Sunteți pe pagina 1din 151

95

NORME TEHNICE

PENTRU

AMENAJAREA PÃDURILOR

5

96

INSTITUTUL DE CERCETĂRI ŞI AMENAJĂRI SILVICE

TITLUL LUCRĂRII: “ Norme tehnice pentru amenajarea pădurilor (5)”. Proiect

Ciclul de cercetare: 2002 Beneficiarul cercetărilor: Ministerul Agriculturii, AlimentaŃiei şi Pădurilor

Responsabilul lucrării:

ing. Gheorghe MARIN

Autori:

ing. George BUMBU

Colaboratori:

Dr. ing. Filimon CARCEA Prof. dr. ing. Victor GIURGIU ing. Gheorghe MARIN Dr ing. Ioan SECELEANU Dr. ing. Nicolae PĂTRĂŞCOIU ing. Traian IVANSCHI Prof. dr. ing. Ioan MILESCU Dr. ing. Constantin ROŞU

Ajutoare tehnice:

Tehn. pr. pr. Dorina VĂDUVA

DIRECTORUL INSTITUTULUI:

DIRECTOR ŞTIINłIFIC:

Ing. Gheorghe DUMITRIU Dr. ing. Gheorghe PÂRNUłĂ

97

PREFAłĂ

Potrivit legislaŃiei în vigoare, modul de gospodărire a fondului forestier naŃional, indiferent de natura proprietăŃii pădurilor şi terenurilor ce-l compun, se reglementează prin amenajamente silvice. În sensul acestei prevederi legale, Normele

tehnice pentru amenajarea pădurilor constituie o componentă de bază a regimului silvic şi, în concordanŃă cu precizările Art.9 din Codul silvic trebuie să vizeze prin toate reglementările ce le sunt specifice ,,asigurarea gospodăririi durabile a ecosistemelor forestiere.” Urmărindu-se ca amenajarea pădurilor să răspundă, în continuare, obiectivelor majore privind apărarea, conservarea şi dezvoltarea fondului forestier, la elaborarea ediŃiei de faŃă a normelor tehnice s-au avut în vedere :

- modificările ce survin în regimul proprietăŃii pădurilor din Ńara noastră ca

efect al reconstituirii drepturilor de proprietate asupra terenurilor forestiere;

- rezultatele cercetării ştiinŃifice efectuate, în amenajament şi în celelalte

domenii ale silviculturii, de la apariŃia ultimei ediŃiile a normelor tehnice;

- experienŃa acumulată în Ńara noastră în domeniul amenajării pădurilor, cu

preluarea adecvată, din ediŃilele anterioare ale instrucŃiunilor şi normelor tehnice de

profil (1949, 1951, 1953, 1959, 1969, 1980, 1986, 2000), a unor concepte, metode şi procedee tehnice verificate în condiŃiilele Ńării noastre;

- progresele realizate pe plan mondial în domeniul amenajării pădurilor şi a

altor discipline care îi condiŃionează dezvoltarea. De asemenea, la elaborareia normelor tehnice, o preocupare de bază a constituit-o alinierea amenajamentului silvic românesc la noile orientări apărute pe plan mondial şi european în domeniul gestionării pădurilor în concordanŃă cu ,,Principiile forestiere” adoptate la ConferinŃa NaŃiunilor Unite pentru Mediu şi Dezvoltare de la Rio de Janeiro (1992). AtenŃie specială s-a acordat promovării conceptului gestionării durabile a pădurilor, definit şi conturat la conferinŃele ministeriale pentru protejarea pădurilor Europei de la Helsinki (1993), Lisabona (1998) şi Viena (2003), precum şi problemei conservării biodiversităŃii ecosistemelor forestiere, ca latură esenŃială a durabilităŃi lor.

Noile norme tehnice pentru amenajarea pădurilor au fost atent corelate cu prevederile celorlalte norme din silvicultură, urmărindu-se evitarea unor reglementări contradictorii sau cu implicaŃii nefavorabile asupra altor domenii de activitate forestieră. FaŃă de ediŃia din 2000, normele tehnice cuprind reglementări noi privind:

- aspecte legate de organizarea teritoriului şi de cadastru forestier în concordanŃă cu noile condiŃiile sociale şi economice;

- realizarea unei acurateŃi sporite a studiului condiŃiilelor staŃionale şi de vegetaŃie;

- analiza mai atentă a modului de gospodărire a pădurilor în etapele anterioare;

98

- diferenŃierea bazelor de amenajare şi a reglementării procesului de producŃie lemnoasă în raport cu funcŃiile pădurii, cu natura proprietăŃii, precum şi cu unele circumstanŃe economice şi sociale locale/zonale. Sunt de menŃionat, în acest sens, îmbunătăŃiri substanŃiale legate de: alegerea tratamentelor şi preocupări pentru diversificarea structurii arboretelor, modalităŃile de stabilire a posibilităŃii pădurilor, conŃinutul planurilor de amenajament, conŃinutul orientativ al studiilor sumare de amenajare pentru păduri cu suprafeŃe restrânse etc. Punerea în aplicare a noilor norme tehnice pentru amenajarea pădurilor, în noul context al regimului de proprietate şi al administrării şi gestionării fondului forestier, impune o implicare responsabilă a tuturor factorilor interesaŃi în protejarea mediului şi în dezvoltarea economică la nivel local, zonal şi naŃional.

CUPRINS

99

PREFAłĂ

PRINCIPII GENERALE ALE AMENAJĂRII PĂDURILOR

1.

ALCĂTUIREA, LIMITELE, FOLOSIREA, FUNCłIILE ŞI ADMINISTRAREA FONDULUI FORESTIER ………………………………

1.1.

Regimul juridic al fondului forestier naŃional…………………………

1.2.

Clarificări privind suprafaŃa şi limitele fondului forestier naŃional……

1.3.

Modul de folosinŃă a fondului forestier

1.4.

FuncŃiile pădurii

1.5.

Administrarea fondului forestier naŃional

….

1.6.

Aspecte privind organizarea activităŃii de amenajarea pădurilor………

2.

UNITĂłI TERITORIALE DE AMENAJAMENT ŞI UNITĂłI DE GOSPODĂRIRE …………………………………………………………………

2.1.

UnităŃi teritoriale de amenajament ……………………………………

2.1.1.

Ocolul silvic; proprietatea; asociaŃia de proprietari ……………………

2.1.2.

Unitatea de amenajament de bază

……

2.1.3.

Parcela

2.1.4.

Subparcela

2.2.

Tipuri de unităŃi de gospodărire………………………………

2.2.2.

Unitatea de gospodărire ………………………………………………

2.2.1.

Subunitatea de amenajament de bază

……

2.2.2.

Seria de gospodărire

3.

BAZA CARTOGRAFICĂ A AMENAJAMENTELOR SILVICE; SISTEMUL DE EVIDENłA INFORMATIZATĂ A TERENURILOR FORESTIERE ; UTILIZAREA ÎN AMENAJAMENT A SISTEMULUI INFORMATIC GEOGRAFIC……………………………………………………

3.1.

Planuri topografice şi hărŃi amenajistice ………………………………

3.1.1.

Planuri topografice …………………………………………………….

3.1.2.

HărŃile amenajistice ……………………………………………………

3.1.3.

EvidenŃa bazei cartografice ……………………………………………

3.2.

Sistemul de evidenŃa informatizată a terenurilor forestiere……….…

3.2.1.

Aspecte de ordin general ……………………………………………….

3.2.2.

Amenajamentul şi unităŃile teritoriale de referinŃă ale cadastrului forestier ………………………………………………………………

3.3.

Utilizarea în amenajament a sistemului informatic geografic (G.I.S.)

4. STUDIUL STAłIUNII ŞI AL VEGETAłIEI FORESTIERE

4.1. ConŃinutul şi scopul studiului

4.2. Lucrări pregătitoare

4.3. Lucrări de teren privind studiul staŃiunii şi vegetaŃiei forestiere

……

Pag.

3

10

11

11

11

12

15

16

16

16

16

16

17

18

19

21

21

22

22

23

23

23

25

26

27

27

28

29

29

29

30

30

100

4.3.2.

InformaŃii de teren privind vegetaŃia forestieră

33

4.3.3.

Inventarierea fondului de producŃie

38

4.4.

Redactarea studiului privind condiŃiilele staŃionale şi de vegetaŃie

39

4.4.1.

Studiul condiŃiilelor staŃionale

39

4.4.2.

Studiul vegetaŃiei

40

4.4.3.

Biodiversitatea …………………………………………………………

41

5. GOSPODĂRIREA DIN TRECUT A PĂDURILOR

43

6. STABILIREA FUNCłIILOR ECOLOGICE, ECONOMICE ŞI SOCIALE

 

ALE PĂDURII ŞI A BAZELOR DE AMENAJARE

…….

45

6.1.

Obiectivele ecologice, economice şi sociale

……

45

6.2.

Stabilirea funcŃiilor pădurii

………………………………….

45

6.3.

Stabilirea bazelor de amenajare ………………………………………

46

6.3.1.

GeneralităŃi

46

6.3.2.

Regimul

46

6.3.3.

CompoziŃia - Ńel

47

6.3.4.

Tratamentul

48

6.3.5.

Exploatabilitatea

50

6.3.6.

Ciclul

52

7.

REGLEMENTAREA PROCESULUI DE PRODUCłIE LEMNOASĂ

53

7.1.

Sensul şi scopul reglementării

53

7.2.

Reglementarea procesului de producŃie în codru grădinărit

54

7.2.1.

Structura şi mărimea fondului de producŃie

54

7.2.2.

Stabilirea posibilităŃii

55

7.2.3.

Planuri de amenajament

58

7.2.3.1.

Planul de recoltare a produselor principale

………

58

7.2.3.2.

Planul lucrărilor de îngrijire

59

7.2.3.3.

Planul lucrărilor de regenerare

59

7.3.

Reglementarea procesului de producŃie în unităŃi de gospodărire de codru cvasigrădinărit

…………………………………………….

59

7.3.1.

Stabilirea posibilităŃii

59

7.3.2.

Planuri de amenajament

61

7.3.2.1.

Planul de recoltare a produselor principale

………………

61

7.3.2.2.

Planul lucrărilor de îngrijire

61

7.3.2.3.

Planul lucrărilor de regenerare

61

7.4.

Reglementarea procesului de producŃie în codru regulat

61

7.4.1.

Stabilirea posibilităŃii

61

7.4.1.1.

Indicatorul de posibilitate prin intermediul creşterii indicatoare (P 1 ) …

62

7.4.1.2.

Indicatorul de posibilitate după criteriul claselor de vârstă (P 2 ) ……….

66

7.4.1.3.

Indicatorul de posibilitate prin intermediul aproximaŃiilor succesive

68

7.4.1.4.

Adoptarea mărimii posibilităŃii

70

7.4.2.

Planuri de amenajament

71

7.4.2.1.

Planul de recoltare a produselor principale

71

101

7.4.2.3.

Planul lucrărilor de regenerare

76

7.5.

Reglementarea procesului de producŃie în crâng

78

7.5.1.

Stabilirea posibilităŃii

78

7.5.2.

Planuri de amenajament

82

7.5.2.1.

Planul de recoltare a produselor principale

82

7.5.2.2.

Planul lucrărilor de îngrijire

82

7.5.2.3.

Planul lucrărilor de regenerare

82

7.6.

Reglementări privind conversiunea la codru a arboretelor provenite din lăstari ……………………………………………………………….

82

7.7.

Reglementarea procesului de producŃie pentru unităŃile de gospodărire alcătuite din culturi de plopi euramericani şi sălcii selecŃionate …….

83

7.7.1.

Stabilirea posibilităŃii

83

7.7.2.

Planuri de amenajament

83

7.8.

Reglementarea procesului de producŃie la pădurile de interes silvocinegetic ………………………………………………………….

84

7.9.

RestricŃii privind stabilirea recoltelor de lemn pentru pădurile supuse regimului de ocrotire integrală şi celui de conservare deosebită ………

85

7.10.

Precizări privind situaŃiile în care se poate exploata lemn din pãdurile supuse regimului de ocrotire integralã şi celui de conservare deosebită.

86

8.

PRECIZĂRI SUPLIMENTARE PRIVIND AMENAJAREA PĂDURILOR CU FUNCłII SPECIALE DE PROTECłIE ……………………………………

87

8.1. Aspecte generale ……………………………………………………….

87

8.2. Păduri cu funcŃii speciale de protecŃie a apei şi solului ………………

88

8.3. Păduri cu funcŃii speciale de protecŃie contra factorilor climatici dăunători ……………………………………………………………….

88

8.4. Păduri aflate sub influenŃa poluării industriale ………………………

89

8.5. Păduri cu funcŃii speciale de recreere …………………………………

89

8.6. Păduri de interes ştiinŃific şi de ocrotire a genofondului şi ecofondului forestier

90

9.

VALORIFICAREA SUPERIOARĂ A PRODUSELOR NELEMNOASE ALE

FONDULUI FORESTIER

………………….

91

9.1. ConsideraŃii generale

91

9.2. ProducŃia cinegetică

91

9.3. ProducŃia salmonicolă

92

9.4. ProducŃia de fructe de pădure

92

9.5. ProducŃia de ciuperci comestibile

92

9.6. Resurse melifere

93

9.7. Materii prime pentru colofoniu

93

9.8. Materii prime pentru împletituri

93

9.9. Materii prime pentru industria tananŃilor, uleiurilor vegetale şi coloranŃilor

94

9.10. SeminŃe forestiere

 

94

102

10.

STAREA DE SĂNĂTATE A PĂDURILOR ŞI MĂSURI DE PROTEJARE A FONDULUI FORESTIER ………………………………………………………

95

10.1.

EvoluŃia stării de sănătate a pădurilor …………………………………

96

10.2.

Măsuri de protejare a fondului forestier ……………………………….

96

10.2.1.

Protejarea împotriva doborâturilor şi rupturilor produse de vânt şi zăpadă ………………………………………………………………

96

10.2.2.

ProtecŃia împotriva incendiilor

97

10.2.3.

ProtecŃia împotriva dăunătorilor şi bolilor

97

10.2.4.

Măsuri de gospodărire în pădurile cu fenomene de uscare anormală

99

11.

INSTALAłII DE TRANSPORT, TEHNOLOGII DE EXPLOATARE, CONSTRUCłII FORESTIERE…………………………………………………

100

11.1. InstalaŃii de transport

 

100

11.2. Tehnologii de exploatare

101

11.3. ConstrucŃii forestiere

….

102

12. PRELUCRAREA AUTOMATĂ A INFORMAłIILOR ÎN AMENAJAMENT

102

13. CONTROLUL ŞI REVIZUIREA AMENAJAMENTULUI

……………

103

14. ANALIZA EFICACITĂłII MODULUI DE GOSPODĂRIRE A PĂDURILOR ………………………………………………………………………

105

15. CONłINUTUL AMENAJAMENTULUI SILVIC ŞI AL STUDIULUI SUMAR DE AMENAJARE ……………………………………………………

106

15.1. ConŃinutul orientativ al amenajamentului ……………………………

106

15.2. ConŃinutul orientativ al studiului sumar de amenajare ………………

112

16.

PROBLEME TEHNICO-ORGANIZATORICE

……………

113

16.1.

AtribuŃiile proprietarilor şi/ sau administratorilor de fond forestier referitoare la amenajarea pădurilor ……………………………………

113

16.1.1.

Precizări de ordin general ……………………………………………

113

16.1.2.

AtribuŃiile Regiei NaŃionale a Pădurilor şi ale unităŃilor sale teritoriale

114

16.1.3.

AtribuŃiile proprietarilor/ administratorilor altor păduri decât cele proprietate publică a statului …………………………………………

116

16.2.

RecepŃia şi avizarea amenajamentelor

….

117

16.3.

EvidenŃa aplicării amenajamentelor

118

BIBLIOGRAFIE …………………………………………………….…………….

120

 

123

 

ANEXE ………………………………………………………………

Anexa 1.

Încadrarea vegetaŃiei forestiere în grupe, subgrupe şi categorii

 

funcŃionale

………….

124

Anexa 2.

Tipuri de unităŃi de gospodărire ………………………………….

130

Anexa 3.

Alegerea tratamentelor şi a altor intervenŃii pentru asigurarea

funcŃionalităŃii arboretelor ………………………………………

131

Anexa 4.

Vârstele exploatabilităŃii tehnice pentru arboretele gospodărite în

103

Anexa 5.

Anexa 6.

Anexa 7.

Criterii pentru încadrarea arboretelor pe urgenŃe de regenerare

……

137

Cicluri pentru pădurile din România pe formaŃii forestiere, grupe funcŃionale şi sortimente-Ńel

140

Indici de recoltare prin lucrări de îngrijire-rărire (în procente faŃă

de voluul anterior intervenŃiilor) pentru arboretele parcurse

Anexa 8.

Anexa 9.

Anexa 10.

sistematic cu asemenea lucrări şi având indici de densitate 0.9-1.0 Periodicitatea lucrărilor de îngrijire pentru arborete parcurse

orientative pentru scopuri de programări pe deceniu

…………

141

sistematic cu asemenea intervenŃii silviculturale (valori

143

Categorii de lucrări de regenerare ………………………………

144

BilanŃ economic-financiar ………………………………………

146

Anexa 11.

Vârsta exploatabilităŃii absolute pe specii şi clase de producŃie pentru arboretele cu funcŃie prioritară de producŃie ……………

147

148

TERMINOLOGIE ………………………………………………………….

104

PRINCIPII GENERALE ALE AMENAJÃRII PÃDURILOR

Amenajarea pădurilor, ca ştiinŃă şi practică a organizării şi conducerii structural - funcŃionale a pădurilor în conformitate cu cerinŃele ecologice, economice şi sociale ale silviculturii, se bazează pe conceptul dezvoltării durabile , respectînd următoarele principii.

a) Principiul continuităŃii. Acest principiu reflectă preocuparea permanentă de

a asigura prin amenajament condiŃiile necesare pentru gestionarea durabilă a

pădurilor, astfel încît acestea să ofere societăŃii - în mod continuu – produse lemnoase şi de altă natură, precum şi servicii de protecŃie şi sociale cît mai mari şi de calitatesuperioară. El se referă, deci, atît la continuitatea în sens progresiv a funcŃiilor de producŃie, cît şi la permanenŃa şi ameliorarea funcŃiilor de protecŃie şi sociale, vizînd nu numai interesele generaŃiei actuale, dar şi pe cele de perspectivă ale societăŃii. Totodată, potrivit acestui principiu, amenajamentul va acorda o atenŃie permanentă asigurării integrităŃii şi dezvoltării fondului forestier.

b) Principiul eficacităŃii funcŃionale. Prin acest principiu se exprimă preocuparea permanentă pentru creşterea capacităŃii de producŃie şi de protecŃie a pădurilor, precum şi pentru valorificarea optimă a produselor acestora. Se are în vedere creşterea productivităŃii pădurilor şi a calităŃii produselor, ameliorarea funcŃiilor de protecŃie ale arboretelor, vizând realizarea unei eficienŃe economice a gospodăririi pădurilor, precum şi asigurarea unui echişibru corespunzător între aspectele de ordin ecologic, economic şi social, cu cele mai mici costuri.

c) Principiul conservării şi ameliorării biodiversităŃii. Prin acest principiu se

urmăreşte conservarea şi ameliorarea biodiversităŃii la cele patru niveluri ale acesteia

(diversitatea genetică intraspecifică, diversitatea speciilor, ecosistemelor şi peisajelor), în scopul maximizării stabilităŃii şi al potenŃialului polifuncŃional al pădurilor. Tratarea problemelor de amenajament se va realiza în concepŃie sistemică, urmărind totodată integrarea amenajării pădurilor în acŃiunile mai cuprinzătoare de amenajare a teritoriului, cu luare în considerare a condiŃiilelor ecologice, economice

şi sociale din zonă.

Prin dezvoltare durabilă se înŃelege “ capacitatea de a satisface cerinŃele generaŃiei prezente fără a compromite capacitatea generaŃiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi”. Prin gestionarea durabilă a pădurilor se înŃelege administrarea şi utilizarea ecosistemelor forestiere, astfel încât să li se menŃină şi amelioreze biodiversitatea, productivitatea, capacitatea de regenerare, vitalitatea, sănătatea şi să li se asigure pentru prezent şi viitor capacitatea de a exercita funcŃiile multiple ecologice, economice şi sociale, la nivel local, regional şi mondial, fără a genera prejudicii altor ecosisteme.

105

1. ALCÃTUIREA, LIMITELE, FOLOSIREA, FUNCłIILE ŞI ADMINISTRAREA FONDULUI FORESTIER

1.1. Regimul juridic al fondului forestier naŃional

Potrivit art.1 al Codului silvic, pădurile, terenurile destinate împăduririi, cele care servesc nevoilor de cultură, producŃie ori administraŃie silvică, iazurile, albiile pâraielor, precum şi terenurile neproductive, incluse în amenajamentele silvice, în condiŃiilele legii constituie, indiferent de natura proprietăŃii, fondul forestier naŃional. Sunt considerate păduri terenurile acoperite cu vegetaŃie forestieră cu o suprafaŃă mai mare de 0.25 ha cuprinse în fondul forestier naŃional. După natura proprietăŃii, fondul forestier naŃional este format din fond forestier proprietate publică (a statului şi a unităŃilor administrativ teritoriale) şi din fond forestier proprietate privată (persoane juridice şi fizice) şi constituie bun de interes naŃional. Terenurile din fondul forestier naŃional care fac parte din domeniul public sunt scoase, în condiŃiilele legii, din circuitul civil, ceea ce face ca dreptul de proprietate asupra lor să fie imprescriptibil. Terenurile din fondul forestier incluse în amenajamentele silvice şi deŃinute fără titlu, la data amenajării, de diferite persoane fizice sau juridice, constituie litigii sau ocupaŃii, după cum au sau nu, acŃiuni deschise în justiŃie. Terenurile din fondul forestier proprietate privată sunt şi rămân în circuitul civil. Ele pot fi dobândite şi înstrăinate prin modalităŃile stabilite de legislaŃia civilă şi cu respectarea dispoziŃiilor Codului silvic. SuprafeŃele de teren din interiorul fondului forestier având alte folosinŃe şi care nu aparŃin proprietarului fondului forestier respectiv, se evidenŃiază în amenajamentele silvice ca enclave, dacă nu sunt situate la drumuri publice.

1.2. Clarificări privind suprafaŃa şi limitele fondului forestier naŃional

Identificarea terenurilor care constituie fondul forestier proprietate publică a statului se face, potrivit prevederilor Codului silvic, pe bază de amenajamente silvice. Pentru fondul forestier proprietate privată, dreptul de proprietate se stabileşte pe bază de acte legale. Operarea în noul amenajament a mişcărilor de suprafaŃă se face numai pe baza de acte legale, în condiŃiilele legii . Limitele fondului forestier proprietate publică sunt cele din amenajamentele silvice în vigoare, cu modificările legale înregistrate în intervalul de aplicare a acestora. În cazul terenurilor forestiere pentru care nu există intabulare, proprietarul/administratorul este obligat să prezinte în teren limitele proprietăŃii care fac obiectul amenajamentului. În ceea ce priveşte limitele pădurilor proprietate privată, acestea sunt, la prima amenajare, cele stabilite pe baza documentelor care atestă în mod legal dreptul de proprietate asupra pădurilor respective, iar la

106

amenajările ulterioare, pe baza modificărilor legale intervenite de la data ultimei amenajări. În situaŃia în care lucrările de amenajare sunt precedate de cele de întocmire a cadastrului forestier sau general, limitele fondului forestier sunt cele stabilite prin aceste lucrări. În toate amenajamentele întocmite după reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere potrivit legislaŃiei referitoare la fondul funciar, amenajamentele vor cuprinde o situaŃie clară privind documentele în baza cărora s-au produs modificări ale regimului de proprietate, precum şi modul de alcătuire a fondului forestier, cu indicarea unităŃilor teritoriale de referinŃă ale cadastrului forestier precizate la paragr. 3.2.2. Amenajamentele ulterioare vor cuprinde, atât în partea generală cât şi la fiecare unitate de producŃie, un paragraf intitulat “Modificări de limite şi de suprafaŃă survenite de la data ultimei amenajări“, în care se va face o analiză referitoare la integritatea fondului forestier. Tot aici se va prezenta fişa mişcărilor de suprafeŃe din fondul forestier, care va cuprinde: documentele în baza cărora s-au operat intrările sau ieşirile în şi din fondul forestier, cu toate informaŃiile necesare (felul actului, emitentul, numărul şi data emiterii, unitatea amenajistică şi suprafaŃa). După intrarea în vigoare a amenajamentului, fiecare operaŃie înscrisă în fişa menŃionată va fi confirmată, sub raportul legalităŃii, prin semnătura conducătorului unităŃii silvice sau a proprietarului, pentru pădurile private. Operarea în noul amenajament a mişcărilor de suprafaŃă din fondul forestier se va face de către şeful de proiect, numai după ce acesta le-a verificat şi însuşit. În cazul în care şeful de proiect are reŃineri în legătură cu legalitatea mişcărilor de suprafaŃă sau cu mărimea suprafeŃelor în cauză, acestea vor fi prezentate în scris la avizarea soluŃiilor amenajistice.

1.3. Modul de folosinŃă a fondului forestier

Fondul forestier naŃional este o componentă a fondului funciar. Normele tehnice pentru introducerea cadastrului general precizează că fondul forestier naŃional cuprinde terenurile cu destinaŃie forestieră incluse în amenajamentele silvice (TDF). Potrivit acestor norme, terenurile respective au următoarele folosinŃe: păduri şi terenuri destinate împăduririi; terenuri care servesc nevoilor de cultură, producŃie şi administraŃie silvică; perdele de protecŃie şi tufărişuri-mărăcinişuri. În amenajament se foloseşte clasificarea utilizată în evidenŃele silvice, caracterizată prin următoarele categorii de folosinŃe:

A. Pãduri şi terenuri destinate împãduririi sau reâmpãduririi

A.1.

Păduri şi terenuri destinate împăduririi sau reîmpăduririi pentru care se reglementează recoltarea de produse principale.

A.1.1. Păduri, inclusiv plantaŃiile cu reuşită definitivă.

107

A.1.2. Regenerări pe cale artificială cu reuşită parŃială. A.1.3. Regenerări pe cale naturală cu reuşită parŃială. A.1.4. Terenuri de reâmpădurit în urma tăierilor rase, a doborâturilor produse de vânt sau a altor cauze. A.1.5. Poieni sau goluri destinate împăduririi. A.1.6. Terenuri degradate prevăzute a se împăduri. A.1.7. Răchitării naturale ori create prin culturi. A.2. Păduri şi terenuri destinate împăduririi sau reâmpăduririi pentru care nu se reglementează recoltarea de produse principale. A.2.1. Păduri, inclusiv plantaŃii cu reuşită definitivă. A.2.2. Terenuri împădurite pe cale naturală ori prin plantaŃii, care nu au realizat încă reuşita definitivă. A.2.3. Terenuri de reâmpădurit în urma doborâturilor produse de vânt sau a altor cauze. A.2.4. Poieni sau goluri destinate împăduririi. A.2.5. Terenuri degradate destinate împăduririi.

B.

Terenuri afectate gospodãririi pãdurilor

B.1.

Linii parcelare principale.

B.2.

Linii de vânătoare şi terenuri pentru hrana vânatului.

B.3.

InstalaŃii de transport forestiere: drumuri, căi ferate şi funiculare

B.4.

permanente. Clădiri, curŃi şi depozite permanente.

B.5.

Pepiniere, plantaŃii semincere şi culturi de plantă mamă.

B.6.

Culturi de arbuşti fructiferi, de plante medicinale şi melifere etc.

B.7.

Terenuri cultivate pentru nevoile administraŃiei.

B.8.

Terenuri cu fazanerii, păstrăvării, centre de prelucrare a fructelor de

B.9.

pădure, uscătorii de seminŃe etc. Ape care fac parte din fondul forestier.

B.10. Culuare pentru linii electrice de înaltă tensiune.

C.Terenuri neproductive: stâncării, nisipuri, sărături, mlaştini, râpe, ravene etc. D. Terenuri transmise temporar, prin acte normative, în folosinŃă altor persone juridice, pentru instalaŃii electrice, petroliere sau hidroenergetice,

pentru cariere, depozite etc.

E. Terenuri din fondul forestier deŃinute de persoane fizice sau juridice fără aprobările legale necesare. E.1. OcupaŃii (pentru care nu sunt începute acŃiuni de justiŃie). E.2. Litigii (cu acŃiuni pe rol la instanŃe judecătoreşti). Se va prezenta o evidenŃă a fondului forestier pe categorii utilizate în evidenŃa fondului funciar:

108

Nr.

Simbol

Denumirea indicatorului

crt.

1

Fond forestier total

 

P

1.1

PD

Terenuri acoperite cu pădure

1.1.1

PDr

Răşinoase

1.1.2

PDf

Foioase

1.1.3

PDs

Răchitării (cultivate şi naturale)

1.2

 

PC

Terenuri care servesc nevoilor de cultură

1.2.1

PCp

Pepiniere

1.2.2

PCj

Plantaje

1.2.3

PCd

ColecŃii dendrologice

1.3

PS

Terenuri care servesc nevoilor de producŃie silvică

1.3.1

PSz

Arbuşti fructiferi (culturi specializate)

1.3.2

PSv

Terenuri pentru hrana vânatului

1.3.3

PSr

Ape curgătoare

1.3.4

PSl

Ape stătătoare

1.3.5

PSp

Păstrăvării

1.3.6

PSf

Fazanerii

1.3.7

PSb

Crescătorii animale cu blană fină

1.3.8

PSd

Centre fructe de pădure

1.3.9

PSu

Puncte achiziŃie fructe, ciuperci

1.3.10

PSi

Ateliere împletituri

1.3.11

PSa

SecŃii şi puncte apicole

1.3.12

PSs

Uscătorii şi depozite de seminŃe

1.3.13

PSc

Ciupercării

1.4

PA

Terenuri care servesc nevoilor de administrare forestieră

1.4.1

PAs

SpaŃii de producŃie silvică şi cazare personal silvic

1.4.2

PAf

Căi ferate forestiere

1.4.3

PAd

Drumuri forestiere

1.4.4

PAp

Linii de pază contra incendiilor

1.4.5

PAz

Depozite forestiere

1.4.6

PAg

Diguri

1.4.7

PAc

Canale

1.4.8

PAa

Alte terenuri

1.5

PI

Terenuri afectate împăduririi

1.5.1

PIr

Clasa de regenerare

1.5.2

PIf

Terenuri intrate cu acte legale în fondul forestier

1.6

PN

Terenuri neproductive

1.6.1

PNs

Stâncării, abrupturi

1.6.2

PNp

Bolovănişuri, pietrişuri

1.6.3

PNn

Nisipuri (zburătoare marine)

109

Nr.

Simbol

Denumirea indicatorului

crt.

1.6.5

PNc

Sărături cu crustă

1.6.6

PNm

Mocirle, smârcuri

1.6.7

PNg

Gropi de împrumut şi depuneri sterile

1.7 PE

1.8 PT

1.9 PO

1.4. FuncŃiile pãdurii

Fâşie frontieră

Terenuri scoase temporar din fondul forestier şi nereprimite

OcupaŃii, litigii

Pădurile îndeplinesc funcŃii multiple ecologice, economice şi sociale. În raport cu funcŃiile prioritare, potrivit prevederilor Codului silvic, pădurile se împart în două grupe:

- - păduri cu funcŃii speciale de protecŃie;

- - păduri cu funcŃii de producŃie şi protecŃie.

grupa I

grupa a II-a

În raport cu natura funcŃiei atribuite, pădurile din grupa I se încadrează în următoarele subgrupe funcŃionale:

1. - păduri cu funcŃii de protecŃie a apelor;

2. - păduri cu funcŃii de protecŃie a solului;

3. - păduri cu funcŃii de protecŃie contra factorilor climatici şi industriali dăunători;

4. - păduri cu funcŃii de recreere;

5. - păduri de interes ştiinŃific şi de ocrotire a genofondului şi ecofondului forestier.

Subgrupele conŃin mai multe categorii funcŃionale stabilite în raport cu funcŃia prioritară atribuită arboretului. Încadrarea în categorii funcŃionale se face potrivit criteriilor din anexa 1.

Cu ocazia revizuirii amenajamentelor se verifică repartizarea pădurilor pe grupe, subgrupe şi categorii funcŃionale, în vederea adaptării ei la noile condiŃiile create.

Trecerea pădurilor dintr-o grupă funcŃională în alta se face la propunerea justificată a administratorului fondului forestier şi a amenajiştilor, pe baza modificărilor survenite în ceea ce priveşte obiective ecologice, economice şi sociale şi a investigaŃiilor de teren. Încadrarea pădurilor în grupe, subgrupe şi categorii funcŃionale se aprobă de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, prin ordin al ministrului, odată cu aprobarea amenajamentului.

1.5. Administrarea fondului forestier naŃional

Administrarea fondului forestier naŃional se realizează potrivit Codului silvic şi în concordanŃă cu prevederile OrdonanŃei Guvernului nr. 96/ 1998, aprobată prin Legea 141/ 1999 şi modificată şi completată prin Legea 75/ 2002.

110

1.6. Aspecte privind organizarea activităŃii de amenajarea pădurilor

Activitatea de amenajare a pădurilor se organizează pe ocoale silvice în cazul pădurilor proprietate publică a statului şi pe proprietăŃi, pe asociaŃii de proprietari sau pe ocoale silvice, în cazul pădurilor proprietate publică aparŃinând unităŃilor teritorial- administrative şi al pădurilor proprietate privată aparŃinând persoanelor fizice şi juridice.

2. UNITÃłI TERITORIALE DE AMENAJAMENT ŞI UNITĂłI DE GOSPODĂRIRE

2.1. UnităŃi teritoriale de amenajament

Sub raport tehnic, unităŃi teritoriale de amenajament sunt considerate unitatea de amenajament de bază (U.B), parcela şi subparcela.

2.1.1. Ocolul silvic; proprietatea; asociaŃia de proprietari

Ocolul silvic, proprietatea sau asociaŃia de proprietari constituie, după caz, obiectul activităŃii de amenajare a pădurilor. Premergător amenajării pădurilor, limitele fondului forestier şi natura proprietăŃii se confruntă cu evidenŃele şi planurile cadastrului general conform precizărilor de la subcap. 1.2. Limitele ocoalelor silvice existente sau nou constituite se analizează de către proprietarii sau deŃinătorii de păduri, Ńinând seama de următoarele criterii:

a) limitele respective să se suprapună, pe cât posibil, pe linii naturale la munte şi coline, pe linii artificiale permanente la câmpie şi pe limita de proprietate, când situaŃia o impune;

b) suprafaŃa ocoalelor silvice să se înscrie în limitele prevăzute în actele

normative în vigoare. În situaŃiile când în cadrul unei proprietăŃi sau a unei asociaŃii de proprietari pot fi constituite unul sau mai multe ocoale silvice, contractarea şi organizarea lucrărilor de amenajare se face pe ocoale silvice, la nivelul cărora se întocmesc şi studiile generale de amenajament, bazate pe informaŃiile şi datele de la nivelul unităŃilor de amenajament de bază (U.B). În situaŃia în care suprafaŃa proprietăŃii sau suprafaŃa aparŃinând unei asociaŃii de proprietari pentru care se solicită amenajarea nu permite constituirea unui ocol silvic, studiul respectiv - dacă există două sau mai multe unităŃi de bază - se

întocmeşte la nivelul proprietăŃii sau asociaŃiei respective ) .

111

În cazul ocoalelor silvice, al proprietăŃilor sau al asociaŃiilor de proprietari, la capitolul privind alcătuirea, limitele, folosirea, funcŃiile şi administrarea fondului forestier, se vor indica unităŃile cadastrale din care fac parte structurile teritorial- administrative şi proprietăŃile respective (a se vedea subcapitolul 1.2 şi pct. 3.2.2).

2.1.2. Unitatea de amenajament de bază

Unitatea de amenajament de bază (U.B.) este unitatea teritorială pentru care se elaborează un amenajament silvic. Aceasta se constituie la nivelul asociaŃilor de proprietari, proprietarilor în indiviziune, precum şi la nivelul fostelor unităŃi de producŃie, în cazul fondului forestier proprietate publică a statului. La constituirea unităŃilor de amenajament de bază se vor avea în vedere următoarele condiŃii:

- unitatea respectivă să aibă, pe cât posibil, limite naturale evidente în regiunea de munte şi de deal şi artificiale permanente, eventual naturale, în regiunea de câmpie;

- să se respecte limitele de proprietate;

- trupurile de pădure care alcătuiesc unitatea respectivă să fie cât mai omogene din punct de vedere al condiŃiilelor naturale;

- întinderea minimă a unităŃilor de amenajament de bază să corespundă

suprafeŃei minime a proprietăŃilor avute în vedere, iar întinderea maximă să se încadreze, pe cât posibil, în următoarele limite: 1 500 ha în zona de luncă; 2 500 ha la câmpie; 4 000 ha la dealuri; 6 000 ha la munte; pentru pădurile tratate în codru gradinărit mărimea unităŃii nu trebuie să depăşească, de regulă, 1 000 ha;

- să se păstreze limitele fostelor unităŃi de producŃie / protecŃie în toate

situaŃiile în care acest lucru este posibil. În cadrul ocolului silvic, al proprietăŃii sau al asociaŃiei de proprietari, unităŃile de amenajament de bază vor purta indicative numerice şi denumiri proprii care se vor păstra nemodificate de la o amenajare la alta. Este interzisă schimbarea limitelor U.B. pe perioada de valabilitate a amenajamentului, dacă legea nu dispune altfel.

Dacă suprafaŃa unităŃilor constituite conform precizărilor de mai sus este de până la 30 hectare, inclusiv, amenajamentul va avea un conŃinut restrâns, corespunzător “studiului sumar de amenajare”.

2.1.3. Parcela

Prin parcelă se înŃelege diviziunea cu caracter permanent a fondului forestier, formată în cadrul unei unităŃi de amenajament de bază cu ocazia amenajării pădurilor, în vederea organizării teritoriale a acesteia.

112

Criterii de constituire. Parcela este o suprafaŃă de teren bine delimitată, fie prin forme de relief ale terenului (văi, culmi etc.), fie prin linii artificiale cu caracter permanent (drumuri, căi ferate, linii deschise etc.), servind ca unitate de organizare a teritoriului, indiferent de categoria de folosinŃă a terenurilor ori de funcŃiile şi de structura arboretelor. Pentru asigurarea condiŃiile de încadrare a parcelei de amenajament în unităŃile teritoriale ale cadastrului general, limitele de hotar ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, precum şi limitele de proprietate vor constitui, obligatoriu, limite de parcelă. La revizuire se păstrează parcelarul existent. Mărimea maximă a parcelelor ce se vor constitui este următoarea (ha):

Tabelul 1

Forma

Crâng şi codru cu tăieri localizate

Codru

de relief

grădinărit

câmpie - baltă

20

 

coline

30

25

munte

50

Modificări în structura parcelarului se pot face numai în cazul când se constituie noi unităŃi de amenajament de bază, potrivit prevederilor de la pct. 2.1.2. În zona de luncă parcelarul se constituie în aşa fel încât liniile parcelare principale să fie perpendiculare pe direcŃia generală a cursului de apă. Numerotarea actuală a parcelelor se păstrează în toate cazurile în care acest lucru este posibil. În situaŃiile în care în perioada de amenajament expirată au fost înglobate în fondul forestier noi terenuri, acestea se vor constitui sau se vor împărŃi în parcele separate, încadrându-se în parcelarul existent şi se vor numerota în continuare. Dacă în perioada de amenajament expirată anumite parcele au fost scoase din fondul forestier, numărul lor se radiază din amenajament. În cazul în care se constituie noi unităŃi de amenajament în regiunea de câmpie sau coline joase, în care se adoptă parcelar geometric, numerotarea parcelelor este cea obişnuită - de la sud la nord şi de la vest la est; în regiunea de coline şi de munte, în care parcelarul este determinat de oro-hidrografia terenului, numerotarea parcelarului se face pe bazinete hidrografice, din aval în amonte, începând cu versantul drept tehnic. Amenajamentul va cuprinde o evidenŃă din care să rezulte corespondenŃa dintre parcelarul actual şi cel din vechiul amenajament. Liniile parcelare separă parcelele între ele şi pot fi deschise sau numai pichetate. Cu prilejul lucrărilor de amenajare se urmăreşte starea liniilor deschise şi a pichetajelor existente, propunându-se măsuri pentru întreŃinerea sau împrospătarea lor, analizându-se totodată oportunitatea şi urgenŃa deschiderii de noi linii parcelare.

113

Axa liniilor parcelare din cadrul parcelarului geometric se fixează de amenajist,

iar în cazul parcelarului sprijinit pe linii naturale, prin marcarea cu vopsea pe arbori, astfel încât să se vadă de la un semn la altul. În cazul deschiderii liniilor, lăŃimea acestora trebuie să fie:

a) linii parcelare de 4 m în pădurile tratate în codru şi de 3 m în pădurile de

foioase tratate în crâng, ca şi în pădurile de luncă;

b) linii parcelare de 8 m (somiere);

c) linii de vânătoare de 10 -15 m, în pădurile de interes cinegetic;

În pădurile de molid, operaŃiunea de deschidere a liniilor se face în arborete tinere (de 20-30 ani). Deschiderea liniilor parcelare care mărginesc parcelele în curs de tăiere se va executa odată cu tăierile de regenerare din aceste parcele. Deschiderea liniilor parcelare în arboretele tinere necesar a fi parcurse cu lucrări de îngrijire se va efectua odată cu executarea lucrărilor de degajări, curăŃiri sau rărituri. Liniile parcelare de la pct. “b” şi “c” se vor constitui în parcele. Pichetarea liniilor constă în însemnarea vizibilă - din loc în loc - a arborilor de limită: între parcele cu o bandă verticală de vopsea de culoare roşie, la limita de UB cu două benzi verticale de vopsea, limita de ocol (stat, proprietate) prin semnul H, iar limita proprietăŃii sau asociaŃiei de proprietari prin semnul T. Marcarea punctelor caracteristice ale limitelor parcelelor se face prin borne de beton sau piatră cioplită, amplasate pe platforme de pământ sau piatră, având forme şi dimensiuni normate. În regiunile inundabile sunt indicate borne adânc îngropate în pământ. Bornele de piatră naturală se admit numai în locurile unde nu se pot transporta bornele de beton sau piatră cioplită. Bornele se amplasează la intersecŃiile liniilor parcelare, la intersecŃiile acestora cu limita pădurii şi a proprietăŃii precum şi pe limita pădurii, în punctele de contur caracteristice. În zona inundabilă, bornele se semnalizează prin balize. Pentru toate bornele existente la data de 01.01.1991 se va păstra numerotarea existentă la data respectivă. Precizări suplimentare privind numerotarea bornelor vor fi cuprinse în ,,Îndrumarul pentru amenajarea pădurilor".

2.1.4. Subparcela

Unitatea teritorială elementară pentru studiul arboretelor şi pentru planificarea şi executarea lucrărilor silvice, numită convenŃional ,,unitate amenajistică" este subparcela sau parcela nedivizată în subparcele. Subparcela reprezintă o porŃiune din parcelă care aparŃine unui singur proprietar, omogenă din punct de vedere staŃional, biometric, funcŃional şi al folosinŃei şi care - în consecinŃă - reclamă aceleaşi măsuri de gospodărire. SuprafaŃa minimă a subparcelei este, de regulă, 0.5 ha, dar poate coborâ până la limita impusă de proprietatea asupra terenurilor. Terenurile afectate gospodării silvice, terenuri goale şi cele degradate, se pot constitui în subparce şi dacă au

114

suprafeŃe cuprinse între 0,1 şi 0,5 ha. Dacă măsurile de gospodărire sunt aceleaşi suprafeŃele respective pot fi grupate în aceeaşi subparcelă. SuprafaŃa maximă a subparcelei nu poate depăşi 20 ha. Criteriile de constituire a subparcelei sunt următoarele:

a) să fie formată dintr-o singură unitate de ecosistem sau unitate staŃională, a

cărei omogenitate să fie mai mare sau echivalentă cu cea a tipului de staŃiune, de pădure sau de ecosistem. După acest principiu se vor delimita subparcele în toate situaŃiile în care se modifică tipul genetic de sol, tipul de staŃiune, tipul de pădure sau tipul de ecosistem; se vor delimita subparcele după criteriul staŃional în situaŃiile în care se modifică substratul litologic (apariŃia de marne, flişuri, pietrişuri, nisipuri ş.a.), înclinarea terenului, îndeosebi atunci când aceasta devine o condiŃie de includere a arboretelor în regim de conservare (peste 35 g ; pe flişuri, nisipuri şi pietrişuri - peste 30 g ), etajul de vegetaŃie, regimul hidric, condiŃiile climatice (zone vântuite, găuri de ger), ori când apar zone cu grohotişuri, stâncării, mlaştini, sărături, eroziuni, alunecări etc. b) să conŃină un arboret care pe toată întinderea lui să prezinte:

- o structură de acelaşi tip (echien, relativ echien, relativ plurien sau plurien);

- aceeaşi compoziŃie (proporŃia speciei principale sau majoritare să nu varieze în limite mai largi de 2 unităŃi pe o întindere de minimum 2 ha);

- vârsta medie să nu difere cu mai mult de 20 ani la codru regulat şi 5 ani la crâng şi codru convenŃional;

- o singură categorie de productivitate;

- cel mult două clase de calitate;

- aceeaşi consistenŃă cu variaŃii de cel mult 2 zecimi;

- acelaşi mod de regenerare, iar dacă aceasta este mixtă, numărul exemplarelor

de aceeaşi provenienŃă să nu difere cu mai mult de 30 % pe o suprafaŃă de minimum

1 ha;

- cel mult 2 grade de vătămare, în raport cu diverşi factori dăunători (incendii,

vânt, zăpadă, rezinaj neorganizat, vânat, emanaŃii industriale nocive, uscare a

arboretului etc.);

- să aibă aceeaşi folosinŃă sau aceeaşi funcŃie prioritară.

La constituirea subparcelelor vor fi folosite pentru orientare cele mai recente materiale fotogrammetrice. Indicative. Subparcelele se notează prin litere mici, înscrise după numărul parcelei, în cazul pădurilor şi al terenurilor destinate împăduririi şi cu litere majuscule în celelalte situaŃii. În ceea ce priveşte rezervaŃiile seminologice şi resursele genetice se va urmări păstrarea nemodificată a numărului de parcelă şi a indicativului de subparcelă care figurează în studiile de constituire a rezervaŃiilor respective, excepŃie făcând cazurile

menŃionate la paragraful 2.1.3. când numărul parcelei poate suferi modificări. Marcajul. Delimitarea subparcelelor se face prin marcarea vizibilă, din distanŃă în distanŃă, a arborilor de limită, cu o bandă orizontală de vopsea de culoare roşie. IntersecŃiile dintre limitele subparcelare, precum şi intersecŃiile acestora cu liniile parcelare se marchează pe arbori cu o bandă inelară de vopsea de culoare roşie.

115

Anumite suprafeŃe de teren din interiorul unor subparcele, deosebite de restul pădurii, care după mărime şi formă nu pot constitui subparcele, dar care impun totuşi o tratare specială sau pot servi la orientare, este indicat să fie figurate pe hărŃile amenajistice prin semne distincte şi să fie menŃionate la date complementare. De exemplu: o stâncărie, o mlaştină, o râpă, o poiană, un drum, o linie de funicular sau alte elemente de acest fel. Limitele acestora nu este necesar să fie marcate cu vopsea, identificarea lor urmând a se efectua după fotograme, concomitent cu descrierea subparcelelor.

2.2. Tipuri de unităŃi de gospodărire

2.2.1. Unitatea de gospodărire

Prin unitate de gospodărire se înŃelege subunitatea de amenajament pentru care se stabilesc baze de amenajare distincte şi pentru care se reglementează separat fie procesul de producŃie lemnoasă (cu luarea în considerare a necesităŃii promovării şi a altor funcŃii atribuite arboretelor), fie acŃiuni/ măsuri speciale de ocrotire /conservare a unor ecosisteme forestiere de interes deosebit. UnităŃi de gospodărire pot fi organizate fie la nivelul unităŃilor de amenajament de bază, ca subunităŃi de amenajament, fie la nivelul ocolului silvic, al proprietăŃii sau al asociaŃiei de proprietari, ca serii de gospodărire.

Tipurile de unităŃi de gospodărire ce se pot constitui sunt prezentate în anexa 2. Potrivit anexei respective, nu se mai organizează unităŃi speciale de conversiune de la crâng la codru. Arboretele supuse conversiunii se includ direct în unităŃile de gospodărire de codru în care urmează a fi integrate şi se tratează conform precizărilor de la paragraful 7.6.

2.2.2. Subunitatea de amenajament de bază

UnităŃile de amenajament de bază (U.B.), în funcŃie de necesităŃi, se împart din punct de vedere amenajistic, în subunităŃi (SUB). Această împărŃire se face când în interiorul lor sunt porŃiuni de pădure, grupate sau dispersate, în care este necesar şi justificat sub raport ecologic, economic sau social, să se aplice un regim de

gospodărire diferit de cel al celorlalte porŃiuni de pădure. Constituirea subunităŃilor se face la avizarea temei de proiectare şi se definitivează la avizarea soluŃiilor amenajistice. SubunităŃi de amenajament se vor constitui în cazul când se impune:

- adoptarea unor Ńeluri de producŃie diferite (lemn pentru furnire, lemn de

rezonanŃă, lemn pentru celuloză etc.) care determină cicluri distincte (cu diferenŃe mai mari de 25 %);

- stabilirea unor Ńeluri de protecŃie care necesită gospodărirea lor aparte;

- alegerea unor regimuri de gospodărire tranşant diferite: codru grădinărit,

codru regulat, crâng etc.;

- ocrotirea unor păduri în sistemul rezervaŃiilor (rezervaŃii ştiinŃifice, rezervaŃii naturale, rezervaŃii peisagistice);

116

- conservarea pădurilor pentru care nu este admisă sau posibilă recoltarea de

masă lemnoasă. SuprafaŃa minimă a unei subunităŃi este, de regulă, de: 300 ha la codru regulat (inclusiv codru cvasigrădinărit); 150 ha la codru grădinărit; 100 ha la crâng, inclusiv la culturile de plopi euramericani şi sălcii selecŃionate. În cazuri bine justificate se pot

constitui şi subunităŃi de întinderi mai mici. Constituirea de subunităŃi se va face cu respectarea criteriilor de mai sus, evitându-se fărămiŃarea prea mare în situaŃiile în care nu se impun baze de amenajare diferite. Pădurile supuse regimului de ocrotire şi conservare deosebită, inclusiv rezervaŃiile seminologice, se vor constitui în subunităŃi distincte, indiferent de suprafaŃa lor. De asemenea, vor fi constituite în subunităŃi pădurile destinate să fie scoase din fondul forestier potrivit legislaŃiei în vigoare.

2.2.3. Seria de gospodãrire

În cazul în care suprafaŃa minimă de constituire a subunităŃii prevăzută mai sus nu poate fi asigurată în cadrul unităŃii de amenajament de bază (U.B.), se vor constitui pe ocol sau la nivelul proprietăŃii silvice, după aceleaşi criterii, serii de gospodărire (S). Constituirea lor se hotărăşte la avizarea temei de proiectare şi la preavizarea soluŃiilor de amenajare. Bazele de amenajare, posibilitatea şi măsurile de gospodărire se vor stabili, pentru fiecare serie, în cadrul studiului general al amenajamentului. Din motive de

organizare administrativ-silvică şi în vederea facilitării Ńinerii evidenŃelor statistice se vor elabora, acolo unde este cazul şi extrase de amenajament pe unităŃi de amenajament de bază. Acestea vor cuprinde toate capitolele, mai puŃin cele tratate la nivelul seriilor în studiul general al amenajamentului. Seriile vor primi, atât în cadrul unităŃii de amenajament de bază cât şi pe ocol/ proprietate, codurile corespunzătoare subunităŃilor de amenajament, în raport cu modul de reglementare a procesului de producŃie. Serii de gospodărire se vor constitui, cu precădere, în scopul:

- producerii de lemn pentru furnire estetice şi tehnice, având în vedere arborete

şi staŃiuni adecvate acestui Ńel de producŃie, la gorun, stejar pedunculat, gârniŃă, cer,

fag, tei, plopi selecŃionaŃi, sălcii selecŃionate, paltin, frasin;

- producerii de lemn de rezonanŃă şi claviatură, la molid şi brad;

- conservării genofondului forestier în sistemul rezervaŃiilor seminologice;

- organizării pădurilor pentru îndeplinirea în condiŃiile superioare a funcŃiilor

de protecŃie atribuite; - promovării unor tratamente intensive pentru arboretele destinate să îndeplinească funcŃii importante de protecŃie sau de producŃie. Serii de gospodărire se pot organiza şi în cadrul ocoalelor silvice constituite din păduri cuprinzând proprietăŃi dispersate, avându-se în vedere şi diferenŃierile privind

modul de gospodărire respective.

117

3. BAZA CARTOGRAFICĂ A AMENAJAMENTELOR SILVICE; SISTEMUL DE EVIDENłA INFORMATIZATĂ A TERENURILOR FORESTIERE ; UTILIZAREA ÎN AMENAJAMENT A SISTEMULUI INFORMATIC GEOGRAFIC

3.1. Planuri topografice şi hărŃi amenajistice

3.1.1. Planuri topografice

Pentru întocmirea bazei cartografice a amenajamentului trebuie să se utilizeze, ca regulă generală, planurile topografice de bază cele mai recente şi la scara cea mai mare.

Planurile topografice de bază pentru lucrările de amenajare a pădurilor trebuie să îndeplinească următoarele condiŃiile:

a) Să conŃină detaliile topografice necesare amenajamentului şi anume: formele

de relief, reŃeaua hidrografică, instalaŃiile de transport, limitele fondului forestier, clădiri etc. reprezentate prin semnele convenŃionale prevăzute în standardele în

vigoare, cu o precizie planimetrică de 0.3 mm la scara planului şi o precizie altimetrică de 1/3 din echidistanŃa curbelor de nivel.

b) Relieful şi formele de teren specifice să fie reprezentate prin curbe de nivel

cu echidistanŃa de 1/1.000 din numitorul scării. Pentru suprafeŃele aparŃinând fondului forestier în care detaliile orografice sunt sub + 50 m faŃă de nivelul mediu,

se pot folosi şi planuri topografice fără curbe de nivel (fotoplanuri).

c) Toponimia va fi cea din materialele cartografice ale cadastrului general, ale

amenajamentului anterior, modificări fiind indicate numai în cazuri bine justificate,

cu respectarea reglementărilor oficiale (apariŃia unor obiective de importanŃă deosebită etc.).

d) Să fie cartografiate potrivit standardelor în vigoare, inclusiv prin mijloacele

specifice cartografiei digitale. Premergător lucrărilor de amenajare şi înainte de avizarea temei de proiectare, planurile topografice de bază care urmează să fie folosite în amenajament vor fi confruntate de către delegaŃii proprietarilor sau ai deŃinătorilor de păduri cu planurile cadastrale existente la Oficiul JudeŃean de Cadastru, Geodezie şi Cartografie.Cu ocazia confruntării planurilor, se identifică şi eventualele nepotriviri privind limitele fondului forestier, existente între planurile deŃinute de unităŃile silvice şi cele aflate în dotarea Oficiul JudeŃean de Cadastru, Geodezie şi Cartografie.Concluziile rezultate în urma confruntării planurilor topografice de bază vor fi consemnate într-un proces verbal care se va analiza la avizarea temei de proiectare. În afara planului topografic de bază, în faza de teren a lucrărilor de amenajare se vor folosi obligatoriu fotograme recente, la scări corespunzătoare, existente pentru zona respectivă. În funcŃie de necesităŃi, se vor solicita zboruri speciale pentru obŃinerea de fotograme noi, la scări potrivite, de calitate superioară (eventual spectrazonale). Fotogramele se vor folosi la organizarea teritoriului, la stabilirea corectă a limitelor fondului forestier şi a altor limite amenajistice sau administrative, precum şi la reambularea planului de bază.

118

Planul topografic amenajistic se obŃine din planul topografic de bază pe care se transpun detaliile amenajistice ce se referă la organizarea în spaŃiu a fondului forestier, cum sunt: limitele de ocol silvic, limitele unităŃilor de amenajament, parcelarul, subparcelarul, bornele, precum şi alte detalii cu specific forestier. Pentru pădurile particulare cu suprafeŃe mici, se vor introduce schiŃe de plan la scările admise de cadastru: 1:1.000; 1:500 sau 1:200. Echiparea planului topografic de bază cu detaliile amenajistice necesare se realizează prin :

- preluarea directă de pe alte materiale cartografice existente (cu luarea în considerare a eventualelor deosebiri de proiecŃie şi de scară), după verificarea prealabilă a materialelor respective;

- exploatarea corespunzătoare, prin procedee specifice, a celor mai recente fotograme aeriene;

- ridicarea în plan şi transpunerea prin mijloace adecvate a detaliilor amenajistice care nu apar pe fotograme ori pe materialele cartografice existente. ToleranŃa grafică de transpunere a detaliilor este de 0.3 mm la scara planului, indiferent de metoda prin care s-a făcut transpunerea. Dacă terenurile forestiere ce se amenajează nu sunt afectate de perturbaŃii magnetice, pentru ridicarea şi transpunerea pe planurile topografice de bază a detaliilor amenajistice se foloseşte busola topografică, utilizându-se procedeul staŃiilor sărite. În acest caz, drumuirile nu trebuie să depăşească o lungime desfăşurată de 4 Km; citirile orientărilor se vor face în ambele poziŃiile ale lunetei cu o toleranŃă de + 25 c , iar lecturile la eclimetru cu o toleranŃă de + 5 c . Vizele vor avea lungimi cuprinse între 30 şi 150 m, pentru vizele mai scurte luându-se măsuri speciale de vizare. Eroarea de neânchidere planimetrică a drumuirilor se va încadra în toleranŃa dată de relaŃia

Tp 0.3

neânchidere altimetrică Th 0.4 n 1 va fi exprimată în milimetri, n având aceeaşi semnificaŃie ca şi în formula precedentă. În cazul în care se urmăreşte să se obŃină precizii sporite, sau se execută ridicări în plan în cadrul cadastrului forestier, măsurarea perimetrului fondului forestier se face prin procedeul staŃie cu staŃie, folosind teodolitul electronic. Drumuirea trebuie să se sprijine pe cel puŃin două puncte ale căror coordonate sunt cunoscute. DistanŃa optimă între puncte este de 500 m iar precizia de la 0.5 la 1.5 cm. Cu ocazia ridicării în plan se vizează toate semnele de hotar (borne parcelare şi perimetrale). PoziŃia acestora se determină prin coordonate cu o precizie de + 15 cm. SuprafaŃa se determină pe cale analitică, pe baza coordonatelor punctelor de limită. Transpunerea prin metode fotogrammetrice a detaliilor amenajistice pe planul topografic de bază se va face la aparatele de stereorestituŃie fotogrammetrică pentru zonele de deal şi de munte şi cu camera clară sau fotoredresator pentru zona de câmpie. Transpunerea detaliilor amenajistice de pe planurile topografice mai vechi se va face prin metode cartografice clasice, cu respectarea semnelor din atlasele de semne şi a standardelor în vigoare. Utilizarea şi păstrarea planurilor topografice. Planul topografic de bază, completat cu detaliile amenajistice, va servi ca document primar la elaborarea hărŃilor

exprimată în mm, unde n reprezintă numărul aliniamentelor. Eroarea de

n
n
ca document primar la elaborarea hărŃilor exprimată în mm, unde n reprezintă numărul aliniamentelor. Eroarea de

119

amenajistice. El constituie, de asemenea, materialul cartografic ce va servi la determinarea suprafeŃelor şi ca document la stabilirea limitelor şi hotarelor fondului forestier. Un exemplar al planului topografic de bază, echipat cum s-a arătat mai sus, va fi înaintat de executant la autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, urmând ca păstrarea şi utilizarea lui să se facă prin institutul central de profil, cu respectarea reglementărilor în vigoare. Determinarea suprafeŃei fiecarui trapez se va face analitic, în funcŃie de coordonatele colŃurilor acestuia. SuprafaŃa fondului forestier din fiecare trapez se va determina prin planimetrare sau prin utilizarea mijloacelor de calcul automat (G.I.S) ca şi suprafeŃele ce nu aparŃin fondului forestier, verificându-se ca suma lor să se închidă, în cadrul toleranŃelor, pe suprafaŃa determinată analitic a trapezului respectiv. Se determină apoi suprafeŃele unităŃilor amenajistice (parcele şi subparcele), astfel ca suma suprafeŃelor parcelelor să se închidă pe suprafaŃa fondului forestier din trapezul respectiv, iar a subparcelelor dintr-o parcelă să se închidă pe suprafaŃa parcelei, în cadrul toleranŃei. ToleranŃele de planimetrare sunt date de următoarele relaŃii:

T = + 3 T = + 2

S , în cazul trapezelor la scara 1:10.000 , în cazul trapezelor la scara 1:10.000

S , în cazul trapezelor la scara 1: 5.000 , în cazul trapezelor la scara 1: 5.000

“S” fiind exprimat în metri pătraŃi. ToleranŃele de mai sus sunt cele în care trebuie să se încadreze cele 2 planimetrări, efectuate pentru fiecare suprafaŃă, ca şi cele în care trebuie să se

încadreze suma suprafeŃelor obŃinute, faŃă de suprafaŃa mai mare planimetrată. Determinarea suprafeŃelor se face cu două zecimale.

3.1.2. HãrŃile amenajistice

HărŃile amenajistice sunt materiale cartografice specifice amenajamentului şi servesc pentru punerea în evidenŃă a unor caracteristici ale pădurilor, precum şi a principalelor lucrări ce trebuie executate în fondul forestier. Ele constituie documente cartografice derivate, prin reducerea la scară a planului topografic amenajistic şi se realizează prin pantografiere sau fotografiere. HărŃile amenajistice constituie hărŃi tematice şi se întocmesc, la nivelul unităŃilor de amenajament de bază (la scara 1:10.000 sau 1:20.000) şi la nivelul ocolului silvic, a proprietăŃii sau a asociaŃiilor de proprietari (la scara 1:50.000). La nivelul unităŃilor de amenajament de bază, principalele hărŃi tematice sunt: harta arboretelor şi harta lucrărilor de cultură şi exploatare. Harta arboretelor redă grafic, în afara detaliilor topografice şi amenajistice de pe planul topografic amenajistic, principalele caracteristici dendrometrice ale arboretelor (compoziŃia, vârsta, consistenŃa şi clasa de producŃie), folosind culori şi semne standardizate şi consemnate în normativele de lucru. Harta lucrãrilor de culturã şi exploatare prezintă grafic principalele lucrări planificate a se executa în primul deceniu. În cazul unor unităŃi de gospodărire de interes deosebit se va întocmi şi harta pădurilor de viitor, care va reprezenta structura optimă a arboretelor, în special sub

120

raportul compoziŃiei şi productivităŃii, în funcŃie de condiŃiilele naturale de vegetaŃie

şi cerinŃele ecologice, economice şi sociale de perspectivă.

La nivelul ocolului silvic, a proprietăŃii sau a asociaŃiilor de proprietari, se întocmeşte o hartă generală, precum şi hărŃi tematice privind: solurile, staŃiunile forestier. Se admite şi stabilirea unor hărŃi tematice cera se vor stabili la ConferinŃa a

II a de amenajare.

ConŃinutul acestora este reglementat prin standarde şi normative de lucru. În raport cu particularităŃile pădurilor supuse amenajării şi cu solicitările beneficiarului, se pot întocmi şi alte hărŃi tematice care să răspundă cerinŃelor unei ilustrări semnificative a caracteristicilor fondului forestier respectiv.

3.1.3. EvidenŃa bazei cartografice

Pentru evidenŃa bazei cartografice a amenajamentului, pe harta de ansamblu a ocolului se va trasa caroiajul trapezelor în proiecŃia planurilor de bază folosite. Această cartogramă trebuie să cuprindă:

- foile proiecŃiei cartografice (nomenclatură şi aşezare) ce acoperă suprafaŃa ocolului ce se amenajează;

- principalele detalii topografice, limitele silvice şi administrative din cuprinsul fiecărei foi;

- în cazul în care în cadrul unui ocol silvic se folosesc baze cartografice

diferite, aceasta se va evidenŃia în cartograma întocmită. Copia hărŃii de ansamblu cu caroiajul trapezelor, împreună cu un tabel al suprafeŃelor trupurilor de pădure ce alcătuiesc fondul forestier, se trimit oficiilor judeŃene de cadastru, pentru analiză şi legalizare a bazei cartografice şi a suprafeŃei fondului forestier. În studiul general al amenajamentului se va face o prezentare succintă a materialului cartografic folosit, care se va referi la următoarele:

a) Baza cartografică folosită (provenienŃa, proiecŃia cartografică, anul

elaborării, scara, metoda de elaborare, precizia de reprezentare a detaliilor topografice

şi amenajistice, toleranŃe);

b) HărŃile amenajistice (modul de elaborare, scara,conŃinut, precizie, toleranŃe);

c) HărŃi speciale (modul de elaborare,scara, conŃinut, precizie, toleranŃe);

d) Fotogramele aeriene (scara medie, anul executării zborului, modul în care au

fost utilizate). Detalii în legătură cu întocmirea planurilor şi cu cartografia amenajistică se prezintă în ,,Îndrumarul pentru amenajarea pădurilor".

3.2. Sistemul de evidenŃa informatizată a terenurilor forestiere

3.2.1. Aspecte de ordin general

Sistemul de evidenŃa informatizată a terenurilor forestiere (cadastru forestier) constituie un sistem de evidenŃă tehnică, economică şi juridică prin care se realizează identificarea şi înregistrarea, cantitativ şi valoric, precum şi reprezentarea pe hărŃi şi

121

planuri, a bunurilor imobiliare (terenuri şi clădiri) din fondul forestier. Organizarea cadastrului forestier - care reprezintă un subsistem al cadastrului general - revine, potrivit Legii cadastrului şi publicităŃii imobiliare, autorităŃii publice centrale care răspunde de silvicultură. Baza cadastrului forestier o constituie amenajamentele silvice. Potrivit acestei precizări, amenajamentele furnizează date şi informaŃii necesare elaborării cadastrului respectiv. Acestea se referă la :

- identificarea proprietarului bunului imobiliar;

- suprafaŃa fondului forestier şi suprafeŃele care alcătuiesc parcela cadastrală;

- categoriile de folosinŃe şi de calitate ale terenurilor;

- amplasarea unităŃilor de amenajament în cadrul unităŃilor teritoriale ale cadastrului general;

- folosirea planurilor şi hărŃilor de amenajament la întocmirea planurilor şi

hărŃilor cadastrale. Pentru ca datele din amenajament să poată fi folosite la întocmirea cadastrului forestier, acestea trebuie să îndeplinească unele condiŃiile de calitate şi precizie, stabilite prin metodologia pentru introducerea cadastrului forestier. În acest scop este necesar ca:

- delimitarea fondului forestier să fie însuşită de comisia de delimitare cadastrală locală;

- limitele fondului forestier să fie materializate prin borne de hotar, ale căror poziŃiile vor fi determinate prin coordonate topografice;

- unităŃile de amenajament să se încadreze în unităŃile cadastrale (parcelă, corp, sector);

- planurile topografice de bază pe care s-au transpus elementele de cadastru

forestier să corespundă din punct de vedere al conŃinutului cadastral, al calităŃii suportului şi lizibilităŃii. În cazul în care bornele de amenajament se folosesc ca semne de hotar, acestea trebuie să fie amplasate pe limita de proprietate, iar poziŃia lor să fie determinată prin coordonate. În toate situaŃiile în care limitele unităŃilor administrative locale care traversează fondul forestier sunt clare şi materializate pe teren, acestea vor constitui obligatoriu limite de parcelă sau subparcelă, după caz.

Pentru a se putea reconstitui bornele de hotar, în caz de dispariŃie sau de schimbare abuzivă a locului lor, materializarea poziŃiei acestora se va face la o adâncime de 30-40 cm, cu materiale nedegradabile (cărbune, fragmente de Ńiglă, cărămidă etc.). Acest sistem poate fi folosit şi la materializarea limitei dintre fondul forestier proprietate publică şi pădurile proprietate privată. În situaŃia în care cadastrul forestier a fost întocmit înaintea revizuirii amenajamentelor, la elaborarea acestora se vor prelua din cadastru următoarele date şi informaŃii:

- o copie după planurile de bază;

- coordonatele punctelor de hotar (pentru ca ridicările în plan să se sprijine pe acestea);

- proprietarii fondului forestier şi vecinii acestuia;

- unităŃile de cadastru (parcelă, corp, sector) şi suprafaŃa acestora;

122

În cazul în care se înregistrează diferenŃe între suprafaŃa fondului forestier din amenajament şi cea din evidenŃele cadastrale, problema neconcordanŃelor respective se soluŃionează prin proceduri asemănătoare celor prevăzute în cazul litigiilor sau ocupaŃiilor.

3.2.2. Amenajamentul şi unităŃile teritoriale de referinŃă ale cadastrului forestier

În scopul urmăririi evoluŃiei fondului forestier naŃional, în special sub raportul modificărilor privind regimul de proprietate, unităŃile teritoriale de amenajament

existente la data începerii procesului de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere potrivit legislaŃiei referitoare la fondul funciar, respectiv la data de 01.01.1991, se consideră ca unităŃi teritoriale de referinŃă ale cadastrului forestier şi sunt categorisite după cum urmează:

- unităŃi cadastrale superioare (US), reprezentate de ocoale silvice cu limitele stabilite prin amenajamentele silvice în vigoare la data de 01.01.1991;

- unităŃi cadastrale medii (UM), reprezentate de unităŃi de producŃie/ protecŃie existente la data respectivă;

- unităŃi cadastrale elementare (UE) reprezentate de parcele din cadrul unităŃilor de producŃie/ protecŃie menŃionate. Pentru fiecare proprietate şi pentru fiecare ocol silvic care se amenajează, la capitolul 1 privind alcătuirea şi limitele fondului forestier se vor preciza unităŃile teritoriale cadastrale de referinŃă din care face parte fondul forestier respectiv. De asemenea, în amenajament, pentru fiecare unitate amenajistică (subparcelă sau parcelă nedivizată în subparcele) se va înscrie codul cadastral forestier, care va preciza în sistem numeric: inspectoratul silvic, ocolul silvic, unitatea de producŃie/ protecŃie şi parcela din care făcea parte unitatea în cauză la data de 01.01.1991. SuprafaŃa unităŃilor teritoriale de amenajament se confruntă cu suprafaŃa unităŃii teritoriale de referinŃă a cadastrului forestier, la nivel superior, mediu sau elementar, după caz.

3.3. Utilizarea în amenajament a sistemului informatic geografic (GIS)

Pe măsura transpunerii planurilor topografice de bază şi a elementelor cartografice specifice amenajamentului silvic din forma clasică existentă în formă digitală (care oferă posibilitatea prelucrării datelor cu ajutorul mijloacelor de calcul automat), se va trece la realizarea şi utilizarea bazelor de date GIS. Aceste baze se vor realiza prin conectarea logică a cartografiei digitale cu elementele de caracterizare a staŃiunilor şi a vegetaŃiei forestiere, existente deja în formă digitală (program AS). Bazele de date GIS vor face posibilă exploatare rapidă şi eficientă a informaŃiilor ce le sunt proprii, atât sub raportul cadastrului forestier, cât şi sub cel al amenjamentului silvic, în general. Printre alte aplicaŃii, bazele de date respective vor permite realizarea în mod automat a hărŃilor tematice specifice amenjamentului.

123

4. STUDIUL STAłIUNII ŞI AL VEGETAłIEI FORESTIERE

4.1. ConŃinutul şi scopul studiului

Studiul staŃiunii şi al vegetaŃiei forestiere se face în cadrul lucrărilor de teren şi al celor de redactare a amenajamentului şi are ca scop determinarea şi valorificarea tuturor informaŃiilor care contribuie la:

- cunoaşterea condiŃiilelor naturale de vegetaŃie, a caracteristicilor arboretului

actual, a potenŃialului productiv al staŃiunii şi a capacităŃii actuale de producŃie

şi protecŃie a arboretului;

- stabilirea măsurilor de gospodărire în acord cu condiŃiilele ecologice şi cu cerinŃele social-economice;

- realizarea controlului prin amenajament privind exercitarea de către pădure

în ansamblu şi de către fiecare arboret în parte a funcŃiilor ce le-au fost atribuite. Descrierea unităŃilor amenajistice se execută obligatoriu prin parcurgerea terenului, iar datele se determină prin măsurători şi observaŃii. De asemenea, ca material ajutător de orientare se vor folosi fotograme, în situaŃia în care, pentru zona de studiu, acestea provin din zboruri recente. Datele de teren se consemnează în fişa unităŃii amenajistice şi în fişa privind condiŃiilele staŃionale, prin coduri şi denumiri oficializate, ele constituind documentele primare ale sistemului informatic al amenajării pădurilor. Amenajamentul va conŃine studii pentru caracterizarea condiŃiilelor staŃionale şi de vegetaŃie, cuprinzând evidenŃe cu date statistice, caracterizări, diagnoze, precum şi măsuri de gospodărire corespunzătoare condiŃiilelor respective. Aceste studii se vor realiza cu luarea în considerare a zonării şi regionării ecologice a pădurilor din România, cu precizarea regiunii, subregiunii şi sectorului ecologic. Vor fi avute în vedere clasificările oficializate privind: clima, solurile, flora indicatoare, tipurile de staŃiuni şi de ecosisteme forestiere.

4.2. Lucrãri pregãtitoare

Lucrările de teren pentru amenajarea pădurilor se vor desfăşura pe baza unei documentări prealabile şi a unei recunoaşteri generale. Documentarea prealabilã se realizează prin consultarea următoarelor materiale de lucru: amenajamentul şi hărŃile amenajistice anterioare, lucrări de cercetare şi proiectare executate în teritoriul studiat, studii de sinteză referitoare la diferite aspecte ale gospodăririi pădurilor, alte lucrări cu implicaŃii în gospodărirea fondului forestier, harta geologică (scara 1:200.000) si harta pedologică (scara 1:200.000) pentru teritoriul studiat, zonarea şi regionarea ecologică a pădurilor din România, tema de proiectare pentru amenajarea pădurilor din ocolul silvic respectiv, evidenŃe privind aplicarea amenajamentului anterior. Pe baza acestei documentări se întocmesc schiŃe de plan (scara 1:50.000) privind: geologia şi litologia, geomorfologia, clima, solurile, etajele fitoclimatice,

124

proiectul de canevas al profilelor principale de sol, precum şi lista provizorie a tipurilor de pădure natural fundamentale şi ale tipurilor de staŃiuni forestiere. În situaŃiile în care există studii naturalistice prealabile, canevasul profilelor de sol elaborat cu ocazia studiilor respective se va îndesi corespunzător necesităŃilor de rezolvare integrală a cartării staŃionale. Amplasarea profilelor de sol va fi corelată cu punctele reŃelei de monitoring forestier naŃional (4x4 km), urmărindu-se respectarea densităŃii canevasului profilelor de sol corespunzătoare scării la care se întocmeşte studiul staŃional. Recunoaşterea generalã a terenului se face înaintea începerii lucrărilor de teren propriu-zise şi are ca scop o primă informare privind: geologia, formele specifice de relief, particularităŃile climatice, principalele tipuri de sol, etajele fitoclimatice, staŃiunile intra şi extrazonale, tipurile natural fundamentale de pădure, tipurile de floră indicatoare, condiŃiilele de regenerare naturală, starea fitosanitară a pădurilor, intensitatea proceselor de degradare a terenurilor etc. Această recunoaştere serveşte, de asemenea, şi la organizarea cât mai eficientă a lucrărilor de teren.

4.3. Lucrări de teren privind studiul staŃiunii şi vegetaŃiei forestiere 4.3.1. InformaŃiide teren privind studiul staŃiunii

Lucrările de teren privind condiŃile staŃionale au ca scop elaborarea de studii staŃionale la scară mijlocie (1:50.000). Studiile staŃionale se întocmesc de colectivele de amenajişti, concomitent cu lucrările de amenajare, cu participarea specialiştilor în domeniu. În situaŃii speciale (ocoale silvice sau părŃi de ocoale cu complexitate fizico- geografică mare, cu procese de degradare a mediului forestier, cu probleme dificile legate de regenerare şi reconstrucŃia ecologică etc.) se vor executa cartari staŃionale la scară mare şi foarte mare (1:20.000; 1:10.000 şi, respectiv 1:5.000). Aceste lucrări se vor executa de către specialişti în domeniul studiilor staŃionale, în strânsă colaborare cu inginerii amenajişti. Asemenea cartări se vor efectua cu precădere în:

- arborete provenite din lăstari cu o stare de vegetaŃie lâncedă, cu producŃie şi

longevitate mici şi care reclamă conversiunea lor la codru (regenerare din sămânŃă);

- arborete destructurate (de stejar, brad, molid şi fag) prin procesul de uscare

intensă cauzat de poluare, secetă şi defolieri produse de insecte;

- arborete de răşinoase din afara arealului natural de răspândire şi a culturilor

de plopi euramericani (monoculturi ecologic instabile care trebuie gospodărite în regim special sau substituite);

- arborete puternic afectate de factori climatici dăunători;

- zăvoaie şi şleauri de luncă, arborete de salcâm, frasin şi stejar din câmpie, afectate de fenomene de uscare;

- arborete afectate de poluare industrială;

- arborete păşunate intensiv, cu efecte destabilizatoare asupra condiŃiilor staŃionale etc.

125

În situaŃiile în care s-au efectuat studii de fundamentare naturalistică de către colective de specialişti, anterior executării lucrărilor de amenajare, rezultatele acestora se preiau în noul amenajament.

În tema de proiectare se vor propune suprafeŃele pentru care studiul staŃional urmează să se întocmească pe bază de cartări staŃionale la scară mare şi foarte mare, urmînd ca decizia în această privinŃă să se ia cu ocazia avizării temei respective. Studiul solului se realizează prin amplasarea în teren a canevasului profilelor de sol şi prin studierea atentă a acestora.

La amplasare se va urmări ca, în toate situaŃiile distincte sub raportul condiŃiilelor staŃionale, să se execute profile principale de sol; profile secundare de control se vor amplasa în fiecare unitate amenajistică. Pentru întocmirea studiului staŃional la scară mijlocie (1:50.000), canevasul profilelor de sol va avea următoarele densităŃi:

- zona de câmpie: 0,8 profile de sol pentru 100 ha fond forestier;

- zona de deal:

- zona de munte:

0,9 profile de sol pentru 100 ha fond forestier;

0,8 profile de sol pentru 100 ha fond forestier.

- zona de luncă şi terenuri degradate: un număr corespunzător de profile, stabilit în funcŃie de variaŃiile edafice şi staŃionale ale terenului. Numărul de profile principale din care se recoltează probe de sol pentru analize de laborator este:

- zona de câmpie: 0,7 profile de sol pentru 1000 ha fond forestier;

- zona de deal:

- zona de munte:

1,0 profile de sol pentru 1000 ha fond forestier;

0,7 profile de sol pentru 1000 ha fond forestier.

- zona de luncă şi terenuri degradate: un număr corespunzător de profile, stabilit în funcŃie de variaŃiile edafice şi staŃionale ale terenului. Se va urmări să se realizeze astfel de analize pentru cel puŃin un profil din fiecare tip şi subtip de sol reprezentativ ca întindere şi/sau sub raportul diferenŃierii

măsurilor silviculturale* ) . Pentru întocmirea studiului pe bază de cartări staŃionale la scară mare (1:20.000;1:10.000); şi foarte mare (1:5.000), potrivit normelor I.C.P.A, canevasul va cuprinde un număr de profile principale de sol care să asigure următoarele densităŃi la 100 ha.

Scara:

1:20.000

1:10.000

1:5.000

- zona de câmpie: 2,1 profile;

5,6 profile;

8,7 profile;

- zona de deal:

2,6 profile;

7,0 profile;

10,8 profile;

- zona de munte: 2,1 profile;

5,6 profile;

8,7 profile;

- zona de luncă şi terenuri degradate: un număr corespunzător de profile, stabilit în funcŃie de variaŃiile edafice şi staŃionale ale terenului, dar care să nu depăşească de 5 ori numărul de profile din zona de câmpie.

Numărul de profile de sol analize de laborator va fi:

Scara:

- zonă de câmpie

1:20.000

2,2

la 1000 ha din

1:10.000

4,5

care se recoltează probe pentru

1:5.000

9,0

126

- zonă de deal

3,0

6,0

1,2

- zonă de munte

2,2

4,5

9,0

- zonă de luncă şi terenuri degradate: un număr corespunzător de profile,

stabilit în funcŃie de variaŃiile edafice şi staŃionale a terenului. Modul de recoltare a probelor de sol se face conform prevederilor din

,,Îndrumarul pentru amenajarea pădurilor". Analiza probelor de sol se va face în mod diferenŃiat, după cum urmează :

a) în arboretele neafectate de factori destabilizatori, se vor efectua, obligatoriu,

determinări privind : pH, conŃinutul în humus, baze de schimb, aciditate hidrolitică, precum şi compoziŃia granulometrică (numai la solurile cu diferenŃiere texturală pe

profil).

b) în arboretele afectate de factori destabilizatori, în afara analizelor

menŃionate, se vor efectua şi analize privind conŃinutul de N,P,K, compoziŃia granulometrică şi după caz, determinări privind: conŃinutul de săruri solubile (cloruri, sulfaŃi, carbonaŃi, bicabonaŃi) în terenurile salinizate /alcalizate ; conŃinutul

în metale grele (Pb, Zn, Cd,Cu) şi S, în zonele afectate de poluarea industrială; conŃinutul de reziduri petroliere şi alte substanŃe nocive, în cazul poluărilor rezultate din activitatea petrolieră.

*) În cazul în care pentru unele din profilele respective există analize de laborator efectuate cu ocazia amenajărilor anterioare, informaŃiile respective vor fi preluate în noul studiu, după o verificare prealabilă făcută de către un specialist pedolog.

Fiecare profil principal de sol descris şi analizat în laborator se va figura pe harta solurilor şi harta staŃiunilor forestiere. Descrierea profilelor de sol efectuată pe teren, împreună cu rezultatul analizelor de laborator, vor servi la determinarea tipului şi subtipului de sol. Pentru stabilirea tipului de staŃiune se folosesc şi date de climă generală (zonală) şi locală (topoclimat), coroborate cu altitudinea, relieful şi vegetaŃia. În descriere, se va evidenŃia variabilitatea sub raportul tipurilor şi subtipurilor de sol. Datele privind studiile staŃionale vor fi temeinic verificate, în vederea constituirii băncii de date a solurilor forestiere. Stabilirea tipurilor de staŃiuni forestiere se face în raport cu factorii fizico- geografici, cu solul şi cu vegetaŃia. Clasificarea se va face după sistematica tipurilor de staŃiuni (ed. 1972, 1977). Datele de caracterizare a staŃiunilor forestiere se înscriu în fişa unităŃii amenajistice şi fişa staŃională şi se referă la:

-factorii fizico-geografici (substrat litologic, forma de relief, configuraŃia terenului, înclinare, expoziŃie, altitudine, particularităŃi climatice); -caracteristicile solului (litiera; orizonturile diagnostice, grosimea şi culoarea lor; tipul, subtipul şi conŃinutul de humus; pH; textura; conŃinutul de schelet; structura; compactitatea; drenajul; conŃinutul în CaCO 3 şi săruri solubile; procese de degradare; grosimea fiziologică, volumul edafic util, regimul hidrologic şi de umiditate, adâncimea apei freatice; tipul, subtipul şi varietatea de sol; potenŃialul productiv; tendinŃa de evoluŃie);

127

-tipul natural fundamental de pădure, tipul de floră indicatoare şi tipul de staŃiune; -alte caracteristici specifice. Tehnica de lucru privind descrierea staŃiunii este detaliată în ,,Îndrumarul pentru amenajarea pădurilor.” După realizarea sistemului unic de ecosisteme forestiere se va trece la utilizarea lui în amenajarea pădurilor.

4.3.2. InformaŃii de teren privind vegetaŃia forestierã

Descrierea vegetaŃiei forestiere se referă cu precădere la arboret. Acesta reprezintă partea biocenozei ecosistemului forestier constituite, în principal, din populaŃiile de arbori şi arbuşti. Studiul şi descrierea arboretului cuprinde determinarea şi înregistrarea caracteristicilor de ordin ecologic, dendrometric, silvotehnic şi fitosanitar, de interes amenajistic, precum şi indicarea măsurilor necesare în deceniul următor pentru fiecare unitate amenajistică, Ńinându-se seama de starea arboretului şi de funcŃiile atribuite acestuia. Stabilirea caracteristicilor de mai sus se face pe etaje şi elemente de arboret, precum şi pe ansamblul arboretului în baza sondajelor menŃionate la pct. 4.3.3; se fac deasemenea determinări şi asupra subarboretului şi seminŃişului; pentru alte componente ale biocenozei forestiere, la nevoie, se fac determinări suplimentare cu înscrierea informaŃiilor la “date complementare”. Măsurarea şi înregistrarea caracteristicilor respective, inclusiv inventarierea arboretelor, se vor face folosind instrumente şi aparate performante, bazate pe tehnologia informaŃiei, care să asigure precizie ridicată, precum şi stocarea şi transmiterea automată a informaŃiilor, în vederea prelucrării lor în sistemul informatic al amenajării pădurilor. Se vor face determinări asupra următoarelor caracteristici:

Tipul fundamental de pãdure. Se determină după sistematica tipurilor de pădure în vigoare. Caracterul actual al tipului de pãdure. Se va folosi următoarea clasificare:

natural fundamental de productivitate superioară, natural fundamental de productivitate mijlocie si natural fundamental de productivitate inferioară; natural fundamental subproductiv; parŃial derivat; total derivat; artificial (de productivitate:

superioară, mijlocie, inferioară); arboret tânăr - nedefinit sub raportul tipului de pădure. Detalii referitoare la caracterul tipului de pădure sunt prezentate în “Îndrumarul pentru amenajarea pădurilor”. Tipul de structurã. Sub raportul vârstelor se deosebesc următoarele tipuri:

echien, relativ echien, relativ plurien si plurien, iar din punct de vedere al etajării,structuri unietajate şi bietajate. Elementul de arboret este format din totalitatea arborilor dintr-o unitate amenajistică, de aceeaşi specie, din aceeaşi generaŃie şi constituind rezultatul

128

aceluiaşi mod de regenerare (din sămânŃă, lăstari, plantaŃii); elementele de arboret se constituie diferenŃiat, în raport cu etajul din care face parte. Se constituie atîtea elemente de arboret cîte specii, generaŃii şi moduri de regenerare (provenienŃe) se identifică în cadrul unei subparcele. Constituirea în elemente, în raport cu criteriile menŃionate, se face în toate cazurile în care cunoaşterea structurii, conducerea şi regenerarea arboretului reclamă acest lucru. Elementele de arboret nu se vor constitui, de regulă, în cazul în care ponderea lor este sub limita de 5% din volumul etajului din care face parte. Elementul de arboret care nu îndeplineşte condiŃia menŃionată se înscrie la date complementare. În cazul arboretelor pluriene, elementele de arboret se constituie numai în raport cu specia. Ponderea elementelor de arboret se estimează în raport cu suprafaŃa ocupată de element în cadrul subparcelei şi se exprimă în procente, din 5 în 5. Ponderea speciilor, respectiv participarea acestora în compoziŃia arboretului, se stabileşte prin însumarea ponderilor elementelor de arboret de aceeaşi specie, pe etaje sau pe întregul arboret, după caz. La plantaŃiile care n-au realizat încă reuşita definitivă, proporŃia speciilor se determină conform “ Normelor tehnice pentru compoziŃiile, scheme şi tehnologii de regenerare a pădurilor”. Amestecul exprimă modul de repartizare a speciilor în cadrul arboretului şi poate fi: intim, grupat (în buchete, în grupe, în pâlcuri, în benzi) sau mixt. Vârsta. Se determină pentru fiecare element de arboret şi pe arboretul întreg. Pe elemente de arboret, toleranŃa de determinare a vârstei este de ± 5% . Vârsta arboretului se stabileşte în raport cu vârsta elementului în raport cu care se stabilesc măsurile de gospodărire. În cazul când în cadrul arboretului nu se poate defini un astfel de element, se va înregistra vârsta elementului majoritar. În cazul arboretelor etajate, vârsta arboretului în ansamblu este reprezentată de vârsta care caracterizează etajul ce formează obiectul principal al gospodăriei. Pentru arboretele pluriene se estimează vârsta medie a arborilor din categoria de diametre de referinŃă (50 cm). Diametrul mediu al suprafeŃei de bază (dg) se determină pentru fiecare element de arboret, prin luarea în considerare a diametrelor măsurate pentru calculul suprafeŃei de bază măsurat, cu o toleranŃă de + 10 %* ) . În cazul arboretelor pluriene se înscrie diametrul mediu corespunzător categoriei de diametre de referinŃă. SuprafaŃa de bază a arboretului (G) se determină prin procedeul Bitterlich. ÎnãlŃimea medie (hg) se determină prin măsurători pentru fiecare element de arboret cu o toleranŃă de + 5 % pentru arboretele care intră în rând de tăiere în următorul deceniu şi de + 7 % la celelalte* ) . La arboretele pluriene se va determina înălŃimea indicatoare, măsurată pentru categoria arborilor de referinŃă. structuri pluriene. Clasa de producŃie **) . Clasa de producŃie relativă se determină pentru fiecare element de arboret în parte, prin intermediul graficelor de variaŃie a înălŃimii în raport

129

cu vârsta, la vârsta de referinŃă. La arboretele pluriene tratate în grădinărit, clasa de producŃie se determină cu ajutorul graficelor corespunzătoare arboretelor cu Structuri pluriene. Cu ocazia prelucrării datelor, se determină automat şi clasa de producŃie absolută în raport cu înălŃimea la vârsta de referinŃă. Clasa de producŃie a întregului arboret este cea a elementului sau grupei de elemente preponderente. În cazul în care nu se poate defini un element preponderent, clasa de producŃie pe întregul arboret va fi cea a elementului majoritar. În cazul arboretelor etajate, clasa de producŃie a arboretului în ansamblu este reprezentată de clasa de producŃie care caracterizează etajul ce formează obiectul principal al gospodăriei. Volumul. Se stabileşte atât pentru fiecare element de arboret şi etaj, cât şi pentru întregul arboret (vezi pct. 4.3.3.). Creşterea curentã în volum se stabileşte atât pentru fiecare element de arboret, cât şi pentru arboretul întreg. În raport cu importanŃa arboretelor şi posibilităŃile de realizare, se aplică următoarele procedee:

- compararea volumelor determinate la etape diferite, cu luarea în considerare a volumului extras între timp; se aplică de regulă la arboretele tratate în grădinărit;

* ) Se are în vedere probabilitatea de acoperire de 95 %.

** ) Se va folosi sistemul românesc de clasificare a arboretelor pe clase de producŃie relative şi absolute

- procedeul tabelelor de producŃie sau al ecuaŃiilor de regresie echivalente.

În cazul arboretelor afectate de factori destabilizatori, creşterea curentă în volum determinată va

fi diminuată corespunzător intensităŃii cu care se manifestă fenomenul. Modalitatea în care se va face diminuarea este detaliată în ,,Îndrumarul pentru amenajarea pădurilor”

Clasa de calitate. Se stabileşte prin măsurători pentru fiecare element de arboret identificat şi se exprimă prin clasa de calitate a fiecărui element de arboret, potrivit prevederilor din ,,Îndrumarul pentru amenajarea pădurilor". Elagajul. Se estimează pentru fiecare element de arboret şi se exprimă în zecimi din înălŃimea arborilor. ConsistenŃa se determină pentru etajul care constituie obiectul gospodăririi şi se redă prin următorii indici:

- indicele de desime, în cazul seminŃişurilor, lăstărişurilor sau plantaŃiilor fără starea de masiv încheiată;

- indicele de închidere a coronamentului (de acoperire);

- indicele de densitate, determinat în raport cu suprafaŃa de bază, pentru fiecare element de arboret, acolo unde s-a determinat suprafaŃa de bază prin procedee simplificate; Indicele de densitate serveşte la stabilirea elementelor biometrice, cel de acoperire este necesar pentru stabilirea măsurilor silviculturale cu referire specială la lucrările de îngrijire şi conducere a arboretelor, precum şi pentru aplicarea tratamentelor. Indicele de desime se are în vedere la stabilirea lucrărilor de completări, îngrijire a seminŃişurilor şi a culturilor tinere. Indicii respectivi se înscriu obligatoriu în amenajament, în raport cu scopurile urmărite.

130

În cazul arboretelor etajate, consistenŃa se va stabili şi pe etaje. Modul de regenerare se determină pentru fiecare element de arboret şi poate fi: naturală din sămânŃă, din lăstari (din cioată, din scaun) sau din drajoni; artificială din sămânŃă sau din plantaŃie. Vitalitatea. Se stabileşte pentru fiecare element de arboret după aspectul majorităŃii arborilor şi poate fi: foarte viguroasă, viguroasă, normală, slabă, foarte slabă.

Starea de sănătate. Se stabileşte pe arboret, prin observaŃii şi măsurători, în raport cu vătămările cauzate de animale, insecte, ciuperci, factori abiotici, factori antropici etc. Intensitatea vătămărilor se stabileşte potrivit precizărilor din ,,Îndrumarul pentru amenajarea pădurilor". Subarboretul. Se consemnează speciile componente de arbuşti, indicându-se desimea, răspândirea şi suprafaŃa ocupată. SeminŃişul (starea regenerării). Se descrie atât seminŃişul utilizabil, cât şi cel neutilizabil, pentru fiecare dintre acestea indicându-se speciile componente, vârsta medie, modul de răspândire, desimea şi suprafaŃa ocupată. Cu ocazia descrierii parcelare se insistă, pe cât posibil, asupra diversităŃii genetice intraspecifice şi asupra diversităŃii la nivelul speciilor şi al ecosistemelor (arboretelor) respective. Este de importanŃă deosebită semnalarea diverselor forme genetice, a tuturor speciilor forestiere existente (indiferent de proporŃia lor în arboret), a speciilor arbustive, a speciilor de plante erbacee, a unor particularităŃi privind fauna, precum şi a caracteristicilor de ansamblu ale arboretelor (amestec, structură verticală etc.).

CompoziŃia-Ńel. Se stabileşte potrivit precizărilor de la cap. 6. FolosinŃa fondului forestier. Se stabileşte în raport cu precizările de la subcap.

1.3.

FuncŃiile arboretului se exprimă prin categoriile funcŃionale şi se stabilesc conform precizărilor date la capitolul 1 şi în anexa 1. Atunci când un arboret îndeplineşte concomitent două sau mai multe funcŃii, se înregistrează, în ordinea importanŃei, categoriile funcŃionale respective. łelul de producŃie/ protecŃie derivă din funcŃiile atribuite arboretelor şi se stabileşte conform prevederilor de la capitolul 6. Vârsta exploatabilităŃii se determină în cazul tuturor arboretelor pentru care se reglementează procesul de producŃie lemnoasă – produse principale, folosindu-se criteriile menŃionate la capitolul 6. Lucrări prevăzute în amenajamentul anterior (expirat). Se vor specifica lucrările propuse în amenajamentul expirat. Lucrãrile executate. Se referă la natura şi cantitatea lucrărilor executate în cursul deceniului expirat. Datele corespunzătoare se înscriu pe baza constatărilor din teren şi luând în considerare evidenŃele aplicării amenajamentului şi alte evidenŃe şi documente tehnice deŃinute de unităŃile silvice. Lucrãri propuse. Se referă la natura şi cantitatea tuturor lucrărilor necesare pentru deceniul următor, inclusiv la indicii de recoltare pentru produse principale şi secundare, în raport cu prevederile normelor tehnice de specialitate şi cerinŃele fiecărui arboret.

131

Datele complementare. Se arată în termeni concişi toate detaliile ce nu au putut fi înregistrate la punctele anterioare, dar necesare caracterizării de ansamblu sau de detaliu sub raportul staŃiunii şi al arboretului, al folosinŃei terenului şi funcŃiilor pădurii. Tot aici se mai consemnează date în legătură cu preexistenŃii, cu tineretul din arboretele grădinărite, cu defectele arborilor, cu starea cioatelor şi altele. Se menŃionează, de asemenea, aspecte referitoare la neomogenitatea arboretelor sub raportul consistenŃei, compoziŃiei, existenŃei unor goluri, dacă porŃiunile în cauză nu au putut fi constituite ca subparcele separate. Se fac aprecieri asupra efectului măsurilor aplicate în deceniul expirat, asupra provenienŃei materialului de împădurire, existenŃei arborilor plus şi orice elemente informative referitoare la biodiversitate.

*

Majoritatea caracteristicilor vegetaŃiei forestiere (d g , h g , volumul, clasa de calitate etc.) se determină în baza informaŃiilor obŃinute prin inventarierea fondului de producŃie.

4.3.3. Inventarierea fondului de producŃie

Prin inventarierea fondului de producŃie se urmăreşte determinarea mărimii, structurii şi creşterii acestuia, pornind de la stabilirea caracteristicilor dendrometrice ale fiecăruia dintre arboretele componente. Această inventariere se face atât în scopul reglementării procesului de producŃie şi protecŃie, cât şi în cel de supraveghere a stării pădurilor. Metodologia de inventariere se bazează pe aplicarea metodelor statisticii matematice şi cu deosebire pe aplicarea metodei selective. Datele urmărite vor fi utilizate la determinarea principalelor caracteristici ale arboretelor : compoziŃia specifică, diametrul mediu, înălŃimea medie, numărul de arbori la hectar (desimea), indicele de densitate, clasa de producŃie, volumul pe specii, creşterea curentă pe specii, clasele de diametre şi clasele de calitate ş.a. În acest scop se va amplasa o reŃea de suprafeŃe de probă circulare sau relascopice. În cazul unităŃilor de grădinărit, suprafeŃele respective vor avea caracter permanent, centrele lor fiind marcate potrivit precizărilor din ,,Îndrumarul pentru amenajarea pădurilor". Se au în vedere următoarele toleranŃe şi probabilităŃi de acoperire pentru volume sau suprafeŃe de bază, după caz :

Tabelul 2

Natura arboretelor

ToleranŃe

Probabilitatea de acoperire (%)

(%)

- Arborete cu structură grădinărită sau în curs de transformare la codru grădinărit

7

95

- Arborete care intră în rând de tăiere

   

132

în următorul deceniu

10

90

- Celelalte arborete (suprafaŃă de bază-G)

12

80

Modul în care se realizează aceşti parametri se verifică după inventarieri, prin determinarea erorilor de reprezentativitate. În situaŃia în care diferenŃa dintre eroarea de reprezentativitate şi toleranŃă este mai mare de 10%, reŃeaua de suprafeŃe de probă se completează în mod corespunzător. Tehnica inventarierii arboretelor se stabileşte prin îndrumare de lucru. Arboretele exploatabile în rând de tăiere având consistenŃa între 0.1 şi 0.4, precum şi cele cu suprafaŃa sub 3 ha, cu structură neomogenă şi cu consistenŃa mai mică de 0,8 se vor inventaria arbore cu arbore. Acolo unde s-au întocmit recent acte de evaluare a volumului de lemn destinat recoltării prin tăieri definitive sau rase, nu se vor mai face noi inventarieri, în amenajament preluându-se datele din documentele ocolului, cu adăugarea creşterilor corespunzătoare timpului scurs de la întocmirea respectivelor acte . Pentru determinarea grosimii arborilor, inventarierea se va face pe categorii de diametre din 4 în 4 cm, începând de la categoriile;

- 8 cm la arboretele de codru;

- 12 cm la arboretele de codru grădinărit.

Odată cu determinarea grosimii arborilor, se va consemna şi calitatea lor. Determinarea volumelor se realizează astfel:

- la arboretele în rând de tăiere (inventariate integral sau prin suprafeŃe de probă circulare), după ecuaŃii de regresie în cazul calculelor informatizate sau după metoda seriilor de volume relative ori a seriilor de înălŃimi relative în cazul calculelor manuale;

- la celelalte arborete (inventariate prin pieŃe de probă relascopice), folosind

ecuaŃii de regresie în cazul calculelor informatizate sau tabelele de producŃie simplificare în cazul calculelor manuale. Prelucrarea datelor se va efectua în cadrul sistemului informatic al amenajării pădurilor. La caracterizarea fondului de producŃie vor fi luate în considerare şi inventarierile pe spaŃii mari în cadrul monitoringului forestier.

4.4. Redactarea studiului privind condiŃiile staŃionale şi de vegetaŃie

Studiul privind condiŃiilele staŃionale şi de vegetaŃie se întocmeşte la nivelul unităŃilor de amenajament de bază, precum şi la nivelul ocolului silvic şi are ca scop fundamentarea măsurilor de gospodărire. La întocmirea lui se au în vedere toate informaŃiile obŃinute în fazele anterioare de documentare şi de teren.

4.4.1. Studiul condiŃiilor staŃionale

La nivelul unităŃii de amenajament de bază acest studiu va trata aspectele cu privire la:

133

- geologia şi litologia de suprafaŃã; geomorfologia (marile unităŃi geomorfologice, formele de relief, înclinare, expoziŃie, altitudine); - hidrografia şi hidrologia (reŃeaua hidrografică, regimul hidrologic, calitatea apei, utilităŃi, apa freatică, adâncimea şi calitatea ei, amenajări hidrotehnice în interiorul şi în vecinătatea fondului forestier);

- clima (regimul termic, regimul pluviometric, inclusiv stratul de zăpadă, umiditatea relativă a aerului, evapotranspiraŃia potenŃială, excedentul şi deficitul de apă din precipitaŃii faŃă de evapotranspiraŃia potenŃială, regimul eolian, indici climatici sintetici); datele climatice respective se prezintă pe zone şi etaje

fitoclimatice;

- solurile ( lista unităŃilor de sol, clasa, tipul, subtipul de sol identificate în UB;

modul de răspândire a tipurilor şi subtipurilor de sol în funcŃie de relief, substrat, climă, vegetaŃie; descrierea tipurilor de sol, numărul şi densitatea profilelor de sol studiate pe teren şi al celor analizate în laborator); Descrierea solurilor va conŃine obligatoriu următoarele date: succesiunea orizonturilor şi suborizonturilor diagnostice, grosimea morfologică, mărimea volumului edafic util, textura, conŃinutul de schelet, structura, compactitatea, drenajul, regimul de umiditate şi capacitatea de aprovizionare cu apă, reacŃia (pH), conŃinutul de CaCO 3 , conŃinutul, tipul şi subtipul de humus, adâncimea şi calitatea apei freatice. În plus, la tipurile de sol analizate în laborator se vor prezenta:

conŃinutul de argilă fină, conŃinutul de săruri solubile, gradul de saturaŃie în baze de schimb. Se va insista asupra gradului de favorabilitate sau de depresivitate (cu caracter limitativ) a factorilor şi determinanŃilor ecologici pentru speciile forestiere, indicându-se şi principalele măsuri de gospodărire ce se impun. Se vor introduce tabele cu rezultatele analizelor de sol.

- tipurile de staŃiune (modul în care s-a făcut încadrarea în sistematica actuală

a tipurilor de staŃiuni, eventualele tipuri de staŃiuni nou identificate, lista tipurilor de staŃiuni pe regiuni, subregiuni ecologice, zone şi etaje fitoclimatice şi sectoare ecologice; descrierea tipurilor de staŃiuni). Descrierea tipurilor de staŃiuni va conŃine obligatoriu informaŃii privind:

relieful, substratul litologic, particularităŃile climatice, solul, vegetaŃia, gradul de

favorabilitate al factorilor şi determinanŃilor ecologici pentru vegetaŃia forestieră şi principalele măsuri de gospodărire determinate de acestea. În concluzie, se va arăta gradul de favorabilitate şi de risc al fiecărui factor staŃional pentru vegetaŃie.

Rezultatele studiului staŃional vor fi folosite la: zonarea funcŃională a pădurilor, constituirea unităŃilor de gospodărire; stabilirea compoziŃiilelor-Ńel şi a sortimentelor- Ńel; determinarea structurilor optime ale arboretelor în raport cu funcŃiile atribuite; alegerea tratamentelor şi a metodelor de îngrijire şi conducere a arboretelor; particularizarea pe arborete a vârstelor exploatabilităŃii şi a ciclului pe unitatea de gospodărire; stabilirea tehnologiilor de împădurire; alegerea tehnologiilor de recoltare

a lemnului etc. În partea generală pe ocol sau proprietate, studiul staŃiunii va conŃine sinteza studiilor staŃionale elaborate la nivel de unitate de amenajament de bază şi va avea aceeaşi structură.

134

4.4.2. Studiul vegetaŃiei

În vederea organizării pădurilor pentru îndeplinirea în condiŃiile optime a funcŃiilor ecologice, economice şi sociale ce le sunt atribuite, în amenajament este necesară studierea vegetaŃiei forestiere sub raportul tuturor aspectelor ce determină potenŃialul ei actual de producŃie şi protecŃie. În acest sens, în amenajament se prezintă evidenŃe de sinteză prin care se caracterizează mărimea, structura şi calitatea fondului de producŃie sau de protecŃie. Acestea se referă în principal la: repartiŃia arboretelor - suprafeŃe şi volume - pe clase de producŃie, categorii de consistenŃe, categorii de diametre, tipuri de amestec, precum şi la modul de regenerare , vitalitate, grupe, subgrupe şi categorii funcŃionale, tipuri de structură, formaŃii forestiere şi tipuri de pădure, indicatori medii exprimând şi caracterizând starea şi potenŃialul productiv al pădurii şi arboretelor componente (medii privind vârsta, consistenŃa, clasa de producŃie, volumul la ha, creşterea curentă etc ).

Aspectele privind biodiversitatea vor fi analizate şi prezentate sintetic, la nivelurile precizate la paragr. 4.3.2. punându-se un accent deosebit pe diversitatea la nivelul ecosistemelor şi al peisajelor. Se va avea în vedere cuprinderea informaŃiilor necesare prevederilor referitoare la biodiversitate (pct.7.4.2.). InformaŃiile din evidenŃele respective vor servi la analiza temeinică a fondului de producŃie şi a arboretelor componente sub raport ecologic, silvoproductiv şi ecoprotectiv, cu evidenŃierea concordanŃelor sau abaterilor de la potenŃialul staŃional şi cerinŃele ecologice, economice si sociale. Această analiză va sta la baza reglementării prin amenajament a procesului de producŃie, precum şi la stabilirea măsurilor de gospodărire pentru perioada următoare. Studiul vegetaŃiei forestiere se realizează pe unităŃi de gospodărire şi se sintetizează şi analizează la nivel de unităŃi de amenajament de bază şi la nivel de ocol silvic şi/ sau proprietate după caz.

4.4.3. Biodiversitatea

Conservarea şi amelioararea biodiversităŃii constituie o componentă esenŃială a gestionării durabile a pădurilor. În amenajament, preocuparea pentru biodiversitate trebuie să fie prezentă atât la stabilirea bazelor de amenajare şi la reglementările procesului de producŃie, cât şi la prescrierea măsurilor de gospodărire pentru fiecare arboret în parte. Preocuparea respectivă trebuie să vizeze toate nivelurile specifice biodiversităŃii, chiar dacă în legătură cu unele dintre acestea rolul principal revine organelor de aplicare a amenajamentelor. Pentru conservarea diversităŃii genetice (intraspecifice) se va acorda atenŃie deosebită regenerării naturale, în toate situaŃiile în care aceasta este posibilă. Se va recomanda ca arborii folosiŃi ca seminceri să fie răspândiŃi pe toată suprafaŃa de regenerat şi să acopere – cu ponderi adecvate obiectivelor urmărite – întreaga gamă a ecotipurilor existente în arboretul supus exploatării şi regenerării.

135

În cazul regenerărilor artificiale se va recomanda folosirea de material de reproducere local sau provenind din rezervaŃii semincere corespunzătoare zonelor de transfer ale speciilor de introdus. Diversitatea specifică, în interiorul ecosistemelor forestiere trebuie să fie privită sub raportul tuturor componentelor biocenozelor corespunzătoare ecosistemelor naturale din zonă. În privinŃa compoziŃiei este necesar să fie luată în considerare întreaga gamă a speciilor forestiere, atât principale cât şi secundare, de amestec. AtenŃie deosebită trebuie acordată speciilor arbustive şi erbacee, Ńinând seama de importanŃa lor pentru ameliorarea condiŃiilor staŃionale, pentru asigurarea hranei necesare unor specii de animale specifice ecosistemelor în cauză, pentru crearea şi menŃinerea unor liziere protectoare, în special la limita unor terenuri agricole sau cu alte destinaŃii. În scopul de a asigura diversitatea speciilor de faună – insecte xilophage cu întregul lanŃ trofic corespunzător – dar şi a unor specii vegetale criptogame, în interiorul arboretelor se vor menŃine exemplare de arbori bătrâni, deperisanŃi şi morŃi, câte 1-2 la hectar, dispersaŃi sau, de preferinŃă, în grupe mici. Se va recomanda ca aceştia să nu fie marcaŃi sau exploataŃi cu ocazia tăierilor de îngrijire sau de regenerare, dar cu precauŃii adecvate – mergând chiar până la a se renunŃa la menŃinerea arborilor respectivi – în situaŃiile în care, prin dezvoltări necontrolate, ar putea să apară atacuri de insecte sau alte genuri de calamităŃi (în cazul ipidaelor în molidişuri pure sau aproape pure ş.a.). La nivel ecosistemic se va urmări ca în cadrul complexelor/masivelor forestiere care fac obiectul amenajării să fie, pe cât posibil, reprezentate toate ecosistemele naturale specifice zonei. Chiar dacă unele din ele nu prezintă la data amenajării – un interes evident sub raport economic sau al unor funcŃii ecologice şi sociale (cazul unor cărpinete, mestecănişuri etc.), se va urmări ca ele să fie menŃinute, cel puŃin pe suprafeŃe restrânse, în cazul complexelor masivelor respective. Biodiversitatea la nivelul ecosistemelor este legată în mare măsură de sistemul de conducere şi de regenerare, de proporŃionarea amestecurilor în funcŃie de condiŃiile staŃionale date, de asigurarea unei stări de echilibru pentru fiecare sistem în parte.

Cu referire la durata şi la diferenŃierea ecosistemelor respective în raport cu vârsta, de mare importanŃă este menŃinerea unor zone de îmbătrânire, cuprinzând arborete sau părŃi de arborete care urmează a fi conduse la vârste înaintate. Acestea contribuie la sporirea gradului de diversitate, la îmbogăŃirea şi diversificarea peisajului şi la ameliorarea condiŃiilor de biotop pentru diverse specii de faună, inclusiv de vânat. Însumate, zonele de îmbătrânire respective trebuie să ocupe 1-2% din suprafaŃa pădurilor supuse amenajării. Atunci când se apreciază că întinderea unei asemenea zone trebuie să depăşească 1/2 de hectar (putând ajunge până la 2-3 hectare), se vor constitui obligatoriu subparcele separate. La nivel ecosistemic se va urmări ca în cadrul complexelor/ masivelor forestiere care fac obiectul amenajării să fie, pe cât posibil, reprezentate toate ecosistemele naturale specifice complexelor/masivelor respective chiar dacă unele din ele nu prezintă – la data amenajării – un interes deosebit sub raport economic şi

136

funcŃional (cazul unor cărpinete, mestecănişuri etc.), se va urmări ca ele să fie menŃinute evident, pe suprafeŃe relativ restrânse în cadrul complexelor/masivelor respective. Biodiversitatea la nivelul ecosistemelor este legată în mare măsură de sistemul de conducere şi de regenerare, de proporŃionarea amestecurilor în raport cu condiŃiile staŃionale date, de asigurarea unei stări de echilibru pentru fiecare ecosistem în parte. Cu referire la durata şi la diferenŃierea ecosistemelor respective în raport cu vârsta, de mare importanŃă este menŃinerea unor zone de îmbătrânire. Acestea contribuie la sporirea gradului de diversitate, la îmbogăŃirea şi diversificarea peisajului şi la ameliorarea condiŃiilor de biotop pentru diverse specii de faună, inclusiv de vânat. Aceste zone de îmbătrânire, însumate trebuie să ocupe 1-3% din suprafaŃa pădurilor supuse amenajării. Atunci când se apreciază că întinderea unei asemenea zone trebuie să depăşească 1/2 de hectar (putând ajunge uneori la 2-3 ha) se vor constitui obligatoriu subparcele. Zonele de sub 1/2 de hectar vor putea fi doar menŃionate cu indicarea orientativă a amplasării şi a întinderii lor, precum şi a vârstelor până la care se preconizează a fi menŃinute. În legătură cu vârsta se vor face recomandări diferenŃiate în raport cu longevitatea speciilor şi cu Ńelurile de diversificare urmărite. Este de reŃinut că zonele de îmbătrânire nu se scot din producŃie, ele fiind luate în considerare la reglementarea producŃiei de masă lemnoasă, în raport cu vârsta până la care urmează a fi conduse. Referitor la diversitatea la nivelul peisajelor, pe lângă aspectele deja menŃionate, se vor avea în vedere considerente privind: succesiunea diverselor ecosisteme în cadrul complexului supus amenajării; distribuŃia zonelor de îmbătrânire în raport cu obiectivele de peisaj şi de turism; luarea în considerare a necesarului de poieni şi goluri şi amplasarea lor în raport cu zonele de acces, punctele de observare (belvedere) etc. AtenŃie deosebită se va acorda unor arbori monumentali de vârste, dimensiuni şi forme deosebite, unor exemplare din specii rar întâlnite etc. Evident, este necesar ca toate aceste aspecte să fie tratate în corelare cu funcŃiile prioritare pe care trebuie să le îndeplinească pădurile în cauză.

5. GOSPODÃRIREA DIN TRECUT A PÃDURILOR

Acest capitol va cuprinde o analiză detaliată a modului de gospodărire a pădurilor cu referire la: istoricul proprietăŃii forestiere; evoluŃia modului de gospodărire; analiza critică a amenajamentului expirat; Istoricul proprietăŃii forestiere se va referi la natura proprietăŃii, la proprietarii de pădure, suprafaŃa deŃinută de către aceştia, înainte şi după naŃionalizarea pădurilor şi la localizarea proprietăŃii în cadrul unităŃii de amenajament de bază (bazin hidrografic, trup de pădure, grupuri de parcele sau u.a. etc.) EvoluŃia modului de gospodărire va cuprinde informaŃii privind modul de gospodărire a pădurilor (din amenajamente silvice, studii şi regulamente de

137

exploatare dinainte şi după naŃionalizarea pădurilor, precum şi pentru perioada de după repunerea în posesie, pentru pădurile proprietate privată). În primul caz, informaŃiile se vor referi la structura pădurii (specii, regim de cultură, tratamente etc.), modul de gospodărire (pe bază de amenajamente, studii şi regulamente de exploatare), ritmul regenerării etc. şi orice alte informaŃii care pot contribui la formarea unor concluzii referitoare la implicaŃiile modului de gospodărire asupra structurii şi stării pădurilor la data naŃionalizării. Pentru perioada de după naŃionalizarea pădurilor se va face o analiză cantitativă şi calitativă a modului de gospodărire pentru fiecare perioadă de amenajare cu referire la: dinamica suprafeŃei fondului forestier; organizarea teritorială; unităŃile de gospodărire; structura fondului de producŃie (compoziŃie, date medii privind vârsta, clasa de producŃie, consistenŃa); volumul lemnos la ha şi total; creşterea curentă; clasele de vârstă; funcŃiile atribuite pădurilor; bazele de amenajare; posibilitatea de produse principale şi secundare; reglementarea procesului de producŃie; lucrările de îngrijire şi conducere a arboretelor, de împădurire şi reâmpădurire; instalaŃii forestiere de transport etc. Se va analiza critic modul în care s-au aplicat prevederile amenajamentelor respective, precum şi lucrările executate în afara prevederilor din amenajament. Analiza criticã a aplicãrii amenajamentului expirat se va referi în mod deosebit la modul în care s-au respectat prevederile din amenajament referitoare la:

bazele de amenajare (compoziŃiile-Ńel; vârste de tăiere; aplicarea tratamentelor); posibilitatea de produse principale şi secundare; planurile de recoltare, de cultură şi de dotare a pădurilor cu instalaŃii de transport. De asemenea, se vor prezenta rezultatele referitoare la:

-conservarea şi dezvoltarea resurselor forestiere: integritatea fondului forestier, ponderea pădurilor în suprafaŃa acestuia, ritmul exploatării şi regenerării arboretelor din urgenŃa I de regenerare, structura pădurilor pe clase de vârstă, consistenŃă şi clase de producŃie; volumul total şi la hectar; media creşterii curente la hectar, posibilitatea de produse principale şi volumul recoltat; ritmul lucrărilor de îngrijire, de regenerare şi de reconstrucŃie ecologică; -starea de sănătate şi vitalitatea pădurilor: suprafaŃa pădurilor afectate de poluare, doborâturi produse de vânt, rupturi produse de zăpadă, atacuri de insecte, uscări anormale, prejudiciate de vânat, ponderea arboretelor cu tulpini nesănătoase, a celor cu vitalitate sub normală, provenienŃa materialului de împădurire şi eventualele implicaŃii asupra sănătăŃii şi stabilităŃii arboretelor; -biodiversitate: efecte ale măsurilor gospodăreşti aplicate şi ale diverşilor factori destabilizatori asupra biodiversităŃii ecosistemelor forestiere; ponderea pădurilor virgine şi cvasivirgine; arii protejate; ponderea regenerării naturale şi tratamentele aplicate; situaŃia unor culturi uniclonale; suprafaŃa arboretelor constituite din specii exotice etc. În final, se va face o scurtă prezentare şi un comentariu referitor la situaŃia economico-financiară din perioada de aplicare a amenajamentului (randamentele cantitative, financiare, profit/pierderi) Ńinând seama de recomandările din capitolul 14. şi conŃinutului anexei 10.

138

Pe baza analizelor de mai sus se vor trage concluzii în legătură cu fundamentarea bazelor de amenajare şi cu stabilirea priorităŃilor la întocmirea planurilor de amenajament. EvidenŃele întocmite în cadrul capitolului privind gospodărirea din trecut trebuie să corespundă cerinŃelor privind urmărirea evoluŃiei fondului forestier prin intermediul criteriilor şi indicatorilor pentru gestionarea durabilă a pădurilor din Ńara noastră, potrivit precizărilor din ,,Îndrumarul pentru amenajarea pădurilor". În scopul evidenŃierii efectului măsurilor de gospodărire aplicate de la o amenajare la alta, se vor folosi şi procedeele din îndrumar vizând înlăturarea efectului înaintării în vârstă a arboretelor.

6. STABILIREA FUNCłIILOR ECOLOGICE, ECONOMICE ŞI SOCIALE ALE PÃDURII ŞI A BAZELOR DE AMENAJARE

6.1. Obiectivele ecologice, economice şi sociale

Obiectivele ecologice, economice şi sociale se exprimă prin natura produselor şi a serviciilor de protecŃie ori social-culturale ale pădurii. Ele se definesc în raport cu cerinŃele societăŃii şi decurg din: strategiile de dezvoltare a silviculturii; programele forestiere întocmite la nivel naŃional, zonal sau local (ocoale silvice, unităŃi de gospodărire); studiile şi proiectele referitoare la sistematizarea şi organizarea teritoriului şi la amenajarea bazinelor hidrografice; documentaŃiile privind noi obiective ecologice, economice, social-culturale şi ştiinŃifice care pot beneficia de serviciile sau produsele pădurii (lacuri de acumulare, unităŃi industriale, şosele şi căi ferate, rezervaŃii ştiinŃifice, parcuri naŃionale, parcuri naturale ş.a.), dacă acestea sunt aprobate prin documente oficiale şi au asigurată finanŃarea necesară.

6.2. Stabilirea funcŃiilor pãdurii

Corespunzător obiectivelor ecologice, economice şi sociale, amenajamentul precizează funcŃiile pe care trebuie să le îndeplinească pădurile. Încadrarea arboretelor pe grupe, subgrupe şi categorii funcŃionale este realizată prin zonare, Ńinând seama de funcŃia prioritară. Încadrarea respectivă se face în baza schemei şi a precizărilor din anexa 1. În cazul arboretelor încadrate în grupa I funcŃională care îndeplinesc două sau mai multe funcŃii, la stabilirea funcŃiei prioritare se va avea în vedere următoarea ordine de importanŃă: funcŃia de interes ştiinŃific şi de conservare a fondului genetic şi ecologic forestier; funcŃia de protecŃie a terenurilor şi a solurilor; funcŃia de protecŃie socială (păduri cu funcŃii de recreere); funcŃia de protecŃie a apelor; funcŃia de protecŃie contra factorilor climatici şi industriali dăunători. Această ordine este orientativă, în fiecare caz concret funcŃia stabilindu-se cu luarea în considerare a complexului de factori de influenŃă. În amenajament, pe lângă funcŃia prioritară, se vor menŃiona şi celelalte funcŃii rezultate din aplicarea criteriilor de zonare funcŃională. Aceste funcŃii, împreună cu

139

cea prioritară, vor fi luate în considerare la constituirea subunităŃilor de amenajament de bază şi la stabilirea măsurilor de gospodărire. În scopul diferenŃierii măsurilor de gospodărire şi a reglementării lor prin amenajament, categoriile funcŃionale se grupează în 6 tipuri funcŃionale. În fiecare din aceste tipuri se includ categorii funcŃionale cu grad similar de intensitate a funcŃiilor atribuite arboretelor componente. Definirea tipurilor funcŃionale şi precizarea pădurilor pe care le includ sunt prezentate în anexa 3.

Tipurile funcŃionale I şi II cuprind păduri cu funcŃii de protecŃie absolută, respectiv pădurile supuse regimului de conservare deosebită (excluse de la reglementarea procesului de producŃie lemnoasă - produse principale). Tipurile funcŃionale III şi IV cuprind păduri cu funcŃii speciale de protecŃie şi producŃie, pentru care se reglementează procesul de producŃie lemnoasă - produse principale, dar cu restricŃii speciale în aplicarea măsurilor de gospodărire. Tipurile funcŃionale V şi VI cuprind păduri cu funcŃii de producŃie, în care se aplică întreaga gamă de lucrări silvotehnice. În cazul arboretelor cu funcŃii prioritare de producŃie şi în cele cu funcŃii speciale de protecŃie pentru care este admisă şi posibilă organizarea procesului de producŃie lemnoasă, se va urmări stabilirea de Ńeluri de producŃie de înaltă intensitate (lemn pentru furnire estetice şi tehnice, la toate speciile care pot produce acest sortiment, lemn de rezonanŃă ş.a.), oriunde condiŃiilele de arboret şi cele staŃionale sunt favorabile. łeluri de producŃie superioară (lemn pentru furnire estetice etc.) se vor stabili şi pentru unele specii rare dar de valoare deosebită (cireş, paltin, frasin etc.), precum şi în cazul unor arborete valoroase de larice şi pin. Lemnul pentru cherestea se va stabili ca sortiment-Ńel principal numai în cazul arboretelor şi staŃiunilor care nu pot produce lemn de calitate superioară. łeluri de producŃie referitoare la sortimente de dimensiuni mici (lemn pentru celuloză, lemn pentru construcŃii rurale ş.a.) se pot stabili numai în arboretele de productivitate inferioară sau pentru anumite culturi speciale. Cu ocazia revizuirii amenajamentului se face o reconsiderare multilaterală a încadrării pădurilor pe funcŃii, introducându-se modificările impuse de intensificarea rolului de producŃie şi de protecŃie al pădurilor şi Ńinându-se seama de implicaŃiile modificărilor respective asupra modului de gospodărire a acestora. Definirea obiectivelor ecologice, economice şi sociale şi stabilirea funcŃiilor pădurii se fac de comun acord cu reprezentanŃii proprietarilor şi administratorilor de pădure, cu luarea în considerare a punctelor de vedere ale tuturor factorilor interesaŃi, inclusiv cele ale beneficiarilor diverselor funcŃii de protecŃie ale pădurilor.

6.3. Stabilirea bazelor de amenajare

6.3.1. GeneralitãŃi

140

Pentru a îndeplini în condiŃiile corespunzătoare funcŃiile atribuite, atât arboretele luate individual, cât şi pădurea în ansamblul ei trebuie să îndeplinească anumite condiŃiile de structură. Structura arboretelor şi a pădurii, atât cea normală, cât şi cea corespunzătoare diferitelor etape intermediare, se defineşte prin bazele de amenajare: regim; compoziŃie-Ńel; tratament; exploatabilitate (exprimată prin vârsta exploatabilităŃii la codru şi crâng şi prin diametrul limită la codrul grădinărit); ciclu.

6.3.2. Regimul

Regimul sau modul general în care se asigură regenerarea unei păduri (din sămânŃă sau pe cale vegetativă) defineşte structura pădurii din acest punct de vedere. Potrivit Codului silvic, în Ńara noastră, la regenerarea pădurilor se va da prioritate regimului codru cu regenerare din sămânŃă, urmărindu-se conservarea genofondului şi realizarea de arborete de calitate superioară, precum şi exercitarea cu continuitate a funcŃiilor de protecŃie a mediului. Regimul crângului, cu regenerare din lăstari şi drajoni, este admis, indiferent de natura proprietăŃii, numai în arboretele de salcâm şi de zăvoaie. Pădurile care au fost tratate în crâng, dar care nu se încadrează în categoriile menŃionate mai sus, urmează a se converti obligatoriu la codru.

6.3.3. CompoziŃia-Ńel

CompoziŃia-Ńel reprezintă asocierea şi proporŃia speciilor din cadrul unui arboret care îmbină, în orice moment al existenŃei lui, în modul cel mai favorabil, exigenŃele biologice ale pădurii cu cerinŃele ecologice, economice şi sociale. Se stabileşte pentru fiecare arboret. Ca bază de amenajare ea se exprimă prin compoziŃia-Ńel la exploatabilitate şi compoziŃia-Ńel de regenerare. CompoziŃia-Ńel la exploatabilitate se stabileşte pentru arboretele neexploatabile. Ea reprezintă cea mai favorabilă compoziŃie la care ajung arboretele la vârsta exploatabilităŃii în raport cu compoziŃia lor actuală şi cu posibilităŃile de ameliorare a acesteia, prin intervenŃiile ce se fac în direcŃia realizării compoziŃiei optime. CompoziŃia-Ńel de regenerare se stabileşte numai pentru arboretele exploatabile în prezent şi cele care devin expoatabile în cursul primei perioade de amenajament, Ńinându-se seama de compoziŃia-Ńel optimă şi de sistemul de cultură adoptat. CompoziŃiilele respective constituie compoziŃiile-Ńel de etapă. La stabilirea lor trebuie avută în vedere, ca obiectiv de referinŃă, compoziŃia-Ńel optimă, respectiv compoziŃia corespunzătoare condiŃiilelor ecologice date şi Ńelurilor majore urmărite prin gospodărire. În anumite situaŃii, în care se urmăreşte dinamica compoziŃiei arboretelor în raport cu intervenŃiile gospodăreşti, se pot stabili, în plus, compoziŃiile de realizat la sfârşitul deceniului de aplicare a amenajamentului, precum şi pentru alte etape intermediare.

141

În cazul structurii grădinărite nu se mai stabileşte o compoziŃie-Ńel la exploatabilitate şi o compoziŃie-tel de regenerare, ci numai compoziŃia-tel optimă. Prin amenajament se vor promova cu precădere compoziŃiile-tel corespunzătoare tipului natural fundamental de pădure. Unele modificări se pot aduce prin promovarea de specii valoroase economic, estetic şi cultural, urmărind creşterea eficacităŃii funcŃionale a arboretului. Speciile respective pot fi de amestec în etajul principal sau pentru crearea unui subetaj (de fag în gorunete, de brad în făgete etc.). Procentul acestor specii nu va depăşi 20% în compoziŃia arboretului principal. Vor fi promovate speciile autohtone valoroase (cvercineele, fagul, cireşul, paltinul, teiul, bradul, molidul ş.a.), în funcŃie de staŃiune, evitîndu-se cultura răşinoaselor în zonele de câmpie şi de deal, în staŃiuni corespunzătoare cvercineelor, cu excepŃia unor culturi pentru ameliorarea terenurilor degradate sau pentru zone de interes peisagistic. Se interzice, totodată, cultura plopilor euramericani şi a salcâmului în staŃiuni favorabile speciilor de stejari. La fixarea compoziŃiei-tel a fiecărui arboret vor fi avute în vedere: compoziŃia corespunzătoare tipului natural fundamental de pădure; conservarea biodiversităŃii; condiŃiile staŃionale determinate; funcŃiile ecologice, economice şi sociale atribuite arboretelor; starea actuală a acestora. În acest scop, vor fi avute în vedere recomandările din “ Norme tehnice pentru compoziŃiile, scheme şi tehnologii de regenerare a pădurilor”, “ Normele tehnice pentru alegerea şi aplicarea tratamentelor”; rezultatele cercetărilor ştiinŃifice şi studiilor referitoare la optimizarea compoziŃiei arboretelor în raport cu funcŃiile atribuite şi condiŃiile ecologice date etc. CompoziŃia-Ńel va fi indicată în fişa unităŃii amenajistice şi în evidenŃa descrierii parcelare. Stabilirea ei va fi temeinic justificată sub raport ecologic, economic şi social. Modificări de fond ale compoziŃiilor - Ńel, impuse de cauze majore (schimbări ale condiŃiilor de mediu) sau de atitudini noi în ceea ce priveşte Ńelurile de gospodărire trebuie să fie fundamentate prin studii de specialitate.

6.3.4. Tratamentul

Ca bază de amenajare, tratamentul defineşte structura arboretului din punctul de vedere al repartiŃiei arborilor pe categorii dimensionale şi al distribuŃiei în plan orizontal şi vertical al populaŃiilor de arbori şi arbuşti. În legătură cu alegerea tratamentelor, trebuie avut în vedere că în Ńara noastră condiŃiilele naturale şi cerinŃele ecologice, economice si sociale impun ca majoritatea pădurilor să fie conduse spre structuri diversificate, amestecate - pluriene, relativ pluriene, naturale sau de tip natural - capabile a îndeplini funcŃii multiple de producŃie şi protecŃie.Vor fi evitate intervenŃiile prin care se dezgoleşte solul şi nu se asigură permanenŃa pădurii şi a exercitării de către aceasta a funcŃiilor de protecŃie atribuite. Prin amenajament se va promova cu precădere regenerarea naturală, tratamentele stabilindu-se astfel încât să se asigure dezideratele menŃionate, precum şi conservarea în condiŃii optime a biodiversităŃii ecosistemelor forestiere. În acest sens, alegerea tratamentelor se va face potrivit prevederilor din anexa 3, unde sunt indicate

142

cele mai adecvate tratamente pe formaŃii sau grupe de formaŃii forestiere, pe tipuri funcŃionale, cu luarea în considerare a structurii şi productivităŃii actualelor arborete. Sub raportul reglementărilor specifice amenajamentului, în legătură cu alegerea tratamentelor prezintă importanŃă următoarele precizări:

-În arboretele supuse regimului de ocrotire integrală, încadrate în tipul functional I, nu se vor prevedea intervenŃii gospodăreşti. -Arboretele încadrate în tipul funcŃional II vor fi supuse regimului de conservare deosebită, pentru ele prevăzându-se lucrări de îngrijire/ conducere a arboretelor şi lucrări speciale de conservare. -În toate cazurile în care în anexa 3 sunt indicate două sau mai multe tratamente, se va da prioritate celui mai intensiv, cu luarea în considerare a posibilităŃilor tehnico-organizatorice (accesibilitate, calitatea tehnologiilor de exploatare etc.) şi a stării fiecărui arboret.

- Adoptarea tratamentului codrului grădinărit în molidişurile echiene este

condiŃionată de existenŃa unor arborete rezistente la vânt, parcurse sistematic din tinereŃe cu lucrări de îngrijire, situate în staŃiuni ferite de acŃiunea vânturilor periculoase.

- În cazul tăierilor progresive şi succesive, lungimea perioadei de regenerare se

va stabili în limitele prevăzute în ,,Normele tehnice pentru alegerea şi aplicarea tratamentelor”, Ńinându-se seama de condiŃiilele de regenerare, suprafaŃa unităŃii amenajistice, compoziŃia arboretului, de structura corespunzătoare tipului funcŃional

al acestuia, productivitate, periodicitatea fructificaŃiei etc.

- Mărimea parchetelor în cazul aplicării tăierilor rase în păduri de codru sau

crâng este limitată la 3 ha; în mod excepŃional, pentru culturile de plopi euramericani şi salcie selecŃionată, mărimea parchetelor poate fi de maximum 5 ha. - În molidişuri se vor proiecta succesiuni de tăieri, prevăzându-se în acest scop linii de izolare şi lucrări pentru consolidarea marginior de masiv, precum şi măsuri

pentru întărirea capacităŃii interne de apărare, prin promovarea exemplarelor din speciile şi formele genetice cele mai rezistente şi prin aplicarea sistematică a lucrărilor de îngrijire şi conducere a arboretelor. Orientarea benzilor şi alegerea direcŃiei de înaintare a tăierilor se fac Ńinând seama de necesitatea realizării condiŃiilelor optime pentru instalarea şi dezvoltarea seminŃişului. Organizarea succesiunilor se face în aşa fel, încât tăierile să înceapă din marginea adăpostită şi să înainteze în direcŃia vântului periculos, Ńinând seama şi de relieful terenului.

- În cazul adoptării tratamentului tăierilor rase şi a tratamentelor cu perioadă

scurtă de regenerare, se va evita concentrarea tăierilor pe bazinete sau pe anumite zone cu accesibilitate asigurată în momentul amenajării. În vederea dispersării tăierilor de produse principale, amplasarea acestora se va face şi în zone neaccesibile, prevăzându-se dotarea lor cu căile de transport necesare. Totodată, în acelaşi scop, vor fi respectate restricŃiile din “Normele tehnice pentru alegerea şi aplicarea

tratamentelor” referitoare la mărimea şi perioada de alăturare a parchetelor. - La adoptarea tratamentelor, se va avea în vedere ca structurile corespunzătoare funcŃiilor atribuite arboretelor să se realizeze cu cheltuieli cât mai reduse. Criteriile de alegere a tratamentelor prevăzute în anexa 3 sunt valabile atât pentru pădurile proprietate publica, cât şi pentru pădurile proprietate privată.

143

În cazul particular al pădurilor pentru care se întocmesc studii sumare de amenajare, constituite în unităŃi de amenajament ale căror suprafeŃe restrânse fac dificilă sau imposibilă asigurarea continuităŃii procesului de producŃie prin baze de amenajare şi modalităŃi de reglementare obişnuite, la alegerea şi prescrierea tratamentelor, pe lângă orientările generale din ,,Normele tehnice privind alegerea şi plaicarea tratamentelor", se vor lua în considerare următoarele recomandări:

- pentru brădete, brădeto-făgete, amestecuri de răşinoase cu fag, amestecuri de răşinoase cu preponderenŃa bradului, precum şi pentru făgete cu alte specii, se va da prioritate tăierilor de tip grădinărit, cu recolte la nivelul creşterii;

- soluŃii similare se vor adopta şi în cazul formaŃiilor de cvercinee şi al şleaurilor, aici recomandându-se însă ca recoltările să se facă în grupe şi pâlcuri, care să favorizeze regenerarea speciilor de bază (în special a stejarilor) şi să conducă la structuri mozaicate;

- în situaŃiile în care, în raport cu condiŃiile de regenerare şi de gospodărire, se adoptă un tratament cu tăieri localizate şi cu regenerare sub adăpost din rândul celor prevăzute în schema generală de alegere a tratamentelor, se va urmări - pe cât posibil - ca perioada de regenerare să fie cât mai apropiată de limita maximă admisă în cadrul tratamentului respectiv;

- la molidişuri şi pinete, acolo unde este posibil, se va acorda prioritate tratamentelor prin care se asigură, în cât mai mare măsură, regenerarea naturală. În cazul tăierilor rase, se vor avea în vedere cu precădere tăierile în benzi, recurgându-se, eventual, la recoltarea cumulată pe 3-5 ani a posibilităŃii stabilite prin amenajament. În toate cazurile, inclusiv la refacerea unor arborete slab productive, în amenajament se va înscrie prevederea legală privind regenerarea suprafeŃei respective în cel mult doi ani de la executarea tăierilor.

Precizări de detaliu privind alegerea şi tehnica efectuării lucrărilor de regenerare sunt prezentate în “Norme tehnice pentru alegerea şi aplicarea tratamentelor” şi în “Norme tehnice pentru compoziŃii, scheme şi tehnologii de regenerare a pădurilor”.

6.3.5. Exploatabilitatea

Exploatabilitatea este calitatea de a fi exploatabil atribuită unui arbore sau arboret în momentul în care recoltarea lor devine necesară, spre a se putea realiza cu maximum de folos Ńelurile urmărite prin gospodărirea pădurii din care fac parte. Exploatabilitatea defineşte structura arboretelor sub raport dimensional şi se exprimă prin diametre limită, în cazul structurilor de codru grădinărit, şi prin diametrele medii de realizat, respectiv prin vârsta exploatabilităŃii, în cazul structurilor de codru regulat şi de crâng. Diametrul limitã reprezintă diametrul de bază al arborilor de o anumită specie dintr-un arboret grădinărit, care constituie limita superioară a distribuŃiei arborilor pe categorii de diametre. Numărul de arbori din categoria respectivă trebuie să fie de

144

minimum un arbore la hectar. Diametrul limită condiŃionează structura de realizat în cazul arboretelor de tip grădinărit. El se stabileşte pe bază de măsurători şi prin comparaŃii periodice, în spiritul metodei controlului. Cu titlu orientativ, diametrele limită pe specii şi clase de producŃie sunt indicate în tabelul 3.

Diametre limitã pentru arboretele de tip grãdinãrit

Tabelul 3

Grupa şi

   

Clasa de producŃie

 

subgrupa

Specia

I

II

III

IV

V

funcŃională

 

Diametre limită (cm)

 

I - 1

Br, Mo, Fa

76

72

64

60

56

68

64

60

56

52

I - 2;3

Br, Mo, Fa

68

64

60

56

52

64

60

56

52

48

I - 4;5

Br, Mo, Fa

100

90

80

70

60

92

84

76

68

60

II

Br, Mo, Fa

92

84

76

68

60

84

76

68

60

52

Vârsta exploatabilităŃii. În raport cu caracteristicile arboretelor şi funcŃiile atribuite acestora, în pădurile de codru regulat şi crâng se stabilesc:

-vârste ale exploatabilităŃii tehnice, pentru pădurile din grupa a II-a funcŃională; - vârste ale exploatabilităŃii de protecŃie, pentru pădurile din grupa I funcŃională; Vârsta exploatabilităŃii tehnice se stabileşte după criteriul creşterii medii a volumului corespunzător sortimentului sau grupei de sortimente fixate ca Ńel de producŃie, fiind definită de momentul când această creştere este maximă. În cazul crângurilor, se va avea în vedere ca vârsta exploatabilităŃii să se înscrie în limitele în care regenerarea din lăstari poate fi asigurată în mod corespunzător. În anexa 4 se prezintă vârstele exploatabilităŃii tehnice pentru principalele specii forestiere din România, pe clase de producŃie şi pentru diferite sortimente-Ńel. Valori în minus faŃă de vârstele indicate în tabel se admit numai pentru arboretele a căror stare necorespunzătoare impune exploatarea lor în raport cu urgenŃa de regenerare/ refacere stabilite potrivit criteriilor din anexa 5. Vârsta exploatabilităŃii se stabileşte în raport cu specia preponderentă, corespunzătoare compoziŃiei - Ńel la exploatabilitate, cu condiŃia ca proporŃia speciei respective să nu scadă sub limitele indicate mai jos:

Tabelul 4

CompoziŃia

Vârsta arboretului (ani)

1 - 40

41 - 60

peste 60

specia principală este preponderentă când participă

în proporŃie de minimum

%

145

- două specii

20

30

40

- trei specii şi peste

10

20

30

O analiză atentă se impune şi în cazul elementelor de arboret de aceeaşi specie, dacă ele sunt tranşant diferenŃiate în raport cu productivitatea.

Vârsta exploatabilităŃii de protecŃie corespunde momentului scăderii mediei maximului efectelor protectoare ale arboretului. Se stabileşte pentru toate arboretele destinate să îndeplinească funcŃii speciale de protecŃie şi care sunt luate în considerare la reglementarea procesului de producŃie lemnoasă. Pentru acestea, faŃă de datele cuprinse în anexa 5, se pot stabili vârste ale exploatabilităŃii mai mari cu până la 15 ani, în raport cu starea / productivitatea arboretelor în cauză şi cu intensitatea funcŃiei de protecŃie. În cazul arboretelor de plopi, salcie şi salcâm, majorarea poate fi de 3-5 ani. Asemenea majorări nu se vor face în situaŃiile în care ele sunt inoportune din punctul de vedere al stării şi/sau al regenerării arboretelor, luându-se în considerare şi experienŃa locală în domeniu. În toate cazurile, vârsta exploatabilităŃii adoptată nu trebuie să fie mai mică decât vârsta exploatablităŃii absolute (anexa 11), cu excepŃia arboretelor funcŃional necorespunzătoare care pot fi exploatate chiar înainte de acest termen, în raport cu urgenŃa de regenerare. Pentru arboretele cu funcŃii speciale de protecŃie excluse de la reglementarea procesului de producŃie nu se stabilesc vârste ale exploatabilităŃii, ele urmând să fie supuse regimului de ocrotire integrală sau celui de conservare deosebită. Sacrificii de exploatabilitate se admit, în cazul pădurilor de codru regulat, codru cvasigrădinărit şi de crâng, în situaŃiile în care pot contribui la normalizarea fondului de producŃie şi la asigurarea continuităŃii funcŃiilor atribuite arboretelor şi pădurilor supuse amenajării în ansamblul lor. Pentru sacrificiile în plus singurele restricŃii sunt legate de înrăutăŃirea stării/calităŃii arboretelor şi respectiv, scăderea capacităŃii funcŃionale a acestora, şi/sau a capacităŃii de regenerare (în special în cazul crângului). Sacrificii în minus se admit numai pentru arborete din grupa a II-a funcŃională şi numai în limitele impuse de necesităŃile normalizării fondului de producŃie. În cazul codrului, aceste sacrificii nu pot depăşi numărul de ani reprezentând jumătate din perioada de regenerare adoptată. Ca regulă generală, ele pot fi de până la 15 ani la codru regulat şi de până la 30 de ani la codru cvasigrădinărit. În cazul codrului convenŃional şi al crângului, sacrificiile în minus vor fi de maximum 5 ani. Arboretele considerate exploatabile în condiŃiilele sacrificiilor în minus menŃionate mai sus se încadrează în ultima urgenŃă de regenerare (anexa 5).

6.3.6. Ciclul

Ca principală bază de amenajare în cazul pădurilor de codru cvasigrădinărit, codru regulat şi crâng, ciclul determină mărimea şi structura pădurii în ansamblul ei, în raport cu vârsta arboretelor componente. La stabilirea ciclului vor fi luate în considerare:

146

- formaŃiile şi speciile forestiere care compun pădurea;

- funcŃiile ecologice, economice şi sociale atribuite arboretelor respective;

- media vârstei exploatabilităŃii tehnice;

- posibilităŃile de creştere a eficacităŃii funcŃionale a arboretelor şi a pădurii în

ansamblul ei. Pe baza considerentelor arătate, ciclul se stabileşte prin rotunjirea vârstei medii a exploatabilităŃii, ponderată în raport cu suprafaŃa diferitelor arborete, până la cea mai apropiată valoare multiplu de 10 la codru şi de 5 la crâng şi codru convenŃional. Calculul se face cu excluderea arboretelor derivate, subproductive, artificiale si altele, cu vârste ale exploatabilităŃii mult diferite de cele ale arboretelor cu structură normală. Cu titlu orientativ, în anexa 6 se prezintă valorile optime ale ciclurilor corespunzătoare principalelor formaŃii forestiere, în raport cu grupa funcŃională şi sortimentul-Ńel principal. Abaterile faŃă de aceste norme vor fi justificate în mod corespunzător, în raport cu particularităŃile arboretelor şi ale pădurii în ansamblul ei (unităŃi de gospodărire constituite din arborete provenite din lăstari, din arborete puternic vătămate etc.).

7. REGLEMENTAREA PROCESULUI DE PRODUCłIE LEMNOASÃ

7.1. Sensul şi scopul reglementãrii

Reglementarea procesului de producŃie se realizează prin stabilirea posibilităŃii şi prin elaborarea planurilor de recoltare şi cultură. Prin reglementarea respectivă trebuie să se asigure:

- optimizarea structurii pădurii în raport cu condiŃiile ecologice şi cerinŃele sociale şi economice;

- realizarea unui fond de producŃie care să permită exercitarea, cu continuitate

pe termen lung, a funcŃiilor de producŃie şi de protecŃie ale pădurii şi creşterea stabilităŃii ecologice şi eficacităŃii funcŃionale a arboretelor;

- crearea cadrului adecvat pentru aplicarea unei gestionări silvice intensive şi

durabile. ModalităŃile concrete de reglementare a procesului de producŃie lemnoasă în pădurile pentru care se elaborează amenajamente silvice propriu zise sunt prezentate în subcapit. 7.2. - 7.8. Pentru pădurile cu suprafeŃe de până la 30 ha, constituite în unităŃi care fac obiectul studiilor sumare de amenajare (a se vedea pct.2.1.2.), precizări privind stabilirea posibilităŃii şi întocmirea planurilor sunt prezentate în subcap. 7.9. La reglementarea procesului de producŃie lemnoasă - produse principale, se vor lua în considerare arboretele încadrate în tipurile funcŃionale III - VI (anexa 1). Arboretele aparŃinând tipurilor functionale I şi II, fiind supuse regimului de ocrotire integrala şi de conservare deosebită, fac obiectul unor reglementări distincte

147

În vederea stabilirii posibilităŃii se vor aplica la nivelul fiecărei unităŃi de gospodărire diverse criterii şi procedee, adoptarea soluŃiei definitive fiind condiŃionată de analiza cu responsabilitate a rezultatelor astfel obŃinute. Planurile de recoltare a produselor principale din amenajament se întocmesc, ca regulă generală, pentru fiecare unitate de gospodărire în parte. Celelalte planuri de amenajament (planul lucrărilor de îngrijire, planul lucrărilor de regenerare etc.) se întocmesc la nivelul unităŃilor de amenajament de bază.

7.2. Reglementarea procesului de producŃie în codru grãdinãrit

7.2.1. Structura şi mãrimea fondului de producŃie

Principala caracteristică a arboretelor de codru grădinărit este structura plurienă, reflectată în descreşterea continuă a numărului de arbori pe categorii de diametre, de la cele mai mici către cele mai mari. Cu cât repartiŃia numărului de arbori pe categorii de diametre se apropie mai mult de o progresie geometrică descrescătoare, cu atât sunt îndeplinite mai bine condiŃiile continuităŃii. La această structură se ajunge printr-un îndelungat proces de transformare, mai scurt la arboretele pluriene şi mai lung la arboretele relativ echiene si echiene supuse transformării spre grădinărit. Analiza structurii fondului de producŃie în raport cu grosimea arborilor se face pe baza distribuirii acestora pe clase de grosimi şi categorii de diametre (tabelul 5).

Clasele de grosimi şi categoriile de diametre corespunzãtoare în codru grãdinãrit

Tabelul 5

 

Categorii de diametre

Limitele efective

Clase de grosimi

cm

ale claselor de diametre

 

cm

Arbori foarte subŃiri (numai la amenajări experimentale)

4, 8, 12

1.1 - 14.0

Arbori subŃiri

16, 20, 24

14.1

- 26.0

Arbori mijlocii

28, 32, 36

26.1

- 38.0

Arbori groşi

40, 44, 48

38.1

- 50.0

Arbori foarte groşi

52 şi peste

peste 50.0

Structura caracterizată prin descreşterea în progresie geometrică a numărului de arbori pe categorii de diametre şi care asigură o eficienŃă maximă în raport cu obiectivele stabilite se consideră normală. Unei asemenea structuri îi corespunde o anumită mărime a fondului de producŃie, care se consideră optimă pentru condiŃiilele date. Atât structura cât şi mărimea fondului normal de producŃie se stabilesc pe cale experimentală, prin inventarieri reprezentative succesive. Până la stabilirea acestora pe cale experimentală, în tabelul 6 se prezintă orientativ date privind mărimea fondului normal de producŃie în grădinărit.

148

Valori orientative ale fondului normal de producŃie (V n ) pentru arboretele grãdinãrite (valori maxime, în m 3 /ha)

Tabelul 6

Specia

 

Clasa de producŃie

 

I

II

III

IV

V

Molid

710

590

460

340

230

Brad

610

510

420

320

240

Fag

500

400

310

230

170

Întrucât distribuŃia numărului de arbori pe categorii de diametre şi compoziŃia arboretelor variază în funcŃie de condiŃiilele staŃionale, structura normală se stabileşte în raport cu situaŃia reală, din aproape în aproape, în cursul procesului de producŃie, distinct pentru fiecare arboret gospodărit în codru grădinărit. Pentru îndrumarea fondului de producŃie real către mărimea şi structura normală, volumul său se va stabili în mod periodic în raport cu speciile existente, la proporŃiile şi clasele de producŃie (bonitate) reale, folosind procedee cunoscute (formule ori tabele de calcul). Fondul normal şi fondul real de producŃie,stabilite cum s-a arătat mai sus, servesc în continuare la calculul posibilităŃii.

7.2.2. Stabilirea posibilităŃii

În Ńara noastră, codrul grădinărit este preconizat atât pentru arboretele pluriene

şi relativ pluriene, cât şi pentru arboretele echiene sau relativ echiene precizate în anexa 2. Posibilitatea se va stabili în mod diferit pentru fiecare arboret în parte după cum urmează:

a) La arboretele cu structuri pluriene şi relativ pluriene, calculul posibilităŃii (P) se va face cu ajutorul formulei:

P = I v + Q

în care:

I v - reprezintă creşterea curentă anuală în volum;

Q - cota anuală provenind din diferenŃa dintre fondul real de producŃie (Vr) şi fondul normal de producŃie (Vn).

(1)

Creşterea curentă anuală (I v ) în cazul unei rotaŃii (n) ani este dată de formula:

I v =

1

r

.

I

vp

=

V

2

+

V

T

V

1

r

(2)

în care:

r

- rotaŃia (5

10 ani);

149

I vp - creşterea curentă periodică în volum; V 1 - volumul arborilor înregistraŃi la începutul perioadei; V 2 - volumul arborilor înregistraŃi la sfârşitul perioadei; V T - volumul arborilor extraşi în decursul perioadei; În codru grădinărit posibilitatea şi rotaŃia se condiŃionează reciproc. Când, în mod justificat, perioada dintre cele două amenajări (inventarieri) nu se suprapune cu rotaŃia adoptată, în locul lui r se introduce n – numărul de ani ai perioadei respective. Cu formula prezentată se determină creşterea curentă, începând de la primul amenajament când există date din două inventarieri succesive. La prima inventariere, în cazul arboretelor cu structură apropiată de cea grădinărită, precum şi a unor arborete de interes deosebit, creşterea curentă în volum se stabileşte prin determinarea creşterii în grosime pe ultimii 10 ani, prin sondaje cu burghiul la un număr de 20-30 arbori reprezentativi, aleşi din majoritatea categoriilor de diametre pentru fiecare specie în parte. În acest caz, creşterea curentă periodică în volum pentru fiecare specie se determină prin metode auxometrice adecvate. În cazul în care creşterea nu se determină prin inventarieri succesive sau prin probe luate cu burghiul, ea se va stabili, ca şi la arboretele tratate în codru regulat, cu ajutorul tabelelor de producŃie pe baza elementelor furnizate de inventarieri. Mărimea lui Q se determină prin împărŃirea diferenŃei dintre volumul real (Vr) şi volumul normal (Vn) la perioada de timp (a) adoptată pentru lichidarea diferenŃei. Această perioadă se stabileşte în funcŃie de mărimea diferenŃei dintre fondul real şi fondul normal, exprimată în procente faŃă de acesta din urmă:

 

:

(

a ani

)

2 r

3 r

4 r

5 r

6 7 r

(

Vr Vn

)%

1

25 ;

26

50 ;

51

75 ;

76

100 ; peste 100

unde r este mărimea în ani a unei rotaŃii. Calculul are însă un caracter ipotetic, căci perioada de normalizare depinde de structura şi evoluŃia creşterii în volum a arboretului, putându-se stabili cu precizie sporită pe parcursul aplicării tăierilor de transformare, pe bază de control. În cazul când fondul real este mai mic decât cel normal, posibilitatea trebuie să fie, de regulă, mai mică decît creşterea şi se stabileşte în raport cu rezultatele obŃinute prin formulă, dar Ńinând seama şi de starea arboretelor. Având în vedere faptul că fondul normal nu este încă determinat pe cale experimentală, pentru estimarea lui la primele intervenŃii se vor avea în vedere, orientativ, valorile acoperitoare prezentate mai sus (tabelul 6). Independent de rezultatele obŃinute după procedeele respective, pentru primele 1-2 tăieri, volumul de recoltat pe deceniu nu va depăşi 15-16 % din mărimea fondului real. Indici de recoltare de maxim 17% se vor putea admite numai la intervenŃiile ulterioare, pe măsura dobândirii de experienŃă pe plan local în privinŃa conducerii acestor arborete spre structura grădinărită şi a perfecŃionării tehnologiilor de exploatare.

150

b) La arboretele echiene şi relativ echiene incluse în unităŃi de gospodărire de

codru grădinărit, cu vârste până la 80 ani (inclusiv), posibilitatea va fi constituită din masa lemnoasă ce rezultă din lucrări de îngrijire cu caracter de transformare. Stabilirea cuantumului de extras se va face conform indicaŃiilor date în “Normele tehnice pentru îngrijirea şi conducerea arboretelor”, Ńinându-se seama de caracterul

special al intervenŃiilor, care trebuie să pregătească trecerea treptată a arboretelor spre grădinărit.

c) La arboretele echiene şi relativ echiene incluse în unităŃi de gospodărire de

codru grădinărit, cu vârste mai mari de 80 ani, vor începe lucrările de transformare a structurii echiene (relativ echiene) în structură relativ plurienă şi plurienă, proces ce

se desfăşoară pe o perioadă îndelungată. În consecinŃă, posibilitatea se va stabili pentru fiecare arboret în parte după criterii silviculturale, prin aplicarea procentului de recoltare corespunzător intensităŃii intervenŃiei preconizate. Se va urmări ca prin stabilirea volumelor de extras să nu se afecteze calitatea fondului de producŃie ori să se declanşeze regenerarea pe suprafeŃe mari. Pentru perioada de început a procesului de transformare, respectiv pentru primele 4 intervenŃii, volumul de extras nu va depăşi valorile obŃinute prin formula:

unde:

P = k . Vr

(3)

P

Vr

probă permanente sau prin inventarieri integrale (potrivit prevederilor de

reprezintă volumul maxim de extras, în m 3 , pentru o perioadă de 10 ani;

- volumul real, în m 3 , determinat prin inventarieri parŃiale în suprafeŃe de

la

pct. 4.3.3.);

k

- indicele de recoltare.

Acesta din urmă are următoarele valori:

- numărul intervenŃiei

- indicele de recoltare (limita maximă) pentru:

- arborete până la 110 ani inclusiv

- arborete de peste 110 ani

1

2

3

4

 

1

1

1

1

10

8

7

6

1

1

1

1

8

7

6

6

Pentru control, în cazul arboretelor exploatabile (trecute de 110 ani), se va folosi suplimentar şi formula prezentată la punctul a). Pe baza confruntării rezultatelor obŃinute se va adopta posibilitatea definitivă, cu justificări corespunzătoare în raport cu starea arboretelor respective.

În arboretele echiene şi relativ echiene cu consistenŃa sub 0.8, volumul de

extras se va diminua în mod corespunzător, în funcŃie de cerinŃele silviculturale; se vor prevedea extrageri numai după declanşarea procesului de regenerare. După primele 4 tăieri de transformare, posibilitatea se va calcula cu formula:

P = I v +

Vr Vn

a

(4)

151

unde Vn (fondul normal) se stabileşte pe cale experimentală în procesul de aplicare a tăierilor de transformare sau se determină (orientativ) după datele prezentate în tabelul 5, confruntându-se, eventual, şi cu rezultatele obŃinute prin aplicarea altor procedee. La stabilirea şi la recoltarea posibilităŃii trebuie să se aibă în vedere extragerea în primul rând a arborilor uscaŃi, deperisanŃi, cu defecte tehnologice, bolnavi, Ńinând seama de faptul că tratamentul tăierilor grădinărite, mai ales la prima şi a doua intervenŃie, trebuie privit în principal prin prisma calităŃii şi stării de sănătate a arboretului. Sub raportul producŃiei de lemn, mai important este criteriul calităŃii, extrăgându-se arborii defectuoşi, decât să se realizeze o anumită distribuŃie pe categorii de diametre. Totodată se pune accentul pe promovarea procesului de regenerare naturală, astfel încât să existe în permanenŃă un seminŃiş şi tineret viguros, care să alimenteze continuu trecerea la codru, în vederea realizării ulterioare a structurii grădinărite. Aşadar, primele lucrări de transformare vor avea mai mult un caracter de intervenŃii pregătitoare, recoltarea posibilităŃii vizând în primul rând extragerea de arbori uscaŃi, bolnavi, în curs de uscare, defectuoşi, cu însuşiri ereditare inferioare, din specii mai puŃin valoroase ajunse la exploatabilitate etc. Deschiderile de puncte de regenerare se vor face cu precădere în continuarea golurilor create prin extragerea arborilor respectivi sau în jurul grupelor de seminŃiş utilizabil existent, fără ca procentul de recoltare să depăşească 15-17 % la arboretele pluriene şi relativ pluriene şi 12-14 % la arboretele echiene şi relativ echiene. În toate cazurile, se vor efectua calcule de prognoză a posibilităŃii pe 3-4 decenii.

7.2.3. Planuri de amenajament

7.2.3.1. Planul de recoltare a produselor principale. Prin tăierile grădinărite şi de transformare spre grădinărit, pe lângă realizarea posibilităŃii în condiŃiile menŃinerii capacităŃii protectoare a pădurii, se urmăreşte :

-întreŃinerea procesului de regenerare naturală, astfel încât să existe în permanenŃă un seminŃiş şi un tineret viguros, proporŃionat pe specii şi stadii de dezvoltare, pentru a se putea asigura continuitatea;

- activarea creşterii arborilor din toate categoriile de diametre, prin luminarea buchetelor sau grupelor existente, descopleşirea exemplarelor viguroase şi bine conformate;

- proporŃionarea amestecului în raport cu compoziŃia-Ńel;

- selecŃia permanentă în vederea realizării şi menŃinerii unui fond de producŃie

cât mai productiv şi de cea mai bună calitate în raport cu obiectivele propuse. În acest scop, planul de recoltare şi textul explicativ însoŃitor vor cuprinde toate elementele tehnice necesare aplicării acestui tratament în condiŃiilele concrete ale fiecărui tip de arboret. Acest plan se întocmeşte pe unităŃi de gospodărire pe o perioadă de 10 ani, cu

referiri la fiecare arboret tratat în codru grădinărit.

152

Planul de recoltare se structurează pe cupoane, în ordinea cronologică a

parcurgerii lor cu tăieri, fiecare cupon grupând arboretele ce urmează a se parcurge cu tăieri în acelaşi an. La constituirea cupoanelor se vor avea în vedere următoarele condiŃii:

a) cupoanele să aibă suprafeŃe cât mai echilibrate şi să fie formate din

subparcele întregi;

b) mărimea unui cupon să fie cel puŃin egală cu suprafaŃa celei mai mari

parcele, mărimea optimă a cupoanelor sub raportul conducerii tăierilor şi organizării economice a exploatărilor fiind de 50-100 ha; c) cupoanele să fie formate pe cât posibil din arborete alăturate, astfel încât tăierile să nu se răspândească pe suprafeŃe prea mari, iar distanŃele de scos-apropiat să

fie cât mai mici. Dacă motive de altă natură decât cele menŃionate impun, se pot constitui şi cupoane anuale alcătuite din arborete dispersate;

d) ca regulă generală, se urmăreşte constituirea de cupoane permanente,

avându-se în vedere ca, în fiecare cupon, volumele de extras din arboretele trecute de 80 ani să fie - pe cât posibil - cât mai apropiate. RotaŃia tăierilor este de regulă de 5-10 ani dar, în raport cu necesităŃile de ordin silvicultural şi gospodăresc, pot fi adoptate şi alte rotaŃii, cu justificările de rigoare.

În planul de recoltare se indică posibilitatea decenală atât pe cupon, cât şi pentru fiecare parcelă ori subparcelă.

7.2.3.2. Planul lucrãrilor de îngrijire se întocmeşte pentru arboretele cu vârsta

până la 80 ani inclusiv, după indicaŃiile date la codru regulat (pct. 7.4.2.2.).

7.2.3.3. Planul lucrãrilor de regenerare se întocmeşte ca în cazul unităŃilor de

codru regulat, cuprinzând prevederi pentru arboretele în care s-au înregistrat calamităŃi, pentru cele în care este necesară completarea regenerării naturale pentru arboretele de refăcut în vederea regenerării şi ameliorarea compoziŃiei lor etc.

7.3. Reglementarea procesului de producŃie în unitãŃi de gospodãrire de codru cvasigrãdinãrit

7.3.1. Stabilirea posibilităŃii

Pentru stabilirea posibilităŃii unităŃilor în care se aplică tăieri cvasigrădinărite se ia în considerare, ca indicator de bază, posibilitatea obŃinută prin procedeul suprafeŃei periodice revocabile, confruntându-se şi cu valoarea creşterii indicatoare. În cadrul procedeului, în raport cu ciclul şi cu perioada de regenerare adoptată (40-60 ani), se constituie prima suprafaŃă periodică, respectiv suprafaŃa periodică în rând. Se urmăreşte ca, în limita sacrificiilor de exploatabilitate admise, suprafaŃa respectivă (s r ) să nu depăşească suprafaŃa periodică normală (s n ) dar să fie, pe cât posibil, egală cu aceasta. Valoare lui s n se obŃine cu ajutorul relaŃiei :

s n =

S N,

r

(1)

153

S reprezintă suprafaŃa unităŃii de gospodărire; r – ciclul;

N – numărul de ani ai perioadei adoptate (de regulă 40 sau 60 ani).

Încadrarea arboretelor în suprafaŃa periodică în rând se face în ordinea urgenŃelor de regenerare din anexa 5. Posibilitatea se obŃine prin însumarea volumelor medii de extras anual din arboretele încadrate în prima suprafaŃă periodică, Ńinând seama că, în principiu, vârsta arboretelor nou create trebuie să varieze între 1 an şi n ani, n fiind numărul anilor corespunzător perioadei adoptate. Practic, se aplică următoarele modalităŃi de stabilire a posibilităŃii :

a) Cu ajutorul relaŃiei:

m

P =

i = 1

Vi

n

i

(2)

în care :

V i reprezintă volumul arboretelor incluse în suprafaŃa periodică în rând

majorat cu creşterea lor pe următorii cinci ani; i = 1…m;

m – numărul arboretelor încadrate în suprafaŃa periodică în rând;

n i – numărul de ani în care ar urma să se recolteze volumul lemnos existent, respectiv numărul anilor rămaşi din perioada de regenerare corespunzătoare fiecărui arboret; restricŃie: 10 n i n, în care n reprezintă numărul de ani corespunzători perioadei de regenerare normale a arboretului luat în considerare. b) Prin însumarea volumelor de extras stabilite pe cale inductivã. Volumele respective se stabilesc în baza indicilor (procentuali) de recoltare pentru fiecare arboret exploatabil în parte. Indicii de recoltare menŃionaŃi se stabilesc cu luarea în considerare a mărimii perioadei de regenerare specifice arboretului, a periodicităŃii şi numărului intervenŃiilor, a necesităŃii diversificării vârstelor. Indicatorul de posibilitate prin intermediul suprafeŃei periodice revocabile se stabileşte prin analiza atentă a rezultatelor obŃinute prin cele două modalităŃi, cu justificarea valorii adoptate. Indicatorul de posibilitate stabilit prin intermediul suprafeŃei periodice revocabile (mobile) se va confrunta cu valoarea creşterii indicatoare. Posibilitatea definitivă, adoptată pe baza acestei confruntări, trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:

-să nu depăşească, decât în cazuri bine justificate,volumul obŃinut prin aplicarea relaŃiei (1); -să nu fie mai mică decât o zecime din volumul arboretelor care, potrivit stării şi urgenŃelor de regenerare/refacere corespunzătoare, trebuie să fie exploatate integral în primul deceniu; -în cazul unităŃilor de gospodărire cu structură echilibrată sub raportul vârstelor şi în cazul celor cu excedent de arborete exploatabile, să fie egală sau apropiată de volumul creşterii indicatoare.

154

Eventualele abateri de la aceste condiŃii vor fi justificate temeinic, în raport cu structura şi starea fondului de producŃie.

7.3.2. Planuri de amenajament

7.3.2.1. Planul de recoltare a produselor principale se întocmeşte pe durata

primului deceniu şi în acelaşi mod ca pentru unităŃile de codru regulat (pct. 7.4.2.1.). Pe baza stării arboretelor, a procesului de regenerare, accesibilităŃii etc., la sfîrşitul planului respectiv se indică, cu caracter orientativ, ordinea de urgenŃă a intervenŃiilor preconizate. În cadrul acestui plan se va prevedea întreaga gamă a lucrărilor necesare, în raport cu evoluŃia structurii arboretelor (de la îngrijirea seminŃişurilor şi

tinereturilor, până la recoltarea arborilor maturi, în raport cu intensitatea intervenŃiilor necesare). 7.3.2.2. Planul lucrãrilor de îngrijire cuprinde arboretele neexploatabile, neincluse în suprafaŃa periodică în rând. Întocmirea planului lucrărilor de îngrijire şi stabilirea volumului de extras se va face potrivit recomandărilor de la pădurile de codru regulat.

7.3.2.3. Planul lucrãrilor de regenerare se întocmeşte pentru toate terenurile

şi arboretele pentru care se impun lucrări de împădurire, lucrări de ajutorare şi completare a regenerării naturale. Prevederile din acest plan se vor corela cu prevederile planului de recoltare. În situaŃiile în care se constată că regenerarea naturală se produce cu dificultate (înierbare, înmlăştinare, sol bătătorit etc.), prin amenajament se vor prevedea lucrări de ajutorare şi completare a regenerării naturale şi lucrări de îngrijire a seminŃişurilor, care să asigure menŃinerea şi buna lor dezvoltare.

7.4. Reglementarea procesului de producŃie în codru regulat

7.4.1. Stabilirea posibilitãŃii

Stabilirea posibilităŃii se face atât prin intermediul volumelor cât şi prin intermediul suprafeŃelor, aplicându-se în principal, procedee specifice metodei creşterii indicatoare şi metodei claselor de vârstă. În vederea unui control pe suprafaŃă se utilizează, în paralel şi procedeul aproximaŃiilor succesive. În cazul că în cuprinsul unei unităŃi de gospodărire de codru regulat există arborete în care se impune aplicarea codrului grădinărit, dar acestea nu au suprafaŃa necesară pentru a forma o unitate de gospodărire de sine stătătoare, posibilitatea corespunzătoare acestora se va stabili separat, după criteriile arătate la pct. 7.2.2.; suprafaŃa şi volumul arboretelor respective nu se iau în considerare la stabilirea posibilităŃii de codru regulat. Posibilitatea pe ansamblul unităŃii de gospodărire se obŃine prin însumarea posibilităŃii anuale stabilită pe cele două categorii de arborete, respectiv arboretele tratate în codru grădinărit şi restul arboretelor din unitatea studiată.

155

Se stabileşte iniŃial posibilitatea bazată pe creşterea indicatoare (P Ci ), cu ajutorul relaŃiei:

P

Ci

=

mC

i



min

V

k

10

k

k = 1,6

,

dacă

,

dacă

Q

Q

1

< 1

(1)

unde:

Ci

principale a fondului de producŃie, calculată în raport cu compoziŃia, clasele de producŃie şi consistenŃele (densităŃile) reale ale arboretelor componente şi cu luarea în considerare a unei structuri caracterizate prin clase de vârstă egale ca mărime;

reprezintă creşterea indicatoare, respectiv creşterea curentă a producŃiei

Q - indicator al existenŃei excedentului de arborete exploatabile calculat prin intermediul relaŃiei:

unde:

Q

=

10 C

i

+

DM

10 C

i

DM

=

min

{

V

k

10

k

C

i

}

k = 1,6

(2)

(3)

V k - volumul de material lemnos care ar putea fi recoltat, în limita sacrificiilor de exploatabilitate admise, în primii (10 · k) ani, Ńinând seama de arboretele care pot fi exploatate în intervalele de timp respective, de volumul lor la începutul intervalului în care devin exploatabile, precum şi de perioadele de regenerare adoptate în cadrul tratamentelor alese. Corespunzător principiului de asigurare a continuităŃii mărimii recoltelor pe cel puŃin 60 de ani, V k se stabileşte prin relaŃia:

V k

=

k

i = 1

VD

i

, pentru

k

= 1,6

(4)

unde:

VD i

reprezintă volumul de material lemnos care ar putea fi recoltat, în =

condiŃiile precizate la V k , în deceniul “i” (i

1,6; deceniul 1

se

consideră a fi deceniul de aplicare al amenajamentului în curs de elaborare).

Astfel, pentru k = 1 se obŃine V 1 = VD 1 , volumul de material lemnos ce se poate recolta din arboretele exploatabile în primii 10 ani, iar pentru k = 6 se obŃine V 6 = VD 1 + VD 2 + VD 3 + VD 4 + VD 5 + VD 6 , volumul de material lemnos ce se poate recolta din arboretele exploatabile în primii 60 de ani.

156

In vederea stabilirii mărimii celor 6 valori ale indicatorului VD i se identifică arboretele ce devin exploatabile, în limita sacrificiilor admise, în următoarele 6 decenii. Încadrarea unui arboret într-una din cele 6 mulŃimi se rezumă la stabilirea valorii indicelui “i” (numărul deceniului în care un arboret devine exploatabil) şi va fi egală cu cea mai mică dintre valorile “j” pentru care este adevărată relaŃia:

TA +

10

j

unde:

TE

0,5

PRM

,

pentru

j =

1,6

(5)

TA, TE şi PRM reprezintă vârsta actuală, vârsta exploatabilităŃii şi respectiv mărimea, în ani, a perioadei de regenerare determinată în raport cu stadiul de aplicare a tratamentului adoptat. Arboretele exploatabile în decursul fiecărui deceniu din cele 6 identificate anterior, se diferenŃiază în următoarele trei categorii:

N 1i mulŃimea arboretelor ce devin exploatabile în deceniul “i” şi al căror volum se impune a fi recoltat, în raport cu stadiul de aplicare a tratamentelor adoptate, într-o perioadă de 10 ani (i = 1,6; N 11 , N 12 ,…,N 16 reprezintă mulŃimea arboretelor exploatabile în deceniul 1,2 şi, respectiv, 6). Notând cu m i – card N 1i , atunci m 1 , m 2 , …,m 6 reprezintă numărul de arborete exploatabile, incluse în mulŃimile N 11 , N 12 şi, respectiv, N 16 ; N 2i mulŃimea arboretelor ce devin exploatabile în deceniul “i” şi al căror volum se impune a fi recoltat, în raport cu stadiul de aplicare a tratamentelor adoptate, într-o perioadă de 20 ani (i = 1,6; N 21 , N 22 ,…,N 26 reprezintă mulŃimea arboretelor exploatabile în deceniul 1,2 şi, respectiv, 6). Notând cu n i – card N 2i , atunci n 1 , n 2 , …,n 6 reprezintă numărul de arborete exploatabile, incluse în mulŃimile N 21 , N 22 şi, respectiv, N 26 ; N 3i mulŃimea arboretelor ce devin exploatabile în deceniul “i” şi al căror volum se impune a fi recoltat, în raport cu stadiul de aplicare a tratamentelor adoptate, într-o perioadă de 30 ani (i = 1,6; N 31 , N 32 ,…,N 36 reprezintă mulŃimea arboretelor exploatabile în deceniul 1,2 şi, respectiv, 6). Notând cu r i – card N 3i , atunci r 1 , r 2 , …,r 6