specii de plante periclitate de inters comunitar: Aldovandra vesiculosa. diguri/rară Culturi Insula Sacalin. Sf. Echium russicum şi Marsilea quadrifolia (Căsuţa 2. Centaurea pontica. în tot arealul Rezervaţiei. Sireasa/rară Rezervaţie/frecvenţă Nisipuri umede şi 50 . un număr de 75 specii alohtone. Căsuţa 2.1 Plante superioare periclitate sau vulnerabile din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării Centaurea pontica Cephalanthera longifolia Centaurea jankae Dactylorhiza incarnata Astragalus dolicophyllus Trachomitum venetum Astragalus versicarius pseudoglaucus Artemisia tscernieviana Anacamptis pyramidalis Centaurium spicatum Orchis coriophora fragrans Convolvulus persicus Platanthera bifolia Stachys maritima. Comparativ cu speciile de faună (5 specii nevertebrate şi 12 specii vertebrate) 58 sunt specii de plante vasculare (Tabelul 2. America de N. Sulina Locuri ruderale Partizani/rară Sfiştofca Caraorman. Chilia Veche/ foarte rară În localităţi În localităţi/rară Culturi Impact estimat America de N. America de N. America de N. America de N.4 Lista speciilor alohtone din Rezervaţie Nr. America de N. America de N. Asia Culturi Culturi Letea. America de N.9. 9 10 11 12 13 14 15 16 17 Amaranthus powellii Amaranthus retroflexus Helitropium curassavicum Chenopodium ambrosioides Chenopodium pumilio Ambrosia coronopifolia Bidens connata Bidens frondosa Brachyactis ciliata America de N. Tropice Înlătură flora natantă indigenă Idem Nedăunătoare Intră în competiţie cu flora indigenă Fără pericol Fără pericol Fără pericol Impact negativ asupra speciilor de cultură Idem Idem Fără pericol Fără pericol Fără pericol Fără pericol Fără pericol Nu se cunoaşte Intră în competiţie 6 7 8 Amaranthus crispus Amaranthus deflexus Amaranthus hybridus Argentina America de S. Lacul cu Coteţe Idem/rară Culturi. 2.

America tropicală America de N.de cultură mediteraneană America de N. Sf. Tropice America de N. America America de S.Rosetti Culturi Ruderală Culturi. fără pericol 51 .V. Pardina/rară Sulina Sulina C.V.E. sporadică Idem/rară Sulina cu flora indigenă Idem Fără pericol Dăunătoare mai ales pt. Căzănel REZERVAŢIE. fără pericol Fără pericol Fără pericol 42 43 44 Vallisneria spiralis Lindernia dubia Eclipta prostrata LEMNOASE Tropice America de N. zone acvatice REZERVAŢIE. America de N. zone acvatice Insula Sacalin/ foarte rară Insula Sacalin/ foarte rară În jurul localităţilor. Sulina. America de N. Periprava Culturi Letea/foarte rară Letea. de cultură Fără pericol Fără pericol Idem Idem 18 19 20 Conyza canadensis Galinsoga parviflora Xanthium italicum America de N. Agricultură Fără pericol Fără pericol Fără pericol Fără pericol Fără pericol Dăunătoare anumitor pl. America de S. 21 22 23 24 25 26 Xanthium spinosum Xanthium orientale Coronopus didymus Diplotaxis erucoides Eruca sativa Cuscuta campestris America de S. şi Asia de E. America de N. Specie ornamentală mediteraneană Asia de S. PLANTE 1 Acer negundo Naturalizată. Stipoc.A. Europa de S. America de N. Gheorghe Grindul Letea. America de N. ? America de N._________________________________________________________________________________ sărăturate/foarte frecventă Zone nisipoase/ foarte frecventă Culturi Zone inundabile/ foarte frecventă Zone ruderale/ foarte frecventă Chilia Veche. Culturi Zone bogate în nitraţi (gunoaie) Localităţi Zone umede Zone umede/rară Letea. 27 28 29 30 Chamaesyce maculata Oenothera biennis Oenothera parviflora Oxalis corniculata 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 Veronica persica Datura stramonium Petunia parviflora Solanum retroflexum Acorus calamus Cyperus odoratus Hordeum jubatum Panicum capillare Paspalum distichum Elodea canadensis Elodea nuttallii America de N. America de N. Europa de S. plantaţii forestiere Idem Idem Idem Idem Idem Idem ? Idem Idem Naturalizată Naturalizată înlocuieşte E. Lacul Somova.E. Asia de S. pl. Asia de S.canadensis Naturalizată. Lacul Potica.

China America de N. În Lista Roşie au fost incluse şi speciile ce nu sunt deocamdată ameninţate în teritoriul Rezervaţiei. Cele două specii de alge planctonice identificate în Rezervaţie în perioada ultimilor două decenii. Caetoceros insignis (Bacillaryoph. Din grupa Cormofitelor. rol antierozional Idem Naturalizată.9.) şi Caetoceros similis solitarius sunt considerate specii endemice.7 Specii şi subspecii periclitate Pe baza inventarului calitativ şi cantitativ al speciilor din teritoriul Rezervaţiei s-a putut aprecia gradul de periclitare al acestora. Insula Popina Zone inundabile Localităţi Cultivat în localităţi Cultivat în localităţi Culturi forestiere Uzlina. Asia Cent. Lista Roşie a speciilor din Rezervaţie.6 Specii noi înregistrate pe teritoriul Rezervaţiei Din numărul total de specii de plante inventariate pe teritoriul Rezervaţiei.9. fixează nisipurile Fără pericol Idem Intră în competiţie cu flora indigenă Idem ???? 2. sunt cele două specii/subspecii noi pentru ştiinţă înregistrate în Rezervaţie. fără pericol Naturalizată. America de N. cultivat ornamental În lungul canalelor. şi de V.9. Sf.9. Gheorghe 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 Alianthus altissima Amorpha fructicosa Elaeagnus angustifolia Fraxinus pennsylvanica Lycium barbarum Morus alba Robinia pseudacacia Populus x canadensis Taxodium distichum Amorpha fructicosa Phytolacca americana China America de N. 285 specii sunt noi pentru Rezervaţie. subspecie a genului Elymus identificată anterior în Rezervaţie. dar sunt protejate pe 52 . plantaţii forestiere Grinduri. Tabelul 2. deltaicus*.deltaicus. elaborată în 2000.5). Asia de V. America de N. 34 specii noi pentru România şi 2 specii noi pentru ştiinţă (Tabelul 2. Centaurea jankae şi Elymus pycnanthus ssp. Idem Idem Idem. fixează nisipurile Naturalizată._________________________________________________________________________________ Localităţi.5 Specii/subspecii noi înregistrate în flora Rezervaţiei Grup investigat Număr specii noi pentru : Rezervaţie România Ştiinţă Alge planctonice 9 2 Macromicete 35 3 Licheni 91 5 Cormofite 150 24 2 2. Centaurea pontica. Euro-americană SUA de E. Centaurea pontica şi Elymus pycnanthus ssp. subspecie a genului Elymus identificată anterior în Rezervaţie. prezintă speciile de floră şi faună pe diferite grade de periclitate luându-se în considerare criteriile de încadrare recomandate de IUCN.642. America de N. Insula Popina Marginea canalelor. plantaţii de plop Chilia Veche. Specii endemice sunt considerate şi speciile de Cormofite. de 1.

Atheyalla trispinosa. Moluştele sunt reprezentate de 84 specii din care 5 sunt specii alohtone (2 specii de gasteropode: Phisa acuta. sau lăcusta endemică Isophya dobrogensis care nu mai există decât pe insula Popina. Crustaceele sunt reprezentate de 115 specii. Viermii sunt reprezentaţi de 435 specii din care 182 specii din clasa Rotifera (toate acvatice).10. 3061 specii sunt nevertebrate. Atheyella crassa.10.1). Clasa insecta deţine cel mai mare număr în cadrul ordinelor himenoptere. urmate de clasa nematodelor cu 157 specii (dominând speciile tericole de litieră) şi încrengătura anelide cu 96 specii. prin convenţii la care România a aderat (Berna. coleoptere. Din cele 3541 specii de faună.061 specii de nevertebrate şi 480 specii de vertebrate.10. desfăşurate în perioada 1991-1996. Bonn. etc. majoritatea fiind acvatice. incluzând crustacee inferioare (cladocere. în ultimii ani. reprezentate prin moluşte. Insectele sunt reprezentate de 2231 specii din care 26 endemice. 2. Dintre speciile protejate prin Convenţia de la Berna (Convenţia europeană asupra vieţii sălbatice) numai 5 au fost identificate pe teritoriul Rezervaţiei: lăcusta (Saga pedo). Daphnia magna) sau din cel al copepodelor 53 . fluturele de zi (Apatura metis.1). Dintre acestea. 19 specii de gândaci. Un număr mult mai mare de specii decât cel înregistrat deţine ordinul dipterelor. fluturele apolo mic (Parnassius mnemosyne) şi fluturele sfingid (Prosperinus prosperina). atât pentru fauna României cât şi pentru ştiinţă. Rapana venosa şi 3 specii de bivalve: Scapharca cornea. subteran. Anodonta woodiana). Studiile pentru inventarierea diversităţii biologice din Rezervaţie.). însă din multele familii ale acestuia s-au investigat numai 3. Lycaena dispar). Exemple sunt rusalia (Palingenia longicauda) un efemeropter care nu a mai fost observat în deltă. considerate endemice. arahnide. ostracode şi copepode) şi crustacee superioare (Malacostracei). deşi extrem de abundentă în trecut. din care 138 sunt himenoptere.1 Nevertebrate Nevertebratele sunt răspândite pe teritoriul Rezervaţiei în toate mediile de viaţă (terestru. până în prezent. Crustaceii inferiori formează o bună parte a zooplanctonului dulcicol cuprinzând specii filtratoare din grupul cladocerilor (Daphnia cucullata._________________________________________________________________________________ plan european şi chiar mondial. Din cercetările desfăşurate în ultimii ani. figurând în situaţia noastră în categoria „nt” (nepericlitat). cuprinzând mai multe încrengături. miriapode (Figura 2. 30 de specii. Mya arenaria. a rezultat că 196 de specii de insecte sunt periclitate (111 specii de himenoptere. crustacee. 2. 51 specii de fluturi şi 32 specii de gândaci au populaţiile în scădere).541 specii incluzând 3. 19 specii de homoptere. heteroptere şi lepidoptere.097 specii şi subspecii noi incluzând 260 de specii noi pentru România şi 37 de specii noi pentru ştiinţă (Figura 2. Au fost identificate. au fost inventariate 1. 194 specii noi pentru România. au dus la identificarea unui număr mare de specii şi subspecii noi. insecte. Numărul speciilor la moluşte este aproape dublu la gasteropode faţă de bivalve.10 Fauna Patrimoniul faunistic al Rezervaţiei este reprezentat de 3. Au fost identificate şi 3 specii endemice: Atheyella dentata. viermi. acvatic).

pentru 8 specii de nevertebrate: fluture buhă (Arytrura musculus). Fig. 2. nu se poate compara cu cel din trecut. deasemenea. care cu picioarele întinse poate avea 5-6 cm. sunt reprezentate de 8 specii. Catopta thrips. albiliţă portocalie (Colias myrmidone). şi specii rare din familia păienjenilor cu cruce (Argyope lobata).specii după 1991 2219 2244 150 91 moluşte 61 115 crustacee 168 0 arahnide 0 8 insecte viermi & rotifere diplopode 2. fluturaş purpuriu (Lycaena dispar). În apele Rezervaţiei au fost identificate 54 specii exclusiv dulcicole: ştiucă (Esox lucius). amfibieni. iar pentru viermi (unde au fost incluse şi rotiferele). Din cele 300 de specii din Europa şi 185 din România. precum şi specii prădătoare din grupul cladocerilor (Leptodora kindtii) sau copepozi (Cyclops furcifer. Peştii. reptile.1 Fauna de nevertebrate din teritoriul RBDD (numar de specii) 2500 2000 1500 1000 500 135 0 435 nr. conform Directivei Habitate. reprezintă. salmastre. mamifere. 54 . Clasa peşti este reprezentată atât de peştii cartilaginoşi-osoşi cât şi de cei cu scheletul complet osificat. Rezervaţia a fost desemnată ca sit de importanţă comunitară în cadrul reţelei Natura 2000. găzduite de o varietate mare de habitate acvatice. Inventarul actual al insectelor este incomplet şi deocamdată. “văduva neagră” (Latrodectus mactans tredecimguttatus). Ophiogomphus cecilia. marine.2 Vertebrate Vertebratele sunt foarte bine reprezentate pe teritoriul Rezervaţiei de grupuri faunistice specifice condiţiilor de viaţă din zonă: peşti. în apele Rezervaţiei au fost identificare 133 de specii. Printre păianjeni se găsesc specii de dimensiuni mari (Lycosa singoriensis).10. nu au putut fi încă obţinute în totalitate. etc. Arahnidele sunt reprezentate de 166 specii. Cyclops insignis). melc (Theodoxus transversalis). precum şi păianjenul de apă (Argyroneta aquatica). cărăbuş (Osmoderma eremita). văduviţă (Leuciscus idus)._________________________________________________________________________________ (Diaptomus serbicus). Au fost semnalate.specii înainte de 1991 nr. alături de păsări. în special pe insula Popina şi în zona Letea.10. păsări.. dulcicole. lin (Tinca tinca). fapt ce-i sporeşte recunoaşterea pe plan internaţional. ţărăncuţă (Coenagrion ornatum). Pentru arahnide şi diplopode nu există date comunicate anterior. 66 specii exclusiv marine: şprot (Spratus spratus phalericus). Diplopodele aparţinând clasei myriapoda. una dintre cele mai reprezentative bogăţii faunistice ale teritoriului Rezervaţiei.

Cod Specia Natura 2000 Scrumbie de Dunăre (Alosa pontica) 1. morun (Huso huso). buhaiul de baltă (Bombina bombina) şi brotăcelul (Hyla arborea). Dintre acestea. care a pătruns în Rezervaţie în special în Complexul lagunar Razim-Sinoie). 1130 Zvârluga (Cobitis taenia) 4. Din cele 133 specii semnalate până în prezent. broasca râioasă verde (Bufo viridis). şi salmastre sau chiar în Marea Neagră: majoritatea guvizilor. scrumbie de Dunăre (Alosa pontica).1). novacul (Aristichthys nobilis). 2555 Răspăr (Gymnocephalus schraetzer) 7. 1146 Ţigănuş (Umbra krameri) 12. calcan (Psetta maxima maeotica) şi 13 specii eurihaline care trăiesc atât în apele dulci. 1145 Sabiţă (Pelecus cultratus) 9. crt. cosaşul (Ctenopharyngodon idella). şalău Stizostedion lucioperca). şi respectiv. precum şi două 55 . somon de Marea Neagră (Salmo trutta labrax). precum şi (Pseudorasbora parva) specie adusă accidental din China cu loturile de ciprinide. Din 1994 a fost semnalată o specie de talie mică din neamul bibanului (Percarina demidofii). broasca râioasă brună (Bufo bufo). 1149 Porcuşor de nisip (Gobio albipinnatus) 5.1 Specii de peşti protejate (Directiva Habitate) Nr. bacaliar (Merlangus merlangus euxinus).10. 1160 Pietrar (Zingel zingel) 14. 1157 Ţipar (Misgurnus fossilis) 8. 3 specii acvatice: broasca de lac (Rana ridibunda). stavrid (Trachrus ponticus). păstrugă (Acipenser stallatus). 1124 Ghiborţ de râu (Gymnocephalus baloni) 6. Sunt şi unele specii care prezintă un uşor grad de eurihalinie putând fi întâlnite în număr redus şi în apele Mării Negre. 4120 Avat (Aspius aspius) 3. cambulă (Platichthys flesus luscus). două specii de broaşte săpătoare: broasca de pământ brună (Pelobates fuscus). Tabelul 2. 2011 Fusar (Zingel streber) 13. în timp ce în Europa sunt doar 45 specii. 2522 Boarţă (Rhodeus sericeus amarus) 10._________________________________________________________________________________ hamsie (Engraulis. 1159 Amfibienii sunt iubitori de căldură (termofili) şi de aceea cele mai multe specii (circa 4000) trăiesc în zonele calde. specii alohtone: carasul argintiu (Carassius auratus gibelio) adus în Europa din China de acvarişti la începutul secolului al XVIII-lea şi semnalat în ţara noastră pentru prima dată în 1920. bibanul soare (Lepomis gibosus) ce provine din America de Nord. 1134 Dunăriţă (Sabanejewia aurata) 11. sângerul (Hypophthalmichthys molitrix). în faţa gurilor Dunării: crap (Cyprinus carpio). iar în România 17 specii. 2491 Rizeafcă de Dunăre (Alosa tanaica 2. biban (Perca fluviatilis). etc. 3 specii de ciprinide importate din China pentru creşterea lor în piscicultură. În Rezervaţie au fost identificate şi 14 specii de peşti considerate de importanţă comunitară în cadrul reţelei Natura 2000 (Tabelul 2. nisetru (Acipenser guldenstaedti). 6 provin din alte continente. encrasicolus ponticus). avat Aspius aspius).10. 9 specii au fost identificate în perimetrul Rezervaţiei. şi broasca de pământ siriacă (Pelobates syriacus balcanicus). somn (Silurus glanis).

vulgaris.10. Delicon urbia. lăstunii (Riparia riparia. Datorită deteriorării drastice a habitatelor naturale la nivel european. şopârla de iarbă (Podarcis 2 2 0 Reptile Amfibieni taurica) şi dintre care două acvatice: şarpele de casă (Natrix natrix) şi şarpele de apă (Natrix teselata). pe care le 56 . pelicanul creţ (Pelecanus cripus). Tabelul 2. care toamna părăsesc Rezervaţia stabilindu-se pentru hrănire în teritoriile sudice mai calde (maditeraneene sau africane). Din acestea. şarpele rău (Coluber caspius). Cod Natura 2000 1220 1219 1298 Specia Broasca ţestoasă de apă (Emis orbicularis Broasca ţestoasa de uscat dobrogeană (Testudo graeca) Vipera de stepă (Vipera ursinii) Reptilele sunt reprezentate de 11 specii. naturale sau antropice de pe teritoriul Rezervaţiei. cel mai mare şarpe din Europa.10. Celelalte specii (165) sunt oaspeţi de toamnă. şarpele de alun (Coronella austriaca). iarnă şi primăvară.10.2). cuibărind în teritoriile mai nordice euro-asiatice. din cele 83 specii din Europa şi din cele 23 specii inventariate în România. specii care cuibăresc în acest teritoriu majoritatea fiind oaspeţi de vară. Toate speciile de reptile sunt protejate prin Convenţia de la Berna (Figura 2. 4 specii de 12 Anure şopârlă: şopârla de câmp (Lacerta agilis 10 Caudata 5 8 . În Rezervaţie trăiesc două specii de Fig. Din cele 375 de specii de păsări care trăiesc în România. 2. prigoria (Merops apiaster)._________________________________________________________________________________ specii de tritoni: Tritonus dobrogicus şi T. Crt. urmând să se reîntoarcă în lunile martie şi aprilie: pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus). Cod Natura 2000 1188 1993 Specia Buhaiul de baltă cu burta roşie (Bombina bombina) Tritonul cu creastă dobrogeană (Triturus dobrogicus) Desemnarea Rezervaţiei ca sit Natura 2000 a fost făcută pentru două specii de amfibieni (Tabelul 2. Apus apus).3 Reptile protejate în cadrul Directivei Habitate Nr. acvatice sau terestre. Crt.2 Specii protejate de amfibieni (Directiva Habitate) Nr.10. 2. 331 se întâlnesc pe teritoriul Rezervaţiei. din cele peste 6000 din zonele calde ale planetei. Tabelul 2. şi singura specie veninoasă.10. majoritatea speciilor din Rezervaţie sunt protejate prin Convenţia de la Berna (9 specii sunt strict protejate şi 2 specii sunt protejate).2). şopârla de nisip (Eremias arguta Serpentes 6 8 deserti).10. euxinica). Toţi amfibienii hibernează în sezonul rece pe fundul apelor sau îngropaţi în pământ (Figura 2. dumbrăveanca (Coracias garrulus). barza albă (Ciconia ciconia). 166 sunt specii cuibăritoare. rândunelele (Hirundo rustica). Păsările se întâlnesc într-o varietate impresionantă în toate ecosistemele. guşterul vărgat (Lacerta trilineata Sauria 4 4 2 Testudine dobrogica). majoritatea stârcilor. vipera de stepă (Vipera ursini renardi). 1.3).2 Repartiţia numerică a herpetofaunei în RBDD broaşte ţestoase: broasca ţestoasă de apă (Emys orbicularis) şi brosca ţestoasă de uscat (Testudo graeca ibera).

argumente pentru care Rezervaţia a fost desemnată ca sit de protecţie specială avifaunistică. Denumirea zonei Speciile caracteristice Crt. Sacalin-Zătoane. locuri de aglomeraţie pentru hrănire şi popas.10. lacul Martinica. Periteaşca-Leahova.5). Zonele cu valoare avifaunistică ridicată (colonii monospecifice şi polispecifice. 151 specii migratoare listate în anexele Convenţiei asupra speciilor migratoare de la Bonn precum şi 17 specii periclitate la nivel global. eretele vânăt (Circus cyaneus). Tabelul 2. raţa lingurar (Anas clypeata). pe teritoriul Rezervaţiei: gârliţele (Anser albifrons). zona situată la nordul localităţii Sfântu Gheorghe etc.4). Ardeola ralloides(stârc galben) 1 Lacul Telincea (Colonie polispecifică) Egretta gerzetta (egreta mică) Plegadis falcinellus (ţigănuş) 2 Lacul Purcelu (Colonie polispecifică) Egretta gerzetta (egreta mică) Plegadis falcinellus (ţigănuş) 3 Lacul Nebunu (Colonie polispecifică) Phalacrocorax pigmeus (cormoranul mic) Haliaeetus albicilla (codalb) 4 Lacul Meşter (Cuib) Phalacrocorax pigmeus (cormoranul mic) 5 Lacul Martinca (Colonie polispecifică) Phalacrocorax carbo (cormoranul mare) 57 . Academia Română a declarat 12 specii monumente al naturii (Tabelul 2. Letea. Specii de păsări din Rezervaţie declarate Monument al Naturii Nr. Sărături-Murighiol. cât şi în afara acestora (Golful Musura. în Anexa III (animale europene protejate). raţa suliţar (Anas acuta).10. Tabelul 2. 320 specii sunt incluse în Convenţia de la Berna. poposind pentru hrănire pe perioade mai lungi sau mai scurte. etc.5 Principalele zone de interes ornitologic din teritoriul Rezervaţie Nr.) (Tabelul 2. Nebunu. zone de cuibărit ale unor specii rare) sunt repartizate pe tot teritoriul Rezervaţiei. Denumire populară / denumire ştiinţifică Călifarul alb (Tadorna tadorna) 1 HCM 1625/1955 Călifarul roşu (Tadorna ferruginea) 2 Ibidem Corbul (Corvus corax) 3 JCM 734/1933 Dropia (Otis tarda) 4 JCM 600/1933 Spurcaciul (Otis tetrax) 5 Ibidem Pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus) 6 Ibidem Pelicanul creţ (Pelecanus crispus ) 7 Ibidem Piciorongul (Himantopus himantopus) 8 HCM 1625/1955 Stârcul lopătar (Platalea leucorodia) 9 Ibidem 10 Egreta mare (Egretta alba) JCM 600/1933 Egreta mică (Egretta garzetta) 11 Ibidem 12 Vulturul hoitar (Neophron percnopterus) Ibidem Pe teritoriul Rezervaţiei îşi găsesc adăpost 97 specii din anexa 1 a Directivei Păsări. ferestraşii (genul Mergus). Capul Doloşman. Specie Act normative crt.4.10. gâsca cu gâtul roşu (Branta ruficolis).10. zona lacului Dranov. Insula Popina. şi 91 specii.). locuri de cuibărit individuale. privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa adoptată la Berna din care 229 specii sunt în Anexa II (animale europene strict protejate)._________________________________________________________________________________ părăsesc odată cu răcirea vremii. etc. lebăda cântătoare (Cygnus cygnus). atât în zonele cu regim de protecţie integrală (Roşca-Buhaiova. Din totalul speciilor inventariate pe teritoriul Rezervaţiei. Caraorman.

_________________________________________________________________________________ Lacul Fortuna (Zonă de hrănire şi popas) Lacul Tătaru (Cuib) Lacul Obretinul Mic (Colonie polispecifică) Roşca Buhaiova (Colonie monospecifică) Pădurea Letea (Cuib) Heleşteele Popina (Colonie polispecifică) Golful Musura (Hrănire – popas) Lacul Bondar (Colonie polispecifică) Lacul Cuzmiţinul Mare (Colonie polispecifică) Ostrovul Babina (Hrănire – popas) Japşa Climova (Colonie polispecifică) Pădurea Caraorman (Cuiburi) Sărături Murighiol (Colonie polispecifică) 6 7 8 9 10 11 12 Pelecanus onocrotalus (pelicanul comun) Fulica atra (lişiţa) Specii limicole Haliaeetus albicilla (codalb) Phalacrocorax pigmeus (cormoranul mic) Plegadis falcinellus (ţigănuş) Pelecanus onocrotalus (pelicanul comun) Haliaeetus albicilla (codalb) Himantopus himantopus (cătăliga) Recurvirostra avosetta (ciocîntors) Pelecanus onocrotalus (pelicanul comun) Cygnus olor (lebăda cucuiată) Specii de anatidae (raţe) Phalacrocorax pigmeus (cormoranul mic) Egretta garzetta (egreta mică) Nycticorax nycticorax (stârc de noapte) Plegadis falcinellus (ţigănuş) Egretta garzetta (egreta mică) Phalacrocorax pigmeus (cormoranul mic) Specii limicole Plegadis falcinellus (ţigănuş) Phalacrocorax carbo (cormoranul mare) Egretta alba (egreta mare) Haliaeetus albicilla (codalb) Dricopus martius (ciocănitoarea neagră) Larus melanocephalus (pescăruş cu cap negru) Larus ridibundus (pescăruş râzător) Larus argentatus (pescăruş argintiu) Sterna hirundo (chira de baltă) Himantopus himantopus (cătăliga) Haliaeetus albicilla (codalb) Pelecanus onocrotalus (pelicanul comun) Pelecanus crispus (pelicanul creţ) Specii limicole Himantopus himantopus (cătăliga) Specii de anatide Specii limicole Pelecanus crispus (pelicanul creţ) Pelecanus onocrotalus (pelicanul comun) Pelecanus crispus (pelicanul creţ) Himantopus himantopus (cătăliga) Podiceps nigricollis (corcodel cu gât negru) Platalea leucorodia (lopătar) Tadorna tadorna (califar alb) Falco tinnunculus (vinderel roşu) Pelecanus onocrotalus (pelicanul comun) Anser albifrons (gârliţa mare) Tadorna feruginea (califar roşu) Specii limicole Tadorna tadorna (califar alb) Tadorna tadorna (califar alb) Aspus aspus (drepnea neagră) Phalacrocorax carbo (cormoranul mare) 13 14 15 16 17 18 19 20 Lacul Erenciuc (Cuib) Insula Sacalin – Melea (Hrănire – popas) Câşla Vădanei (Hrănire – popas) Lacul Lejai (Colonie polispecifică) Heleşteele Holbina II (Colonii mono şi polispecifice) 21 22 23 24 25 Insula Popina (Cuiburi) Lacul Leahova (Hrănire – popas) 26 27 28 Insula Bisericuţa (Cuiburi) Capul Doloşman (Cuiburi) Canalul 5 – insulă (Colonie 58 .

_________________________________________________________________________________ polispecifică) 29 Lacul Sinoie – insule (Colonie polispecifică) Grindul Saele – Histria (Coloniihrănire-popas) Grindul Chituc (Hrănire-popas) Pelecanus crispus (pelicanul creţ) Larus argentatus (pescăruşul argintiu) Pelecanus crispus (pelicanul creţ) Larus argentatus (pescăruşul argintiu) Platalea leucorodia (lopătar) Charadrius alexandrinus (prundăraş de sărătură) Recurvirostra avosetta (ciocîntors) Glareola pratincola (ciovlică) Specii de anatide Specii limicole 30 31 Mamiferele sunt reprezentate preponderent de rozătoare şi insectivore. Majoritate speciilor îşi sapă galerii subterane. iar în Delta Dunării în anul 1953). dihori). în timp ce bursucul (Meles meles) are o prezenţă din ce în ce mai rară. precum şi şacalul (Canis aureus). Fig. prezent în Rezervaţie printr-un număr mare de specii (circa 20 specii). cel mai legat de mediul acvatic (a fost semnalat pentru prima oară în România în anul 1951. vulpea (Vulpes vulpes) care are efective relativ stabile. Mustelidele sunt mai bine reprezentate de două specii legate de mediul acvatic: nurca europeană (Mustela lutreola) şi vidra (Lutra lutra) specii care se hrănesc cu peşti şi alte animale acvatice. Raportat la speciile de mamifere cunoscute în Europa de 190. Dintre carnivorele canide. cel mai adesea se întâlneşte bizamul (Ondrata zibethycus).10. cele mai întâlnite sunt câinele enot (Nyctereutes procynoides). specie legată de mediul acvatic care îşi construieşte galerii în malul apelor. Acest număr de specii trebuie considerat minim deoarece grupul chiropterelor (liliecii). 2. Bulgaria). când este vorba de canale sau sub forma unor muşuroaie pe lacuri sau japşe. iar insectivorele cu insecte şi alte nevertebrate (Figura 2. Iepurele (Lepus capensis europaeus) este deasemenea destul de frecvent în pădurile Letea şi Caraorman precum şi în incintele agricole. Cel mai numeros grup atât ca număr de specii cât şi ca mărime a populaţiilor este cel a micromamiferelor (mamifere de talie mică) care constituie hrana preferată a multor specii de păsări răpitoare de zi sau de noapte sau a mamiferelor carnivore. în special a celor din familia mustelidelor (nevăstuica. porcul de mare (Phocaena phocaena) şi delfinul (Delphis delphis).3 Mamiferele din RBDD 2 2 1 9 12 16 Insectivore Rozătoare Carnivore Pinipede Ungulate Chiroptere Dintre rozătoare. Din cele 42 specii de mamifere 28 sunt incluse în Lista Roşie. teritoriul Rezervaţiei este gazdă pentru cel puţin 44 de specii. 59 . În Marea Neagră se cunosc trei specii de delfini ale căror populaţii sunt în regres: delfinul cu bot gros (Tursiops tursiops). din care 101 trăiesc în România. hermelină.3). Copitatele sunt relativ bine reprezentate prin numărul încă mare de porci mistreţ (Sus scrofa) care preferă arealele mlăştinoase şi de căprior (Capreolus capreolus) cu efective în scădere.10. rozătoarele hrănindu-se de regulă cu vegetale. ajuns în Delta Dunării pe cale naturală din zonele mai sudice (Asia Mică. totuşi nu este suficient investigat.

0 cm mai mari decât media multianuală a acestor luni (Fig.11 Starea ecosistemului şi a resurselor marine vii din zona costieră marină. În 2005 şi 2006 debitul Dunării a fost de 277 Km3 /an respectiv 259 Km3 /an.5 Specii de mamifere periclitate în Rezervaţie Nr.1).11. influenţa Dunării asupra nivelului la Constanţa a fost decalată cu o lună.1 Starea litoralului şi a zonei costiere Nivelul mării şi salinitatea ca indicatorii de stare a mediului marin din zona costieră reflectă influenţa variaţiilor apelor Dunării. 207 Km3 /an.10. 2. Tabelul 2. 60 . 2. Cod Specia Crt.6cm în iunie şi 40.5).11.4cm în mai. la niveluri maxime corespunzând salinităţi minime.90 PSU. 2. valorile nivelului mediu lunar au fost crescute. Natura 2000 Bioregiunea stepică Vidra (Lutra lutra) 1355 Dihorul de stepă (Mustela eversmannii) 2633 Nurca (Mustela lutreola) 1356 Popândăul (Spermophilus citellus) 1335 Dihorul pătat (Vormela peregusna) 2635 Bioregiunea pontică Porcul de mare (Phocoena phocoena) 1351 Delfinul cu bot gros (Tursiops truncatis) 1349 2.11.1). în special în prima jumătate a anului. cea mai mică medie lunară înregistrată din 1959 până în prezent (Fig.3cm în iulie. Datorită predominanţei vânturilor din sud şi sud est._________________________________________________________________________________ La desemnarea Rezervaţiei ca sit de importanţă comunitară în cadrul reţelei Natura 2000. 36. Din luna mai nivelul s-a păstrat crescut: 38. salinitatea fiind de 9.3cm. depăşind cu mult media multianuală. valori cu circa 20. Cantitatea mare de apă dunăreană a influenţat valorile salinităţii de la Constanţa. când nivelul a fost de 40. Este cazul lunii iulie. În aceste condiţii.10. au contribuit şi cele 5 specii din bioregiunea stepică şi cele două specii caracteristice bioregiunii pontice (Tabelul 2. înregistrate în perioada aprilie – mai.

9 – 6471·103 cel·l-1.2).0 10. Valorile medii înregistrate în 2006 la CazinoMamaia (staţie de referinţă pentru evoluţia în timp a fitoplanctonului) se încadrează în tendinţa de scădere a densităţii numerice şi a biomasei fitoplanctonice manifestată după perioada de eutrofizare intensă a anilor ‟80 (Fig.0 5.0 30. cât 61 2006 . Diatomeele au dominat atât în structura calitativă. de 184 specii algale aparţinând la 7 grupe algale din care dominante au fost diatomeele în proporţie de 40% din totalul speciilor.0 0.2.0 I II III IV V VI VII VIII Debit Dunare (Km3/luna) Salinitate PSU Nivel (cm) 45. până la izobata de 30m.0 15.0 35. Deşi valorile medii ale acestor parametri au fost superioare valorilor înregistrate în anii anteriori 2002-2005.0 20.1 Evoluţia nivelului mării a debitului Dunării şi salinităţii la Constanţa în 2006 Fitoplanctonul.63 – 6307. 12 10 18 16 Biomasa (x103 mg/m3) Densitate (x106 cel/l) 14 12 10 8 6 4 2 0 8 6 4 2 0 1983 1984 1985 1986 1987 1988 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 Densitate Biomasa Fig. 2. alături de circa 43% speciile dulcicole şi dulcicole-salmastricole.0 25.0 40.0 30.3 ori mai mici (pentru biomasă) faţă de media multianuală a perioadei 1983-1990. Speciile marine şi marine – salmastre au constituit 57% din total.0 25._________________________________________________________________________________ 45. densitatea numerică şi biomasa fitoplanctonului au variat în cursul anului 2006 între 61.11.0 5. 2.2 Mediile multianuale ale cantităţilor de fitoplancton în apele marine de la Constanţa în perioada 1983 – 2006 La nivelul platoului continental românesc.0 IX X XI XII Fig. ca indicator de stare a eutrofizării. au fost totuşi de cca 3 ori (pentru densitate) şi respectiv 2.0 35. în 2006.0 10.67 mg·m-3. respectiv 73.0 15.0 0.11.11. a fost reprezentat.0 40. urmate de dinoflagelate (22%) şi clorofite (20%).0 20.

În structura calitativă a zooplanctonului au fost identificati 27 de taxoni. putând fi deja considerată naturalizată. curvisetus. Chaetoceros socialis.5·106 cel·l1 ) (Fig. Nitzschia tenuirostris. Cyclotella caspia. Numărul de înfloriri algale care au atins valori de peste 5 milioane cel·l -1 a fost de patru. ca indicator de impact al eutrofizării asupra mediului marin. cel/ l 1 mil. ceea ce ar justifica scoaterea acestei specii din categoria speciilor ameninţate. unde densitatea a atins o valoare de 4.2). 62 . 2. de componenta trofică în perioada de primavară şi de cea netrofică în perioada de vară.3). în decursul ultimilor ani. cel/l Fig. 60 50 40 30 20 10 0 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 100 mii . în 2006. principalele specii fiind: Skeletonema costatum.9 mg/m-3.11. sunt comparabile cu cele înregistrate înainte de eutrofizare. 2. Cerataulina pelagica. Labidocera brunescens din Familia Pontelidae.720. Dintre speciile exotice a fost semnalat doar ctenoforul Mnemiopsis leidyi. C. Centropages şi Anomalocera au fost singurele specii ameninţate care au fost semnalate şi în decursul anului 2006. În Cartea Roşie a Mării Negre au fost introduse patru specii zooplanctonice ameninţate cu dispariţia: copepodele Pontella mediterranea. ._________________________________________________________________________________ şi în cea cantitativă.2 Numărul speciilor de fitoplancton cu dezvoltări importante în apele marine româneşti în perioada 1991-2006 Biocenoza zooplanctonică a fost dominată. Speciile determinante au fost diatomeele Skeletonema costatum (15·106 cel·l-1) şi Nitzschia tenuirostris (15. s-au situat în 2006 la un nivel comparativ cu ultimii doi ani anteriori.955 ind/m-3 şi o biomasă de 4. cel/l > 10 mil.10 mil. Valorile maxime de densitate şi biomasă ale anulu au fost inregistrate pe profilul Mangalia în staţia de pe izobata de 5m. 2. aparţinând la 16 grupe taxonomice.1 mil. Densităţile şi biomasele înregistrate de Centropages. Biomasa totală a zooplanctonului trofic inregistrată în 2006 s-a înscris în tendinţa evoluţiei multianuale şi sezoniere de ciclicitate a dezvoltării zooplanctonului (Fig.11. Infloririle algale. Anomalocera patersoni.11. dintre care doar două fenomene s-au remarcat cu abundenţe de peste 10 milioane cel·l -1. specie pătrunsă în apele Mării Negre la nivelul anilor „80. şi Centropages ponticus din Familia Centropagidae.

care au avut populaţii bine dezvoltate în această zonă. se caracterizează în zonele litorale de mică şi medie adâncime (5-20 m).000 ex/m2). 2. Macrozoobentosul din zona sudică a litoralului a prezentat. care pot constitui suport 63 . comparativ cu 2005 (12. dovada unei mai bune recrutări (peste 60% din populaţii au indivizi pânã la 25 mm lungime).4 Variaţia diversităţii macroalgelor la litoralul românesc Fitobentosul cuprinde 25 specii (10 Chlorophyta. printr-o diversitate ce include 50-60 de specii macrobentale. aceste grupe fiind reprezentate în medie de câte nouă şi respectiv şapte specii (Fig. 2.11. ca indicator de stare a eutrofizării. 60 50 numar specii 40 30 20 10 0 1990-93 2003 2004 2005 2006 perioada Fig. 2006. se constată că în ultimii ani se poate vorbi de menţinerea unei structuri calitative bune (Fig.11.11.000 g/m2 în perioada 2005-2006. în orizontul 10-0m Fig. 2. o valoare medie de 340g/m2 comparativ cu 2005 când biomasa înregistratã a fost de 838 g/m2. 2. în 2006.m-3 Chlorophyta Rhodophyta Phaeophyta 0 2000 2001 2002 Primavara Vara 2003 Tomna 2004 2005 2006 2004 2005 2006 Phanerogama Zpk trofic total Fig.3 Evoluţia multianuală şi sezonieră a biomaselor zooplanctonului trofic de la litoralul românesc al Mării Negre. contribuţiei ponderale a midiilor (Mytilus galloprovincialis). faţă de numai 941 g/m2 în anul 2004. per ansamblu.11. Aceeaşi situaţie s-a observat şi la nivelul biomaselor. Variaţia diversităţii macroalgelor în ultimii trei ani arată o dominanţă clară a algelor verzi (Chlorophyta) urmate îndeaproape de algele roşii (Rhodophyta). o structură cantitativă comparabilă cu cea a anului precedent.5 Evoluţia numărului de specii macrozoobental în zonele de mică şi medie adâncime (Sulina–Vama Veche) Indicatorul cantitativ de densitate în zona marină din nordul litoralului a înregistrat valori de până la 3 ori mai mici (Sulina – Portiţa ._________________________________________________________________________________ 350 300 250 200 150 100 50 mg.5). 5 Phaeophyta şi 1 Phanerogama). biomasa fiind evaluată la 2. înscriindu-se aproape în parametrii anului 2004. Evaluările cantităţilor de midii au scos în evidenţă predominanţa exemplarelor de talie medie. Zoobentosul. un număr foarte mic în comparaţie cu bogăţia de specii existentă înainte de anii ‟70.4). evaluându-se.11.5. 2. Situaţia s-a datorat. şi de această dată.28 specii. când structura faunei bentale investigate era alcătuită din 16 . 9 Rhodophyta.500 ex/m2). Comparativ cu perioada anilor 1990-1993.

peşti – 141.11. macrofite – 138. Lomentaria şi Corallina şi alga brună Cystoseira barbata în zona Rezervaţiei Marine Vama Veche – 2 Mai.6). 2001) EN VU NT LC DD 11 2 6 3 6 1 22 2 2 28 31 78 3 1 19 10 28 32 107 Total 19 45 141 4 209 64 . Dintre algele macrofite şi fanerogamele înscrise în lista roşie ca specii ameninţate cu dispariţia (EN). primele trei fiind hiponeustonice. Centropages ponticus. ultima înregistrând o prezenţă constantă în ultimii trei ani. Pentru clarificarea stării de conservare a speciilor hiponeustonice este necesară utilizarea unei metodologii speciale pentru prelevarea şi studierea hiponeustonului. 2.1 Statutul sozologic al speciilor înscrise în Lista Roşie a Mării Negre Grup de specii Macrofite Nevertebrate Peşti Mamifere Total EX 13 13 Statutul conform categoriilor IUCN (v. dintre care 19 macrofite (9%). 6 vulnerabile (VU). Singura specie autoaclimatizată este Mugil soiuyi. 3 ameninţate (EN). în 2006 a fost identificată doar Caprella acanthifera din categoria speciilor vulnerabile (VU). Lista Roşie a speciilor de macrofite. rapoarte care s-au menţinut constante în ultimii ani.11. 45 nevertebrate (22%). 2 specii vulnerabile (VU) şi 6 cu date insuficiente (DD) (Tabel 2. o specie cu risc redus de periclitare (LC).11. 3. nevertebrate. nevertebrate – 1730. Dintre speciile de nevertebrate bentale. Cea din urmă categorie cuprinde şi patru specii de copepode calanide Anomalocera patersoni.1).11.2 Biodiversitatea şi specii periclitate marine Starea biodiversităţii este definită prin numărul total de specii identificate la litoralul românesc. alge microfite – 615. mamifere macrofite nevertebrate pesti Fig. Impactul asupra biodiversităţii şi habitatelor marine este apreciat prin raportul dintre numărul speciilor periclitate/numărul total de specii (29/2945) şi prin numărul speciilor dispărute/numărul total de specii (13/2945). Tabelul 2. 2. Macrofitele cuprind 11 specii ameninţate (EN).11. iar pentru 22 de specii nu există date suficiente pentru încadrarea într-una din categoriile de periclitare (DD).6 Principalele grupe de specii periclitate de la litoralul românesc înscrise în Lista Roşie Dintre cele 45 de nevertebrate înscrise în Lista Roşie. Pontella mediterranea. 2. peşti şi mamifere cuprinde un număr de 209 specii. păsări – 150 şi mamifere – 3) şi 29 de specii ameninţate (EN si VU). în 2006 au fost identificate Phyllophora brodiaei şi Zostera nana în zona Constanţa Nord._________________________________________________________________________________ pentru completarea efectivelor speciei. în cazul în care condiţiile de mediu rămân favorabile creşterii şi dezvoltării până la indivizi capabili de reproducere. ciuperci – 55. Labidocera brunescens. estimat la 2945 (bacterii – 113. 141 peşti (67%) şi 4 mamifere marine (2%) (Fig. 13 sunt considerate extincte (EX).1. dintre acestea în 2006 au fost semnalate Anomalocera patersoni şi Centropages ponticus.

_________________________________________________________________________________

Încadrarea speciilor de peşti în Lista Roşie se prezintă astfel: dintre cele 141 de specii evaluate conform criteriilor IUCN, 2 sunt ameninţate (EN), 2 vulnerabile (VU), 28 aproape ameninţate (NT), 31 pentru care nu există motive de îngrijorare (LC) iar pentru 78 de specii nu există date suficiente (DD). Dintre toate aceste specii, anual se identifică în capturi circa 20 de specii. În ceea ce priveşte mamiferele marine, nu se derulează un program special de monitorizare a delfinilor, obiectul preocupărilor constituindu-l doar eşuările şi capturile accidentale ale delfinilor. Astfel, în 2006 au fost identificaţi 104 indivizi eşuaţi la ţărm, delungul întregului litoral românesc. Dintre cei care au putut fi determinaţi, cei mai mulţi au fost Phocoena phocoena (26 ex.), urmaţi de Tursiops truncatus şi Delphinus delphis cu câte două exemplare. Accidental, în 2006 au fost capturaţi 22 de delfini în setcile pentru calcan: Phocoena (20 exemplare) şi Tursiops (două exemplare). 2.11.3 Starea fondului piscicol marin Activitatea de pescuit comercial practicată de pescarii profesionişti se desfăşoară cu unelte de pescuit staţionare şi cu unelte active. La aceasta se adaugă şi pescuitul sportiv care are o amploare foarte mică. Analiza evoluţiei indicatorilor de stare arată că biomasa stocurilor se caracterizează prin fluctuaţii naturale aproape normale la unele specii (Şprot), cu tendinţe de redresare sau chiar afectate, la alte specii. Şprotul se caracterizează printr-un un efectiv relativ bun în ultimii ani chiar dacă în 2006, acest efectiv a fost mai scăzut (14.740 tone) de cât media perioadei 2003-2005 (45.000 tone), datorită existentei unor condiţii hidroclimatice deosebite. La hamsie se manifestă în continuare tendinţa de redresare, iar pentru stavrid, lufar şi chefal această redresare are un ritm mai lent. Calcanul şi rechinul, continuă să aibă stocurile afectate. Populaţiile de guvizi au stocurile într-o stare relativ bună aflându-se într-un echilibru relativ stabil. Structura populaţională, indică prezenţa în capturi a unui număr de mare de specii (peste 20), din care de bază sunt speciile de talie mică (şprot, hamsie, bacaliar, guvizi). Totodată se remarcă ponderea redusă a speciilor valoroase (calcan, sturioni, scrumbie de Dunăre, stavrid, chefal, lufar) dar şi reapariţia sub formă de exemplare izolate de scrumbie albastră şi pălămidă (Fig. 2.11..);

35 0 0

250
30 0 0

25 0 0

200

Alte specii Limba de mare

20 0 0
ton e

S p r ot 15 0 0 B a c a lia r H a m sie 10 0 0 A los e 500 S ta v r id S tur ion i 0 1 9 90 1 9 91 1 99 2 19 9 3 19 9 4 19 9 5 1 9 96 1 9 97 1 9 98 1 99 9 20 0 0 20 0 1 20 0 2 2 0 03 2 0 04 2 0 05 2 0 0 6*

150
tone

Chefal Rechin Aterina

100

Gingirica Guvizi

50

Barbun Calcan

0 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006*

Lufar

Fig. 2.11.1 Structura capturilor (t) pe principalele specii de peşti realizate în sectorul marin românesc în perioada 1990-2006

65

_________________________________________________________________________________ Indicatorii de presiune care influenţează dezvoltarea populaţiilor de peşti în zona costieră sunt reprezentaţi, în principal, de salinitatea apei mării, de aglomerările speciilor gelatinoase, şi de efortul de pescuit. Variaţia salinităţii dependentă de aportul de apă dulce din Dunării influenţează apropierea sau îndepărtarea speciilor marine de zona costieră (în anul 2006 datorită debitului deosebit de mare al Dunării a creat o zonă puternică de apă dulce cu largă extindere spre sud şi est producând o reducere puternică a salinităţii apei mării, fenomen care a determinat îndepărtarea speciilor marine de la coastă spre larg, provocând şi îndepărtarea şi dispersarea aglomerărilor de şprot principala specie pescuibilă cu traulul pelagic. Prezenţa aglomerările de specii gelatinoase pot impiedeca formarea aglomerărilor de şprot şi îndepărtarea acestora de ţărm. Efortul de pescuit este, în continuare, redus dominat de folosirea uneltelor fixe (în 2006 aufost utilizate 27 taliene, 6800 setci de calcan, 280 setci de chefal, 2500 paragate şi 210 setci de scrumbie, iar în pescuitul cu unelte active, 8 traulere costiere operaţionale şi 12 năvoade de plajă. Caracterizare socio-economică şi culturală: perspectivă istorică 2.12 Prezenţa umană în perimetrul Rezervaţiei În Delta Dunării, sunt înregistrate official 28 de localităţi (sate, cătune şi un oraş), cu o populaţie care a cunoscut, dealungul timpului fluctuaţii legate de evoluţia importanţei economice a zonei. În perioada 1912-2002, evoluţia numerică a populaţiei a fost în descrescreştere, chiar dacă au fost şi intervale de timp în care populaţia a crescut (Tabelul 2.11.1). În acest interval numărul locuitorilor Deltei Dunării s-a redus cu peste 3.500 de locuitori, corespunzător unei scăderi medii anuale de 2,5‰. Cel mare spor al populaţiei s-a produs între anii 1948-1956 (12,6‰), situaţie datorată sporului natural din mediul rural (13,4‰), iar cel mai scăzut spor a avut loc în perioada 1966-1977 (-14,7‰) datorat, deasemenea scăderii populaţiei rurale care în perioada amintită s-a redus cu ¼ (peste 4000 de persoane). Acest declin demografic s-a datorat migraţiei forţei de muncă, în mod deosebit, spre Tulcea. Inundaţiile mari din anii 1970 şi 1975 a determinat, de asemenea, ca o parte a populaţie rurale să se strămute în zonele extradeltaice. În perioada 1966-1977 populaţia a scăzut semnificativ în toate comunele din deltă: Cetalchioi, -43,6‰, Maliuc, -30,0‰, C.A. Rosetti, -27,9‰, Pardina, -19,3‰. După 1990, în Delta Dunării a continuat să scadă populaţia locală atât în mediul urban cât şi în mediul rural, chiar dacă, în această perioadă, s-au înregistrat şi sporuri pozitive în unele localităţi, în deosebi după 1997, ca urmare a revenirii unor locuitori în urma restructurării activităţilor din industrie (C.A.Rosetti, 34,9‰, Pardina, 33,8‰, Ceatalchioi, 16,1‰). În celelalte localităţi s-a menţinut tendinţa de scădere (Sf. Gheorghe, -3,3‰, Maliuc, 1,5‰). Se mai remarcă faptul că unele localităţi au o populaţie foarte redusă, sub 54 de locuitori (Cardon, Câşliţa, Tatanir), că localitatea Ostrovu Tătaru numai are nici un locuitor, în timp ce în localitatea Uzlina din comuna Murighiol, pe lângă cei 6 locuitori înregistraţi official, sunt numeroase gospodării aparţinând unor proprietary rezidenţă în alte localităţi ale judeţului sau din alte judeţe.
Tabel 2.11.1 Evoluţia populaţiei din Delta Dunării, la recensăminte (Gâştescu, 2006) Anii 1912 1930 1966 1977 1992 1997 2002 Urban 7.347 6.399 4.005 5.484 5.484 5.137 4.601 Rural 10.459 12.135 15.713 9.046 9.046 8.475 9.694

66

_________________________________________________________________________________

Total

17.806

18.534

19.718

14.530

14.530

13.612

14.295

Aceeaşi tedinţă se menţine şi după 2002 (Tabelul 2.11.2) Satele din deltă se încadrează, în marea lor majoritate (88,5%), în categoria satelor mici şi foarte mici (Tabelul 2.11.2). Analizând situaţia populaţiei în anul 2006 se constată că doar o singură aşezare rurală are mai mult de 1000 de locuitori (Chilia Veche), iar Sf. Gheorghe se poate încadra în categoria localităţilor de mărime medie. Oraşul Sulina se detaşează, prin poziţia şi evoluţia sa în cadrul deltei. Dezvoltarea Sulinei a avut mai puţine conexiuni cu spaţiul deltaic şi a beneficiat de hinterland internaţional la care o justifica statutul de porto-franco de la începutul secolului. Abia din a doua jumătate a secolului XX, acest oraş a trebuit să-şi stabilească legăturile cu satele învecinate.
Tabelul 2.11.2 Evoluţia populaţiei în localităţile din Rezervaţie în perioada 2005-2006 Nr. Municipiu, Oraş, Localitatea Număr Număr Crt. Comună locuitori locuitori 2005 2006 1 Tulcea T. Vladimirescu 383 381 2 Sulina Sulina 4.708 4.630 3 Ceatalchioi Ceatalchioi 258 396 4 Ceatalchioi Plauru 67 96 5 Ceatalchioi Sălceni 43 78 6 Ceatalchioi Pătlăgeanca 129 260 7 Chilia Veche Chilia Veche 2.803 2.428 8 Chilia Veche Câşliţa 13 13 9 Chilia Veche Tatanir 54 54 10 Chilia Veche Ostrovu Tătaru 0 0 11 Pardina Pardina 787 606 12 C.A.Rosetti C.A. Rosetti 277 300 13 C.A.Rosetti Sfiştofca 163 139 14 C.A.Rosetti Letea 460 437 15 C.A.Rosetti Cardon 19 27 16 C.A.Rosetti Periprava 320 297 17 Crişan Crişan 463 465 18 Crişan Mila 23 410 405 19 Crişan Caraorman 492 490 20 Maliuc Maliuc 333 320 21 Maliuc Partizani 455 440 22 Maliuc Gorgova 142 130 23 Maliuc Vulturu 78 55 24 Maliuc Ilganii de Sus 88 70 25 Beştepe Băltenii de Jos 98 90 26 Nufăru Ilganii de Jos 88 85 27 Murighiol Uzlina 4 6 28 Sf. Gheorghe Sf. Gheorghe 1.064 880 Total 14.199 13.578

Structura etnică a populaţiei este constituită în principal din populaţie românească, la nivelul anului 2002, aceasta fiind de 12.666 locuitori (86,85%), dar şi din prezenţa mai 67

_________________________________________________________________________________ substanţială a încă patru minorităţi naţionale: Lipoveni, 1.376 (9,46%), ucrainieni, 299 (2,5%), rromi, 69 (0,47%) şi ruşi 59 (0,4%). Densitatea medie a populaţiei este foarte scăzută (5,4 loc./km²), datorită suprafeţelor întinse de lacuri, gârle, canale, terenuri mlăştinoase, etc., nefavorabile dezvoltării unor aşezări omeneşti. Reţeaua rarefiată a localităţilor, numărul mic de locuitori, suprafaţa de uscat redusă au contribuit la menţinerea unui număr mic de locuitori şi a unei densităţi mici: Sf. Gheorghe (1,8 loc./km²), Pardina (2,2 loc./km²), Crişan (3,4 loc./km²), Maliuc (4,1 loc./km²), C.A. Rosetti (4,2 loc./km²), Chilia Veche (6,8 loc./km²), Ceatalchioi (6,9 loc./km²), Sulina (13,96 loc./km²). În ceea ce priveşte diferenţierile funcţionale, se constată că, de-alungul istoriei locuirii, spaţiul deltaic a cunoscut o asociere interesantă de activităţi economice. Pescuitul a rămas până în zilele noastre preocuparea de bază a celor mai multe aşezări, mai cu seamă a celor izolate între ape, legată de existenţa resursei piscicole şi s-a desfăşurat mereu în paralel cu comerţul şi cu navigaţia dealungul căilor principale de acces. În afara pescuitului s-au mai dezvoltat şi alte activităţi legate, fie de alte resurse naturale: terenuri agricole, păşuni, păduri, peisaj, plante medicinale, fie de alte cerinţe ale dezvoltării sociale: asistenţă sanitară, educaţie, comerţ, etc. 2.11.1 Resursele pescăreşti şi pescuitul Resursele pescăreşti sunt reprezentate de populaţiile piscicole de interes economic şi de bazinelor acvatice de apă dulce, salmastră sau marină din spaţiul geografic al Rezervaţiei. Ihtiofauna Rezervaţiei cuprinde circa 133 de specii, aparţinând unui număr de 43 de familii, majoritatea fiind specii de apă dulce dar şi specii eurihaline sau migratoare. Din numărul total al speciilor de peşti inventariate, circa 30 de specii de peşti, dulcicole, eurihaline şi marine fac obiectul activităţii de pescuit şi de piscicultură. Resursele pescăreşti de apă dulce sunt reprezentate de populaţiile de peşti de apă dulce din cele 160.000 ha de ape interioare spaţiului geografic al Rezervaţiei, din care 110.000 ha ape permanente, resursele pescăreşti marine se dezvoltă în apele litorale ale Mării Negre aferente Rezervaţie, de circa 140.000 ha, resursele de peşti marin migratori sunt reprezentate de speciile marin migratoare (sturioni, scrumbie de Dunăre) care folosesc atât spaţiul marin cât şi cel dulcicol al Rezervaţiei. Resursele pescăreşti de cultură sunt reprezentate de speciile de peşti crescute în bazinele amenajărilor piscicole din Rezervaţie. Din cele 27 de amenajări piscicole construite în Rezervaţie pentru piscicultură, în suprafaţă totală de circa 40.000 ha, doar în câteva se mai desfăşoară, în prezent această activitate (Babadag, Lunca, Sarinasuf). Pescuitul este una din cele mai vechi ocupaţii ale populaţiei din Delta Dunării şi reprezintă şi în prezent o activitate economică importantă ocupând mai mult de jumătate din populaţia activă a deltei, în prezent activând circa 1500 de pescari autorizaţi pentru desfăşurarea pescuitului comercial. Acestora li se adaugă şi reprezentanţii familiilor rezidente în spaţiul Rezervaţiei care au dreptul legal să pescuiască pentru consumul propriu, câte 3 kg de peşte pe zi. Se poate spune că această activitate ocupă, în scop comercial sau familial, toate familiile rezidente în Rezervaţie. Valorificarea resursei pescăreşti din bazinele acvatice naturale se bazează pe metode tradiţionale care au fost folosite din cele mai vechi timpuri. Primele reglementări ale 68

sportiv.074 3.000 tone/an şi 20. ştiinţific şi familial. a introdus reglementări bazate pe o bună cunoaştere a biologiei speciilor de peşti. care a oprit pescuitul peştilor sub o măsură minimală.000 tone/an.100 1. exploatarea resurselor pescăreşti din Delta Dunării este reglementată prin acte normative şi norme de aplicare ale acestora de către administratorul resursei (Agenţia Naţională de Pescuit şi Acvacultură) şi de către utilizatori în scopul asigurării utilizării durabile a acestora. dealungul istoriei recente de circa 50-60 de ani.070 2. În prezent.964 3. căruia îi revine meritul de a fi elaborat principiile de management a pescăriilor în fluvii şi delte neregularizate. mai multe perioade. caracudă) producţiile oscilând între 10. În perioada 1994-2006 capturile s-au situat în jurul valorilor 2500-3000 tone/an (Tabelul 2.679 1. în care au avut loc modificări importante atât în ceea ce priveşte condiţiile de mediu dar şi în ceea ce priveşte modul de organizare al pescuitului.276 1.060 940 883 822 882 885 569 Somn 45 28 22 14 20 17 80 95 110 115 99 78 Crap 119 106 63 28 41 25 119 112 125 117 185 191 Şalău 214 287 99 81 85 54 141 68 80 104 64 62 Ştiucă 7 6 4 11 28 5 52 95 78 73 42 38 Biban 13 6 4 5 3 4 16 23 27 17 7 12 Scrumbie 317 946 649 484 680 451 23 83 116 261 215 383 Sturioni 20 5 8 5 7 5 13 18 24 25 19 17 Alte specii 378 229 193 88 58 39 50 31 55 79 56 49 69 . reprezentând pescuitul ilegal.044 1.1984-1994. pescăria peştilor marin migratori şi pescăria peştilor marini din zona litorală.000 ha.108 2.121 1.11. apar în Evul Mediu şi apoi în timpul administraţiei otomane. Perioada 1970-1984.016 1.000-6.668 2. deasemenea destul de dificil de estimat.081 586 315 289 220 297 368 272 273 122 155 Plătică 524 1.000 tone/an.032 1. În anul 1974 a fost promulgată Legea Pescuitului şi Pisciculturii care s-a aplicat pe tot teritoriul ţării. din deltă şi zonele adiacente cu valori ale capturilor în jur de 15.630 2. cu prevederi speciale pentru Delta Dunării. În anul 1896 apare prima Lege a pescuitului.000 tone/an. valabile şi în zilele noastre. A urmat o perioadă de redresare (1960-1970). litoralul Mării Negre şi Razim-Sinoie.368 1.154 920 970 910 1.573 3. a potenţialului zonelor şi pe rolul factorului hidrologic. Din punct de vedere al scopului capturării.095 998 1.152 Babuşcă 647 1. Dunăre.972 6. După biologia speciilor se distinge pescăria peştilor de apă dulce (deltă.3).382 1. a marcat un nou declin datorită îndiguirii celor peste 100. Administraţia de stat a început în anul 1895 sub conducerea lui Grigore Antipa. Razim-Sinoie). prin stabilirea unui nou echilibru în structura ihtiofaunei._________________________________________________________________________________ pescuitului. bazate pe experienţa generaţiilor.794 Caras 2.526 5.3 Capturile de peşte din Delta Dunării (tone) Anul 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 Total 5. lin. Pescăriile din spaţiul actual al Rezervaţiei au parcurs.732 3. când capturile anuale au scăzut foarte mult în jurul a 5.595 3. locul crapului fiind luat de speciile stagnofile (babuşcă. Situaţia capturilor înregistrate oficial şi în special cea a capturilor din ultimile două decenii trebuie corectată cu valori ce pot fi estimate destul de dificil reprezentând cantităţile de peşte capturate de populaţia locală în scopul consumului propriu (circa 3 kg/zi/familie) dar şi cu valori. situaţie care s-a agravat în perioada următoare. La sfârşitul deceniului al cincilea din secolul trecut se marca primul declin al pescăriei datorită efectelor negative ale îndiguirii Luncii Dunării care au afectat populaţiile de ciprinide în general şi cea de crap în special. în Rezervaţie se practică pescuitul comercial.11. Tabel 2.

în zone situate dincolo de izobata de 20 m. şi cu năvoade.662 2.595 3. scrumbie albastră. rechin) fiind foarte slab reprezentate.094 4. stavrid. în sezonul rece. Tabel nr.342 3. gingirică.584 1. şprot) speciile mai valoroase. iar perioada de prohibiţie este mai lungă faţă de restul Rezervaţiei însumând de 90 zile.485 Specii marine (tone) 482 254 502 218 324 102 162 66 86 34 14 16 Specii migratoare (tone) 489 749 524 35 108 151 287 233 400 515 213 138 70 . În această activitate se folosesc uneltele şi metode tradiţionale practicânduse atât formele de pescuit activ cu setci în derivă sau pasive cu setci fixe. pălămidă. babuşcă.806 4. pe toată coasta marină aferentă Rezervaţiei.277 3.504 3.848 6.444 5. plătică şi babuşcă. Sunt interzise avele şi setcile. Capturile realizate sunt dominate de scrumbie de Dunăre.592 2. În Delta Dunării propriu-zisă.906 4. Destul de sporadic se desfăşoară şi un pescuit activ cu nave mici de traulare. În Dunăre şi braţele sale.835 6. pescuitul se desfăşoară în tot cursul anului cu excepţia perioadelor de prohibiţie (30 de zile pe zona de graniţă şi 60 de zile în celelalte zone) şi cu intensificări sezoniere în anumite zone (toane) pentru capturarea speciilor marin migratoare. se desfăşoară un pescuit pasiv cu taliene gigant şi semigigant.342 3. plătică. caras şi şalău. (calcan.111 4. capturilr fiind dominate de plătică. În zona costieră şi marină.504 3. ciprinide asiatice. voloage). metodele şi uneltele de pescuit fiind specifice pentru fiecare zonă.964 3.879 174 238 307 525 727 635 74 81 178 127 109 99 97 151 184 82 147 97 16 34 24 505 213 138 11 - 54 206 82 Activitatea de pescuit comercial se desfăşoară în mai multe zone.639 % 62 56 62 44 97 60 81 57 65 81 80 107 Specii dulcicole (tone) 2.639 1. în sezonul cald. vintire.078 2.633 3. chefal. taliene.490 2. sturioni.629 2. crap.643 1. Capturile realizate în această zonă sunt dominate de caras. caras. etc. taliene) şi active (năvoade. În complexul Razim – Sinoie.630 2. pescuitul se desfăşoară cu capcane de tip vintire şi taliene de Razim.393 Captură realizată (tone) 3.504 2. Cea mai mare parte a capturilor se realizează cu năvoadele.597 3.793 3. ave. Dinamica capturilor comerciale de peşte din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării Anul 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 Cota anuală (tone) 5.794 3. Tot în această zonă se realizează şi capturi de raci şi broaşte. pescuitul se desfăşoară în tot timpul anului (cu excepţia perioadei de prohibiţie de 60 de zile) folosindu-se tipuri de unelte pasive (vintire.568 2. pripoane.716 3.801 2. Capturile sunt dominate de specii de talie mică (hamsie.307 2.711 2._________________________________________________________________________________ 2005 2006 2007 3.604 2.369 3.000 2.743 3.280 4.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Specii dulcicole Caras (Carassius gibelio) Plătică (Abramis brama) Babuşcă (Rutilus rutilus) Somn (Silurus glanis) Şalău (Stizostedion lucioperca) Ştiucă (Esox lucius) Crap (Cyprinus carpio) Sânger (Hypophthalmichthys molitrix Novac (Aristichtys nobilis) Cosaş (Ctenopharyngodon idella) Lin (Tinca tinca) Biban (Perca fluviatilis) Batcă (Abramis bjoerkna) Morunaş (Vimba vimba) Avat (Aspius Aspius) Mreană (Barbus barbus) Sabiţă (Pelecus cultratus) Alte specii de apă dulce Nr. Ihtiofauna RBDD cuprinde circa 133 de specii. Crt. aparţinând unui număr de 43 de familii. dulcicole. eurihaline şi marine fac obiectul pescuitului comercial._________________________________________________________________________________ Dinamica capturilor totale de peste din RBDD (to) Cota an Total realizat Dulcicoli Total Marini Total Migratori Total 19 96 0 10 20 30 40 50 60 70 00 00 00 00 00 00 00 19 97 Capturi (to) 19 98 19 99 20 00 20 01 20 02 20 03 20 04 20 05 20 06 Lista speciilor care fac obiectul activităţii de pescuit Resursa piscicolă care susţine activitatea de pescuit şi piscicultură este asigurată de un număr mai redus de specii de peşti. Specii migratoare Scrumbie de Dunăre (Alosa pontica) 11 12 13 14 15 16 17 18 11 12 13 71 . Structura pe specii şi categorii a capturilor Nr. Din numărul total al speciilor de peşti inventariate în RBDD circa 30 de specii de peşti. Crt. Crt. majoritatea fiind specii de apă dulce dar şi specii eurihaline sau migratoare. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 20 07 Specii marine Gingirică (Clupeonella cultriventris) Hamsie (Engraulis encrasicholus) Chefal (Liza aurata) Ostreinos (Liza saliens) Barbun (Mullus barbatus) Cambulă (Platichthys flesus) Calcan (Psetta maxima) Şprot (Sprattus sprattus) Rechin (Squalus acanthias) Rizeafcă (Alosa caspia nordmanni) Stavrid (Trachurus ponticus) Guvizi (Gobius sp.) PMM (Peşte marin mărunt) 1 Nr.

permisele fiind eliberate de societăţi pentru pescarii permanenţi şi sezonieri. şi până în 1991. 192/2001 privind resursele acvatice vii. aceste întreprinderi s-au transformat în societăţi comerciale cu profil piscicol cu capital de stat. 69/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. Din 1997. în această perioadă. 113/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. funcţionând în coordonarea Consiliului Judeţean Tulcea şi totodată au apărut şi primele societăţi piscicole cu capital privat. peste 1500 de pescari individuali şi pentru prima dată. în baza Legii nr. au fost delimitate 25 de zone de pescuit dreptul de valorificare a resurselor piscicole din aceste zone fiind concesionat de 16 societăţi comerciale. iar ulterior. punctele autorizate pentru înregistrarea capturilor şi pentru colectarea şi comercializarea acestuia. După anul 2005. În acest fel._________________________________________________________________________________ Organizarea pescuitului din Delta Dunării a cunoscut mai multe etape. permisele individuale de pescuit cuprindeau elemente pentru dimensionarea efortului de pescuit stabilindu-se numărul maxim al uneltelor folosite (50 de unelte). un nou act normativ (Legea nr. colaboratori pe bază de contracte individuale pentru prestarea serviciului de captuarea peştelui. pescarii au devenit iniţial salariaţi ai acestor societăţi. a cărei valoare a fost stabilită funcţie de importanţa zonelor de pescuit prin licitaţie. etc. În această perioadă au activat 12 societăţi piscicole cu capital de stat provenite din fosta Centrală „Delta Dunării” şi 8 societăţi cu capital privat. setci. în perioada de după 1990. pescuitul şi acvacultura) a stabilit că dreptul de 72 . În această perioadă sau înfiinţat circa 100 de societăţi comerciale cu profil pescăresc şi au funcţionat 40 de puncte de colectare. dându-se astfel posibilitatea desfăşurării activităţii de pescuit prin autorizarea individuală a pescarilor sau a asociaţiilor familiale (AF) conform prevederilor Decretului-Lege nr 54/1990. Din anul 2003. tipul acestora (taliene. vintire. anul înfiinţării Rezervaţiei. când a fost emisă H. în perioada 1990-2004. pripoane. năvoade.). După 1990. Administraţia Rezervaţiei a jucat un rol activ. Ca administrator al resursei piscicole. constând în concesionarea dreptului de valorificare a resurselor piscicole din Rezervaţie. Administraţia Rezervaţiei a impus reglemetări menite să asigure protejarea speciilor periclitate şi de interes conservativ precum şi valorificarea durabilă a speciilor de interes economic. privind înfiinţarea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării şi a Legii nr. 219 privind regimul concesiunilor. în cea mai mare parte. Prin aplicarea acestor acte normative şi a HG nr. 516/1997 privind unele măsuri pentru exercitarea pescuitului pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării". privind concesionarea dreptului de valorificare a resurselor piscicole din Rezervaţie. a fost instituit statutul de pescar individual autorizat pe baza permiselor de pescuit ce se atribuiau direct pescarilor de către Administraţia Rezervaţiei. 311/2002. cărora le-au fost alocate anual cote-plafon (pe zone şi specii). În ultimile decenii ale secolului trecut.G. 82/1993. În perioada 1990-1997. modul de marcare al uneltelor fixe. alocate fiecărei societăţi. societăţi care s-au angajat prin contractele de consesionare să plătească statului o redevenţă. s-a adoptat un nou mod de valorificare a resurselor piscicole. zonele de pescuit. precum şi reglemetările privind modul de desfăşurarea activităţii de pescuit. societăţile comerciale cu capital de stat sau privat şi-au desfăşurat activitatea în Rezervaţie în conformitate cu Protocolul încheiat între Consiliul Judeţean Tulcea şi Administraţia Rezervaţiei şi au activat în baza unor acorduri de pescuit eliberate de Administraţie şi a unor cote-plafon stabilite împreună cu Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării. Au fost autorizaţi. valorificarea resurselor piscicole s-a făcut de către întreprinderile cu profil complex din cadrul Centralei Delta Dunării.

4 Amenajările piscicole din perimetrul Rezervaţiei Nr. 1180 autorizaţii.230 Situaţia actuală În exploatare Neutilizată În program de renaturare Neutilizată În program de 73 . anual. Începând din 2005. forţa de muncă angajată în activitatea de piscicultură a fost de circa 900 oameni. care au permis Administraţiei Rezervaţiei să continuie reglementarea şi monitorizarea activităţii de pescuit din perimetrul Rezervaţiei.4).230 600 2. organizaţiilor de pescari din domeniul pescuitului comercial.800 2. Ceamurlia II (Sarica) Chilia I 600 2. Accesul la resursele acvatice vii în vederea practicării pescuitului se face în baza permisului de pescuit comercial pentru în zona solicitată. eliberat de Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură şi al autorizaţiei de mediu eliberată de Administraţia Rezervaţiei. sânger. legal constituite şi recunoscute pe baza criteriilor stabilite de autoritatea publică centrală care răspunde de pescuit şi acvacultură. în Delta Dunării erau realizate 30 de amenajări piscicole în suprafaţă totală de circa din care funcţionau 29 de amenajări piscicole. persoane fizice şi/sau juridice. După 1990. Pe teritoriul Rezervaţiei se practică şi piscicultură pe suprafeţe amenajate. administratorul unic al resursei piscicole devine Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură. 15 autorizaţii pentru societăţi comerciale. Administraţia Rezervaţiei a eliberat.11. Ceamurlia I 2. pe baza cotelor exploatabile stabilite pe complexe de bazine piscicole. funcţionarea amenajărilor piscicole s-a schimbat foarte mult. Autorizarea activităţii de pescuit din Rezervaţie se face. În această perioadă. Denumirea Suprafaţa Consilii Consiliul Crt. dar cea mai mare parte a amenajărilor s-a realizat în perioada 1969-1974. Tabel 2. în acea perioadă. în condiţiile liberalizării preţurilor la energie şi forţă de muncă.900 4. În anul 2006. Producţia marfă livrată la piaţă. cosaş. conform Ordinului MAPM 647/2001. În această perioadă. 3 autorizaţii de mediu pentru capturare reproducători sturioni şi 1130 autorizaţii pentru pescari individuali. În crescătorii se creşteau specii de cultură: crap. Îndiguirea suprafeţelor pentru piscicultura a început în anul 1961. din care 32 autorizaţii pentru asociaţii/organizaţii de pescari. În 1989.900 2. s-a consolidat statutul de autoritate de mediu al Administraţiei Rezervaţiei şi acela de administrator de arie protejată. administrarea acestor suprafeţe se face în prezent de către Consiliul Judeţean Tulcea sau de către Consilii Locale. (ha) locale judeţean 1. novac. 5. Carasuhat 220 220 3. prin studii de evaluare a resurselor pescăreşti elaborate de către consultanţi de specialitate şi avizate de Academia Română – Comisia Monumentelor Naturii. Babadag 1. Rezervaţia Biosferei preluând statutul de gestionar al resurselor piscicole din spaţiul deltaic. S-au înregistrat şi producţii marfă mai mari în anii 1976-1977 dar cu un consum foarte mare de furaje. s-a menţinut la nivele de 4-5 mii tone/an._________________________________________________________________________________ valorificare a resurselor piscicole se atribuie în mod direct pescarilor. foarte multe dintre acestea fiind abandonate datorită cheltuielilor de producţie foarte mari care au făcut ca activitatea de piscicultură să devină nerentabilă. Suprafeţele îndiguite devenite nerentabile din punct de vedere al scopului şi abandonate au fost incluse într-un program complex de lucrări pentru renaturare sau reconstrucţie ecologică (Tabelul 2.11.800 1. la acelaşi nivel cu forţa de muncă folosită pentru pescuitul în bazinele naturale.

100 1. 19. 25.651 334 700 1.453 ha. 27. Terenurile agricole reprezintă 12.615 590 1.11. 14.575 420 265 334 137 375 617 224 18 - 700 2.270 1.651 2.505 1.9% din Rezervaţie. 22.505 renaturare În exploatare În exploatare În exploatare În program de renaturare Neutilizată În exploatare Neutilizată În program de renaturare În program de renaturare În exploatare Utilizată parţial Neutilizată În exploatare Neutilizată În exploatare În exploatare Neutilizată Neutilizată Neutilizată În program de renaturare Neutilizată În exploatare În program de renaturare În exploatare În exploatare 420 265 1. 74 . 21. cea mai mare pondere o are terenul arabil (63%). 26. 20.070 452 1. 13.270 1. mai vechi de 10 ani. Viile şi livezile ocupă suprafeţe nesemnificative pe terenurile private ale locuitorilor.709 6.615 590 1. 15.709 6.070 315 1050 2. Localnicii acestor ţinuturi înconjurate de ape îşi asigurau o parte din cele necesare traiului cultivând terenurile ieşite temporar de sub ape (platforme). Situaţia existentă este într-o continuă dinamică. 30. 16.350 1.575 1. 29.344 313 240 3.7%).308 1. 9. 10. 28. urmat de pajişti naturale (36.176 2.400 2. 23. cu cele două activităţi specifice: cultivarea pământului şi creşterea animalelor. EC2) Dunavăţ II (EC3. Ca structură de folosinţă a terenurilor agricole.350 1.683 617 1. 12. Activitatea agricolă se desfăşoară în baza autorizaţiilor de mediu pentru terenurile din categoria “terenuri agricole” şi în baza permiselor de practicare a agriculturii pe terenurile ieşite temporar de sub ape.344 331 240 2. însumând un total de 61. 11._________________________________________________________________________________ 6. 18.260 700 1. este una din cele mai vechi îndeletniciri a populaţiei din Rezervaţie. 8. 17. de aceea se impune reactualizarea studiilor pedologice.2 Terenurile agricole şi agricultura Agricultura. 24. 7.050 2. Agricultura se desfăşoară în sistem privat şi cuprinde două activităţi majore: cultivarea cerealelor şi a altor plante şi creşterea animalelor. EC4) Enisala Grădina Olandezului Holbina I Holbina II Iazurile Independenţa (Murighiol) Litcov Lunca Maliuc Sălcioara (6 Martie) Obretin I Obretin II Perişor Periteaşca Popina Rusca Sarinasuf Stipoc Tăuc Topraichioi TOTAL 700 2. Chilia II (Hreblea) Dranov-Ghiol Dunavăţ I Dunavăţ I (EC1.

cartofi. Tabelul 2. terenurile agricole din Rezervaţie sunt: domeniu public de interes judeţean (polderele agricole). în regim liber de inundare.580 6.081 4. Pardina 27. cu respectarea instrucţiunilor tehnice privind utilizarea produselor. grindurile de mal ale reţelei hidrografice interioare. Carasuhat şi Murighiol – Dunăvăţ) nu este mare (studii efectuate de Institutul de Pedologie şi Agrochimie Bucureşti). Furtuna 2. Administraţia Rezervaţiei a emis Lista produselor chimice de uz fitosanitar şi erbicidelor aprobate spre utilizare în perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării._________________________________________________________________________________ Ca localizare. restul fiind pe grindurile continentale.032 3. culturi furajere. Mahmudia-Murighiol 12. Carasuhat 2.811 9. porumb. Această listă cuprinde produse chimice din grupele a III-a şi a IV-a de toxicitate (produse cu o toxicitate redusă). Bălteni-Beştepe-Mahmudia 840 11. Sireasa.538 TOTAL Situaţia actuală În exploatare parţială În exploatare parţială În exploatare parţială Renaturată Renaturată Renaturată Neutilizată În exploatare parţială În exploatare parţială În exploatare parţială În exploatare parţială În exploatare parţială În exploatare parţială Tratamentele de protecţie fito-sanitară se aplică utilizând numai produsele fitosanitare şi substanţele chimice prevăzute în lista aprobată pentru teritoriul Rezervaţiei.947 ha (64 %) se află în incintele agricole îndiguite şi desecate.453 ha teren agricol. Nufăru-Bălteni 10. Suprafeţele cele mai mari sunt cultivate cu grâu. echipamentelor şi condiţiilor de efectuare a tratamentelor. Sireasa 5.100 5. Tehnologiile de exploatare agricolă utilizate sunt stabilite de utilizatori (concesionari).În delta fluviomaritimă terenul arabil reprezinta doar 0. soia şi plante furajere. Babina 2. restul fiind proprietate privată a persoanelor fizice.12 ha/locuitor. Sulina 400 8. Agroecosistemele din delta maritimă sunt reduse ca suprafaţă dar şi ca potenţial agro-productiv. În vederea reducerii la minim posibil a presiunii chimice asupra solurilor aflate în zona de competenţă. în funcţie de scop şi de posibilităţi. Aceste tehnologii nu au ca obiectiv prioritar asigurarea durabilităţii resursei naturale şi a fertilităţii solului.683 13. Tătaru 2. grindurile fluvio-marine şi sesul deltaic. dominante în structura terenurilor agricole în aceasta zonă fiind pajiştile. În incintele agricole îndiguite terenurile arabile sunt utilizate în mare parte pentru producerea cerealelor. ecosistemele agricole din delta fluviatilă pot avea o mare capacitate de producţie pentru cereale păioase. domeniu public de interes local (amenajări piscicole şi pajişti). care determină şi modul de folosinţă. rapiţă.4 Amenajările agricole din Rezervaţie Nr.480 2. Din suprafaţa de 61. legume. 1. Capacitatea de suport ecologic pentru folosinţa agricolă în principalele incinte îndiguite (Pardina. Tulcea-Nufăru 2. majoritatea terenurilor arabile sunt localizate în zona economică a deltei fluviatile. Produsele au 75 . mai evoluată sub aspect morfologic şi pedologic. Cernovca 1. Murighiol-Dunavăţ 2. Denumirea polderului Suprafaţa (ha) crt.11. 39.115 7. În condiţiile unui management bun. Ca formă de proprietate. porumb. floarea soarelui.

cu terenuri agricole. suprafeţe cu folosinţă agricolă amplasate în incinte amenajate categoria „arabil”. ingrăşăminte. întrucât roţile instalaţiei se afundă în solul umezit. Mila 23 etc.) 76 . acoperind doar necesităţile familiale. care este o activitate tradiţională a locuitorilor din Rezervaţie. Agricultura tradiţională. De menţionat că sărăturarea solului se datorează faptului că în incinta agricolă Pardina. după cum şi suprafeţe cu folosinţă „stuf” sau „forestieră” au fost utilizate ca păşune. etc. Creşterea animalelor – cealaltă ramură a agriculturii – este o îndeletnicire veche a populaţiei locale de pe teritoriul Rezervaţiei. reprezintă principalele surse de venituri în localităţile izolate din Delta Dunării Caraorman. Activitatea de cultivare a plantelor se mai desfăşoară în cadrul amenajărilor piscicole. cu rezultate bune. având în vedere accesul facil la apă. Creşterea ovinelor este organizată în mod tradiţional şi se practică în principal pe păşunile (izlazurile) comunale. Există un procent mare de neutilizare a terenului din diverse cauze: excesul de umiditate. seminţe. sunt deseori utilizate pentru păşunat. Pe teritoriul Rezervaţiei nu există complexe zootehnice funcţionale în care să se desfăşoare creşterea animalelor în sistem intensiv. populaţia locală mai practică agricultura pe terenurile ieşite temporar de sub ape (platforme). Periprava. desfăşurată pe suprafeţe de câteva hectare. cabalinele sau porcinele sunt crescute în stabulaţie liberă pe grindurile deltaice sau pe terenurile proaspăt ieşite de sub inundaţie. Fondul funciar agricol din Rezervaţie a început să se extindă în perioada 1938-1940. consumul produselor chimice este extrem de redus situându-se în apropierea cifrei de 1 kg de produs brut la 1 ha de teren arabil. Nu se fac tratamente fito-sanitare şi nu se practică rotaţia culturilor. prin lucrări hidrotehnice de îndiguire şi desecare. Creşterea animalelor se face în sistem extensiv. Rosetti. Pe teritoriul Rezervaţiei nu sunt sisteme de irigaţii funcţionale. Creşterea animalelor. insecto-fungicide. Letea. De asemenea. procesele de sărăturare secundară. înlocuind zonele umede si inudabile. 494 ha datorită sărăturării. iar rezultatele obţinute sunt în general slabe. Acest fapt se datorează fragilităţii solului. ca parte a tehnologiilor de piscicultură aplicate pentru refacerea bazinelor piscicole. reducerea rezervelor de carbon organic şi managementul dificil al unor sisteme dezechilibrate ca urmare a faptului că intrările (combustibil. ea nu mai poate fi deplasată până la uscarea solului. se rezumă în general la monocultură.545 ha pajişti) din terenurile agricole şi în mică măsură alte terenuri neagricole sunt folosite pentru creşterea animalelor. De asemenea. O data cu execuţia acestor lucrări şi introducerea acestor terenuri în circuitul agricol au apărut şi o seama de probleme neprevăzute: lipsa forţei de munca pentru o agricultură de tip industrial. Peste 36% (22. C. staţia de desecare “Batacu” nu a funcţionat corespunzător şi nivelul pânzei freatice s-a menţinut ridicat favorizând fenomenul de sărăturare._________________________________________________________________________________ fost testate asupra remanenţei şi încadrării în ce priveşte limitele de poluare.A. aplicând tehnologii moderne care să permită exploatarea eficientă a producţiei animale. dar şi lipsă de fonduri băneşti. alături de pescuit. În Delta Dunării. Odată pornită instalaţia. datorită puterii financiare scăzute a utilizatorilor de terenuri agricole. Bovinele. Asigurarea unor locuri de muncă pentru populaţia locală nu este prioritară în investiţiile din agricultură. Instalaţiile de irigat existente la două societăţi nu au fot utilizate datorită imposibilităţii deplasării lor pe teren.

astfel. etc. care vegetează pe nisipuri şi respectiv pe malurile braţului Sf.Refacerea funcţiilor ecologice conduce la dezvoltarea resurselor tipice zonei._________________________________________________________________________________ erau mult mai mari decât ieşirile (producţia agricolă). foste perdele de protecţie.11.3 Fondul forestier. Se apreciază. cele din ultima categorie provin din renişuri. 16% se găsesc pe terenurile joase din delta fluvială. o suprafaţă de circa 3. şi cu rapoartele Direcţiei Silvice Tulcea privind activitatea de silvicultură. Pădurile de interes economic sunt concentrate în delta fluvială. Foioasele sunt reprezentate în special prin clone de plop euroamerican. Din punct de vedere al reliefului. În ceea ce priveşte funcţia de producţie pe primul plan este producerea de masă lemnoasă. este de 15. pădurile din Rezervaţie au.000 ha acoperită cu vegetaţie forestieră în afara fondului forestier. păşunatul. salcie albă.377 ha. Creşterea gradului de ocupare a populaţiei în acest domeniu se mai poate face prin promovarea unor activităţi tradiţionale (împletituri din nuiele de răchită. ponderea este deţinută de specii de foioase (15. Impactul negativ al acestor agro-sisteme asupra ecosistemelor vecine. Renaturarea suprafeţelor îndiguite. salcâm. Suprafaţa pădurilor din Rezervaţie (cele mai stabile ecosisteme terestre) acoperită cu asociaţii de arbori sau arbuşti reproduşi natural sau plantaţi. etc. frasin de Pensilvania. plantele medicinale. vânatul şi altele. stejar. Dintre pădurile naturale. 2. Din punct de vedere ecologic şi economic.845 ha (57%) sunt păduri plantate şi 6. producţie şi administraţie silvică. Direcţia Silvică Tulcea. În conformitate cu Normele tehnice pentru amenajarea pădurilor încheiate în anul 2004.). fiind plantate artificial. iar pe plan secundar ciupercile. plop negru. Fondul forestier din Rezervaţie se află în administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor . În arborete. suprafaţa fondului forestier din Delta Dunării este de 22. După cateva încercări de practicare a agriculturii unele din aceste zone au fost abandonate. în regim liber de inundaţie. cu activităţile tradiţional-economice ale populaţiei locale: pescuitul. vânătoarea. Economia forestieră absoarbe o mică parte din forţa de muncă disponibilă în Rezervaţie.656 ha. preponderent. Gheorghe în zona cuprinsă între Km 79 şi Km 63. pădurile din Rezervaţie sunt situate în două zone fitoclimatice: zona silvostepei umede ce cuprinde arborete de luncă şi deltă fluvială. plop alb. a terenurilor destinate împăduririi şi a suprafeţelor care servesc nevoilor de cultură. silvicultura şi exploatarea lemnului Fondul forestier este constituit din totalitatea suprafeţelor pădurilor. Principiul general de renaturare a incintelor îndiguite este acela de conectare la regimul natural de inundabilitate. şi zone de silvostepă uscată ce cuprind arborete de pe versanţii imediaţi din vecinătatea Braţului Tulcea şi în continuare pe Braţul Sf. tăierea stufului. Vegetaţia forestieră s-a extins în mod spontan şi în zone situate în afara fondului forestier înregistrat. constituie o componentă principală în cadrul obiectivelor Administraţiei Rezervaţiei de conservare a biodiversităţii în Delta Dunării. Din aceasta. funcţie de protecţie (73% din suprafaţă) funcţia de producţie fiind reprezentată mai puţin (27% din suprafaţă).Romsilva.532 ha (43%) sunt păduri naturale. recreerea. răşinoasele fiind slab reprezentate (36 ha) prin specii de pin negru şi chiparos de baltă. Gheorghe (partea dreaptă) şi numeroase trupuri mici de pădure în zona nisipurilor continentale de la Dunavăţul de Sus şi Dunavăţul de Jos.341 ha). 77 . 8.

produse secundare (19. Plopul cenuşiu (Populus canescens). precum şi plantaţii (plantaţii cu plopi negri hibrizi şi sălcii). structurată în produse principale (149. Arboretelor afectate în ceea ce priveşte starea de sănătate. Speciile forestiere din pădurile deltei fluviale sunt: Salcia albă (Salix alba). Salcia plesnitoare (Salix fragilis).000 mc). pentru pădurile din Rezervaţie de specii diverse de esenţă tare (5%) şi specii de esenţă moale (95%). în repartiţia vegetaţiei sunt caracteristice trecerile bruşte de la pădure la vegetaţia ierboasă psamofilă şi chiar halofilă. Suprafeţele împădurite nu au fost modificate. instalarea şi menţinerea vegetaţiei forestiere. iar în zonele cu regim de protecţie integrală nu se intervine cu lucrări de exploatare. Pădurile din delta fluvio-marină sunt deosebite faţă de cele din luncă şi din delta fluviatiă. Astfel. Aici se găsesc arborete naturale.280 ha. Pădurile din delta fluvială se găsesc în cea mai mare parte de-a lungul celor trei braţe ale Dunării. Pentru arboretele artificiale din zonele Letea şi Caraorman planurile de amenajament silvic includ executarea tăierilor de igienă. Beneficiarii volumului de masă lemnoasă exploatată sunt agenţi economici cu capital privat. concomitent cu intensificarea funcţiilor de protecţie.pentru lucrările de igienizare şi pentru masa lemnoasă neadjudecată la licitaţie/negocieri de către agenţii economici. şi cele mai extinse arborete de plopi euroamericani de înaltă productivitate. Se găsesc şi resturi ale vegetaţiei naturale şi sunt reprezentate prin exemplare de Frasin comun (Fraxinus angustifolia) şi de Frasin pufos (Fraxinus pallisae). datorită diferenţierilor morfologice (dune şi depresiuni interdune) şi ecologice. Pe suprafeţe restrânse. Acesta se concretizează prin tăierea creşterilor anuale ale pădurilor sub formă de posibilitate. Pornind de la conceptul că pădurea ca fenomen natural şi ca producătoare de resurse economice este o parte a mediului. suprafaţa exploatată de pădure este practic egală cu suprafaţa pe care s-au efectuat plantări.000 mc) şi produse din igienizare (5. ocoalele silvice efectuând doar lucrările de întreţinere şi exploatare planificate. Această posibilitate este reprezentată. asigurarea continuităţii producţiei de masă lemnoasă. se exploatează în cadrul 78 . Exploatarea masei lemnoase se face preponderent prin firme private dar şi în regie proprie de Regia Naţională a Pădurilor . Principalul produs al pădurilor îl constituie lemnul. potenţialul productiv al pădurilor din Rezervaţie este de circa 173. Păduri se găsesc şi în unele areale din interiorul deltei.000 mc).000 mc de masă lemnoasă. realizate prin plantaţii (97 % din totalul speciilor). dar şi pe gârlele şi canalele de legătură dintre acestea. lucrări prevăzute prin amenajament silvic anual. Organele silvice. pe grindurile Letea şi Caraorman. care ocupă părţile mai joase şi plopişuri sau amestecuri de plopi şi sălcii pe părţile mai înalte. în colaborare cu specialiştii din cercetare elaborează norme tehnice cu caracter specific privind regenerarea pădurilor din cadrul Rezervaţiei. În ceea ce priveşte exploatarea lemnului. dar şi unele plantaţii realizate pe nisipurile fluvio-marine de pe grindurile Sărăturile în suprafaţă de 1. Acestea sunt reprezentate prin zăvoaie de salcie. silvicultura este o activitate de ecologie aplicată. În mare parte au fost înlocuite cu plantaţii de plopi negri hibrizi de mare productivitate şi de interes economic. pe grindurile Letea._________________________________________________________________________________ Pădurile din lunca Dunării se găsesc pe grindurile înalte şi sunt reprezentate de zăvoaie de salcie. de plopi şi zăvoaie de specii în amestec. Caraorman şi în luncile braţelor Chilia şi Sfântu Gheorghe. Plopul alb (Populus alba).

2. Resursele turistice antropice sunt reprezentate de valorile culturale creiate de comunităţile umane dealungul timpului. Resursele turistice naturale sunt reprezentate de relieful specific (dunele de nisip de pe grindurile Letea şi Caraorman. muzeul de artă orientală din Babadag). plajele litorale ale zonei costiere. Turism itinerant.4 Peisaj.). ruinele cetăţiigreceşti Istria. etc. naturale sau antropice existente şi a exercitat şi exercită o atracţie deosebită pentru vizitatori.000-50. pe trasee acvatice. Acestea includ vestigiile arheologice şi ruinele unor cetăţi sau ale unor aşezări omeneşti vechi ce atestă urmele de locuire şi etapele de ocupare a spaţiului deltaic (vestigiile cetăţilor Argamum de la Capul Doloşman. regimul termic ridicat. gârlele.000. prin intermediul companiilor de turism. turism Rezervaţia oferă multiple oportunităţi în turism datorită resurselor turistice.). Turism pentru practicarea pescuitului sportiv şi vânătorii sportive. recreere. apreciindu-se că în anul 2006 numărul acestora a ajuns la circa 45. de clima ce creează ambianţă pentru activitatea de turism dar constituie şi un factor natural de cură în scopuri terapeutice (numărul mare de zile senine: 150-160. în 1979. Deasemenea sunt cuprinse în această categorie monumentele istorice. mărturii sistematizate şi prezentate în muzee (Muzeul Delta Dunării din Tulcea. etc. durata mare de strălucire a soarelui: 2300-2500 ore/an. Turism ştiinţiific pentru cercetători din diverse domenii de activitate (biologi. vecinătatea Mării Negre. se constată că după o creştere a numărului vizitatorilor de la circa 70. Din datele pentru perioada 1971-2006. Turism pentru practicarea sporturilor nautice. înţelegerea şi protecţia naturii. şi valorificate ca lemn de foc pentru populaţia locală. După această perioadă se reamarcă o tendinţă de creştere a numărului vizitatorilor români şi străini. a urmat o perioadă de reducere a numărului acestora până la circa 15. ruinele aşezării Dinogeţia._________________________________________________________________________________ produselor de igienă sau accidentale. case memoriale (casa în care a locuit scriitorul Eugen Botez cu pseudonimul Jean Bart în Sulina). Principalele structuri de primire turistică 79 . precum şi mărturiile culturii populare locale.000 de turişti în 2003. bălţile şi lacurile). ruinele cetăţii bizantine de pe insula Bisericuţa. precipitaţii reduse: 350-400 mm/an.11. terestre sau mixte practicat individual sau în grupuri organizate de operatori de turism. Principalele forme de turism care se pot desfăşura pe teritoriul Rezervaţiei sunt: Sejururi pentru odihnă. Cura helio-marină. în hoteluri şi pensiuni sau în hotelurile plutitoare. doctoranzi. colecţii de artă populară şi etnografică (gospodăria ţărănească de la Enisala). Programe speciale de tineret. etc. ornitologi.000. Foto safari. ihtiologi. pentru cunoaşterea. pentru studenţi. în cadrul căruia turiştii sunt găzduiţi şi ghidaţi de localnici. Turism rural. canalele.. de arhitectură şi de artă. ruinele cetăţii Heracleea de la Enisala.000 de turişti în 1971 la circa 148. de flora şi fauna găzduite de habitatele naturale. masteranzi.

În Delta Dunării. în hoteluri plutitoare sau în căsuţe organizate în bungalouri.018 1.. Delta Dunării oferă multiple posibilităţi celor ce vor să admire viaţa sălbatică. Zona Rezervaţiei atrage un mare interes pentru organizarea şi implementarea diferitelor feluri de turism ecologic. deasemenea. care oferă servicii turistice în Rezervaţie. Turismul pentru pescuitul sportiv este foarte apreciat de vizitatori de toate vârstele. Majoritatea acestora au în dotare pontoane dormitor. vase de croazieră.. inclusiv în municipiul Tulcea. Există. cazare cazare (2003) cazare (2004) 1 Hoteluri 1. un număr mare de unităţi plutitoare propulsate care susţine cererea de turism incluzând nave cu capacităţi mari de transport (200-400 de locuri).Turismul rural are tradiţie în Rezervaţie. circa 4450 de locuri în hoteluri şi pensiuni urbane şi rurale. în ultimii ani. numărul în creştere al locuinţelor modernizate de către localnici pentru a asigura găzduirea vizitatorilor. Acest tip de turism reprezintă un important potenţial pentru îmbunătăţirea veniturilor populaţiei locale. Pentru vizitatorii interesaţi de natură. la acestea adăugându-se ambarcaţiunile mici de tip „lotcă pescărească” sau „baracă de agrement” propulsate cu motoare termice sau electrice (foarte puţine) sau manual.252 2 Hoteluri plutitoare 252 522 3 Campinguri 320 244 4 Cabane 26 20 5 Pensiuni 459 856 6 Popasuri turistice 50 7 Sate de vacanţă 262 488 8 Tabere 770 770 9 Vile 248 TOTAL 3. 2. multe familii de localnici găzduind şi însoţind vizitatorii în Delta Dunării. Tabelul nr._________________________________________________________________________________ Oferta de cazare disponibilă în Rezervaţie cuprinde. şalupe rapide şi bărci cu motor.11. Se remarcă.107 4. combinând plimbări cu bărci propulsate manual pe canale pitoreşti cu drumeţii de-a lungul canalelor sau grindurile fluviale marine etc. lucru ce 80 . Turismul de recreere poate fi organizat de către companii specializate în hotelurile existente sau utilizând hotelurile plutitoare moderne combinând excursiile pe canale şi lacuri pitoreşti cu băile de soare şi apă marină pe plajele situate de-a lungul coastei Mării Negre. pentru orice specie de peşte.11. în special iubitorilor de păsări. în prezent.450 Creşterea numărului structurilor de cazare se datorează în primul rând tendinţei de creştere a investiţiilor în domeniul construirii de hoteluri şi pensiuni clasificate în localităţile din perimetrul Rezervaţiei dar şi în localităţile din jurul Rezervaţiei.).Turismul intinerant este potrivit pentru grupurile mici de vizitatori care au ocazia să exploreze varietatea peisajului sălbatic. Cercetătorii au posibilitatea să descopere în această zonă numeroase oportunităţi pentru dezvoltarea cunoştinţelor privind evoluţia biomului deltaic. Tipul structurii de Capacitate de Capacitate de crt. Capacitatea de cazare a turiştilor în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (2003/2004) Nr. ambarcaţiuni de agrement. inclusiv în municipiul şi judeţul Tulcea. popasuri turistice sau campinguri (Tabelul 2. hidrobuze (60-80 locuri) şi şalupe (4-15 locuri). în orice sezon. s-au dezvoltat multe agenţii/tour-operatori. cu sediul în Bucureşti sau în alte oraşe. deasemenea.

Crearea unui cadru de participare a organizaţiilor neguvernamentale şi a populaţiei la elaborarea şi aplicarea planurilor de dezvoltare. Vastele situri deltaice dispuse de-a lungul a trei ţări (România. Pentru cei care activează în zone protejate planificarea dezvoltării turistice trebuie să se facă în strânsă legătură cu administrarea ecologică.11. Principiul prevenirii riscurilor ecologice (producerea unor efecte negative asupra mediului) şi a producerii daunelor. apreciindu-se că numărul vizitatorilor neîregistraţi şi neorganizaţi care întră în Delta Dunării este încă destul de mare. Dezvoltarea colaborării internaţionale pentru asigurarea protecţiei mediului Înlăturarea cu prioritate a poluanţilor care periclitează nemijlocit şi grav sănătatea oamenilor. Principiul “poluatorul plăteşte”. avertizare şi intervenţie). Utilizarea durabilă a tuturor resurselor existente. fără a afecta ecosistemele naturale. în condiţiile dezvoltării sale civilizate. Trasee turistice pe teritoriul Rezervaţiei În perimetrul Rezervaţiei au fost stabilite 19 trasee turistice pe căile navigabile şi 7 trasee de drumeţie terestră (Anexa). Republica Moldova şi Ucraina) creează posibilităţi interesante pentru turismul tranfrontier. prognoză. Obiectivele incluse în Planul de Management se axează în primul rînd pe organizare. control. În ciuda potenţialului ridicat. Sistemele de planificare ecologică sau a mediului trebuie să ţină cont de următoarele principii şi acţiuni: Crearea sistemului de monitorizare integrată a mediului (supraveghere. constituind o sursă importantă de venituri pentru populaţia locală._________________________________________________________________________________ poate fi considerat una dintre cele mai eficiente forme de activitate economică. 2. Principiul precauţiei în luarea deciziei. activitatea de turism desfăşurată în perimetrul Rezervaţiei nu este încă foarte dezvoltată şi nici foarte organizată. Propuneri de dezvoltare durabilă a turismului Deoarece dezvoltarea turismului şi a infrastructurii turistice în judeţ şi pe teritoriul Rezervaţiei reprezintă o prioritate actuală atât la nivel naţional cât şi la nivel regional şi local este necesar a fi cunoscute toate datele necesare dezvoltării durabile a turismului. norme de practicarea turismului pe teritoriul Rezervaţiei ca activitate economică ce ar putea veni în conflict cu politica de conservare şi protecţie a naturii Deltei Dunării. Principiul conservării biodiversităţii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural.5 Fondul cinegetic şi vânătoarea 81 . Traseele turistice stabilite pentru vizitatorii Rezervatie permit vizitarea celor mai interesante situri cu exercitarea unei presiuni minime asupra ecosistemelor Rezervaţiei. administrare ce presupune ca toate elementele de mediu să fie supravegheate şi analizate pentru determinarea celor mai adecvate modele de dezvoltare şi amenajare teritorială.

Mamiferele de interes cinegetic (specii de vânat cu păr) sunt reprezentate de specii nerăpitoare: iepurele (Lepus europaeus Pallas. căpriorul (Capreolus capreolus L. în ultimii ani. ferăstraşul moţat (Mergus serrator). gâsca de vară – Anser anser rubirostris. bizamul (Ondrata zibethica L. etc. Conform legislaţiei în vigoare. sin. fazanul (Phasianus colchicus L. etc.). iar speciile apărute prin imigrare din teritoriile vecine. Situaţiile deosebite înregistrate în ultimii ani. resursa cinegetică din perimetrul Rezervaţiei este reprezentată de 14 specii de mamifere şi 54 de specii de păsări. şi de specii răpitoare: cioara cenuşie sau grivă (Corvus corvus) şi coţofana (Pica pica). raţa suliţar – Anas acuta. gâsca mare – Anser albifrons.) au făcut ca dezvoltarea speciilor de faună sălbatică de interes cinegetic să fie afectată prin 82 . lişiţa (Fulica atra). Nu se includ în fondul de vânătoare suprafeţele din perimetrul construit sau împrejmuit din intravilan. hermelina (Mustela herminea L. raţa cârâitoare – Anas querquedula. raţa fluierătoare – Anas penelope. sunt bizamul (Ondrata zibethica L. Conform prevederilor legii vânătorii menţionate mai sus.).). răpitoare: vulpea (Vulpes vulpes L. potârnichea (Perdix perdix). face parte lupul (Canis lupus L. suprafeţele parcurilor naţionale. în limitele impuse de condiţiile ecologice specifice fiecărui an. raţa lingurar – Anas clypeata.).). raţa pestriţă – Anas strepera. într-o structură care este rezultatul unei evoluţii îndelungate. şi potârnichea._________________________________________________________________________________ Resursa cinegetică a Rezervaţiei este reprezentată de speciile care formează fauna de interes vânătoresc.). dar numai fazanul (Phasianus colchicus L. şacalul (Canis aureus L.) şi căpriorul (Capreolus capreolus) s-au adaptat la condiţiile din Delta Dunării. datorită şi schimbărilor de mediu şi a influenţei omului. 1.). Urmare acestei situaţii s-au înregistrat scăderea efectivelor unor specii şi chiar dispariţia unor specii. din punct de vedere climatic şi hidrologic (nivele ridicate ale Dunării pe perioade prelungite. 407/2006 privind vânătoarea şi a protecţiei fondului cinegetic).) şi de specii cu păr.). pisica sălbatică (Felis silvestris L. Lepus capensis). indiferent de proprietar şi astfel delimitate încât să asigure o stabilitate cât mai mare faunei de interes cinegetic în interiorul său. suprafeţele rezervaţiilor ştiinţifice.). alternanţe între perioadele cu nivele foarte ridicate şi cele nivele foarte scăzute. ferăstraşul mare (Mergus merganses). câinele enot (Nyctereutes procynoides L. Dintre speciile dispărute.). Păsările de interes vânătoresc (specii de vânat cu pene) sunt reprezentate de specii nerăpitoare: gâştele sălbatice (gâsca de semănătură – Anser fabalis. punctul j) privind definirea fondurilor de vânătoare. În perioada 1960-1970 au avut loc şi acţiuni de colonizare cu noi specii. mistreţul (Sus scrofa attila Thomas). viezurele sau bursucul (Meles meles L. raţa mică – Anas crecca. etc. şacalul (Canis aureatus). temperaturi estivale foarte ridicate. etc. raţele sălbatice (raţa mare – Anas platyrhyncos.). suprafeţele siturilor patrimoniului natural universal şi suprafeţele strict protejate din cadrul zonelor umede de importanţă internaţională”. Activitatea de valorificare a speciilor de faună sălbatică de interes cinegetic s-a încadrat. este necesar să se revizuiască organizarea fondurilor de vânătoare deoarece art. câinele enot (Nyctereutes procynoides).. menţionează că acestea sunt unităţi “de gospodărire cinegetică constituite indiferent de categoria de teren. Zonele de vânătoare din Rezervaţie sunt constituite în 15 fonduri de vânătoare delimitate în conformitate cu prevederile legale în vigoare (Legea nr.).

a făcut posibilă stoparea finalizării acestui obiectiv de investiţii şi. etc. renunţându-se la evaluarea în comun a mai multor specii cum se procedează în prezent cu raţele şi gâştele sălbatice sau cu sitarii sau cu porumbeii sălbatici. În scopul exploatării acestor zăcăminte a fost construit şi canalul Crişan-Caraorman.11. 2. trebuie menţinute măsura deschiderii sezoanelor de vânat numai dacă condiţiile climatice sunt favorabile sau măsura obligativităţii însoţirii grupurilor de vânători de agenţi ecologi ai Administraţiei Rezervaţiei. având parametrii constructivi necesari accesului unor barje de mare capacitate. neînceperea exploatării zăcămintelor de nisip cuarţos. activitate abandonată după 1990. Au fost introduse restricţii în ceea ce priveşte lungimea sezoanele de vânătoare. 407/2006 precum şi revizuirea permanentă a speciilor admise la vânat (se impune analizarea oportunităţii continuării vânatului speciilor de mamifere şi a altor specii de interes cinegetic şi adoptarea unor măsuri de protejarea a acestora prin sistarea vânatului pe o perioadă mai lungă de timp).. în procesul tehnologic de la Combinatul Siderurgic de la Galaţi sau pentru secţiile de turnătorie în procesul de realizare a matriţelor.8% SiO) şi au constituit obiect de exploatare. Populaţiile principalelor specii de vânat înregistrează dinamici diferite în funcţie de condiţiile de mediu. pe specii. respectiv. Este foarte necesar. Între acestea. astfel încât propunerile privind numărul pieselor de recoltat. Nisipul din Grindul Caraorman a făcut obiectul unor proiecte de exploatare pentru a fi folosit ca materie pentru fabricarea sticlei. condiţiile de mediu. Este necesară efectuarea evaluărilor vânatului de către asociaţiile de vânătoare pentru fiecare specie în parte. ca nisip peliculizat. Pe fondul acţiunii conjugate a celorlalţi factori limitanţi naturali şi antropici se impune adoptarea unor măsuri în vederea asigurării utilizării durabile a resursei cinegetice din Rezervaţie. perioada deceniilor 8-9 ale secolului trecut. crom. În zona grindului Chituc (localitatea Vadu) a fost inaugurată o unitate industrială de exploatare a metalelor grele din nisipul grindului. vanadiu._________________________________________________________________________________ perturbarea cuibăritului şi să impună măsuri specifice. deasemenea revizuirea fondurilor de vânătoare din Rezervaţie în conformitate cu prevederile Legii nr. procesare şi transport a nisipului din dunele grindului. Nisipurile cordoanele litorale conţin cantităţi modeste de minereuri de metale grele (titan. în cea mai mare parte a cazurilor stabilindu-se amânarea deschiderii sezoanelor cu 1-2 luni. etc. utilizarea resurselor energetice Resursele minerale din teritoriul Rezervaţiei sunt reprezentate de nisipurile grindurilor fluvio-marine şi la cele din cordoanele litorale.6 Extragerea resurselor minerale. Înfiinţarea Rezervaţiei. În acest scop s-au construit instalaţii de exploatare. Au mai fost 83 . Pentru îmbunătăţirea activităţii de monitorizării a speciilor de interes cinegetic este necesară stabilirea obligativităţii transmiterii către Administraţia Rezervaţiei cu regularitatea impusă prin autorizaţiile de mediu a datelor referitoare la rezultatele acţiunilor de vânătoare. Inundaţiile din ultimii ani au produs pe lîngă mortalităţile directe ale vânatului terestru şi perturbări grave ale produselor de reproducere ce au determinat scăderea stocurilor de vânat.) a căror extragere a fost în atenţia specialiştilor. în vederea asigurării condiţiilor pentru refacerea populaţiilor. Nisipurile din grindurile fluvio-marine sunt bogate în nisip cuarţos (90. au fost şi sunt modificate avându-se în vedere rezultatele raportărilor capturilor. în 1990.

2. care foloseşte apa surselor de suprafaţă este reprezentată în principal de unităţile industriale care funcţionează pe platforma vestică a Municipiului Tulcea. -40 şi chiar mai jos. precum şi de lacurile Babadag. în judeţele Tulcea şi Constanţa. Obretin şi Dranov. Din punct de vedere hidrogeologic s-a confirmat în toată Delta existenţa unui strat acvifer freatic. deasemenea. în prezent.5 mc/sec dar cerinţele anuale şi în special din ultimii ani fac ca această capacitate să nu fie folosită mai mult de 20%. Acest potenţial este foarte puţin utilizat.10m şi 3.000 ha. aflat la adâncimi cuprinse între 0. cel mai important fiind SC Aker SA. -20. pentru sectorul zootehnic şi pentru cel piscicol.11. Corbu. în suprafaţă totală de circa 17. uşor bicarbonatată. precum şi de alte unităţi industriale din Tulcea. în zonele învecinate Rezervaţiei. adâncimi ce variază în funcţie de cotele terenului şi de nivelulapelor superficiale ale Dunării. În afara apelor freatice. Energia eoliană. Resursele de apă de suprafaţă sunt cele mai importante şi sunt reprezentate. Dranov) sau apa din Dunăre intrată gravitaţional sau prin pompare în bazinele piscicole amenajate.50m. atât în teritoriul Rezervaţiei cât mai ales în zonele învecinate Rezervaţiei. Topolog. Administraţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare (ANIF) asigură apă pentru irigaţii prin pompare prin sistemele de irigaţii alimentate din Complexul Lacustru Razim-Goloviţa-Zmeica şi lacul Babadag. Măcin) şi sunt în curs de execuţie câteva ferme eoliene. 84 ._________________________________________________________________________________ efectuate prospecţiuni de mare adâncime în câteva zone ale Deltei Dunării fără însă a fi depistate resurse minerale valoroase. Resursele energetice mai importante sunt reprezentate de energia eoliană şi energia solară. utilizează apa lacurilor naturale în suprafaţă totală de circa 6. pe teritoriul Rezervaţiei. Sectorul industrial. în unităţi hoteliere mici în special pentru asigurarea apei calde menajere. într-un an (circa 2500). Energia solară reprezintă o sursă importantă de energie datorită numărului mare de ore de strălucire a soarelui. Obretin. Sectorul agricol utilizează cantităţi importante de apă pentru culturile agricole. Aceste ape subterane au un grad de potabilitate redus (din punct de vedere chimic. în principal de fluviul Dunărea. dispuse la adâncimi ce oscilează în jurul cotelor de -15. Pentru culturile agricole. propuse a se amplasa. apele subterane sunt de două categorii: alcaline bicarbonatate slab mineralízate şi clorosodice) şi nu pot fi folosite în scop economic. Acest potenţial începe să fie utilizat în prezent când s-au construit deja câteva unităţi de producerea energiei electrice folosind forţa vântului pe amplasamente situate în vecinătatea Rezervaţiei (Baia. Amenajările piscicole care funcţionează în perimetrul Rezervaţiei. Apa freatică este în general slab mineralizată (sub 1g/l).700 ha (Babadag.7 Utilizarea resurselor de apă Resursele de apă din Rezervaţie sunt constituite din resursele de apă de suprafaţă şi din cele subterane. forajele mai adânci au pus în evidenţă existenţa mai multor strate de ape subterane. este evaluată la un potenţial ridicat. de complexul Lacustru Razelm-Goloviţa-Zmeica. Capacitatea instalată de pompare a apei din aceste lacuri este de circa 94.

În cele mai multe localităţi nu există reţele de canalizare centralizate. în continuare. Un impact negativ asupra 85 .11. respectiv din Dunăre. Activităţile industriale au un impact important asupra mediului deltaic dar acesta se manifestă mai puţin din interiorul Rezervaţiei cât mai ales din exterior. Unităţi industriale cu potenţial ridicat de risc şi poluare asupra Rezervaţiei. Valoarea de patrimoniu natural universal al Rezervaţiei a fost recunoscută. ceea ce face. sunt utilizate de unităţile care furnizează apă potabilă Municipiului Tulcea şi celorlalte localităţi din teritoriul Rezervaţiei. cuplate cu staţii de epurare a acestor ape. aer şi apă. Acţiunile necesare pentru a realiza aceste obiective fundamentale trebuie să se bazeze pe cea mai bună înţelegere actuală a fenomenelor care se dezvoltă atât pe teritoriul Rezervaţiei cât şi în amonte de aceasta incluzând întregul bazin al Dunării şi Mării Negre.8. Alte utilizări Teritoriul Rezervaţiei este supus impactului produs de aşezările umane din teritoriul şi zonele limitrofe prin utilizarea apelor în gospodăriile populaţiei şi deversarea apelor menajere în reţeaua hidrografică. Prin diversitatea impresionantă a habitatelor şi a formelor de viaţă pe care le găzduieşte într-un spaţiu relativ restrâns. 2._________________________________________________________________________________ Cantităţile importante de apă din sursele de suprafaţă. Elaborată de Comitetul Patrimoniului Mondial în baza Convenţiei privind Protecţia Patrimoniului Mondial Cultural şi Natural adoptată de Statele Membre UNESCO. Rezervaţia a fost recunoscută ca zonă umedă de importanţă internaţională în special ca habitat al păsărilor de apă (9 septembrie 1990). zona industrială de nord-vest având implicaţii mult mai însemnate în poluare datorită specificului activităţilor industriale din această zonă. Investigaţiile realizate în ultimii ani în activitatea de urmărire a evoluţiei calităţii factorilor de mediu reliefează o multitudine de surse de poluare a căror efecte sunt resimţite de biomul sensibil al Rezervaţiei generând consecinţe negative ecologice şi economice. Presiunea antropică exercitată de aşezările umane şi activităţile economice ce sunt amplasate în jurul Rezervaţiei este mult mai mare decât cea din interior. 2. să crească riscul de poluare a apelor de suprafaţă. Sursele industriale impurifică atmosfera mai ales prin procesul de combustie. sunt amplasate în Tulcea. în decembrie 1990 prin includerea acesteia în Lista Patrimoniului Mondial şi Natural.11. de foarte multe ori fără a trece prin unităţi de epurare.9 Protecţia mediului şi conservarea naturii Obiectivele principale urmărite de Administraţia Rezervaţiei în gestionarea ecologică a teritoriului Rezervaţiei sunt conservarea şi protecţia patrimoniului natural existent şi promovarea utilizării durabile a resurselor generate de ecosistemele naturale ale Rezervaţiei. În urma activităţii desfăşurate în ultimii ani au fost identificate o serie de surse de poluare cu impact ridicat asupra teritoriului Rezervaţiei. Diferite tipuri de noxe sunt transferate pe teritoriul Rezervaţiei prin vectorii cei mai dinamici ai mediului. în 1972. această acţiune are rolul de a proteja împotriva activităţilor umane cu efecte distructive zonele a căror valoare este importantă atât pentru fiecare ţară cât şi pentru întreaga umanitate.

plante medicinale. .stabilirea condiţiilor de valorificare durabilă a resurselor naturale (peşte. . de asemenea surse de poluare a mediului înconjurător prin folosirea în exces a îngrăşămintelor chimice. 2.realizarea sistemului informaţional. Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare de Geologie Marină. Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină “Grigore Antipa” Constanţa. Munteanu. prin apele uzate evacuate în reţeaua hidrografică a deltei şi prin deşeurile menajere. Teritoriul Rezervaţiei este supus şi impactului produs de aşezările umane din teritoriul şi zonele limitrofe. mai ales a pesticidelor.armonizarea intereselor economice şi sociale ale populaţiei locale cu obiectivele de conservare şi protecţie a diversităţii biologice. rezultate în principal din specificul pedogenezei: formare în mediu excesiv umed. Administraţia Rezervaţiei. 86 . GeoEcoMar Bucureşti. Activitatea de pompare a apei pentru irigaţii poate avea o influenţă negativă asupra Rezervaţiei datorită lipsei unor instalaţii de protecţie a materialului piscicol la staţiile de pompare.redresarea ecosistemelor deltaice şi a speciilor ameninţate.monitorizarea biodiversităţii (floră-faună) şi a habitatelor. informaţii privind starea Rezervaţiei mai sunt furnizate de o serie de proiecte de cercetare derulate în cadrul programelor naţionale de cercetare şi inovare sau în cadrul proiectelor internaţionale.reducerea impactului antropic şi măsuri pentru reconstrucţia ecologică a zonelor degradate. climat cu ariditate accentuată şi ape freatice cu mineralizare în general ridicată (I._________________________________________________________________________________ Rezervaţiei îl constituie şi volumul mare de ape uzate provenite din reţeaua de colectare a apelor pluviale de pe platforma acestor societăţi şi care sunt deversate în lacul Câşla. elaborează Raportul privind starea mediului din Rezervaţie care sintetizează rezultatele activităţii de monitoring desfăşurate atât de Administraţia Rezervaţiei. Activităţile agricole pot constitui. 1994). materie organică uşor mineralizabilă. Solurile din perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării sunt fragile. cu efecte negative aspra echilibrului populaţiei acestor specii. stuf. maturare fizică redusă. Proiectele de cercetare derulate în perimetrul Rezervaţiei au abordat tematice complexe de importanţă majoră pentru fundamentarea obiectivelor de management pentru protecţia diversităţii biologice şi pentru dezvoltare durabilă: . cu soluri tinere în formare. cât şi de către alte instituţii cu activităţi specifice în Rezervaţie (Administraţia Naţională “Apele Române”. Gh. cu fertilitate redusă şi vulnerabilitate ridicată.13 Utilizarea terenurilor în trecut Terenurile din perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării au o vârstă redusă şi se caracterizează printr-o structură specifică zonelor aluvionare şi zonelor umede. (Anexa) Pe lângă activitatea de monitoring. . Curelariu. vânat şi turism). . păşuni. în special în zonele limitrofe Rezervaţiei. Agricultura este reprezentată ca activitate cu potenţial ridicat de impact negativ şi datorită sectorului zootehnic. prin deversarea unor ape uzate sau insuficient epurate de la staţiile de epurare a apei. Anual. . Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării Tulcea. păduri.

din aluviunile dislocate s-au clădit platforme de pământ deasura nivelului apelor. de-a lungul timpului. 87 . şi gradul mare de inundabilitate. înlocuind zonele umede şi inudabile. Maliuc. cu terenuri agricole. întinderile mari de apă şi stuf. Păstoritul s-a practicat la început în procesul de transhumanţă. iar pe marginea acestora. iar perioada stufului s-a încheiat. aici venind păstorii din Carpaţii Orientali şi din Podişul Moldovei cu turmele de oi la iernat. Utilajele grele folosite la recoltarea stufului au distrus rizomii de stuf şi apariţia altor specii de plante hidrofile oportuniste. Programele succesive de amenajare şi exploatare a resurselor naturale din deltă au modificat preocupările tradiţionale din agricultură şi piscicultură prin extinderea amenajărilor stuficole (ulterior abandonate). Este perioada în care au fost construite multe canale. în condiţiile de exploatare din Delta Dunării (costuri mari pentru pomparea apei. Atunci. totalizând circa 40. şi s-au construit şi alte amenajări piscicole.00050. Atestările arheologice evidenţiază locuirea acestei regiuni geografice de populaţia autohtonă (geto-dacă. În această periodă.500 kg/ha. îndeosebi pe grindurile Letea. pentru depozitarea stufului.000 ha. Fondul funciar agricol din Rezervaţie a început să se extindă în perioada 1938-1940. fie că s-a practicat creşterea animalelor sau agricultură. păstoritul a devenit o ocupaţie permanentă. concepţie dovedită falimentară. 40. din Chilia Veche. lungi de 50-100 m.000 tone/sezon de recoltare. Când unii mocani sau stabilit în deltă. Ceatalchioi şi Pătlăgeanca. principalele ocupaţii ale localnicilor deltei au fost. Modificările antropice au început cu amenajarea braţului Sulina pentru navigaţie maritimă (1862-1902). românească) din timpuri îndepărtate şi până astăzi. ca şi în zilele noastre. Obretin) au fost reprofilate. au generat zona cu cea mai mică densitate de asezări umane şi număr de locuitori. când costurile producerii peştelui în regim intensiv. agricole şi silvice. amenajările stuficole din perioada anterioară (Rusca. populaţia locală s-a ocupat şi de pescuit. Bălteni. Sălceni. Plaur. Perioada 1970-1980 poate fi considerată perioada amenajărilor piscicole. În prezent se mai pot recolta cca. şi păşunilor de pe grinduri. piscicole. Au urmat o perioadă (1900-1935) cu modificări în reţeaua hidrologică interioară a deltei (etapa Grigore Antipa) în scopul ameliorării producţiei piscicole în regim natural. dezvoltând un model de activitate agro-piscicolă. din punct de vedere al resursei exploatate. prin lucrări hidrotehnice de îndiguire şi desecare. Perioada 1960-1970 poate fi considerată. care au dus şi la revitalizarea unor areale din deltă ameninţate cu o înmlăştinare rapidă. Cele mai bune rezultate au fost pe suprafeţele grindurilor fluviale cu extindere mai mare dar supuse şi procesului de inundaţie. Suprafeţele stuficole au fost deteriorate în câţiva ani. Pardina. pescuitul şi păstoritul. printre care papura şi rogozul. Aceste amenajări au fost construite să funcţioneze în regim de creştere intensivă cu furajarea peştelui._________________________________________________________________________________ Sursele istorice arată că în antichitate Delta Dunării era locuită. din România. Datorită fondului piscicol bogat din numărul mare de lacuri şi gârle. dacoromană. din cauza solurilor nisipoase şi cu procese de sărăturare. odată cu trecerea la economia de piaţă. Caraorman şi Sărăturile. Agricultura tradiţională s-a practicat pe suprafeţe restrânse pe grindurile marine din Letea şi Caraorman. perioada stufului. În toate aceste zone. cu producţii de 1.200 – 1.

după ce s-a terminat digul din incintă. dealungul braţelor principale ale Dunării. În prezent. Pardina şi Murighiol. Gheorghe. la care se mai adaugă plantaţiile din aceeaşi specie din lungul braţelor principale din delta fluviatilă. în conformitate cu Normele tehnice pentru amenajarea pădurilor încheiate în 88 . cu participarea voluntară a sătenilor din Chilia Veche.400 ha. Sf. ca urmare a cererii tot mai mari de masă lemnoasă.000 ha) pentru agricultură a dus la dispariţia întregului peisaj natural prin lucrări de desecare şi nivelare. s-a desecat şi ultima porţiune din lunca de pe partea dreaptă a braţului Sf. şi parţial fondul funciar forestier s-a extins chiar în interiorul incintelor agricole. În perioada 1980-1989 este legiferat prin decret al Consiliului de Stat programul de amenajare şi exploatare integrală a resurselor naturale din Delta Dunării. iar peisajul deltaic anterior avea un farmec aparte. Între anii 1938-1940. din anul 1895. Incinta Sireasa a avut la bază aceeaşi concepţie de amenajare ca şi Pardina.) depăşesc cu mult preţul de vânzare. Până în anul 1975 fondul funciar forestier cuprindea pădurile naturale şi plantaţiile silvice realizate în regim natural de inundaţie. prin care cea mai mare parte a deltei urma să fie amenajată pentru agricultură (culturi de câmp). Prima încercare de amenajare a terenului în scop agricol datează dinainte de amenajările pescăreşti. Gheorghe situate între Tulcea şi Mahmudia. fapt care face această activitate ineficientă. extinderea amenajărilor piscicole şi silvice. Pardina fusese îndiguită pentru exploatarea stufului. Gheorghe. după retragerea apelor de primăvară dezvoltându._________________________________________________________________________________ furajare. Dar echilibrul deltaic şi peisajul deltaic au fost puternic afectate de transformările care s-au produs în depresiunea Pardina şi zona Sireasa. se mai desecase şi celelalte porţiuni de luncă de pe partea dreaptă a braţului Sf. Rusca. Prin realizarea amenajării Murighiol-Dunavăţ. 45-61) şi braţul Tătaru. însumând o suprafaţă totală de circa 3. Extinderea are loc progresiv. Fondul funciar forestier a cunoscut o evoluţie dinamică în timp şi spaţiu. situat între braţul Chilia (km. etc. Plantaţiile de plop canadian din incintele Păpădia. plantaţiile silvice în incinte îndiguite. executate prin lucrări hidrotehnice similare amenajărilor agricole. Începând cu anul 1975 înregistrează o nouă categorie. s-a executat îndiguirea Ostrovului Tataru. pe care creşteau bovine şi ovine. care era un loc foarte bun pentru reproducerea naturală a crapului.se păşuni. Carasuhat.Gheorghe. Din păcate. În Ostroavele Babina şi Cernovca lucrările de amenajare au fost întrerupte la faza de începere a săpării canalelor de desecare. dar şi datorită influenţei benefice pe care aceste sisteme le exercită asupra ecosistemelor vecine. Anterior. Amenajarea acestei depresiuni (27.650 ha. şi a fost facută pe un teren situat pe malul stâng al braţului Sf. între km. foarte multe bazine piscicole au fost construite prin distrugerea unor zone naturale valoroase pentru reproducerea naturală a peştelui şi în special a ciprinidelor. şi este reprezentat de două mari categorii funcţionale: fondul deţinut de pădurile naturale şi fondul deţinut de plantaţiile silvice. Rusca. 82-88 (Grădina Olandezului). totalizau o suprafaţa estimată la 4. organizarea de ferme pentru creşterea animalelor (porcine şi bovine). în aval de localitatea Murighiol. puţin mai jos de localitatea Mahmudia. Încercarea nu a dat rezultate. În acest fel au apărut în peisajul deltei incintele Păpădia. forţa de muncă. nu mai avea un regim complet natural dar peisajul deltaic nu era deteriorat. Teritoriul Deltei Dunării şi al complexului lacustru RazimSinoie au fost împărţite şi organizate în şase întreprinderi complexe subordonate Centralei Deltei Dunării.

asigură un lanţ trofic normal între producătorii primari şi consumatorii de diferite grade. monumente istorice Prin bogăţiile sale naturale şi poziţia sa geografică. administrate de Consiliul Judeţean Tulcea. Aplicarea pe aceste terenuri a tehnicilor tradiţionale de cultură a plantelor şi de creştere a animalelor. 89 . Centrala Delta Dunării şi întreprinderile economice din subordine s-au desfiinţat şi s-au înfiinţat societăţi comerciale cu capital majoritar de stat care au preluat întregul patrimoniu. a redus masiv eficienţa economică a producţiei agricole vegetale. şi cu rapoartele Direcţiei Silvice Tulcea privind activitatea de silvicultură. cu toate luncile ei limitrofe şi din amonte (Brăila şi Ialomiţa). maritime şi fluviale se intersectau la vaduri lesnicioase cu cele terestre. ca bunurile Deltei să pătrundă pe toate pieţele negustoreşti. Activitatea economică a Centralei Delta Dunării nu s-a soldat cu rezultate pozitive economice şi financiare. cu clima sa văratică şi cu diversitatea de bogăţii naturale. sunt valorificate (prin concesionare) de mai multe persoane fizice şi juridice.14 Patrimoniu arheologic. s-au desfiinţat Cooperativele Agricole de Producţie. Sireasa şi Murighiol-Dunavăţ. au constituit întotdeauna puncte terminus al păstoritului transhumant. căci drumurile navelor. precum şi tehnologiile folosite nu au condus la fenomene majore de degradare a calităţii solurilor. iar în interiorul Deltei. atât timp cât permite regimul hidrologic. n-a rămas niciodată în afara preocupărilor umane. suprafaţa fondului forestier din Rezervaţie este de 22. Terenurile agricole aflate în proprietate privată sunt păşuni utilizate pentru creşterea animalelor. După anul 1990 au fost oprite lucrările de amenajare în Delta Dunării. În prezent. cultural. în regim extensiv şi sezonier. în condiţiile climatului acid de stepă şi a lipsei irigaţiilor. Cartofii. în zonele cu terenuri inundabile se utilizează şi în prezent terenurile în scop agricol. admise pentru a fi folosite în perimetrul Rezervaţiei. stabilind produsele chimice cu grad foarte redus de toxicitate pentru mediul înconjurător. a atras prezenţa omului. fasolea. îndeosebi stuficole şi piscicole. şi suprafeţe arabile mici şi mijlocii utilizate în mod tradiţional de populatia locală prin cultivare cu cereale. şi legumele se cultivă pe suprafeţe mai mici. furaje. Se menţine doar proprietatea de stat asupra terenurilor amenajate. De aceea. 2. Delta Dunării. zona dinspre Gurile Dunării cu relieful său variat şi roditor. politic şi strategic de prim ordin. terenurile din amenajările agricole. Aici. şi legume. fiecare grind ce se forma în procesul genetic al ei. În opoziţie cu situaţia din cele mai multe zone amenajate. Efectul negativ determinat de supradesecarea amenajărilor agricole. Produsele muncii lui erau cunoscute şi căutate în cele mai îndepărtate centre ale lumii. Delta Dunării a jucat întotdeauna un rol economic._________________________________________________________________________________ anul 2004. Administraţia Rezervaţiei. S-au introdus o serie de restricţii privind utilizarea substanţelor chimice. În amenajări cultivarea plantelor se face mecanizat iar în structura culturilor predomină cerealele. Şase societăţi comerciale cu profil de agricultură îşi desfăşurau activitatea în amenajările agricole Pardina. Perioada relativ scurtă de luare în cultură a acestor terenuri.656 ha. şi au fost împroprietăriţi localnicii care au avut terenuri. făcând astfel. fapt ce a dus la abandonarea unor amenajări.

denumită de geografie . Menţiunea lui Hecateu din Milet (sec. Chr. prin ingenioasa tehnică de îmbinare a elementelor naturale cu cele create de om care au dat fortificaţiei un caracter de apărare inexpugnabil. cu pieţele. ci mai ales prin plastica sa antropomorfă. Cercetările arheologice dau însă prioritate Histriei. Histria a fost fondată pe o insulă din marele golf căreia romanii i-au zis Halmyris.). ca urmare a colmatărilor în timp. astăzi._________________________________________________________________________________ Pentru timpurile preistorice. Chr. cetatea de la Beştepe te impresionează şi azi prin monumentalitatea sa.Capul Doloşman. Chr. De asemenea. Beştepe (piatra lui Boboc). cu templele şi bazilicile lor din interior. reprezintă familia pereche şi considerate capodopere ale artei neolitice universale. iar în faţa lor. Distincţia acestei culturi dobrogene este dată nu numai de tehnologia confecţionării vaselor ceramice şi de decoraţia lor realizată într-o gamă inepuizabilă de figuri geometrice prin tehnica împunsăturii şi a vopsitului cu barbotină. Chr. de polis-Orgame. colonie a milesienilor. VI a. iar cele două statui de lut. iar movilele răzleţe în aliniamente înşirate de-a lungul fluviului sau brăzdând stepa ori creasta colinelor de la Dunăre la Razim.VII a. Mărimea şi dimensiunile valurilor sale de apărare ce fortifică o suprafaţă de peste 25 ha. 2000 a.) Tezaurul princiar descoperit într-un astfel de mormânt tumular la Agighiol. VII. Marea a creat acele piepturi care au dus la închiderea golfului. Malcoci. la cca. Bălteni. Figurinele de lut ce aparţin acestei culturi sunt exprimări ale unei vieţi spirituale cotidiene. VII d. trece ca cel mai vechi document pentru ţara noastră ce atribuie menţiunea de oraş unei aşezări. Chr.3000 a. ca şi pe grindurile Deltei. Enisala. Platformele din jur şi mai ales promontoriile care pătrund în apele complexului lagunar Razim-Sinoie sau în cele ale fluviului sunt situri purtătoare ale vechilor civilizaţii locale. şi până la începutul sec. sunt documente şi afirmări ale unei civilizaţii sedentare creată de autohtoni geţi după cum iam cunoscut din izvoarele greceşti. vestigiile arheologice sunt singurele izvoare care ne vorbesc de vechimea şi formele de cultură şi civilizaţie ale omului care a trăit aici. la care se alătură bogatele necropole de la Murighiol şi Enisala ca şi marea cetate de refugiu de la Beştepe. fără a se mai putea reface vreodată după ultima lor distrugere din sec. Babadag. Chr. ruinele zidurilor de apărare. şanţurile şi traseele create în urma excarpării pantelor.). Tulcea şi Somova sunt doar partea estică a vestigiilor rămase din organizarea habitatelor comunităţilor din epoca civilizaţiei fierului (1200-500 a. Amândouă au aceeaşi cronologie şi aceeaşi evoluţie istorică care se încadrează de la sfârşitul sec. 400 d. Chilia şi Caraorman. Stipoc. toate păstrează în anonimat mărturiile spirituale ale tuturor etniilor autohtone şi migratoare care au trăit ori s-au perindat prin aceste locuri de la marea mişcare migratoare indo-europeană şi până la afirmarea civilizaţiei creştine (de la cca. ea este legată de restul uscatului. La vremea de atunci. sau daci. se află ruinele cetăţii greco-romane Argamum (Orgame în perioada greacă). pe promontoriul cel mai răsărit al horstului dobrogean.5000 . Chr. cu rămăşiţele de frontispicii şi tot felul de elemente 90 . cunoscute cu numele de “Gânditorul” şi “Femeia şezând”. Astăzi. cu monumentalitatea termelor. Tot litoralul de la Sinoie şi până la insula Popina din nordul lacului Razim a fost vatra de formare şi evoluţie a civilizaţiei neolitice de tip Hamangia (azi Baia) . după cele romane. iar în timp şi la decăderea lor economică. Fortificaţiile cu şanţuri şi valuri de pământ de pe promontoriile de la Sinoie.

Talamonium (Nufăru). aceeaşi soartă a cunoscut şi oraşul de la poarta Deltei . cum sunt cetăţile romane de la Enisala. farurile ei. ca şi administraţia rusească în Delta Dunării de până la 1856 au distrus tot ce-a putut exista aici din perioada existenţei Dobrogei la ţara Românească şi la Moldova şi mai ales din perioada stăpânirii turceşti. După Dinogeţia (de pe insula Bisericuţa din satul Garvăn). Numai un program de cercetare asupra tuturor acestor situri deltaice ar putea elucida în timp toate informaţiile transmise nouă azi de eposul homeric şi argonautic. ca şi de lapidarele inscripţii de la Histria referitoare la vestita insulă Peuce cu pădurile ei de pini şi la toată viaţa economică şi strategică pe care a cunoscut-o în antichitatea geto-greco-romană Delta Dunării. viaţa economică şi urbană de la Gurile Dunării se reface. De asemenea. capitala judeţului cu acelaşi nume. După noaptea adusă de marile migraţii şi criza din Imperiul Bizantin. al XVIII-lea şi al XIX-lea. Din tot urbanismul lui născut după 1860. au renăscut după războiul Crimeei întocmai ca pasărea Phoenix. nu atât prin amploare. în perioada de la 1856 şi până la 1940 Sulina a cunoscut o dezvoltare economică. vechi şi noi. ca şi izvoarele bizantine vorbesc foarte mult de pescuitul şi de comerţul cu tot felul de produse în sec. Urcând spre nord. ca şi burgusurile de la podul Topraichioi (Babadag)._________________________________________________________________________________ arhitecturale. iar bisericile şi cimitirul său îi dau cu prisosinţă imaginea oraşului cosmopolit de altădată. Noviodunum (Isaccea) în afară de acele al căror nume s-a pierdut în timp odată cu dispariţia lor. Halmyris este cel mai cunoscut din punct de vedere arheologic dintre toate cetăţile de pe limesul dunărean care stau încă acoperite sub colbul vremurilor: Salsovia (Mahmudia). ne dau cea mai clară imagine a organizării lor urbane din antichitatea perioadei romane. cât mai ales printr-un specific care a reuşit să o individualizeze între toate oraşele dunărene din ţara noastră. care ne aduce din timp în timp surpriza strălucirii lui de altădată printr-o serie de descoperiri izolate în locuri virane sau prin grădinile sătenilor. Vicina (ipoteze incerte asupra vetrei sale). Războaiele ruso-turceşti din sec.XV în porturile dunărene la Solina (Sulina de azi). când conducerea 91 . cea de pe dealul Parcheşului. de pe dealul Carabair (Dunăvăţ) şi mai ales cele din punctul “la scări” de pe malul lacului Erenciuc şi din vecinătatea imediată a satului Caraorman. la gura unde o parte din apele braţului de sud al fluviului erau trimise în golful Halmyris. Licostoma (Periprava). locul unde a fost ales şi s-a instaurat primul mitropolit al ţării Româneşti. Aegyssus (Tulcea). X . Portulanele şi hărţile genoveze. în toată zestrea sa spirituală şi urbană. doar cetatea de la Enisala mai străjuieşte peste apele Razimului şi Pereiaslovăţul (azi Nufăru). Dintre toate cele 80 de oraşe pe care Cronica anonimă a timpului ne informează că erau atunci la Gurile Dunării. fiecare însă la alţi parametri. Cele două mari centre comerciale din inima Deltei: Chilia şi Sulina. astăzi mai dăinuie şi continuă să te impresioneze o oază de câteva clădiri în frunte cu palatul CED. urbanistică şi spirituală. pe vatra unui vechi factorium getic s-a format şi s-a dezvoltat ca mare centru economic în perioada romană oraşul Halmyris (azi Murighiol). cu străzi şi canalizări.Tulcea.

banca şi alte construcţii civile (1). dovleac. în gândirea tradiţională. cum sunt cetăţile: Histria. a bisericii greceşti şi a celei catolice din fostul cartier nemţesc (2). Diferenţa dintre cele două forme ale actului alimentar se manifestă prin amplificarea valenţei cotidiene. ca şi la cetăţile: Salsovia (Mahmudia).Monumente arhitectonice la Tulcea. cu primăria veche. case. lapte. cetatea Halmyris. (Un proiect de apărare împotriva viiturilor Dunării se impune pentru zona portuară a cetăţii Noviodunum . Argamum. alimentele trec într-o nouă ipostază. În general.Monumentele şi siturile arheologice vizitabile. fasole. Acestea sunt reprezentate de în formele cele mai diferite pornind de la specificul alimentaţiei.11) este subliniată foarte bine şi prin diversitatea obiceiurilor şi tradiţiilor locale. şi zona de locuinţe centrale din jurul catedralei oraşului. se întâlnesc asemănări în prepararea acestor alimente. C. În unele localităţi din Rezervaţie (Letea. 2. brânză. Rosetti) se prepară o pâine specială 92 . obiceiuri şi comportament şi alimentaţia sărbătorească. cu divinităţile sau cu strămoşii. datorită conveţuirii în acelaşi mediu. cartofi. . Din totalul patrimoniului cultural. istoric sau arhitectural localizat şi amplasat în timp în rândurile de mai sus. asupra cărora există în continuare un program de cercetări ca şi proiecte şi planuri de restaurare.15 Obiceiuri şi tradiţii culturale Diversitatea etnică a populaţiei din perimetrul Rezervaţiei (vezi capitolul 2. viaţa omului sau relaţiile lui cu cei din jur. ca şi cel mobil aflat în colecţiile muzeelor am putea face în sinteză următoarea clasificare: . cetatea bizantină de la Enisala. credinţe. obiceiuri şi instalaţii tehnice ţărăneşti. dar se evidenţiază două forme diferite: alimentaţia cotidiană. Alimentaţia în localităţile din Rezervaţie se bazează pe câteva produse de bază. Noviodunum (Isaccea) şi la cetatea romană Enisala. Babadag şi la Sulina. urmat apoi de carne._________________________________________________________________________________ sangeacului s-a mutat la Tulcea. peştele fiind de departe dominant. cea privind tehnici de preparare. burgusul de la podul Topraichioi. element cu valoare simbolică în relaţiile interumane (colacul dat naşilor sau colindătorilor). element cu valoare simbolică în cultul morţilor.A. . liceul. În acest sens este menţionată pâinea sub formă de colac cu valenţe multiple: urare de bun augur în obiceiul colindatului. În contextul sărbătoresc. Proiectul “Sulina – Rescue 2000” a făcut o inventariere a valorilor arhitectonice de patrimoniu în iniţiativa de a promova un program de consolidarea acestora şi de punere lor în valoare prin turism ecologic şi cultural. s-au conservat astăzi două rezervaţii arhitectonice: centrul istoric cu palatul administrativ şi cel al pescăriilor. La Sulina. căpătând însuşiri magico-rituale ce pot influenţa.Isaccea).Monumentele şi siturile din interiorul rezervaţiei şi în special la Caraorman şi Chilia. element cu valoare magică în obiceiurile de primăvară. începând cu consistenţa lui – cantitate şi calitate – continuând cu comportamentul ceremonial sau ritial adecvat sărbătorii. costume. Un program de cercetare desfăşurat în aceste zone ar putea crea pe viitor o diversitate de obiective în activitatea turismului cultural. în special a centrului oraşului Sulina. varză. de restaurare şi conservare. Caraorman. Pentru cele din Tulcea este întocmit un program de ocrotire a lor.vechiul far a fost restaurant şi consolidat fiind transformat în muzeu.

În gastronomia populaţiei turceşti şi tătărăşti sunt cunoscute în primul rând abstinenţa la consumul cărnii de porc şi de vin sau alcool. Evenimentele importante din viaţa omului sunt bine reprezentate în gastronomia locală: naşterea şi botezul. cămaşă dreaptă. Sintagma folosită şi astăzi “se mănâncă peşte şi pasăre ca să fii uşor tot anul” este semnificativă în acest sens. ceremonialul înmormântării. (porc. fustă. Costumul tradiţional românesc a fost purtat până la 1910-1916 în spaţiul limitrof dunărean al judeţului Tulcea şi în satele judeţului Constanţa şi până la 1940-1945 în cele limitrofe lacului Razim. Costumul popular femeiesc cuprindea legătura pentru cap de tip basma. În localităţile din Delta Dunării. Obiceiurile din ciclul vieţii cuprind obiceiuri legate de naştere (obiceiul “ursitoarelor”. 93 . fusta se integrează în structura tradiţiională şi se impune ca piesă componentă pentru costumul de început de secol XX. “cumpăratul miresei”. botezul). unde pescuitul este ocupaţia principală se întâlnesc tradiţii (costume. “legatul miresei”. în general. Tot ca desert pentru masa zilnică (după unii numai duminica) erau şi colţunaşii fierţi (în ucraineană “varenichi”). Costumele populare. ceremonialul de bnuntă. se rupe şi se pune într-un vas.) sau înmormântare. turnându-se peste aceste bucăţi un sirop din miere de albine sau zahăr cu mac. uratul cu sorcova “semănatul” – aruncatul boabelor de grâu sau de orez practicate la români. la români sau “melanca” la ucraineni. etc. Obiceiurile tradiţionale sunt legate de obiceiurile din ciclul vieţii şi de obiceiurile calendaristice. Această formă de pâine este mult gustată când este preparată într-o formă deosebită şi anume când este proaspătă. “capra”. Astfel. credinţe) care se respectă pentru bunul mers al activităţilor legate de această ocupaţie. dar şi obiceiurile preparării tradiţionale a cărnii de oaie precum şi tradiţionalele prăjituri specifice populaţiei turceşti: baclavalele. etc. Sacrificarea unui animal. obicei ce păstrează elemente ale străvechilor sacrificii destinate comunicării cu forţele divine şi se conturează ca un ceremonial complex. nuntă (“peţitul”. În cadrul sărbătorilor o importanţă deosebită în viaţa tradiţională îl are ziua bisericii (hramul bisericii). pentru prima dată în sezonul sau în anul respectiv._________________________________________________________________________________ “pampuşcă”. pestelcă. erau pregătite mai în fiecare zi. Preparatele numite “piroşti”. reprezintă un alt domeniu în care s-au dezvoltat şi s-au păstrat tradiţii interesante. învârtită sub formă de colac. un sfânt din calendarul ortodox (Steluţa Pârâu. la Buna Vestire nu se ieşea la pescuit deoarece era vânt şi pericol mare. Peştele şi carnea de pasăre consumate în ziua de Anul Nou sunt legate de credinţa străveche în rolul regenerator al sacrificării. aromâni şi ucraineni) şi obiceiurile de primăvară şi vară care marchează diferite etape în desfăşurarea vieţii săteşti legate de practicarea diferitelor ocupaţii şi aveau ca scop fertilitatea ogoarelor. În timp ce fesul a dispărut. al “scăldătorii” – prima baie a copilului. haina de deasupra (zăbun. 2006). la ziua patronului bisericii. cojoc) şi pantofi (iminei). Sfinţirea sculelor – ca practică cu valenţe ritualice – apare în diferite manifestări: se sfinţea de către preoţi sculelee pentru pescuitul cu carmace (cârlige fără nadă) la sturioni sau se sfinţea sculele când plecau la pescuit. miel) în contextul sărbătorii are semnificaţie ce ţine de gesturi ritualice chiar dacă sacrificare are loc şi în alte momente ale anului. “ursul”. “chiroşti” (în ucraineană “pirişche”). Obiceiurile calendaristice cuprind obiceiuri legate de anumite evenimente ale anului: obiceiurile de Crăciun şi Anul Nou (“moşoiu”. Hramul sau praznicul bisericii este organizat cu participarea întregului sat. caţaveici.

cămaşa deaptă (“rubaşcă”). cojoc. fusta (“iubca”) din pânză. fir pentru prepararea chirpicilor prin turnarea şi presarea în forme de scândură. În localităţile din Delta Dunării este frecventă tehnica ridicării locuinţelor cu pereţi din stuf lipit în mănunchiuri verticale între stâlpi de stejar sau salcâm şi şipci orizontale. Specificul caselor – arhitectura rurală reprezintă caracteristici care dau localităţilor din Rezervaţiei şi din vecinătate un specific aparte. Mutaţiile socioeconomice din viaţa satelor din zona limitrofă a Rezervaţiei au determinat schimbări şi în aspectul vestimetaţiei: în locul piesele de port ţesute din lână. hainele de iarnă (“pinjac”. “palto”. haina de iarnă (“pufoaica” şi “caţaveica”). utilizată la fundaţie. şopron. sunt înlocuite cu aceleaşi tipuri de piese dar din materiale produse industrial. în ansamblul său unele elemente din vechiul port rusesc din preajma Volgăi centrale. gard sau grajd. în locul maramei sau a basmeli cu ciucuri. Astfel. fântână. cât mai ales în construirea anexelor gospodăreşti: grajduri. beci. în patru straturi succesive. parţial păstrate până în zilele noastre. caracteristic pentru Rusia secolului al XIX-lea. în costumul femeiesc. ţărăneşti. Costumul ucrainean. păstrează. rochia (“platia”). a maramei care se mai păstra în unele sate (în cele din judeţul Constanţa) întâlnim după 1920. şi căciula. “şalichi”). “casiuca”. fie “turnat” sau “pus” direct pe sol sau pe temelia de piatră pentru ridicarea zidurilor. a pestelcii “cusute” cu motive decorative. garduri cu diferite 94 . pentru femei. ţesute şi cusute în casă. sporesc varietatea pe care o are utilizarea pe scară largă a lutului şi a stufului. magazii. Aceste tehnici şi materiale de construcţie. pentru bărbaţi. “cofta”). Lutul este folosit ca materie primă amestecat cu paie de orz sau grâu şi frământat bine cu apă pentru a forma o pastă numită ceamur care este apoi întrebuinţat pentru construirea caselor. haina. cămaşa (“rubaşcă”). de obicei cu dimensiunile 10 x 20 x 40 cm. Structrura costumului este alcătuită din legătura de la cap (“cipcică”. cămaşă (“rubaşcă”). pantalonii. cămaşa (rubaşcă). pe măsură ce se usucă fiecare strat la intervale scurte de timp. brâul (“pois”). papuci de postav sau botine pentru femei şi căciulă. Totodată. care au locuit în satul Nuntaşi) care au obiceiuri specifice.se poartă basma înflorată sau neagră. cămaşa. Alt material local folosit în construcţie este stuful. bluza (“cohta”. acest costum relevă stadiul avansat de disoluţie a industriei casnice. pălăria). manta) şi încălţăminte (opinci. brâul. pantofi). În localităţile limitrofe se întâlnesc locuinţe construite din paiantă şi anexe gospodăreşti cu pereţi din nuiele împletite sau despărţituri de lemn susţinute de stâlpi de lemn de esenţă tare. Costumul lipovenesc. soclu. brâul. şorţul şi cheptarul. paralelipipedice. Fusta şi bluza de lână. haine de deasupra (zăbun. vara. fusta (“jupca”). şi Ceamurlia de Jos din judeţul Tulcea şi Mihai Viteazu din judeţul Constanţa. încălţămintea. pantaloni (“ştanî”. influenţate desigur de transformăriile socio-economice ale perioadei actuale. legătura pentru cap (“casincă”. “briuchi”). cât şi influenţa oraşului. (aromânii – în localităţile Baia._________________________________________________________________________________ Costumul bărbătesc cuprinde îmbrăcămintea capului (căciula. fără baze. coteţe. la care se mai adaugă piatra. pentru bărbaţi. În zona limitrofă Rezervaţiei au conveţuit şi conveţuiesc cu populaţia băştinaşă şi alte etnii. tătarii. cuprindea până în perioada anilor 1930. şuba). “padioca”: pufoaica. o vestimentaţie care relevă renunţarea la anumite preocupări tradiţionale ale femeii. procurată de la prăvălii. samalâc. brâul. ţinut de unde a venit această populaţie. utilizat atât în construcţia pereţilor locuinţelor în mănunchiuri verticale lipite între furci.

unele având tinda retrasă. este aşezată cu latura îngustă chiar la stradă. C. de locul de origine şi deci. de-a lungul stâlpilor şi la laturile frontului sunt aplicate scânduri traforate.A. Aspectul locuinţei este influenţat de sursa de materiale de construcţie. chiar la stradă.frecvenţa cea mai mare o are casa cu tindă mediană şi cu două camere. iar anexele gospodăreşti amplasate în jurul casei. În privinţa planului casei. Aceste gospodării complexe se întâlnesc în Chilia Veche. firci de lemen şi lipeală din pământ. în două. azbociment. blocuri de BCA. învelite cu tablă. Jurilovca). până în localităţile limitrofe Deltei Dunării şi Rezervaţiei prin intermediul populaţiei bulgare stabilite în secolul trecut. Periprava. Aceste aşezări fiind mai noi au străzile şi casele aliniate. Sfiştofca. Chilia Veche. cultivarea pământului şi creşterea animalelor. chişca.etc. hotă. Sub streaşină. la faţada casei şi pe latura îngustă. trei sau patru ape ale acoperişului. dar prispa din lungul faţadei este largă cu stâlpi ce susţin o streaşină. Acoperişurile de stuf în două ape sunt caracteristice satelor cu populaţie slavă. de etnie.casele au frecvent prispa pedouă laturi. Planul pleacă de la tipul matcă (tinda mediană şi două camere). utilizaţi de localnici nu numai de originer slavă: lejancă. cu stâlpi subţiri. Sfântu Gheorghe şi în localităţile limitrofe. cu stuf mărunt şi bătut pe toată suprafaţă acoperişului sau “ruseşte”. Crişan) sau de lângă Razim (Sarichioi. pardoseală de pământ şi fără balustradă. Ceatalchioi. structura obişnuită cu tinda centrală.sliji. svoloc. zavalenca. între casă şi stradă existând o curte şi grădină de flori. dar mai ales prin intermediul echipelor de meşteri veniţi din sud. Casa are în general. din chirpici sau din ciamur._________________________________________________________________________________ împletituri. În satele cu populaţie slavă. Rosetti. Pereţii sunt construiţi din stuf. locuinţele din Delta Dunării sunt mai joase decât cele construite în localităţile limitrofe ce relief colinar. Casa lipovenească este specifică localităţilor din deltă (Mila 23. Ornamentele timpanului sunt florale sau zoomorfe. pribanic. Gospodăria cu influenţe din Peninsula balcanică s-a răspândit în Dobrogea. Acestea sunt învelite “nemţeşte”. de starea lor materială. Unele acoperişuri prezintă o combinaţie a celor două feluri de învelitoare sau combină stratul de stuf cu stratul de papură. adeseori cu peretele în stradă. crovca. unele având frontonul construit din acelaşi material. comnata. acoperişul de stuf în două ape şi prispa îngustă pe două laturi: în lungul faţadei şi lateralla stradă. Caraorman. Complexul de anexe gospodăreşti se dezvoltă în lungul gospodăriei în funcţie de ocupaţie. de asemenea largă. folosindu-se stuful cu tulpina groasă şi lungă cât panta acoperişului. Acest specific este subliniat şi de termenii referitori la locuinţă. Atât în Delta Dunării cât şi zona limitrpfă sunt frecvente casele învelite cu stuf. ţiglă. Oaltă situaţie frecventă este aceea în carecasa constituie o latură a patrulaterului realizat cu anexele gospodăreşti specifice populaţiei româneşti sedentare din întreaga câmpie a Dunării. Pereţii cu muchii drepte au tâmplăria vopsită în albastru deschis sau portocaliu. Ambele tipuri de învelitoare au creasta casei realizată din stuf împletit. 95 . banie. Sistemul de încălzire are hornuri mari şi “lejancă”. Cea mai răspândită este “gospodăria tradiţională românească” cu case ocupând un loc central. Una din anexele specifice este baia de aburi (banie) separată de casă. formând o mică prispă între camere. piatră. Pe lângă utilizarea acestor materiale de construcţie tradiţionale pentru populaţia locală şi a localităţilor limitrofe există şi locuinţe construite din alte materiale de construcţie: cărămidă. de-alungul Dunării şi lângă lacul Razim. Având în vederea forma de relief. Este frecventă placarea pereţilor laterali şi din spatele cu scânduri orizontale cu marginea suprapusă pentru a proteja casa mai bine de precipitaţii. având ca ocupaţie principală agricultura.de ocupaţia locuitorilor.

brădişul.7% din totalul instalaţiilor tradiţionale. în aspectul locuinţelor. cosorul. naturale reprezentate de relief. firesc. Moldova. elemente care îi conferă complexitate şi originalitate. originea diferită a românilor veniţi din diferite provincii (Transilvania. fiind folosite la măcinatul păsatului sau numai al sării. 96 . cornaciul). deasemenea o componentă importantă a peisajului natural şi este reprezentată un număr mare de corpuri de apă: aproape 500 de lacuri de diferite mărimi şi cu salnitate diferită. este considerat Orientul Apropiat. curpen. determinată de mai mulţi factori: varietatea reliefului. este. faună (peisajul natural) şi antropice reprezentate de populaţie şi aşezări umane (peisajul antropic). sedentare sau migratoare între care se remarcă componenta avifaunistică (circa 325 de specii de păsări migratoare. dau un aspect exotic. ridicate prin prezenţa unor specii de plante: emerse (limbariţă.După forma roţilor se disting: mori de vânt cu vele de pânză şi mori de vânt cu aripi de scândură. Fauna Rezervaţiei este alcătuită dintr-o varietate mare de specii acvatice şi terestre. crinul de baltă. durata mare de strălucire a soarelui: 2300-2500 ore/an. absenţa unui plan impus şi vremelnicia aşezărilor din Delta Dunării cu localităţi inundabile frecvent. plutică. de clima ce creează ambianţă pentru activitatea de turism dar constituie şi un factor natural de cură în scopuri terapeutice (numărul mare de zile senine: 150-160. apă. 2. Letea. morile de vânt reprezentau 85. îndeosebi cea acvatică conferă o valoare peisagistică dar şi ştiinţifică şi ecologică. submerse (peniţa apei. aceste fiind specifice nordului Dobrogei. Basarabia. Myryiophilum . etc.Nupharetum. Hydrocharietum morsus ranae. canale. dintre care numai în judeţul Tulcea reprezentau 88. otrăţelul de baltă. vegetaţie. Scirpo – Phragmitetum. săgeata apei. regimul termic ridicat. hamei. Vegetaţia forestieră de pe grindurile Caraorman şi Letea alcătuită din păduri de stejar. moţul. unde aceste instalaţii au cunoscut cea mai mare răspândire şi rezistenţă în timp. varietatea ocupaţiilor. precipitaţii reduse: 350-400 mm/an.16 Valoare peisagistică Valoarea peisagistică a spaţiului deltaic şi a zonelor învecinate este dată de elementele specifice ale acestuia. iarba broaştelor. precum şi de de flora şi fauna găzduite de habitatele naturale. subtropical. nufărul galben. Vegetaţia. Cadrilater). C. Ceratophilo – Nupharetum lutei. sedentare sau semi-migratoare). Caraorman. influenţa urbanului. sârmuliţa. există şi o mare diversitate. troscotul de baltă. Instalaţiile tehnice ţărăneşti cele mai des folosite au fost morile de vânt. Muntenia. Câteva specii formează asociaţii vegetale deosebit de frumoase: Typhetum angustifoliae. Hidrografia. frasin cu speciile de plante agăţătoare: liana grecească. aldrovanda. Locul de origine al morilor de vânt. precum şi vecinătatea Mării Negre. La începutul secolului alXXlea existau 39 de mori de vânt în diferite localităţi din Rezervaţie: Sulina. Peisajul natural este reprezentat de relieful specific (dunele de nisip de pe grindurile Letea şi Caraorman._________________________________________________________________________________ Pe lângă aceste categorii distincte. plajele litorale ale zonei costiere. natante (nufărul alb.A Rosetti. aparteneţa etnică. plop. dacă luăm în considerare condiţiile geografice de aici. şi peste 300 de mori de vânt în localităţile limitrofe. gârle.8%. Ele au evoluat din râşniţe păstrate izolat până în timpurile noastre. Prima atestare documentară datează din anul 1585 şi se referă la Dobrogea. astăzi unanim acceptat. paşa. La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. broscariţa.

precum şi lucrări nepublicate. Michael Appleton. case memoriale (casa în care a locuit scriitorul Eugen Botez cu pseudonimul Jean Bart în Sulina). prin creaţia artistică populară (port popular. muzeul de artă orientală din Babadag). Gâştescu. ruinele aşezării Dinogeţia. muzical şi coreografic. Petre. studii de fezabilitate. Acestea includ vestigiile arheologice şi ruinele unor cetăţi sau ale unor aşezări omeneşti vechi ce atestă urmele de locuire şi etapele de ocupare a spaţiului deltaic (vestigiile cetăţilor Argamum de la Capul Doloşman. 2004 Procesul de elaborare a planurilor de 97 . mărturii sistematizate şi prezentate în muzee (Muzeul Delta Dunării din Tulcea. au fost şi sunt subiectul unei bibliografii vaste formată din lucrări publicate în volume sau în publicaţii de specialitate. manifestări populare tradiţionale (sărbătoarea pescarului) şi alte manifestări şi forme de cultură populară care au dispărut aproape în totalitate din cauze sociale complexe. Rezultatele acestor lucrări au fost folosite. de institute de cercetare sau de proiectare pentru susţinerea unor măsuri manageriale sau a unor lucrări de evaluarea a potenţialului resurselor naturale regenerabile sau de reconstrucţie ecologică. în ultimii ani şi în realizarea unor lucrări de sinteză de amploare care au fost folosite şi în elaborarea planului de management al Rezervaţiei. etc.). ruinele cetăţii greceşti Istria. publicării 1. Romulus Ştiucă – Constanţa: Editura Dobrogea 2. Deasemenea sunt cuprinse în această categorie monumentele istorice. Autor/autori/anul Denumirea lucrării Crt. rapoarte de cercetare. rapoarte de monitoring.17). Tabelul 2. (Tabelul 2. colecţii de artă populară şi etnografică (gospodăria ţărănească de la Enisala). 2. Mărturii ale culturii populare sunt reprezentate şi prin arhitectura gospodăriilor tradiţionale ale localnicilor.._________________________________________________________________________________ Diversitate tipurilor de ecosisteme terestre şi acvatice adăposteşte un număr de peste 5000 de specii vegetale şi animale. etc. 2006 Delta Dunării: rezervaţie a biosferei/Petre Gâştescu. studii de specialitate.1 Referinţe bibliografice Delta Dunării şi celelalte componente geografice naturale. folclor literar.17. 2004 3. Editura Dobrogea 4. elaborate. ruinele cetăţii bizantine de pe insula Bisericuţa.17 Elemente descriptive adiţionale 2. ruinele cetăţii Heracleea de la Enisala. precum şi mărturiile culturii populare locale. la comanda Administraţiei Rezervaţiei. Obiectivele de management pentru conservarea 2004 diversităţii biologice şi dezvoltare durabilă – cooperare transfrontieră în ariile naturale protejate din Delta Dunării şi Prutul de Jos. Peisajul antropic este alcătuit din valorile culturale creiate de comunităţile umane de alungul timpului. Institutul Naţional de Master Plan – suport pentru dezvoltare durabilă Cercetare – Dezvoltare în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării Delta Dunării.17 Principalele materiale bibliografice consultate pentru realizarea planului de management Nr. de arhitectură şi de artă. Grigore Baboianu et al.

la scara 1:100. elaborată în 1962. România – Ucraina: harta vegetaţiei şi harta distribuţiei zonelor de cuibărire pentru fauna avicolă. (coord.la scara 1:75. ediţia 1943. Facilitare şi asistenţă tehnică în schimbările instituţionale. precum şi două hărţi tematice pentru Rezervaţia Biosferei Transfrontalieră Delta Dunării.17. elaborată de Vidraşcu . Ion Munteanu. dar şi hărţi ale Rezervaţiei realizate în ultimii ani.000 98 . Ecosystems of the Danube Delta Biosphere Reserve. 1999 7. Cele mai importante lucrări folosite consultate pentru elaborarea planului de management sunt . elaborată în 1970.1943: . 1995 Petre Gâştescu.. . cea mai reprezentativă este considerată.000 şi la scara 1:50. 6..Delta Dunării. menţionăm Dintre hărţile mai noi ale Deltei Dunării. În Delta Dunării au mai fost elaborate şi alte hărţi tematice: harta topografică DTM.000 şi apoi harta Deltei Dunării elaborată de Prof. elaborată de Hartley. cele mai reprezentative sunt cele datând din perioada 1867 .. planuri Amplasamentul Rezervaţiei şi al componentelor sale sunt materializate într-o bază cartografică destul de consistentă. Paul Goriup.000. Proiectul Băncii Mondiale Nunărul: RO-GE-44176 Soils of the Romanian Danube Delta Reserve. la scara 1:150.2 Hărţi.)1995 Colectiv. harta vegetaţiei. Harta elaborată de Prof.000. la scara 1:25. Mircea Oltean. harta cadastrală elaborată în 1983. Proiectul Managementul Conservării Biodiversităţii din România. Gâştescu a stat la baza hărţilor digitizate ale elaborate de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării. 1996 Grigore Baboianu. ediţia 1913. harta elaborată de Prof. Petre Gâştescu şi Basarab Driga (ediţia 1983). Această bază conţine hărţi ale Deltei Dunării cu o vechime apreciabilă. însumavând o vechime considerabilă. Pe baza hărţii digitizate a Rezervaţiei au fost elaborate harta Rezervaţiei cu zonarea ecologică. 171pp.000. management pentru ariile protejate din România._________________________________________________________________________________ 4. harta solurilor. hărţi în care au fost incluse şi alte componente geografice naturale ale Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării.Delta Dunării elaborată de Hartley. precum şi harta hidrologică. la scara 1:20.. 5. din 2. Petre Gâştescu.Delta Dunării. Dintre hărţile mai vechi ale Deltei Dunării. de către Consiliul Naţional al Apelor. Obiectivele de management pentru conservarea biodiversităţii şi dezvoltare durabilă în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării Eurosite 'European Guide for the Preparation of Management Plans for protected and managed natural and semi-natural areas' first published in 1992 and revised in 1996.

Ulterior au mai fost efectuate de către IGFCOT. Rapoartele anuale din perioada 1997-2006. de golfuri marine pe cale de a fi transformate în lagune. Litcov). Uzlina. a început încă din a doua jumătatea a secolului al XIX-lea. etc.) şi au fost distruse peisaje specifice (zona lacustră din vecinătatea Canalului Mila 35). starea Rezervaţiei este bună. tăierea unor canale interioare pentru valorificare piscicolă (perioada 1910-1935) şi amenajarea unor incinte pentru agricultură. fotografii bandă.. la scara 1:25. au dus la dereglarea sistemului deltaic cu consecinţe în structura unor componente floristice şi faunistice: au fost distruse zone de reproducere naturală a peştelui.. Lipoveni. de către Comisia Europeană a Dunării..000. prin corectarea Braţului Sulina pentru navigaţie marină. închiderea unor canale cu funcţii bine definite în circulaţia apei (Sireasa. În prezent este disponibil ortofotoplanul Deltei Dunării. Evaluări. La începutul deceniului al 9-lea al secolului trecut. dar şi din perioada actuală cu informaţii magnetice complexe ce pot fi utilizate în susţinerea deciziilor manageriale.4 Imagini satelitare Delta Dunării şi celelalte componente naturale care formează Rezervaţie sunt materializate şi în imagini satelitare.).500 ha. privind starea mediului arată că diversitatea floristică şi faunistică şi în special păsările se menţin. socio-economică.17. obiective. Amenajarea agricolă Sireasa – 7. 2. Canalul Crişan – Caraorman.) 3. la comandă. au fost colmatate unele gârle naturale (Şontea. Realizarea unor amenajări agricole şi piscicole. stuficultură. Amenajarea piscicolă Popina – 6. Litcov) sau lacuri (Furtuna. păstrându-şi diversitatea. în 1962 şi în anul 1983. de zone temporar inundate (mlaştini şi stufărişuri).1 Evaluarea situaţiei existente (ecologică. Puiu.. ecosistemele naturale şi antropice: ecosisteme de ape curgătoare. de lacuri. ameninţări. circa 30% din suprafaţa deltei erau îndiguite şi scoase din circuitul hidrologic natural. etc. de cordoane litorale fragile.. imagini satelitare din perioada anterioară. ale unor zone din Delta Dunării. etc. CAPITOLUL 3. asigurând condiţii de viaţă optime pentru componentele diversităţii biologice.400 ha). elaborat în 2000 la scara 1:. multe din acestea cu consecinţe negative importante în evoluţia regimului hidrologic şi în evoluţia normală a ecosistemelor specifice. A urmat.1 Starea ecologică Din punct de vedere ecologic.3 Fotografii aeriene Delta Dunării a fost subiectul a două fotografieri integrale din avion rezultând fotografii. apoi. aşa cum rezultă din datele evaluărilor anuale realizate de Administraţie. iar o reţea de canale brăzda suprafaţa deltei. de grinduri maritime cu dune de nisip mobile sau fixate cu păduri de tip tropical. Primele imagini satelitare folosite în prezentarea Rezervaţiei au fost cele realizate în anul 1991 de un satelit Soiuz.000 ha. Intervenţia omului asupra acestor ecosisteme. şi deschiderea altora numai pentru rezolvarea unor cerinţe de transport (Canalul Mila 35. la un nivel ridicat. În prezent pot fi obţinute. înfiinţată în 1856.1._________________________________________________________________________________ 2. 99 . unele dintre aceste având suprafeţe foarte mari (Amenajarea agricolă Pardina – 27. în continuare. piscicultură şi silvicultură (perioada 1960-1989).17. analiza SWOT 3.

la mai puţin de 200. Multe suprafeţe din marile amenajări agricole (Pardina.activitatea de piscicultură s-a redus foarte mult datorită ineficienţei economice a acestei activităţi în condiţiile din Delta Dunării. bazinele sunt folosite pentru agricultură sau pentru creşterea animalelor ceea ce conduce la reducerea suprafeţelor de luciu de apă caracteristice acestor amenajări. nici una din amenajările agricole nu au fost finalizate şi deci nici o amenajare agricolă nu îndeplinea condiţiile tehnice de funcţionare nefiind dotată atât cu sistemul de desecare cât şi cu sistemul de irigare. construcţii navale. Sinoie. când au fost oprite lucrările de construcţie a amenajărilor piscicole şi agricole. legume.activitatea din sectorul de construcţii hidrotehnice a cunoscut un regres considerabil. . la scară mică pe loturi mici de teren.). În activitatea agricolă se mai poate remarca o caracteristică. care în prezent a devenit ocupaţia principală a peste 1200 de localnici şi nu numai (la activitatea de pescuit participă şi locuitori ai unor localităţi din afara Rezervaţiei dar cu tradiţie în această activitate: Jurilofca. Această situaţie a făcut ca producţiile agricole să fie foarte variabile fiind tot timpul dependente de regimul pluviometric al zonei. amenajările care funcţionează se bazează pe tehnologii de creştere extensivă a peştelui (fără furajare). bazat în mare parte pe aport de specii din mediu natural (Amenajările piscicole Obretin. Sireasa) au rămas şi rămân nefolosite pentru culturi agricole fiind folosite adhoc pentru păşunat. Tulcea. în multe amenajări piscicole. aceea a practicării unei agriculturi de subzistenţă.) către activitatea de pescuit. Sarichioi.). Dunavăţul de Sus.2 Starea socio-economică Activitatea economică a populaţiei din comunităţile locale a cunoscut schimbări considerabile în ultima perioadă de timp: . Litcov. Sabangia. în prezent. .activitatea din sectorul agricol a cunoscut o reducere considerabilă deoarece în 1990._________________________________________________________________________________ 3. la sfârşitul deceniului al 9-lea din secolul trecut. Murighiol. multe amenajări piscicole sistematice proiectate să producă peşte pentru consum şi-au redus sau şi-au oprit activitatea (Amenajările piscicole Rusca. de la un număr estimat de circa 900 de persoane. Este cunoscută situaţia cailor (peste 2000 de exemplare) care se dezvoltă în regim semi-sălbatic în zona pădurii Letea cu impact negativ asupra acesteia. dar nu prin creşterea cantităţilor de peşte pescuite ci prin creşterea presiunii asupra resursei piscicole.activitatea de pescuit a cunoscut o dezvoltare mai mare. O situaţie mai deosebită dar şi periculoasă totodată o reprezintă animalele domestice pierdute sau rămase fără control în Delta Dunării şi în special bovine şi cabaline. de multe ori declarându-se stare de calamitate. 104 din februarie 1990. Lucrări hidrotehnice se mai desfăşoară în prezent pentru realizarea proiectelor de reconstrucţie ecologică (decolmatări de canale şi gârle. deschideri în digurile de apărare ale amenajărilor piscicole şi agricole abandonate pentru reconectarea 100 . multe dintre acestea proaspăt ieşite de sub inundaţiile de primăvară şi o gamă redusă de produse (porumb. activitatea de creştere a animalelor cunoscând o dezvoltare mai accentuată. exploatarea nisipului. Numărul persoanelor implicate în această activitate a crescut mult în ultima perioadă datorită migrării forţei de muncă din sectoarele economice dezafectate după 1990 (piscicultură. amenajări hidrotehnice. agricultură. s-au redus foarte mult locurile de muncă prin simplificarea tehnologiilor. Dranov. etc. .1. etc. etc. deoarece au fost stopate toate lucrările de construire a amenajărilor agricole şi piscicole. cu producţii mici şi cu amestec mare de specii de peşte. Popina. viţă de vie. Dunavăţul de Jos. Babadag).). etc. cunoscută de altfel ca cea mai aridă zonă din ţară. prin Decretul Lege nr.

. după 1990.activitatea din sectorul turistic cunoaşte în prezent o dezvoltare din ce în ce mai mare. În ultima perioadă de timp. a hotelurilor noi (inclusiv a celor plutitoare) şi prin modernizarea şi diversificarea mijloacelor de transport care au făcut să crească atât viteza de mişcare (cu impact negativ.1.sectorul construcţiilor civile cunoaşte o dezoltare relativă datorită fenomenului de dezvoltare a construcţiilor de locuinţe noi. având în 101 .) prevăzute a se realiza pentru prelucrarea produselor agricole preconizate în marile incinte agricole. Activitatea de autoritate de mediu este îndeplinită. planurile locale pentru protecţia mediului._________________________________________________________________________________ acestora cu regimul hidrologic natural) care au o amploare mult mai redusă şi se desfăşoară în condiţii de securitate ecologică corespunzătoare.3 Starea managementului Rezervaţiei Activitatea de administrare a Rezervaţiei se desfăşoară prin activitatea compartimentelor proprii ale Administraţiei Rezervaţie cât şi prin cooperare cu alte instituţii cu atribuţiuni de administrare şi control în perimetrul Rezervaţiei. în principal de compartimentele reglementare-autorizare (Căsuţa 3. Activitatea proprie este activitatea ce decurge din atribuţiile pe care Administraţia Rezervaţiei le are în calitatea sa dublă de administrator de arie protejată (conform prevederilor legii nr. etc. 3. . în cooperare cu celelalte autorităţi şi instituţii judeţene şi locale. Transportul pe căile de navigaţie maritimă cunoaşte o activitate în regres. pensiuni sau hoteluri. ca urmare a dezvoltării activităţii de turism. 2.cu impact asupra mediului înconjurător. însă.1 Atribuţiile Administraţiei Rezervaţiei în domeniul reglemetare-autorizare Atribuţii în domeniul reglementare-autorizare 1. Aplică pe teritoriul Rezervaţiei dispoziţiile legale în vigoare referitoare la autorizarea activităţilor economice şi sociale.activitatea de transport cunoaşte o dezvoltare mai accentuată în ultima perioadă în special pentru transportul de mică capacitate.activităţile industriale sunt mult mai puţin reprezentate în perimetrul Rezervaţiei ca urmare a faptului că. pasageri şi mărfuri.alte activităţi economice sunt cele din sfera serviciilor care în ultima perioadă de timp cunosc o dezvoltare tot mai mare şi ca urmare a dezvoltării activităţii de turism. această activitate a atins o limită inferioară foarte scăzută. Formulează recomandări şi participă la elaborarea planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism asigurând integritatea dimensiunii de mediu şi a cerinţelor ecologice în prevederile şi orientările acestora. 4. 57/2007) şi de autoritate de mediu (conform prevederilor OUG nr. . în conformitate cu strategiile locale şi naţionale pentru mediu şi dezvoltare durabilă. datorită condiţiilor improprii de cazare şi acces. chiar dacă după 1990. 195/2005). 3. ale strategiilor naţionale şi europene care vizează mediul şi dezvoltarea durabilă. . au fost oprite lucrările pentru construirea exploatării resurselor de nisip din grindul Caraorman pentru metalurgie.1). s-a redus foarte mult activitatea din Şantierul Naval Sulina şi au fost oprite lucrările de construire a capacităţilor de producţie industrială cu profil alimentar (abatoare şi produse din carne. se constată un riviriment notabil. Căsuţa 3. . 82/1993 şi OUG nr. din păcate) cât şi confortul. Elaborează şi promovează. unităţi de conserve. prin numărul mare de pensiuni ce se construiesc. Formulează recomandările şi participă la elaborarea şi pinerea în aplicare a politicii şi strategiilor de mediu şi dezvoltare durabilă. în conformitate cu obiectivele Agendei 21.

privind desfăşurarea activităţilor economice şi sociale cu impact asupra mediului. în care scop: a) elaborează avizele. potrivit prevederilor legale în vigoare. al schimbării proprietarilor şi al încetării activităţii obiectivelor cu impact asupra mediului şi sănătăţii umane. autorizaţiile şi permisele de desfăşurare a acestor activităţi pentru care: a) primeşte şi analizează cererile de autorizare a activităţilor economice şi sociale din perimetrul Rezervaţiei şi a documentaţiilor ce le însoţesc. Organizează şi exercită controlul asupra modului în care sunt puse în aplicare şi respectate dispoziţiile legale. f) îndeplineşte procedurile legale cu privire la asumarea obligaţiilor de mediu în procesul de privatizare. patronat şi societatea civilă. a tehnologiilor curate. e) stabileşte programele de conformare potrivit dispoziţiilor legale şi urmăreşte modul de îndeplinire a acestora. 7. b) primeşte şi analizează documentaţiile ce însoţesc cererile de emitere a avizelor. c) elaborează contractele şi documentele de autorizare a activităţilor economice de valorificare a resurselor naturale regenerabile a căror autorizare este în competenţa Administraţiei Rezervaţiei. inspecţie şi supraveghere ecologică (Căsuţa 3. prin actele de autorizării. 3. acordurilor şi autorizaţiilor de mediu. g) îndeplineşte atribuţiunile de autorizare care.3). cu prioritate la obiectivele majore cu impact semnificativ asupra mediului conform procedurii de inspecţie. Căsuţa 3. Elaborează anual politica de inspecţie la nivelul Administraţiei Rezervaţiei. sarcinilor şi modalităţile concrete de acţiune pentru îndeplinirea acestora. pe teritoriul Rezervaţiei. 8. privind aplicarea legislaţiei. conştientizare şi educaţie ecologică (Căsuţa 3. asigurând cadrul planificat de desfăşurare a activităţii de inspecţie prin stabilirea obiectivelor. Participă la organizarea şi desfăşurarea acţiunilor de colaborare cu autorităţile locale. în sensul utilizării durabile a resurselor materiale şi energetice şi a reducerii impactului negativ asupra mediului şi sănătăţii umane. Efectuează activitate de inspecţie pe teritoriul Rezervaţiei la agenţii economici care desfăşoară activităţi economice şi sociale cu impact asupra mediului înconjurător. 6. Elaborează documentaţiile pentru punerea în valoare a resurselor naturale regenerabile ale patrimoniului natural din Rezervaţiei şi emite contractele. acordurilor şi autorizaţiilor de mediu. schimbarea modelelor de producţie şi consum. 5._________________________________________________________________________________ vedere necesitatea promovării.2 Atribuţiile Administraţiei Rezervaţie în domeniul inspecţiei şi supraveghere ecologică Atribuţii în domeniul inspecţie şi supraveghere ecologică 1. d) realizează şi ţine evidenţa obiectivelor şi activităţilor economice şi sociale cu impact asupra mediului de pe teritoriul Rezervaţiei sub aspectul îndeplinirii obligaţiilor legale de autorizare. comunitatea ştiinţifică. 2. h) acordă consultaţii tehnice în domeniul elaborării documentaţiilor însoţitoare ale cererilor de emitere a avizelor. acordurile şi autorizaţiilor de mediu ce sunt de competenţa Administraţiei Rezervaţiei. Participă la elaborarea lucrărilor de sinteză privind protecţia calităţii mediului din Rezervaţie. 102 . Participă la elaborarea normelor tehnice şi a altor documente cu caracter normativ.2). c) elaborează puncte de vedere pe care le transmite ministerului sau agenţiilor limitrofe de protecţia mediului pentru actele de autorizare a căror eliberare intră în competenţa acestora. a politicilor şi strategiilor pentru protecţia mesiului şi dezvoltare durabilă pe teritoriul Rezervaţiei. standardele şi normativele în vigoare privind. sunt de competenţa Administraţiei Rezervaţiei. b) elaborează documentaţiile de valorificare a resurselor naturale regenerabile.

Aplică măsurile prevăzute de lege pentru neconformare la dispoziţiile legale. în scopul îmbunătăţirii activităţii de inspecţie de mediu. 13. conservarea diversităţii biologice. Rezolvă sesizările cu privire la încălcarea legislaţiei în vigoare în domeniul protecţiei mediului. participă la elaborarea unor planuri concrete de acţiune pentru corelarea activităţilor de reglementare. în care scop cooperează nemijlocit cu toate autorităţile teritoriale competente incluzând autorităţile vamale şi aplică măsurile prevăzute de lege. În exercitarea atribuţiilor pe care le are. 14. bunuri sau materiale. incluzând măsurile speciale ce trebuie realizate pentru evitarea accidentelor în caz de catastrofe naturale şi aplică măsurile prevăzute de lege. constată faptele ce constituie contravenţii şi aplică sancţiuni contravenţionale în domeniul protecţiei mediului şi. persoane fizice sau juridice. protecţia peisajelor şi habitatelor naturale. pentru acele activităţi/obiective identificate ca fiind majore cu impact semnificativ asupra mediului. Participă împreună cu celelalte compartimente din cadrul Administraţia Rezervaţiei la elaborarea politicii locale de mediu urmărind reducerea poluării şi creşterea gradului de conformare a obiectivelor majore cu impact semnificativ asupra mediului. 103 . cu regim special de comercializare în conformitate cu legislaţia internaţională care reglementează comerţul internaţional cu astfel de produse. 11. protecţia solului şi a ecosistemelor terestre. Urmăreşte realizarea măsurilor stabilite prin programele de conformare la termenele convenite în cadrul acestora. Colaborează cu celelalte compartimente din cadrul Administraţia Rezervaţiei la emiterea actelor de reglementare precum şi la elaborarea programelor de conformare pentru activităţile existente care nu întrunesc condiţiile de autorizare. în cazul agenţilor economici care îşi desfăşoară activitatea şi în afara perimetrului Rezervaţiei. 10. Organizează şi exercită controlul cu privire la desfăşurarea acţiunilor de import . 7. colaborează cu unităţile teritoriale aflate în subordinea. prevenirii poluării mediului şi/sau menţinerii. coordonarea Autorităţii Cenntrale pentru Protecţia Mediului. inclusiv valorificarea fondului piscicol din apele naturale şi a animalelor sălbatice de interes vânătoresc. prevenirii poluării mediului şi ameliorării calităţii factorilor de mediu. e) valorificarea resurselor biologice de floră şi faună sălbatică. f) regimul ariilor protejate şi al monumentelor naturii. Controlează modul în care sunt respectate dispoziţiile legale în vigoare cu privire la obligativitatea autorizării activităţilor economice şi sociale cu impact asupra mediului şi aplică măsurile prevăzute de lege. h) regimul substanţelor chimice periculoase şi al deşeurilor. a florei şi faunei sălbatice. sesizează organele de urmărire sau cercetare penală. 12. cu organizaţii neguvernamentale. ameliorării calităţii mediului şi refacerii zonelor poluate. Efectuează activitate de inspecţie împreună cu reprezentanţii compartimentelor de inspecţie din ATPM. aprobate conform legii şi aplică măsurile prevăzute de lege. Controlează realizarea măsurilor speciale la obiectivele economice cu riscuri majore de impact asupra mediului. Identifică şi informează Administraţia Rezervaţiei asupra necesităţii dezvoltării unor reglementări specifice. 6. respectării legislaţiei de mediu. În exercitarea atribuţiilor pe care le are. 8. ghiduri. bunurilor şi altor materiale. 17. Recomandă conducerii Administraţiei Rezervaţiei măsuri necesare pentru îmbunătăţirea colaborării cu celelalte compartimente din cadrul Administraţia Rezervaţiei. protecţia apelor de suprafaţă şi subterane şi a ecosistemelor acvatice. 16. inspecţia de mediu şi control ecologic cooperează nemijlocit şi poate iniţia şi poate participa la acţiuni comune cu organele de inspecţie şi control aparţinând de celelalte autorităţi judeţene şi locale._________________________________________________________________________________ protecţia atmosferei. i) regimul pesticidelor şi al îngrăşămintelor chimice. potrivit prevederilor legale în cazul unor fapte ce constituie infracţiuni. a) b) c) d) 4. 9.export al produselor. inspecţie şi monitoring în vederea întăririi capacităţii instituţionale a Administraţia Rezervaţiei. în vederea îmbunătăţirii performanţelor de protecţia mediului ale acestora. g) protecţia aşezărilor umane. 15. 5. norme tehnice şi asupra intensificării acţiunilor de instruire a personalului pe probleme specifice. potrivit legii. după caz. Controlează modul în care sunt respectate prevederile planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism. după caz. Îndrumă agenţii economici care desfăşoară activităţi social economice cu impact asupra mediului.

zonele tampon de protecţie. 20. Indeplineşte orice alte atribuţii de inspecţie şi control ecologic prevăzute de lege şi aplică măsurile corespunzătoare. ştiinţele naturii. etc. 8. panourilor de avertizare. Controlează activitatea persoanelor fizice sau juridice care execută lucrări de exploatare a resurselor naturale regenerabile. Controlează zonele strict protejate şi zonele tampon de protecţie a acestora din cadrul Rezervaţiei urmărind respectarea normelor legale în vigoare referitoare la administrarea şi gospodărirea obiectivelor protejate în raport cu legislaţia privind protecţia mediului înconjurător. Elaborează. Elaborează programele şi materialele de conştientizare publică. 12. încălcări ale legislaţiei silvice şi alte norme legale privind regimul zonelor protejate.vizuale destinate acţiunilor de educaţie şi informare a opiniei publice. 11. Organizează acţiuni de informare privind legislaţia de protecţie a mediului. 23. starea panourilor de semnalizare. biologie. Urmăreşte respectarea regimului de protecţie integrală în zonele strict protejate şi aplică sancţiuni contravenţionale persoanelor fizice sau juridice care desfăşoară orice fel de activităţi în astfel de zone (cu excepţia cazurilor prevăzute de Legea privind protecţia mediului înconjurător)._________________________________________________________________________________ 18. Participă la desfăşurarea activităţilor cu caracter protocolar organizate de Administraţia 104 . Asigură şi dezvoltă permanent relaţiile cu personalul didactic în elaborarea unor tematici adecvate pentru orele de diriginţie.118. 2. 7. 5. 3. alte degradări ale ecosistemelor. precum şi legislaţia specifică şi reglementările Administraţiei Rezervaţiei. 6. 2.121. 9. organizează şi desfăşoară acţiuni educaţionale privind protecţia şi conservarea mediului. Asigură organizarea şi funcţionarea centrelor de vizită şi informare ale Administraţiei Rezervaţiei. Controlează şi verifică marcajele cu rol în delimitarea zonelor de protecţie integrală. 21. Realizează şi urmăreşte apariţia periodică a ziarului Rezervaţiei. Controlează şi analizează modul de întreţinere şi menţinere a funcţiilor fiecărei categorii de zonă protejată în scopul conservării biodiversităţii şi habitatelor naturale. comunicare şi conştientizare publică. bariere. 22. 14. încălcări ale legislaţiei mediului. Verifică persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi permanente în perimetrul zonelor tampon de protecţie a zonelor strict protejate în vederea combaterii fenomenelor negative ca: braconajul.3 Atribuţiile Administraţiei Rezervaţiei în domeniul conştientizării publice Atribuţii în domeniul conştirntizării publice 1. 13. 24. Desfăşoară activităţi în cadrul proiectelor de specialitate implementate de instituţii naţionale sau din străinătate conform programelor de colaborare interne şi internaţionale promovate de Administraţiei Rezervaţiei. Elaborează şi realizează materialele scrise şi audio. Organizează acţiuni cultural . Căsuţa 3. 4. Elaborează materiale şi participă la acţiuni de instruire organizate de Administraţia Rezervaţiei. Desfăşoară activităţi în cadrul proiectelor de specialitate implementate de instituţii naţionale sau din străinătate conform programelor de colaborare interne şi internaţionale promovate de Administraţia Rezervaţiei. poluările. vânătoarea. popularizare a Rezervaţiei şi pentru educarea ecologică a populaţiei locale. precum şi dezvoltarea durabilă pe teritoriul Rezervaţiei. întocmeşte rapoarte şi informări privind deficienţele sesizate. 2. 19. 10. privind componenta de educaţie ecologică. reglementate prin acord sau autorizaţie de mediu şi sancţionează nerespectarea prevederilor stabilite prin actele de reglementare. Colaborează cu organizaţii neguvernamentale sau cu alte organizaţii la desfăşurarea acţiunilor educative şi de informare ecologică. a societăţilor comerciale ce desfăşoară activităţi pe teritoriul rezervaţiei şi a turiştilor. Asigură şi dezvoltă permanent relaţiile cu reprezentanţii mass-mediei din ţară şi din străinătate în vederea popularizării obiectivelor Administraţiei Rezervaţiei privind conservarea şi reconstrucţia ecosistemelor deltaice şi combaterea cauzelor ce determină tendinţe negative în evoluţia acestora. pescuitul.artistice cu tematici adecvate dedicate în special copiilor şi tinerilor.

_________________________________________________________________________________ Rezervaţiei. 5. . 9.reglementare – autorizare. 2. 6. . 4. Elaborează note de sinteză asupra rezultatelor cercetărilor şi aplicarea acestora apoi le prezintă.4 Atribuţiile Administraţiei Rezervaţiei în domeniul administrării patrimoniului Atribuţii în domeniul administrării patrimoniului 1. după caz. utilizarea resurselor naturale şi dezvoltarea durabilă. 13. 11. execuţia unor lucrări de protecţie sau conservare a ecosistemelor ameninţate şi protecţia florei şi faunei declarate monumente ale naturii. Elaborează programul proiectului anual şi cel de perspectivă privind reconstrucţia ecologică a zonelor ce sunt introduse în procesul de refacere ecologică de către Consiliului Ştiinţific al Administraţia Rezervaţiei. Aplică prevederilor programului de valorificare a resurselor naturale regenerabile prin elaborarea cărţii tehnice a resursei de referinţă. Activitatea de administrator de arie protejată este exercitată prin compartimentele: . 7. Organizează evidenţa operativă a resurselor naturale valorificate conform autorizaţiilor emise.administrarea patrimoniului (cuprinde monitoringul integrat al Rezervaţiei. Analizează rezultatele cercetărilor ştiinţifice privind evoluţia zonelor strict protejate şi propune măsuri pentru extinderea acestora. Organizează şi ţine evidenţa.6).5 Atribuţiile Administraţiei Rezervaţiei în domeniul reconstrucţiei ecologice Atribuţii în domeniul reconstrucţiei ecologice 1. Elaborează propuneri pentru “Cartea Roşie” a Rezervaţiei. pe folosinţe şi deţinători. înfiinţarea de noi zone. Urmăreşte şi asigură respectarea de către proiectant a metodologiilor stabilite de normativele în vigoare privind conţinutul studiilor de prefezabilitate precum şi a normativelor ministerelor şi organelor centrale de specialitate. Căsuţa 3.supraveghere şi control ecologic. 3. Urmăreşte modul de utilizare în teren a suprafeţelor în raport cu destinaţia acestora stabilită prin autorizaţiile de funcţionare. Elaborează raportul anual privind administrarea patrimoniului natural. rare. 3. Contractează şi urmăreşte realizarea studiilor de prefezabilitate şi a documentaţiilor de execuţie şi obţine avizele necesare deschiderii finanţării şi contractării lucrărilor de investiţii. . Analizează rezultatele cercetărilor. a suprafeţelor terestre şi acvatice ce compun patrimoniul Rezervaţiei. guvernatorului rezervaţiei sau le înaintează autorităţilor competente. 10. rapoartele statistice şi observaţiile de teren privind valorificarea resurselor naturale regenerabile şi fundamentează propunerile programelor anuale de exploatare a acestora. periclitate sau pe cale de dispariţie şi propune măsurile necesare pentru protecţia şi conservarea acestora pe teritoriul Rezervaţiei. Urmăreşte evoluţia principalelor elemente ce caracterizează starea patrimoniului natural al rezervaţiei şi aplică măsurile din planul de management. Organizează şi conduce licitaţiile pentru execuţia obiectivelor stabilite prin plan şi încheie contractele economice cu câştigătorii acestora. 3.4. 2. precum şi conservarea diversităţii biologică) (Căsuţa 3. a contractelor economice încheiate şi urmăreşte evoluţia acestora. 3.conştientizare şi educaţie ecologică. Elaborează capitolul privind evoluţia ecosistemelor deltaice din raportul trimestrial şi anual asupra activităţii Adminstrarea Rezervaţiei. 8. 12. Organizează evidenţa speciilor de plante şi animale endemice. 105 . Căsuţa 3. Elaborează propuneri de îmbunătăţirea a metodologiei şi a sistemului de evidenţa administrării patrimoniului din domeniul public de interes naţional. 4.5. Consiliului Ştiinţific.

la nivel de Administraţie. 14. Propune conducerii Administraţiei Rezervaţiei componenţa comisiei de recepţie şi răspunde de desfăşurarea corespunzătoare a lucrărilor acesteia. 10. prelucrarea şi transmiterea informaţiilor necesare bazei de date a Administraţiei Rezervaţiei. Adoptă măsuri de recuperare a pagubelor produse de executant din culpa acestuia asupra ecosistemelor deltaice. 11. Actualizează inventarul speciilor de floră şi faună pe baza rezultatelor cercetărilor desfăşurate în teritoriului Rezervaţiei. stocarea.monitoringul factorilor de mediu. Elaborează şi supune aprobării programul de investiţii şi listele de dotări anuale pentru activitatea proprie a Administraţiei Rezervaţiei. Asigură decontarea lucrărilor executate şi recepţionate precum şi soluţionarea divergenţelor ce apar cu privire la calitatea lucrărilor realizate. 17. sesizând organele în drept. prin: a) realizarea inventarului periodic a surselor de poluare a mediului pe baza metodologiilor aprobate. baza de date ataşată Sistemului de Monitoring Naţional. Susţine documentaţiile supuse avizării în faţa organelor competente.monitoringul biodiversităţii. Asigură supravegherea tehnică şi ţine evidenţa tehnico-operativă a lucrărilor efectuate pe stadii fizice şi termene. 5. . organisme. 12. Urmăreşte execuţia lucrărilor la obiectivele de investiţii şi asigură execuţia de calitate şi conformă cu documentaţia aprobată. în caz de divergenţă cu constructorul sau proiectantul. promovând activitatea de atragere a participanţilor şi sponsorilor externi şi interni. Asigură colectarea. 19. 13. cât şi de alte instituţii în conformitate cu prevederile diagramei de relaţii şi colaborările stabilite cu celelalte subsisteme de bază de date ale sistemului naţional e pe teritoriul de autoritate al Adminsitraţiei Rezervaţiei. 9. . Prezintă programul de avizare a documentaţiilor. Asigură participarea comisiei la realizarea recepţiilor parţiale şi a recepţiei finale şi urmăreşte permanent finalizarea lucrărilor restante. 6. 15.monitoringul aşezărilor umane. organizaţii şi societăţi comerciale româneşti şi străine. Întocmeşte rapoartele periodice de realizare a obiectivelor. 18. ._________________________________________________________________________________ 5. Verifică corectitudinea şi legalitatea valorilor solicitate de contractanţi şi poartă răspunderea utilizării responsabile a fondurilor.6 Atribuţiile Administraţiei Rezervaţiei în domeniul monitoringului integrat Atribuţii în domeniul monitoringului integrat 1. b) proiectarea şi actualizarea periodică a subsistemelor de monitoring. Organizează şi operează. 8. 106 . furnizate de compartimentele funcţionale ale acesteia. Asigură evidenţa principalelor surse de poluare şi evaluează cantităţile de poluanţi evacuate în mediu de acestea. Căsuţa 3. asigură prezentarea în termen a documentaţiilor către organele de avizare şi elaborează punctul propriu de vedere cu privire la documentaţia prezentată în CTE – ARBDD. 2. Asigură organizarea şi funcţionarea sistemului de monitoring integrat din Rezervaţie ca parte a sistemului naţional de monitoring integrat aprobat de Autoritatea Centrală pentru Protecţia Mediului. Elaborează prospecte şi face publice proiectele sau programele ce urmează a fi aplicate. 3. Urmăreşte şi asigură realizarea concilierii divergenţelor la contractele de proiectare sau execuţie susţinând interesele Adminstraţiei Rezervaţiei în faţa organelor de conciliere. 4. după cum urmează: . Elaborează propuneri de proiecte de reconstrucţie ecologică de importanţă deosebită la care să fie antrenete în finanţare şi execuţie. 7.monitoringul surselor de poluare. Asigură elaborarea documentelor primare şi tehnico-operative pentru susţinerea cauzelor Administraţia Rezervaţiei. 16.

d) lista speciilor propuse sau declarate Monumente ale Naturii pe teritoriul Rezervaţiei. Experimentează şi verifică metode noi de analiză. Organizează şi realizează fluxurile de date. Organizează programul de lucru al personalului cu sarcini de colectare a probelor destinate analizelor de laborator. Asigură implementarea software-lui de reţea şi îmbunătăţirea programelor proprii de înregistrare şi prelucrare a datelor necesare funcţionării Administraţiei Rezervaţiei . Constanţa şi Galaţi şi de Garda Naţională de Mediu prin Comisariatele de Mediu ale judeţelor Tulcea. informaţii. 19. referate de specialitate privind situaţia biodiversităţii şi aşezărilor umane în teritoriul rezervaţiei. Participă la intercalibrări şi schimburi de informaţii cu alte laboratoare specializate în domeniul protecţiei mediului. pentru: a) expertizarea calităţii apei. Asigură întocmirea sintezelor periodice privind starea şi evoluţia calităţii mediului la nivelul Administraţiei Rezervaţiei. 13. Fundamentează nevoile de dezvoltare a cercetării fenomenelor deltaice în domeniul său de activitate. 7. periclitate sau pe cale de dispariţie. aparatură şi piese de schimb necesare desfăşurării corespunzătoare a activităţii în cadrul serviciului. 20. Urmăreşte starea şi evoluţia zonelor strict protejate din Rezervaţie. Eliberează buletine de analiză pe care le pune la dispoziţia compartimentelor funcţionale interesate sau la alţi beneficiari. asigurarea cu reactivi. 17. stabilind traseele şi sarcinile acestora. Întocmeşte rapoarte privind dotarea tehnică. 22. în situaţii de poluări accidentale apărute în teritoriul Rezervaţiei. b) lista adiţională a speciilor protejate prin convenţia de la Berna existente în Rezervaţie. 107 . 11. rapid şi lent. Interpretează datele obţinute din determinări şi elaborează buletinele de analiză a calităţii factorilor de mediu. 15. 9. 14. Instituţiile guvernamentale cu atribuţii în teritoriul Rezervaţiei sunt reprezentate în primul rând de Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului prin Agenţia Regională de Protecţia Mediului Galaţi şi a Agenţiilor pentru Protecţia Mediului din Tulcea. Îmbunătăţeşte sistemul de evidenţă şi gestiune a datelor la nivelul Administraţiei Rezervaţiei prin optimizarea structurii bazei de date şi introducerea unui program de gestiune a datelor. întocmeşte fişe de descriere şi urmărire a parametrilor de dinamică specifici fiecărei zone. 21. b) supravegherea calităţii aerului. în regim de permanenţă. Întocmeşte note de sinteză. 12. Întocmeşte programul de permanenţă la dispeceratul unităţii. rare. 24. Efectuează analize fizico-chimice pentru evaluarea calităţii factorilor de mediu în conformitate cu programul de monitoring integrat al Rezervaţiei. în conformitate cu structura aprobată. Efectuează analize şi măsurători cu caracter special._________________________________________________________________________________ 6. 16. 10. informând operativ apariţia oricăror evenimente deosebite în teritoriul rezervaţiei. Constanţa şi Rezervaţia Biosferei Delta Dunării. Asigură informarea operativă şi permanentă a Autorităţii Centrale pentru Protecţia Mediului asupra tuturor evenimentelor deosebite de mediu produse pe teritoriul Rezervaţiei. în vederea extinderii gamei indicatorilor de poluare analizaţi şi creşterii nivelului calităţii analizelor. 8. 23. Asigură realizarea şi administrarea reţelei de calculatoare din cadrul instituţiei. specificând cazurile în care trebuie înştiinţate conducerea şi celelalte compartimente funcţionale ale Administraţiei Rezervaţiei de evenimentele deosebite. 18. verifică şi actualizează periodic: a) situaţia speciilor de plante şi animale endemice. în vederea stabilirii cauzelor şi luării măsurilor ce se impun. c) supravegherea calităţii solului. c) lista speciilor cuprinse în “Cartea Roşie” a Rezervaţiei. Ţine evidenţa. În desfăşurarea activităţii sale Administraţia Rezervaţie colaborează cu toate instituţiile publice care au atribuţii în teritoriul Rezervaţiei şi dezvoltă acţiuni de colaborare cunorganizaţii neguvernamentale din România sau din alte ţări care îşi exprimă disponibilitatea de a participa la gestionarea Rezervaţiei.

Nu vor putea fi realizate obiectivele de management fără asigurarea resurselor materiale necesare 108 . unităţile industriale situate pe platforma de Vest a municipiului Tulcea). precum şi alte unităţi de cercetare. Grigore Antipa Constanţa. Tulcea). naţionale (Societatea Ornitologică Română. Consiliul Local Tulcea şi Consiliul Local Sulina dar şi ale celor situate în imediata vecinătate a Rezervaţiei. în prezent. Administraţia Rezervaţiei colaborează cu unităţi de cercetare de importanţă naţională: Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării –Tulcea. Autoritatea Naţională Sanitar – Veterinară.2. Fundaţia Prietenii Deltei Sulina. Direcţia Naţională pentru Turism. Autoritatea Navală Română. presiune ce poate fi materializată în tendinţa de supraexploatare a resurselor naturale în general şi a celei piscicole. Dintre factorii interni. cu Ministerul Agriculturii.2. trebuie menţionat pericolul creşterii presiunii antropice asupra ecosistemelor naturale.3 Ameninţări privind situaţia mangementului Eficienţa managementului Rezervaţiei este strâns legată de asigurarea condiţiilor optime pentru implementarea obiectivelor stabilite prin Planul de management._________________________________________________________________________________ Administraţia Rezervaţiei colaborează cu Ministerul Administraţiei şi Internelor prin Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră din Tulcea. într-o stare de echilibru caracterizată de elementele prezentate în capitolele ce descriu această stare. Ministerul Culturii prin Inspectoratul Judeţean de Cultură. creşterea volumului de deşeuri. Pădurilor şi Dezvoltării Rurale prin Direcţia Pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală – Tulcea. etc. În categoria factorilor externi.2 Ameninţări existente şi potenţiale 3. colaborarea Administraţiei Rezervaţiei se dezvoltă cu Consiliul Judeţean Tulcea şi cu Consiliile Locale ale comunelor din perimetrul Rezervaţie.1 Ameninţări privind situaţia ecologică Situaţia ecologică a Deltei Dunării poate fi considerată. locale (Vox Deltae din Crişan. dezvoltarea serviciilor. dezvoltarea activităţilor de agricultură cu potenţial de creştere a aportului de nutrienţi în apă. Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare de Geologie şi Ecologie MarinăGeoEcoMar Bucureşti. În plan local. Administraţia Naţională „Apele Române” – Direcţia de Ape Dobrogea –Litoral – Sistemul de Gospodărirea a Apelor Tulcea. Direcţia Judeţeană Sanitar – Veterinară. 3. sunt incluse toate sursele de afectare a echilibrului ecologic. în special. Salvaţi Dunărea şi Delta Dunării – Academia Caţavencu) sau internaţionale (WWF – Fondul Mondial pentru Natură). Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină. etc. Din punct de vedere al cercetării ştiinţifice. funcţionarea marilor unităţi industriale fără soluţionarea rapidă a problemelor de epurare a apelor şi a aerului (Combinatul Siderurgic Galaţi. 3. dezvoltarea activităţii de transport. dar şi în tendinţa actuală de dezvoltare a turismului cu toate componentele sale: dezvoltarea construcţiilor. Administraţia Rezervaţiei colaborează şi cu organizaţii neguvernamentale. Galaţi-Brăila. dezvoltarea transportului naval pe Dunăre.. etc. situate în afara Rezervaţiei: lipsa staţiilor de epurare a marilor aglomerări urbane (Bucureşti. Ministerul Sănătăţii prin Direcţia Judeţeană de Sănătate Publică. Acest echilibru poate fi însă deranjat de o serie de factori interni sau externi. Regina Naţională a Pădurilor – Romsilva – Direcţia Silvică Tulcea.

_________________________________________________________________________________ constând într-o infrastructură adecvată (mijloace de transport. aparatură de laborator. echipamente pentru informatizarea activităţii. cuprinde necorelări cu prevederile legislative privind gestionarea ariilor protejate din România. când s-a ajuns la un număr total de circa 180 de salariaţi din care 83 agenţi ecologi. etc. mijloace de comunicare. iar în partea ucraineană a Deltei Dunării. a proiectelor de protecţie a speciilor periclitate şi cu valoare conservativă ridicată. O altă ameninţare pentru desfăşurarea managementului Rezervaţiei în condiţii optime o constituie posibila instabilitate a cadrului cadrul legislativ.12. Acest număr de personal ce cuprinde 40 de agenţi ecologi. spaţii de lucru. Nu vor putea fi realizate obiectivele de management ale Rezervaţiei fără un număr corespunzător de personal având un grad adecvat de pregătire. este total insuficient pentru administrarea unei arii protejate de dimensiunile Rezervaţiei. În perioada trecută de la înfiinţare. în perioada 1993-1994.1994. deasemenea. Asigurarea resurselor umane reprezintă. se menţionează că tot în Dobrogea. asigurarea unui nivel corespunzător de pregătire a personalului. reprezintă tot atâtea riscuri de nu realiza o activitate corespunzătoare de gestionare a Rezervaţiei. a fost evaluat la un număr de 335 de posturi. România s-a angajat să crească numărul agenţilor ecologi cu 20 de posturi în fiecare an pe o durată de cinci ani (1995-2000). În prezent. necesare pentru realizarea proiectelor de reconstrucţie ecologică pentru readucerea amenajărilor piscicole şi agricole abandonate în regimul hidrologic natural. o cerinţă importantă. În urma unei evaluări realizate de experţi IUCN în cadrul unui proiect finanţat de BERD. pentru realizarea lucrărilor care asigură funcţionarea optimă a sistemului hidrologic din complexele acvatice. în perioada 1991 – 2000. necesarul de personal pentru administrarea RBDD. prin Legea nr. Acest număr a cunoscut reducere substanţială. conservarea habitatelor naturale. ajungându-se la 107 în 2004. iar unui agent îi revine 14. Legea nr. după 2001. ceea ce înseamnă un raport net superior (1 persoană/1200 ha). Neasigurare acestor condiţii principale prezentate mai sus. Spre comparare. agenţi ecologi. după care s-a înregistrat o creştere lentă a numărului până la 133. 142/30. nivelul personalului înregistrat în acea perioadă (circa 180 de persoane). Implementarea Planului de Management este condiţionată şi de asigurarea resurselor financiare.). în acest domeniu. există un personal de 40 persoane. de ratificare a acordului de împrumut nerambursabil cu BIRD.000 ha. Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. pentru o suprafaţă totală de circa 48. Trebuie menţionat că orice reducere de personal sub nivelul actual pune în pericol realizarea obiectivelor Rezervaţiei.227 ha. în suprafaţă totală de 11. a florei şi faunei sălbatice şi necesită cuprinde 109 . Este necesar. În prezent unei persoane din Administraţia Rezervaţiei îi revine o suprafaţă de circa 4360 ha de arie protejată. din care 122. ceea ce presupune promovarea unui program complex şi corespunzător pentru realizarea acestui deziderat. deasemenea. având ca bază. 82/1993 privind înfiinţarea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării cu modificările ulterioare. Pe de altă parte. personalul Rezervaţiei a cunoscut evoluţii contradictorii cunoscând o creştere graduală. în prezent. este asigurat un personal de 12 persoane (1 persoană la 935 ha). 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate.500 ha de arie protejată ceea ce reprezintă una din cele mai reduse încadrări de personal de pe continentul european. pentru Parcul Naţional Munţii Măcinului.

oameni de ştiinţă. manageri. studierea posibilităţii aplicării fiecărui principiu.1). Disfuncţiile pieţei (Principiul 4). PUNCTE TARI: . 3. Conflicte inerente între localnici şi marile firme private generate de utilizarea resurselor (Principiul 8). Imbunătăţirea potenţială a cunoaşterii ştiinţifice şi a educaţiei ecologice (Principiul 11).3 Analiza SWOT Analiza SWOT a fost elaborată luând în considerare aceste realităţi şi prin aplicarea principiilor de conservare a diversităţii biologice pentru Rezervaţie. OPORTUNITĂŢI: Abordarea ştiinţifică a conservării biodiversităţii şi a dezvoltării durabile folosind cunoaşterea locală indigenă şi recunoaşterea drepturilor acesteia (Principiul 1). UNESCO MAB Biosphere Reserve._________________________________________________________________________________ prevederi ce aliniază cadrul legislativ naţional la cel al Uniunii Europene. etc. (Princ. analizarea a ceea ce implică asemenea aplicaţii în sensul contribuţiei la dezvoltare. Intervenţii manageriale socio-economice mai puţin bazate pe dezvoltare durabilă (Principiul 3). PUNCTE SLABE: Managementul este prea centralizat in Tulcea (Principiul 2). Implementarea directivelor UE (Principiul 4) Echilibru corespunzător între. oportunităţilor pentru managementul ecosistemelor. OBSTACOLE (CONSTRÂNGERI): Sistem managerial centralizat (Principiul 2). abundenţă de specii endemice (Principiul 5). dacă se aplică. Sistem de cooperare orizontal si vertical (Principiul 2). Schimbarea ecosistemică afectează utilizarea economică (Principiul 8). cu multe interacţiuni (Principiul 12). Cele mai multe probleme de gestiune a diversităţii biologice sunt complexe. Protecţia legală prin legi naţionale şi convenţii internaţionale: Ramsar. Lipsa conectivităţii între utilizatori. în al doilea rând. Reconstrucţia ecologică a polderelor abandonate (Principiul 3). Diversitate biologică mare. în primul rând. prevederi care trebuie introduse şi în legea Rezervaţiei. şi integrarea conservării şi utilizarea diversităţii biologice (Principiul 10). Lipsa concesiilor corespunzatoare ale stakeholderilor (Principiul 3). a obstacolelor. şi populaţia locală indigenă în implementarea procesului de planificare managerială (Principiul 7). 110 . Aceasta înseamnă. Un grad ridicat de cunoaştere ecologică şi economică a populaţiei indigene (Principiul 6) Experienţa în reconstrucţie ecologică (principiul 9). IBAs.

culturale şi sociale. în cadrul Programului UNESCO “Omul şi Biosfera”. ale căror prevederi sunt aplicabile şi în perimetrul Rezervaţiei. la Nairobi. mai ales ca habitat al păsărilor de apă (Convenţia Ramsar) dar şi de zonă a patrimoniului natural universal. în această zonă în care sistemele ecologice. Natural şi Cultural. Convenţia privind Speciile Migratoare. şi ale resurselor vii depind de opţiunile societăţii. Convenţia privind Comerţul Internaţional cu Specii Periclitate. Nairobi 15-26 mai 2000 Principiul 1: Obiectivele de management ale suprafeţelor terestre. Căsuţa Principiile privind conservarea biodiversităţii. într-un mod corect şi echitabil._________________________________________________________________________________ 3. nivelul de bunăstare al populaţiei locale în primul rând dar şi al populaţiei din localităţile învecinate Rezervaţiei. acvatice. Atât diversitatea culturală cât şi cea biologică sunt componente centrale ale abordării ecosistemice.4 Scopul managementului 3. Principiile privind conservarea diversităţii biologice au fost adoptate în cadrul celei de-a 5-a Conferinţe a Părţilor (COP5) ale Convenţiei privind Diversitatea Biologică (CBD).4.1 Implementarea cerinţelor convenţiilor internaţionale Planul de management pentru conservarea diversităţii biologice şi pentru dezvoltare durabilă în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării reprezintă o necesitate şi singurul mod în care pot fi armonizate interesele diferite ale locuitorilor rezervaţiei. de zonă umedă de importanţă internaţională. într-o anumită măsură. Principiul 2: Managementul trebuie descentralizat până la nivelul inferior corespunzător. 15-26 mai 2000 (în decizia V/6) (Căsuţa ). Populaţia indigenă şi alte comunităţi care trăiesc în spaţiul terestru sunt stakeholderi importanţi şi drepturile şi interesele acestora ar trebui să fie recunoscute. Convenţia privind Zonele Umede de Importanţă Internaţională ca Habitat al Păsărilor de Apă şi Convenţia privind Patrimoniul Universal. elaborarea planului de management trebuie să ţină seama de cerinţele legale în vigoare privind gestionarea ariilor naturale protejate dar şi de cerinţele Convenţiilor internaţionale. precum şi ale celor care vin în Rezervaţie în scopul dezvoltării unor activităţi economice. şi managementul trebuie să ia în considerare acest lucru. Opţiunile societătii trebuie exprimate cât se poate de clar. ale vizitatorilor săi. Argument: Diverse sectoare ale societăţii percep ecosistemele în sensul propriilor lor nevoi economice. Cele mai importante 5 convenţii internaţionale ale căror prevederi acţionează şi în Rezervaţiei sunt: Convenţia privind Diversitatea Biologică. Având în vedere statutul triplu recunoscut pentru Rezervaţie: de rezervaţie a biosferei. 111 . naturale sau antropice cu grad ridicat de sensibilitate generează resurse naturale ce pot susţine activităţi economice şi prin acestea. Ecosistemele trebuie gestionate pentru valoarea lor intrinsecă şi pentru beneficiile tangibile sau intangibile aduse oamenilor.

analize efectuate cu grijă. Conexiunile între zone trebuie să fie promovate acolo unde este necesar. manageri. 112 . trebuie acordată atenţie condiţiilor de mediu care limitează productivitatea naturală. este necesară înţelegerea şi gestionarea ecosistemelor în context economic. funcţionarea şi diversitatea ecosistemului. Limitele pentru management vor fi definite în mod operaţional de către utilizatori. oameni de ştiinţă şi comunităţile locale indigene. în conformitate. Conservarea şi. Stimulentele permit celor ce controlează resursa să beneficieze şi asigură plata de către cei ce generează costuri de mediu. Cu cât managementul ţine mai mult cont de ecosisteme. impacte posibile necesită consideraţii şi necesita restructurări sau moduri de organizare pentru decizie. Principiul 4: Recunoaşterea beneficiilor potenţiale din management. precum şi interacţiunile fizice şi chimice în cadrul mediului. temporare. acolo unde este cazul restaurarea acestor interacţiuni şi procese. în ecosisteme au adesea efecte necunoscute şi prin urmare. cei ce generează costuri de mediu (precum poluarea) se sustrag responsabilităţilor. Acestea apar adesea prin distorsiunile de piaţă. Abordarea ecosistemică se bazează pe natura ierarhică a diversităţii biologice caracterizată de interacţiunea şi integrarea genelor. Argument: Intervenţiile manageriale neprevăzute asupra altor ecosisteme. în scopul menţinerii funcţiilor şi serviciilor ecosistemelor. sau de condiţii imprevizibile. într-o măsură realizabilă. cu atât cresc responsabilitatea. Limitele funcţionării ecosistemului pot fi afectate în măsuri variabile de condiţii întreţinute artificial. b) stabilească stimulente pentru promovarea conservării biodiversităţii şi dezvoltarea durabilă. cei ce beneficiază de pe urma conservării. speciilor şi ecosistemelor. pentru a face. Principiul 7: Abordarea ecosistemică trebuie să fie efectuată la scară spaţială şi temporală potrivită. Principiul 5: Conservarea structurii şi funcţionării ecosistemului. este de o mai mare importanţă pentru păstrarea pe termen lung a diversităţii biologice decât simpla protecţie a speciilor. managementul trebuie să fie prudent. Principiul 3: Managerii ecosistemelor trebuie să ţină cont de efectele (actuale sau potenţiale) ale activităţilor lor asupra ecosistemelor adiacente sau asupra altor ecosisteme._________________________________________________________________________________ Argument: Sistemele descentralizate pot conduce la o mai mare eficienţă şi echitate. şi între acestea şi mediul lor abiotic. Managementul trebuie să implice toţi stakeholderii şi să echilibreze interesele locale cu interesul publicului larg. între specii. nu plătesc costurile asociate acesteia şi. de asemenea. Argument: Considerând probabilitatea sau uşurinţa de a atinge obiectivele de management. Argument: Funcţionarea şi rezilienţa ecosistemelor depind de o relaţie dinamica în cadrul speciei. structura. Principiul 6: Ecosistemele trebuie gospodărite în cadrul limitelor funcţionării lor. Adesea. Argument: Abordarea trebuie facută la scară temporală şi spaţială potrivită obiectivelor. atunci când este necesar. Orice astfel de program de gestiune a ecosistemelor ar trebui să: a) reducă distorsiunile de piaţă care afectează diversitatea biologică. participarea şi utilizarea cunoştinţelor locale. ar trebui să fie o ţintă prioritară a abordării ecosistemelor. şi. Acestea pot instituţiile implicate în procesele de compromisurile corespunzătoare. care subevaluează sistemele naturale şi populaţiile şi oferă stimulente şi indemnizaţii pentru favorizarea conversiei terenurilor către sisteme mai puţin diverse. c) atribuie costuri şi beneficii în ecosistemele date. Argument: Cea mai mare ameninţare pentru diversitatea biologică este înlocuirea acesteia cu sisteme alternative de utilizare a terenurilor.

Prin urmare. Este de dorit o cunoaştere mai bună a funcţiilor ecosistemelor şi a impactului activităţilor antropice. Toate informaţiile relevante din orice domeniu de interes trebuie diseminate între stakeholderi şi părţile implicate. luând în considerare. biologic şi de mediu. Argument: Diversitatea biologică este importantă atât pentru valoarea sa intrinsecă cât şi datorită rolului cheie pe care îl deţine în furnizarea ecosistemelor şi a altor servicii de care noi toţi depindem. Abordarea ecosistemică trebuie să utilizeze un management adaptativ. regional şi internaţional. A existat o tendinţă în trecut de a gestiona componentele diversităţii biologice fie ca protejate sau neprotejate. Ipotezele din spatele deciziilor manageriale propuse trebuie făcute explicite şi verificate faţă de cunoştinţele disponibile şi punctele de vedere ale stakeholderilor. Regimurile perturbatoare tradiţionale pot fi importante pentru structura şi funcţionarea ecosistemelor. efecte secundare şi implicaţii. Acestea intră în conflict în mod inerent cu tendinţa oamenilor de a favoriza obţinerea de câştiguri pe termen scurt. cu multe interacţiuni. şi întrega gamă de măsuri este aplicată într-un set de ecosisteme de la strict protejate până la cele antropice. naţional. şi stakeholderii de la nivel local. inclusiv compoziţia speciilor şi abundenţa populaţiilor se schimbă. Pe lângă dinamica inerentă a schimbării. dar. Argument: Procesele ecosistemice sunt caracterizate prin scări temporale variabile. în acelaşi timp. şi pot necesita intreţinere sau reconstrucţie. Conservarea trebuie să fie promovată prin 113 . Principiul 10: Abordarea ecosistemică trebuie să identifice echilibrul adecvat între integrarea conservării şi utilizarea diversităţii biologice. astfel încât să se favorizeze conservarea acestor zone şi să asigure utilizarea raţională a resurselor lor. unde conservarea şi utilizarea sunt văzute în context. Argument: Informaţiile din toate sursele sunt foarte importante pentru stabilirea unor strategii manageriale ecosistemice eficiente. să considere acţiunile de aplanare şi să facă faţă schimbărilor pe termen lung precum schimbările climatice. Se impune ca necesară o schimbare către situaţii mai flexibile. Principiul 12: Abordarea ecosistemică ar trebui să implice toate sectoarele relevante ale societăţii şi diciplinele ştiinţifice. Principiul 9: Managementul trebuie să recunoască faptul că schimbarea este inevitabilă Argument: Ecosistemele. Argument: Cele mai multe probleme de management a biodiversităţii sunt complexe. şi beneficii imediate. printre altele. orice decizie de sub incidenţa Articolului 8 (j) a Convenţiei asupra Diversităţii Biologice. cunoscută şi sub numele de Convenţia Ramsar. ecosistemele sunt deranjate continuu de un complex de incertitudini şi “surprize” potenţiale în domeniile uman. Convenţia privind protecţia zonelor umede de importanţă internaţională în special ca habitat al păsărilor de apă._________________________________________________________________________________ Principiul 8: Recunoaşterea scărilor temporale variabile şi a efectelor ce caracterizează procesele ecosistemice. obiectivele pentru un management ecosistemic trebuie să fie stabilite pe termen lung. în locul celor de viitor. inovaţii şi practici. Principiul 11: Abordarea ecosistemelor ar trebui să ia în considerare toate formele de informaţii relavante. şi prin urmare ar trebui să implice cunoaşterea experţilor. a fost înfiinţată în 1971 şi stabileşte pentru statele părţi în primul rând cerinţa de a elabora şi aplica planurile de amenajare. pentru a anticipa aceste schimbări şi trebuie să fie precaut în procesele de luare a deciziilor care pot îngrădi opţiuni. dupa caz. managementul trebuie adaptat la aceste schimbări. inclusiv cunoaşterea ştiinţifică şi cea locală indigenă.

convenţia încurajează statele-părţi a se angaja pentru respectarea acestui patrimoniu şi deschide perspective acţiunii internaţionale. bazine hidrografice ori aceleaşi populaţii de animale din zonele umede. valorificarea şi refacerea patrimoniului prin măsuri juridice. Primul principiu consacrat de Convenţia Patrimoniului Universal UNESCO este acela al obligaţiei tuturor statelor de a proteja bunurile naturale şi culturale excepţionale care. pe de o parte. iar pe de altă parte. protejării faunei şi florei şi a habitatelor naturale din zonă. Dispoziţiile convenţiei încearcă o conciliere cât mai bună posibil între principiile suveranităţii şi integrităţii teritoriale şi necesitatea unei intervenţii internaţionale. Făcând acest lucru în privinţa Deltei Dunării. Convenţia privind patrimoniul mondial este singurul tratat cu vocaţie universală privind conservarea unui patrimoniu natural şi cultural aparţinând întregii umanităţi. respectând întocmai intependenţa de jurisdicţie a fiecărui stat. 1979). tehnice. Conform articolului 5 al Convenţiei. înscrise pe lista Ramsar (158 de ţări membre). De altfel. în special. şi prin realizarea supravegherii adecvate a stării acestora. Convenţia UNESCO consacră principiul conform căruia bunurile naturale care privesc întreaga omenire trebuie să fie conservate în interesul umanităţii şi un proces de asistenţă internaţională trebuie să ajute statele aflate în nevoie. competente din punct de vedere teritorial. Acest stat are competenţa de a identifica şi adelimita diferite bunuri care să fie înscrise pe lista patrimoniului natural mondial supus protecţiei. şi de a nu lua nici o măsură susceptibilă de a prejudicia direct ori indirect acest patrimoniu. Ca resurse de mare valoare economică. De asemenea. cele peste 1718 zone umede de importanţă internaţională. şi care sunt un fel de depozitar al bunurilor care fac parte din patrimoniul universal. acestea fiind sau nu înscrise pe listă. 114 . Orice reducere a suprafeţei unei zone umede trebuie să fie compensată prin crearea de noi rezervaţii naturale. că acestea trebuie să coopereze în acest domeniu. patrimoniului mondial aflat sub jurisdicţia lor. aparţin întregii umanităţi. administrative şi financiare şi. Totodată. Convenţia privind conservarea speciilor sălbatice de animale migratoare (Bonn. statele semnatare trebuie să asigure conservarea. totalizând 159 milioane de hectare se bucură de un regim naţional şi internaţional special de protecţie şi conservare. documentul consacră convenţia statelor semnatare de a-şi coordona politicile lor de conservare. ca de exemplu păsările de apă migratoare. scoate în evidenţă trei principii fundamentale acceptate de părţile contractante (Căsuţa ). ştiinţifică şi recreativă. privite în mod colectiv. trebuie subliniat faptul că. Astfel._________________________________________________________________________________ crearea de rezervaţii în zonele umede. prin existenţa unor servicii speciale. statul român a subscris obligaţiilor de a adopta o politică generală de a conferi acestei zone o funcţie în viaţa colectivă şi de a integra preocupările de protecţie a mediului în programele de dezvoltarea economico-socială. Bunurile naturale care fac parte din patrimoniu mondial rămân supuse legislaţiei statului competent teritorial în ce priveşte proprietate. se stabileşte clar că guvernele naţionale sunt responsabile de protecţia siturilor. În ansamblul său. este stipulată obligaţia de a coopera pentru statele care împart aceleaşi zone umede. culturală. în sensul că acestea vor continua să aparţină entităţilor publice. Gestionarea raţională a zonelor umede presupune măsuri legislative şi administrative în vederea asigurării creşterii efectivelor la populaţiile de păsări acvatice. printre care şi Delta Dunării. private sau particularilor.

care trebuie să fie protejat de către generaţiile prezente şi viitoare şi conştiente de valoarea estetică. cu toate că nu sunt încă neapărat ameninţate de dispariţie. în plus. recreativă şi economică mereu crescândă a faunei şi florei sălbatice. I. b) Anumite specii care trebuie să facă obiectul unei reglementări. în scopul de a face eficient controlul comerţului cu indivizi ai speciilor înscrise în anexa nr. prin frumuseţea şi varietatea lor. Părţile recunosc importanţa speciilor migratoare care pot fi conservate şi a statelor ariei de migrare care vor cădea de acord sa acţioneze în acest scop. recunoscând că popoarele şi statele sunt şi ar trebui să fie cei mai buni protectori ai faunei şi florei lor sălbatice. având drept scop evitarea unei exploatări incompatibile cu supravieţuirea lor. ar putea deveni în cazul în care comerţul cu indivizi ai acestor specii nu ar fi supus unei reglementări stricte. b) ar trebui să se străduiască să asigure protecţia imediată pentru speciile migratoare incluse în anexa nr. 2. au fost stabilite trei anexe cuprinzând trei categorii de specii ameninţate cu dispariţia şi asupra cărora părţile contractante au convenit regimul special de comercializare: Anexa I. Convenţia privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariţie cunoscută şi sub denumirea de Convenţia CITES. 115 . că cooperarea internaţională este esenţială pentru protecţia anumitor specii ale faunei şi florei sălbatice împotriva unei exploatări excesive. sunt convinse că trebuie luate măsuri urgente în acest scop. II. părţile: a) ar trebui să promoveze. Toate speciile ameninţate de dispariţie._________________________________________________________________________________ Căsuţa Principiile fundamentale pentru protecţia speciilor sălbatice de animale migratoare (Convenţia de la Bonn) 1. a) Toate speciile care. a fost adoptată la Washington în 1973. Părţile recunosc necesitatea luării de măsuri pentru a se evita periclitarea oricarei specii migratoare. individual sau prin cooperare. ştiinţifică. să coopereze şi să sprijine cercetările cu privire la speciile migratoare. culturală. prin aplicarea prevederilor alin. Ca principii fundamentale ale convenţiei. II. acordând o atenţie deosebită speciilor migratoare a căror stare de conservare este nefavorabilă şi luând. oricând este posibil şi oportun. Anexa II. recunoscând. a). măsurile adecvate şi necesare pentru conservarea unor asemenea specii şi a habitatului lor. 3. ca urmare a comerţului internaţional. c) ar trebui să se străduiască să încheie acorduri care să reglementeze conservarea şi gestionarea speciilor migratoare incluse în anexa nr. şi scoate în evidenţă acordul părţilor de a recunoaşte că fauna şi flora sălbatice constituie. care sunt sau ar putea fi afectate de comerţ. În mod deosebit. un element de neînlocuit al sistemelor naturale. Comerţul cu indivizi ai acestor specii trebuie supus unei reglementări foarte stricte în scopul de a nu le mai pune în pericol supravieţuirea şi nu trebuie autorizat decât în condiţii excepţionale.

Extinderea zonelor de tranziţie pentru a include zone potrivite pentru implementarea managementului ecosistemelor sau utilizarea rezervaţiilor biosferei pentru a explora şi demonstra abordarea conceptului de de zvoltare durabilă la nivel regional. a pregătirii şi a educaţiei în rezervaţiile biosferei pentru asigurarea unei baze solide din domeniul ştiinţelor naturale. Asigurarea că toate zonele rezervaţiei biosferei contribuie în mod adecvat la conservare. a monitoringului. etc. Cu o astfel de abordare se va sigura că rezervaţiile biosferei şi comunităţile lor locale sunt mai bine plasate pentru a răspunde presiunilor externe politice. Informaţiile trebuie să fie accesibile tuturor celor interesaţi. dezvoltare durabilă şi dezvoltarea cunoaşterii. dezvoltarea durabilă. precum şi a obiectivelor Strategiei (Anexa) Căsuţa 6: Direcţiile cheie ale Strategiei de la Sevilla pentru rezervaţiile biosferei 1. Această cerinţă este acută în ţările unde se înregistrează lipsă de personal şi de resurse financiare.biologice. Rezervaţiile biosferei trebuie să constituie investiţii în viitor. în limitele competenţei sale. 10. Întărirea cercetării ştiinţifice. Acestea trebuie folosite pentru înţelegerea relaţiei dintre umanitate şi lumea naturii prin programe de conştientizare publică. Dezvoltarea rezervaţiilor biosferei care includ o varietate largă de componente de mediu.4. conservarea biodiversităţii. În dezvoltarea managementului Rezervaţiei importantă este şi abordarea Direcţiilor cheie ale Strategiei de la Sevilla pentru Rezervaţiile Biosferei._________________________________________________________________________________ Anexa III. Promovarea managementului în fiecare rezervaţie a biosferei ca un „pact” dintre comunitatea locală şi societate în întregul ei.). Întărirea reţelelor de rezervaţii ale biosferei regionale şi interregionale componente ale Reţelei Mondiale ale Rezervaţiilor Biosferei. 3. în condiţiile conservării biodiversităţii. educaţie formală şi informală bazată pe o perspectivă pe termen lung. Creşterea contribuţiei rezervaţiilor biosferei în implementarea acordurilor internaţionale pentru promovarea conservării şi dezvoltării durabile şi în special a Convenţiei pentru Diversitatea Biologică şi a altor acorduri (schimbările climatice. unei reglementări având ca scop împiedicarea sau restrângerea lor şi necesitând cooperarea celorlalte părţi pentru controlul comerţului. aplicarea principiilor de bază ale protecţiei 116 . Dezvoltarea conexiunilor dintre valorile naturale. direcţiile. deşertificarea. Toate speciile pe care o parte le declară supuse. intergeneraţii. Principiile generale ale strategiei de protecţia mediului trebuie să cuprindă câteva teme principale: conservarea condiţiilor de sănătate a oamenilor. 8.2 Armonizarea necesităţilor imediate cu strategia pe termen lung Armonizarea necesităţilor imediate ale Rezervaţiei cu strategia pe termen lung înseamnă a defini în linii generale principiile. 4. 6. sociale şi umane. conservarea moştenirii valorilor culturale şi istorice. Reflectarea mai puternică a dimensiunii umane a rezervaţiilor biosferei. 9. biologice şi cele culturale. obiectivele şi criteriile de identificare a acţiunilor care să conducă la o dezvoltare economică şi socială durabilă. Este o cerinţă specială pentru aplicarea conceptului de rezervaţie a biosferei zonelor costiere şi marine. economice şi culturale conducând către regiuni mai mari nederanjate în apropierea oraşelor. (Căsuţa). Aducerea grupurilor de interese în situaţia de a colabora pe bază de parteneriate atât la nivelul local cât şi la nivelul reţelelor. 3. spaţiu şi în costuri. Programul de acţiuni trebuie să conţină obiective şi sarcini concretizate şi cuantificate în timp. evitarea poluării prin măsuri preventive. 2. 7. 5. Managementul trebuie să fie în dezvoltare şi adaptativ. economice şi sociale.

firmele de turism. ceea ce face imperios necesară aplicarea unor tehnologii nepoluante în toate domeniile de activitate care urmează a fi dezvoltate. firmele de transport. Evitarea poluării prin măsuri preventive se bazează pe considerentul ele că este mult mai uşor şi mai puţin costisitor să se prevină poluarea. poluatorul plăteşte). populaţia locală. În termeni practici. Conservarea biodiversităţii este principiul fundamental care ţine seama de consecinţele nefaste ale poluării asupra ecosistemelor şi vizează eliminarea poluanţilor.4. Conservarea moştenirii valorilor culturale şi istorice este principiul prin care valorile culturale şi istorice sunt considerate componente ale sistemelor socio-economice dezvoltate în cadrul sistemelor naturale şi că acestea trebuie abordate integrat. a stabilităţii şi rezistentei lor la dereglări. 3. Părţile interesate în activităţile economice sunt reprezentate de firmele care au concesionat drepturile de valorificare a terenurilor agricole sau piscicole. în acelaşi timp protejând mediul înconjurător. stimularea activităţii de reabilitare a ecosistemelor alterate. a apelor uzate ce poate conduce la reducerea potenţialului existent de regenerare a naturii. Conceptul de dezvoltare durabilă se referă la o forma de creştere economică care satisface nevoile societăţii în termeni de bunăstare pe termen scurt. Dezvoltarea durabilă este principiul care trebuie să fundamenteze managementul Rezervaţiei deoarece se constată tendinţe negative în ceea ce priveşte exploatarea resurselor naturale şi în special a resursei piscicole prin supraexploatare. ceea ce poate conduce la epuizarea acestora. a protecţiei mediului. întreaga strategie de ocrotire a mediului. acest lucru înseamnă crearea condiţiilor pentru dezvoltarea economică pe termen lung.3 Armonizarea intereselor potenţial conflictuale Interesele conflictuale sunt întâlnite între părţile ce deţin interese economice şi cele cu interese în conservarea biodiversităţii şi în promovarea dezvoltării durabile. în principal prin gestionarea necorespunzătoare a deşeurilor. cu ocazia elaborării Planului de management sau cu ocazia întâlnirilor periodice dintre reprezentanţii Administraţiei Rezervaţiei cu 117 . adoptarea măsurilor de prevenire a poluării. asociaţiile de pescari. folosirea tehnologiilor curate în toate activităţile. menţinerea ecosistemelor. a productivităţii şi adaptabilităţilor şi nu în ultimul rând la utilizarea durabilă a resurselor naturale. Condiţiile de viaţă trebuie îmbunătăţite prin acţiuni de: corectarea impactului negativ produs de unele activităţi. mediu şi lung şi se fundamentează pe considerentul că dezvoltarea trebuie să vină în întâmpinarea nevoilor prezente fără să pună în pericol pe cele ale generaţiilor viitoare. firmele care au concesionat dretul de valorificare a resurselor naturale (peşte. a capacităţii lor de funcţionare._________________________________________________________________________________ mediului (ex. asociaţiile de vânători şi pescari sportivi. Din studiile anterioare precum şi din întâlnirile desfăşurate cu reprezentanţi ai agenţilor economici cu ocazia elaborării „Planului Master – suport pentru dezvoltare durabilă în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării”. Conservarea condiţiilor de sănătate a oamenilor este principiul conform căruia trebuie să i se subordoneze întreaga activitate economică şi socială. stuf).

. reprezentanţi ai principalilor agenţi economici._________________________________________________________________________________ reprezentanţii comunităţilor locale. Managementul protecţiei speciilor şi habitatelor Managementul protecţiei speciilor şi habitatelor naturale din perimetrul Rezervaţiei impune acţiuni al căror efect trebuie să conducă la stoparea declinului diversităţii biologice. alimentări cu apă. solul. Pentru eliminarea surselor de conflicte trebuie desfăşurată o activitate susţinută de promovarea unor măsuri care să contribuie la diversificarea activităţilor economice (dezvoltarea turismului. etc.5 Temele managementului În urma unui proces de analiză a modului în care au fost realizate obiectivele de management în perioada 2002-2006 de către un colectiv format din membrii ai Consiliului Ştiinţific al ARBDD şi din resposabilii principalelor compartimente funcţionale din ARBDD. precum şi de restricţiile impuse de Administraţia Rezervaţiei ca autoritate de mediu şi/sau de administrator al ariei naturale protejate. secetă. .). .). protecţia patrimoniului mondial. A1. a atelierelor de artizanat. etc. În urma unui proces complex de consultare publică cu specialişti din domeniul cercetării ştiinţifice. ai populaţiei locale şi ai instituţiilor cu activităţi şi responsabilităţi în perimetrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. desfăşurarea unor acţiuni susţinute de conştientizare publică pentru promovarea obiectivelor Administraţiei Rezervaţiei pentru dezvoltare durabilă. au fost identificate temele managementului şi acţiunile necesare pentru realizarea temelor.Respectarea prevederilor convenţiilor şi programelor internaţionale privind protecţia mediului.4 Criterii generale pentru stabilirea priorităţilor acţiunilor În vederea stabilirii priorităţilor acţiunilor stabilite pentru realizarea obectivelor de management s-au avut în vedere o serie de criteriile generale: . Este necesară. cultural şi natural.Menţinerea şi îmbunătăţirea sănătăţii populaţiei şi a calităţii vieţii în comunităţile locale. inclusiv a incintelor îndiguite.4. deasemenea. 3.) la îmbunătăţirea infrastructurii locale care să contribuie la creşterea bunăstării locuitorilor (apărări împotriva inundaţiilor.Raportul cost/beneficiu. cutremure. flora şi fauna din perimetrul Rezervaţiei. inclusiv prin apărarea acestora împotriva efectelor negative ale calamităţilor naturale (inundaţii. refacerea stării ecologice bune a ecosistemelor şi reconstrucţia ecologică a unor zone afectate de impactul antropic. conservarea diversităţii biologice. acvacultură diversificată. 3. temele managementului Rezervaţiei au căpătat o formă finală. Stoparea declinului diversităţii biologice şi conservarea patrimoniului natural 118 . canalizări. a reieşit faptul că în principal conflictele sunt generate de limitarea accesului la diferite resurse naturale sau în diferite zone ale Rezervaţiei. etc. A. inclusiv utilizarea durabilă a resurselor naturale regenerabile: apele.Menţinerea şi îmbunătăţirea potenţialului existent al ecosistemelor naturale. etc.

etc.5: Evaluarea anuală a eficienţei programului de populare de susţinere a Dunării cu pui de sturioni marcaţi individual. reglare. A1. în lucrări pentru îmbunătăţirea circulaţiei apei în complexele acvatice naturale. Nurca europeană – Mustela lutreola. schimbări climatice.supravegherea zonelor strict protejate. .1: Reactualizarea inventarelor diversităţii biologice din perimetrul RBDD. .4: Protecţia şi conservarea pelicanului creţ (Pelecanus crispus) pe toată durata implementării Planului de management.realizarea staţiei pentru monitorizarea speciilor migratoare. Lucrările au fost realizate etapizat. .3: Refacerea populaţiilor de nurcă europeană (Mustela lutreola). identificarea şi implementarea măsurilor pentru limitarea efectelor negative. A2. a zonelor de reproducere naturală a speciilor de peşti şi a zonelor de cuibărit ale unor specii de păsări (Vulturul codalb – Helieatus albicilla).) pentru starea habitatelor. Menţinerea/restaurarea stării ecologice bune a ecosistemelor Acţiunile desfăşurate în perioada anterioară în scopul îmbunătăţirii condiţiilor ecologice din ecosistemele naturale din Rezervaţie au fost materializate în principal.declararea unor zone de cruţare – iernare pentru populaţiile unor specii periclitate. salmastre şi marine (producţie. ţinându-se cont de distribuţia 119 . suport). Este necesară continuarea acţiunilor propuse în cadrul Planului de Acţiuni pentru îmbunătăţirea situaţiei: A1. au fost luate o serie de măsuri în această direcţie rezultate din acţiunile de supraveghere a stării patrimoniului natural şi materializate prin: . .impunerea valorificării unor specii numai prin folosirea capcanelor selective (capturarea bizamilor). A2. a coloniilor unor specii de păsări. A1. activităţi antropice.implementarea proiectelor privind protecţia unor specii periclitate (Pelicanul creţ – Pelecanus crispus. A2. A1.impunerea unor restricţii speciale privind valorificarea unor specii care fac obiectul valorificării economice (perioade prelungite de prohibiţie la pescuit şi/sau la vânat).2: Combaterea şi/sau atenuarea factorilor de risc (agenţi patogeni.3: Adaptarea zonării funcţionale a RBDD şi a planurilor de management aferente pentru atingerea obiectivelor specifice._________________________________________________________________________________ În perioada 1990-2007. specii invazive.1: Selectarea şi formularea pachetului de indicatori şi indici care definesc starea ecosistemelor din RBDD. A1. .implementarea prohibiţiei generale la pescuitul sturionilor. Stabilirea Valorilor de Referinţă Favorabilă pentru speciile protejate din RBDD. A2.6: Evaluarea diversităţii biologice în zona costieră a Mării Negre din perimetrul RBDD A1. în prima etapă abordându-se refacerea regimului de curgere a apei prin Rezervaţie pe gârlele şi canalele principale. Pentru etapele următoare au fost incluse lucrări similare pentru canalele secundare şi au fost prevăzute a se realiza în perioada 2009-2012.2: Evaluarea funcţiilor şi serviciilor asigurate de ecosistemele deltaice dulcicole.7: Inventarierea speciilor invazive şi elaborarea măsurilor precauţionare pentru managementul lor. A1. . Gâsca cu gâtul roşu – Branta ruficolis).

Reconstrucţie ecologică în incintele îndiguite Reconstrucţia ecologică a incintelor îndiguite a fost începută în perioada 1994-1996 când au fost conectate regimului hidrologic natural primele două incinte îndiguite prvăzute să devină amenajări agricole: Babina (2.100 ha.260 ha. A3. În perioada următoare au urmat şi alte amenajări agricole şi piscicole astfel că în prezent suprafaţa totală a amenajărilor reconectate regimului hidrologic natural este de 15.025 ha (AA Babina – 2.115 ha. Ceamurlia A3. AP Holbina II – 3.P.600 ha).).7: Reconstrucţia ecologică A.600 ha. A2. Chilia A3.A.A._________________________________________________________________________________ speciilor de păsări cu cerinţe prioritare de protecţie pentru a se asigura manţinerea valorilor stabilite.A. Murighiol-Dunavăţ A3.1: Reconstrucţie ecologică în zona Holbina-Dunavăţ (etapa a II-a) A3. Murighiol.7: Îmbunătăţirea condiţiilor de mediu in zonele de reproducere naturală a peştilor – complexul acvatic Şontea – Fortuna. AA Fortuna – 2. Sulina A3. A3.4: Reconstrucţia ecologică A. A2.P. Murighiol A3. AA Cernovca – 1. A2. A2. A3.P.A.8: Reconstrucţia ecologică A. A3.12: Îmbunătăţirea condiţiilor hidrologice în zona Sinoe – Istria – Nuntaşi A2.15: Refacerea habitatelor forestiere naturale în amenajările silvice îndiguite ajunse la vârsta exploatării (Păpădia. A2. Sireasa A3.9: Reconstrucţia ecologică A.6: Reconstrucţia ecologică A.12: Reconstrucţia ecologică A.14: Reconstrucţie ecologică a incintei Zaghen.10: Îmbunătăţirea circulaţiei apei în complexul acvatic Somova – Parcheş A2. Carasuhat A3.2: Reconstrucţia ecologică A.P.P.5: Elaborarea şi implementarea programului de igienizarea stufărişurilor în vederea îmbunătăţirii stării habitatelor din RBDD. etc.4: Elaborarea şi implementarea normelor specifice pentru conservarea diversităţii (limitarea impactului antropic). Dunavăţ II (El 3+E4) A3. Rusca.10: Reconstrucţia ecologică A. AP Holbina I 1.3: Reconstrucţia ecologică A.9: Îmbunătăţirea circulaţiei apei în complexul acvatic Gorgova – Uzlina. 120 .13: Reconstrucţia ecologică a grindului Stipoc.11: Reconstrucţia ecologică A. Dunavăţ I A3. Carasuhat. A2.5: Reconstrucţia ecologică A. AP Dunavăţ II – 1260 ha.8: Îmbunătăţirea regimului hidrologic şi refacerea potenţialului piscicol în complexul Roşu – Puiu.13: Executarea periodică a lucrărilor de întreţinere a canalelor pentru asigurarea regimului hidrologic optim din ecosistemele acvatice.14: Perdele forestiere de protecţie a braţelor şi canalelor Deltei Dunării.A.P. A2. În perioada următoare se propune continuarea acestui proces prin includerea altor incinte îndiguite. AP Popina – 3.600 ha)şi Cernovca (1580 ha). A2.6: Îmbunătăţirea condiţiilor de mediu in zonele de reproducere naturală a peştilor – complexul acvatic Dunavăţ – Dranov.11: Îmbunătăţirea circulaţiei apei în complexul acvatic Şontea – Fortuna A2. Obretin A3.580 ha. Pardina A3.

cerinţă de bază a implementării conceptului de dezvoltare durabilă în perimetrul Rezervaţiei. dar şi ulterior. pentru a se asigura un proces adecvat de monitorizare a eforturilor de valorificare. Pentru perioada următoare este necesară continuarea implementării programului de monitoring inegrat şi îmbunătăţirea infrastructurii pentru creşterea eficienţei acestuia.1. România-Ucraina.4: Monitorizarea stării populaţiilor de peşti migratori.B1. cu valoare economică (floră meliferă. plante medicinale.1. În această perioadă a fost introdusă practica evaluării anuale a potenţialului exploatabil din fiecare resursă naturală şi au fost stabilite cote de exploatare. în Staţia de monitorizare de la Isaccea. utilizare durabilă Utilizarea durabilă a resurselor naturale este unul din obiectivele principale ale managementului Rezervaţiei. B1.B1.B1. B1.2: Monitorizarea speciilor periclitate de interes comunitar şi naţional. GIS B1: Sistem de monitoring integrat – suport pentru managementul rezervaţiei În cadrul Administraţiei Rezervaţiei se desfăşoară un program complex de monitorizare prin care se asigură cunoaştere evoluţiei ecosistemelor naturale şi antropice şi care susţine deciziile de gestionare a Rezervaţiei.1. Programul de monitoring se bazează pe informaţiile obţinute atât în cadrul serviciilor funcţionale din Administraţia Rezervaţiei cât şi pe cele realizate de alte instituţii specializate care îşi desfăşoară activitatea în perimetrul Rezervaţiei şi cu care Administraţia Rezervaţiei colaborează: Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunării. Garda Naţională de Mediu.B1.2: Evaluarea anuală a stării resurselor naturale vegetale şi animale de interes economic şi recreativ (pescuit sportive.1.1: Elaborarea şi implementarea planului de monitoring integrat al RBDD . C1. .1: Monitorizarea parametrilor care caracterizează starea ecosistemelor._________________________________________________________________________________ B. Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare de Geologie Marină GEOECOMAR. cu obligativitatea raportării periodice a rezultatelor exploatării. Administraţia Naţională „Apele Române”.3: Monitoringul circulaţiei turistice pe teritoriul RBDD. C. Monitoring integrat. etc.2: Monitorizarea complexă a Rezervaţiei Biosferei Transfrontalieră Delta Dunării.1. Administraţia Rezervaţiei. Resurse naturale. Agenţia Naţională de Protecţia Mediului. C1. în vederea monitorizării eforturilor anuale de valorificare. alge. 121 . vânat). s-a dovedit a fi sub presiunea cea mai mare: resursa piscicolă. .5: Monitorizarea şi cuantificarea efectelor lucrărilor de îmbunătăţire a condiţiilor de mediu din ecosistemele naturale acvatice şi terestre. Utilizarea durabilă a resurselor naturale şi a serviciilor asigurate de ecosisteme C1. În perioada următoare este necesară atât continuarea aplicării măsurilor stabilite precum şi o diversificare a acestora. vegetale şi animale. În acest scop.B1. sturioni şi scrumbie de Dunăre. Institutul Naţional de CercetareDezvoltare Marină Grigore Antipa. C1. a luat o serie de măsuri încă de la înfiinţarea sa în 1990 şi a vizat în primul rând resursa care în momentul înfiinţării Rezervaţiei.3: Elaborarea măsurilor pentru valorificarea integrală a resurselor biologice. .1: Elaborarea normelor de utilizare durabilă a resurselor naturale. .

nemijlocit. posibilitatea dezvoltării şi promovării altor activităţi economice tradiţionale precum şi a valorilor culturale.5: Eliminarea uneltelor de pescuit neselectiv. deasemenea. etc.3: Implementarea sistemelor de certificare ecoturistică pentru dezvoltarea ofertei ecoturistice (Asociatia de Ecoturism din Romania. atât din zona continentală a rezervaţiei cât şi din zona costieră marină) C1.2: Completarea marcării traseelor turistice.4: Elaborarea măsurilor pentru diminuarea conflictelor sociale datorate interacţiunii dintre păsările ihtiofage şi pescărie. pericolul pe care îl poate constitui turismul neorganizat. Managementul vizitatorilor din RBDD D2. etc. Trebuie avut în vedere. crustacei.2: Promovarea practicilor tradiţionale în domeniul construcţiilor şi amenajărilor gospodăreşti. în vederea limitării impactului negativ al pescuitului accidental. C1. C1.6: Realizarea unui cod de conduită şi bune practici pentru valorificarea resurselor şi a serviciilor. 122 . D2.5: Îmbunătăţirea sistemului de informare al vizitatorilor E. D1. C1. contribuind totodată la diversificarea surselor de venituri. ROMSILVA.3: Implementarea Ordinului MMDD privind circulaţia în RBDD D2. D2. comunităţilor locale posibilitatea integrării rezultatelor celorlalte activităţi de valorificare a resurselor naturale şi mai mult. peşti. Promovarea turismului tradiţional local D1. Patrimoniul cultural Sprijinirea dezvoltării identităţii etno-culturale a populaţiei locale din teritoriul Rezervaţiei reprezintă o cale pentru diversificarea formelor de turism şi de implicare a comunităţilor locale în această activitate. D2.4: Zonarea ecoturistică a RBDD şi realizarea hărţii zonării ecoturistice.) în vederea utilizării durabile a acestora. Europarc). ANIF. D. E1: Conservarea patrimoniului cultural E1..1: Stabilirea şi marcarea locurilor destinate campării pe teritoriul RBDD.2: Diversificarea utilizării resursei peisagistice pentru odihnă şi recreere. E1._________________________________________________________________________________ moluşte. ANAR. D2.1: Elaborarea strategiei pentru turismul durabil în RBDD.4: Elaborarea ghidului comportamentului vizitatorului RBDD.7: Încheierea parteneriatelor cu utilizatorii principalilor resurse naturale din RBDD (ANPA. În acest sens este necesară elaborarea unei strategii privind evaluarea potenţialului touristic şi cultural şi măsurile de valorificarea acestuia.Turismul şi recreerea Activitatea de turism este considerată activitatea economică care trebuie să asigure. D1. D1.1: Sprijinirea dezvoltării identităţii etno-culturale a populaţiei locale din teritoriul RBDD. D1.

F1. F1. Această cerinţă se poate realiza atât prin adoptarea unor măsuri care să asigure accesul nemijlocit al populaţiei locale la resursele natural regenerabile. E1. Conştientizare. Creşterea standardului de viaţă al populaţiei şi asigurarea accesului echitabil la resurse. informare şi educare Conştientizarea publică. transport.5: Susţinerea activităţilor de turism care asigură implicarea nemijlocită a populaţiei locale.4: Sprijinirea implementării Legii nr. rezolvarea problemei gestionării deşeurilor. În continuare. 123 . comunicarea şi educaţia ecologică sunt componente importante ale procesului de gestionare a unei arii protejate şi Administraţia Rezervaţiei a iniţiat încă de la înfiinţarea Rezervaţiei.2: Evaluarea opţiunilor de dezvoltare socio-economică durabilă a comunităţilor locale şi promovarea (susţinerea) activităţilor economice care utilizează eficient şi durabil întreaga gamă de resurse şi servicii. măsuri care vor contribui la creşterea standardului de viaţă al acesteia. implicarea populaţiei locale O cerinţă importantă a conceptului de rezervaţie a biosferei o constituie şi implicarea comunităţilor locale în procesul de gestionare a Rezervaţiei.4: Susţinerea măsurilor pentru compensarea populaţiei locale în cazul introducerii unor restricţii privind utilizarea resurselor naturale.3: Susţinerea măsurilor pentru îmbunătăţirea infrastructurii fizice (alimentări cu apă.1: Promovarea cadrului legislativ adecvat care să garanteze accesul direct al populaţiei locale la resursele naturale şi servicii. Sulina.) şi de gestionarea a deşeurilor din localităţile deltaice în vederea stimulării dezvoltării activităţilor economice. Dezvoltarea comunitară. F1. etc. Tulcea). etc.5: Promovarea acţiunilor de refacere şi conservare in situ a construcţiilor cu valoare istorică şi culturală. G. F. comunicaţii. F1._________________________________________________________________________________ E1. 345/2001 privind declararea oraşului Sulina şi a zonei înconjurătoare ca obiectiv de interes naţional E1. În perioada 1999-2000 a fost elaborată prima strategie de conştientizare publică în Rezervaţie. acţiuni complexe pentru creşterea nivelului de cunoaştere şi de înţelegere a importanţei protecţiei patrimoniului natural al Rezervaţiei şi a obiectivelor de administrare stabilite pentru refacerea ecosistemelor naturale afectate de impactul activităţilor economice desfăşurate atât în interiorul cât şi în exteriorul Rezervaţie. F1.3: Promovarea integrării elementelor tradiţionale în domeniul dezvoltării urbanistice locale.). canalizare. este necesară reactualizare şi completarea strategiei de conştientizare pentru a se asigura dezvoltarea unei atitudini pozitive în primul rând a populaţiei locale dar şi a vizitatorilor Rezervaţiei faţă de obiectivele de protecţia mediului în general şi ale valorilor naturale şi culturale din Rezervaţie în special. în şcolile din localităţile din Rezervaţie dar şi din Tulcea şi din alte localităţi limitrofe Rezervaţie dar şi producerea unui număr mare de materiale de prezentare a Rezervaţiei şi de popularizarea obiectivelor de management. cât şi prin susţinere măsurilor care să contribuie la dezvoltarea comunităţilor (îmbunătăţirea infrastructurii locale. F1. iar prin implementarea acesteia au fost realizate acţiuni specifice în centrele de vizită şi informare înfiinţate în acest scop (Crişan.

în 2000. G1.4: Elaborarea materialelor de promovare a Rezervaţiei. cât şi elaborarea unor proiecte comune de colaborare. sau implicarea în implementarea prevederilor unor convenţii internaţionale (Convenţia Ramsar. G1. Informare. G1.10: Elaborarea şi publicarea atlasului plantelor terestre. cooperare internaţională După înfiinţarea sa. se urmăreşte dezvoltarea colaborării cu alte arii protejate în cadrul unor programe regionale europene (“DeltaMed”. “Eurosite”). precum şi a obiectivelor de management pentru cele trei arii protejate. G1.13: Realizarea unor acţiuni şi materiale informative legate de reţeaua Natura 2000 G1. Ucraina şi Republica Moldova. G1.1: Elaborarea unui sistem informaţional destinat accesului public. Cooperarea transfrontalieră s-a dezvoltat în zona Deltei Dunării cu Ucraina (Rezervaţia Biosferei Dunărea) şi a Prutului inferior cu Republica Moldova (Rezervaţia Ştiinţifică Prutul de Jos). G1. precum şi activităţile specifice la evenimentele naţionale internaţionale.1: Implementarea Acordului inter-ministerial dintre România.7: Organizarea aniversării evenimentelor importante privind protecţia mediului (convenţii internaţionale.11: Reluarea editării şi tipăririi publicaţiei periodice “Univers Delta Dunării". etc.3: Elaborarea materialelor de prezentare a obiectivelor Planului de management. adaptate cerinţelor educaţiei ecologice specifice. G1. G1. etc. în 1990. “Delta chiama Delta”). cu activităţi de educaţie formală şi non-formală.12: Informarea publicului asupra stării Rezervaţiei.14: Facilitarea accesului comunităţilor locale la programele de finanţare specifice ariilor protejate.6: Complementarea curiculelor şcolare ale şcolilor din perimetrul Rezervaţiei sau din localităţile limitrofe. G1. G1. Ucraina şi Republica Moldova privind gestionarea ariilor naturale protejate din 124 . H1: Dezvoltarea cooperării transfrontaliere cu ariile naturale protejate din zona Deltei Dunării şi Prutului Inferior H1. G1. Pe plan internaţional.). Convenţia Patrimoniului Universal.). în cadrul măsurilor de administrare şi acţiuni de cooperare internaţională şi transfrontalieră. considerând necesară atât cunoaşterea experienţei unor arii naturale protejate mai evaluate din Europa sau din lume. semnificaţiei şi a locului Rezervaţiei. elaborate în 2003. Convenţia Biodiversităţii._________________________________________________________________________________ G1. comunicare şi educaţie G1. Administraţia Rezervaţiei a dezvoltat. Cooperare transfrontalieră.9: Elaborarea şi publicarea atlasului de plante acvatice şi palustre. înfiinţarea Rezervaţiei. participarea la activitatea unor organizaţii internaţionale (“Europarc”.2: Crearea unei baze de date publice pe internet care să colecteze informaţiile/ sesizările/sugestiile referitoare la Rezervaţie furnizate de societatea civilă. Scopul colaborării îl constituie implementarea prevederilor acordului interministerial dintre România. H.5: Elaborarea unor coduri de conduită şi de bune practici elaborate pentru utilizatori şi factori de decizie.8: Prezentarea rolului. G1.

6: Proceduri simplificate de colectarea. a metodelor de management adaptativ integrat I1. agenţi voluntari. deasemenea.4: Îndeplirirea obligaţiilor în cadrul convenţiilor şi programelor internaţionale (Ramsar.3: Promovarea schimburilor de experienţă între administraţiile celor două rezervaţii. etc. domeniul public de interes naţional. Este necesară. procesarea şi evaluarea datelor necesare elaborării rapoartelor şi fundamentării deciziilor operaţionale pentru managementul RBDD. I1. CITES. în continuare. H1. Diploma Europei.1: Dezvoltarea colaborării şi participării în cadrul organizaţiilor internaţionale în calitate de membru (Europarc. se impune continuarea eforturilor în această direcţie. I1. Aceste măsuri s-au dezvoltat pe parcursul perioadei parcurse până în prezent.3: Îmbunătăţirea organigramei ARBDD şi asigurarea numărului de personal prevăzut în raportul internaţional de expertiză (330) I1.).2: Elaborarea şi implementarea măsurilor de management în Rezervaţia Biosferei Transfrontieră Delta Dunării România-Ucraina. Deltamed.2: Delimitarea patrimoniului RBDD. H1. etc. etc. I. Administraţia Rezervaţiei nu are încă asigurat personalul necesar unei activităţi optime şi nici dotarea necesară. Georgia. H2: Dezvoltarea participării în programele de cooperare internaţională H2. atât cu contribuţie de la bugetul naţional cât şi cu ajutorul unor proiecte internaţionale şi a constat în asigurarea personalului necesar. Rusia. I1: Îmbunătăţirea capacităţii instituţionale a ARBDD. Patrimoniul Universal UNESCO. Îmbunătăţirea performanţelor manageriale ale Administraţiei Rezervaţiei este un deziderat important pentru realizarea căruia au fost luate măsuri încă de la înfiinţarea instituţiei. în vederea constituirii Asociaţiei BlackSeaWet H2. 125 .3: Promovarea colaborării cu Ucraina.1: Asigurarea condiţiilor şi urmărirea implementării obiectivelor prevăzute în Master Plan – program pentru dezvoltare durabilă în RB DD. aparatură şi mijloace de circulaţie navală şi rutieră.4: Dezvoltarea capacităţii de expertiză managerială a resurselor umane implicate în administrarea RBDD. (organizaţii neguvernamentale. Având în vedere că._________________________________________________________________________________ Delta Dunării şi Prutul de Jos. continuarea eforturilor pentru implicarea altor parteneri în sprijinul gestionării Rezervaţiei.5: Crearea unui departament de proiecte în cadrul ARBDD şi elaborarea proiectelor pentru implementarea Planului de Management. H2. I1. mijloace de comunicare. Management eficient. din punct de vedere numeric şi calitativ şi asigurarea unei infrastructuri adecvate cuprinzând dotarea personalului cu echipament. Programul MABUNESCO. Turcia şi Bulgaria pentru gestionarea zonelor umede adiacente Mării Negre.2: Promovarea colaborării între ariile naturale protejate dunărene.). I1. Eurosite.) inclusiv prin implicarea nemijlocită a comunităţilor locale. CBD. H2.

I1. I1.7: Realizarea unui mecanism de coordonare şi colaborare între autorităţile implicate în managementul activităţilor desfăşurate în perimet rul RBDD. I2. I1. I2. I2. I1. 126 .6: Crearea condiţiilor pentru aplicarea modelului analitic pentru ciclul decizional bazat pe relaţiile cauză-efect dintre componentele economice şi sociale şi mediul înconjurător.12: Optimizarea colaborării ARBDD cu celelalte instituţii cu atribuţii în RBDD şi cu organizaţiile neguvernamentale.8: Accesarea fondurilor europene pentru realizarea acţiunilor din Planul de Management.4: Identificarea surselor de finanţare şi facilitarea efectuării practicilor de studii a studenţilor.10: Asigurarea facilităţilor tehnice pentru realizarea monitoringului integrat şi pentru asigurarea sistemului informaţional.3: Facilitarea schimburilor de experienţă între comunităţile din Delta Dunării._________________________________________________________________________________ I1.9: Creşterea capacităţii de management a situaţiilor de urgenţă.2: Elaborarea unui sistem (unor proceduri) de identificarea şi de soluţionare preventivă a conflictelor de interese.5: Organizarea acţiunilor de voluntariat prin atragerea şi implicarea tinerilor şi a altor grupe de persoane în acţiuni de supraveghere şi educaţie ecologică în rezervaţie. a tinerilor şi a agenţilor voluntari I2.1: Dezvoltarea procesului de consultare periodică reciprocă şi forme de parteneriat cu populaţia locală în adoptarea unor decizii de interes major pentru comunităţile locale. I2: Eficientizarea actului decizional al ARBDD prin implicarea comunităţilor locale. I2.11: Dezvoltarea capacităţii de supraveghere a regimului hidrologic şi hidrochimic în RBDD prin elaborarea şi implementarea modelelor matem atice adecvate. I1. I2. (DPSIR).

etc. MANAGEMENTUL PROTECŢIEI SPECIILOR ŞI HABITATELOR A1. GeoEcoMar.4: Protecţia şi conservarea pelicanului creţ (Pelecanus crispus) pe toată durata implementării Planului de management.1: Selectarea şi formularea pachetului de indicatori şi indici care definesc starea ecosistemelor din RBDD. suport). INCDDD. SOR. INCDM. MANAGEMENTUL PROTECŢIEI SPECIILOR ŞI HABITATELOR TEMA: OBIECTIV A. Stabilirea Valorilor de Referinţă Favorabilă pentru speciile protejate din RBDD. GeoEcoMar. INCDM. UNIBUC – DSES. 1 1 A1. Program de refacere Inventarierea populaţiei de pelican creţ. Inventarierea populaţiei de nurcă europeană. 2 2 INCDDD. Program de protejare şi refacere. Stoparea declinului diversităţii biologice şi conservarea patrimoniului natural PRIORITATEA ACŢIUNI Indicatori de realizare Set de indicatori şi indici care definesc starea ecosistemelor Inventariere şi monitorizare REALIZAREA ACŢIUNILOR PE ANI/SEMESTRE Parteneri Note Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5 pentru S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 elaborare şi implementare INCDDD. A1. A1. Univ. INCDDD.3: Refacerea populaţiilor de nurcă europeană (Mustela lutreola). salmastre şi marine (producţie. reglare.2: Evaluarea funcţiilor şi serviciilor asigurate de ecosistemele deltaice dulcicole. 127 . etc. etc. A1._________________________________________________________________________________ PLAN DE ACŢIUNI Pentru realizarea obiectivelor de management în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării TEMA: A. SOR. RSPB. Viena.

2: Combaterea şi/sau atenuarea factorilor de risc (agenţi patogeni. activităţi antropice. INCDDD. identificarea şi implementarea măsurilor pentru limitarea efectelor negative.3: Adaptarea zonării funcţionale a RBDD şi a planurilor de management aferente pentru atingerea obiectivelor specifice. Bucureşti.1: Reactualizarea inventarelor diversităţii biologice din perimetrul RBDD. 2 2 TEMA: OBIECTIV A. etc._________________________________________________________________________________ A1. ICDEAPA. etc. INCDM. măsuri 2 INCDDD. INCDDD. Monitorizarea exemplarelor mature care revin în Dunăre Lista speciilor şi habitatelor Lista speciilor. INCDDM. MANAGEMENTUL PROTECŢIEI SPECIILOR ŞI HABITATELOR A2.) pentru starea habitatelor. A1. INCDM.4: Elaborarea şi implementarea normelor specifice pentru conservarea diversităţii (limitarea impactului antropic). a zonelor afectate. ţinându-se cont de distribuţia speciilor de păsări cu cerinţe prioritare de protecţie pentru a se asigura manţinerea valorilor stabilite. etc.. 2 1 2 Consultanţă de specialitate Norme specifice pentru conservarea diversităţii biologice 1 Consultanţă de specialitate 128 . etc. A2.6: Evaluarea diversităţii biologice în zona costieră a Mării Negre din perimetrul RBDD A1. schimbări climatice. specii invazive. Consultanţă de specialitate A2. ANPA. A2. A2.5: Evaluarea anuală a eficienţei programului de populare de susţinere a Dunării cu pui de sturioni marcaţi individual.7: Inventarierea speciilor invazive şi elaborarea măsurilor precauţionare pentru managementul lor. Univ. Menţinerea/restaurarea stării ecologice bune a ecosistemelor PRIORITATEA ACŢIUNI Indicatori de realizare Lista completată a speciilor din RBDD Identificarea factorilor de risc şi măsuri pentru atenuarea efectelor negative Harta revizuită a zonelor funcţionale REALIZAREA ACŢIUNILOR PE ANI/SEMESTRE Parteneri Note Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5 pentru S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 implementare INCDDD.

INCDDD. A2. INCDDD.12: Îmbunătăţirea condiţiilor hidrologice în zona Sinoie – Istria – Nuntaşi A2. CJ Tulcea MMDD. Reconstrucţie ecologică în incintele îndiguite PRIORITATEA ACŢIUNI Indicatori de realizare REALIZAREA ACŢIUNILOR PE ANI/SEMESTRE Parteneri Note Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5 pentru S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 implementare MMDD.13: Executarea periodică a lucrărilor de întreţinere a canalelor pentru asigurarea regimului hidrologic optim din ecosistemele acvatice. CJ Tulcea A3. INCDDD.11: Îmbunătăţirea circulaţiei apei în complexul acvatic Şontea – Fortuna A2.1: Reconstrucţie ecologică în zona Holbina-Dunavăţ (etapa a II-a) 2 129 . CJ Tulcea TEMA: OBIECTIV A.9: Îmbunătăţirea circulaţiei apei în complexul acvatic Gorgova – Uzlina.5: Elaborarea şi implementarea programului de igienizarea stufărişurilor în vederea îmbunătăţirii stării habitatelor din RBDD. CJ Tulcea MMDD. CJ Tulcea 2 MMDD. CJ Tulcea MMDD.8: Îmbunătăţirea regimului hidrologic şi refacerea potenţialului piscicol în complexul Roşu – Puiu. CJ Tulcea MMDD. MANAGEMENTUL PROTECŢIEI SPECIILOR ŞI HABITATELOR A3. A2.6: Îmbunătăţirea condiţiilor de mediu in zonele de reproducere naturală a peştilor – complexul acvatic Dunavăţ – Dranov. suprafaţă igienizată 2 2 2 2 2 2 2 2 2 MMDD. A2.14: Perdele forestiere de protecţie a braţelor şi canalelor Deltei Dunării. CJ Tulcea MMDD.7: Îmbunătăţirea condiţiilor de mediu in zonele de reproducere naturală a peştilor – complexul acvatic Şontea – Fortuna. INCDDD. INCDDD. Consultanţă de specialitate Program de igienizarea stufăriilor. INCDDD. A2. CJ Tulcea MMDD. CJ Tulcea MMDD. A2._________________________________________________________________________________ A2. INCDDD. INCDDD. A2. INCDDD. INCDDD.10: Îmbunătăţirea circulaţiei apei în complexul acvatic Somova – Parcheş A2.

15: Refacerea habitatelor forestiere naturale în amenajările silvice îndiguite ajunse la vârsta exploatării (Păpădia. INCDDD. Dunavăţ II (El3+E4) A3. INCDDD.12: Reconstrucţia ecologică A. 2 2 2 2 2 2 3 3 2 2 2 3 3 2 MMDD. CJ Tulcea MMDD. INCDDD. SOR MMDD. Chilia A3. A3. Rusca.P.P.3: Reconstrucţia ecologică A. INCDDD. CJ Tulcea MMDD.2: Reconstrucţia ecologică A._________________________________________________________________________________ A3. Ceamurlia A3.10: Reconstrucţia ecologică A. CJ Tulcea MMDD. Pardina A3.INCDDD. INCDDD. ARBDD. CJ Tulcea MMDD. CJ Tulcea MMDD.). INCDDD.5: Reconstrucţia ecologică A. CJ Tulcea. Sulina A3. INCDDD.A.14: Reconstrucţia ecologică a incintei Zaghen. A3. INCDDD. Carasuhat A3.P.7: Reconstrucţia ecologică A.P.13: Reconstrucţia ecologică a grindului Stipoc. ARBDD.A.6: Reconstrucţia ecologică A. CJ Tulcea MMDD. Murighiol A3. INCDDD. MurighiolDunavăţ A3. SOR MMDD. CJ Tulcea. Dunavăţ I A3. CJ Tulcea MMDD.A. MMDD.11: Reconstrucţia ecologică A. Carasuhat.P. INCDDD.4: Reconstrucţia ecologică A.A. CJ Tulcea MMDD.A. Sireasa A3. etc. INCDDD. CJ Tulcea MMDD.8: Reconstrucţia ecologică A. CJ Tulcea 130 . CJ Tulcea MMDD.P. Murighiol. CJ Tulcea. Obretin A3.9: Reconstrucţia ecologică A.

ANAR.1: Monitorizarea parametrilor care caracterizează starea ecosistemelor. GeoEcoMar. România-Ucraina.1. SOR.5: Monitorizarea şi cuantificarea efectelor lucrărilor de îmbunătăţire a condiţiilor de mediu din ecosistemele naturale acvatice şi terestre.2: Monitorizarea complexă a Rezervaţiei Biosferei Transfrontalieră Delta Dunării.B1.4: Monitorizarea stării populaţiilor de peşti migratori. MONITORING INTEGRAT. GIS TEMA: OBIECTIV B. sturioni şi scrumbie de Dunăre. B1.B1. MONITORING INTEGRAT B1: Sistem de monitoring integrat – suport pentru managementul rezervaţiei PRIORITATEA ACŢIUNI Indicatori de realizare Plan de monitoring integrat. în Staţia de monitorizare de la Isaccea. INCDDM.1. . REALIZAREA ACŢIUNILOR PE ANI/SEMESTRE Parteneri Note Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5 pentru S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 implementare INCDDD.3: Monitoringul circulaţiei turistice pe teritoriul RBDD. etc.1. RBD 131 . . Rapoarte anuale privind starea mediului.1. INCDDM.B1. Rapoarte anuale privind starea mediului.2: Monitorizarea speciilor periclitate de interes comunitar şi naţional._________________________________________________________________________________ TEMA B. Monitorizarea principalilor factori de mediu.B1. UNIBUCDSES. Romsilva. ANPA. .1: Elaborarea şi implementarea planului de monitoring integrat al RBDD .1. B1.B1. Rapoarte periodice privind starea mediului. ANAR. 1 INCDDD. 1 Plan de monitoring pentru RBTDD. .

Studiu privind diversificarea resurselor valorificate. Studiu privind măsurile de diminuare a conflictelor Studiu privind impactul pescuitului neselectiv. C1. vegetale şi animale. INCDDM. ANAR. ANPA. ANPA.4: Elaborarea măsurilor pentru diminuarea conflictelor sociale datorate interacţiunii dintre păsările ihtiofage şi pescărie. REALIZAREA ACŢIUNILOR PE ANI/SEMESTRE Parteneri Note Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5 pentru S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 implementare INCDDD. ANIF. alge. crustacei. Eliminare a uneltelor de pescuit neselectiv._________________________________________________________________________________ TEMA C. RESURSE NATURALE. etc. etc. 132 . C1.3: Elaborarea măsurilor pentru valorificarea integrală a resurselor biologice. RESURSE NATURALE. în vederea monitorizării eforturilor anuale de valorificare. 1 1 2 INCDDD.. Utilizarea durabilă a resurselor naturale şi a serviciilor asigurate de ecosisteme PRIORITATEA ACŢIUNI Indicatori de realizare Norme pentru utilizarea durabilă a resurselor natural Rapoarte anuale privind poteţialul de exploatare al resurselor. INCDM. Rapoarte anuale. moluşte. C1. C1. peşti. INCDDD.2: Evaluarea anuală a stării resurselor naturale vegetale şi animale de interes economic şi recreativ (pescuit sportive. INCDDM. vânat). ONGuri. atât din zona continentală a rezervaţiei cât şi din zona costieră marină) C1.5: Eliminarea uneltelor de pescuit neselectiv. UTILIZARE DURABILĂ TEMA: OBIECTIV C. UTILIZARE DURABILĂ C1. cu valoare economică (floră meliferă. 1 INCDDD. ICDEAPA. plante medicinale. în vederea limitării impactului negativ al pescuitului accidental.1: Elaborarea normelor de utilizare durabilă a resurselor naturale. 2 INCDDD. ROMSILVA.

etc. ANAR. 2 ANPA. 133 . ANIF.6: Realizarea unui cod de conduită şi bune practici pentru valorificarea resurselor şi a serviciilor. C1. ROMSILVA. ANIF. ROMSILVA. ICDEAPA.7: Încheierea parteneriatelor cu utilizatorii principalilor resurse naturale din RBDD (ANPA. ANAR.) în vederea utilizării durabile a acestora. etc. Cod de conduită şi bune practice pentru valorificarea resurselor şi serviciilor Protocoale de parteneriat 2 INCDDD. INCDDM._________________________________________________________________________________ C1.

Autoritatea naţională de turism. TURISMUL ŞI RECREEREA TEMA: OBIECTIV D TURISMUL ŞI RECREEREA D1. INCDDD. CJ Tulcea. Europarc. Consultanţă de specialitate din ţară sau din afară.2: Diversificarea utilizării resursei peisagistice pentru odihnă şi recreere. Sisteme de certificare ecoturistică în RBDD Harta zonării turistice a RBDD 2 2 2 134 . Consultanţă străină de specialitate (proiect internaţional cu WES . D1. Europarc). Promovarea turismului tradiţional local PRIORITATEA ACŢIUNI Indicatori de realizare Strategie pentru turismul durabil REALIZAREA ACŢIUNILOR PE ANI/SEMESTRE Parteneri Note Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5 pentru S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 implementare INCDDD. D1._________________________________________________________________________________ TEMA D. UNIBUC-DSES. 1 D1.1: Elaborarea strategiei pentru turismul durabil în RBDD. Asociatia de Ecoturism din Romania.4: Zonarea ecoturistică a RBDD şi realizarea hărţii zonării ecoturistice. D1. Studiu şi măsuri privind diversificarea utilizării resursei peisagistice.3: Implementarea sistemelor de certificare ecoturistică pentru dezvoltarea ofertei ecoturistice (Asociatia de Ecoturism din Romania.Belgia).

1: Stabilirea şi marcarea locurilor destinate campării pe teritoriul RBDD. 2 INCDDD. 2 D2. D2. Consultanţă de specialitate pentru elaborarea documentaţiilor tehnice. D2. Ghidul de comportare al vizitatorului.3: Implementarea Ordinului MMDD privind circulaţia în RBDD 1 2 1 D2. Tulcea. Caraorman. Istria. Agenţi de turism. REALIZAREA ACŢIUNILOR PE ANI/SEMESTRE Parteneri Note Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5 pentru S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 implementare INCDDD. Letea. consultanţi externi. D2. Gheorghe.4: Elaborarea ghidului comportamentului vizitatorului RBDD. 135 ._________________________________________________________________________________ TEMA: OBIECTIV D TURISMUL ŞI RECREEREA D2. Autoritatea naţională pentru turism. Managementul vizitatorilor din RBDD PRIORITATEA ACŢIUNI Indicatori de realizare Harta locurilor destinate campării Marcarea traseelor turistice Semnalizarea restricţiilor viteză şi de circulaţie. Chilia Veche. Amenajarea locurilor de oprire a ambarcaţiunilor. Firme specializate Consiliile Locale.5: Îmbunătăţirea sistemului de informare al vizitatorilor Construirea centrelor de informare de la Sf. Murighiol. Antreprenori. Consiliile Locale. Sulina. Agenţi de turism. NGO-uri specializate.2: Completarea marcării traseelor turistice.

E1. Inspectoratul Judeţen pentru Cultură. 345/2001 privind declararea oraşului Sulina şi a zonei înconjurătoare ca obiectiv de interes naţional 2 2 2 3 Consiliul Local Sulina. DUJ Tulcea. MMDD.3: Promovarea integrării elementelor tradiţionale în domeniul dezvoltării urbanistice locale.2: Promovarea practicilor tradiţionale în domeniul construcţiilor şi amenajărilor gospodăreşti. Ministerul Culturii.) din oraşul Sulina REALIZAREA ACŢIUNILOR PE ANI/SEMESTRE Parteneri Note Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5 pentru S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 implementare Consilii Locale. PATRIMONIUL CULTURAL TEMA: OBIECTIV E. Participarea la proiecte pentru conservarea patrimoniului cultural (arhitectură. 136 . PATRIMONIUL CULTURAL E1: Conservarea patrimoniului cultural PRIORITATEA ACŢIUNI Indicatori de realizare Evenimente culturale susţinute de ARBDD Elaborarea şi implementarea Ghidului pentru norme de ahitectură. Inspectoratul Judeţean pentru Cultură Tulcea._________________________________________________________________________________ TEMA E. E1. E1. Marcarea construcţiilor care respectă tradiţiilor urbanistice locale. etc.4: Sprijinirea implementării Legii nr. tradiţii culturale. Ministerul Transporturilor şi Locuinţei CJ Tulcea. E1.1: Sprijinirea dezvoltării identităţii etnoculturale a populaţiei locale din teritoriul RBDD.

Ministerul Culturii. 137 . Participarea la proiecte de refacere şi conservare. Inspectoratul Judeţean pentru Cultură._________________________________________________________________________________ E1.5: Promovarea acţiunilor de refacere şi conservare in situ a construcţiilor cu valoare istorică şi culturală. 3 Consiliile Locale din RBDD.

F1. Agenţi de turism. plante medicinale. 2 Consiliile Locale. comunicaţii. Program de igienizare a domeniului public şi al traseelor turistice. Asociaţiile de producători.2: Evaluarea opţiunilor de dezvoltare socio-economică durabilă a comunităţilor locale şi promovarea (susţinerea) activităţilor economice care utilizează eficient şi durabil întreaga gamă de resurse şi servicii. transport.) şi de gestionarea a deşeurilor din localităţile deltaice în vederea stimulării dezvoltării activităţilor economice. canalizare. IMPLICAREA POPULAŢIEI LOCALE F1. ONG-uri. etc. Participare la proiecte pentru promovarea turismului ecologic Organizarea unor puncte de desfacere în cadrul centrelor de informare. Asociaţiile de producători.6: Sprijinirea populaţiei locale pentru realizarea şi desfacerea unor produse meşteşugăreşti tradiţionale. de artizanat sau produse alimentare tradiţionale: miere de albine.3: Susţinerea măsurilor pentru îmbunătăţirea infrastructurii fizice (alimentări cu apă.1: Promovarea cadrului legislativ adecvat care să garanteze accesul direct al populaţiei locale la resursele naturale şi servicii. Consiliile Locale. DEZVOLTAREA COMUNITARĂ. Autoritatea naţională pentru turism. REALIZAREA ACŢIUNILOR PE ANI/SEMESTRE Parteneri Note Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5 pentru S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 implementare MMDD Consultanţă de specialitate din ţară sau din străinătate. F1.5: Susţinerea activităţilor de turism care asigură implicarea nemijlocită a populaţiei locale. F1._________________________________________________________________________________ TEMA F. Creşterea standardului de viaţă al populaţiei şi asigurarea accesului echitabil la resurse PRIORITATEA ACŢIUNI Indicatori de realizare Promovarea Legii RBDD modificată. F1. F1.4: Susţinerea măsurilor pentru compensarea populaţiei locale în cazul introducerii unor restricţii privind utilizarea resurselor naturale. Studiu privind evaluarea oprtunităţilor de diversificare a activităţior economice. etc. DEZVOLTAREA COMUNITARĂ. 1 2 2 Agent economic specializat în salubrizare. Promovarea actelor normative pentru susţinerea compensaţiilor. IMPLICAREA POPULAŢIEI LOCALE TEMA: OBIECTIV F. F1. etc. 2 2 138 . etc.

Înfiinţarea fermelor agricole ecologice. Consultanţă de specialitate. Participare la proiectele de susţinere a acvaculturii. Realizarea adăposturilor tradiţionale pentru pescari._________________________________________________________________________________ F1. F1.7: Susţinerea măsurilor pentru dezvoltarea acvaculturii în perimetrul RBDDactivităţilor. Consiliile Locale.9: Susţinerea dezvoltării formelor de practicare a agriculturii ecologice pe terenurile agricole din perimetrul RBDD sau di zonele limitrofe. Consiliile Locale. Consultanţă de specialitate. F1. Asociaţiile de pescari. 2 2 2 139 . Studiu privind identificarea formelor de agricutură ecologică. Consiliile Locale. Asociaţiile de pescari. Asociaţiile de producători.8: Identificarea zonelor unde tradiţional au existat adăposturi pescăreşti în domeniu public de interes naţional şi refacerea acestora.

G1. Coduri de conduită şi de bune practici. etc. cu activităţi de educaţie formală şi non-formală. CBD.5: Elaborarea unor coduri de conduită şi de bune practici elaborate pentru utilizatori şi factori de decizie. etc.6: Complementarea curiculelor şcolare ale şcolilor din perimetrul RBDD sau din 1localităţile limitrofe. Ministerul Educaţiei. adaptate cerinţelor educaţiei ecologice specifice. Bază de date publică. MMDD. înfiinţarea RBDD. CONŞTIENTIZARE. Secretariatele Convenţiilor (Ramsar. comunicare şi educaţie PRIORITATEA ACŢIUNI Indicatori de realizare Sistem Informaţional pentru RBDD cu componentă destinată publicului. Informare.7: Organizarea aniversării evenimentelor importante privind protecţia mediului (convenţii internaţionale. G1. ONG-uri.1: Elaborarea unui sistem informaţional destinat accesului public. G1. Consiliile Locale. 2 G1.). Curicule şcolare completate REALIZAREA ACŢIUNILOR PE ANI/SEMESTRE Parteneri Note Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5 pentru S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 implementare Consultanţă de specialitate Consultanţă de specialitate G1.2: Crearea unei baze de date publice pe internet care să colecteze informaţiile/ sesizările/sugestiile referitoare la RBDD furnizate de societatea civilă.4: Elaborarea materialelor de promovare a RBDD. INFORMARE ŞI EDUCARE G1. etc). actualizată permanent. UNESCO.3: Elaborarea materialelor de prezentare a obiectivelor Planului de management. Tipărirea variantei prescurtate a PM Proiectarea şi tipărirea a cel puţin 3 titluri noi de pliante._________________________________________________________________________________ TEMA G. 2 1 2 2 2 MMDD MMDD Consultanţă de specialitate Inspectoratul Şcolar Judeţean. Evenimente ocazionale 3 140 . INFORMARE ŞI EDUCARE TEMA: OBIECTIV G. G1. G1. CONŞTIENTIZARE.

semnificaţiei şi a locului RBDD. 141 .10: Elaborarea şi publicarea atlasului plantelor terestre. Reeditarea publicaţiei periodice “Univers Delta Dunării” Elaborarea Rapoartelor anuale privind starea RBDD şi publicarea variantei prescurtate a rapoartelor. Consultanţă de specialitate. G1. precum şi activităţile specifice la evenimentele naţionale internaţionale. 2 MMDD 2 G1. Editură specializată. Broşuri.12: Informarea publicului asupra stării Rezervaţiei. G1. Editură specializată. MMDD.14: Facilitarea accesului comunităţilor locale la programele de finanţare specifice ariilor protejate.9: Elaborarea şi publicarea atlasului de plante acvatice şi palustre. Editură specializată 1 MMDD 1 2 Consiliile Locale MMDD. 2 MMDD. acţiuni de informarea populaţiei locale Acţiuni de informare şi instruire. 2 G1.8: Prezentarea rolului. Atlasul plantelor terestre din RBDD. G1. Participarea reprezentanţilor ARBDD la seminarii şi conferinţe naţionale şi internaţionale Atlasul plantelor acvatice şi palustre.13: Realizarea unor acţiuni şi materiale informative legate de reţeaua Natura 2000 G1. Consultanţă de specialitate.11: Reluarea editării şi tipăririi publicaţiei periodice “Univers Delta Dunării"._________________________________________________________________________________ G1.

3: Promovarea schimburilor de experienţă între administraţiile celor două rezervaţii. H1. Obiective şi acţiuni comune de management REALIZAREA ACŢIUNILOR PE ANI/SEMESTRE Parteneri Note Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5 pentru S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 implementare MMDD. Înfiinţarea Comisiei Mixte şi a programului de colaborare. Vîlkovo.2: Elaborarea şi implementarea măsurilor de management în Rezervaţia Biosferei Transfrontieră Delta Dunării RomâniaUcraina. 142 .1: Implementarea Acordului interministerial dintre România. COOPERARE INTERNAŢIONALĂ H1: Dezvoltarea cooperării transfrontaliere cu ariile naturale protejate din zona Deltei Dunării şi Prutului Inferior PRIORITATEA ACŢIUNI Indicatori de realizare Organizarea întâlnirii trilaterale. Ucraina şi Republica Moldova privind gestionarea ariilor naturale protejate din Delta Dunării şi Prutul de Jos. COOPERARE TRANSFRONTALIERĂ. MAE H1. COOPERARE INTERNAŢIONALĂ TEMA: OBIECTIV H. Vîlkovo. Administraţia Rezervaţiei Biosferei Dunărea. H1._________________________________________________________________________________ TEMA H. 2 2 Seminar anual pentru realizarea schimbului de experienţă 2 Administraţia Rezervaţiei Biosferei Dunărea. COOPERARE TRANSFRONTALIERĂ.

CITES. Participarea la întâlnirile de iniţiere a colaborării şi a proiectelor de colaborare. Rusia. etc.). în vederea constituirii Asociaţiei BlackSeaWet H2. Turcia şi Bulgaria pentru gestionarea zonelor umede adiacente Mării Negre. 143 . 2 2 Organizaţii guvernamentale şi neguvernamental e din ţările Mării Negre.3: Promovarea colaborării cu Ucraina.). CBD.2: Promovarea colaborării între ariile naturale protejate dunărene. Eurosite H2. 2 2 Ariile naturale protejate situate delungul Dunării. H2.1: Dezvoltarea colaborării şi participării în cadrul organizaţiilor internaţionale în calitate de membru (Europarc. Participarea la întâlnirea de constituire a Asociaţiei ariilor naturale dunărene. Consiliul Europei. Eurosite. COOPERARE INTERNAŢIONALĂ H2: Dezvoltarea participării în programele de cooperare internaţională PRIORITATEA ACŢIUNI Indicatori de realizare Participări la întâlnirile anuale. Proiecte de colaborare între ariile naturale protejate. Diploma Europei. Programul MAB-UNESCO. Patrimoniul Universal UNESCO. COOPERARE TRANSFRONTALIERĂ. Raportări anuale şi/sau periodice REALIZAREA ACŢIUNILOR PE ANI/SEMESTRE Parteneri Note Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5 pentru S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 implementare Europarc. H2. Deltamed.4: Îndeplirirea obligaţiilor în cadrul convenţiilor şi programelor internaţionale (Ramsar._________________________________________________________________________________ TEMA: OBIECTIV H. Georgia. Secretariatele convenţiilor. Participare la proiectele de interes comun.

MANAGEMENT EFICIENT TEMA: OBIECTIV I. conform propunerilor anuale.2: Delimitarea patrimoniului RBDD.1: Asigurarea condiţiilor şi urmărirea implementării obiectivelor prevăzute în Master Plan – program pentru dezvoltare durabilă în RBDD.5: Crearea unui departament de proiecte în cadrul ARBDD şi elaborarea proiectelor pentru implementarea Planului de Management. Asigurarea numărului de posturi pentru perioada 2008-2012. Program de perfecţionare profesională Înfiinţarea compartimentului pentru proiecte cu cel puţin 5 salariaţi. 1 1 MMDD 2 1 MMDD MMDD 144 . consultanţă de specialitate. MMDD. REALIZAREA ACŢIUNILOR PE ANI/SEMESTRE Parteneri Note Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5 pentru S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 implementare MMDD. 1 I1.3: Îmbunătăţirea organigramei ARBDD şi asigurarea numărului de personal prevăzut în raportul internaţional de expertiză (330) I1. I1. I1. Finalizarea procesului de intabularea a terenurilor din domeniul public de interes naţional aflat în administrarea RBDD.4: Dezvoltarea capacităţii de expertiză managerială a resurselor umane implicate în administrarea RBDD. I1. a metodelor de management adaptativ integrat PRIORITATEA ACŢIUNI Indicatori de realizare Proiecte implementate din Planul Master._________________________________________________________________________________ TEMA I. domeniul public de interes naţional. Consultanţă de specialitate din ţară şi din strainătate. MANAGEMENT EFICIENT I1: Îmbunătăţirea capacităţii instituţionale a ARBDD.

6: Proceduri simplificate de colectarea. I1. I1. Angajarea unui specialist în utilizarea modelului matematic pentru hidrologie şi hidrochimie. Construirea navei laborator pentru monitoringul factorilor de mediu.11: Dezvoltarea capacităţii de supraveghere a regimului hidrologic şi hidrochimic în RBDD prin elaborarea şi implementarea modelelor matematice adecvate. Consultanţă de specialitate Consultanţă de specialitate Consultanţă de specialitate I1. procesarea şi evaluarea datelor necesare elaborării rapoartelor şi fundamentării deciziilor operaţionale pentru managementul RBDD._________________________________________________________________________________ Consultanţă de specialitate I1. 2 Consultanţă de specialitate I1.12: Optimizarea colaborării ARBDD cu celelalte instituţii cu atribuţii în RBDD şi cu organizaţiile neguvernamentale. I1. Achiziţii de echipamente pentru monitoring. Protocoale de colaborare 2 Consultanţă de specialitate 1 1 1 MMDD. Achiziţionarea şi implementarea modelului matematic. 145 . I1. Proceduri evaluare de 2 Proceduri de coordonare şi colaborare Număr de proiecte accesate/valoare totală (Euro) Program de intervenţie în cazul situaţiilor de urgenţă.10: Asigurarea facilităţilor tehnice pentru realizarea monitoringului integrat şi pentru asigurarea sistemului informaţional.7: Realizarea unui mecanism de coordonare şi colaborare între autorităţile implicate în managementul activităţilor desfăşurate în perimetrul RBDD.8: Accesarea fondurilor europene pentru realizarea acţiunilor din Planul de Management.9: Creşterea capacităţii de management a situaţiilor de urgenţă. 2 Instituţiile publice cu atribuţii în RBDD şi ONG cu activitate în RBDD.

2 Proceduri de identificare şi soluţionare a conflictelor de interese Întâlniri între comunităţile locale Număr de studenţi atraşi în stagii practice.5: Organizarea acţiunilor de voluntariat prin atragerea şi implicarea tinerilor şi a altor grupe de persoane în acţiuni de supraveghere şi educaţie ecologică în rezervaţie. etc. I2. Organizarea grupelor de agenţi ecologi voluntari. MANAGEMENT EFICIENT I2: Eficientizarea actului decizional al ARBDD prin implicarea comunităţilor locale.6: Crearea condiţiilor pentru aplicarea modelului analitic pentru ciclul decizional bazat pe relaţiile cauză-efect dintre componentele economice şi sociale şi mediul înconjurător.2: Elaborarea unui sistem (unor proceduri) de identificarea şi de soluţionare preventivă a conflictelor de interese. I2. Asociaţiile de pescari. Întâlniri anuale sau periodice cu agenţii voluntari Utilizarea modelului pentru ciclul decizional DPSIR în practica ARBDD. I2. I2. Consultanţă specialitate de 146 . Consultanţă de specialitate._________________________________________________________________________________ TEMA: OBIECTIV I. I2. Asociaţiile de producători. a tinerilor şi a agenţilor voluntari PRIORITATEA ACŢIUNI Indicatori de realizare Întâlniri cu reprezentanţii populaţiei locale REALIZAREA ACŢIUNILOR PE ANI/SEMESTRE Parteneri Note Anul 1 Anul 2 Anul 3 Anul 4 Anul 5 pentru S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 implementare Consiliile Locale. (DPSIR). 2 2 2 1 CJ Tulcea.1: Dezvoltarea procesului de consultare periodică reciprocă şi forme de parteneriat cu populaţia locală în adoptarea unor decizii de interes major pentru comunităţile locale. I2.3: Facilitarea schimburilor de experienţă între comunităţile din Delta Dunării. Instituţii de învăţământ superior Grupe de agenţi ecologi voluntari. 2 MMDD.4: Identificarea surselor de finanţare şi facilitarea efectuării practicilor de studii a studenţilor. Consiliile Locale MMDD.

reactualizare şi implementare al Planului de Management Acest proces se desfăşoară pe toată perioada stabilită şi în conformitate cu prevederile OUG nr. cât şi la nivel local (consiliile judeţene Tulcea. parlamentul). Consiliul Consultativ de Administraţie şi Administraţia Rezervaţiei. Un rol important în acest proces îl joacă factorul de decizie politică atât la nivel central (autoritatea centrală pentru arii protejate şi pentru protecţia mediului. consiliile locale ale comunelor din interiorul Rezervaţiei sau ale comunelor limitrofe).1 Priorităţi şi planificare în timp Implementarea planului de management. împreună cu Regulamentul Rezervaţiei şi pentru toţi partenerii care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul Rezervaţiei (Căsuţa 4.1). Constanţa şi Galaţi. pentru derularea căruia personalul Administraţiei Rezervaţiei are întreaga responsabilitate. reprezintă procesul efectiv de gestionarea a Rezervaţiei. 4. Factorul de decizie politică (puterea locală şi centrală) Consiliul Ştiinţific al RBDD Managementul RBDD Administraţia RBDD PN-BmB Consiliul Consultativ de Administraţie al RBDD Planul de management adaptativ şi integrat al RBDD CAPITALUL NATURAL din RBDD SISTEMELE SOCIO-ECONOMICE din Zona de cooperare a RBDD Fig. 147 .1 Procesul de elaborare. Acesta este un proces permanent şi rezultat al conlucrării interactive a trei organisme importante: Consiliul Ştiinţific al Rezervaţiei. guvernul. Implementarea 4._________________________________________________________________________________ CAPITOLUL 4. 57/2007 din momentul aprobării acestuia devine obligatoriu.

la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. Sunt acţiuni care prin nerealizare duc la compromiterea realizării întregului plan. (6) Autorităţile locale şi naţionale cu competenţe şi responsabilităţi în reglementarea activităţilor din zona ariilor naturale protejate sunt obligate să instituie. managementul acestora va fi inclus în planul de management al respectivelor arii naturale protejate cu respectarea funcţiei celei mai restrictive de protecţie. (5) Planurile de amenajare a teritoriului. 148 - . parcurilor naţionale şi naturale. cu Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate. Prioritatea 2 s-a stabilit pentru acţiunile care ar trebui să fie realizate. sociale şi culturale. după caz. prioritate având însă obiectivele care au dus la constituirea ariei naturale protejate. Acestea sunt legate. 57/2007 (art. (4) Respectarea planurilor de management şi a regulamentelor este obligatorie pentru administratorii ariilor naturale protejate. umane şi materiale disponibile pe toată perioada implementării şi. În stabilirea priorităţilor privind implementarea obiectivelor de management s-au avut în vedere următoarele considerente: Prioritatea 1 s-a stabilit pentru acţiunile care trebuie să se realizeze în mod obligatoriu pe durata de existenţă a planului de management. precum şi pentru persoanele fizice şi juridice care deţin sau administrează terenuri şi alte bunuri şi/sau care desfăşoară activităţi în perimetrul şi în vecinătatea ariei naturale protejate. (2) Pentru celelalte categorii de arii naturale protejate planurile de management şi regulamentele se elaborează de către administratorii acestora. În cazul suprapunerii lor în ariile naturale protejate de interes naţional. iar în funcţie de resursele disponibile se impune stabilirea priorităţilor de realizare a obiectivelor Planului de Management şi incuderea acestora în Planurile anuale de activitate. conform prevederilor planurilor de management. de aceea. se elaborează de către administratorii acestora. (7) Ariile naturale protejate de interes comunitar sunt create pentru impunerea unor măsuri speciale în vederea conservării unor habitate naturale şi/sau specii sălbatice de interes comunitar. este necesară şi evaluarea resurselor disponibile pentru implementare pentru o anumită perioadă. măsuri speciale pentru conservarea sau utilizarea durabilă a resurselor naturale din ariile naturale protejate şi din vecinătatea acestora. se avizează de către Consiliile Ştiinţifice şi Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate şi se aprobă prin hotărâre de Guvern. cele de dezvoltare locală şi naţională. se avizează de către Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate şi se aprobă prin ordin al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.21) privind planurile de management (1) Planurile de management şi regulamentele rezervaţiilor biosferei. este foarte importantă evaluarea efortului necesar pentru implementarea Planului de Management. Odată făcută această evaluare._________________________________________________________________________________ Căsuţa 4. în primul rând. Se acceptă un element de flexibilitate iar nerealizarea acestora trebuie să fie justificată prin motive temeinice şi obiective. Procesul de implementare al planului de management are în vedere aspectele obiective ale posibilităţilor reale de implementare. (3) Măsurile prevăzute în planurile de management ale ariilor naturale protejate se elaborează astfel încât să ţină cont de exigenţele economice. de comun acord cu structurile de administrare a ariilor naturale protejate şi. precum şi orice alte planuri de exploatare/utilizare a resurselor naturale din aria naturală protejată şi din vecinătatea acesteia vor fi armonizate de către autorităţile emitente cu prevederile planului de management.1 Prevederile OUG nr. de resursele financiare. precum şi de particularităţile regionale şi locale ale zonei.

grupuri de lucru. obligatorii odată cu aprobarea planului de management tuturor partenerilor care îşi desfăşoară activitatea în perimetrul Rezervaţiei. Pentru anul 2008.nu este înţelept să se planifice pe cinci ani sarcinile şi acţiunile specifice pentru o arie protejată întrucât aceasta împiedică flexibilitatea şi adaptabilitatea. în principal. etc._________________________________________________________________________________ Prioritatea 3 s-a stabilit pentru acţiunile care ar putea să fie realizate când timpul şi/sau resursele rămân disponibile după îndeplinirea acţiunilor cu prioritatea 1 sau 2. Planurile de lucru sunt de obicei aranjate în funcţie de unităţile funcţionale ale organizaţiei (ex. CAPITOLUL 5. În anii următori. . esenţiale în managementul modern al unei arii protejate. 4.1 Monitorizarea şi înregistrarea performanţelor implementării planului 149 . sunt asigurate fonduri totale de repartizate după cum urmează: 4. obiectivele şi acţiunile principale pentru Rezervaţie dar nu detaliază acţiunile prin transpunerea lor în sarcini şi acţiuni specific. .nu se pot cunoaşte cu exactitate resursele disponibile interne şi externe pentru întreaga perioadă de implementare a planului de management.4 Regulamentul Rezervaţiei Un instrument important în implementarea planului de management îl constituie Regulamentul Rezervaţiei care constituie un set separat de reguli legalizate. cel puţin în primii ani de implementare. secţii) şi nu pe obiectivele de management. 4. entităţi private. evenimente şi ţinte specifice necesare pentru realizarea acţiunilor din planul de management. obiective şi subiective. Un program anual de activităţi defineşte sarcini. Regulamentul Rezervaţie face parte integrantă din Planul de management şi este inclus în Partea a II-a a Planului de management. fonduri ale unor organizaţii internaţionale. departamente.2 Resurse şi buget Resursele necesare pentru asigurarea condiţiilor de realizare a obiectivelor de management implementare vor fi asigurate.3 Elaborarea Planului de Lucru Anual Planul de management pentru cei 5 ani defineşte scopul. Din motive diferite. Revizuirea planului de management 5. preconizează ca fondurile bugetare să scadă şi să constituie mai mult fondurile de contribuţie pentru susţinerea proiectelor finanţate din alte surse (fonduri structurale ale Uniunii Europene.planificarea detaliată a sarcinilor şi acţiunilor specifice pentru fiecare an al implementării ar face ca planul să devină un document mult prea voluminos. din fonduri bugetare. acţiunile prevăzute în planul de management se planifică cel mai bine anual: .).

Consiliului Ştiinţific. se prevede să se facă modificări ale acţiunilor din plan înainte de elaborarea planului de lucru anual. Consiliul Ştiinţific evaluează modul în care sunt aplicate măsurile prevăzute în Planul de Management şi prezintă. Rezultatele implementării obiectivelor de management vor fi analizate periodic în cadrul şedinţelor Colegiului executiv al Administraţiei Rezervaţiei. a ONG-urilor sau a persoanelor fizice (ex. deasemenea. În cazul în care. la definitivarea planurilor anuale de lucru. dacă modificările sunt la nivelul planului de lucru anual. dar şi cele ale Consiliului Consultativ de Administraţie. Administraţiei Rezervaţiei._________________________________________________________________________________ Responsabilitatea implementării planului de management revine în mod direct personalului Administraţiei Rezervaţiei. specialişti). în vedere includerii rezultatelor acesteia în următorul ciclu de planificare. Propunerile de modificare pot veni atât din partea structurilor de administrare cât şi a proprietarilor/administratorilor de terenuri. dacă se impun modificări la nivel de obiective. anual sau ori de câte ori este necesar. dar trebuie să constituie şi baza pentru alte întâlniri la nivelul grupurilor de lucru cu responsabilităţi în implementare. pentru acţiuni ce au impact asupra principalilor factori interesaţi modificările se fac cu acordul Consiliului Consultativ de Administrare. dacă modificările se referă la priorităţi şi măsuri specifice de conservare. progresele înregistrate în realizarea obiectivelor de management. apar dezacorduri 150 . a factorilor interesaţi. 1. vor analiza. astfel încât acţiunile planificate în fiecare an să poată fi adaptate în conformitate cu experienţa acumulată în anii anteriori sau în funcţie de schimbările contextului sau de noile cunoştinţe dobândite. Pe baza planului de lucru. cu respectarea procedurii de aprobare.6 Procedura de implementare a planului Responsabilitatea implementării Planului de Management revine Administraţiei Rezervaţiei şi se realizează prin acţiuni planificate în baza planurilor anuale de lucru.2 Revizuire periodică (la 5 ani) Pe baza reevaluării randamentului şi a monitorizării continue. Şedinţele Consiliului Ştiinţific al Rezervaţiei. membrii echipei de management din Administraţia Rezervaţiei vor primi în responsabilitate diferitele componente ale planului. În cazul în care se impun schimbări în Planul de Management. Academiei Române şi autorităţii centrale pentru protecţia mediului rapoarte cuprinzând constatări. În ultimul an de implementare a planului de management se va organiza o revizuire completă a îndeplinirii scopului şi obiectivelor planului. 5. Toţi membrii personalului trebuie să ţină seama de indicatorii de monitorizare şi să strângă dovezi şi informaţii care să arate dacă aceste deziderate au fost îndeplinite. competenţa aprobării acestora revine: autorităţii centrale pentru mediu. propuneri şi recomandări.

Constanţa ICDEAPA: Institutulde Cercetare – Dezvoltare de Ecologie Acvatică. prin implicarea unor parteneri din Romania sau străinatate. CAPITOLUL 6. “Grigore Antipa”. Abrevieri folosite în text AA: Amenajare agricolă AP: Amenajare piscicolă ANAR: Administraţia Naţională “Apele Române” ANIF: Administraţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare ANPA: Agenţia Naţională de Pescuit şi Axcvacultură ARBDD. Ucraina RSPB: Societatea Regală pentru Protecţia Păsărilor. În aceste cazuri Administraţia Rezervaţiei are un rol important în stabilirea unor relaţii de colaborare cu instituţiile/organizaţiile respective şi definirea modului în care acestea îşi organizează activităţile care au impact direct sau indirect asupra Rezervaţiei. Rezervaţia RBD: Rezervaţia Biosferei Dunărea. Galaţi MAE: Ministerul Afacerilor Externe MMDD: Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile RBDD. Tulcea INCDM: Institutul de Naţional de Cercetare – Dezvoltare Marină. administraţii. Consiliului Ştiinţific îi revine rolul de a elabora decizia finală cu privire la activităţile respective. Pescuit şi Acvacultură. etc. Marea Britanie 151 . Vilkovo. organisme cu activitate în domeniu. instituţii.) Activităţile care intră în responsabilitatea altor instituţii/organizaţii vor fi supravegheate de către Administraţia Rezervaţiei pentru a se sigura că acestea se încadrează în prevederile planului de management şi nu contravin obiectivelor Rezervaţiei._________________________________________________________________________________ între Administraţia Rezervaţiei şi Consiliul Consultativ cu privire la activităţile ce pot afecta factorii interesaţi. Bucureşti INCDDD: Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare Delta Dunării. pe bază de contracte sau protocoale cu persoane fizice sau juridice specializate (organizaţii neguvernamentale. servicii publice. Activităţile din planul de lucru anual se implementează/organizează: în mod direct de către Administraţia Rezervaţiei (prin responsabilii de activităţi). Administraţia: Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării CBD: CJTulcea: Consiliul Judeţean Tulcea DUJ Tulcea: Direcţia de Urbanism a Judeţului Tulcea GeoEcoMar: Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare de Geologie Marină – GeoEcoMar. Rezervaţia: Rezervaţia Biosferei Delta Dunării.

_________________________________________________________________________________ SOR: Societatea Ornitologică Română SWOT: Puncte tari, puncte slabe, oportunităţi, pericole UNIBUC-DSES: Universitatea Bucureşti- Departamentul de Ecologie Sistemică

152

_________________________________________________________________________________

PARTEA A II-A

REGULAMENTUL REZERVAŢIEI BIOSFEREI DELTA DUNĂRII
Capitolul 1. DISPOZIŢII GENERALE ART. 1 (1) Elaborarea Regulamentului Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, denumit în continuare „Regulamentul rezervaţiei” a avut în vedere scopul şi regimul de management al rezervaţiilor biosferei în conformitate cu prevederile OUG nr. 57/2007 art. 5 alin. 1) lit. a) c) şi alin. (2) şi ale Legii nr.136/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării: a) protecţia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversităţii biologice specifice în conformitate cu recomandările Programului Om - Biosferă de sub egida UNESCO. b) asigurarea protecţiei şi conservării siturilor naturale cu diversitatea biologică specifică zonelor umede în scopul conservării lor şi al utilizării durabile a resurselor biologice pe care le generează, în conformitate cu prevederile Convenţiei privind conservarea zonelor umede de importanţă internaţională, în special ca habitat al păsărilor acvatice. c) protecţia şi conservarea unor zone de habitat natural în cuprinsul cărora există elemente naturale a căror valoare este recunoscută ca fiind de importanţă universală şi ţinând cont de existenţa comunităţilor umane ale căror activităţi sunt orientate pentru o dezvoltare compatibilă cu cerinţele de protecţie şi conservare ale sitului natural în conformitate cu prevederilor Convenţiei privind protecţia patrimoniului mondial cultural şi natural, de sub egida UNESCO. d) conservarea biodiversităţii în conformitate cu prevederile Directivei 79/409/CEE privind conservarea păsărilor sălbatice, Directivei 92/43/CEE, privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de floră şi faună sălbatică în cadrul Reţelei „Natura 2000”, ale convenţiilor internaţionale privind “diversitatea biologică şi dezvoltarea durabilă a sistemelor socio-economice locale”, precum şi protecţia şi conservarea unor ansambluri peisagistice. (2) Rezervaţiile biosferei cu aşezări umane trebuie astfel gestionate încât să constituie modele de dezvoltare a comunităţilor umane în armonie cu mediul natural. (3) Termenii folosiţi în prezentul regulament sunt definiţi în legislaţia de mediu şi legislaţia ariilor naturale protejate. ART. 2 (1) Activitatea Administraţiei Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, denumită în continuare Administraţia rezervaţiei, se desfăşoară în temeiul prevederilor Legii nr.136/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, şi a Ordonanţei de Urgenţă a 153

_________________________________________________________________________________ Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, cu modificările şi completările ulterioare precum şi pe baza prevederilor Planului de management al rezervaţiei şi ale prezentului Regulament. ART. 3 Respectarea prevederilor Planului de management al rezervaţiei şi al Regulamentului rezervaţiei sunt obligatorii pentru Administraţia Rezervaţiei, precum şi pentru persoanele fizice şi juridice care deţin sau care administrează terenuri şi alte bunuri şi/sau desfăşoară activităţi în perimetrul rezervaţiei. Capitolul 2. ORGANIZAREA REZERVAŢIEI ART. 4 (1) Teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, denumită în continuare „Rezervaţia” cuprinde: Delta Dunării, Complexul lagunar Razim - Sinoie, Dunărea maritimă până la Cotul Pisicii, sectorul Isaccea - Tulcea cu zona inundabilă, sărăturile Murighiol - Plopu şi litoralul Mării Negre de la braţul Chilia până la Capul Midia, inclusiv marea teritorială până la izobata de 20 m. (2) Suprafaţa totală a Rezervaţiei este de 580.000 ha. (3) Limitele Rezervaţiei sunt stabilite prin HG 230/2006, conform anexei 2 din prezentul Plan de management. (4) Rezervaţia este extinsă pe teritoriile a 3 judeţe: Tulcea, Constanţa şi Galaţi. ART. 5 (1) Patrimoniul Rezervaţiei, domeniul public de interes naţional, este constituit din suprafeţele terestre şi acvatice, inclusiv terenurile aflate permanent sub apă existente în perimetrul Rezervaţiei împreună cu resursele naturale pe care le generează. (2) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1): a) terenurile din perimetrul Rezervaţiei care, potrivit legii, sunt proprietate privată a persoanelor fizice; b) terenurile din perimetrul Rezervaţiei care, potrivit legii, sunt proprietate publică sau privată a unităţilor administrativ-teritoriale; c) terenurile din perimetrul Rezervaţiei, ocupate de amenajările agricole şi piscicole, care constituie domeniu public de interes judeţean şi care sunt în administrarea Consiliului Judeţean Tulcea; d) terenurile proprietate publică a statului aflate în administrarea altor autorităţi sau instituţii publice centrale sau locale, împreună cu resursele naturale pe care le generează; e) resursele naturale aflate în administrarea altor autorităţi centrale, potrivit legii. ART. 6 154

_________________________________________________________________________________ (1) Pentru asigurarea protecţiei şi conservării unor zone de habitat natural şi a diversităţii biologice specifice, precum şi pentru valorificarea resurselor naturale disponibile, potrivit cerinţelor de consum ale populaţiei locale şi în limitele potenţialului biologic natural de regenerare a acestor resurse, în perimetrul Rezervaţiei au fost delimitate zone strict protejate, zone tampon, zone de dezvoltare durabilă şi zone de reconstrucţie ecologică. (2) Zonele strict protejate sunt zone cu regim strict de protecţie, unde impactul antropic direct este eliminat sau redus la acele activităţi ce contribuie la dezvoltarea cunoaşterii stării actuale şi a tendinţelor de evoluţie a sistemelor deltaice pentru definirea capacităţii productive şi a cerinţelor de conservare a biodiversităţii. (3) Zonele strict protejate au regimul de protecţie şi conservare al rezervaţiilor ştiinţifice şi sunt în administrarea directă a Administraţiei Rezervaţiei. (4) Declararea unei suprafeţe ca zonă strict protejată sau modificarea suprafeţelor celor existente se face conform legislaţiei în vigoare privind ariile naturale protejate. (5) Zonele tampon sunt zone cu regim diferenţiat de protecţie, cu rol de protecţie a zonelor strict protejate în care sunt admise activităţi limitate de valorificare a resurselor disponibile, în conformitate cu planurile de management aprobate. (6) Zonele tampon de pe teritoriul Rezervaţiei cuprind suprafeţe de teren sau de ape ce înconjoară zonele cu regim de protecţie integrală. (7) Zonele tampon prezintă caracteristici biologice apropiate de cele ale zonei strict protejate pe care o înconjoară, îndeplinind funcţia de limitare a impactului activităţilor umane asupra zonelor cu regim de protecţie integrală. (8) Zonele tampon sunt în administrarea directă a Administraţiei Rezervaţiei. (9) Declararea unei suprafeţe ca zonă tampon aferentă unei zone strict protejate se realizează prin actul de declarare a zonei cu regim de strictă protecţie. În zona tampon se dezvoltă şi se aplică tehnologiile, metodele şi instrumentele pentru managementul adaptativ şi utilizarea durabilă a resurselor şi serviciilor generate de sistemele ecologice specifice. (10) Zonele de dezvoltare durabilă sunt zonele în care se pot desfăşura activităţi economice prin practici tradiţionale sau noi, ecologic admise, în limitele capacităţii de regenerare a resurselor naturale. (11) Zonele economice sunt constituite din suprafeţele din Rezervaţie rămase după delimitarea zonelor strict protejate şi a zonelor tampon aferente acestora.

155

_________________________________________________________________________________ (12) Zonele de reconstrucţie ecologică sunt suprafeţe de teren situate în teritoriul Rezervaţiei în cadrul cărora impactul produs de activitatea umană sau de anumite fenomene naturale au condus la degradarea ecosistemelor naturale, la apariţia unor dezechilibre sau au determinat pierderea unor ecosisteme specifice şi în cadrul cărora Administraţia Rezervaţiei realizează măsurile de refacere a echilibrului ecologic prin reconectare la regimul hidrologic natural, folosind mijloace tehnice şi tehnologii adecvate. (13) Delimitarea zonării funcţionale stabilite conform alin. (1) se face prin Planul de management al rezervaţiei, în condiţiile legii. Capitolul 3: ADMINISTRAREA REZERVAŢIEI ART.7 Managementul Rezervaţiei se realizează de Administraţia Rezervaţiei, instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată de la bugetul de stat, aflată în subordinea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. ART. 8 (1) Obiectul de activitate al Administraţiei Rezervaţiei îl constituie crearea şi aplicarea unui regim special de administrare pentru conservarea şi protecţia diversităţii biologice din ecosistemele naturale ale Rezervaţiei, pentru dezvoltarea aşezărilor umane şi organizarea activităţilor economice în corelaţie cu capacitatea de suport a acestor ecosisteme. (2) În realizarea obiectului său de activitate, pe teritoriul Rezervaţiei, Administraţia Rezervaţiei îndeplineşte funcţia de autoritate de mediu, în condiţiile legii. ART. 9 Patrimoniul Administraţiei Rezervaţiei se compune din patrimoniul natural definit la art. 5, aflat în administrarea Administraţiei Rezervaţiei, şi din patrimoniul propriu al Administraţiei Rezervaţiei, format din clădiri, mijloace de transport pe apă şi pe uscat, alte mijloace fixe şi mijloace circulante, care îi permit desfăşurarea întregii activităţi. ART. 10 (1) Administraţia Rezervaţiei elaborează Planul de management şi Regulamentul rezervaţiei, prin care se realizează gospodărirea unitară şi integrată a Rezervaţiei, urmăreşte respectarea acestora, organizează şi desfăşoară activităţi specifice de administrare, autorizeză, reglementează şi supraveghează toate activităţile care se desfăşoară pe teritoriul Rezervaţiei, astfel încât să se asigure îndeplinirea obiectivelor de management ale Rezervaţiei. Managementul Rezervaţiei are ca scop asigurarea statutului de conservare favorabilă a habitatelor şi a populaţiilor speciilor de pe teritoriul acesteia. (2) Modul de administrare al Rezervaţiei va lua în considerare interesele comunităţilor locale, facilitându-se participarea reprezentanţilor acestora în consiliile consultative pentru aplicarea măsurilor de protecţie, conservare şi utilizare durabilă a resurselor naturale, 156

_________________________________________________________________________________ încurajându-se menţinerea practicilor şi cunoştinţelor tradiţionale locale în valorificarea acestor resurse, în beneficiul comunităţilor locale. ART. 11 Administraţia Rezervaţiei are următoarele atribuţii: a) administrează patrimoniul natural potrivit prevederilor legale privind regimul juridic al proprietăţii publice, evaluează starea ecologică a patrimoniului natural al Rezervaţiei şi iniţiază programele de cercetare ştiinţifică în Rezervaţie, pe baza Planului de management, asigură măsurile necesare conservării şi protecţiei genofondului şi biodiversităţii; b) elaborează şi implementează programele de reconstrucţie mecologică a ecosistemelor din rezervaţie; c) identifică, delimitează şi propune autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor modificarea zonelor funcţionale ale Rezervaţiei; d) stabileşte nivelul de valorificare al resurselor naturale în acord cu potenţialul lor de regenerare şi cu capacitatea de suport a ecosistemelor; e) stabileşte şi aplică măsurile de reconstrucţie ecologică a ecosistemelor deltaice şi a măsurilor legale corespunzătoare pentru protecţia, ameliorarea şi refacerea stării de calitate a mediului, acolo unde a fost deteriorat; f) exercită controlul asupra îndeplinirii cerinţelor privind măsurile de protecţie a mediului; g) emite acorduri, avize şi autorizaţii de mediu în perimetrul Rezervaţiei, conform procedurilor aprobate în condiţiile legislaţiei de mediu în vigoare; h) îndeplineşte rolul de autoritate competentă pentru derularea procedurii privind evaluarea de mediu pentru planurile şi programele de pe teritoriul Rezervaţiei; i) stabileşte, împreună cu titularii drepturilor de administrare, condiţiile de desfăşurare a activităţilor de valorificare a resurselor naturale regenerabile; j) monitorizează evoluţia factorilor de mediu şi activităţile care se desfăşoară pe teritoriul Rezervaţiei în vederea stabilirii impactului acestora asupra factorilor de mediu, biodiversităţii şi resurselor naturale; k) elaborează şi actualizează permanent bazele de date cu privire la starea Rezervaţiei, prin folosirea mijloacelor moderne de producere şi procesare a datelor (GIS, imagini satelitare, sistem de comunicaţii şi informare); k1) verifică îndeplinirea măsurilor de conservare pentru asigurarea statutului de conservare favorabilă, în conformitate cu legislaţia în vigoare; l) conlucrează cu Administraţia Naţională „Apele Române” în vederea gospodăririi apelor şi efectuării lucrărilor hidrotehnice necesare pentru implementarea cerinţelor directivelor europene; m) cooperează cu comisiile interministeriale şi cu comitetele judeţene pentru situaţii de urgenţă; m1) colaborează cu autorităţile competente în domeniu pentru păstrarea echilibrului peisagistic prin conservarea şi promovarea elementelor tradiţionale de arhitectură, a materialelor de construcţie şi finisajelor exterioare; n) stabileşte, împreună cu autoritatea centrală pentru transporturi, regulile de acces şi circulaţie pe braţele Dunării pentru bărci, şalupe, nave fluviale şi maritime, iar pentru 157

_________________________________________________________________________________ canalele şi lacurile interioare din perimetrul Rezervaţiei propune spre aprobare autorităţii centrale pentru protecţia mediului regulile de acces şi circulaţie, exercitând controlul asupra modului de respectare a acestora. Căpitănia Portului Tulcea şi Inspectoratul Poliţiei de Frontieră, prin subunităţile din teritoriu, vor asigura, la solicitarea Administraţiei rezervaţiei, sprijin pentru aplicarea măsurilor legale asupra navelor care au produs poluări ale apelor, în conformitate cu legislaţia în vigoare. o) stabileşte regulile de acces şi circulaţie în perimetrul Rezervaţiei, atât pentru mijloacele de transport navale, pe canale şi lacuri, cu excepţia braţelor Dunării, cât şi pentru mijloacele de transport rutiere, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Navele şi ambarcaţiunile vor fi prevăzute obligatoriu cu sisteme de monitorizare stabilite de Administraţia Rezervaţiei. Ambarcaţiunile cu motoare mai mici de 25 CP vor fi dotate cu sisteme de monitorizare. Circulaţia navelor şi ambarcaţiunilor, precum şi a mijloacelor de transport rutier este interzisă în zonele strict protejate, conform prevederilor art. 3, alin. (2) din Legea nr. 136/2011 sau în afara traseelor stabilite de Administraţia Rezervaţiei, cu excepţia celor utilizate în activităţi de control sau ştiinţifice; p) participă la elaborarea şi punerea în aplicare a planurilor şi a programelor pentru protejarea intereselor populaţiei locale, pentru conservarea patrimoniului cultural, precum şi pentru creşterea calităţii vieţii şi a standardului de civilizaţie; q) organizează acţiuni de voluntariat pe teritoriul Rezervaţiei; r) elaborează şi implementează programe şi proiecte de cooperare în context transfrontalier, regional şi internaţional; s) emite puncte de vedere referitoare la propunerile de reglementare sau acte normative, care au legătură cu domeniul de activitate al Administraţia Rezervaţiei; ş) susţine şi impune prin mijloacele prevăzute de lege, în special prin aplicarea procedurilor de autorizare, promovarea tehnologiilor curate, schimbarea modelelor de producţie şi de consum, în sensul utilizării durabile a resurselor materiale şi energetice şi reducerii impactului negativ asupra mediului. t) propune autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor finanţarea unor studii pentru fundamentarea ştiinţifică a managementului; ţ) elaborează şi face publice rapoartele periodice privind starea mediului la nivelul Rezervaţiei. u) acţionează prin toate mijloacele prevăzute de lege şi pe întregul teritoriu al Rezervaţiei pentru protecţia şi ameliorarea stării mediului şi a calităţii vieţii, cu luarea în considerare a necesităţii punerii în aplicare pe plan local a prevederilor convenţiilor şi acordurilor internaţionale la care România este parte, precum şi pentru realizarea obiectivelor, programelor şi planurilor de acţiune dezvoltate în baza acestor convenţii şi acorduri. v) încurajează şi dezvoltă parteneriate în condiţiile legii cu toate sectoarele societăţii civile, cu organizaţiile neguvernamentale, precum şi cu instituţiile publice sau private care militează în interesul susţinerii şi atingerii obiectivelor pentru mediu şi dezvoltare durabilă. x) propune autorităţii centrale pentru protecţia mediului acte normative, reglementări şi măsuri de protecţie specifice Rezervaţiei.

158

_________________________________________________________________________________ y) exercită controlul asupra modului de aplicare a prevederilor acordurilor, avizelor, autorizaţiilor de mediu, permiselor de acces şi de desfăşurare a activităţilor în perimetrul Rezervaţiei. z) sprijină şi protejează activităţile economice tradiţionale ale populaţiei locale. aa) avizează, sub raportul protecţiei ecosistemelor, planurile de amenajare a teritoriului şi de urbanism de pe teritoriul rezervaţiei, elaborate potrivit legii. ab) stabileşte, împreună cu titularul dreptului de administrare al resurselor, locurile şi condiţiile de desfăşurare a activităţilor de vânătoare, de pescuit comercial şi sportiv, de cercetare şi de valorificare a altor resurse. ac) promovează activităţi de cercetare şi cooperare ştiinţifică internaţională. ad) organizează acţiunile de informare şi educaţie ecologică, organizează activităţi cu scop instructiv, formativ şi educaţional, asigură informarea curentă a populaţiei şi a autorităţilor locale cu privire la starea şi evoluţia calităţii mediului în Rezervaţie, dezvoltă cooperarea cu mass-media şi publică materiale având ca scop sensibilizarea opiniei publice, angajarea populaţiei şi a comunităţilor locale în susţinerea şi aplicarea măsurilor privind protecţia mediului, conservarea naturii şi a diversităţii biologice, reconstrucţia ecologică a zonelor deteriorate şi ameliorarea calităţii vieţii, combaterea acţiunilor ilegale de capturare, deţinere şi ucidere a faunei sălbatice. ae) conlucrează cu toate autorităţile locale în vederea aplicării măsurilor de protecţie. af) cooperează cu autorităţile administraţiei publice centrale şi locale în acţiunile de apărare împotriva calamităţilor sau catastrofelor şi pentru combaterea efectelor acestora pe teritoriul Rezervaţiei. ag) colaborează cu autorităţile administraţiei publice pentru promovarea unei dezvoltări durabile, protejarea intereselor localnicilor, precum şi pentru creşterea calităţii vieţii şi a standardului de civilizaţie. ah) respectă şi impune respectarea Planului de management aprobat de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului; ai) asigură legăturile interne şi externe ale Administraţiei Rezervaţiei. aj) stabileşte tarifele pentru bunurile şi serviciile oferite de Administraţia Rezervaţiei care se aprobă de autoritatea centrală pentru protecţia mediului. ak) realizează şi întreţine marcarea şi semnalizarea teritoriului Rezervaţiei; al) organizează întrunirile Consiliului ştiinţific şi ale Consiliului consultativ de administrare, cu care conlucrează permanent. am) elaborează propunerile anuale şi pe termen lung ale cerinţelor de resurse financiare şi umane pentru realizarea obiectivelor de management şi identifică sursele de finanţare. Capitolul 4. CONDUCEREA ADMINISTRAȚ IEI REZERVAȚ IEI ART. 12 (1) Conducerea Administraţiei Rezervaţiei este realizată de către Guvernator, cu rang de subsecretar de stat ale cărui atribuţii sunt stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al Administraţiei rezervaţiei şi în prezentul Regulament. 159

la propunerea conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. (3) Preşedintele Colegiului executiv este guvernatorul Administraţiei Rezervaţiei. k) constată şi sancţionează contravenţii potrivit competenţei legale._________________________________________________________________________________ (2) Guvernatorul este numit şi revocat din funcţie. c) reprezintă Administraţia Rezervaţiei în raporturile acesteia cu terţii. pe baza rezultatelor activităţilor de monitoring. e) emite decizii pentru restricţionarea unor activităţi de valorificare a resurselor naturale în timp şi spaţiu. format din şefi ai compartimentelor din cadrul Administraţiei Rezervaţiei. unor membri ai Colegiului executiv şi altor cadre de conducere sau execuţie care lucrează în cadrul Administraţiei Rezervaţiei. în condiţiile legii. (2) Colegiul executiv este format din 5-7 membrii. în domeniul său de activitate.14 (1) Pe lângă Guvernator. ART. cercetare ştiinţifică şi a celor de evaluare a resurselor. 13 (1) Guvernatorul Administraţiei Rezervaţiei are următoarele atribuţii: a) conduce întreaga activitate a Administraţiei rezervaţiei şi are calitatea de ordonator terţiar de credite. prin decizie a primului ministru. h) pe lângă guvernator funcţionează Colegiul executiv. personalul Administraţiei Rezervaţiei. şefi ai compartimentelor funcţionale din cadrul Administraţiei Rezervaţiei. i) membrii Colegiului executiv sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie prin decizia guvernatorului. pe termen limitat. ART. în condiţiile legii. precum şi în justiţie. (2) Guvernatorul Administraţiei Rezervaţiei poate delega unele dintre atribuţiile sale. funcţionează Colegiul executiv care are rol consultativ în adoptarea dispoziţiilor Guvernatorului şi are responsabilitatea punerii în aplicare a acestor decizii. a statului de funcţii şi a structurii de personal. a organigramei. d) emite decizii pentru exercitarea atribuţiilor sale pentru implementarea prevederilor Planului de management şi a Regulamentului Rezervaţiei. j) analizează şi propune autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor modificarea nivelurilor taxelor şi tarifelor. f) propune modificarea sau îmbunătăţirea organizării activităţii. numiţi prin decizia guvernatorului. 160 . g) propune îmbunătăţirea dotării Administraţiei Rezervaţiei cu mijloacele fixe necesare desfăşurării activităţii. b) numeşte şi eliberează din funcţie.

în conformitate cu prevederile legale. precum şi condiţiile de desfăşurare a activităţilor economice. n) aprobă Regulamentul de organizarea şi funcţionare şi urmăreşte respectarea acestuia. protocoalelor. i) urmăreşte respectarea prevederilor bugetului de venituri şi cheltuieli şi ia măsuri pentru încadrarea cheltuielilor în nivelurile planificate şi aprobate. programelor şi ale altor documente încheiate între Administraţia Rezervaţiei şi organismele guvernamentale şi neguvernamentale interne şi externe cu care colaborează în realizarea unor obiective de interes comun. b) supune aprobării conducerii autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli. de organizare a circulaţiei documentelor. semnele de marcaj. h) urmăreşte îndeplinirea programului de realizare a reconstrucţiei ecologice. ordinare sau în şedinţe extraordinare. (3) Şedinţele extraordinare se pot convoca la cererea preşedintelui sau a unei treimi din numărul membrilor Colegiului executiv. f) adoptă măsuri pentru aplicarea programelor protecţie şi conservare a ecosistemelor şi de semnalizare şi marcare a zonelor funcţionale. (2) Şedinţele Colegiului executiv se organizează şi se convoacă de preşedintele acestuia pe baza programului trimestrial de lucru. panouri informative şi indicatoare.15 Colegiul executiv are următoarele atribuţii: a) pune în aplicare dispoziţiile guvernatorului Administraţiei Rezervaţiei. gestionare şi păstrare a lor. c) propune reglementări pentru valorificarea resurselor naturale de pe teritoriul Rezervaţiei. m) stabileşte şi urmăreşte realizarea programului privind sistemul de marcare şi semnalizare. l) urmăreşte modul de respectare a Planului de management şi a Regulamentului rezervaţiei. e) propune spre aprobare autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor tarifele pentru bunurile şi serviciile oferite de Administraţia Rezervaţiei. cu condiţia prezentării ordinii de zi. d) coordonează procesul de concesionare. ART. împrejmuiri. propuneri pe care le supune avizării Consiliului ştiinţific. j) stabileşte măsuri de organizare şi desfăşurare a activităţilor din sistemul informaţional intern._________________________________________________________________________________ ART. g) adoptă măsurile de valorificare a rezultatelor cercetărilor ştiinţifice desfăşurate pe teritoriul Rezervaţiei şi în legătură cu obiectivele Planului de management ale Rezervaţiei. a problematicii sau a documentelor ce urmează să fie analizate şi care sunt în competenţa de soluţionare a Colegiului executiv. k) analizează periodic modul de respectare şi de aplicare a prevederilor acordurilor. 16 (1) Colegiul executiv îşi desfăşoară activitatea în şedinţe de lucru bilunare. bariere. 161 .

d) negociază conflictele de interese dintre utilizatorii resurselor naturale prin stabilirea căilor şi a mijloacelor pentru optimizarea accesului la acestea cu maximum de profit de către fiecare utilizator. iar originalul rămâne în păstrare în dosarul de hotărâri ale acestuia. 19 162 . a Planului de management şi a Regulamentului rezervaţiei. dacă este cazul. 18 Consiliului consultativ de administrare are următoarele atribuţii: a) participă cu rol consultativ în planificarea şi realizarea activităţilor legate de administrarea Rezervaţiei. în conservarea şi dezvoltarea durabilă a zonei cu rol consultativ în procesul de elaborare a Planului de management al rezervaţiei. în limitele capacităţii productive şi de suport ale Rezervaţiei. Documentele supuse dezbaterii fiecărei şedinţe se păstrează în copii. bunuri sau au interese în perimetrul Rezervaţiei şi care sunt implicate şi interesate în aplicarea măsurilor de protecţie. desemnat în prima şedinţă a Colegiului executiv. alcătuit din reprezentanţi ai instituţiilor. (4) Membrii Consiliului consultativ de administrare nu sunt retribuiţi pentru activitatea desfăşurată în cadrul acestuia._________________________________________________________________________________ (4) Hotărârile Colegiului executiv sunt valabile dacă se adoptă cu votul favorabil al majorităţii absolute. 17 (1) Pe lângă Administraţia Rezervaţiei funcţionează Consiliul consultativ de administrare înfiinţat în condiţiile legii. Art. (3) Consiliul consultativ de administrare se întruneşte cel puţin o dată pe an. autorităţilor şi comunităţilor locale. (6) Hotărârile adoptate se comunică în termen de 3 zile lucrătoare celor vizaţi prin secretarul Colegiului executiv. de către secretarul Colegiului executiv. organizaţiilor economice. ART. la propunerea Administraţiei Rezervaţiei. c) respectă şi impune respectarea Planului de management aprobat. (2) Componenţa şi atribuţiile Consiliului consultativ de administrare se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. în dosarul respectivei şedinţe. (5) Dezbaterile din cadrul şedinţelor ordinare sau extraordinare se consemnează în registrul de procese-verbale al Colegiului executiv. care deţin cu orice titlu suprafeţe. la iniţiativa Administraţiei Rezervaţiei. dintre salariaţii Administraţiei Rezervaţiei. ART. Procesele-verbale ale şedinţelor Colegiului executiv se semnează de către toţi participanţii la şedinţă. care este ţinut de secretarul acestuia. organizaţiilor neguvernamentale. b) dezbate şi propune amendarea.

cultură şi alte asemenea – cât şi ale zonelor umede şi ale ariilor naturale protejate. (2) Componenţa nominală a Consiliului ştiinţific este propusă de Administraţia Rezervaţiei. f) avizează propunerile de valorificare a rezultatelor cercetărilor desfăşurate. sociologie. c) avizează programul de reconstrucţie ecologică pe teritoriul Rezervaţiei. (6) Guvernatorul Administraţiei rezervaţiei participă la întrunirile Consiliului consultativ şi la şedinţele Consiliului ştiinţific. e) stabileşte speciile de plante şi animale care necesită protecţie totală pe teritoriul Rezervaţiei şi includerea acestora în Lista Roşie a Rezervaţiei. precum şi propunerile de declarare a unor noi zone funcţionale. 20 Consiliul ştiinţific al Administraţiei Rezervaţiei are următoarele atribuţii: a) avizează programele de conservare a genofondului (biodiversităţii) şi ecofondului. b) avizează propunerile privind modificarea perimetrelor zonelor cu regim de protecţie integrală. Academiei Române şi autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. propuneri şi recomandări: (5) Consiliul ştiinţific se organizează şi funcţionează în baza unui regulament propriu. conform legii. rapoarte cuprinzând constatări. care se aprobă de autoritatea centrală pentru protecţia mediului. ale zonelor tampon şi ale zonelor economice. (4) Consiliul ştiinţific avizează Planul de management al rezervaţiei. g) analizează modul de respectare şi de aplicare a prevederilor acordurilor. ART. d) avizează programul unitar de cercetare ştiinţifică propus a se derula în Rezervaţie indiferent de sursa de finanţare a proiectelor de cercetare. (3) Consiliul ştiinţific este format din oameni de ştiinţă şi specialişti cu experienţă în problemele complexe atât ale Deltei Dunării – ecologie. h) avizează raportul anual de activitate şi planul de activitate pentru anul următor ale Administraţiei Rezervaţiei şi avizează proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli pentru anul următor. protocoalelor. în scopul îndeplinirii obiectivelor din Planul de management al Rezervaţiei._________________________________________________________________________________ (1) Administraţia Rezervaţiei este îndrumată şi supravegheată de Consiliul ştiinţific al rezervaţiei. cu avizul Academiei Române şi se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. aprobat prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. economie. 163 . anual sau ori de câte ori este necesar. evaluează modul în care sunt aplicate măsurile prevăzute în acesta şi prezintă. programelor şi ale altor documente încheiate între Administraţia Rezervaţiei şi organismele guvernamentale şi neguvernamentale interne şi externe cu care colaborează în realizarea unor obiective de interes comun.

_________________________________________________________________________________ i) propune/avizează normele tehnice/tehnologiile privind desfăşurarea activităţilor economico-productive. aprobat de autoritatea centrală pentru protecţia mediului. 23 (1) Pe durata exercitării atribuţiilor de serviciu. (2) Pentru desfăşurarea activităţilor în perimetrul Rezervaţiei. (2) Personalul care are dreptul să poarte uniformă pe timpul exercitării atribuţiilor de serviciu trebuie să posede şi să poarte asupra sa legitimaţia de serviciu şi/sau de control. cât şi noi. ART. după caz. ART. atât tradiţionale. a prevederilor Planului de management şi ale prezentului Regulament şi după obţinerea permisului de acces sau a acordului/avizului/autorizaţiei de mediu şi a permisului de desfăşurarea a activităţilor. 24 (1) Accesul şi desfăşurarea activităţilor în Rezervaţie se realizează în condiţiile respectării legislaţiei de mediu în vigoare. Capitolul 5: AUTORIZAREA ACCESULUI ŞI A ACTIVITĂŢILOR ÎN REZERVAŢIE ART. (3) Persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi economice în perimetrul Rezervaţiei sunt obligate să folosească numai mijloace ecologice admise. 25 (1) Administraţia Rezervaţiei emite actele de reglementare. ART. inclusiv cele de cercetare ştiinţifică. eliberate în conformitate cu reglementările în vigoare. 21 Structura organizatorică a Administraţiei Rezervaţiei şi numărul de salariaţi se stabilesc se prin ordin al ministrului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. persoanele fizice şi juridice au obligaţia de a solicita în scris permisul Administraţiei Rezervaţiei cu cel puţin 15 zile înaintea începerii activităţii. 22 Atribuţiile compartimentelor funcţionale organizate în cadrul Administraţiei Rezervaţiei se stabilesc prin Regulament de organizare şi funcţionare. personalul Administraţiei Rezervaţiei va purta uniforma aprobată. (4) Accesul vizitatorilor în Rezervaţie se face după obţinerea şi în baza permisului de acces. pentru planuri/proiecte/ activităţi. de turism şi agrement pe teritoriul Rezervaţiei în vederea aprobării acestora de către autoritatea centrală pentru protecţia mediului. Atribuirea uniformei se va face personalului cu activităţi de teren. în condiţiile de reglementare şi autorizare stabilite de Administraţia Rezervaţiei. ART. 164 . instituţiile. în calitate de autoritate competentă de protecţia mediului în perimetrul Rezervaţiei şi în condiţiile procedurilor specifice aprobate de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor.

din punct de vedere al protecţiei mediului. (2) Obţinerea acordului de mediu este obligatorie pentru proiecte publice sau private sau pentru modificarea ori extinderea activităţilor existente. (3) Emiterea actelor de reglementare. autorizaţiile de mediu şi permisele în termenele legale. ART. 29 Avizul de mediu pentru planuri şi programe este actul tehnico-juridic. precum şi cuantumul taxelor şi tarifelor aferente în vederea reglementării funcţionării persoanelor fizice şi juridice. ART. 26 (1) Obţinerea permisului de acces şi/sau a permisului de desfăşurare a activităţilor în perimetrul Rezervaţiei de către persoane fizice şi juridice se face conform procedurilor stabilite prin prezentul Regulament. ART. 165 . Avizul de mediu este emis de Administraţia Rezervaţiei şi confirmă integrarea aspectelor privind protecţia mediului în planul sau programul supus adoptării. condiţiilor de suspendare şi/sau de anulare. conform evaluării de mediu. precum şi cuantumul tarifelor pentru emiterea acestora. (2) Procedurile reglementează condiţiile de solicitare şi de emitere a permisului de acces şi/sau a permisului de desfăşurare a activităţilor în Rezervaţie. care pot avea impact semnificativ asupra mediului. conform dispoziţiilor legale. dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru eliberarea acestora. inclusiv pentru proiecte de dezafectare. ART. obligatoriu pentru adoptarea planurilor şi programelor care pot avea efecte semnificative asupra mediului. perioada de valabilitate. 28 Avizul Administraţiei Rezervaţiei. avizele. perioada de valabilitate şi modalitatea de revizuire şi prelungire a acestora. în baza procedurii stabilite prin prezentul Regulament. reprezintă actul tehnico-juridic emis de Administraţia Rezervaţiei pentru proiecte/programe/planuri/activităţi ce se derulează în vecinătatea Rezervaţiei. (4) Administraţia Rezervaţiei are obligaţia de a emite acordurile. autorizaţiilor de mediu. 27 (1) Acordul de mediu reprezintă actul tehnico-juridic emis de Administraţia Rezervaţiei prin care se stabilesc condiţiile de realizare ale unui proiect._________________________________________________________________________________ (2) Procedurile reglementează condiţiile de solicitare şi de emitere a acordurilor. condiţiile de suspendare şi anulare. din punctul de vedere al impactului asupra mediului şi dă dreptul titularului să realizeze proiectul supus avizării. avizelor. pentru planuri/proiecte/activităţi în vecinătatea Rezervaţiei se realizează cu avizul Administraţiei Rezervaţiei. agenţilor economici care desfăşoară activităţi în perimetrul Rezervaţiei.

vor fi reglementate de autorităţile teritoriale competente pentru protecţia mediului. divizare. în vederea asumării acestora de către părţile implicate în situaţiile menţionate anterior. ART. 32 (1) Autorizaţia de mediu reprezintă actul tehnico-juridic emis de Administraţia Rezervaţiei prin care sunt stabilite condiţiile şi/sau parametrii de funcţionare ai unei activităţi existente sau pentru punerea în funcţiune a unei activităţi noi pentru care anterior a fost emis acordul de mediu. ART. planurile de dezvoltare locală şi naţională. lichidare. la vânzarea de active. inclusiv pentru mijloacele de transport naval şi rutier şi pentru activităţile de cercetare. dizolvare urmată de lichidare. încetarea activităţii. având ca scop stabilirea obligaţiilor de mediu. precum şi planurile de valorificare a resurselor naturale din perimetrul Rezervaţiei vor fi armonizate de 166 . ca prevederi ale unui program pentru conformare. (2) Obţinerea autorizaţiei de mediu este obligatorie atât pentru desfăşurarea activităţilor existente. fuziune. 33 (1) Permisul reprezintă actul tehnico-juridic emis de Administraţia Rezervaţiei prin care se stabilesc condiţiile de acces şi de desfăşurare a unei activităţi în perimetrul Rezervaţiei. (3) Activităţile cu impact semnificativ asupra mediului care se desfăşoară în afara perimetrului Rezervaţiei. (2) Obţinerea permisului este obligatorie pentru accesul în Rezervaţie în scopul vizitării şi agrementului. ART. dar la limita acestuia. cât şi pentru începerea activităţilor noi. vânzarea pachetului majoritar de acţiuni. concesionare. 30 Avizul pentru stabilirea obligaţiilor de mediu este actul tehnico-juridic emis de Administraţia Rezervaţiei la schimbarea titularului unei activităţi cu impact asupra mediului. în baza procedurilor stabilite de autoritatea centrală pentru protecţia mediului. 34 Planurile de amenajare a teritoriului. (3) Administraţia rezervaţiei are obligaţia de a emite în termen de 30 zile calendaristice permisul. faliment. 31 Avizul Natura 2000 este actul tehnico-juridic emis de Administraţia Rezervaţiei care confirmă integrarea aspectelor privind protecţia habitatelor naturale şi a speciilor de floră şi faună sălbatică în planul sau programul supus adoptării._________________________________________________________________________________ ART. ART. precum şi pentru activităţile ce se desfăşoară în zonele din domeniul public de interes naţional. dacă sunt îndeplinite condiţiile legale. pe baza avizului emis de către Administraţia Rezervaţiei.

36 (1) În perimetrul Rezervaţiei sau în vecinătatea acesteia sunt interzise activităţile care pot să genereze impact negativ semnificativ asupra habitatelor naturale şi a speciilor sălbatice din Rezervaţie. în cazul siturilor de interes comunitar. sănătăţii oamenilor şi animalelor şi prevenirea catastrofelor naturale sau pentru obiectivele destinate cercetării ştiinţifice şi bunei administrări a ariei naturale protejate. pot avea efecte negative semnificative asupra Rezervaţiei. în lipsa unor soluţii alternative. (5) În situaţia în care siturile incluse în reţeaua "Natura 2000"._________________________________________________________________________________ către autorităţile emitente cu prevederile Planului de management şi cu cele ale prezentul Regulament. singurele considerente care pot fi invocate sunt cele privind: a) sănătatea sau siguranţa publică. inclusiv din raţiuni de ordin social sau economic. adăpostesc un tip de habitat natural prioritar şi/sau o specie prioritară. cu acordul Administraţiei Rezervaţiei emis în baza aprobării autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi a autorităţii publice centrale în domeniul agriculturii şi/sau silviculturii. c) alte motive imperative de interes public major asupra cărora s-a obţinut punctul de vedere al Comisiei Europene. asigurarea securităţii. fie împreună cu alte planuri/proiecte. (4). Administraţia Rezervaţiei emite avizul de mediu/acordul de mediu numai după stabilirea măsurilor compensatorii necesare pentru a proteja coerenţa reţelei naţionale de arii naturale protejate sau cea globală a reţelei "Natura 2000". se poate face numai pentru obiective care vizează asigurarea securităţii naţionale. (2) se emit numai dacă proiectul sau planul nu afectează în mod negativ integritatea Rezervaţiei. (2) Planurile şi/sau proiectele publice sau private pentru care trebuie stabilită necesitatea efectuării evaluării de mediu/evaluării impactului asupra mediului sunt cele care sunt realizate în cadrul Rezervaţiei. ART. 35 Scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol sau silvic de terenuri din perimetrul Rezervaţiei. (3) Acordul de mediu sau avizul de mediu pentru proiectele sau planurile prevăzute la alin. indirect legate de aceasta sau necesare pentru managementul Rezervaţiei şi care. cu excepţia celor aflate în zonele economice. ART. identificate conform legislaţiei în vigoare. în cazul în care evaluarea de mediu/evaluarea impactului asupra mediului relevă efecte negative semnificative asupra Rezervaţiei şi. (4) Prin excepţie de la prevederile alin. proiectul/planul trebuie totuşi realizat din considerente imperative de interes public major. 167 . fie individual. b) anumite consecinţe benefice de importanţă majoră pentru mediu.

i) intervenţii în scopul reconstrucţiei ecologice a ecosistemelor naturale şi al reabilitării unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate._________________________________________________________________________________ (6) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului informează Comisia Europeană asupra măsurilor compensatorii adoptate pentru a proteja coerenţa globală a reţelei "Natura 2000". ART. 168 . cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. g) acţiuni de prevenire a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri şi de monitorizare a acestora. care necesită evacuarea materialului lemnos din pădure. k) activităţi de ecoturism şi educaţie ecologică. în cazul în care apar focare de înmulţire. următoarele activităţi: a) cercetarea evoluţiei zonei. acţiunile se vor desfăşura şi cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru silvicultură. grupuri de specii sau comunităţi biotice care constituie obiectul protecţiei. în baza permiselor emise de Administraţia rezervaţiei. h) acţiuni de combatere a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri. cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. j) acţiuni de igienizare în situaţiile fundamentate ştiinţific. cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediu. cu respectarea normativelor în vigoare. 38 În zonele tampon se pot desfăşura în baza acordurilor. f) acţiuni de înlăturare a efectelor unor calamităţi. prin tehnologii cu impact redus. e) activităţi de cercetare ştiinţifică c) activităţi de educaţie ecologică. e) intervenţii în scopul protecţiei şi menţinerii ecosistemelor naturale şi reabilitării unor ecosisteme deteriorate. autorizaţiilor de mediu şi a permiselor emise de Administraţia rezervaţiei. În cazul în care calamităţile afectează suprafeţe de pădure. cu avizul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. menţinerea şi conservarea calităţilor acesteia. d) intervenţii pentru menţinerea habitatelor în vederea protejării anumitor specii. c) realizarea acţiunilor de pază şi control asupra zonei de către personalul Administraţiei Rezervaţiei şi a altor organe de control conform legislaţiei de mediu. b) valorificarea resursei peisagistice prin activităţi de turism. în limita capacităţii productive şi de suport a ecosistemelor. cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. 37 În zonele strict protejate se pot desfăşura. ART. cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. b) cercetarea biologiei zonei. următoarele activităţi: a) valorificarea resurselor regenerabile prin folosirea tehnologiilor tradiţionale sau a tehnologiilor aprobate acceptate de Administraţia Rezervaţiei. monitorizarea principalilor parametri ce îi definesc starea de evoluţie. cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.

vânătoare. acţiunile de înlăturare a efectelor acestora se fac cu acordul administraţiei. grupuri de specii sau comunităţi biotice care constituie obiectul protecţiei. turism. atunci când aceasta a fost oficial declarată. cultivarea terenurilor inundabile etc. cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. În cazul în care calamităţile afectează suprafeţe de pădure. j) activităţile de protecţie a pădurilor. h) intervenţiile în scopul reconstrucţiei ecologice a ecosistemelor naturale şi al reabilitării unor ecosisteme degradate. cu avizul Consiliului ştiinţific. recoltarea stufului şi a altor specii vegetale de interes.). grupuri de specii sau comunităţi biotice care constituie obiectul protecţiei. ART. în baza acordurilor. f) localizarea şi stingerea operativă a incendiilor._________________________________________________________________________________ d) activităţi de ecoturism care nu necesită realizarea de construcţii-investiţii pe domeniul public de interes naţional. f) acţiuni de înlăturare a efectelor unor situaţii de urgenţă (incendii. recoltarea fânului. i) acţiunile de înlăturare a efectelor unor calamităţi. 39 În zonele de dezvoltare durabilă se pot desfăşura. agricultură. transport naval şi rutier.). Tratamentele silvice se vor aplica cu restricţii impuse de Planul de management şi cu substanţe prevăzute în lista aprobată de Administraţia Rezervaţiei. cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului cu avizul Consiliului ştiinţific. etc. emis în baza aprobării autorităţii publice centrale de mediu şi care răspunde de silvicultură. cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. autorizaţiilor de mediu şi a permiselor emise de Administraţia rezervaţiei. păşunat. g) acţiuni de înlăturare a efectelor negative ca urmare a producerii unor calamităţi. pescuit sportiv şi de recreere. recoltarea ciupercilor şi a plantelor medicinale. următoarele activităţi: a) activităţi economice pentru valorificarea resurselor naturale regenerabile (pescuit şi recoltarea altor specii acvatice. prestări de servicii în concordanţă cu normele de protecţie şi conservare a patrimoniului natural al Rezervaţiei etc. exploatarea masei lemnoase. precum şi alte activităţi economice specifice zonei (acvacultură. cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru mediu. În cazul în care calamităţile afectează 169 . cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. acţiunile de prevenire a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri. b) activităţi de cercetare ştiinţifică c) activităţi cultural-educative. silvicultură. e) intervenţii în scopul reconstrucţiei ecologice a ecosistemelor naturale şi al reabilitării unor ecosisteme degradate. g) intervenţiile pentru menţinerea habitatelor în vederea protejării anumitor specii. cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru silvicultură. poluări accidentale. care necesită evacuarea materialului lemnos din pădure în cantităţi care depăşesc prevederile amenajamentelor. e) realizarea de filme. apicultură. creşterea animalelor. d) intervenţii pentru menţinerea habitatelor în vederea protejării anumitor specii.

170 . indiferent de metoda utilizată. dar cu respectarea principiului de utilizare durabilă a resurselor naturale şi de prevenire a oricăror efecte negative semnificative asupra biodiversităţii. cu excepţia speciilor de păsări. (2) Pentru toate speciile de păsări sunt interzise: a) uciderea sau capturarea intenţionată. i) lucrări de îngrijire şi conducere a arboretelor şi lucrări de conservare. din OUG/57/2007 precum şi speciile incluse în Lista roşie a speciilor din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării. PROTECŢIA DIVERSITĂŢII BIOLOGICE ART. în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic. c) culegerea ouălor din natură şi păstrarea acestora. e) recoltarea florilor şi a fructelor. cu aprobarea autorităţilor publice centrale pentru protecţia mediului şi silvicultură în cazul în care este necesară evacuarea materialului lemnos din pădure în cantităţi care depăşesc prevederile amenajamentelor. distrugerea şi/sau culegerea intenţionată a cuiburilor şi/sau ouălor din natură. în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic. ART. culegerea. c) deteriorarea. d) perturbarea intenţionată. h) activităţi de protecţie a pădurilor. în baza acordului/autorizaţiei/permisului emise de Administraţia Rezervaţiei. comerţul sau schimburile în orice scop ale exemplarelor luate din natură. uciderea. de creştere. tăierea. j) activităţi de investiţii/dezvoltare. 41 (1) Pentru speciile de plante şi animale sălbatice terestre. cu prioritate cele de interes turistic. distrugerea sau vătămarea exemplarelor aflate în mediul lor natural. inclusiv cele prevăzute în anexele nr. acvatice şi subterane._________________________________________________________________________________ suprafeţe de pădure. capturarea. sunt interzise: a) recoltarea. transportul. de creştere şi de migraţie. în oricare dintre stadiile ciclului lor biologic. k) alte activităţi tradiţionale efectuate de comunităţile locale. chiar dacă sunt goale. în special în cursul perioadei de reproducere. b) deteriorarea. de hibernare şi de migraţie. acţiunile de înlăturare a efectelor acestora se fac şi cu aprobarea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură. d) deteriorarea şi/sau distrugerea locurilor de reproducere ori de odihnă. Capitolul 6. dezrădăcinarea sau distrugerea cu intenţie a acestor plante în habitatele lor naturale. f) deţinerea. 40 În zonele de reconstrucţie ecologică se pot desfăşura activităţile specifice zonelor tampon sau economice. 4 A şi 4 B. b) perturbarea intenţionată în cursul perioadei de reproducere. în funcţie de zona de bază în care se execută lucrările de reconstrucţie ecologică. distrugerea şi/sau culegerea intenţionată a cuiburilor şi/sau ouălor din natură.

semnele de marcaj sau orice alte amenajări aflate în inventarul Rezervaţiei. f) comercializarea. ART. h) spălarea autovehiculelor în afara zonelor special amenajate. 44 Acţiunile de refacere a populaţiilor unor specii de floră şi faună afectate ca urmare a unor activităţi economice perturbatoare sau a unor fenomene naturale se vor realiza pe baza 171 . 42 (1) În perimetrul Rezervaţiei sau în vecinătatea acesteia este interzisă introducerea deliberată în mediul natural a speciilor exotice de floră şi faună domestică sau sălbatică. în lipsa actelor de reglementare specifice. b) activităţile care pot să genereze un impact negativ semnificativ asupra speciilor sălbatice şi habitatelor naturale pentru care au fost desemnate. stâlpii. uşor de identificat. g) preluarea apei din bazinele acvatice prin pompare sau prin orice alt fel de instalaţii fără asigurarea măsurilor de protecţie a materialului piscicol împotriva extragerii acestuia din mediul natural. (4) În cazul speciilor de păsări migratoare este interzisă vânarea acestora în perioada lor de reproducere sau pe parcursul rutei de întoarcere spre zonele de cuibărit. împrejmuirile. în afara drumurilor permise accesului public şi a terenurilor special amenajate. (2) Scăparea întâmplătoare a unor exemplare de faună exotică domestică sau sălbatică trebuie anunţată Administraţiei Rezervaţiei. d) aprinderea şi folosirea focului deschis în afara vetrelor special amenajate şi semnalizate în acest scop de către Administraţia Rezervaţiei. plăcile. e) abandonarea deşeurilor în afara locurilor special amenajate şi semnalizate pentru colectare dacă există. ART. în termen de 24 de ore de la constatarea fenomenului. 5 C din OUG 57/2007 sunt acceptate la vânătoare. (3) Speciile de păsări prevăzute în anexa nr. proiectelor şi activităţilor care contravin Planului de management sau Regulamentului rezervaţiei. construcţiile._________________________________________________________________________________ e) deţinerea exemplarelor din speciile pentru care sunt interzise vânarea şi capturarea. ART. deţinerea şi/sau transportul în scopul comercializării acestora în stare vie ori moartă sau a oricăror părţi ori produse provenite de la acestea. în afara perioadelor de reproducere şi creştere a puilor. 43 În perimetrul Rezervaţiei sau în vecinătatea acesteia este interzisă: a) desfăşurarea programelor. barierele. c) distrugerea sau degradarea panourilor informative şi indicatoare. f) accesul cu mijloace motorizate care utilizează carburanţi fosili pe suprafaţa din domeniul public de interes naţional. în scopul practicării de sporturi.

(2) Deciziile prevăzute la aliniatul (1) se fundamentează pe rezultatele activităţilor de monitoring. al căror domiciliu sau sediu se află pe teritoriul Rezervaţiei. 45 (1) În vederea protejării şi/sau refacerii populaţiilor unor specii afectate şi pentru menţinerea echilibrului ecologic. cercetărilor de specialitate. rezultatele evaluărilor şi se adoptă cu avizul Academiei Române şi cu aprobarea prealabilă a autorităţii centrale pentru protecţia mediului. cultivarea terenurilor ieşite temporar de sub ape. eliberat de Administraţia Rezervaţiei. albinărit. Administraţia Rezervaţiei. terestre şi acvatice. pe baza autorizaţiei de mediu pentru recoltare/capturare şi/sau achiziţie şi comercializare şi a permisului de desfăşurarea a activităţilor de valorificare. Capitolul 7. 46 (1) Valorificarea resurselor naturale regenerabile.1 Prevederi generale ART. VALORIFICAREA RESURSELOR NATURALE REGENERABILE 7. Acţiunile menţionate trebuie să fie incluse în programe naţionale sau locale aprobate prin Planul management al Rezervaţiei sau de către autoritatea centrală pentru protecţia mediului şi Academia Română. sau a parametrilor tehnici ai acestor unelte. are drept de exclusivitate la valorificarea resurselor naturale regenerabile prin activităţi economice tradiţionale – păşunat. constituită din persoane fizice autorizate sau asociaţii ale acestora. (3) Valorificarea resurselor naturale regenerabile din perimetrul Rezervaţiei se poate realiza de către persoane fizice autorizate. (2) Populaţia locală. în condiţiile stabilite de Administraţia Rezervaţiei. pe baza permisului de practicare a activităţilor respective._________________________________________________________________________________ autorizaţiei şi permisului emise de Administraţia Rezervaţiei. 172 . ART. emise de Administraţia Rezervaţiei. pe teritoriul întregii Rezervaţii sau în anumite zone. prin decizia Guvernatorului poate dispune oprirea temporară sau totală a activităţilor de valorificare a speciilor afectate sau adoptarea unor măsuri de restricţionarea folosirii unor mijloace de capturarea a speciilor. din zonele valorificabile din punct de vedere economic ale domeniului public de interes naţional se va realiza prin încredinţare directă persoanelor fizice autorizate sau asociaţiilor acestora al căror domiciliu stabil sau sediu se află pe teritoriul Rezervaţiei. recoltarea florei şi a faunei naturale terestre şi acvatice – cu excepţia situaţiilor în care valorificarea acestora a fost concesionată. Pentru valorificarea resurselor naturale regenerabile vor fi stabilite şi percepute taxe de acces la resurse care se vor vira la bugetele locale ale Consiliile locale din perimetrul rezervaţiei. asociaţii ale acestora sau de către societăţi comerciale.

173 . ART. stabilite prin studiul de evaluare şi prin alte dispoziţii legale care reglementează valorificarea resurselor şi/sau protecţia habitatelor naturale şi a diversităţii biologice. aprobate de autorităţile competente. în vederea fundamentării deciziilor privind autorizarea activităţilor de recoltare/capturare şi/sau achiziţie a plantelor şi a animalelor sălbatice pe teritoriul judeţelor. precum şi cu privire la măsurile şi restricţiile necesare pentru menţinerea potenţialului natural de regenerare al resurselor şi a echilibrului ecologic din zona în care se face evaluare. studii privind evaluarea resurselor naturale din Rezervaţie în vederea cunoaşterii stării generale şi a tendinţelor de evoluţie a potenţialului productiv al acestora. pe cheltuială proprie. proaspătă ori semiprelucrată. de către persoane fizice sau juridice autorizate şi se expertizează tehnic de comisia de specialitate a Academiei Române. se pot organiza şi desfăşura numai de persoane fizice sau juridice autorizate. capturare şi/sau de achiziţie şi comercializare a plantelor şi animalelor din flora şi fauna sălbatică. 47 (1) Activităţile de recoltare. pe piaţa internă sau la export. cu cel puţin 30 de zile înaintea începerii perioadei de recoltare/capturare/ achiziţie. în perioada unui an sau a unui sezon de activitate. la comanda beneficiarilor şi pe cheltuiala acestora. sau la comanda Administraţiei Rezervaţiei pe cheltuiala acesteia. terestră şi acvatică. în stare vie._________________________________________________________________________________ (4) Autorizaţia de mediu prevăzută la aliniatul (3) se emite la solicitarea scrisă a beneficiarului însoţită de studiul de evaluare a stării şi a potenţialului exploatabil al resurselor pentru care se solicită autorizarea. (8) În autorizaţia de mediu sunt precizate condiţiile privind activitatea de valorificare a resursei. (5) Studiile de evaluare a stării resurselor naturale regenerabile se realizează anual. (7) Studiile de evaluare se transmit Administraţiei Rezervaţiei. (6) Studiile de evaluare vor face precizări cu privire la cantităţile maxime admise pentru recoltare/capturare. capturare şi/sau de achiziţie a resurselor biologice din flora şi fauna sălbatică sunt obligate: a) să aibe organizate şi declarate puncte de achiziţie/colectare/debarcare cu dotările necesare. (9) Administraţia Rezervaţiei va elabora periodic. conduse de persoane care cunosc normele tehnice de recoltare/capturare şi regulile de achiziţie a speciilor de floră şi faună sălbatică. şi să exercite controlul asupra activităţii acestor persoane. sau a unor părţi ori produse ale acestora. în conformitate cu dispoziţiile prezentului regulament. (2) Persoanele juridice care organizează activităţi de recoltare. b) să instruiască persoanele fizice cu care lucrează. pentru respectarea normelor tehnice de recoltare/capturare a plantelor şi a animalelor sălbatice.

sunt obligate să aibă acordul proprietarilor sau al administratorilor de terenuri/ape. ART. Acordul proprietarilor şi al administratorilor poate fi un contract. 49 (1) Recoltarea unor specii de plante sălbatice în vederea cultivării şi capturarea unor specii de animale sălbatice din fauna autohtonă în vederea creşterii în captivitate. trebuie să fie avizate de o unitate de cercetare sau de institutele şi centrele de cercetări biologice din ţară. acordurile sau autorizaţiile de mediu pentru centrele de prelucrare/colectare/debarcare. eliberat de autoritatea centrală pentru protecia mediului şi avizul comisiei de specialitate a Academiei Române. care urmează să fie cultivate sau crescute în captivitate. în conformitate cu normativele tehnice care reglementează recoltarea acestor resurse şi cu dispoziţiile legale referitoare la protecţia habitatelor naturale şi a diversităţii biologice. Tehnologiile respective. cu excepţia celor elaborate de institutele ştiinţifice de specialitate din ţară. pentru a avea acces şi a putea recolta/captura aceste resurse. (2) Pentru cultivarea plantelor sau pentru creşterea animalelor sălbatice exotice este obligatorie obţinerea acordului de mediu pentru import. 1) şi 2) se pot autoriza numai dacă solicitantul face dovada că: a) deţine tehnologia de cultură sau de creştere în captivitate pentru fiecare dintre speciile de plante şi/sau de animale sălbatice terestre ori acvatice. (3) Activităţile prevăzute la alin. ART. b) deţine suprafeţele de teren şi/sau amenajările corespunzătoare aplicării tehnologiilor prevăzute la lit. 48 (1) Persoanele fizice şi juridice care obţin autorizaţii de mediu din partea Administraţiei rezervaţiei pentru organizarea activităţilor de recoltare/ capturare şi/sau achiziţie a resurselor naturale. a). 174 . În cazul creşterii în captivitate a animalelor condiţiile de creştere trebuie să îndeplinească cerinţele care privesc satisfacerea normelor referitoare la drepturile animalelor. o convenţie sau orice fel de altă înţelegere între părţi. d) să solicite la Administraţiei Rezervaţiei. capturează şi/sau achiziţionează plante şi animale sălbatice._________________________________________________________________________________ c) să stimuleze constituirea pe plan local a asociaţiilor de recoltatori. (2) În autorizaţia de mediu pentru recoltare/capturare şi/sau achiziţie şi comercializare vor fi precizate condiţii şi restricţii obligatorii de respectat de către cei care recoltează. în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare. asigurându-le instruirea necesară pentru respectarea reglementărilor privind accesul la resurse şi a normelor de protecţie a mediului şi de conservare a florei şi faunei sălbatice. în scopul comercializării. se poate face numai pe baza autorizaţiei de mediu care se eliberează de Administraţiei rezervaţiei la solicitarea persoanelor fizice sau juridice interesate. care poartă răspundere pentru tehnologia avizată.

numai cu autorizarea specială din partea autorităţii centrale pentru protecţia mediului şi cu avizul ştiinţific prealabil al Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române. se poate face fără autorizaţie de mediu. nu sunt necesare studiile de evaluare. capturarea. indiferent de zona şi de terenurile în/pe care se găsesc. în baza permisului eliberat de Administraţia Rezervaţiei. achiziţia şi comercializarea plantelor şi animalelor sălbatice care sunt cultivate sau sunt crescute în captivitate. cu excepţia municipiului 175 . dar cu respectarea dispoziţiilor. (2) Plantele şi animalele sălbatice din categoriile precizate la alin. achiziţia şi comercializarea plantelor şi a animalelor sălbatice sau a unor părţi ori produse ale acestora la vârste. restricţiilor şi interdicţiilor cu privire la ocrotirea monumentelor naturii. zone care nu se vor suprapune zonelor de valorificare economică a resursei stuficole. 51 Recoltarea/capturarea unor plante şi animale sălbatice de către persoane fizice pentru consumul sau folosinţa proprie în familie. precum şi a condiţiilor. precum şi a speciilor de plante şi animale sălbatice cu regim special de protecţie conform convenţiilor internaţionale. dimensiuni. ART. b) pot fi recoltate sau capturate în condiţii excepţionale. în baza permisului. conform reglementărilor specifice. stabilite de către Administraţiei rezervaţiei. capturarea. c) recoltarea şi capturarea oricăror plante şi animale sălbatice din zonele strict protejate. cu excepţia celor care sunt supuse unui regim special de ocrotire şi conservare. ART. a speciilor de plante şi animale ameninţate cu dispariţia. 52 (1) Populaţia cu domiciliul stabil în perimetrul Rezervaţiei beneficiază de prioritate în ocuparea locurilor de muncă create prin activităţile economice ce se desfăşoară în perimetrul Rezervaţiei. perioade de creştere. (3) Pentru acoperirea unor nevoi strict gospodăreşti persoanele cu domiciliul stabil în perimetrul Rezervaţiei sau în localităţile limitrofe Rezervaţiei. capturarea. (2) Pentru acoperirea unor nevoi strict gospodăreşti populaţia care are domiciliul stabil în perimetrul Rezervaţiei poate recolta gratuit o cantitate totală de două tone de stuf şi papură de familie pe an. rare sau aflate în pericol de dispariţie. 50 (1) În perimetrul Rezervaţiei sunt interzise: a) recoltarea. 1) lit. b) recoltarea. precum şi de către proprietarii şi deţinătorii legali ai terenurilor şi apelor. ART. cu privire la accesul pe terenurile pe care le deţin în proprietate sau în administrare. a zonelor naturale supuse regimului de protecţie ecologică. a celor endemice._________________________________________________________________________________ (4) Pentru recoltarea. achiziţia şi comercializarea plantelor şi a animalelor declarate monumente ale naturii. de dezvoltare şi de reproducere prohibite. în zone anume stabilite de Administraţia Rezervaţiei.

176 . nave colectoare. cu mijloace specifice pescuitului recreativ/sportiv. în baza permisului eliberat de Administraţia Rezervaţiei. ART. autorizaţie de pescuit şi autorizaţie de mediu şi în condiţiile stabilite de acestea. de 3 kg/zi/persoană destinată consumului propriu. familial sau recreativ-sportiv sunt interzise: a) pescuitul şi/sau achiziţia exemplarelor de peşte din speciile protejate._________________________________________________________________________________ Tulcea. (3) Înregistrarea peştelui în punctele de debarcare/centrele de primă vânzare/punctele de achiziţie se poate face numai de la persoane fizice sau juridice posesoare de permis de pescuit în scop comercial. 54 (1) Permisele şi autorizaţiile de pescuit comercial se eliberează de către Administraţia Rezervaţiei. predarea peştelui la ambarcaţiuni. c) comercializarea sau orice act având ca scop înstrăinarea peştilor capturaţi. etc. b) utilizarea aparatelor hidroacustice de detecţie a peştilor. zone ce nu trebuie să se suprapună zonelor valorificabile economic. în zone stabilite de Administraţia Rezervaţiei. o cantitate maxim 10 tone de stuf şi papură de familie pe an. în baza permisului eliberat de Administraţia rezervaţiei. capturare.2. în perioadele şi din speciile admise. indiferent de starea în care se află. o cantitate de peşte. (2) Pescuitul comercial este permis numai în condiţiile şi în limitele specificate în permisele şi autorizaţiile de mediu emise de Administraţiei Rezervaţiei cu respectarea reglementărilor în vigoare. pentru care s-au obţinut permise în condiţiile prezentului Regulament şi pe traseele autorizate de Administraţia Rezervaţiei. ART. fără taxe. 55 În activitatea de pescuit comercial. (4) Peştii capturaţi se vor transporta până la punctul de debarcare numai cu ambarcaţiunile autorizate. Valorificarea resurselor acvatice. precum şi eviscerarea acestora până la predarea la punctul de debarcare/centrul de primă vânzare/puncte de achiziţie. conform reglementărilor în vigoare privind pescuitul comercial. (4) Populaţia cu domiciliul în perimetrul Rezervaţiei poate să pescuiască. 7. achiziţie şi comercializare se vor face numai cu mijloace de transport autorizate. pescuitul comercial. Nu se admite descărcarea peştelui la alte puncte de debarcare neprevăzute în autorizaţie. pot recolta contra cost. sportiv şi familial ART. mijloace de transport auto. în zonele de pescuit sau pe traseul de deplasare spre punctul de colectare/achiziţie decât cu acordul Administraţiei Rezervaţiei. prohibite sau a exemplarelor sub dimensiunea legală admisă la pescuit. 53 Activităţile de recoltare. valabil pe anul în curs.

b) să anunţe imediat apariţia unor fenomene de mortalitate a peştelui sau a altor vieţuitoare acvatice. perioade. pe baza documentelor prevăzute de lege. din speciile prohibite şi exemplarele sub dimensiunea legală admisă la pescuit. b) să popularizeze condiţiile de practicare a pescuitului sportiv şi a restricţiilor stabilite pentru zone. f) să elibereze în apă peştele capturat din speciile protejate._________________________________________________________________________________ ART. pe care le vor transporta periodic către spaţiile special amenajate în cadrul punctelor de debarcare. conform prevederilor legale. prin instituirea sistemului de evidenţă strictă a cantităţilor de peşte capturate. specii.. c) să asigure monitorizarea capturilor realizate prin punctul de debarcare/centrul de primă vânzare administrate. g) să deţină în ambarcaţiuni saci menajeri pentru colectarea deşeurilor reciclabile şi menajere. c) să popularizeze condiţiile de acces şi zonele în care este permisă camparea. precum şi organele abilitate pentru controlul activităţii de pescuit sportiv. pentru a se evita producerea modificărilor în structura naturală a zonei. a zgomotelor care să perturbe liniştea acesteia (efecte negative asupra faunei din zonă). la executarea unor lucrări de conservare şi îmbunătăţire a condiţiilor ecologice din zonele de pescuit sau adiacente acestora. persoanele fizice/juridice implicate în activitatea de pescuit au obligaţia: a) să participe. 56 Asociaţiile de pescari. d) să utilizeze numai unelte autorizate de Administraţiei rezervaţiei şi de administratorul resursei. h) să popularizeze zonelor cu protecţie integrală din teritoriul Rezervaţiei pentru a evita accesul pescarilor în aceste zone. 58 Administratorii şi beneficiarii dreptului de pescuit în scop recreativ-sportiv în bazinele piscicole naturale au obligaţia să marcheze zonele care fac obiectul acestuia şi să asigure cu personal specializat paza resurselor acvatice vii. inclusiv pentru popularea acestor zone cu material biologic (cuiburi de icre embrionate. zonele pentru care au fost emise. ART. d) să asigure condiţii optime pentru desfăşurarea activităţii de pescuit sportiv precum şi salubrizarea zonelor de pescuit. precum şi fenomenele de poluare din zona de pescuit. ART. puiet) pentru refacerea potenţialului piscicol al zonei. la solicitarea expresă a Administraţia rezervaţiei. în conformitate cu prevederile Legii privind resursele acvatice 177 . indiferent de starea în care se află. etc. etc. 57 Asociaţiile de pescuit recreativ-sportiv au obligaţia: a) să monitorizeze permisele de pescuit eliberate şi să raporteze lunar Administraţiei rezervaţiei numărul permiselor de pescuit recreativ/sportiv eliberate. e) să descarce şi să înregistreze peştele capturat la punctele de debarcare/centrele de primă vânzare înscrise în autorizaţie. controlul activităţilor de pescuit şi combaterea pescuitului ilegal. alevini.

să pescuiască reproducători în zona de desfăşurare a activităţii utilizatorului resursei piscicole în conformitate cu programele naţionale sau locale aprobate în acest scop. c) interzicerea sau limitarea utilizării unor scule sau tehnologii de capturare a faunei sălbatice acvatice. h) renaturarea unor zone modificate antropic în vederea refacerii habitatelor faunei sălbatice. pe baza rezultatelor cercetării ştiinţifice. 6 din Ordonanţa Guvernului României nr 27/1996 aprobată prin Legea 96/1997. b) instituirea zonelor de cruţare pentru protecţia unor habitate. cu modificările şi 178 . ART. f) monitorizarea evoluţiei populaţiilor speciilor de faună sălbatică acvatică existente în Rezervaţie. conservare şi punere în valoare a faunei acvatice. care produc puiet pentru repopularea bazinelor naturale. 60 (1) Administraţia rezervaţiei poate stabili şi aplica măsurile de protecţie a ecosistemelor zonei de pescuit. 61 (1) Dreptul de pescuit. se acordată familiilor cu domiciliul stabil în Rezervaţie. pescuitul şi acvacultura. j) activităţi de protecţie. mergând pâna la prohibirea capturării acestora pe subzone sau pe întreaga Rezervaţie. (2) Pentru refacerea stocurilor unor specii de peşti ameninţate. pentru satisfacerea nevoilor de consum familial. ART. Administraţia rezervaţiei va permite agenţilor economici autorizaţi. g) aplicarea măsurilor de reglare a nivelelor populaţiilor la speciile care nu sunt periclitate dar pun în pericol existenţa altor specii sau a unor activităţi umane. d) limitarea nivelelor exploatabile la speciile ameninţate cu dispariţia. ca urmare a impactului produs de activitatea de pescuit desfăşurată de persoanele fizice sau juridice autorizate. 59 Pentru protecţia şi conservarea genofondului. conform prevederilor art. a unor zone de reproducere. ART._________________________________________________________________________________ vii. i) realizarea programelor de susţinere a populaţiilor de peşti din speciile periclitate sau ameninţate cu dispariţia prin popularea bazinelor acvatice naturale cu material de populare produs în unităţi specializate autorizate în acest scop. de hrănire sau a unor refugii. Administraţia rezervaţiei poate propune autorităţii centrale pentru protecţia mediului măsuri pentru: a) instituirea perioadelor de prohibiţie privind capturarea şi valorificarea de specii din fauna sălbatică acvatică. e) elaborarea de norme tehnice şi standarde privind practicarea activităţilor de capturare şi punere în valoare a capturilor. în vigoare. Marcarea zonelor se va face cu acordul scris al Administraţiei rezervaţiei. prin introducerea de noi reglementări. dacă constată deteriorarea stării acestora.

în stare proaspătă sau prelucrată. ART. (2) Protecţia fondului cinegetic de pe teritoriul Rezervaţiei revine gestionarilor fondurilor de vânătoare în condiţiile şi sub supravegherea Administraţiei rezervaţiei. 62 Administraţia rezervaţiei stabileşte zonele de pescuit comercial. 179 . emise de Administraţia rezervaţiei la propunerea consiliilor locale._________________________________________________________________________________ completările ulterioare şi se exercita pe baza permiselor de pescuit. urmărindu-se conservarea biodiversităţii faunei cinegetice şi păstrarea echilibrului ecologic. (2) Permisul de pescuit pentru satisfacerea nevoilor de consum familial se acordă. (4) Este interzisă comercializarea peştelui. 7. Zonele de pescuit se stabilesc în apropierea localităţilor de domiciliu sau în care îşi desfăşoară activitatea capul de familie. de către membrii familiilor posesoare de permise de pescuit în scopul satisfacerii nevoilor de consum familial. numărul şi tipul sculelor de pescuit. (3) Asociaţiile de vânători au obligaţia să notifice din timp Administraţia rezervaţiei începerea activităţilor de protecţie a fondului de vânătoare şi de valorificare a faunei de interes cinegetic (cu minimum 48 de ore înainte de începerea acţiunii). 127/2010. organizarea şi practicarea vânătorii. 64 (1) În perimetrul Rezervaţiei activităţile de protecţie a fondului cinegetic şi de valorificare a faunei de interes cinegetic se desfăşoară conform legislaţiei specifice şi în baza autorizaţiei şi a permisului eliberat de Administraţia rezervaţiei. 63 Activităţile de valorificarea altor specii din resursa acvatică se desfăşoară în aceleaşi condiţii de reglementare şi protecţie a factorilor de mediu şi biodiversităţii ca şi activitatea de pescuit şi în condiţiile prezentului Regulament.3. recreativ-sportiv şi familial precum şi zonele de acostare la mal natural. (3) Activitatea de pescuit pentru satisfacerea nevoilor de consum familial se desfăşoară în condiţiile stabilite de OUG nr. Valorificarea faunei de interes cinegetic ART. ART. Prin permis se stabilesc zonele de pescuit. pentru fiecare familie cu domiciliul stabil în Rezervaţie care nu are nici un membru de familie deţinător de permis de pescuit comercial. (4) Realizarea cotelor de recoltă aprobate se va face pentru fiecare specie şi pentru fiecare fond de vânătoare cu respectarea reglementărilor legale în vigoare cu privire la autorizarea. prin permisele eliberate pentru desfăşurarea acestor activităţi.

defalcate pentru vânătorii români şi cei străini şi va respecta cotele de recoltă aprobate pentru fiecare specie şi pentru fiecare fond de vânătoare în parte. 67 (1) În cazul unor condiţii ecologice nefavorabile. perioada de vânătoare. 66 În perimetrul Rezervaţiei sunt interzise desfăşurarea activităţilor de vânătoare în zonele de refugiu şi din ambarcaţiuni cu motor aflate în mişcare (în marş). (9) Asociaţiile de vânători vor populariza în rândul vânătorilor limitele fondurilor de vânătoare şi ale zonelor de refugiu. (11) Asociaţiile de vânătoare vor raporta imediat orice eveniment deosebit (accidente de vânătoare. 180 . (8) Reprezentantul/reprezentanţii Administraţiei rezervaţiei au dreptul de a solicita oprirea vânătorii dacă constată nerespectarea prevederilor actelor de reglementare emise de Administraţia rezervaţiei şi a legislaţiei de protecţia mediului. pe baza rezultatelor cercetării ştiinţifice şi ale activităţii de monitorizare constând în: . mortalităţi în rândul faunei etc. speciile şi numărul de piese pe care le poate recolta. (6) La ieşirea în teren. (7) Personalul de teren al asociaţiei are obligaţia să anunţe personalul de teren al Administraţiei rezervaţiei (inspectori/agenţi ecologi) din zonă despre persoanele care au obţinut aceste autorizaţii. fondul de vânătoare pentru care s-au eliberat acestea şi perioada de vânătoare. 65 (1) Asociaţiile de vânători au obligaţia de a delimita şi marca fondurile de vânătoare gestionate.modificarea datelor de desfăşurare a sezonului de vânătoare. fiecare vânător va deţine autorizaţia individuală de vânătoare emisă de asociaţia de vânători în care se vor menţiona fondul de vânătoare. deteriorări ale mediului. (2) Modelele de marcare şi semnalizare precum şi amplasarea acestora vor fi aprobate de Administraţia Rezervaţiei ART. ART. (10) Asociaţiile de vânătoare vor raporta lunar Administraţiei rezervaţiei capturile de vânătoare realizate pentru fiecare fond de vânătoare în parte. precum şi permisul de acces. emis de Administraţia rezervaţiei._________________________________________________________________________________ (5) Angajaţii gestionarilor fondurilor de vânătoare vor fi instruiţi în legătură cu obligaţiile de mediu ce le au pe durata desfăşurării activităţilor autorizate şi vor respecta aceste obligaţii.) ART. Administraţia rezervaţiei poate lua măsuri pentru protecţia şi conservarea faunei de interes cinegetic.

de pe terenurile incluse în domeniul public de interes naţional se poate realiza de către populaţia locală sau din localităţile limitrofe Rezervaţiei prin încredinţarea dreptului de recoltare. (1). renaturarea unor zone modificate antropic în vederea refacerii habitatelor faunei sălbatice.4. 69 (1) Desfăşurarea activităţii de recoltare a stufului se va realiza cu respectarea următoarelor condiţii: a) perioada de desfăşurarea a recoltării a stufului este cuprinsă între 25 octombrie şi 15 martie. Valorificarea resursei stuficole ART. b) recoltarea stufului se face numai în cantităţile înscrise în autorizaţia de mediu şi numai de pe suprafeţele autorizate prevăzute în studiul de evaluare a resursei stuficolele şi la vârstele şi în perioadele stabilite prin normele tehnice de recoltare. - - (2) Administraţia rezervaţiei va notifica asociaţiile de vânători deciziile luate pentru protecţia şi conservarea faunei de interes cinegetic. Valorificarea florei sălbatice 7. orice activitate de recoltare a stufului se întrerupe. instituirea zonelor de cruţare pentru protecţia habitatelor. (3) Activitatea de recoltare a stufului se face în baza permiselor şi autorizaţiilor de mediu eliberate de Administraţia rezervaţiei. interzicerea sau limitarea utilizării unor scule sau tehnologii de capturare a faunei de interes cinegetic. instituirea perioadelor de prohibiţie privind capturarea şi valorificarea unor specii din fauna de interes cinegetic.1. În momentul intrării stufului în vegetaţie. acţiuni de refacerea populaţiilor unor specii aflate în pericol de dispariţie prin populări cu material biologic produs în acest scop. pe baza rezultatelor cercetării şi monitorizării. indiferent de data producerii acestui fenomen. aplicarea măsurilor de reglare a nivelelor populaţiilor unor specii a căror dezvoltare necontrolată pune în pericol existenţa altor specii sau a unor activităţi umane. pe zone sau pe întreg teritoriul Rezervaţiei. conform alin. limitarea cotelor de recoltă la anumite sau prohibirea capturării acestora. 181 . de către Administraţia rezervaţiei în condiţiile legii. 7. a zonelor de reproducere. Administraţia rezervaţiei poate modifica perioada de recoltare stabilită.4._________________________________________________________________________________ suspendarea activităţii de vânătoare pe o perioadă limitată de timp. ART. 68 (1) Recoltarea stufului în scop comercial. de hrănire sau a unor refugii.

Organizarea depozitelor temporare şi permanente se va face numai pe amplasamentele stabilite de comun acord cu Administraţia rezervaţiei şi pentru care beneficiarul deţine actele de reglementare legale precum şi acordul/ acceptul/contractul/convenţia încheiat(ă) cu deţinătorul/administratorul de teren. caracteristică tehnică care rezultă din certificatul de producător. sau mijloace de transport naval autorizate. (5) Amplasarea depozitelor se face pe terenuri înalte cu portanţă ridicată. f) recoltarea stufăriilor de pe plaurii plutitori. În acest scop vor fi folosite recoltatoare mecanice care nu depăşesc presiunea de lucru pe sol de 100 g/cm2. (2) Înaintea începerii activităţii de recoltare se va realiza semnalizarea şi delimitarea zonelor cu habitate naturale incluse în zona de recoltare care nu se vor supune recoltării sau igienizării precum şi a zonelor de depozitare. Administraţia Rezervaţiei poate aproba şi recoltarea mecanică a acestor stufării în zonele şi în condiţiile stabilite de aceasta. situate în apropierea zonei de recoltare. se va realiza numai cu mijloace manuale. în locurile stabilite de autorităţile locale şi aprobate de autorităţile de mediu şi sănătate publică. pe căile navigabile nominalizate în permisul de acces în zona stuficolă. e) recoltarea stufăriilor situate pe solurile organice. cu portanţă redusă. pe sănii tractate manual în perioadele de îngheţ. se poate desfăşura în zonele şi în condiţiile stabilite de Administraţia rezervaţiei. g) întreţinerea zonei de recoltare şi a zonelor de depozitare a stufului se va asigura de către titularul autorizaţiei de mediu prin gestionarea deşeurilor. 182 . caracteristică care rezultă din certificatul de producător al utilajului. este permisă numai dacă solul este îngheţat. sau mecanizat folosindu-se mijloace mecanice de transport (remorci şi tractoare) care nu depăşesc presiunea de lucru pe sol de 100 g/cm 2. se face în depozite temporare. d) recoltarea mecanizată. aplicarea măsurilor de prevenire a poluării apelor şi solurilor pe toată durata exploatării resursei stuficole şi a măsurilor pentru prevenirea incendierii zonelor de valorificare a resurselor stuficole şi a depozitelor stuficole. de orice natură. (3) Operaţiunea de transport/scoatere a stufului recoltat se face manual. rezultate din activitatea de recoltare şi depozitare a stufului şi transportul acestora în afara teritoriului Rezervaţiei._________________________________________________________________________________ c) recoltarea stufului se va realiza de preferinţă cu mijloace manuale folosindu-se unelte tradiţionale de recoltare. În cazuri justificate prin determinări ştiinţifice. în care activitatea de prelucrare şi comercializare se poate desfăşura tot anul. Amplasamentele depozitelor se autorizează de către administratorul zonei prin înscriere în documentele ce reglementează relaţiile dintre administrator şi utilizator şi se aprobă prin autorizaţia de mediu emisă de Administraţia rezervaţiei. (4) Depozitarea stufului recoltat. în care stuful recoltat poate fi menţinut până la data de 30 martie a fiecărui an şi în depozite permanente special amenajate.

în caz de necesitate.2 Valorificarea resurselor de papură. 183 . pentru intervenţii. 70 Persoanele fizice şi juridice implicate în activitatea de recoltare a stufului sunt obligate: a) să raporteze lunar Administraţiei rezervaţiei cantităţile de stuf recoltate. e) asigurarea posibilităţilor de revenirea la starea naturală iniţială după eliberarea depozitelor. etc) 7.3. în scopul valorificării prin împletituri tradiţionale în ateliere meşteşugăreşti. degradarea mediului înconjurător. persoane fizice sau juridice rezidente în localităţile din Rezervaţie. c) asigurarea protecţiei zonelor limitrofe depozitului împotriva incendiilor sau poluării. care pot determina schimbarea cadrului natural (acvatic sau terestru) al zonei.1 Activitatea de păşunat ART. suprafeţele igenizate.3.4. 72 (1) Utilizarea păşunilor naturale din teritoriul Rezervaţiei este permisă cu prioritate deţinătorilor de animale. ART.4.4. 71 (1) Activităţile de recoltare a papurii. d) să anunţe imediat Administraţia Rezervaţiei apariţia unor fenomene anormale (mortalităţi ale faunei piscicole sau a altor vieţuitoare acvatice şi terestre. plante medicinale. cu mijloace tehnice. b) să desfăşoare activităţile de igienizare a zonelor stuficole conform prevederilor din contractele de concesiune şi a dispoziţiilor legislaţiei de mediu în vigoare. f) asigurarea protecţiei zonelor limitrofe depozitului împotriva incendiilor sau poluării. datorate funcţionării depozitului. datorate funcţionării depozitului. în baza permiselor şi a autorizaţiilor de mediu. suprafeţele recoltate. g) asigurarea măsurilor de protecţie a malurilor în zonele de acostare a navelor folosite în procesul de recoltare/transport. d) asigurarea posibilităţilor de circulaţie a apei şi de mişcare pentru fauna sălbatică din zona amplasamentului depozitului sau din zona limitrofă. poluare. a plantelor medicinale. h) utilizarea materialelor locale specifice zonei pentru amenajarea depozitelor. a ciupercilor şi a fructelor de pădure se poate face de către persoanele fizice autorizate. b) asigurarea accesului operativ._________________________________________________________________________________ (6) Amenajarea şi exploatarea depozitelor se va face cu respectarea următoarelor condiţii: a) delimitarea şi marcarea depozitelor cu semne de marcaj specifice şi vizibile. precum şi de sisteme specifice de legare la mal. Valorificarea păşunilor naturale 7. 7. ciuperci şi fructe de pădure ART. incendii. emise de Administraţia Rezervaţiei. c) să nu efectueze intervenţii de orice fel.

persoane fizice sau juridice cu domiciliul în 184 . pe baza propunerilor autorităţilor publice locale şi cu permisul Administraţiei Rezervaţiei. (2) Activitatea de păşunat se desfăşoară în baza permiselor emise de Administraţia Rezervaţiei pe suprafeţele. (2) În situaţii speciale. 7. adaptate specificului zonei şi încadrate în peisaj este permisă numai cu aprobarea Administraţiei Rezervaţiei şi în condiţiile legislaţiei de mediu.2 Activitatea de recoltarea fânului ART. ART. cu avizul unităţilor silvice teritoriale şi a Administraţiei Rezervaţiei. 75 (1) Recoltarea fânului. (3) Amplasarea stânelor şi a adăposturilor pastorale. pe baza propunerilor autorităţilor publice locale. 73 (1) Păşunatul este interzis în fondul forestier proprietate publică a statului. de pe terenurile incluse în domeniul public de interes naţional.3. d) aplică măsurile de combatere a degradării solului păşunii şi de refacere a capacităţii productive a acesteia. ART. g) nu incendiază resturile vegetale uscate în scopul curăţirii păşunilor. evaluări ale potenţialului păşunilor din domeniul public de interes naţional. este permisă cu prioritate deţinătorilor de animale. f) nu deteriorează vegetaţia forestieră de pe păşune. Administraţia Rezervaţiei realizează. c) asigură libera mişcare a animalelor sălbatice pe păşune. adăpat şi adăpostire se aprobă anual de către unităţile silvice teritoriale. periodic. cu respectarea normelor tehnice. 74 Păşunatul pe terenurile din domeniul public de interes naţional se poate face de către persoanele fizice sau juridice în următoarele condiţii: a) deţin aprobarea administratorului păşunii b) asigură supravegherea permanentă a animalelor scoase la păşunat. în situaţii temeinic justificate. numărul şi speciile de animale aprobate pentru a fi păşunate pe terenul respectiv. în perioadele şi cu efectivele de animale stabilite pe baza evaluării capacităţii de suport a păşunilor. e) respectă perioadele de păşunat.4. h) protejează cuiburile sau habitatele animalelor sălbatice._________________________________________________________________________________ Accesul persoanelor domiciliate în afara Rezervaţiei este permis în cazul în care rămân suprafeţe neutilizate de populaţia locală. păşunatul în unele perimetre ale fondului forestier. folosind numai produse biologice biodegradabile şi mijloace nepoluante. Autoritatea publică centrală pentru silvicultură poate aproba. trecerea animalelor domestice prin pădure spre zonele de păşune.

emis de Administraţia rezervaţiei. şi se desfăşoară pe baza permisului. limitrofe vetrei stupinei. d) instalarea stupinelor pe vetre permanente sau temporare se va face astfel încât să se asigure protecţia populaţiei şi a animalelor împotriva atacului albinelor. 7. Valorificarea terenurilor ieș ite temporar de sub ape 185 . nu se deteriorează vegetaţia forestieră. este permisă numai pe fâneţele situate pe terenuri cu portanţă ridicată. d) protecţia arboretului. (2) Recoltarea fânului de pe fâneţele sau pajiştile naturale din domeniul public de interes naţional se desfăşoară în baza permisului emis de Administraţia Rezervaţiei şi cu respectarea următoarelor condiţii: a) folosirea utilajelor de mare productivitate. 76 (1) Dreptul de practicarea a apiculturii se atribuie de către Administraţia rezervaţiei în zonele domeniului public de interes naţional pe care se amplasează stupina. pe malurile înalte ale canalelor sau în fondurile forestiere. nu se realizează construcţii sau alte lucrări similare cu caracter permanent sau temporar. nu se introduc animale domestice sau câini de pază.4 Valorificarea florei melifere şi apicultura ART. etc. 7. din zona de recoltare a fânului. protejarea habitatelor animalelor sălbatice prin lăsarea necosită a zonelor de habitate sau cuibărit. (2) Activitatea de apicultură se desfăşoară cu respectarea următoarele condiţii: a) deţinerea autorizaţiei eliberate de Comisia de bază meliferă şi stupărit pastoral. asupra existenţei acesteia pentru a previni intoxicaţiile la albine datorate tratamentelor aplicate culturilor respective. pe grinduri stabilizate sau în amenajări îndiguite. Accesul persoanelor domiciliate în afara Rezervaţiei este permisă în cazul în care rămân suprafeţe neutilizate de populaţia locală._________________________________________________________________________________ localităţile din Rezervaţie. e) lăsarea în stare necosită a cel puţin 25 la sută din suprafaţa făneţei sau păşunii în care s-a acordat dreptul de recoltare a fânului. e) anunţarea consiliilor locale şi administratorii terenurilor agricole sau silvice. tradiţional. g) practicarea cositului numai pe păşunile pe care nu s-a atribuit dreptul de păşunat. specializate. b) utilizarea tehnologiilor de recoltare mecanizată cu cositori manuale este permisă pe grinduri cu portanţă scăzută. c) pentru zonele de plaur cu portanţă scăzută se permite practicarea cositului manual. arborilor sau arbuştilor.). nu se execută lucrări de împrejmuire.5. f) practicarea cositului în fâneţele incluse în domeniul public de interes naţional numai după data de 15 iunie a fiecărui an.4. b) protejarea condiţiilor naturale existente în zona în care este amplasată stupina (nu se incendiază vegetaţia uscată. c) asigurarea protecţiei malurilor naturale în cazul vetrelor amplaste pe malurile apelor.

k) nu aduce animale de pază sau alte animale domestice pe terenul atribuit spre folosinţă. se face în baza permisului de acces eliberat de Administraţia rezervaţiei după achitarea tarifului de vizitare. (2) Excepţii de la plata tarifului de vizitare: a) copii cu vârsta până la 7 ani. turism. g) nu foloseşte resurse de apă poluate. mai mare de 250 mp. (2) Persoanele care doresc să practice agricultura pe terenurile ieşite temporar de sub ape trebuie să nu deţină în proprietate sau în folosinţă terenuri agricole situate în extravilanul localităţii de domiciliu sau teren liber de construcţii. de către persoane cu domiciliul în teritoriul Rezervaţiei sau în localităţile limitrofe. stuful. j) nu realizează construcţii sau adăposturi cu caracter temporar sau permanent.6. papura sau vegetaţia uscată de pe teren sau din vecinătatea acestuia. 79 (1) Accesul vizitatorilor în perimetrul Rezervaţiei. e) asigură fertilizarea terenului numai cu îngrăşăminte organice. b) execută lucrările de combatere a bolilor şi dăunătorilor culturilor folosind numai produsele biodegradabile. h) nu împrejmuieşte terenurile cu garduri sau alte construcţii care opresc circulaţia liberă a faunei sălbatice. l) nu cultivă plante modificate genetic. d) protejează solul şi apele împotriva poluării sau degradării. individuali sau în grupuri organizate. m) nu introduce în cultură specii exotice de plante de cultură. 78 Utilizatorii terenurilor trebuie să respecte următoarele condiţii: a) aplică tehnologiile tradiţionale aprobate prin permis. în irigarea culturilor şi previne deteriorarea calităţii solului. 77 (1) Terenurile ieşite temporar de sub ape pot fi cultivate pentru realizarea unor produse agricole tradiţionale necesare consumului familial. i) nu incendiază miriştile. f) aplică măsurile de protecţie a culturilor împotriva animalelor sălbatice aprobate de Administraţia rezervaţiei. pe baza permisului emis de Administraţia Rezervaţiei. 7. recreere ART. în intravilanul localităţii de domiciliu. vizate pe anul în curs. b) persoanele din localităţile limitrofe dacă dovedesc această calitate cu acte legale. c) nu folosesc seminţe tratate cu produse chimice interzise. pe teritoriul Rezervaţiei. ART. 186 . Valorificare resursei peisagistice._________________________________________________________________________________ ART. însoţiţi de părinţi.

d) personalul Administraţiei Rezervaţiei şi membrii Consiliului ştiinţific. aerului şi privind depozitarea deşeurilor. h) persoanele cu handicap. vizitatorii trebuie să manifeste un comportament corespunzător atât faţă de valorile naturale şi culturale cât şi faţă de ceilalţi vizitatori şi să semnaleze Administraţiei Rezervaţiei orice situaţie necorespunzătoare. ART. indiferent de starea acestora. 80 (1) Persoanele fizice şi juridice care vizitează Rezervaţia trebuie să respecte normele privind protecţia apelor. 81 Accesul în zonele strict protejate. semne distinctive. cu delegaţie în interes de serviciu în perimetrul Rezervaţiei. aprobate şi înscrise în permisele de acces precum şi normele înscrise pe panourile avertizoare. solului. (4) Persoanele interesate pot staţiona. j) pensionarii şi grupurile organizate de elevi. g) ghizii de turism. (3) Accesul pe alte trasee (nemarcate) se face cu acordul prealabil al Administraţiei Rezervaţiei. (2) Pe durata deplasării se vor respecta trasele turistice. pe timpul zilei. prezentate în anexă. etc. 187 . 83 Vizitatorilor le este interzisă culegerea plantelor din flora sălbatică sau capturarea animalelor sălbatice. ART. f) personalul aflat în timpul exercitării atribuţiilor de control de la alte unităţi / instituţii. k) localnicii domiciliaţi în localităţile din Rezervaţie şi persoanele care au proprietăţi sau lucrează în Rezervaţie. ART. de interes turistic se face în baza permisului Administraţiei Rezervaţiei şi în prezenţa agentului ecolog ce va îndeplini şi atribuţiunile de ghid şi călăuză. i) persoanele care desfăşoară activităţi economice. la punctele de amplasare a observatoarelor şi pot efectua observaţii din acestea. panouri. pentru care legislaţia în vigoare prevede scutirea de la plata unor taxe. 82 Pe toată durata prezenţei în perimetrul Rezervaţiei. precum şi Ghidul vizitatorului Rezervaţiei._________________________________________________________________________________ c) voluntari care dovedesc cu documente emise de Administraţia Rezervaţiei că prestează o activitate utilă rezervaţiei (ex: vopsire indicatoare. ce participă la excursii organizate de şcoli şi licee în colaborare cu Administraţia Rezervaţiei sau din cadrul programului educaţional al Administraţiei Rezervaţiei. e) personalul silvic de la ocoalele silvice din Rezervaţie sau din Direcţia Silvică Tulcea. ART.).

(3) Folosirea locului de campare se face cu respectarea regulilor interne privind utilizarea locului de campare. ART. cu aprobare scrisă din partea Administraţiei Rezervaţiei. în care prin programul acţiunii se promovează o aprofundare a cunoştinţelor pe linie de protecţie a mediului şi popularizarea eforturilor Administraţiei Rezervaţiei în activităţile de conştientizare asupra măsurilor de conservare ce se impun. cu aprobare Administraţiei Rezervaţiei. pentru voluntarii aflaţi în misiune şi pentru personalul ce îşi desfăşoară activitatea în proiectele de cercetare. c) personalul silvic în exercitarea atribuţiilor de serviciu. sau a reziduurilor de orice fel. b) membrii ai serviciilor publice sau ai altor formaţii din cadrul organelor abilitate să desfăşoare activităţi de căutare sau de intervenţii în alte situaţii de urgenţă în acţiuni de salvare. pe sol sau în ape. acţiuni. care se ocupă cu preluarea şi tratarea acestora. patrulări sau antrenamente. în cadrul proiectelor de cercetare pentru care s-a obţinut permisul Administraţiei Rezervaţiei. în zona tampon. 86 (1) Întreţinerea marcajelor turistice. 84 (1) Pe toată durata sejurului petrecut pe teritoriul Rezervaţiei este interzisă aruncarea. amplasarea panourilor indicatoare şi informative de către alte persoane fizice şi juridice se face cu aprobarea şi cu coordonarea Administraţiei Rezervaţiei. (2) Deşeurile menajere şi deşeurile de orice fel se vor stoca la bordul mijloacelor de transport şi se vor preda societăţilor comerciale din localităţi. delimitate şi semnalizate corespunzător. 87 (1) Camparea vizitatorilor pe teritoriul Rezervaţiei este permisă în locurile special amenajate. ART. (2) Camparea în afara perimetrelor marcate este permisă. f) participanţii la competiţii. (2) Deschiderea traseelor turistice noi se poate face după aprobarea acestora de către Administraţia Rezervaţiei. 85 Abaterea de la traseele aprobate este permisă pentru: a) personalul Administraţiei rezervaţiei. e) voluntari angajaţi. tabere organizate. pentru personalul Administraţiei Rezervaţiei. a deşeurilor menajere. g) persoanele cu atribuţii de control conform legislaţiei de mediu în vigoare. afişate la intrarea în camping. d) cercetători._________________________________________________________________________________ ART. 188 . ART.

90 Este interzisă tăierea. distrugerea sau degradarea prin orice mijloace a arborilor. elicoptere. în condiţii corespunzătoare. precum şi a altor surse de poluare fonică. 89 Este interzisă perturbarea liniştii în locurile de campare sau pe traseele turistice cu orice mijloace inclusiv prin folosirea radiourilor._________________________________________________________________________________ (4) Este interzisă săparea de şanţuri în jurul locurilor de amplasare a corturilor. casetofoanelor.) în scopul vizionării. 93 189 . zgomot. puieţilor sau lăstarilor precum şi însuşirea celor rupţi sau doborâţi de fenomene naturale. (6) Dreptul de campare poate fi revocat de către administratorul campingului în cazul încălcării regulilor de vizitare. ceartă. 92 (1) Survolul Rezervaţiei cu mijloace de transport aerian (avioane uşoare. ART. (5) Locul de campare va fi ţinut curat pe timpul campării şi va fi predat administratorului campingului la plecare. ART. instrumentelor muzicale. etc. filmării sau fotografierii se face în baza permisului Administraţiei Rezervaţiei. ART. ART. 88 Turismul ecvestru sau cu mijloace de transport motorizate pe două roţi sau de tip ATV este permis pe traseele şi în condiţiile stabilite de Administraţia Rezervaţiei. Sunt interzise adunatul şi defrişarea vegetaţiei lemnoase de orice fel pentru aprinderea focului. incendierea. 91 Organizarea activităţilor sportive şi cultural-educative în zonele domeniului public de interes naţional este posibilă în baza permisului emis de Administraţiei Rezervaţiei. (2) Este interzisă aterizarea mijloacelor de transport aerian în alte locuri decât cele autorizate. (7) Aprinderea şi folosirea focului pe teritoriul Rezervaţiei este permisă doar în locurile special amenajate în acest scop în locurile de campare. ART. cu excepţia situaţiilor de extremă urgenţă. (8) Utilizarea focului pentru grătar este permisă numai în locurile special amenajate acestui scop şi semnalizate prin panouri indicatoare. conduita agresivă. a altor echipamente audio. etc. ruperea. ART. a pocnitorilor.

elaborate pe baza normelor tehnice specifice şi în condiţiile legislaţiei de mediu în vigoare. m) incendiază vegetaţia uscată sau deşeurile rezultate din operaţiunile tehnologice de curăţire numai în condiţiile prevăzute în acceptul de incendiere emis de Administraţia Rezervaţiei. punctelor de observaţie sau a semnelor de marcaj de pe traseele turistice. e) execută lucrări de fertilizare a solurilor prin aplicarea. ART. i) nu cultivă plante modificate genetic. b) execută lucrările de combatere a bolilor şi dăunătorilor culturilor folosind produsele chimice aprobate de Administraţia Rezervaţiei. acolo unde este cazul. g) nu folosesc surse de apă poluată în irigare culturilor şi iau măsuri pentru prevenirea deteriorării calităţii solului. j) nu realizează garduri de protecţie ale terenurilor care să împiedice deplasarea liberă a animalelor sălbatice cu păr._________________________________________________________________________________ (1) Este interzisă distrugerea sau degradarea panourilor informative şi indicatoare din Rezervaţie. (2) Este interzisă degradarea adăposturilor. a sistemelor de irigaţie şi de desecare. stâlpilor. 8. ALTE ACTIVITĂŢI ECONOMICE 8. f) aplică măsurile de protecţie a culturilor împotriva animalelor sălbatice aprobate de Administraţia Rezervaţiei. 94 Spălarea autovehiculelor este permisă numai în zonele special amenajate pe teritoriul Rezervaţiei. c) nu folosesc seminţe tratate cu produse chimice interzise pe teritoriul Rezervaţiei. 96 190 . Capitolul 8. narcotice sau orice alte plante dăunătoare sănătăţii. precum şi a plăcilor.1. 95 Utilizatorii terenului agricole din amenajările agricole sau din afara acestora trebuie să respecte următoarele condiţii: a) aplică tehnologiile şi asolamentele.3 ACVACULTURA ART. cu precădere a îngrăşămintelor organice sau a celor chimice monitorizând evoluţia calităţii solurilor. h) participă. la activităţile de întreţinere a digurilor de protecţie a incintelor agricole. evitând supradozarea şi levigarea îngrăşămintelor chimice în sursele naturale de apă. podeţelor sau a oricărei alte construcţii sau amenajări de pe teritoriul Rezervaţiei. d) protejează solul şi apele împotriva poluări sau degradării. PRACTICAREA AGRICULTURII ÎN AMENAJĂRILE AGRICOLE ART.

sau în alte unităţi special amenajate. cu avizul Consiliului ştiinţific. prin aplicarea unor tehnologii omologate de creştere. ART. 191 . a platformelor de exploatare. a staţiilor de pompare şi a celorlalte construcţiilor hidrotehnice şi civile din unitate. (2) Creşterea altor specii de peşti sau animale acvatice decât cele din fauna autohtonă se face cu autorizarea Administraţiei Rezervaţiei şi cu avizul Consiliului ştiinţific. b) execute lucrările de combatere a bolilor materialului piscicol folosind produsele chimice aprobate de Administraţia Rezervaţiei. în unităţi în care s-au luat toate condiţiile pentru evitarea scăpării materialului piscicol în mediul natural. c) protejeze terenurile şi apele freatice sau de suprafaţă împotriva poluării sau degradării._________________________________________________________________________________ Activitatea de acvacultură având ca scop producerea peştelui sau a altor animale acvatice pentru consum sau pentru acţiuni de repopulare a bazinelor acvatice naturale sau amenajate. conform legislaţiei de mediu în vigoare şi cu respectarea reglementărilor în vigoare privind zonarea funcţională a pădurilor şi a celor privind zonarea Rezervaţiei.97 (1) În activitatea de acvacultură se folosesc specii de peşti şi alte animale acvatice din fauna specifică Rezervaţiei. 99 (1) Pe terenurile care fac parte din fondul forestier se vor executa lucrările prevăzute prin amenajamentele silvice aprobate de Administraţia Rezervaţiei. f) nu realizeze lucrări care să împiedice deplasarea liberă a animalelor sălbatice cu păr. 8. e) asigure întreţinerea digurilor bazinelor piscicole. g) incendieze vegetaţia uscată sau deşeurile rezultate din operaţiunile tehnologice de curăţire a bazinelor piscicole în condiţiile prevăzute în acceptul de incendiere emis de Administraţia Rezervaţiei. se poate desfăşura în baza autorizaţiei de mediu emisă de Administraţia Rezervaţiei. desfăşurată în amenajările piscicole din perimetrul Rezervaţiei aflate în administrarea Consiliului Judeţean Tulcea. ART. 98 Utilizatorii bazinelor piscicole sau a unităţilor de creşterea peştelui şi a celorlalte animale acvatice au obligaţia să: a) respecte condiţiile prevăzute în autorizaţia de mediu şi ale legislaţiei de mediu în vigoare.2 SILVICULTURA ART. d) asigure măsurile necesare pentru evitarea pierderilor de material piscicol în mediul natural.

Până la revizuirea amenajamentelor silvice nu se vor aplica de către administratorii fondului forestier decât acele prevederi care sunt conforme legislaţiei specifice ariilor naturale protejate. al autorităţii centrale pentru agricultură şi silvicultură şi al autorităţii centrale pentru protecţia mediului._________________________________________________________________________________ (2) Lucrările care nu sunt prevăzute în amenajamentele silvice se execută numai cu avizul Academiei Române. (2) În zonele tampon se execută lucrările prevăzute în amenajamentele silvice. (2) În cazul producerii unor fenomene deosebite (incendii. cu excepţia tratamentelor silvice prevăzute de reglementările în vigoare. (3) Se interzice tăierea. a studiilor de amenajare sau de transformare pe aceste terenuri. ART. ART. 100 (1) În zonele strict protejate nu se execută lucrări de exploatare a pădurilor. 101 (1) Structurile de administrare ale fondului forestier naţional din perimetrul Rezervaţiei vor transmite anual Administraţiei Rezervaţiei. Personalul silvic va efectua doar paza acestor păduri şi lucrări de combaterea populaţiilor de insecte dăunătoare. instituţiile abilitate intervin conform prevederilor legale. 102 (1) Administraţia Rezervaţiei va promova acţiuni de împăduriri pentru reconstrucţia zonelor deteriorate. atacuri ale dăunătorilor. puieţilor sau lăstarilor. 192 . (4) Schimbarea destinaţiei terenurilor din fondul silvic se face cu aprobarea Administraţiei Rezervaţiei. cu obligaţia înştiinţării Administraţiei Rezervaţiei. etc. pentru asigurarea unei stări fitosanitare corespunzătoare şi promovarea seminţişului autohton.). situaţia implementării amenajamentelor silvice. ART. cu avizul Administraţiei Rezervaţiei şi al autorităţii centrale pentru protecţia mediului. calamităţi. sau doborâţi de fenomene naturale sau de către alte persoane. ruperea sau scoaterea din rădăcini a arborilor. cu respectarea şi promovarea prioritară a regenerării naturale şi numai după ce prevederile din amenajamente au fost armonizate cu cele din prezentul Regulament şi Planul de management al Rezervaţiei şi cu legislaţia privind protecţia mediului în vigoare. precum şi însuşirea celor rupţi. (5) Amenajamentele silvice ale unităţilor de producţie/proprietăţilor ce intră în componenţa Rezervaţiei vor fi revizuite în mod obligatoriu în termen de 12 luni de la aprobarea Planului de management. în condiţiile respectării legislaţiei de mediu şi a ariilor naturale protejate.

pentru fiecare tip de păşune. c) asigură vaccinarea periodică a animalelor. (2) Crescătorii de animale. 103 (1) Activitatea de creştere a animalelor se poate realiza în perimetrul Rezervaţiei în baza permisului şi a autorizaţiei de mediu. urmărindu-se cu deosebire refacerea peisajului natural specific Rezervaţiei. b) respectă normele tehnologice. h) anunţă medicul veterinar de circumscripţie şi agentul ecolog din teritoriu. i) participă la acţiunile desfăşurate de organele sanitar-veterinare pentru aplicarea măsurilor de carantină şi de stingere a focarelor de infecţie._________________________________________________________________________________ (2) Împăduririle din perimetrul Rezervaţiei se vor face cu specii autohtone. după caz. asupra oricărui fenomen de îmbolnăvire a animalelor care poate da naştere la epizootii. 8. e) deţin sisteme de tratare a gunoiului de grajd şi de valorificare a acestuia în procesele de refacere a calităţilor solurilor.4 TRANSPORTUL NAVAL ŞI RUTIER 8. în cel mai scurt timp. 104 Accesul mijloacelor navale de transport şi transportul pe canalele şi lacurile din perimetrul Rezervaţiei se face în condiţiile din Regulamentul de navigaţie în perimetrul Rezervaţiei şi în condiţiile prezentului Regulament. 105 193 . stabilite prin legislaţia specifică în vigoare. 8. d) respectă perioadele de practicare a păşunatului stabilite de Administraţia Rezervaţiei.1 TRANSPORTUL NAVAL ART. alohtone. specifice pentru creşterea şi valorificarea produselor animaliere. f) nu introduc pe teritoriul Rezervaţiei rase de animale domestice sau sălbatice.3 CREŞTEREA ANIMALELOR ART. b) asigură supravegherea permanentă a animalelor în condiţiile scoaterii acestora la păşunat pe terenurile destinate acestui scop. persoane fizice sau juridice îşi pot desfăşura activitatea în perimetrul Rezervaţiei în următoarele condiţii: a) deţin în proprietate animale înregistrate şi marcate conform legislaţiei specifice în vigoare. fără acordul Administraţei rezervaţiei. j) aplică măsurile de distrugere a cadavrelor de animale prin metodele stabilite de autorităţile sanitar-veterinare. ART.4. g) asigură condiţii de izolare a animalelor bolnave sau suspecte de îmbolnăvire precum şi condiţii de tratare a acestora.

În condiţii hidrometeorologice deosebite termenul se poate extinde cu maximum 3 luni. ART. emise de Administraţia rezervaţiei. poluante se face în condiţiile legislaţiei de mediu în vigoare. în cazuri bine justificate. (3) Operaţiunile de dezeşuare sau ramfluare se desfăşoară în baza autorizaţiei de mediu şi/sau a permisului. (2) Staţionarea corpurilor plutitoare în interiorul lacurilor sau la maluri naturale este permisă. pe căile navigabile din Rezervaţie cu excepţia braţelor Dunării. (3) Este interzisă circulaţia sau staţionarea corpurilor plutitoare de turism pe timpul nopţii. 8. în stare vie sau moartă. 110 194 . (2) Daunele produse de blocarea căilor navigabile._________________________________________________________________________________ (1) Corpurile plutitoare eşuate sau scufundate în canalele şi lacurile din perimetrul Rezervaţiei vor fi dezeşuate sau ranfluare pe cheltuiala armatorului sau a navlositorului în termen de maximum 6 luni de la producerea evenimentului. ART. ART. pe baza înscrierii acestui drept în permisul de acces emis de Administraţia Rezervaţiei. fără deţinerea documentelor de transport şi a aprobării Administraţiei Rezervaţiei. ART. de poluare a zonei naufragiului sau de deteriorare a cadrului natural se suportă de către armatorul sau navlositorul corpului plutitor naufragiat. 108 Transportul produselor periculoase.4. (2) Este interzisă deţinerea la bordul corpurilor plutitoare a animalelor sălbatice. sau a speciilor de floră sălbatică recoltată. 107 (1) Este interzisă deţinerea la bordul corpurilor plutitoare a sculelor de pescuit sau a mijloacelor de capturarea a animalelor sălbatice de orice fel fără deţinerea documentelor de transport şi a aprobării Administraţiei Rezervaţiei. 106 (1) Staţionarea corpurilor plutitoare în perimetrul Rezervaţiei este admisă numai în locurile autorizate şi amenajate în acest scop. 109 Accesul mijloacelor de transport rutier de orice fel în perimetrul Rezervaţiei şi desfăşurarea activităţii de transport se face în baza permisului de acces emis de Administraţia Rezervaţiei şi în condiţiile prezentului Regulament. după caz.2 TRANSPORTUL RUTIER ART.

ART. 112 În zonele domeniului public din perimetrul Rezervaţiei este interzisă: a) staţionarea mijloacelor de transport rutier în apropierea malurilor naturale. c) să nu modifice cadrul natural limitrof organizării de şantier. c) executarea lucrărilor de curăţenie sau întreţienere a vehiculelor. ART.5 LUCRĂRI DE CONSTRUCŢII-MONTAJ ART. cu precădere a materialelor de construcţie locale. la starea iniţială suprafeţele de teren ocupate de organizarea şantierelor._________________________________________________________________________________ Mijloacele de transport rutier motorizate trebuie să îndeplinească condiţiile tehnice impuse de actele normative în vigoare privind protecţie mediului. ART. conform prevederilor acordurilor de mediu. poluante se face în condiţiile legislaţiei de mediu în vigoare. ART. a apelor sau a stufăriilor. la terminarea lucrărilor de construcţii-montaj. e) să readucă. b) executarea intervenţiilor tehnice la instalaţiile din dotarea vehiculelor în apropierea malurilor sau a stufăriilor. zgomote şi vibraţii. gunoaie menajere. 111 Transportul produse periculoase. ART. 116 La proiectarea şi execuţia lucrărilor de construcţii se va avea în vedere: a) utilizarea. b) să nu afecteze terenurile cuprinse în perimetrele şantierelor cu deşeuri de orice fel. d) să respecte limitele aprobate pentru emisiile de praf. 8. care să producă poluări punctuale sau deteriorări ale mediului natural. 195 . sau altele asemenea. concentraţia poluanţilor existenţi în gazele de ardere şi dotările tehnice specifice tipului de produs transportat. a autorizaţiilor de construire şi a celorlalte avize obţinute în baza dispoziţiilor legale. 113 Lucrările de construcţii-montaj se execută de persoane fizice şi juridice autorizate. nivelul zgomotelor şi vibraţiilor induse mediului. 115 Persoanele fizice sau juridice autorizate să desfăşoare lucrări de construcţii montaj sunt obligate: a) să amenajeze organizările de şantier în limitele terenurilor atribuite în acest scop. folosite în mod tradiţional în perimetrul Rezervaţiei. în scopul conservării patrimoniului arhitectonic tradiţional. 114 Pe teritoriul Rezervaţiei construcţiile vor respecta tradiţiile arhitectonice locale conform Regulamentului de urbanism.

Capitolul 9. vor fi supuse lucrărilor de reconstrucţie ecologică aprobate prin Planul de management al rezervaţiei. (4) Pentru lucrările prevăzute la alin. 9 alin. se declară de interes naţional. ori au alte destinaţii. persoanelor juridice. 117 (1) Terenurile din domeniul public de interes judeţean şi/sau local utilizate ca amenajări agricole sau piscicole şi care datorită degradării sau altor cauze nu mai pot fi exploatate în scopul pentru care au fost amenajate iniţial. gârle. (6) După încheierea programelor de reconstrucţie ecologică.). cu modificările şi completările ulterioare. cu avizul Consiliului ştiinţific şi al autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. ce aparţin domeniului public de interes judeţean şi/sau local. (2) din Legea nr. Capitolul 10 MONITORING INTEGRAT ŞI CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ 10. precum şi cele aflate în proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale. (5) Statutul de zonă de reconstrucţie ecologică se menţine pe toată perioada stabilită prin programul de reconstrucţie ecologică aprobat. utilizate ca amenajări agricole sau piscicole. ori cu alte destinaţii. terenurile de pe teritoriul Rezervaţiei. (3) Pentru lucrările prevăzute la alin. utilizate ca amenajări agricole sau piscicole. 213/1998 privind proprietate publică şi regimul juridic al acesteia. (1). 118 196 . zonele vor fi preluate de administratorii acestora şi vor fi utilizate conform prevederilor acestor programe._________________________________________________________________________________ b) folosirea soluţiilor arhitectonice care să pună în valoare tradiţia locală şi specificul zonei în care se încadrează construcţiile respective. terenurile de pe teritoriul Rezervaţiei. (1). d) menţinerea nemodificată a elementelor cadrului natural (canale. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. proprietate privată a persoanelor fizice. RECONSTRUCŢIA ECOLOGICĂ ART. e) asigurarea protecţiei habitatelor animalelor sălbatice din zona amplasamentului investiţiei sau din vecinătatea acesteia şi pe toată durata execuţiei lucrărilor. pot fi trecute în domeniul public al statului în condiţiile prevăzute de art. (2) Lucrările de reconstrucţie ecologică de pe teritoriul Rezervaţiei aprobate de Administraţia Rezervaţiei. c) punerea în valoare a cadrului natural al Rezervaţiei. la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor şi se expropriază în condiţiile Legii nr. etc. se declară de utilitate publică.1 MONITORING INTEGRAT ART. la propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor.

activităţile cu potenţial ridicat de impact semnificativ asupra factorilor de mediu sau care deţin surse ce prezintă un pericol potenţial pentru mediu sunt supuse monitorizării în scopul prevenirii efectelor negative asupra mediului natural. 124 197 . ART. pe baza programelor proprii de monitorizare. conform prevederilor legale. 119 Monitorizarea calităţii factorilor de mediu se realizează pe baza programului integrat de monitorizare aprobat de autoritatea centrală pentru protecţia mediului şi coordonat de Administraţia rezervaţiei. prelucrate la nivelul specific fiecărui participant. ART. aflate în proces de implementarea programelor de conformare în vederea eliminării sau diminuării impactului. (2) Activităţile economice care pun în valoare resursele naturale regenerabile ale patrimoniul natural din perimetrul Rezervaţiei sunt supuse procesului de monitorizarea în scopul asigurării valorificării durabile a acestora. a activităţilor de valorificare a resurselor. ART._________________________________________________________________________________ (1) Activităţile economice desfăşurate în perimetrul Rezervaţiei cu impact asupra mediului. ART. nominalizaţi prin program îşi vor transmite reciproc informaţiile necesare. turism se realizează de către deţinătorii surselor de poluare. pe sol sau în aer.2 CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ ART. 122 Monitorizarea populaţiilor speciilor de plante şi animale prevăzute în programele de monitorizare se poate desfăşura şi prin colaborarea cu organizaţii specializate autorizate. (2) Rezultatele înregistrate în procesului de monitorizare se comunică Administraţiei Rezervaţiei la termenele stabilite prin autorizaţia de mediu sau programul fluxului informaţional aprobat. prevăzute în autorizaţiile de mediu. pe bază de reciprocitate şi vor colabora la elaborarea comunicatelor şi concluziilor finale. ART. de către Administraţia rezervaţiei. 121 (1) Monitorizarea deversărilor sau a emisiilor de fluide în apele de suprafaţă. subterane. 120 Participanţii la procesul de monitorizarea calităţii factorilor de mediu din Rezervaţie. 123 Rezultatele monitorizării factorilor de mediu şi ai resurselor naturale şi evoluţia principalilor parametrii de calitate ai mediului se utilizează în procesul de conducere şi administrare a patrimoniului natural al Rezervaţie şi se pun la dispoziţia tuturor persoanelor interesate. 10.

126 În cazul proiectelor de cercetare care necesită date/informaţii elaborate de Administraţia Rezervaţiei. 3) Titularii proiectelor de cercetare au obligaţia consultării pe parcursul derulării programului de cercetare compartimentele de specialitate din cadrul Administraţiei Rezervaţiei._________________________________________________________________________________ (1) Cercetarea ştiinţifică are ca scop dezvoltarea cunoaşterii stării sistemelor ecologice naturale şi socio-umane precum şi a tendinţelor de evoluţie în vederea fundamentării măsurilor de protecţie ale acestora. (2) În zonele strict protejate (de protecţie integrală) activitatea de cercetare se va desfăşura în condiţiile prezentului Regulament. Art. cu avizul Consiliului ştiinţific al Administraţiei Rezervaţiei. Mărimea grupului de care intră în Rezervaţie nu poate fi mai mare de 15 decât în cazuri excepţionale aprobate de Administraţia Rezervaţiei. altele decât cele de interes public. propunând măsurile ce se impun pentru realizarea obiectivelor de management al Rezervaţiei. 125 (1) Accesul personalului de cercetare în perimetrul Rezervaţiei pentru desfăşurarea activităţilor prevăzute în proiectele de cercetare se face în baza permisului de cercetare emis de Administraţia Rezervaţiei şi cu acceptul proprietarilor/ administratorilor terenurilor. pentru zonele din afara domeniului public de interes naţional. de dezvoltare durabilă a comunităţilor. (2) Activitatea de cercetare ştiinţifică pe teritoriul Rezervaţiei se desfăşoară în baza proiectelor de cercetare aprobate de autorităţile naţionale competente în cadrul programelor naţionale şi internaţionale de cercetare. 198 . precum pentru dezvoltarea capacităţii de gestionare a capitalului natural din Rezervaţie. măsuri ce se aprobă de către Consiliul ştiinţific. au obligaţia de a transmite Administraţiei Rezervaţiei rezumatele rezultatelor obţinute în cadrul acestor proiecte. prin dezvoltarea metodelor de management adaptativ şi implicarea comunităţii. (3) Grupurile de studii formate din studenţi sau elevi pentru care teritoriul Rezervaţiei oferă posibilitatea completării cunoştiinţelor au acces în Rezervaţie în baza permisului de acces emis de Administraţia Rezervaţiei. ART. ART. (2) Administraţia Rezervaţiei are obligaţia de a analiza posibilitatea utilizării rezultatelor proiectelor de cercetare în activitate de gestionare a patrimoniului natural din Rezervaţiei. la solicitarea instituţiilor de învăţământ. acestea se vor obţine pe baza de comandă şi după achitarea tarifelor în vigoare. 127 (1) Elaboratorii proiectelor de cercetare desfăşurate pe teritoriul Rezervaţiei.

având drept efect punerea în pericol a sănătăţii oamenilor. cu obligaţia înştiinţării imediate a Administraţiei Rezervaţiei. conform prevederilor legale şi în colaborare cu Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă. al habitatelor terestre sau acvatice şi care poate provoca schimbări pe termen lung asupra mediului natural al Rezervaţiei. în vecinătatea acesteia sau în alte zone dar cu efecte previzibile asupra Rezervaţiei. etc. protecţie şi intervenţie se poate institui în următoarele condiţii: a) producerea unui accident tehnic la o unitate economică care poate provoca o modificare semnificativă a parametrilor calitativi ai factorilor de mediu. la nivel continental sau planetar cu efecte negative semnificative asupra mediului natural din Rezervaţie. ART. sau producerea unor modificări ireversibile asupra genofondului sau a cadrului natural ale Rezervaţiei. protecţie şi intervenţie la nivelul Rezervaţiei. 129 Regimul special de control.) instituţiile abilitate intervin conform prevederilor legale._________________________________________________________________________________ Capitolul 11 OPERAŢIUNI ÎN CAZURI SPECIALE (poluări accidentale. d) declararea stării de periclitate a unei/unor specii din flora şi/sau fauna Rezervaţiei cu efecte negative importante asupra stării speciilor respective şi a resurselor naturale generate de acestea. dezastre naturale. ART. se înregistrează ca fenomene speciale şi determină instituirea unui regim special de control. epidemii. epizootii. (2) În cazul producerii unor de fenomene deosebite (incendii. e) producerea unor evenimete deosebite. b) utilizează mijloacele de intervenţie din dotare în colaborare cu celelalte instituţii sau organizaţii implicate. epizootii sau atacuri de dăunători asupra florei sălbatice în perimetrul Rezervaţiei sau în zonele limitrofe acesteia. 128 Producerea unor accidente tehnice având ca urmare poluări accidentale sau a unor fenomene naturale cu impact negativ asupra mediului natural. calamităţi. 131 În urma instituirii regimului special de control. etc. ART. c) declanşarea unor epidemii. Administraţia Rezervaţiei are următoarele obligaţii: a) participă la elaborarea şi aplicarea măsurilor de combatere sau limitare a efectelor fenomenului special.) ART. florei şi faunei sălbatice. b) producerea unui fenomen natural cu efecte distructive asupra cadrului natural. protecţie şi intervenţie la nivelul Rezervaţiei se face. 199 . protecţie şi intervenţie pe teritoriul Rezervaţie sau pe teritorii ce include parţial sau total teritoriul acesteia. în perimetrul Rezervaţiei. 130 (1) Instituirea regimului special de control.

135 Activităţile de informare.. (2) Vizitatorii Rezervaţiei au obligaţia de a evacua deşeurile produse pe durata sejurului petrecut în Rezervaţie în locurile special amenajate. conştientizare publică şi implicarea comunităţii în legătură activitatea Administraţiei Rezervaţiei şi cu obiectivele Planului de management Rezervaţiei. ART. ART. pot fi organizate permisul emis de Administraţia Rezervaţiei.134 (1) Administraţia Rezervaţiei are obligaţia să amenajeze locuri speciale pentru depozitarea temporară a deşeurilor pe domeniul public de interes naţional aflat în administrare. g) informează autorităţile publice conform programului fluxului informaţional stabilit pentru fiecare situaţie specială asupra evoluţiei fenomenului semnalat şi a efectelor măsurilor aplicate. a operatorilor economici şi a Administraţiei Rezervaţiei în conformitate cu dispoziţiile legale referitoare la gestionarea deşeurilor. amplasate pe teritoriul Rezervaţiei. CONŞTIENTIZARE PUBLICĂ.ce va fi avizat de Administraţia Rezervaţiei. 132 Unităţile economice care prezintă pericol ridicat de poluare sau de afectare a echilibrului ecologic sunt obligate să elaboreze planuri proprii de intervenţii în caz de poluări accidentale. Capitolul 12 INFORMARE. Capitolul 14 SANCŢIUNI 200 . cu al cu de ART._________________________________________________________________________________ c) coordoneze aplicarea sarcinilor proprii ce îi revin din programele elaborate şi aprobate. solicitat în scris cu cel puţin 15 zile înainte desfăşurarea activităţilor programate. f) organizează şi coordonează activităţile de combatere a efectelor negative produse. altele decât cele organizate de Administraţia Rezervaţiei. IMPLICAREA COMUNITĂŢII ART. 133 Gestionarea deşeurilor produse în perimetrul Rezervaţiei se face prin grija autorităţilor publice locale. etc. calamităţi. altele decât cele organizate de Administraţia Rezervaţiei. Capitolul 12 REGIMUL DEŞEURILOR ART. d) elaborează strategii şi programe proprii de intervenţie în situaţii de urgenţă pentru limitarea efectelor negative provocate şi pentru refacerea cadrului natural deteriorat. 136 Utilizarea însemnelor Rezervaţiei în cadrul activităţilor de educare şi informare. se face numai cu acordul scris al acesteia. e) mobilizează resursele existente la nivelul unităţilor economice implicate în programele de protecţie şi conservare a resurselor naturale regenerabile şi promovează proiecte de reconstrucţie ecologică pentru zonele afectate.

(2) În cazul încălcării condiţiilor stabilite în permisele pentru desfăşurarea activităţilor menţionate în Regulament persoanele fizice sau juridice vor pierde dreptul de a mai beneficia de facilităţile prevăzute în prezentul Regulament pe o perioadă de 2 ani. 138 Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor poate institui un regim special de sancţionare a încălcării prevederilor Planului de management şi ale Regulamentului. ART. contravenţională. (3) Pentru completarea resurselor financiare necesare bunei administrări a Rezervaţiei. materială sau civilă conform legislaţiei în vigoare. 139 (1) Constatarea şi sancţionarea faptelor contravenţionale sau infracţionale se face de către personalul împuternicit al Administraţiei Rezervaţiei. ART. (2) Resursele financiare necesare implementării Planului de management al Rezervaţiei se asigură din bugetul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor şi prin atragerea de fonduri comunitare. răspunderea administrativă. după caz. de comisarii Gărzii de Mediu şi de către personalul de control abilitat conform legislaţiei în vigoare. ART. cu avizul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. Capitolul 15 DISPOZIŢII FINALE ART._________________________________________________________________________________ ART. 141 Planul de management al Rezervaţiei şi Regulamentul pot fi modificat prin Hotărâre de Guvern la propunerea Administraţiei Rezervaţiei. Administraţia Rezervaţiei poate institui un sistem de tarife potrivit Planului de management şi Regulamentului. ART. 201 . cu acordul Consiliului ştiinţific şi al autorităţii centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. 142 (1) Administraţia Rezervaţiei are obligaţia să evalueze costurile anuale necesare implementării Planului de management şi a Regulamentului şi să le comunice autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. 140 Controlul respectării prevederilor prezentului Regulament se realizează de către personalul abilitat de Administraţia Rezervaţiei şi de toate autorităţile cu atribuţii de control conform împuternicirilor stabilite de legislaţie. 137 Încălcarea prevederilor Planului de management şi ale Regulamentului atrage. penală.

3) se constituie ca venituri proprii pentru Administraţia Rezervaţiei şi se pot institui pentru vizitarea Rezervaţiei. serviciile şi activităţile specifice desfăşurate în Rezervaţie._________________________________________________________________________________ (4) Tarifele prevăzute la alin. pentru accesul şi desfăşurarea activităţilor în baza permiselor emise de Administraţia Rezervaţiei sau pentru facilităţile. (5) Sumele provenite din aceste tarife se utilizează după cum urmează: a) 75% se fac venit la bugetul administraţiei. b) 25% sunt folosite pentru stimularea personalului Administraţiei Rezervaţiei. pentru realizarea obiectivelor din planul de management. în conformitate cu prevederile prezentului Regulament. 202 .