Sunteți pe pagina 1din 151

95

NORME TEHNICE
PENTRU

AMENAJAREA PÃDURILOR

5
96

INSTITUTUL DE CERCETĂRI ŞI AMENAJĂRI SILVICE

TITLUL LUCRĂRII: “ Norme tehnice pentru amenajarea pădurilor (5)”.


Proiect

Ciclul de cercetare: 2002


Beneficiarul cercetărilor: Ministerul Agriculturii, AlimentaŃiei şi Pădurilor

Responsabilul lucrării: ing. Gheorghe MARIN


Autori: ing. George BUMBU
Dr. ing. Filimon CARCEA
Prof. dr. ing. Victor GIURGIU
ing. Gheorghe MARIN
Dr ing. Ioan SECELEANU
Dr. ing. Nicolae PĂTRĂŞCOIU
Colaboratori: ing. Traian IVANSCHI
Prof. dr. ing. Ioan MILESCU
Dr. ing. Constantin ROŞU

Ajutoare tehnice: Tehn. pr. pr. Dorina VĂDUVA

DIRECTORUL INSTITUTULUI: Ing. Gheorghe DUMITRIU


DIRECTOR ŞTIINłIFIC: Dr. ing. Gheorghe PÂRNUłĂ
97

PREFAłĂ

Potrivit legislaŃiei în vigoare, modul de gospodărire a fondului forestier


naŃional, indiferent de natura proprietăŃii pădurilor şi terenurilor ce-l compun, se
reglementează prin amenajamente silvice. În sensul acestei prevederi legale, Normele
tehnice pentru amenajarea pădurilor constituie o componentă de bază a regimului
silvic şi, în concordanŃă cu precizările Art.9 din Codul silvic trebuie să vizeze prin
toate reglementările ce le sunt specifice ,,asigurarea gospodăririi durabile a
ecosistemelor forestiere.”
Urmărindu-se ca amenajarea pădurilor să răspundă, în continuare, obiectivelor
majore privind apărarea, conservarea şi dezvoltarea fondului forestier, la elaborarea
ediŃiei de faŃă a normelor tehnice s-au avut în vedere :
- modificările ce survin în regimul proprietăŃii pădurilor din Ńara noastră ca
efect al reconstituirii drepturilor de proprietate asupra terenurilor forestiere;
- rezultatele cercetării ştiinŃifice efectuate, în amenajament şi în celelalte
domenii ale silviculturii, de la apariŃia ultimei ediŃiile a normelor tehnice;
- experienŃa acumulată în Ńara noastră în domeniul amenajării pădurilor, cu
preluarea adecvată, din ediŃilele anterioare ale instrucŃiunilor şi normelor tehnice de
profil (1949, 1951, 1953, 1959, 1969, 1980, 1986, 2000), a unor concepte, metode şi
procedee tehnice verificate în condiŃiilele Ńării noastre;
- progresele realizate pe plan mondial în domeniul amenajării pădurilor şi a
altor discipline care îi condiŃionează dezvoltarea.
De asemenea, la elaborareia normelor tehnice, o preocupare de bază a
constituit-o alinierea amenajamentului silvic românesc la noile orientări apărute pe
plan mondial şi european în domeniul gestionării pădurilor în concordanŃă cu
,,Principiile forestiere” adoptate la ConferinŃa NaŃiunilor Unite pentru Mediu şi
Dezvoltare de la Rio de Janeiro (1992). AtenŃie specială s-a acordat promovării
conceptului gestionării durabile a pădurilor, definit şi conturat la conferinŃele
ministeriale pentru protejarea pădurilor Europei de la Helsinki (1993), Lisabona
(1998) şi Viena (2003), precum şi problemei conservării biodiversităŃii ecosistemelor
forestiere, ca latură esenŃială a durabilităŃi lor.
Noile norme tehnice pentru amenajarea pădurilor au fost atent corelate cu
prevederile celorlalte norme din silvicultură, urmărindu-se evitarea unor reglementări
contradictorii sau cu implicaŃii nefavorabile asupra altor domenii de activitate
forestieră.
FaŃă de ediŃia din 2000, normele tehnice cuprind reglementări noi privind:
- aspecte legate de organizarea teritoriului şi de cadastru forestier în
concordanŃă cu noile condiŃiile sociale şi economice;
- realizarea unei acurateŃi sporite a studiului condiŃiilelor staŃionale şi de
vegetaŃie;
- analiza mai atentă a modului de gospodărire a pădurilor în etapele
anterioare;
98

- diferenŃierea bazelor de amenajare şi a reglementării procesului de


producŃie lemnoasă în raport cu funcŃiile pădurii, cu natura proprietăŃii,
precum şi cu unele circumstanŃe economice şi sociale locale/zonale. Sunt
de menŃionat, în acest sens, îmbunătăŃiri substanŃiale legate de: alegerea
tratamentelor şi preocupări pentru diversificarea structurii arboretelor,
modalităŃile de stabilire a posibilităŃii pădurilor, conŃinutul planurilor de
amenajament, conŃinutul orientativ al studiilor sumare de amenajare pentru
păduri cu suprafeŃe restrânse etc.
Punerea în aplicare a noilor norme tehnice pentru amenajarea pădurilor, în noul
context al regimului de proprietate şi al administrării şi gestionării fondului forestier,
impune o implicare responsabilă a tuturor factorilor interesaŃi în protejarea mediului
şi în dezvoltarea economică la nivel local, zonal şi naŃional.
99

CUPRINS
Pag.
3
PREFAłĂ
PRINCIPII GENERALE ALE AMENAJĂRII PĂDURILOR 10
1. ALCĂTUIREA, LIMITELE, FOLOSIREA, FUNCłIILE ŞI
ADMINISTRAREA FONDULUI FORESTIER ……………………………… 11
1.1. Regimul juridic al fondului forestier naŃional………………………… 11
1.2. Clarificări privind suprafaŃa şi limitele fondului forestier naŃional…… 11
1.3. Modul de folosinŃă a fondului forestier .................................................. 12
1.4. FuncŃiile pădurii .................................................................................... 15
1.5. Administrarea fondului forestier naŃional.........................................…. 16
1.6. Aspecte privind organizarea activităŃii de amenajarea pădurilor……… 16

2. UNITĂłI TERITORIALE DE AMENAJAMENT ŞI UNITĂłI DE 16


GOSPODĂRIRE …………………………………………………………………
2.1. UnităŃi teritoriale de amenajament …………………………………… 16
2.1.1. Ocolul silvic; proprietatea; asociaŃia de proprietari …………………… 16
2.1.2. Unitatea de amenajament de bază ..............................................……... 17
2.1.3. Parcela ................................................................................................ 18
2.1.4. Subparcela ........................................................................................... 19
2.2. Tipuri de unităŃi de gospodărire………………………………... 21
2.2.2. Unitatea de gospodărire ……………………………………………….. 21
2.2.1. Subunitatea de amenajament de bază...........................................…….. 22
2.2.2. Seria de gospodărire .............................................................................. 22

3. BAZA CARTOGRAFICĂ A AMENAJAMENTELOR SILVICE;


SISTEMUL DE EVIDENłA INFORMATIZATĂ A TERENURILOR
FORESTIERE ; UTILIZAREA ÎN AMENAJAMENT A SISTEMULUI
23
INFORMATIC GEOGRAFIC……………………………………………………
3.1. Planuri topografice şi hărŃi amenajistice ……………………………… 23
3.1.1. Planuri topografice ……………………………………………………. 23
3.1.2. HărŃile amenajistice …………………………………………………… 25
3.1.3. EvidenŃa bazei cartografice …………………………………………… 26
3.2. Sistemul de evidenŃa informatizată a terenurilor forestiere……….….. 27
3.2.1. Aspecte de ordin general ………………………………………………. 27
3.2.2. Amenajamentul şi unităŃile teritoriale de referinŃă ale cadastrului
forestier ……………………………………………………………… 28
3.3. Utilizarea în amenajament a sistemului informatic geografic (G.I.S.) ... 29

4. STUDIUL STAłIUNII ŞI AL VEGETAłIEI FORESTIERE ...................…… 29


4.1. ConŃinutul şi scopul studiului ................................................................ 29
4.2. Lucrări pregătitoare ............................................................................... 30
4.3. Lucrări de teren privind studiul staŃiunii şi vegetaŃiei forestiere ............ 30
4.3.1. InformaŃii de teren privind studiul staŃiunii ............................................ 30
100

4.3.2. InformaŃii de teren privind vegetaŃia forestieră ...................................... 33


4.3.3. Inventarierea fondului de producŃie ....................................................... 38
4.4. Redactarea studiului privind condiŃiilele staŃionale şi de vegetaŃie ....... 39
4.4.1. Studiul condiŃiilelor staŃionale ................................................................ 39
4.4.2. Studiul vegetaŃiei ................................................................................... 40
4.4.3. Biodiversitatea ………………………………………………………… 41

5. GOSPODĂRIREA DIN TRECUT A PĂDURILOR ................................... 43


6. STABILIREA FUNCłIILOR ECOLOGICE, ECONOMICE ŞI SOCIALE
ALE PĂDURII ŞI A BAZELOR DE AMENAJARE ................................……. 45
6.1. Obiectivele ecologice, economice şi sociale ................................…….. 45
6.2. Stabilirea funcŃiilor pădurii ..............…………………………………. 45
6.3. Stabilirea bazelor de amenajare ……………………………………… 46
6.3.1. GeneralităŃi .......................................................................................... 46
6.3.2. Regimul ................................................................................................ 46
6.3.3. CompoziŃia - Ńel .................................................................................... 47
6.3.4. Tratamentul ........................................................................................... 48
6.3.5. Exploatabilitatea ................................................................................... 50
6.3.6. Ciclul .................................................................................................... 52

7. REGLEMENTAREA PROCESULUI DE PRODUCłIE LEMNOASĂ ........ 53


7.1. Sensul şi scopul reglementării ............................................................... 53
7.2. Reglementarea procesului de producŃie în codru grădinărit ................... 54
7.2.1. Structura şi mărimea fondului de producŃie .......................................... 54
7.2.2. Stabilirea posibilităŃii ............................................................................ 55
7.2.3. Planuri de amenajament ........................................................................ 58
7.2.3.1. Planul de recoltare a produselor principale ..............................……….. 58
7.2.3.2. Planul lucrărilor de îngrijire .................................................................. 59
7.2.3.3. Planul lucrărilor de regenerare ............................................................... 59
7.3. Reglementarea procesului de producŃie în unităŃi de gospodărire de
codru cvasigrădinărit .........……………………………………………. 59
7.3.1. Stabilirea posibilităŃii ............................................................................ 59
7.3.2. Planuri de amenajament ........................................................................ 61
7.3.2.1. Planul de recoltare a produselor principale ...................……………….. 61
7.3.2.2. Planul lucrărilor de îngrijire .................................................................. 61
7.3.2.3. Planul lucrărilor de regenerare ............................................................... 61
7.4. Reglementarea procesului de producŃie în codru regulat ....................... 61
7.4.1. Stabilirea posibilităŃii ............................................................................ 61
7.4.1.1. Indicatorul de posibilitate prin intermediul creşterii indicatoare (P1) … 62
7.4.1.2. Indicatorul de posibilitate după criteriul claselor de vârstă (P2) ………. 66
7.4.1.3. Indicatorul de posibilitate prin intermediul aproximaŃiilor succesive .... 68
7.4.1.4. Adoptarea mărimii posibilităŃii .............................................................. 70
7.4.2. Planuri de amenajament ........................................................................ 71
7.4.2.1. Planul de recoltare a produselor principale ........................................... 71
7.4.2.2. Planul lucrărilor de îngrijire şi conducere a arboretelor ......................... 72
101

7.4.2.3. Planul lucrărilor de regenerare ............................................................... 76


7.5. Reglementarea procesului de producŃie în crâng .................................... 78
7.5.1. Stabilirea posibilităŃii ............................................................................ 78
7.5.2. Planuri de amenajament ........................................................................ 82
7.5.2.1. Planul de recoltare a produselor principale ............................................ 82
7.5.2.2. Planul lucrărilor de îngrijire .................................................................. 82
7.5.2.3. Planul lucrărilor de regenerare .............................................................. 82
7.6. Reglementări privind conversiunea la codru a arboretelor provenite din
lăstari ………………………………………………………………. 82
7.7. Reglementarea procesului de producŃie pentru unităŃile de gospodărire
alcătuite din culturi de plopi euramericani şi sălcii selecŃionate ……. 83
7.7.1. Stabilirea posibilităŃii ........................................................................... 83
7.7.2. Planuri de amenajament ........................................................................ 83
7.8. Reglementarea procesului de producŃie la pădurile de interes
silvocinegetic …………………………………………………………. 84
7.9. RestricŃii privind stabilirea recoltelor de lemn pentru pădurile supuse
regimului de ocrotire integrală şi celui de conservare deosebită ……… 85
7.10. Precizări privind situaŃiile în care se poate exploata lemn din pãdurile
supuse regimului de ocrotire integralã şi celui de conservare deosebită. 86

8. PRECIZĂRI SUPLIMENTARE PRIVIND AMENAJAREA PĂDURILOR


CU FUNCłII SPECIALE DE PROTECłIE …………………………………… 87
8.1. Aspecte generale ………………………………………………………. 87
8.2. Păduri cu funcŃii speciale de protecŃie a apei şi solului ……………….. 88
8.3. Păduri cu funcŃii speciale de protecŃie contra factorilor climatici
dăunători ………………………………………………………………. 88
8.4. Păduri aflate sub influenŃa poluării industriale ……………………….. 89
8.5. Păduri cu funcŃii speciale de recreere ………………………………… 89
8.6. Păduri de interes ştiinŃific şi de ocrotire a genofondului şi ecofondului
forestier ................................................................................................ 90

9. VALORIFICAREA SUPERIOARĂ A PRODUSELOR NELEMNOASE ALE


FONDULUI FORESTIER .......................................................…………………. 91
9.1. ConsideraŃii generale ............................................................................ 91
9.2. ProducŃia cinegetică .............................................................................. 91
9.3. ProducŃia salmonicolă ........................................................................... 92
9.4. ProducŃia de fructe de pădure ................................................................ 92
9.5. ProducŃia de ciuperci comestibile .......................................................... 92
9.6. Resurse melifere .................................................................................... 93
9.7. Materii prime pentru colofoniu ............................................................. 93
9.8. Materii prime pentru împletituri ............................................................ 93
9.9. Materii prime pentru industria tananŃilor, uleiurilor vegetale şi
coloranŃilor ............................................................................................ 94
9.10. SeminŃe forestiere .................................................................................. 94
9.11. Alte produse .......................................................................................... 94
102

10. STAREA DE SĂNĂTATE A PĂDURILOR ŞI MĂSURI DE PROTEJARE A


FONDULUI FORESTIER ……………………………………………………….. 95
10.1. EvoluŃia stării de sănătate a pădurilor ………………………………… 96
10.2. Măsuri de protejare a fondului forestier ………………………………. 96
10.2.1. Protejarea împotriva doborâturilor şi rupturilor produse de vânt şi
zăpadă ……………………………………………………………….. 96
10.2.2. ProtecŃia împotriva incendiilor .............................................................. 97
10.2.3. ProtecŃia împotriva dăunătorilor şi bolilor ............................................ 97
10.2.4. Măsuri de gospodărire în pădurile cu fenomene de uscare anormală ..... 99

11. INSTALAłII DE TRANSPORT, TEHNOLOGII DE EXPLOATARE,


CONSTRUCłII FORESTIERE………………………………………………… 100
11.1. InstalaŃii de transport ............................................................................. 100
11.2. Tehnologii de exploatare ....................................................................... 101
11.3. ConstrucŃii forestiere.........................................................................…. 102

12. PRELUCRAREA AUTOMATĂ A INFORMAłIILOR ÎN AMENAJAMENT 102


13. CONTROLUL ŞI REVIZUIREA AMENAJAMENTULUI.........…………… 103
14. ANALIZA EFICACITĂłII MODULUI DE GOSPODĂRIRE A
PĂDURILOR ……………………………………………………………………… 105

15. CONłINUTUL AMENAJAMENTULUI SILVIC ŞI AL STUDIULUI


SUMAR DE AMENAJARE …………………………………………………….. 106
15.1. ConŃinutul orientativ al amenajamentului …………………………….. 106
15.2. ConŃinutul orientativ al studiului sumar de amenajare ……………….. 112

16. PROBLEME TEHNICO-ORGANIZATORICE........................…………… 113


16.1. AtribuŃiile proprietarilor şi/ sau administratorilor de fond forestier
referitoare la amenajarea pădurilor …………………………………… 113
16.1.1. Precizări de ordin general …………………………………………… 113
16.1.2. AtribuŃiile Regiei NaŃionale a Pădurilor şi ale unităŃilor sale teritoriale 114
16.1.3. AtribuŃiile proprietarilor/ administratorilor altor păduri decât cele
proprietate publică a statului …………………………………………..
116
16.2. RecepŃia şi avizarea amenajamentelor................................................….
117
16.3. 118
EvidenŃa aplicării amenajamentelor...................................................…..
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………….……………. 120
123
ANEXE ………………………………………………………………..
Anexa 1. Încadrarea vegetaŃiei forestiere în grupe, subgrupe şi categorii
funcŃionale......................................................................…………. 124
Anexa 2. Tipuri de unităŃi de gospodărire …………………………………. 130
Anexa 3. Alegerea tratamentelor şi a altor intervenŃii pentru asigurarea
funcŃionalităŃii arboretelor ……………………………………… 131
Anexa 4. Vârstele exploatabilităŃii tehnice pentru arboretele gospodărite în
codru regulat cu funcŃie prioritară de producŃie........................…. 135
103

Anexa 5. Criterii pentru încadrarea arboretelor pe urgenŃe de regenerare ..... 137


Anexa 6. Cicluri pentru pădurile din România pe formaŃii forestiere, grupe
funcŃionale şi sortimente-Ńel .................................................…….. 140
Anexa 7. Indici de recoltare prin lucrări de îngrijire-rărire (în procente faŃă
de voluul anterior intervenŃiilor) pentru arboretele parcurse
sistematic cu asemenea lucrări şi având indici de densitate 0.9-1.0 141
Anexa 8. Periodicitatea lucrărilor de îngrijire pentru arborete parcurse
sistematic cu asemenea intervenŃii silviculturale (valori
orientative pentru scopuri de programări pe deceniu ………… 143
Anexa 9. Categorii de lucrări de regenerare ……………………………… 144
Anexa 10. BilanŃ economic-financiar ……………………………………… 146
Anexa 11.
Vârsta exploatabilităŃii absolute pe specii şi clase de producŃie pentru
arboretele cu funcŃie prioritară de producŃie ……………..
147
148
TERMINOLOGIE ………………………………………………………….
104

PRINCIPII GENERALE ALE AMENAJÃRII PÃDURILOR

Amenajarea pădurilor, ca ştiinŃă şi practică a organizării şi conducerii structural


- funcŃionale a pădurilor în conformitate cu cerinŃele ecologice, economice şi sociale
ale silviculturii, se bazează pe conceptul dezvoltării durabile∗, respectînd următoarele
principii.

a) Principiul continuităŃii. Acest principiu reflectă preocuparea permanentă de


a asigura prin amenajament condiŃiile necesare pentru gestionarea durabilă∗∗ a
pădurilor, astfel încît acestea să ofere societăŃii - în mod continuu – produse lemnoase
şi de altă natură, precum şi servicii de protecŃie şi sociale cît mai mari şi de
calitatesuperioară. El se referă, deci, atît la continuitatea în sens progresiv a funcŃiilor
de producŃie, cît şi la permanenŃa şi ameliorarea funcŃiilor de protecŃie şi sociale,
vizînd nu numai interesele generaŃiei actuale, dar şi pe cele de perspectivă ale
societăŃii. Totodată, potrivit acestui principiu, amenajamentul va acorda o atenŃie
permanentă asigurării integrităŃii şi dezvoltării fondului forestier.

b) Principiul eficacităŃii funcŃionale. Prin acest principiu se exprimă


preocuparea permanentă pentru creşterea capacităŃii de producŃie şi de protecŃie a
pădurilor, precum şi pentru valorificarea optimă a produselor acestora. Se are în
vedere creşterea productivităŃii pădurilor şi a calităŃii produselor, ameliorarea
funcŃiilor de protecŃie ale arboretelor, vizând realizarea unei eficienŃe economice a
gospodăririi pădurilor, precum şi asigurarea unui echişibru corespunzător între
aspectele de ordin ecologic, economic şi social, cu cele mai mici costuri.

c) Principiul conservării şi ameliorării biodiversităŃii. Prin acest principiu se


urmăreşte conservarea şi ameliorarea biodiversităŃii la cele patru niveluri ale acesteia
(diversitatea genetică intraspecifică, diversitatea speciilor, ecosistemelor şi
peisajelor), în scopul maximizării stabilităŃii şi al potenŃialului polifuncŃional al
pădurilor.
Tratarea problemelor de amenajament se va realiza în concepŃie sistemică,
urmărind totodată integrarea amenajării pădurilor în acŃiunile mai cuprinzătoare de
amenajare a teritoriului, cu luare în considerare a condiŃiilelor ecologice, economice
şi sociale din zonă.


Prin dezvoltare durabilă se înŃelege “ capacitatea de a satisface cerinŃele generaŃiei
prezente fără a compromite capacitatea generaŃiilor viitoare de a-şi satisface propriile nevoi”.
∗∗
Prin gestionarea durabilă a pădurilor se înŃelege administrarea şi utilizarea
ecosistemelor forestiere, astfel încât să li se menŃină şi amelioreze biodiversitatea, productivitatea,
capacitatea de regenerare, vitalitatea, sănătatea şi să li se asigure pentru prezent şi viitor
capacitatea de a exercita funcŃiile multiple ecologice, economice şi sociale, la nivel local, regional
şi mondial, fără a genera prejudicii altor ecosisteme.
105

1. ALCÃTUIREA, LIMITELE, FOLOSIREA, FUNCłIILE


ŞI ADMINISTRAREA FONDULUI FORESTIER

1.1. Regimul juridic al fondului forestier naŃional

Potrivit art.1 al Codului silvic, pădurile, terenurile destinate împăduririi, cele


care servesc nevoilor de cultură, producŃie ori administraŃie silvică, iazurile, albiile
pâraielor, precum şi terenurile neproductive, incluse în amenajamentele silvice, în
condiŃiilele legii constituie, indiferent de natura proprietăŃii, fondul forestier naŃional.
Sunt considerate păduri terenurile acoperite cu vegetaŃie forestieră cu o
suprafaŃă mai mare de 0.25 ha cuprinse în fondul forestier naŃional.
După natura proprietăŃii, fondul forestier naŃional este format din fond forestier
proprietate publică (a statului şi a unităŃilor administrativ teritoriale) şi din fond
forestier proprietate privată (persoane juridice şi fizice) şi constituie bun de interes
naŃional.
Terenurile din fondul forestier naŃional care fac parte din domeniul public sunt
scoase, în condiŃiilele legii, din circuitul civil, ceea ce face ca dreptul de proprietate
asupra lor să fie imprescriptibil. Terenurile din fondul forestier incluse în
amenajamentele silvice şi deŃinute fără titlu, la data amenajării, de diferite persoane
fizice sau juridice, constituie litigii sau ocupaŃii, după cum au sau nu, acŃiuni deschise
în justiŃie.
Terenurile din fondul forestier proprietate privată sunt şi rămân în circuitul
civil. Ele pot fi dobândite şi înstrăinate prin modalităŃile stabilite de legislaŃia civilă şi
cu respectarea dispoziŃiilor Codului silvic.
SuprafeŃele de teren din interiorul fondului forestier având alte folosinŃe şi care
nu aparŃin proprietarului fondului forestier respectiv, se evidenŃiază în
amenajamentele silvice ca enclave, dacă nu sunt situate la drumuri publice.

1.2. Clarificări privind suprafaŃa şi limitele fondului


forestier naŃional

Identificarea terenurilor care constituie fondul forestier proprietate publică a


statului se face, potrivit prevederilor Codului silvic, pe bază de amenajamente silvice.
Pentru fondul forestier proprietate privată, dreptul de proprietate se stabileşte pe bază
de acte legale.
Operarea în noul amenajament a mişcărilor de suprafaŃă se face numai pe baza
de acte legale, în condiŃiilele legii .
Limitele fondului forestier proprietate publică sunt cele din amenajamentele
silvice în vigoare, cu modificările legale înregistrate în intervalul de aplicare a
acestora. În cazul terenurilor forestiere pentru care nu există intabulare,
proprietarul/administratorul este obligat să prezinte în teren limitele proprietăŃii care
fac obiectul amenajamentului. În ceea ce priveşte limitele pădurilor proprietate
privată, acestea sunt, la prima amenajare, cele stabilite pe baza documentelor care
atestă în mod legal dreptul de proprietate asupra pădurilor respective, iar la
106

amenajările ulterioare, pe baza modificărilor legale intervenite de la data ultimei


amenajări.
În situaŃia în care lucrările de amenajare sunt precedate de cele de întocmire a
cadastrului forestier sau general, limitele fondului forestier sunt cele stabilite prin
aceste lucrări.
În toate amenajamentele întocmite după reconstituirea dreptului de proprietate
asupra terenurilor forestiere potrivit legislaŃiei referitoare la fondul funciar,
amenajamentele vor cuprinde o situaŃie clară privind documentele în baza cărora s-au
produs modificări ale regimului de proprietate, precum şi modul de alcătuire a
fondului forestier, cu indicarea unităŃilor teritoriale de referinŃă ale cadastrului
forestier precizate la paragr. 3.2.2.
Amenajamentele ulterioare vor cuprinde, atât în partea generală cât şi la fiecare
unitate de producŃie, un paragraf intitulat “Modificări de limite şi de suprafaŃă
survenite de la data ultimei amenajări“, în care se va face o analiză referitoare la
integritatea fondului forestier. Tot aici se va prezenta fişa mişcărilor de suprafeŃe din
fondul forestier, care va cuprinde: documentele în baza cărora s-au operat intrările
sau ieşirile în şi din fondul forestier, cu toate informaŃiile necesare (felul actului,
emitentul, numărul şi data emiterii, unitatea amenajistică şi suprafaŃa). După intrarea
în vigoare a amenajamentului, fiecare operaŃie înscrisă în fişa menŃionată va fi
confirmată, sub raportul legalităŃii, prin semnătura conducătorului unităŃii silvice sau
a proprietarului, pentru pădurile private.
Operarea în noul amenajament a mişcărilor de suprafaŃă din fondul forestier se
va face de către şeful de proiect, numai după ce acesta le-a verificat şi însuşit. În
cazul în care şeful de proiect are reŃineri în legătură cu legalitatea mişcărilor de
suprafaŃă sau cu mărimea suprafeŃelor în cauză, acestea vor fi prezentate în scris la
avizarea soluŃiilor amenajistice.

1.3. Modul de folosinŃă a fondului forestier

Fondul forestier naŃional este o componentă a fondului funciar. Normele


tehnice pentru introducerea cadastrului general precizează că fondul forestier naŃional
cuprinde terenurile cu destinaŃie forestieră incluse în amenajamentele silvice (TDF).
Potrivit acestor norme, terenurile respective au următoarele folosinŃe: păduri şi
terenuri destinate împăduririi; terenuri care servesc nevoilor de cultură, producŃie şi
administraŃie silvică; perdele de protecŃie şi tufărişuri-mărăcinişuri.
În amenajament se foloseşte clasificarea utilizată în evidenŃele silvice,
caracterizată prin următoarele categorii de folosinŃe:

A. Pãduri şi terenuri destinate împãduririi sau reâmpãduririi

A.1. Păduri şi terenuri destinate împăduririi sau reîmpăduririi pentru care


se reglementează recoltarea de produse principale.
A.1.1. Păduri, inclusiv plantaŃiile cu reuşită definitivă.
107

A.1.2. Regenerări pe cale artificială cu reuşită parŃială.


A.1.3. Regenerări pe cale naturală cu reuşită parŃială.
A.1.4. Terenuri de reâmpădurit în urma tăierilor rase, a doborâturilor produse
de vânt sau a altor cauze.
A.1.5. Poieni sau goluri destinate împăduririi.
A.1.6. Terenuri degradate prevăzute a se împăduri.
A.1.7. Răchitării naturale ori create prin culturi.
A.2. Păduri şi terenuri destinate împăduririi sau reâmpăduririi pentru care nu
se reglementează recoltarea de produse principale.
A.2.1. Păduri, inclusiv plantaŃii cu reuşită definitivă.
A.2.2. Terenuri împădurite pe cale naturală ori prin plantaŃii, care nu au
realizat încă reuşita definitivă.
A.2.3. Terenuri de reâmpădurit în urma doborâturilor produse de vânt sau a
altor cauze.
A.2.4. Poieni sau goluri destinate împăduririi.
A.2.5. Terenuri degradate destinate împăduririi.

B. Terenuri afectate gospodãririi pãdurilor

B.1. Linii parcelare principale.


B.2. Linii de vânătoare şi terenuri pentru hrana vânatului.
B.3. InstalaŃii de transport forestiere: drumuri, căi ferate şi funiculare
permanente.
B.4. Clădiri, curŃi şi depozite permanente.
B.5. Pepiniere, plantaŃii semincere şi culturi de plantă mamă.
B.6. Culturi de arbuşti fructiferi, de plante medicinale şi melifere etc.
B.7. Terenuri cultivate pentru nevoile administraŃiei.
B.8. Terenuri cu fazanerii, păstrăvării, centre de prelucrare a fructelor de
pădure, uscătorii de seminŃe etc.
B.9. Ape care fac parte din fondul forestier.
B.10. Culuare pentru linii electrice de înaltă tensiune.

C.Terenuri neproductive: stâncării, nisipuri, sărături, mlaştini, râpe,


ravene etc.
D. Terenuri transmise temporar, prin acte normative, în folosinŃă altor
persone juridice, pentru instalaŃii electrice, petroliere sau hidroenergetice,
pentru cariere, depozite etc.

E. Terenuri din fondul forestier deŃinute de persoane fizice sau juridice fără
aprobările legale necesare.
E.1. OcupaŃii (pentru care nu sunt începute acŃiuni de justiŃie).
E.2. Litigii (cu acŃiuni pe rol la instanŃe judecătoreşti).
Se va prezenta o evidenŃă a fondului forestier pe categorii utilizate în evidenŃa
fondului funciar:
108

Nr. Simbol Denumirea indicatorului


crt.
1 Fond forestier total
P
1.1 PD Terenuri acoperite cu pădure
1.1.1 PDr Răşinoase
1.1.2 PDf Foioase
1.1.3 PDs Răchitării (cultivate şi naturale)
1.2
PC Terenuri care servesc nevoilor de cultură
1.2.1 PCp Pepiniere
1.2.2 PCj Plantaje
1.2.3 PCd ColecŃii dendrologice
1.3 PS Terenuri care servesc nevoilor de producŃie silvică
1.3.1 PSz Arbuşti fructiferi (culturi specializate)
1.3.2 PSv Terenuri pentru hrana vânatului
1.3.3 PSr Ape curgătoare
1.3.4 PSl Ape stătătoare
1.3.5 PSp Păstrăvării
1.3.6 PSf Fazanerii
1.3.7 PSb Crescătorii animale cu blană fină
1.3.8 PSd Centre fructe de pădure
1.3.9 PSu Puncte achiziŃie fructe, ciuperci
1.3.10 PSi Ateliere împletituri
1.3.11 PSa SecŃii şi puncte apicole
1.3.12 PSs Uscătorii şi depozite de seminŃe
1.3.13 PSc Ciupercării
1.4 PA Terenuri care servesc nevoilor de administrare
forestieră
1.4.1 PAs SpaŃii de producŃie silvică şi cazare personal silvic
1.4.2 PAf Căi ferate forestiere
1.4.3 PAd Drumuri forestiere
1.4.4 PAp Linii de pază contra incendiilor
1.4.5 PAz Depozite forestiere
1.4.6 PAg Diguri
1.4.7 PAc Canale
1.4.8 PAa Alte terenuri
1.5 PI Terenuri afectate împăduririi
1.5.1 PIr Clasa de regenerare
1.5.2 PIf Terenuri intrate cu acte legale în fondul forestier
1.6 PN Terenuri neproductive
1.6.1 PNs Stâncării, abrupturi
1.6.2 PNp Bolovănişuri, pietrişuri
1.6.3 PNn Nisipuri (zburătoare marine)
1.6.4 PNr Râpe, ravene
109

Nr. Simbol Denumirea indicatorului


crt.
1.6.5 PNc Sărături cu crustă
1.6.6 PNm Mocirle, smârcuri
1.6.7 PNg Gropi de împrumut şi depuneri sterile
1.7 PE Fâşie frontieră
1.8 PT Terenuri scoase temporar din fondul forestier şi
nereprimite
1.9 PO OcupaŃii, litigii

1.4. FuncŃiile pãdurii

Pădurile îndeplinesc funcŃii multiple ecologice, economice şi sociale.


În raport cu funcŃiile prioritare, potrivit prevederilor Codului silvic, pădurile se
împart în două grupe:
- grupa I - păduri cu funcŃii speciale de protecŃie;
- grupa a II-a - păduri cu funcŃii de producŃie şi protecŃie.
În raport cu natura funcŃiei atribuite, pădurile din grupa I se încadrează în
următoarele subgrupe funcŃionale:
1. - păduri cu funcŃii de protecŃie a apelor;
2. - păduri cu funcŃii de protecŃie a solului;
3. - păduri cu funcŃii de protecŃie contra factorilor climatici şi industriali
dăunători;
4. - păduri cu funcŃii de recreere;
5. - păduri de interes ştiinŃific şi de ocrotire a genofondului şi ecofondului
forestier.
Subgrupele conŃin mai multe categorii funcŃionale stabilite în raport cu funcŃia prioritară atribuită
arboretului. Încadrarea în categorii funcŃionale se face potrivit criteriilor din anexa 1.
Cu ocazia revizuirii amenajamentelor se verifică repartizarea pădurilor pe grupe, subgrupe şi
categorii funcŃionale, în vederea adaptării ei la noile condiŃiile create.
Trecerea pădurilor dintr-o grupă funcŃională în alta se face la propunerea
justificată a administratorului fondului forestier şi a amenajiştilor, pe baza
modificărilor survenite în ceea ce priveşte obiective ecologice, economice şi
sociale şi a
investigaŃiilor de teren. Încadrarea pădurilor în grupe, subgrupe şi categorii
funcŃionale se aprobă de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură,
prin ordin al ministrului, odată cu aprobarea amenajamentului.

1.5. Administrarea fondului forestier naŃional

Administrarea fondului forestier naŃional se realizează potrivit Codului silvic şi


în concordanŃă cu prevederile OrdonanŃei Guvernului nr. 96/ 1998, aprobată prin
Legea 141/ 1999 şi modificată şi completată prin Legea 75/ 2002.
110

1.6. Aspecte privind organizarea activităŃii de amenajarea pădurilor

Activitatea de amenajare a pădurilor se organizează pe ocoale silvice în cazul


pădurilor proprietate publică a statului şi pe proprietăŃi, pe asociaŃii de proprietari sau
pe ocoale silvice, în cazul pădurilor proprietate publică aparŃinând unităŃilor teritorial-
administrative şi al pădurilor proprietate privată aparŃinând persoanelor fizice şi
juridice.

2. UNITÃłI TERITORIALE DE AMENAJAMENT ŞI UNITĂłI DE


GOSPODĂRIRE

2.1. UnităŃi teritoriale de amenajament

Sub raport tehnic, unităŃi teritoriale de amenajament sunt considerate unitatea


de amenajament de bază (U.B), parcela şi subparcela.

2.1.1. Ocolul silvic; proprietatea; asociaŃia de proprietari

Ocolul silvic, proprietatea sau asociaŃia de proprietari constituie, după caz,


obiectul activităŃii de amenajare a pădurilor.
Premergător amenajării pădurilor, limitele fondului forestier şi natura
proprietăŃii se confruntă cu evidenŃele şi planurile cadastrului general conform
precizărilor de la subcap. 1.2.
Limitele ocoalelor silvice existente sau nou constituite se analizează de către
proprietarii sau deŃinătorii de păduri, Ńinând seama de următoarele criterii:
a) limitele respective să se suprapună, pe cât posibil, pe linii naturale la munte
şi coline, pe linii artificiale permanente la câmpie şi pe limita de proprietate,
când situaŃia o impune;
b) suprafaŃa ocoalelor silvice să se înscrie în limitele prevăzute în actele
normative în vigoare.
În situaŃiile când în cadrul unei proprietăŃi sau a unei asociaŃii de proprietari
pot fi constituite unul sau mai multe ocoale silvice, contractarea şi organizarea
lucrărilor de amenajare se face pe ocoale silvice, la nivelul cărora se întocmesc şi
studiile generale de amenajament, bazate pe informaŃiile şi datele de la nivelul
unităŃilor de amenajament de bază (U.B).
În situaŃia în care suprafaŃa proprietăŃii sau suprafaŃa aparŃinând unei asociaŃii
de proprietari pentru care se solicită amenajarea nu permite constituirea unui ocol
silvic, studiul respectiv - dacă există două sau mai multe unităŃi de bază - se
întocmeşte la nivelul proprietăŃii sau asociaŃiei respective∗).
111

În cazul ocoalelor silvice, al proprietăŃilor sau al asociaŃiilor de proprietari, la


capitolul privind alcătuirea, limitele, folosirea, funcŃiile şi administrarea fondului
forestier, se vor indica unităŃile cadastrale din care fac parte structurile teritorial-
administrative şi proprietăŃile respective (a se vedea subcapitolul 1.2 şi pct. 3.2.2).

2.1.2. Unitatea de amenajament de bază

Unitatea de amenajament de bază (U.B.) este unitatea teritorială pentru care se


elaborează un amenajament silvic. Aceasta se constituie la nivelul asociaŃilor de
proprietari, proprietarilor în indiviziune, precum şi la nivelul fostelor unităŃi de
producŃie, în cazul fondului forestier proprietate publică a statului.
La constituirea unităŃilor de amenajament de bază se vor avea în vedere
următoarele condiŃii:
- unitatea respectivă să aibă, pe cât posibil, limite naturale evidente în regiunea
de munte şi de deal şi artificiale permanente, eventual naturale, în regiunea de
câmpie;
- să se respecte limitele de proprietate;
- trupurile de pădure care alcătuiesc unitatea respectivă să fie cât mai
omogene din punct de vedere al condiŃiilelor naturale;
- întinderea minimă a unităŃilor de amenajament de bază să corespundă
suprafeŃei minime a proprietăŃilor avute în vedere, iar întinderea maximă să se
încadreze, pe cât posibil, în următoarele limite: 1 500 ha în zona de luncă; 2 500 ha la
câmpie; 4 000 ha la dealuri; 6 000 ha la munte; pentru pădurile tratate în codru
gradinărit mărimea unităŃii nu trebuie să depăşească, de regulă, 1 000 ha;
- să se păstreze limitele fostelor unităŃi de producŃie / protecŃie în toate
situaŃiile în care acest lucru este posibil.
În cadrul ocolului silvic, al proprietăŃii sau al asociaŃiei de proprietari, unităŃile
de amenajament de bază vor purta indicative numerice şi denumiri proprii care se vor
păstra nemodificate de la o amenajare la alta. Este interzisă schimbarea limitelor U.B.
pe perioada de valabilitate a amenajamentului, dacă legea nu dispune altfel.

Dacă suprafaŃa unităŃilor constituite conform precizărilor de mai sus este de


până la 30 hectare, inclusiv, amenajamentul va avea un conŃinut restrâns,
corespunzător “studiului sumar de amenajare”.

2.1.3. Parcela

Prin parcelă se înŃelege diviziunea cu caracter permanent a fondului forestier,


formată în cadrul unei unităŃi de amenajament de bază cu ocazia amenajării
pădurilor, în vederea organizării teritoriale a acesteia.


Potrivit politicii de promovare a gestionării durabile a pădurilor, statul încurajează
constituirea asociaŃiilor de proprietari şi respectiv a unor unităŃi teritoriale de amenajament care
să permită asigurarea continuităŃii şi eficacităŃii funcŃionale a pădurilor.
112

Criterii de constituire. Parcela este o suprafaŃă de teren bine delimitată, fie prin
forme de relief ale terenului (văi, culmi etc.), fie prin linii artificiale cu caracter
permanent (drumuri, căi ferate, linii deschise etc.), servind ca unitate de organizare a
teritoriului, indiferent de categoria de folosinŃă a terenurilor ori de funcŃiile şi de
structura arboretelor.
Pentru asigurarea condiŃiile de încadrare a parcelei de amenajament în unităŃile
teritoriale ale cadastrului general, limitele de hotar ale comunelor, oraşelor şi
municipiilor, precum şi limitele de proprietate vor constitui, obligatoriu, limite de
parcelă.
La revizuire se păstrează parcelarul existent.
Mărimea maximă a parcelelor ce se vor constitui este următoarea (ha):

Tabelul 1
Forma Crâng şi codru Codru
de relief cu tăieri localizate grădinărit
câmpie - baltă 20
coline 30 25
munte 50

Modificări în structura parcelarului se pot face numai în cazul când se


constituie noi unităŃi de amenajament de bază, potrivit prevederilor de la pct. 2.1.2.
În zona de luncă parcelarul se constituie în aşa fel încât liniile parcelare
principale să fie perpendiculare pe direcŃia generală a cursului de apă.
Numerotarea actuală a parcelelor se păstrează în toate cazurile în care acest
lucru este posibil. În situaŃiile în care în perioada de amenajament expirată au fost
înglobate în fondul forestier noi terenuri, acestea se vor constitui sau se vor împărŃi în
parcele separate, încadrându-se în parcelarul existent şi se vor numerota în
continuare. Dacă în perioada de amenajament expirată anumite parcele au fost scoase
din fondul forestier, numărul lor se radiază din amenajament.
În cazul în care se constituie noi unităŃi de amenajament în regiunea de câmpie
sau coline joase, în care se adoptă parcelar geometric, numerotarea parcelelor este cea
obişnuită - de la sud la nord şi de la vest la est; în regiunea de coline şi de munte, în
care parcelarul este determinat de oro-hidrografia terenului, numerotarea parcelarului
se face pe bazinete hidrografice, din aval în amonte, începând cu versantul drept
tehnic.
Amenajamentul va cuprinde o evidenŃă din care să rezulte corespondenŃa dintre
parcelarul actual şi cel din vechiul amenajament.
Liniile parcelare separă parcelele între ele şi pot fi deschise sau numai
pichetate.
Cu prilejul lucrărilor de amenajare se urmăreşte starea liniilor deschise şi a
pichetajelor existente, propunându-se măsuri pentru întreŃinerea sau împrospătarea
lor, analizându-se totodată oportunitatea şi urgenŃa deschiderii de noi linii parcelare.
113

Axa liniilor parcelare din cadrul parcelarului geometric se fixează de amenajist,


iar în cazul parcelarului sprijinit pe linii naturale, prin marcarea cu vopsea pe arbori,
astfel încât să se vadă de la un semn la altul.
În cazul deschiderii liniilor, lăŃimea acestora trebuie să fie:
a) linii parcelare de 4 m în pădurile tratate în codru şi de 3 m în pădurile de
foioase tratate în crâng, ca şi în pădurile de luncă;
b) linii parcelare de 8 m (somiere);
c) linii de vânătoare de 10 -15 m, în pădurile de interes cinegetic;
În pădurile de molid, operaŃiunea de deschidere a liniilor se face în arborete
tinere (de 20-30 ani).
Deschiderea liniilor parcelare care mărginesc parcelele în curs de tăiere se va
executa odată cu tăierile de regenerare din aceste parcele.
Deschiderea liniilor parcelare în arboretele tinere necesar a fi parcurse cu
lucrări de îngrijire se va efectua odată cu executarea lucrărilor de degajări, curăŃiri
sau rărituri.
Liniile parcelare de la pct. “b” şi “c” se vor constitui în parcele.
Pichetarea liniilor constă în însemnarea vizibilă - din loc în loc - a arborilor de
limită: între parcele cu o bandă verticală de vopsea de culoare roşie, la limita de UB
cu două benzi verticale de vopsea, limita de ocol (stat, proprietate) prin semnul H, iar
limita proprietăŃii sau asociaŃiei de proprietari prin semnul T.
Marcarea punctelor caracteristice ale limitelor parcelelor se face prin borne de
beton sau piatră cioplită, amplasate pe platforme de pământ sau piatră, având forme şi
dimensiuni normate. În regiunile inundabile sunt indicate borne adânc îngropate în
pământ. Bornele de piatră naturală se admit numai în locurile unde nu se pot
transporta bornele de beton sau piatră cioplită.
Bornele se amplasează la intersecŃiile liniilor parcelare, la intersecŃiile acestora
cu limita pădurii şi a proprietăŃii precum şi pe limita pădurii, în punctele de contur
caracteristice.
În zona inundabilă, bornele se semnalizează prin balize.
Pentru toate bornele existente la data de 01.01.1991 se va păstra numerotarea
existentă la data respectivă. Precizări suplimentare privind numerotarea bornelor vor
fi cuprinse în ,,Îndrumarul pentru amenajarea pădurilor".

2.1.4. Subparcela

Unitatea teritorială elementară pentru studiul arboretelor şi pentru planificarea


şi executarea lucrărilor silvice, numită convenŃional ,,unitate amenajistică" este
subparcela sau parcela nedivizată în subparcele. Subparcela reprezintă o porŃiune din
parcelă care aparŃine unui singur proprietar, omogenă din punct de vedere staŃional,
biometric, funcŃional şi al folosinŃei şi care - în consecinŃă - reclamă aceleaşi măsuri
de gospodărire.
SuprafaŃa minimă a subparcelei este, de regulă, 0.5 ha, dar poate coborâ până la
limita impusă de proprietatea asupra terenurilor. Terenurile afectate gospodării
silvice, terenuri goale şi cele degradate, se pot constitui în subparce şi dacă au
114

suprafeŃe cuprinse între 0,1 şi 0,5 ha. Dacă măsurile de gospodărire sunt aceleaşi
suprafeŃele respective pot fi grupate în aceeaşi subparcelă. SuprafaŃa maximă a
subparcelei nu poate depăşi 20 ha.
Criteriile de constituire a subparcelei sunt următoarele:
a) să fie formată dintr-o singură unitate de ecosistem sau unitate staŃională, a
cărei omogenitate să fie mai mare sau echivalentă cu cea a tipului de staŃiune, de
pădure sau de ecosistem. După acest principiu se vor delimita subparcele în toate
situaŃiile în care se modifică tipul genetic de sol, tipul de staŃiune, tipul de pădure sau
tipul de ecosistem; se vor delimita subparcele după criteriul staŃional în situaŃiile în
care se modifică substratul litologic (apariŃia de marne, flişuri, pietrişuri, nisipuri
ş.a.), înclinarea terenului, îndeosebi atunci când aceasta devine o condiŃie de
includere a arboretelor în regim de conservare (peste 35g; pe flişuri, nisipuri şi
pietrişuri - peste 30g), etajul de vegetaŃie, regimul hidric, condiŃiile climatice (zone
vântuite, găuri de ger), ori când apar zone cu grohotişuri, stâncării, mlaştini, sărături,
eroziuni, alunecări etc.
b) să conŃină un arboret care pe toată întinderea lui să prezinte:
- o structură de acelaşi tip (echien, relativ echien, relativ plurien sau plurien);
- aceeaşi compoziŃie (proporŃia speciei principale sau majoritare să nu varieze
în limite mai largi de 2 unităŃi pe o întindere de minimum 2 ha);
- vârsta medie să nu difere cu mai mult de 20 ani la codru regulat şi 5 ani la crâng şi codru
convenŃional;
- o singură categorie de productivitate;
- cel mult două clase de calitate;
- aceeaşi consistenŃă cu variaŃii de cel mult 2 zecimi;
- acelaşi mod de regenerare, iar dacă aceasta este mixtă, numărul exemplarelor
de aceeaşi provenienŃă să nu difere cu mai mult de 30 % pe o suprafaŃă de minimum
1 ha;
- cel mult 2 grade de vătămare, în raport cu diverşi factori dăunători (incendii,
vânt, zăpadă, rezinaj neorganizat, vânat, emanaŃii industriale nocive, uscare a
arboretului etc.);
- să aibă aceeaşi folosinŃă sau aceeaşi funcŃie prioritară.
La constituirea subparcelelor vor fi folosite pentru orientare cele mai recente
materiale fotogrammetrice.
Indicative. Subparcelele se notează prin litere mici, înscrise după numărul
parcelei, în cazul pădurilor şi al terenurilor destinate împăduririi şi cu litere
majuscule în celelalte situaŃii.
În ceea ce priveşte rezervaŃiile seminologice şi resursele genetice se va urmări
păstrarea nemodificată a numărului de parcelă şi a indicativului de subparcelă care
figurează în studiile de constituire a rezervaŃiilor respective, excepŃie făcând cazurile
menŃionate la paragraful 2.1.3. când numărul parcelei poate suferi modificări.
Marcajul. Delimitarea subparcelelor se face prin marcarea vizibilă, din distanŃă
în distanŃă, a arborilor de limită, cu o bandă orizontală de vopsea de culoare roşie.
IntersecŃiile dintre limitele subparcelare, precum şi intersecŃiile acestora cu liniile
parcelare se marchează pe arbori cu o bandă inelară de vopsea de culoare roşie.
115

Anumite suprafeŃe de teren din interiorul unor subparcele, deosebite de restul


pădurii, care după mărime şi formă nu pot constitui subparcele, dar care impun totuşi
o tratare specială sau pot servi la orientare, este indicat să fie figurate pe hărŃile
amenajistice prin semne distincte şi să fie menŃionate la date complementare. De
exemplu: o stâncărie, o mlaştină, o râpă, o poiană, un drum, o linie de funicular sau
alte elemente de acest fel. Limitele acestora nu este necesar să fie marcate cu vopsea,
identificarea lor urmând a se efectua după fotograme, concomitent cu descrierea
subparcelelor.

2.2. Tipuri de unităŃi de gospodărire

2.2.1. Unitatea de gospodărire

Prin unitate de gospodărire se înŃelege subunitatea de amenajament pentru care se stabilesc baze
de amenajare distincte şi pentru care se reglementează separat fie procesul de producŃie lemnoasă
(cu luarea în considerare a necesităŃii promovării şi a altor funcŃii atribuite arboretelor), fie
acŃiuni/ măsuri speciale de ocrotire /conservare a unor ecosisteme forestiere de interes deosebit.
UnităŃi de gospodărire pot fi organizate fie la nivelul unităŃilor de amenajament de bază, ca
subunităŃi de amenajament, fie la nivelul ocolului silvic, al proprietăŃii sau al asociaŃiei de
proprietari, ca serii de gospodărire.
Tipurile de unităŃi de gospodărire ce se pot constitui sunt prezentate în anexa 2.
Potrivit anexei respective, nu se mai organizează unităŃi speciale de conversiune
de la crâng la codru. Arboretele supuse conversiunii se includ direct în unităŃile de
gospodărire de codru în care urmează a fi integrate şi se tratează conform precizărilor
de la paragraful 7.6.

2.2.2. Subunitatea de amenajament de bază

UnităŃile de amenajament de bază (U.B.), în funcŃie de necesităŃi, se împart din


punct de vedere amenajistic, în subunităŃi (SUB). Această împărŃire se face când în
interiorul lor sunt porŃiuni de pădure, grupate sau dispersate, în care este necesar şi
justificat sub raport ecologic, economic sau social, să se aplice un regim de
gospodărire diferit de cel al celorlalte porŃiuni de pădure. Constituirea subunităŃilor se
face la avizarea temei de proiectare şi se definitivează la avizarea soluŃiilor
amenajistice.
SubunităŃi de amenajament se vor constitui în cazul când se impune:
- adoptarea unor Ńeluri de producŃie diferite (lemn pentru furnire, lemn de
rezonanŃă, lemn pentru celuloză etc.) care determină cicluri distincte (cu diferenŃe
mai mari de 25 %);
- stabilirea unor Ńeluri de protecŃie care necesită gospodărirea lor aparte;
- alegerea unor regimuri de gospodărire tranşant diferite: codru grădinărit,
codru regulat, crâng etc.;
- ocrotirea unor păduri în sistemul rezervaŃiilor (rezervaŃii ştiinŃifice, rezervaŃii
naturale, rezervaŃii peisagistice);
116

- conservarea pădurilor pentru care nu este admisă sau posibilă recoltarea de


masă lemnoasă.
SuprafaŃa minimă a unei subunităŃi este, de regulă, de: 300 ha la codru regulat
(inclusiv codru cvasigrădinărit); 150 ha la codru grădinărit; 100 ha la crâng, inclusiv
la culturile de plopi euramericani şi sălcii selecŃionate. În cazuri bine justificate se pot
constitui şi subunităŃi de întinderi mai mici.
Constituirea de subunităŃi se va face cu respectarea criteriilor de mai sus,
evitându-se fărămiŃarea prea mare în situaŃiile în care nu se impun baze de amenajare
diferite.
Pădurile supuse regimului de ocrotire şi conservare deosebită, inclusiv
rezervaŃiile seminologice, se vor constitui în subunităŃi distincte, indiferent de
suprafaŃa lor.
De asemenea, vor fi constituite în subunităŃi pădurile destinate să fie scoase din
fondul forestier potrivit legislaŃiei în vigoare.

2.2.3. Seria de gospodãrire

În cazul în care suprafaŃa minimă de constituire a subunităŃii prevăzută mai sus


nu poate fi asigurată în cadrul unităŃii de amenajament de bază (U.B.), se vor
constitui pe ocol sau la nivelul proprietăŃii silvice, după aceleaşi criterii, serii de
gospodărire (S). Constituirea lor se hotărăşte la avizarea temei de proiectare şi la
preavizarea soluŃiilor de amenajare.
Bazele de amenajare, posibilitatea şi măsurile de gospodărire se vor stabili,
pentru fiecare serie, în cadrul studiului general al amenajamentului. Din motive de
organizare administrativ-silvică şi în vederea facilitării Ńinerii evidenŃelor statistice se
vor elabora, acolo unde este cazul şi extrase de amenajament pe unităŃi de
amenajament de bază. Acestea vor cuprinde toate capitolele, mai puŃin cele tratate la
nivelul seriilor în studiul general al amenajamentului.
Seriile vor primi, atât în cadrul unităŃii de amenajament de bază cât şi pe ocol/
proprietate, codurile corespunzătoare subunităŃilor de amenajament, în raport cu
modul de reglementare a procesului de producŃie.
Serii de gospodărire se vor constitui, cu precădere, în scopul:
- producerii de lemn pentru furnire estetice şi tehnice, având în vedere arborete
şi staŃiuni adecvate acestui Ńel de producŃie, la gorun, stejar pedunculat, gârniŃă, cer,
fag, tei, plopi selecŃionaŃi, sălcii selecŃionate, paltin, frasin;
- producerii de lemn de rezonanŃă şi claviatură, la molid şi brad;
- conservării genofondului forestier în sistemul rezervaŃiilor seminologice;
- organizării pădurilor pentru îndeplinirea în condiŃiile superioare a funcŃiilor
de protecŃie atribuite;
- promovării unor tratamente intensive pentru arboretele destinate să
îndeplinească funcŃii importante de protecŃie sau de producŃie.
Serii de gospodărire se pot organiza şi în cadrul ocoalelor silvice constituite din
păduri cuprinzând proprietăŃi dispersate, avându-se în vedere şi diferenŃierile privind
modul de gospodărire respective.
117

3. BAZA CARTOGRAFICĂ A AMENAJAMENTELOR SILVICE;


SISTEMUL DE EVIDENłA INFORMATIZATĂ A
TERENURILOR FORESTIERE ; UTILIZAREA ÎN
AMENAJAMENT A SISTEMULUI INFORMATIC GEOGRAFIC

3.1. Planuri topografice şi hărŃi amenajistice

3.1.1. Planuri topografice

Pentru întocmirea bazei cartografice a amenajamentului trebuie să se utilizeze,


ca regulă generală, planurile topografice de bază cele mai recente şi la scara cea mai
mare.
Planurile topografice de bază pentru lucrările de amenajare a pădurilor trebuie
să îndeplinească următoarele condiŃiile:
a) Să conŃină detaliile topografice necesare amenajamentului şi anume: formele
de relief, reŃeaua hidrografică, instalaŃiile de transport, limitele fondului forestier,
clădiri etc. reprezentate prin semnele convenŃionale prevăzute în standardele în
vigoare, cu o precizie planimetrică de 0.3 mm la scara planului şi o precizie
altimetrică de 1/3 din echidistanŃa curbelor de nivel.
b) Relieful şi formele de teren specifice să fie reprezentate prin curbe de nivel
cu echidistanŃa de 1/1.000 din numitorul scării. Pentru suprafeŃele aparŃinând
fondului forestier în care detaliile orografice sunt sub + 50 m faŃă de nivelul mediu,
se pot folosi şi planuri topografice fără curbe de nivel (fotoplanuri).
c) Toponimia va fi cea din materialele cartografice ale cadastrului general, ale
amenajamentului anterior, modificări fiind indicate numai în cazuri bine justificate,
cu respectarea reglementărilor oficiale (apariŃia unor obiective de importanŃă
deosebită etc.).
d) Să fie cartografiate potrivit standardelor în vigoare, inclusiv prin mijloacele
specifice cartografiei digitale.
Premergător lucrărilor de amenajare şi înainte de avizarea temei de proiectare,
planurile topografice de bază care urmează să fie folosite în amenajament vor fi
confruntate de către delegaŃii proprietarilor sau ai deŃinătorilor de păduri cu planurile
cadastrale existente la Oficiul JudeŃean de Cadastru, Geodezie şi Cartografie.Cu
ocazia confruntării planurilor, se identifică şi eventualele nepotriviri privind limitele
fondului forestier, existente între planurile deŃinute de unităŃile silvice şi cele aflate
în dotarea Oficiul JudeŃean de Cadastru, Geodezie şi Cartografie.Concluziile rezultate
în urma confruntării planurilor topografice de bază vor fi consemnate într-un proces
verbal care se va analiza la avizarea temei de proiectare. În afara planului topografic
de bază, în faza de teren a lucrărilor de amenajare se vor folosi obligatoriu fotograme
recente, la scări corespunzătoare, existente pentru zona respectivă. În funcŃie de
necesităŃi, se vor solicita zboruri speciale pentru obŃinerea de fotograme noi, la scări
potrivite, de calitate superioară (eventual spectrazonale). Fotogramele se vor folosi la
organizarea teritoriului, la stabilirea corectă a limitelor fondului forestier şi a altor
limite amenajistice sau administrative, precum şi la reambularea planului de bază.
118

Planul topografic amenajistic se obŃine din planul topografic de bază pe care se


transpun detaliile amenajistice ce se referă la organizarea în spaŃiu a fondului
forestier, cum sunt: limitele de ocol silvic, limitele unităŃilor de amenajament,
parcelarul, subparcelarul, bornele, precum şi alte detalii cu specific forestier. Pentru
pădurile particulare cu suprafeŃe mici, se vor introduce schiŃe de plan la scările
admise de cadastru: 1:1.000; 1:500 sau 1:200.
Echiparea planului topografic de bază cu detaliile amenajistice necesare se
realizează prin :
- preluarea directă de pe alte materiale cartografice existente (cu luarea în
considerare a eventualelor deosebiri de proiecŃie şi de scară), după verificarea
prealabilă a materialelor respective;
- exploatarea corespunzătoare, prin procedee specifice, a celor mai recente fotograme aeriene;
- ridicarea în plan şi transpunerea prin mijloace adecvate a detaliilor
amenajistice care nu apar pe fotograme ori pe materialele cartografice existente.
ToleranŃa grafică de transpunere a detaliilor este de 0.3 mm la scara planului,
indiferent de metoda prin care s-a făcut transpunerea.
Dacă terenurile forestiere ce se amenajează nu sunt afectate de perturbaŃii
magnetice, pentru ridicarea şi transpunerea pe planurile topografice de bază a
detaliilor amenajistice se foloseşte busola topografică, utilizându-se procedeul
staŃiilor sărite. În acest caz, drumuirile nu trebuie să depăşească o lungime
desfăşurată de 4 Km; citirile orientărilor se vor face în ambele poziŃiile ale lunetei cu
o toleranŃă de + 25c, iar lecturile la eclimetru cu o toleranŃă de + 5c. Vizele vor avea
lungimi cuprinse între 30 şi 150 m, pentru vizele mai scurte luându-se măsuri
speciale de vizare. Eroarea de neânchidere planimetrică a drumuirilor se va încadra în
toleranŃa dată de relaŃia
Tp ≤ 0.3 n exprimată în mm, unde n reprezintă numărul aliniamentelor. Eroarea de
neânchidere altimetrică Th ≤ 0.4 n − 1 va fi exprimată în milimetri, n având aceeaşi
semnificaŃie ca şi în formula precedentă.
În cazul în care se urmăreşte să se obŃină precizii sporite, sau se execută
ridicări în plan în cadrul cadastrului forestier, măsurarea perimetrului fondului
forestier se face prin procedeul staŃie cu staŃie, folosind teodolitul electronic.
Drumuirea trebuie să se sprijine pe cel puŃin două puncte ale căror coordonate sunt
cunoscute. DistanŃa optimă între puncte este de 500 m iar precizia de la 0.5 la 1.5 cm.
Cu ocazia ridicării în plan se vizează toate semnele de hotar (borne parcelare şi
perimetrale). PoziŃia acestora se determină prin coordonate cu o precizie de + 15 cm.
SuprafaŃa se determină pe cale analitică, pe baza coordonatelor punctelor de limită.
Transpunerea prin metode fotogrammetrice a detaliilor amenajistice pe planul
topografic de bază se va face la aparatele de stereorestituŃie fotogrammetrică pentru
zonele de deal şi de munte şi cu camera clară sau fotoredresator pentru zona de
câmpie. Transpunerea detaliilor amenajistice de pe planurile topografice mai vechi se
va face prin metode cartografice clasice, cu respectarea semnelor din atlasele de
semne şi a standardelor în vigoare.
Utilizarea şi păstrarea planurilor topografice. Planul topografic de bază,
completat cu detaliile amenajistice, va servi ca document primar la elaborarea hărŃilor
119

amenajistice. El constituie, de asemenea, materialul cartografic ce va servi la


determinarea suprafeŃelor şi ca document la stabilirea limitelor şi hotarelor fondului
forestier. Un exemplar al planului topografic de bază, echipat cum s-a arătat mai sus,
va fi înaintat de executant la autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură,
urmând ca păstrarea şi utilizarea lui să se facă prin institutul central de profil, cu
respectarea reglementărilor în vigoare.
Determinarea suprafeŃei fiecarui trapez se va face analitic, în funcŃie de
coordonatele colŃurilor acestuia. SuprafaŃa fondului forestier din fiecare trapez se va
determina prin planimetrare sau prin utilizarea mijloacelor de calcul automat (G.I.S)
ca şi suprafeŃele ce nu aparŃin fondului forestier, verificându-se ca suma lor să se
închidă, în cadrul toleranŃelor, pe suprafaŃa determinată analitic a trapezului respectiv.
Se determină apoi suprafeŃele unităŃilor amenajistice (parcele şi subparcele), astfel ca
suma suprafeŃelor parcelelor să se închidă pe suprafaŃa fondului forestier din trapezul
respectiv, iar a subparcelelor dintr-o parcelă să se închidă pe suprafaŃa parcelei, în
cadrul toleranŃei.
ToleranŃele de planimetrare sunt date de următoarele relaŃii:
T = + 3 S , în cazul trapezelor la scara 1:10.000
T = + 2 S , în cazul trapezelor la scara 1: 5.000
“S” fiind exprimat în metri pătraŃi.
ToleranŃele de mai sus sunt cele în care trebuie să se încadreze cele 2
planimetrări, efectuate pentru fiecare suprafaŃă, ca şi cele în care trebuie să se
încadreze suma suprafeŃelor obŃinute, faŃă de suprafaŃa mai mare planimetrată.
Determinarea suprafeŃelor se face cu două zecimale.

3.1.2. HãrŃile amenajistice

HărŃile amenajistice sunt materiale cartografice specifice amenajamentului şi


servesc pentru punerea în evidenŃă a unor caracteristici ale pădurilor, precum şi a
principalelor lucrări ce trebuie executate în fondul forestier. Ele constituie documente
cartografice derivate, prin reducerea la scară a planului topografic amenajistic şi se
realizează prin pantografiere sau fotografiere. HărŃile amenajistice constituie hărŃi
tematice şi se întocmesc, la nivelul unităŃilor de amenajament de bază (la scara
1:10.000 sau 1:20.000) şi la nivelul ocolului silvic, a proprietăŃii sau a asociaŃiilor de
proprietari (la scara 1:50.000).
La nivelul unităŃilor de amenajament de bază, principalele hărŃi tematice
sunt: harta arboretelor şi harta lucrărilor de cultură şi exploatare.
Harta arboretelor redă grafic, în afara detaliilor topografice şi amenajistice de
pe planul topografic amenajistic, principalele caracteristici dendrometrice ale
arboretelor (compoziŃia, vârsta, consistenŃa şi clasa de producŃie), folosind culori şi
semne standardizate şi consemnate în normativele de lucru.
Harta lucrãrilor de culturã şi exploatare prezintă grafic principalele lucrări
planificate a se executa în primul deceniu.
În cazul unor unităŃi de gospodărire de interes deosebit se va întocmi şi harta
pădurilor de viitor, care va reprezenta structura optimă a arboretelor, în special sub
120

raportul compoziŃiei şi productivităŃii, în funcŃie de condiŃiilele naturale de vegetaŃie


şi cerinŃele ecologice, economice şi sociale de perspectivă.
La nivelul ocolului silvic, a proprietăŃii sau a asociaŃiilor de proprietari, se
întocmeşte o hartă generală, precum şi hărŃi tematice privind: solurile, staŃiunile
forestier. Se admite şi stabilirea unor hărŃi tematice cera se vor stabili la ConferinŃa a
II a de amenajare.
ConŃinutul acestora este reglementat prin standarde şi normative de lucru.
În raport cu particularităŃile pădurilor supuse amenajării şi cu solicitările
beneficiarului, se pot întocmi şi alte hărŃi tematice care să răspundă cerinŃelor unei
ilustrări semnificative a caracteristicilor fondului forestier respectiv.

3.1.3. EvidenŃa bazei cartografice

Pentru evidenŃa bazei cartografice a amenajamentului, pe harta de ansamblu a


ocolului se va trasa caroiajul trapezelor în proiecŃia planurilor de bază folosite.
Această cartogramă trebuie să cuprindă:
- foile proiecŃiei cartografice (nomenclatură şi aşezare) ce acoperă suprafaŃa
ocolului ce se amenajează;
- principalele detalii topografice, limitele silvice şi administrative din cuprinsul
fiecărei foi;
- în cazul în care în cadrul unui ocol silvic se folosesc baze cartografice
diferite, aceasta se va evidenŃia în cartograma întocmită.
Copia hărŃii de ansamblu cu caroiajul trapezelor, împreună cu un tabel al
suprafeŃelor trupurilor de pădure ce alcătuiesc fondul forestier, se trimit oficiilor
judeŃene de cadastru, pentru analiză şi legalizare a bazei cartografice şi a suprafeŃei
fondului forestier.
În studiul general al amenajamentului se va face o prezentare succintă a
materialului cartografic folosit, care se va referi la următoarele:
a) Baza cartografică folosită (provenienŃa, proiecŃia cartografică, anul
elaborării, scara, metoda de elaborare, precizia de reprezentare a detaliilor topografice
şi amenajistice, toleranŃe);
b) HărŃile amenajistice (modul de elaborare, scara,conŃinut, precizie, toleranŃe);
c) HărŃi speciale (modul de elaborare,scara, conŃinut, precizie, toleranŃe);
d) Fotogramele aeriene (scara medie, anul executării zborului, modul în care au
fost utilizate).
Detalii în legătură cu întocmirea planurilor şi cu cartografia amenajistică se
prezintă în ,,Îndrumarul pentru amenajarea pădurilor".

3.2. Sistemul de evidenŃa informatizată a terenurilor forestiere

3.2.1. Aspecte de ordin general

Sistemul de evidenŃa informatizată a terenurilor forestiere (cadastru forestier)


constituie un sistem de evidenŃă tehnică, economică şi juridică prin care se realizează
identificarea şi înregistrarea, cantitativ şi valoric, precum şi reprezentarea pe hărŃi şi
121

planuri, a bunurilor imobiliare (terenuri şi clădiri) din fondul forestier. Organizarea


cadastrului forestier - care reprezintă un subsistem al cadastrului general - revine,
potrivit Legii cadastrului şi publicităŃii imobiliare, autorităŃii publice centrale care
răspunde de silvicultură.
Baza cadastrului forestier o constituie amenajamentele silvice. Potrivit acestei
precizări, amenajamentele furnizează date şi informaŃii necesare elaborării cadastrului
respectiv. Acestea se referă la :
- identificarea proprietarului bunului imobiliar;
- suprafaŃa fondului forestier şi suprafeŃele care alcătuiesc parcela cadastrală;
- categoriile de folosinŃe şi de calitate ale terenurilor;
- amplasarea unităŃilor de amenajament în cadrul unităŃilor teritoriale ale cadastrului general;
- folosirea planurilor şi hărŃilor de amenajament la întocmirea planurilor şi
hărŃilor cadastrale.
Pentru ca datele din amenajament să poată fi folosite la întocmirea cadastrului
forestier, acestea trebuie să îndeplinească unele condiŃiile de calitate şi precizie,
stabilite prin metodologia pentru introducerea cadastrului forestier. În acest scop este
necesar ca:
- delimitarea fondului forestier să fie însuşită de comisia de delimitare
cadastrală locală;
- limitele fondului forestier să fie materializate prin borne de hotar, ale căror
poziŃiile vor fi determinate prin coordonate topografice;
- unităŃile de amenajament să se încadreze în unităŃile cadastrale (parcelă,
corp, sector);
- planurile topografice de bază pe care s-au transpus elementele de cadastru
forestier să corespundă din punct de vedere al conŃinutului cadastral, al calităŃii
suportului şi lizibilităŃii.
În cazul în care bornele de amenajament se folosesc ca semne de hotar, acestea
trebuie să fie amplasate pe limita de proprietate, iar poziŃia lor să fie determinată prin
coordonate.
În toate situaŃiile în care limitele unităŃilor administrative locale care
traversează fondul forestier sunt clare şi materializate pe teren, acestea vor constitui
obligatoriu limite de parcelă sau subparcelă, după caz.
Pentru a se putea reconstitui bornele de hotar, în caz de dispariŃie sau de
schimbare abuzivă a locului lor, materializarea poziŃiei acestora se va face la o
adâncime de 30-40 cm, cu materiale nedegradabile (cărbune, fragmente de Ńiglă,
cărămidă etc.). Acest sistem poate fi folosit şi la materializarea limitei dintre fondul
forestier proprietate publică şi pădurile proprietate privată.
În situaŃia în care cadastrul forestier a fost întocmit înaintea revizuirii
amenajamentelor, la elaborarea acestora se vor prelua din cadastru următoarele date
şi informaŃii:
- o copie după planurile de bază;
- coordonatele punctelor de hotar (pentru ca ridicările în plan să se sprijine pe
acestea);
- proprietarii fondului forestier şi vecinii acestuia;
- unităŃile de cadastru (parcelă, corp, sector) şi suprafaŃa acestora;
122

În cazul în care se înregistrează diferenŃe între suprafaŃa fondului forestier din


amenajament şi cea din evidenŃele cadastrale, problema neconcordanŃelor respective
se soluŃionează prin proceduri asemănătoare celor prevăzute în cazul litigiilor sau
ocupaŃiilor.

3.2.2. Amenajamentul şi unităŃile teritoriale de referinŃă ale


cadastrului forestier

În scopul urmăririi evoluŃiei fondului forestier naŃional, în special sub raportul


modificărilor privind regimul de proprietate, unităŃile teritoriale de amenajament
existente la data începerii procesului de reconstituire a dreptului de proprietate asupra
terenurilor agricole şi forestiere potrivit legislaŃiei referitoare la fondul funciar,
respectiv la data de 01.01.1991, se consideră ca unităŃi teritoriale de referinŃă ale
cadastrului forestier şi sunt categorisite după cum urmează:
- unităŃi cadastrale superioare (US), reprezentate de ocoale silvice cu limitele
stabilite prin amenajamentele silvice în vigoare la data de 01.01.1991;
- unităŃi cadastrale medii (UM), reprezentate de unităŃi de producŃie/ protecŃie
existente la data respectivă;
- unităŃi cadastrale elementare (UE) reprezentate de parcele din cadrul
unităŃilor de producŃie/ protecŃie menŃionate.
Pentru fiecare proprietate şi pentru fiecare ocol silvic care se amenajează, la
capitolul 1 privind alcătuirea şi limitele fondului forestier se vor preciza unităŃile
teritoriale cadastrale de referinŃă din care face parte fondul forestier respectiv.
De asemenea, în amenajament, pentru fiecare unitate amenajistică (subparcelă
sau parcelă nedivizată în subparcele) se va înscrie codul cadastral forestier, care va
preciza în sistem numeric: inspectoratul silvic, ocolul silvic, unitatea de producŃie/
protecŃie şi parcela din care făcea parte unitatea în cauză la data de 01.01.1991.
SuprafaŃa unităŃilor teritoriale de amenajament se confruntă cu suprafaŃa
unităŃii teritoriale de referinŃă a cadastrului forestier, la nivel superior, mediu sau
elementar, după caz.

3.3. Utilizarea în amenajament a sistemului informatic


geografic (GIS)

Pe măsura transpunerii planurilor topografice de bază şi a elementelor


cartografice specifice amenajamentului silvic din forma clasică existentă în formă
digitală (care oferă posibilitatea prelucrării datelor cu ajutorul mijloacelor de calcul
automat), se va trece la realizarea şi utilizarea bazelor de date GIS. Aceste baze se vor
realiza prin conectarea logică a cartografiei digitale cu elementele de caracterizare a
staŃiunilor şi a vegetaŃiei forestiere, existente deja în formă digitală (program AS).
Bazele de date GIS vor face posibilă exploatare rapidă şi eficientă a
informaŃiilor ce le sunt proprii, atât sub raportul cadastrului forestier, cât şi sub cel al
amenjamentului silvic, în general. Printre alte aplicaŃii, bazele de date respective vor
permite realizarea în mod automat a hărŃilor tematice specifice amenjamentului.
123

4. STUDIUL STAłIUNII ŞI AL VEGETAłIEI FORESTIERE

4.1. ConŃinutul şi scopul studiului

Studiul staŃiunii şi al vegetaŃiei forestiere se face în cadrul lucrărilor de teren şi


al celor de redactare a amenajamentului şi are ca scop determinarea şi valorificarea
tuturor informaŃiilor care contribuie la:
- cunoaşterea condiŃiilelor naturale de vegetaŃie, a caracteristicilor arboretului
actual, a potenŃialului productiv al staŃiunii şi a capacităŃii actuale de producŃie
şi protecŃie a arboretului;
- stabilirea măsurilor de gospodărire în acord cu condiŃiilele ecologice şi cu
cerinŃele social-economice;
- realizarea controlului prin amenajament privind exercitarea de către pădure
în ansamblu şi de către fiecare arboret în parte a funcŃiilor ce le-au fost atribuite.
Descrierea unităŃilor amenajistice se execută obligatoriu prin parcurgerea
terenului, iar datele se determină prin măsurători şi observaŃii. De asemenea, ca
material ajutător de orientare se vor folosi fotograme, în situaŃia în care, pentru zona
de studiu, acestea provin din zboruri recente.
Datele de teren se consemnează în fişa unităŃii amenajistice şi în fişa privind
condiŃiilele staŃionale, prin coduri şi denumiri oficializate, ele constituind
documentele primare ale sistemului informatic al amenajării pădurilor.
Amenajamentul va conŃine studii pentru caracterizarea condiŃiilelor staŃionale
şi de vegetaŃie, cuprinzând evidenŃe cu date statistice, caracterizări, diagnoze, precum
şi măsuri de gospodărire corespunzătoare condiŃiilelor respective.
Aceste studii se vor realiza cu luarea în considerare a zonării şi regionării
ecologice a pădurilor din România, cu precizarea regiunii, subregiunii şi sectorului
ecologic. Vor fi avute în vedere clasificările oficializate privind: clima, solurile, flora
indicatoare, tipurile de staŃiuni şi de ecosisteme forestiere.

4.2. Lucrãri pregãtitoare

Lucrările de teren pentru amenajarea pădurilor se vor desfăşura pe baza unei


documentări prealabile şi a unei recunoaşteri generale.
Documentarea prealabilã se realizează prin consultarea următoarelor
materiale de lucru: amenajamentul şi hărŃile amenajistice anterioare, lucrări de
cercetare şi proiectare executate în teritoriul studiat, studii de sinteză referitoare la
diferite aspecte ale gospodăririi pădurilor, alte lucrări cu implicaŃii în gospodărirea
fondului forestier, harta geologică (scara 1:200.000) si harta pedologică (scara
1:200.000) pentru teritoriul studiat, zonarea şi regionarea ecologică a pădurilor din
România, tema de proiectare pentru amenajarea pădurilor din ocolul silvic respectiv,
evidenŃe privind aplicarea amenajamentului anterior.
Pe baza acestei documentări se întocmesc schiŃe de plan (scara 1:50.000)
privind: geologia şi litologia, geomorfologia, clima, solurile, etajele fitoclimatice,
124

proiectul de canevas al profilelor principale de sol, precum şi lista provizorie a


tipurilor de pădure natural fundamentale şi ale tipurilor de staŃiuni forestiere.
În situaŃiile în care există studii naturalistice prealabile, canevasul profilelor de
sol elaborat cu ocazia studiilor respective se va îndesi corespunzător necesităŃilor de
rezolvare integrală a cartării staŃionale.
Amplasarea profilelor de sol va fi corelată cu punctele reŃelei de monitoring
forestier naŃional (4x4 km), urmărindu-se respectarea densităŃii canevasului profilelor
de sol corespunzătoare scării la care se întocmeşte studiul staŃional.
Recunoaşterea generalã a terenului se face înaintea începerii lucrărilor de
teren propriu-zise şi are ca scop o primă informare privind: geologia, formele
specifice de relief, particularităŃile climatice, principalele tipuri de sol, etajele
fitoclimatice, staŃiunile intra şi extrazonale, tipurile natural fundamentale de pădure,
tipurile de floră indicatoare, condiŃiilele de regenerare naturală, starea fitosanitară a
pădurilor, intensitatea proceselor de degradare a terenurilor etc. Această recunoaştere
serveşte, de asemenea, şi la organizarea cât mai eficientă a lucrărilor de teren.

4.3. Lucrări de teren privind studiul staŃiunii şi vegetaŃiei forestiere


4.3.1. InformaŃiide teren privind studiul staŃiunii

Lucrările de teren privind condiŃile staŃionale au ca scop elaborarea de studii


staŃionale la scară mijlocie (1:50.000). Studiile staŃionale se întocmesc de colectivele
de amenajişti, concomitent cu lucrările de amenajare, cu participarea specialiştilor în
domeniu.
În situaŃii speciale (ocoale silvice sau părŃi de ocoale cu complexitate fizico-
geografică mare, cu procese de degradare a mediului forestier, cu probleme dificile
legate de regenerare şi reconstrucŃia ecologică etc.) se vor executa cartari staŃionale
la scară mare şi foarte mare (1:20.000; 1:10.000 şi, respectiv 1:5.000). Aceste lucrări
se vor executa de către specialişti în domeniul studiilor staŃionale, în strânsă
colaborare cu inginerii amenajişti.
Asemenea cartări se vor efectua cu precădere în:
- arborete provenite din lăstari cu o stare de vegetaŃie lâncedă, cu producŃie şi
longevitate mici şi care reclamă conversiunea lor la codru (regenerare din sămânŃă);
- arborete destructurate (de stejar, brad, molid şi fag) prin procesul de uscare
intensă cauzat de poluare, secetă şi defolieri produse de insecte;
- arborete de răşinoase din afara arealului natural de răspândire şi a culturilor
de plopi euramericani (monoculturi ecologic instabile care trebuie gospodărite în
regim special sau substituite);
- arborete puternic afectate de factori climatici dăunători;
- zăvoaie şi şleauri de luncă, arborete de salcâm, frasin şi stejar din câmpie,
afectate de fenomene de uscare;
- arborete afectate de poluare industrială;
- arborete păşunate intensiv, cu efecte destabilizatoare asupra condiŃiilor
staŃionale etc.
125

În situaŃiile în care s-au efectuat studii de fundamentare naturalistică de către colective de


specialişti, anterior executării lucrărilor de amenajare, rezultatele acestora se preiau în noul
amenajament.
În tema de proiectare se vor propune suprafeŃele pentru care studiul staŃional
urmează să se întocmească pe bază de cartări staŃionale la scară mare şi foarte mare,
urmînd ca decizia în această privinŃă să se ia cu ocazia avizării temei respective.
Studiul solului se realizează prin amplasarea în teren a canevasului profilelor
de sol şi prin studierea atentă a acestora.
La amplasare se va urmări ca, în toate situaŃiile distincte sub raportul
condiŃiilelor staŃionale, să se execute profile principale de sol; profile secundare de
control se vor amplasa în fiecare unitate amenajistică.
Pentru întocmirea studiului staŃional la scară mijlocie (1:50.000), canevasul
profilelor de sol va avea următoarele densităŃi:
- zona de câmpie: 0,8 profile de sol pentru 100 ha fond forestier;
- zona de deal: 0,9 profile de sol pentru 100 ha fond forestier;
- zona de munte: 0,8 profile de sol pentru 100 ha fond forestier.
- zona de luncă şi terenuri degradate: un număr corespunzător de profile,
stabilit în funcŃie de variaŃiile edafice şi staŃionale ale terenului.
Numărul de profile principale din care se recoltează probe de sol pentru analize
de laborator este:
- zona de câmpie: 0,7 profile de sol pentru 1000 ha fond forestier;
- zona de deal: 1,0 profile de sol pentru 1000 ha fond forestier;
- zona de munte: 0,7 profile de sol pentru 1000 ha fond forestier.
- zona de luncă şi terenuri degradate: un număr corespunzător de profile,
stabilit în funcŃie de variaŃiile edafice şi staŃionale ale terenului.
Se va urmări să se realizeze astfel de analize pentru cel puŃin un profil din
fiecare tip şi subtip de sol reprezentativ ca întindere şi/sau sub raportul diferenŃierii
măsurilor silviculturale*).
Pentru întocmirea studiului pe bază de cartări staŃionale la scară mare
(1:20.000;1:10.000); şi foarte mare (1:5.000), potrivit normelor I.C.P.A, canevasul
va cuprinde un număr de profile principale de sol care să asigure următoarele
densităŃi la 100 ha.
Scara: 1:20.000 1:10.000 1:5.000
- zona de câmpie: 2,1 profile; 5,6 profile; 8,7 profile;
- zona de deal: 2,6 profile; 7,0 profile; 10,8 profile;
- zona de munte: 2,1 profile; 5,6 profile; 8,7 profile;
- zona de luncă şi terenuri degradate: un număr corespunzător de profile,
stabilit în funcŃie de variaŃiile edafice şi staŃionale ale terenului, dar care să
nu depăşească de 5 ori numărul de profile din zona de câmpie.

Numărul de profile de sol la 1000 ha din care se recoltează probe pentru


analize de laborator va fi:
Scara: 1:20.000 1:10.000 1:5.000
- zonă de câmpie 2,2 4,5 9,0
126

- zonă de deal 3,0 6,0 1,2


- zonă de munte 2,2 4,5 9,0
- zonă de luncă şi terenuri degradate: un număr corespunzător de profile,
stabilit în funcŃie de variaŃiile edafice şi staŃionale a terenului.
Modul de recoltare a probelor de sol se face conform prevederilor din
,,Îndrumarul pentru amenajarea pădurilor".
Analiza probelor de sol se va face în mod diferenŃiat, după cum urmează :
a) în arboretele neafectate de factori destabilizatori, se vor efectua, obligatoriu,
determinări privind : pH, conŃinutul în humus, baze de schimb, aciditate hidrolitică,
precum şi compoziŃia granulometrică (numai la solurile cu diferenŃiere texturală pe
profil).
b) în arboretele afectate de factori destabilizatori, în afara analizelor
menŃionate, se vor efectua şi analize privind conŃinutul de N,P,K, compoziŃia
granulometrică şi după caz, determinări privind: conŃinutul de săruri solubile
(cloruri, sulfaŃi, carbonaŃi, bicabonaŃi) în terenurile salinizate /alcalizate ; conŃinutul
în metale grele (Pb, Zn, Cd,Cu) şi S, în zonele afectate de poluarea industrială;
conŃinutul de reziduri petroliere şi alte substanŃe nocive, în cazul poluărilor rezultate
din activitatea petrolieră.
__________________________________
*)
În cazul în care pentru unele din profilele respective există analize de laborator efectuate
cu ocazia amenajărilor anterioare, informaŃiile respective vor fi preluate în noul studiu, după o
verificare prealabilă făcută de către un specialist pedolog.
Fiecare profil principal de sol descris şi analizat în laborator se va figura pe
harta solurilor şi harta staŃiunilor forestiere.
Descrierea profilelor de sol efectuată pe teren, împreună cu rezultatul
analizelor de laborator, vor servi la determinarea tipului şi subtipului de sol. Pentru
stabilirea tipului de staŃiune se folosesc şi date de climă generală (zonală) şi locală
(topoclimat), coroborate cu altitudinea, relieful şi vegetaŃia. În descriere, se va
evidenŃia variabilitatea sub raportul tipurilor şi subtipurilor de sol.
Datele privind studiile staŃionale vor fi temeinic verificate, în vederea
constituirii băncii de date a solurilor forestiere.
Stabilirea tipurilor de staŃiuni forestiere se face în raport cu factorii fizico-
geografici, cu solul şi cu vegetaŃia. Clasificarea se va face după sistematica tipurilor
de staŃiuni (ed. 1972, 1977).
Datele de caracterizare a staŃiunilor forestiere se înscriu în fişa unităŃii
amenajistice şi fişa staŃională şi se referă la:
-factorii fizico-geografici (substrat litologic, forma de relief, configuraŃia
terenului, înclinare, expoziŃie, altitudine, particularităŃi climatice);
-caracteristicile solului (litiera; orizonturile diagnostice, grosimea şi culoarea
lor; tipul, subtipul şi conŃinutul de humus; pH; textura; conŃinutul de schelet;
structura; compactitatea; drenajul; conŃinutul în CaCO3 şi săruri solubile; procese de
degradare; grosimea fiziologică, volumul edafic util, regimul hidrologic şi de
umiditate, adâncimea apei freatice; tipul, subtipul şi varietatea de sol; potenŃialul
productiv; tendinŃa de evoluŃie);
127

-tipul natural fundamental de pădure, tipul de floră indicatoare şi tipul de


staŃiune;
-alte caracteristici specifice.
Tehnica de lucru privind descrierea staŃiunii este detaliată în ,,Îndrumarul
pentru amenajarea pădurilor.”
După realizarea sistemului unic de ecosisteme forestiere se va trece la
utilizarea lui în amenajarea pădurilor.

4.3.2. InformaŃii de teren privind vegetaŃia forestierã

Descrierea vegetaŃiei forestiere se referă cu precădere la arboret. Acesta


reprezintă partea biocenozei ecosistemului forestier constituite, în principal, din
populaŃiile de arbori şi arbuşti.
Studiul şi descrierea arboretului cuprinde determinarea şi înregistrarea
caracteristicilor de ordin ecologic, dendrometric, silvotehnic şi fitosanitar, de interes
amenajistic, precum şi indicarea măsurilor necesare în deceniul următor pentru
fiecare unitate amenajistică, Ńinându-se seama de starea arboretului şi de funcŃiile
atribuite
acestuia.
Stabilirea caracteristicilor de mai sus se face pe etaje şi elemente de arboret,
precum şi pe ansamblul arboretului în baza sondajelor menŃionate la pct. 4.3.3; se fac
deasemenea determinări şi asupra subarboretului şi seminŃişului; pentru alte
componente ale biocenozei forestiere, la nevoie, se fac determinări suplimentare cu
înscrierea informaŃiilor la “date complementare”.
Măsurarea şi înregistrarea caracteristicilor respective, inclusiv inventarierea
arboretelor, se vor face folosind instrumente şi aparate performante, bazate pe
tehnologia informaŃiei, care să asigure precizie ridicată, precum şi stocarea şi
transmiterea automată a informaŃiilor, în vederea prelucrării lor în sistemul informatic
al amenajării pădurilor.
Se vor face determinări asupra următoarelor caracteristici:
Tipul fundamental de pãdure. Se determină după sistematica tipurilor de
pădure în vigoare.
Caracterul actual al tipului de pãdure. Se va folosi următoarea clasificare:
natural fundamental de productivitate superioară, natural fundamental de
productivitate mijlocie si natural fundamental de productivitate inferioară; natural
fundamental subproductiv; parŃial derivat; total derivat; artificial (de productivitate:
superioară, mijlocie, inferioară); arboret tânăr - nedefinit sub raportul tipului de
pădure. Detalii referitoare la caracterul tipului de pădure sunt prezentate în
“Îndrumarul pentru amenajarea pădurilor”.
Tipul de structurã. Sub raportul vârstelor se deosebesc următoarele tipuri:
echien, relativ echien, relativ plurien si plurien, iar din punct de vedere al
etajării,structuri unietajate şi bietajate.
Elementul de arboret este format din totalitatea arborilor dintr-o unitate
amenajistică, de aceeaşi specie, din aceeaşi generaŃie şi constituind rezultatul
128

aceluiaşi mod de regenerare (din sămânŃă, lăstari, plantaŃii); elementele de arboret se


constituie diferenŃiat, în raport cu etajul din care face parte.
Se constituie atîtea elemente de arboret cîte specii, generaŃii şi moduri de
regenerare (provenienŃe) se identifică în cadrul unei subparcele.
Constituirea în elemente, în raport cu criteriile menŃionate, se face în toate
cazurile în care cunoaşterea structurii, conducerea şi regenerarea arboretului reclamă
acest lucru. Elementele de arboret nu se vor constitui, de regulă, în cazul în care
ponderea lor este sub limita de 5% din volumul etajului din care face parte. Elementul
de arboret care nu îndeplineşte condiŃia menŃionată se înscrie la date complementare.
În cazul arboretelor pluriene, elementele de arboret se constituie numai în
raport cu specia.
Ponderea elementelor de arboret se estimează în raport cu suprafaŃa ocupată de
element în cadrul subparcelei şi se exprimă în procente, din 5 în 5.
Ponderea speciilor, respectiv participarea acestora în compoziŃia arboretului,
se stabileşte prin însumarea ponderilor elementelor de arboret de aceeaşi specie, pe
etaje sau pe întregul arboret, după caz.
La plantaŃiile care n-au realizat încă reuşita definitivă, proporŃia speciilor se
determină conform “ Normelor tehnice pentru compoziŃiile, scheme şi tehnologii de
regenerare a pădurilor”.
Amestecul exprimă modul de repartizare a speciilor în cadrul arboretului şi
poate fi: intim, grupat (în buchete, în grupe, în pâlcuri, în benzi) sau mixt.
Vârsta. Se determină pentru fiecare element de arboret şi pe arboretul întreg.
Pe elemente de arboret, toleranŃa de determinare a vârstei este de ± 5% .
Vârsta arboretului se stabileşte în raport cu vârsta elementului în raport cu care
se stabilesc măsurile de gospodărire. În cazul când în cadrul arboretului nu se poate
defini un astfel de element, se va înregistra vârsta elementului majoritar. În cazul
arboretelor etajate, vârsta arboretului în ansamblu este reprezentată de vârsta care
caracterizează etajul ce formează obiectul principal al gospodăriei. Pentru arboretele
pluriene se estimează vârsta medie a arborilor din categoria de diametre de referinŃă
(50 cm).
Diametrul mediu al suprafeŃei de bază (dg) se determină pentru fiecare
element de arboret, prin luarea în considerare a diametrelor măsurate pentru calculul
suprafeŃei de bază măsurat, cu o toleranŃă de + 10 %*) .
În cazul arboretelor pluriene se înscrie diametrul mediu corespunzător
categoriei de diametre de referinŃă.
SuprafaŃa de bază a arboretului (G) se determină prin procedeul
Bitterlich.
ÎnãlŃimea medie (hg) se determină prin măsurători pentru fiecare element de
arboret cu o toleranŃă de + 5 % pentru arboretele care intră în rând de tăiere în
următorul deceniu şi de + 7 % la celelalte*).
La arboretele pluriene se va determina înălŃimea indicatoare, măsurată pentru
categoria arborilor de referinŃă.
structuri pluriene.
Clasa de producŃie**). Clasa de producŃie relativă se determină pentru fiecare
element de arboret în parte, prin intermediul graficelor de variaŃie a înălŃimii în raport
129

cu vârsta, la vârsta de referinŃă. La arboretele pluriene tratate în grădinărit, clasa de


producŃie se determină cu ajutorul graficelor corespunzătoare arboretelor cu
Structuri pluriene.
Cu ocazia prelucrării datelor, se determină automat şi clasa de producŃie
absolută în raport cu înălŃimea la vârsta de referinŃă.
Clasa de producŃie a întregului arboret este cea a elementului sau grupei de
elemente preponderente. În cazul în care nu se poate defini un element preponderent,
clasa de producŃie pe întregul arboret va fi cea a elementului majoritar.
În cazul arboretelor etajate, clasa de producŃie a arboretului în ansamblu este
reprezentată de clasa de producŃie care caracterizează etajul ce formează obiectul
principal al gospodăriei.
Volumul. Se stabileşte atât pentru fiecare element de arboret şi etaj, cât şi
pentru întregul arboret (vezi pct. 4.3.3.).
Creşterea curentã în volum se stabileşte atât pentru fiecare element de arboret,
cât şi pentru arboretul întreg. În raport cu importanŃa arboretelor şi posibilităŃile de
realizare, se aplică următoarele procedee:
- compararea volumelor determinate la etape diferite, cu luarea în considerare a volumului extras
între timp; se aplică de regulă la arboretele tratate în grădinărit;
*
) Se are în vedere probabilitatea de acoperire de 95 %.
**
) Se va folosi sistemul românesc de clasificare a arboretelor pe clase de producŃie relative
şi absolute

- procedeul tabelelor de producŃie sau al ecuaŃiilor de regresie echivalente.


În cazul arboretelor afectate de factori destabilizatori, creşterea curentă în volum determinată va
fi diminuată corespunzător intensităŃii cu care se manifestă fenomenul. Modalitatea în care se va
face diminuarea este detaliată în ,,Îndrumarul pentru amenajarea pădurilor”
Clasa de calitate. Se stabileşte prin măsurători pentru fiecare element de
arboret identificat şi se exprimă prin clasa de calitate a fiecărui element de arboret,
potrivit prevederilor din ,,Îndrumarul pentru amenajarea pădurilor".
Elagajul. Se estimează pentru fiecare element de arboret şi se exprimă în
zecimi din înălŃimea arborilor.
ConsistenŃa se determină pentru etajul care constituie obiectul gospodăririi şi
se redă prin următorii indici:
- indicele de desime, în cazul seminŃişurilor, lăstărişurilor sau plantaŃiilor fără
starea de masiv încheiată;
- indicele de închidere a coronamentului (de acoperire);
- indicele de densitate, determinat în raport cu suprafaŃa de bază, pentru
fiecare element de arboret, acolo unde s-a determinat suprafaŃa de bază prin procedee
simplificate;
Indicele de densitate serveşte la stabilirea elementelor biometrice, cel de acoperire
este necesar pentru stabilirea măsurilor silviculturale cu referire specială la
lucrările de îngrijire şi conducere a arboretelor, precum şi pentru aplicarea
tratamentelor. Indicele de desime se are în vedere la stabilirea lucrărilor de
completări, îngrijire a seminŃişurilor şi a culturilor tinere. Indicii respectivi se
înscriu obligatoriu în amenajament, în raport cu scopurile urmărite.
130

În cazul arboretelor etajate, consistenŃa se va stabili şi pe etaje.


Modul de regenerare se determină pentru fiecare element de arboret şi poate
fi: naturală din sămânŃă, din lăstari (din cioată, din scaun) sau din drajoni; artificială
din sămânŃă sau din plantaŃie.
Vitalitatea. Se stabileşte pentru fiecare element de arboret după aspectul
majorităŃii arborilor şi poate fi: foarte viguroasă, viguroasă, normală, slabă, foarte
slabă.
Starea de sănătate. Se stabileşte pe arboret, prin observaŃii şi măsurători, în
raport cu vătămările cauzate de animale, insecte, ciuperci, factori abiotici, factori
antropici etc. Intensitatea vătămărilor se stabileşte potrivit precizărilor din
,,Îndrumarul pentru amenajarea pădurilor".
Subarboretul. Se consemnează speciile componente de arbuşti, indicându-se
desimea, răspândirea şi suprafaŃa ocupată.
SeminŃişul (starea regenerării). Se descrie atât seminŃişul utilizabil, cât şi cel
neutilizabil, pentru fiecare dintre acestea indicându-se speciile componente, vârsta
medie, modul de răspândire, desimea şi suprafaŃa ocupată.
Cu ocazia descrierii parcelare se insistă, pe cât posibil, asupra diversităŃii
genetice intraspecifice şi asupra diversităŃii la nivelul speciilor şi al ecosistemelor
(arboretelor) respective. Este de importanŃă deosebită semnalarea diverselor forme
genetice, a tuturor speciilor forestiere existente (indiferent de proporŃia lor în arboret),
a speciilor arbustive, a speciilor de plante erbacee, a unor particularităŃi privind fauna,
precum şi a caracteristicilor de ansamblu ale arboretelor (amestec, structură verticală
etc.).
CompoziŃia-Ńel. Se stabileşte potrivit precizărilor de la cap. 6.
FolosinŃa fondului forestier. Se stabileşte în raport cu precizările de la subcap.
1.3.
FuncŃiile arboretului se exprimă prin categoriile funcŃionale şi se stabilesc
conform precizărilor date la capitolul 1 şi în anexa 1. Atunci când un arboret
îndeplineşte concomitent două sau mai multe funcŃii, se înregistrează, în ordinea
importanŃei, categoriile funcŃionale respective.
łelul de producŃie/ protecŃie derivă din funcŃiile atribuite arboretelor şi se
stabileşte conform prevederilor de la capitolul 6.
Vârsta exploatabilităŃii se determină în cazul tuturor arboretelor pentru care se
reglementează procesul de producŃie lemnoasă – produse principale, folosindu-se
criteriile menŃionate la capitolul 6.
Lucrări prevăzute în amenajamentul anterior (expirat). Se vor specifica
lucrările propuse în amenajamentul expirat.
Lucrãrile executate. Se referă la natura şi cantitatea lucrărilor executate în
cursul deceniului expirat. Datele corespunzătoare se înscriu pe baza constatărilor din
teren şi luând în considerare evidenŃele aplicării amenajamentului şi alte evidenŃe şi
documente tehnice deŃinute de unităŃile silvice.
Lucrãri propuse. Se referă la natura şi cantitatea tuturor lucrărilor necesare
pentru deceniul următor, inclusiv la indicii de recoltare pentru produse principale şi
secundare, în raport cu prevederile normelor tehnice de specialitate şi cerinŃele
fiecărui arboret.
131

Datele complementare. Se arată în termeni concişi toate detaliile ce nu au


putut fi înregistrate la punctele anterioare, dar necesare caracterizării de ansamblu sau
de detaliu sub raportul staŃiunii şi al arboretului, al folosinŃei terenului şi funcŃiilor
pădurii. Tot aici se mai consemnează date în legătură cu preexistenŃii, cu tineretul din
arboretele grădinărite, cu defectele arborilor, cu starea cioatelor şi altele. Se
menŃionează, de asemenea, aspecte referitoare la neomogenitatea arboretelor sub
raportul consistenŃei, compoziŃiei, existenŃei unor goluri, dacă porŃiunile în cauză nu
au putut fi constituite ca subparcele separate.
Se fac aprecieri asupra efectului măsurilor aplicate în deceniul expirat, asupra
provenienŃei materialului de împădurire, existenŃei arborilor plus şi orice elemente
informative referitoare la biodiversitate.
*
Majoritatea caracteristicilor vegetaŃiei forestiere (dg, hg, volumul, clasa de
calitate etc.) se determină în baza informaŃiilor obŃinute prin inventarierea fondului de
producŃie.

4.3.3. Inventarierea fondului de producŃie

Prin inventarierea fondului de producŃie se urmăreşte determinarea mărimii,


structurii şi creşterii acestuia, pornind de la stabilirea caracteristicilor dendrometrice
ale fiecăruia dintre arboretele componente. Această inventariere se face atât în scopul
reglementării procesului de producŃie şi protecŃie, cât şi în cel de supraveghere a stării
pădurilor.
Metodologia de inventariere se bazează pe aplicarea metodelor statisticii
matematice şi cu deosebire pe aplicarea metodei selective.
Datele urmărite vor fi utilizate la determinarea principalelor caracteristici ale
arboretelor : compoziŃia specifică, diametrul mediu, înălŃimea medie, numărul de
arbori la hectar (desimea), indicele de densitate, clasa de producŃie, volumul pe
specii, creşterea curentă pe specii, clasele de diametre şi clasele de calitate ş.a.
În acest scop se va amplasa o reŃea de suprafeŃe de probă circulare sau
relascopice. În cazul unităŃilor de grădinărit, suprafeŃele respective vor avea caracter
permanent, centrele lor fiind marcate potrivit precizărilor din ,,Îndrumarul pentru
amenajarea pădurilor".
Se au în vedere următoarele toleranŃe şi probabilităŃi de acoperire pentru
volume sau suprafeŃe de bază, după caz :

Tabelul 2
Natura arboretelor ToleranŃe Probabilitatea
(%) de acoperire (%)
- Arborete cu structură grădinărită sau în
curs de transformare la codru grădinărit 7 95
- Arborete care intră în rând de tăiere
132

în următorul deceniu 10 90
- Celelalte arborete (suprafaŃă de bază-G) 12 80
Modul în care se realizează aceşti parametri se verifică după inventarieri, prin
determinarea erorilor de reprezentativitate. În situaŃia în care diferenŃa dintre eroarea
de reprezentativitate şi toleranŃă este mai mare de 10%, reŃeaua de suprafeŃe de probă
se completează în mod corespunzător.
Tehnica inventarierii arboretelor se stabileşte prin îndrumare de lucru.
Arboretele exploatabile în rând de tăiere având consistenŃa între 0.1 şi 0.4,
precum şi cele cu suprafaŃa sub 3 ha, cu structură neomogenă şi cu consistenŃa mai
mică de 0,8 se vor inventaria arbore cu arbore.
Acolo unde s-au întocmit recent acte de evaluare a volumului de lemn destinat
recoltării prin tăieri definitive sau rase, nu se vor mai face noi inventarieri, în
amenajament preluându-se datele din documentele ocolului, cu adăugarea creşterilor
corespunzătoare timpului scurs de la întocmirea respectivelor acte .
Pentru determinarea grosimii arborilor, inventarierea se va face pe categorii de
diametre din 4 în 4 cm, începând de la categoriile;
- 8 cm la arboretele de codru;
- 12 cm la arboretele de codru grădinărit.
Odată cu determinarea grosimii arborilor, se va consemna şi calitatea lor.
Determinarea volumelor se realizează astfel:
- la arboretele în rând de tăiere (inventariate integral sau prin suprafeŃe de
probă circulare), după ecuaŃii de regresie în cazul calculelor informatizate sau după
metoda seriilor de volume relative ori a seriilor de înălŃimi relative în cazul calculelor
manuale;
- la celelalte arborete (inventariate prin pieŃe de probă relascopice), folosind
ecuaŃii de regresie în cazul calculelor informatizate sau tabelele de producŃie
simplificare în cazul calculelor manuale.
Prelucrarea datelor se va efectua în cadrul sistemului informatic al amenajării
pădurilor.
La caracterizarea fondului de producŃie vor fi luate în considerare şi
inventarierile pe spaŃii mari în cadrul monitoringului forestier.

4.4. Redactarea studiului privind condiŃiile staŃionale


şi de vegetaŃie

Studiul privind condiŃiilele staŃionale şi de vegetaŃie se întocmeşte la nivelul


unităŃilor de amenajament de bază, precum şi la nivelul ocolului silvic şi are ca scop
fundamentarea măsurilor de gospodărire. La întocmirea lui se au în vedere toate
informaŃiile obŃinute în fazele anterioare de documentare şi de teren.

4.4.1. Studiul condiŃiilor staŃionale

La nivelul unităŃii de amenajament de bază acest studiu va trata aspectele cu


privire la:
133

- geologia şi litologia de suprafaŃã; geomorfologia (marile unităŃi


geomorfologice, formele de relief, înclinare, expoziŃie, altitudine);
- hidrografia şi hidrologia (reŃeaua hidrografică, regimul hidrologic, calitatea
apei, utilităŃi, apa freatică, adâncimea şi calitatea ei, amenajări hidrotehnice în
interiorul şi în vecinătatea fondului forestier);
- clima (regimul termic, regimul pluviometric, inclusiv stratul de zăpadă,
umiditatea relativă a aerului, evapotranspiraŃia potenŃială, excedentul şi deficitul de
apă din precipitaŃii faŃă de evapotranspiraŃia potenŃială, regimul eolian, indici
climatici sintetici); datele climatice respective se prezintă pe zone şi etaje
fitoclimatice;
- solurile ( lista unităŃilor de sol, clasa, tipul, subtipul de sol identificate în UB;
modul de răspândire a tipurilor şi subtipurilor de sol în funcŃie de relief, substrat,
climă, vegetaŃie; descrierea tipurilor de sol, numărul şi densitatea profilelor de sol
studiate pe teren şi al celor analizate în laborator);
Descrierea solurilor va conŃine obligatoriu următoarele date: succesiunea
orizonturilor şi suborizonturilor diagnostice, grosimea morfologică, mărimea
volumului edafic util, textura, conŃinutul de schelet, structura, compactitatea,
drenajul, regimul de umiditate şi capacitatea de aprovizionare cu apă, reacŃia (pH),
conŃinutul de CaCO3, conŃinutul, tipul şi subtipul de humus, adâncimea şi calitatea
apei freatice. În plus, la tipurile de sol analizate în laborator se vor prezenta:
conŃinutul de argilă fină, conŃinutul de săruri solubile, gradul de saturaŃie în baze de
schimb. Se va insista asupra gradului de favorabilitate sau de depresivitate (cu
caracter limitativ) a factorilor şi determinanŃilor ecologici pentru speciile forestiere,
indicându-se şi principalele măsuri de gospodărire ce se impun. Se vor introduce
tabele cu rezultatele analizelor de sol.
- tipurile de staŃiune (modul în care s-a făcut încadrarea în sistematica actuală
a tipurilor de staŃiuni, eventualele tipuri de staŃiuni nou identificate, lista tipurilor de
staŃiuni pe regiuni, subregiuni ecologice, zone şi etaje fitoclimatice şi sectoare
ecologice; descrierea tipurilor de staŃiuni).
Descrierea tipurilor de staŃiuni va conŃine obligatoriu informaŃii privind:
relieful, substratul litologic, particularităŃile climatice, solul, vegetaŃia, gradul de
favorabilitate al factorilor şi determinanŃilor ecologici pentru vegetaŃia forestieră şi
principalele măsuri de gospodărire determinate de acestea. În concluzie, se va arăta
gradul de favorabilitate şi de risc al fiecărui factor staŃional pentru vegetaŃie.
Rezultatele studiului staŃional vor fi folosite la: zonarea funcŃională a pădurilor,
constituirea unităŃilor de gospodărire; stabilirea compoziŃiilelor-Ńel şi a sortimentelor-
Ńel; determinarea structurilor optime ale arboretelor în raport cu funcŃiile atribuite;
alegerea tratamentelor şi a metodelor de îngrijire şi conducere a arboretelor;
particularizarea pe arborete a vârstelor exploatabilităŃii şi a ciclului pe unitatea de
gospodărire; stabilirea tehnologiilor de împădurire; alegerea tehnologiilor de recoltare
a lemnului etc.
În partea generală pe ocol sau proprietate, studiul staŃiunii va conŃine sinteza
studiilor staŃionale elaborate la nivel de unitate de amenajament de bază şi va avea
aceeaşi structură.
134

4.4.2. Studiul vegetaŃiei

În vederea organizării pădurilor pentru îndeplinirea în condiŃiile optime a


funcŃiilor ecologice, economice şi sociale ce le sunt atribuite, în amenajament este
necesară studierea vegetaŃiei forestiere sub raportul tuturor aspectelor ce determină
potenŃialul ei actual de producŃie şi protecŃie.
În acest sens, în amenajament se prezintă evidenŃe de sinteză prin care se
caracterizează mărimea, structura şi calitatea fondului de producŃie sau de protecŃie.
Acestea se referă în principal la: repartiŃia arboretelor - suprafeŃe şi volume - pe clase
de producŃie, categorii de consistenŃe, categorii de diametre, tipuri de amestec,
precum şi la modul de regenerare , vitalitate, grupe, subgrupe şi categorii funcŃionale,
tipuri de structură, formaŃii forestiere şi tipuri de pădure, indicatori medii exprimând
şi caracterizând starea şi potenŃialul productiv al pădurii şi arboretelor componente
(medii privind vârsta, consistenŃa, clasa de producŃie, volumul la ha, creşterea curentă
etc ).
Aspectele privind biodiversitatea vor fi analizate şi prezentate sintetic, la
nivelurile precizate la paragr. 4.3.2. punându-se un accent deosebit pe diversitatea la
nivelul ecosistemelor şi al peisajelor. Se va avea în vedere cuprinderea informaŃiilor
necesare prevederilor referitoare la biodiversitate (pct.7.4.2.).
InformaŃiile din evidenŃele respective vor servi la analiza temeinică a fondului
de producŃie şi a arboretelor componente sub raport ecologic, silvoproductiv şi
ecoprotectiv, cu evidenŃierea concordanŃelor sau abaterilor de la potenŃialul staŃional
şi cerinŃele ecologice, economice si sociale. Această analiză va sta la baza
reglementării prin amenajament a procesului de producŃie, precum şi la stabilirea
măsurilor de gospodărire pentru perioada următoare.
Studiul vegetaŃiei forestiere se realizează pe unităŃi de gospodărire şi se
sintetizează şi analizează la nivel de unităŃi de amenajament de bază şi la nivel de
ocol silvic şi/ sau proprietate după caz.

4.4.3. Biodiversitatea

Conservarea şi amelioararea biodiversităŃii constituie o componentă esenŃială a


gestionării durabile a pădurilor.
În amenajament, preocuparea pentru biodiversitate trebuie să fie prezentă atât
la stabilirea bazelor de amenajare şi la reglementările procesului de producŃie, cât şi
la prescrierea măsurilor de gospodărire pentru fiecare arboret în parte. Preocuparea
respectivă trebuie să vizeze toate nivelurile specifice biodiversităŃii, chiar dacă în
legătură cu unele dintre acestea rolul principal revine organelor de aplicare a
amenajamentelor.
Pentru conservarea diversităŃii genetice (intraspecifice) se va acorda atenŃie
deosebită regenerării naturale, în toate situaŃiile în care aceasta este posibilă. Se va
recomanda ca arborii folosiŃi ca seminceri să fie răspândiŃi pe toată suprafaŃa de
regenerat şi să acopere – cu ponderi adecvate obiectivelor urmărite – întreaga gamă a
ecotipurilor existente în arboretul supus exploatării şi regenerării.
135

În cazul regenerărilor artificiale se va recomanda folosirea de material de


reproducere local sau provenind din rezervaŃii semincere corespunzătoare zonelor de
transfer ale speciilor de introdus.
Diversitatea specifică, în interiorul ecosistemelor forestiere trebuie să fie
privită sub raportul tuturor componentelor biocenozelor corespunzătoare
ecosistemelor naturale din zonă.
În privinŃa compoziŃiei este necesar să fie luată în considerare întreaga gamă a
speciilor forestiere, atât principale cât şi secundare, de amestec. AtenŃie deosebită
trebuie acordată speciilor arbustive şi erbacee, Ńinând seama de importanŃa lor pentru
ameliorarea condiŃiilor staŃionale, pentru asigurarea hranei necesare unor specii de
animale specifice ecosistemelor în cauză, pentru crearea şi menŃinerea unor liziere
protectoare, în special la limita unor terenuri agricole sau cu alte destinaŃii.
În scopul de a asigura diversitatea speciilor de faună – insecte xilophage cu
întregul lanŃ trofic corespunzător – dar şi a unor specii vegetale criptogame, în
interiorul arboretelor se vor menŃine exemplare de arbori bătrâni, deperisanŃi şi morŃi,
câte 1-2 la hectar, dispersaŃi sau, de preferinŃă, în grupe mici. Se va recomanda ca
aceştia să nu fie marcaŃi sau exploataŃi cu ocazia tăierilor de îngrijire sau de
regenerare, dar cu precauŃii adecvate – mergând chiar până la a se renunŃa la
menŃinerea arborilor respectivi – în situaŃiile în care, prin dezvoltări necontrolate, ar
putea să apară atacuri de insecte sau alte genuri de calamităŃi (în cazul ipidaelor în
molidişuri pure sau aproape pure ş.a.).
La nivel ecosistemic se va urmări ca în cadrul complexelor/masivelor forestiere
care fac obiectul amenajării să fie, pe cât posibil, reprezentate toate ecosistemele
naturale specifice zonei. Chiar dacă unele din ele nu prezintă la data amenajării – un
interes evident sub raport economic sau al unor funcŃii ecologice şi sociale (cazul
unor cărpinete, mestecănişuri etc.), se va urmări ca ele să fie menŃinute, cel puŃin pe
suprafeŃe restrânse, în cazul complexelor masivelor respective.
Biodiversitatea la nivelul ecosistemelor este legată în mare măsură de sistemul
de conducere şi de regenerare, de proporŃionarea amestecurilor în funcŃie de
condiŃiile staŃionale date, de asigurarea unei stări de echilibru pentru fiecare sistem în
parte.
Cu referire la durata şi la diferenŃierea ecosistemelor respective în raport cu
vârsta, de mare importanŃă este menŃinerea unor zone de îmbătrânire, cuprinzând
arborete sau părŃi de arborete care urmează a fi conduse la vârste înaintate. Acestea
contribuie la sporirea gradului de diversitate, la îmbogăŃirea şi diversificarea
peisajului şi la ameliorarea condiŃiilor de biotop pentru diverse specii de faună,
inclusiv de vânat.
Însumate, zonele de îmbătrânire respective trebuie să ocupe 1-2% din suprafaŃa
pădurilor supuse amenajării. Atunci când se apreciază că întinderea unei asemenea
zone trebuie să depăşească 1/2 de hectar (putând ajunge până la 2-3 hectare), se vor
constitui obligatoriu subparcele separate.
La nivel ecosistemic se va urmări ca în cadrul complexelor/ masivelor
forestiere care fac obiectul amenajării să fie, pe cât posibil, reprezentate toate
ecosistemele naturale specifice complexelor/masivelor respective chiar dacă unele
din ele nu prezintă – la data amenajării – un interes deosebit sub raport economic şi
136

funcŃional (cazul unor cărpinete, mestecănişuri etc.), se va urmări ca ele să fie


menŃinute evident, pe suprafeŃe relativ restrânse în cadrul complexelor/masivelor
respective.
Biodiversitatea la nivelul ecosistemelor este legată în mare măsură de sistemul
de conducere şi de regenerare, de proporŃionarea amestecurilor în raport cu condiŃiile
staŃionale date, de asigurarea unei stări de echilibru pentru fiecare ecosistem în parte.
Cu referire la durata şi la diferenŃierea ecosistemelor respective în raport cu
vârsta, de mare importanŃă este menŃinerea unor zone de îmbătrânire. Acestea
contribuie la sporirea gradului de diversitate, la îmbogăŃirea şi diversificarea
peisajului şi la ameliorarea condiŃiilor de biotop pentru diverse specii de faună,
inclusiv de vânat.
Aceste zone de îmbătrânire, însumate trebuie să ocupe 1-3% din suprafaŃa
pădurilor supuse amenajării. Atunci când se apreciază că întinderea unei asemenea
zone trebuie să depăşească 1/2 de hectar (putând ajunge uneori la 2-3 ha) se vor
constitui obligatoriu subparcele. Zonele de sub 1/2 de hectar vor putea fi doar
menŃionate cu indicarea orientativă a amplasării şi a întinderii lor, precum şi a
vârstelor până la care se preconizează a fi menŃinute.
În legătură cu vârsta se vor face recomandări diferenŃiate în raport cu
longevitatea speciilor şi cu Ńelurile de diversificare urmărite.
Este de reŃinut că zonele de îmbătrânire nu se scot din producŃie, ele fiind luate
în considerare la reglementarea producŃiei de masă lemnoasă, în raport cu vârsta până
la care urmează a fi conduse.
Referitor la diversitatea la nivelul peisajelor, pe lângă aspectele deja
menŃionate, se vor avea în vedere considerente privind: succesiunea diverselor
ecosisteme în cadrul complexului supus amenajării; distribuŃia zonelor de îmbătrânire
în raport cu obiectivele de peisaj şi de turism; luarea în considerare a necesarului de
poieni şi goluri şi amplasarea lor în raport cu zonele de acces, punctele de observare
(belvedere) etc.
AtenŃie deosebită se va acorda unor arbori monumentali de vârste, dimensiuni
şi forme deosebite, unor exemplare din specii rar întâlnite etc.
Evident, este necesar ca toate aceste aspecte să fie tratate în corelare cu
funcŃiile prioritare pe care trebuie să le îndeplinească pădurile în cauză.

5. GOSPODÃRIREA DIN TRECUT A PÃDURILOR

Acest capitol va cuprinde o analiză detaliată a modului de gospodărire a


pădurilor cu referire la: istoricul proprietăŃii forestiere; evoluŃia modului de
gospodărire; analiza critică a amenajamentului expirat;
Istoricul proprietăŃii forestiere se va referi la natura proprietăŃii, la proprietarii
de pădure, suprafaŃa deŃinută de către aceştia, înainte şi după naŃionalizarea pădurilor
şi la localizarea proprietăŃii în cadrul unităŃii de amenajament de bază (bazin
hidrografic, trup de pădure, grupuri de parcele sau u.a. etc.)
EvoluŃia modului de gospodărire va cuprinde informaŃii privind modul de
gospodărire a pădurilor (din amenajamente silvice, studii şi regulamente de
137

exploatare dinainte şi după naŃionalizarea pădurilor, precum şi pentru perioada de


după repunerea în posesie, pentru pădurile proprietate privată).
În primul caz, informaŃiile se vor referi la structura pădurii (specii, regim de
cultură, tratamente etc.), modul de gospodărire (pe bază de amenajamente, studii şi
regulamente de exploatare), ritmul regenerării etc. şi orice alte informaŃii care pot
contribui la formarea unor concluzii referitoare la implicaŃiile modului de gospodărire
asupra structurii şi stării pădurilor la data naŃionalizării.
Pentru perioada de după naŃionalizarea pădurilor se va face o analiză
cantitativă şi calitativă a modului de gospodărire pentru fiecare perioadă de
amenajare cu referire la: dinamica suprafeŃei fondului forestier; organizarea
teritorială; unităŃile de gospodărire; structura fondului de producŃie (compoziŃie, date
medii privind vârsta, clasa de producŃie, consistenŃa); volumul lemnos la ha şi total;
creşterea curentă; clasele de vârstă; funcŃiile atribuite pădurilor; bazele de amenajare;
posibilitatea de produse principale şi secundare; reglementarea procesului de
producŃie; lucrările de îngrijire şi conducere a arboretelor, de împădurire şi
reâmpădurire; instalaŃii forestiere de transport etc.
Se va analiza critic modul în care s-au aplicat prevederile amenajamentelor
respective, precum şi lucrările executate în afara prevederilor din amenajament.
Analiza criticã a aplicãrii amenajamentului expirat se va referi în mod
deosebit la modul în care s-au respectat prevederile din amenajament referitoare la:
bazele de amenajare (compoziŃiile-Ńel; vârste de tăiere; aplicarea tratamentelor);
posibilitatea de produse principale şi secundare; planurile de recoltare, de cultură şi
de dotare a pădurilor cu instalaŃii de transport. De asemenea, se vor prezenta
rezultatele referitoare la:
-conservarea şi dezvoltarea resurselor forestiere: integritatea fondului
forestier, ponderea pădurilor în suprafaŃa acestuia, ritmul exploatării şi regenerării
arboretelor din urgenŃa I de regenerare, structura pădurilor pe clase de vârstă,
consistenŃă şi clase de producŃie; volumul total şi la hectar; media creşterii curente la
hectar, posibilitatea de produse principale şi volumul recoltat; ritmul lucrărilor de
îngrijire, de regenerare şi de reconstrucŃie ecologică;
-starea de sănătate şi vitalitatea pădurilor: suprafaŃa pădurilor afectate de
poluare, doborâturi produse de vânt, rupturi produse de zăpadă, atacuri de insecte,
uscări anormale, prejudiciate de vânat, ponderea arboretelor cu tulpini nesănătoase, a
celor cu vitalitate sub normală, provenienŃa materialului de împădurire şi eventualele
implicaŃii asupra sănătăŃii şi stabilităŃii arboretelor;
-biodiversitate: efecte ale măsurilor gospodăreşti aplicate şi ale diverşilor
factori destabilizatori asupra biodiversităŃii ecosistemelor forestiere; ponderea
pădurilor virgine şi cvasivirgine; arii protejate; ponderea regenerării naturale şi
tratamentele aplicate; situaŃia unor culturi uniclonale; suprafaŃa arboretelor constituite
din specii exotice etc.
În final, se va face o scurtă prezentare şi un comentariu referitor la situaŃia
economico-financiară din perioada de aplicare a amenajamentului (randamentele
cantitative, financiare, profit/pierderi) Ńinând seama de recomandările din capitolul
14. şi conŃinutului anexei 10.
138

Pe baza analizelor de mai sus se vor trage concluzii în legătură cu


fundamentarea bazelor de amenajare şi cu stabilirea priorităŃilor la întocmirea
planurilor de amenajament.
EvidenŃele întocmite în cadrul capitolului privind gospodărirea din trecut
trebuie să corespundă cerinŃelor privind urmărirea evoluŃiei fondului forestier prin
intermediul criteriilor şi indicatorilor pentru gestionarea durabilă a pădurilor din
Ńara noastră, potrivit precizărilor din ,,Îndrumarul pentru amenajarea pădurilor". În
scopul evidenŃierii efectului măsurilor de gospodărire aplicate de la o amenajare la
alta, se vor folosi şi procedeele din îndrumar vizând înlăturarea efectului înaintării în
vârstă a arboretelor.

6. STABILIREA FUNCłIILOR ECOLOGICE, ECONOMICE ŞI


SOCIALE ALE PÃDURII ŞI A BAZELOR DE AMENAJARE

6.1. Obiectivele ecologice, economice şi sociale

Obiectivele ecologice, economice şi sociale se exprimă prin natura produselor


şi a serviciilor de protecŃie ori social-culturale ale pădurii. Ele se definesc în raport cu
cerinŃele societăŃii şi decurg din: strategiile de dezvoltare a silviculturii; programele
forestiere întocmite la nivel naŃional, zonal sau local (ocoale silvice, unităŃi de
gospodărire); studiile şi proiectele referitoare la sistematizarea şi organizarea
teritoriului şi la amenajarea bazinelor hidrografice; documentaŃiile privind noi
obiective ecologice, economice, social-culturale şi ştiinŃifice care pot beneficia de
serviciile sau produsele pădurii (lacuri de acumulare, unităŃi industriale, şosele şi căi
ferate, rezervaŃii ştiinŃifice, parcuri naŃionale, parcuri naturale ş.a.), dacă acestea sunt
aprobate prin documente oficiale şi au asigurată finanŃarea necesară.

6.2. Stabilirea funcŃiilor pãdurii

Corespunzător obiectivelor ecologice, economice şi sociale, amenajamentul


precizează funcŃiile pe care trebuie să le îndeplinească pădurile. Încadrarea
arboretelor pe grupe, subgrupe şi categorii funcŃionale este realizată prin zonare,
Ńinând seama de funcŃia prioritară. Încadrarea respectivă se face în baza schemei şi a
precizărilor din anexa 1.
În cazul arboretelor încadrate în grupa I funcŃională care îndeplinesc două sau
mai multe funcŃii, la stabilirea funcŃiei prioritare se va avea în vedere următoarea
ordine de importanŃă: funcŃia de interes ştiinŃific şi de conservare a fondului genetic şi
ecologic forestier; funcŃia de protecŃie a terenurilor şi a solurilor; funcŃia de protecŃie
socială (păduri cu funcŃii de recreere); funcŃia de protecŃie a apelor; funcŃia de
protecŃie contra factorilor climatici şi industriali dăunători.
Această ordine este orientativă, în fiecare caz concret funcŃia stabilindu-se cu
luarea în considerare a complexului de factori de influenŃă.
În amenajament, pe lângă funcŃia prioritară, se vor menŃiona şi celelalte funcŃii
rezultate din aplicarea criteriilor de zonare funcŃională. Aceste funcŃii, împreună cu
139

cea prioritară, vor fi luate în considerare la constituirea subunităŃilor de amenajament


de bază şi la stabilirea măsurilor de gospodărire.
În scopul diferenŃierii măsurilor de gospodărire şi a reglementării lor prin
amenajament, categoriile funcŃionale se grupează în 6 tipuri funcŃionale. În fiecare
din aceste tipuri se includ categorii funcŃionale cu grad similar de intensitate a
funcŃiilor atribuite arboretelor componente. Definirea tipurilor funcŃionale şi
precizarea pădurilor pe care le includ sunt prezentate în anexa 3.
Tipurile funcŃionale I şi II cuprind păduri cu funcŃii de protecŃie absolută,
respectiv pădurile supuse regimului de conservare deosebită (excluse de la
reglementarea procesului de producŃie lemnoasă - produse principale).
Tipurile funcŃionale III şi IV cuprind păduri cu funcŃii speciale de protecŃie şi
producŃie, pentru care se reglementează procesul de producŃie lemnoasă - produse
principale, dar cu restricŃii speciale în aplicarea măsurilor de gospodărire.
Tipurile funcŃionale V şi VI cuprind păduri cu funcŃii de producŃie, în care se
aplică întreaga gamă de lucrări silvotehnice.
În cazul arboretelor cu funcŃii prioritare de producŃie şi în cele cu funcŃii
speciale de protecŃie pentru care este admisă şi posibilă organizarea procesului de
producŃie lemnoasă, se va urmări stabilirea de Ńeluri de producŃie de înaltă intensitate
(lemn pentru furnire estetice şi tehnice, la toate speciile care pot produce acest
sortiment, lemn de rezonanŃă ş.a.), oriunde condiŃiilele de arboret şi cele staŃionale
sunt favorabile. łeluri de producŃie superioară (lemn pentru furnire estetice etc.) se
vor stabili şi pentru unele specii rare dar de valoare deosebită (cireş, paltin, frasin
etc.), precum şi în cazul unor arborete valoroase de larice şi pin.
Lemnul pentru cherestea se va stabili ca sortiment-Ńel principal numai în cazul
arboretelor şi staŃiunilor care nu pot produce lemn de calitate superioară.
łeluri de producŃie referitoare la sortimente de dimensiuni mici (lemn pentru
celuloză, lemn pentru construcŃii rurale ş.a.) se pot stabili numai în arboretele de
productivitate inferioară sau pentru anumite culturi speciale.
Cu ocazia revizuirii amenajamentului se face o reconsiderare multilaterală a
încadrării pădurilor pe funcŃii, introducându-se modificările impuse de intensificarea
rolului de producŃie şi de protecŃie al pădurilor şi Ńinându-se seama de implicaŃiile
modificărilor respective asupra modului de gospodărire a acestora.
Definirea obiectivelor ecologice, economice şi sociale şi stabilirea funcŃiilor
pădurii se fac de comun acord cu reprezentanŃii proprietarilor şi administratorilor de
pădure, cu luarea în considerare a punctelor de vedere ale tuturor factorilor interesaŃi,
inclusiv cele ale beneficiarilor diverselor funcŃii de protecŃie ale pădurilor.

6.3. Stabilirea bazelor de amenajare

6.3.1. GeneralitãŃi
140

Pentru a îndeplini în condiŃiile corespunzătoare funcŃiile atribuite, atât


arboretele luate individual, cât şi pădurea în ansamblul ei trebuie să îndeplinească
anumite condiŃiile de structură.
Structura arboretelor şi a pădurii, atât cea normală, cât şi cea corespunzătoare
diferitelor etape intermediare, se defineşte prin bazele de amenajare: regim;
compoziŃie-Ńel; tratament; exploatabilitate (exprimată prin vârsta exploatabilităŃii la
codru şi crâng şi prin diametrul limită la codrul grădinărit); ciclu.

6.3.2. Regimul

Regimul sau modul general în care se asigură regenerarea unei păduri (din
sămânŃă sau pe cale vegetativă) defineşte structura pădurii din acest punct de vedere.
Potrivit Codului silvic, în Ńara noastră, la regenerarea pădurilor se va da prioritate
regimului codru cu regenerare din sămânŃă, urmărindu-se conservarea genofondului
şi realizarea de arborete de calitate superioară, precum şi exercitarea cu continuitate a
funcŃiilor de protecŃie a mediului. Regimul crângului, cu regenerare din lăstari şi
drajoni, este admis, indiferent de natura proprietăŃii, numai în arboretele de salcâm şi
de zăvoaie. Pădurile care au fost tratate în crâng, dar care nu se încadrează în
categoriile menŃionate mai sus, urmează a se converti obligatoriu la codru.

6.3.3. CompoziŃia-Ńel

CompoziŃia-Ńel reprezintă asocierea şi proporŃia speciilor din cadrul unui


arboret care îmbină, în orice moment al existenŃei lui, în modul cel mai favorabil,
exigenŃele biologice ale pădurii cu cerinŃele ecologice, economice şi sociale. Se
stabileşte pentru fiecare arboret. Ca bază de amenajare ea se exprimă prin
compoziŃia-Ńel la exploatabilitate şi compoziŃia-Ńel de regenerare.
CompoziŃia-Ńel la exploatabilitate se stabileşte pentru arboretele
neexploatabile. Ea reprezintă cea mai favorabilă compoziŃie la care ajung arboretele
la vârsta exploatabilităŃii în raport cu compoziŃia lor actuală şi cu posibilităŃile de
ameliorare a acesteia, prin intervenŃiile ce se fac în direcŃia realizării compoziŃiei
optime.
CompoziŃia-Ńel de regenerare se stabileşte numai pentru arboretele
exploatabile în prezent şi cele care devin expoatabile în cursul primei perioade de
amenajament, Ńinându-se seama de compoziŃia-Ńel optimă şi de sistemul de cultură
adoptat.
CompoziŃiilele respective constituie compoziŃiile-Ńel de etapă. La stabilirea lor
trebuie avută în vedere, ca obiectiv de referinŃă, compoziŃia-Ńel optimă, respectiv
compoziŃia corespunzătoare condiŃiilelor ecologice date şi Ńelurilor majore urmărite
prin gospodărire.
În anumite situaŃii, în care se urmăreşte dinamica compoziŃiei arboretelor în
raport cu intervenŃiile gospodăreşti, se pot stabili, în plus, compoziŃiile de realizat la
sfârşitul deceniului de aplicare a amenajamentului, precum şi pentru alte etape
intermediare.
141

În cazul structurii grădinărite nu se mai stabileşte o compoziŃie-Ńel la


exploatabilitate şi o compoziŃie-tel de regenerare, ci numai compoziŃia-tel optimă.
Prin amenajament se vor promova cu precădere compoziŃiile-tel
corespunzătoare tipului natural fundamental de pădure. Unele modificări se pot aduce
prin promovarea de specii valoroase economic, estetic şi cultural, urmărind creşterea
eficacităŃii funcŃionale a arboretului. Speciile respective pot fi de amestec în etajul
principal sau pentru crearea unui subetaj (de fag în gorunete, de brad în făgete etc.).
Procentul acestor specii nu va depăşi 20% în compoziŃia arboretului principal. Vor fi
promovate speciile autohtone valoroase (cvercineele, fagul, cireşul, paltinul, teiul,
bradul, molidul ş.a.), în funcŃie de staŃiune, evitîndu-se cultura răşinoaselor în zonele
de câmpie şi de deal, în staŃiuni corespunzătoare cvercineelor, cu excepŃia unor
culturi pentru ameliorarea terenurilor degradate sau pentru zone de interes peisagistic.
Se interzice, totodată, cultura plopilor euramericani şi a salcâmului în staŃiuni
favorabile speciilor de stejari.
La fixarea compoziŃiei-tel a fiecărui arboret vor fi avute în vedere: compoziŃia
corespunzătoare tipului natural fundamental de pădure; conservarea biodiversităŃii;
condiŃiile staŃionale determinate; funcŃiile ecologice, economice şi sociale atribuite
arboretelor; starea actuală a acestora.
În acest scop, vor fi avute în vedere recomandările din “ Norme tehnice pentru
compoziŃiile, scheme şi tehnologii de regenerare a pădurilor”, “ Normele tehnice
pentru alegerea şi aplicarea tratamentelor”; rezultatele cercetărilor ştiinŃifice şi
studiilor referitoare la optimizarea compoziŃiei arboretelor în raport cu funcŃiile
atribuite şi condiŃiile ecologice date etc.
CompoziŃia-Ńel va fi indicată în fişa unităŃii amenajistice şi în evidenŃa
descrierii parcelare. Stabilirea ei va fi temeinic justificată sub raport ecologic,
economic şi social. Modificări de fond ale compoziŃiilor - Ńel, impuse de cauze
majore (schimbări ale condiŃiilor de mediu) sau de atitudini noi în ceea ce priveşte
Ńelurile de gospodărire trebuie să fie fundamentate prin studii de specialitate.

6.3.4. Tratamentul

Ca bază de amenajare, tratamentul defineşte structura arboretului din punctul


de vedere al repartiŃiei arborilor pe categorii dimensionale şi al distribuŃiei în plan
orizontal şi vertical al populaŃiilor de arbori şi arbuşti.
În legătură cu alegerea tratamentelor, trebuie avut în vedere că în Ńara noastră
condiŃiilele naturale şi cerinŃele ecologice, economice si sociale impun ca majoritatea
pădurilor să fie conduse spre structuri diversificate, amestecate - pluriene, relativ
pluriene, naturale sau de tip natural - capabile a îndeplini funcŃii multiple de
producŃie şi protecŃie.Vor fi evitate intervenŃiile prin care se dezgoleşte solul şi nu se
asigură permanenŃa pădurii şi a exercitării de către aceasta a funcŃiilor de protecŃie
atribuite. Prin amenajament se va promova cu precădere regenerarea naturală,
tratamentele stabilindu-se astfel încât să se asigure dezideratele menŃionate, precum şi
conservarea în condiŃii optime a biodiversităŃii ecosistemelor forestiere. În acest sens,
alegerea tratamentelor se va face potrivit prevederilor din anexa 3, unde sunt indicate
142

cele mai adecvate tratamente pe formaŃii sau grupe de formaŃii forestiere, pe tipuri
funcŃionale, cu luarea în considerare a structurii şi productivităŃii actualelor arborete.
Sub raportul reglementărilor specifice amenajamentului, în legătură cu alegerea
tratamentelor prezintă importanŃă următoarele precizări:
-În arboretele supuse regimului de ocrotire integrală, încadrate în tipul
functional I, nu se vor prevedea intervenŃii gospodăreşti.
-Arboretele încadrate în tipul funcŃional II vor fi supuse regimului de
conservare deosebită, pentru ele prevăzându-se lucrări de îngrijire/ conducere a
arboretelor şi lucrări speciale de conservare.
-În toate cazurile în care în anexa 3 sunt indicate două sau mai multe
tratamente, se va da prioritate celui mai intensiv, cu luarea în considerare a
posibilităŃilor tehnico-organizatorice (accesibilitate, calitatea tehnologiilor de
exploatare etc.) şi a stării fiecărui arboret.
- Adoptarea tratamentului codrului grădinărit în molidişurile echiene este
condiŃionată de existenŃa unor arborete rezistente la vânt, parcurse sistematic din tinereŃe cu
lucrări de îngrijire, situate în staŃiuni ferite de acŃiunea vânturilor periculoase.
- În cazul tăierilor progresive şi succesive, lungimea perioadei de regenerare se
va stabili în limitele prevăzute în ,,Normele tehnice pentru alegerea şi aplicarea
tratamentelor”, Ńinându-se seama de condiŃiilele de regenerare, suprafaŃa unităŃii
amenajistice, compoziŃia arboretului, de structura corespunzătoare tipului funcŃional
al acestuia, productivitate, periodicitatea fructificaŃiei etc.
- Mărimea parchetelor în cazul aplicării tăierilor rase în păduri de codru sau
crâng este limitată la 3 ha; în mod excepŃional, pentru culturile de plopi
euramericani şi salcie selecŃionată, mărimea parchetelor poate fi de maximum 5 ha.
- În molidişuri se vor proiecta succesiuni de tăieri, prevăzându-se în acest scop
linii de izolare şi lucrări pentru consolidarea marginior de masiv, precum şi măsuri
pentru întărirea capacităŃii interne de apărare, prin promovarea exemplarelor din
speciile şi formele genetice cele mai rezistente şi prin aplicarea sistematică a
lucrărilor de îngrijire şi conducere a arboretelor. Orientarea benzilor şi alegerea
direcŃiei de înaintare a tăierilor se fac Ńinând seama de necesitatea realizării
condiŃiilelor optime pentru instalarea şi dezvoltarea seminŃişului. Organizarea
succesiunilor se face în aşa fel, încât tăierile să înceapă din marginea adăpostită şi să
înainteze în direcŃia vântului periculos, Ńinând seama şi de relieful terenului.
- În cazul adoptării tratamentului tăierilor rase şi a tratamentelor cu perioadă
scurtă de regenerare, se va evita concentrarea tăierilor pe bazinete sau pe anumite
zone cu accesibilitate asigurată în momentul amenajării. În vederea dispersării
tăierilor de produse principale, amplasarea acestora se va face şi în zone neaccesibile,
prevăzându-se dotarea lor cu căile de transport necesare. Totodată, în acelaşi scop,
vor fi respectate restricŃiile din “Normele tehnice pentru alegerea şi aplicarea
tratamentelor” referitoare la mărimea şi perioada de alăturare a parchetelor.
- La adoptarea tratamentelor, se va avea în vedere ca structurile
corespunzătoare funcŃiilor atribuite arboretelor să se realizeze cu cheltuieli cât mai
reduse.
Criteriile de alegere a tratamentelor prevăzute în anexa 3 sunt valabile atât pentru
pădurile proprietate publica, cât şi pentru pădurile proprietate privată.
143

În cazul particular al pădurilor pentru care se întocmesc studii sumare de


amenajare, constituite în unităŃi de amenajament ale căror suprafeŃe restrânse fac
dificilă sau imposibilă asigurarea continuităŃii procesului de producŃie prin baze de
amenajare şi modalităŃi de reglementare obişnuite, la alegerea şi prescrierea
tratamentelor, pe lângă orientările generale din ,,Normele tehnice privind alegerea
şi plaicarea tratamentelor", se vor lua în considerare următoarele recomandări:
- pentru brădete, brădeto-făgete, amestecuri de răşinoase cu fag, amestecuri
de răşinoase cu preponderenŃa bradului, precum şi pentru făgete cu alte
specii, se va da prioritate tăierilor de tip grădinărit, cu recolte la nivelul
creşterii;
- soluŃii similare se vor adopta şi în cazul formaŃiilor de cvercinee şi al
şleaurilor, aici recomandându-se însă ca recoltările să se facă în grupe şi
pâlcuri, care să favorizeze regenerarea speciilor de bază (în special a
stejarilor) şi să conducă la structuri mozaicate;
- în situaŃiile în care, în raport cu condiŃiile de regenerare şi de gospodărire,
se adoptă un tratament cu tăieri localizate şi cu regenerare sub adăpost din
rândul celor prevăzute în schema generală de alegere a tratamentelor, se va
urmări - pe cât posibil - ca perioada de regenerare să fie cât mai apropiată
de limita maximă admisă în cadrul tratamentului respectiv;
- la molidişuri şi pinete, acolo unde este posibil, se va acorda prioritate
tratamentelor prin care se asigură, în cât mai mare măsură, regenerarea
naturală. În cazul tăierilor rase, se vor avea în vedere cu precădere tăierile în
benzi, recurgându-se, eventual, la recoltarea cumulată pe 3-5 ani a
posibilităŃii stabilite prin amenajament.
În toate cazurile, inclusiv la refacerea unor arborete slab productive, în
amenajament se va înscrie prevederea legală privind regenerarea suprafeŃei
respective în cel mult doi ani de la executarea tăierilor.
Precizări de detaliu privind alegerea şi tehnica efectuării lucrărilor de
regenerare sunt prezentate în “Norme tehnice pentru alegerea şi aplicarea
tratamentelor” şi în “Norme tehnice pentru compoziŃii, scheme şi tehnologii de
regenerare a pădurilor”.

6.3.5. Exploatabilitatea

Exploatabilitatea este calitatea de a fi exploatabil atribuită unui arbore sau


arboret în momentul în care recoltarea lor devine necesară, spre a se putea realiza cu
maximum de folos Ńelurile urmărite prin gospodărirea pădurii din care fac parte.
Exploatabilitatea defineşte structura arboretelor sub raport dimensional şi se
exprimă prin diametre limită, în cazul structurilor de codru grădinărit, şi prin
diametrele medii de realizat, respectiv prin vârsta exploatabilităŃii, în cazul
structurilor de codru regulat şi de crâng.
Diametrul limitã reprezintă diametrul de bază al arborilor de o anumită specie
dintr-un arboret grădinărit, care constituie limita superioară a distribuŃiei arborilor pe
categorii de diametre. Numărul de arbori din categoria respectivă trebuie să fie de
144

minimum un arbore la hectar. Diametrul limită condiŃionează structura de realizat în


cazul arboretelor de tip grădinărit. El se stabileşte pe bază de măsurători şi prin
comparaŃii periodice, în spiritul metodei controlului. Cu titlu orientativ, diametrele
limită pe specii şi clase de producŃie sunt indicate în tabelul 3.

Diametre limitã pentru arboretele de tip grãdinãrit


Tabelul 3
Grupa şi Clasa de producŃie
subgrupa Specia I II III IV V
funcŃională Diametre limită (cm)
I-1 Br, Mo, Fa 76 72 64 60 56
68 64 60 56 52
I - 2;3 Br, Mo, Fa 68 64 60 56 52
64 60 56 52 48
I - 4;5 Br, Mo, Fa 100 90 80 70 60
92 84 76 68 60
II Br, Mo, Fa 92 84 76 68 60
84 76 68 60 52

Vârsta exploatabilităŃii. În raport cu caracteristicile arboretelor şi funcŃiile


atribuite acestora, în pădurile de codru regulat şi crâng se stabilesc:
-vârste ale exploatabilităŃii tehnice, pentru pădurile din grupa a II-a
funcŃională;
- vârste ale exploatabilităŃii de protecŃie, pentru pădurile din grupa I
funcŃională;
Vârsta exploatabilităŃii tehnice se stabileşte după criteriul creşterii medii a
volumului corespunzător sortimentului sau grupei de sortimente fixate ca Ńel de
producŃie, fiind definită de momentul când această creştere este maximă.
În cazul crângurilor, se va avea în vedere ca vârsta exploatabilităŃii să se înscrie
în limitele în care regenerarea din lăstari poate fi asigurată în mod corespunzător.
În anexa 4 se prezintă vârstele exploatabilităŃii tehnice pentru principalele
specii forestiere din România, pe clase de producŃie şi pentru diferite sortimente-Ńel.
Valori în minus faŃă de vârstele indicate în tabel se admit numai pentru
arboretele a căror stare necorespunzătoare impune exploatarea lor în raport cu urgenŃa
de regenerare/ refacere stabilite potrivit criteriilor din anexa 5.
Vârsta exploatabilităŃii se stabileşte în raport cu specia preponderentă,
corespunzătoare compoziŃiei - Ńel la exploatabilitate, cu condiŃia ca proporŃia speciei
respective să nu scadă sub limitele indicate mai jos:
Tabelul 4
CompoziŃia Vârsta arboretului (ani)
1 - 40 41 - 60 peste 60
specia principală este preponderentă când participă
în proporŃie de minimum ..................... %
145

- două specii 20 30 40
- trei specii şi peste 10 20 30

O analiză atentă se impune şi în cazul elementelor de arboret de aceeaşi specie, dacă ele sunt
tranşant diferenŃiate în raport cu productivitatea.
Vârsta exploatabilităŃii de protecŃie corespunde momentului scăderii mediei
maximului efectelor protectoare ale arboretului. Se stabileşte pentru toate arboretele
destinate să îndeplinească funcŃii speciale de protecŃie şi care sunt luate în
considerare la reglementarea procesului de producŃie lemnoasă.
Pentru acestea, faŃă de datele cuprinse în anexa 5, se pot stabili vârste ale
exploatabilităŃii mai mari cu până la 15 ani, în raport cu starea / productivitatea
arboretelor în cauză şi cu intensitatea funcŃiei de protecŃie. În cazul arboretelor de
plopi, salcie şi salcâm, majorarea poate fi de 3-5 ani. Asemenea majorări nu se vor
face în situaŃiile în care ele sunt inoportune din punctul de vedere al stării şi/sau al
regenerării arboretelor, luându-se în considerare şi experienŃa locală în domeniu.
În toate cazurile, vârsta exploatabilităŃii adoptată nu trebuie să fie mai mică
decât vârsta exploatablităŃii absolute (anexa 11), cu excepŃia arboretelor funcŃional
necorespunzătoare care pot fi exploatate chiar înainte de acest termen, în raport cu
urgenŃa de regenerare.
Pentru arboretele cu funcŃii speciale de protecŃie excluse de la reglementarea
procesului de producŃie nu se stabilesc vârste ale exploatabilităŃii, ele urmând să fie
supuse regimului de ocrotire integrală sau celui de conservare deosebită.
Sacrificii de exploatabilitate se admit, în cazul pădurilor de codru regulat,
codru cvasigrădinărit şi de crâng, în situaŃiile în care pot contribui la normalizarea
fondului de producŃie şi la asigurarea continuităŃii funcŃiilor atribuite arboretelor şi
pădurilor supuse amenajării în ansamblul lor.
Pentru sacrificiile în plus singurele restricŃii sunt legate de înrăutăŃirea
stării/calităŃii arboretelor şi respectiv, scăderea capacităŃii funcŃionale a acestora,
şi/sau a capacităŃii de regenerare (în special în cazul crângului).
Sacrificii în minus se admit numai pentru arborete din grupa a II-a funcŃională
şi numai în limitele impuse de necesităŃile normalizării fondului de producŃie. În
cazul codrului, aceste sacrificii nu pot depăşi numărul de ani reprezentând jumătate
din perioada de regenerare adoptată. Ca regulă generală, ele pot fi de până la 15 ani
la codru regulat şi de până la 30 de ani la codru cvasigrădinărit. În cazul codrului
convenŃional şi al crângului, sacrificiile în minus vor fi de maximum 5 ani.
Arboretele considerate exploatabile în condiŃiilele sacrificiilor în minus menŃionate
mai sus se încadrează în ultima urgenŃă de regenerare (anexa 5).

6.3.6. Ciclul

Ca principală bază de amenajare în cazul pădurilor de codru cvasigrădinărit,


codru regulat şi crâng, ciclul determină mărimea şi structura pădurii în ansamblul ei,
în raport cu vârsta arboretelor componente.
La stabilirea ciclului vor fi luate în considerare:
146

- formaŃiile şi speciile forestiere care compun pădurea;


- funcŃiile ecologice, economice şi sociale atribuite arboretelor respective;
- media vârstei exploatabilităŃii tehnice;
- posibilităŃile de creştere a eficacităŃii funcŃionale a arboretelor şi a pădurii în
ansamblul ei.
Pe baza considerentelor arătate, ciclul se stabileşte prin rotunjirea vârstei
medii a exploatabilităŃii, ponderată în raport cu suprafaŃa diferitelor arborete, până la
cea mai apropiată valoare multiplu de 10 la codru şi de 5 la crâng şi codru
convenŃional. Calculul se face cu excluderea arboretelor derivate, subproductive,
artificiale si altele, cu vârste ale exploatabilităŃii mult diferite de cele ale arboretelor
cu structură normală.
Cu titlu orientativ, în anexa 6 se prezintă valorile optime ale ciclurilor
corespunzătoare principalelor formaŃii forestiere, în raport cu grupa funcŃională şi
sortimentul-Ńel principal. Abaterile faŃă de aceste norme vor fi justificate în mod
corespunzător, în raport cu particularităŃile arboretelor şi ale pădurii în ansamblul ei
(unităŃi de gospodărire constituite din arborete provenite din lăstari, din arborete
puternic vătămate etc.).

7. REGLEMENTAREA PROCESULUI DE PRODUCłIE


LEMNOASÃ

7.1. Sensul şi scopul reglementãrii

Reglementarea procesului de producŃie se realizează prin stabilirea posibilităŃii


şi prin elaborarea planurilor de recoltare şi cultură.
Prin reglementarea respectivă trebuie să se asigure:
- optimizarea structurii pădurii în raport cu condiŃiile ecologice şi cerinŃele
sociale şi economice;
- realizarea unui fond de producŃie care să permită exercitarea, cu continuitate
pe termen lung, a funcŃiilor de producŃie şi de protecŃie ale pădurii şi creşterea
stabilităŃii ecologice şi eficacităŃii funcŃionale a arboretelor;
- crearea cadrului adecvat pentru aplicarea unei gestionări silvice intensive şi
durabile.
ModalităŃile concrete de reglementare a procesului de producŃie lemnoasă în
pădurile pentru care se elaborează amenajamente silvice propriu zise sunt prezentate
în subcapit. 7.2. - 7.8. Pentru pădurile cu suprafeŃe de până la 30 ha, constituite în
unităŃi care fac obiectul studiilor sumare de amenajare (a se vedea pct.2.1.2.),
precizări privind stabilirea posibilităŃii şi întocmirea planurilor sunt prezentate în
subcap. 7.9.
La reglementarea procesului de producŃie lemnoasă - produse principale, se vor
lua în considerare arboretele încadrate în tipurile funcŃionale III - VI (anexa 1).
Arboretele aparŃinând tipurilor functionale I şi II, fiind supuse regimului de ocrotire
integrala şi de conservare deosebită, fac obiectul unor reglementări distincte
(pct. 7.10.).
147

În vederea stabilirii posibilităŃii se vor aplica la nivelul fiecărei unităŃi de


gospodărire diverse criterii şi procedee, adoptarea soluŃiei definitive fiind
condiŃionată de analiza cu responsabilitate a rezultatelor astfel obŃinute.
Planurile de recoltare a produselor principale din amenajament se întocmesc,
ca regulă generală, pentru fiecare unitate de gospodărire în parte. Celelalte planuri de
amenajament (planul lucrărilor de îngrijire, planul lucrărilor de regenerare etc.) se
întocmesc la nivelul unităŃilor de amenajament de bază.

7.2. Reglementarea procesului de producŃie în codru grãdinãrit

7.2.1. Structura şi mãrimea fondului de producŃie

Principala caracteristică a arboretelor de codru grădinărit este structura


plurienă, reflectată în descreşterea continuă a numărului de arbori pe categorii de
diametre, de la cele mai mici către cele mai mari. Cu cât repartiŃia numărului de
arbori pe categorii de diametre se apropie mai mult de o progresie geometrică
descrescătoare, cu atât sunt îndeplinite mai bine condiŃiile continuităŃii. La această
structură se ajunge printr-un îndelungat proces de transformare, mai scurt la
arboretele pluriene şi mai lung la arboretele relativ echiene si echiene supuse
transformării spre grădinărit.
Analiza structurii fondului de producŃie în raport cu grosimea arborilor se face
pe baza distribuirii acestora pe clase de grosimi şi categorii de diametre (tabelul 5).

Clasele de grosimi şi categoriile de diametre corespunzãtoare


în codru grãdinãrit

Tabelul 5
Categorii de diametre Limitele efective
Clase de grosimi cm ale claselor de diametre
cm
Arbori foarte subŃiri (numai la 4, 8, 12 1.1 - 14.0
amenajări experimentale)
Arbori subŃiri 16, 20, 24 14.1 - 26.0
Arbori mijlocii 28, 32, 36 26.1 - 38.0
Arbori groşi 40, 44, 48 38.1 - 50.0
Arbori foarte groşi 52 şi peste peste 50.0
Structura caracterizată prin descreşterea în progresie geometrică a numărului
de arbori pe categorii de diametre şi care asigură o eficienŃă maximă în raport cu
obiectivele stabilite se consideră normală. Unei asemenea structuri îi corespunde o
anumită mărime a fondului de producŃie, care se consideră optimă pentru condiŃiilele
date. Atât structura cât şi mărimea fondului normal de producŃie se stabilesc pe cale
experimentală, prin inventarieri reprezentative succesive. Până la stabilirea acestora
pe cale experimentală, în tabelul 6 se prezintă orientativ date privind mărimea
fondului normal de producŃie în grădinărit.
148

Valori orientative ale fondului normal de producŃie (Vn)


pentru arboretele grãdinãrite (valori maxime, în m3/ha)

Tabelul 6
Specia Clasa de producŃie
I II III IV V
Molid 710 590 460 340 230
Brad 610 510 420 320 240
Fag 500 400 310 230 170

Întrucât distribuŃia numărului de arbori pe categorii de diametre şi compoziŃia


arboretelor variază în funcŃie de condiŃiilele staŃionale, structura normală se stabileşte
în raport cu situaŃia reală, din aproape în aproape, în cursul procesului de producŃie,
distinct pentru fiecare arboret gospodărit în codru grădinărit.
Pentru îndrumarea fondului de producŃie real către mărimea şi structura
normală, volumul său se va stabili în mod periodic în raport cu speciile existente, la
proporŃiile şi clasele de producŃie (bonitate) reale, folosind procedee cunoscute
(formule ori tabele de calcul).
Fondul normal şi fondul real de producŃie,stabilite cum s-a arătat mai sus,
servesc în continuare la calculul posibilităŃii.

7.2.2. Stabilirea posibilităŃii

În Ńara noastră, codrul grădinărit este preconizat atât pentru arboretele pluriene
şi relativ pluriene, cât şi pentru arboretele echiene sau relativ echiene precizate în
anexa 2.
Posibilitatea se va stabili în mod diferit pentru fiecare arboret în parte după
cum urmează:
a) La arboretele cu structuri pluriene şi relativ pluriene, calculul posibilităŃii
(P) se va face cu ajutorul formulei:

P = Iv + Q (1)
în care:
Iv - reprezintă creşterea curentă anuală în volum;
Q - cota anuală provenind din diferenŃa dintre fondul real de producŃie (Vr)
şi fondul normal de producŃie (Vn).

Creşterea curentă anuală (Iv) în cazul unei rotaŃii (n) ani este dată de formula:

1 V + V T − V1
Iv = . I vp = 2 (2)
r r
149

în care:
r - rotaŃia (5 .... 10 ani);
Ivp - creşterea curentă periodică în volum;
V1 - volumul arborilor înregistraŃi la începutul perioadei;
V2 - volumul arborilor înregistraŃi la sfârşitul perioadei;
VT - volumul arborilor extraşi în decursul perioadei;
În codru grădinărit posibilitatea şi rotaŃia se condiŃionează reciproc.
Când, în mod justificat, perioada dintre cele două amenajări (inventarieri) nu se
suprapune cu rotaŃia adoptată, în locul lui r se introduce n – numărul de ani ai
perioadei respective.
Cu formula prezentată se determină creşterea curentă, începând de la primul
amenajament când există date din două inventarieri succesive.
La prima inventariere, în cazul arboretelor cu structură apropiată de cea
grădinărită, precum şi a unor arborete de interes deosebit, creşterea curentă în volum
se stabileşte prin determinarea creşterii în grosime pe ultimii 10 ani, prin sondaje cu
burghiul la un număr de 20-30 arbori reprezentativi, aleşi din majoritatea categoriilor
de diametre pentru fiecare specie în parte. În acest caz, creşterea curentă periodică în
volum pentru fiecare specie se determină prin metode auxometrice adecvate.
În cazul în care creşterea nu se determină prin inventarieri succesive sau prin
probe luate cu burghiul, ea se va stabili, ca şi la arboretele tratate în codru regulat, cu
ajutorul tabelelor de producŃie pe baza elementelor furnizate de inventarieri.
Mărimea lui Q se determină prin împărŃirea diferenŃei dintre volumul real (Vr)
şi volumul normal (Vn) la perioada de timp (a) adoptată pentru lichidarea diferenŃei.
Această perioadă se stabileşte în funcŃie de mărimea diferenŃei dintre fondul real şi
fondul normal, exprimată în procente faŃă de acesta din urmă:

(Vr − Vn)% 1 − 25 26 − 50 51 − 75 76 − 100 peste100


: ; ; ; ;
a (ani ) 2r 3r 4r 5r 6 − 7r

unde r este mărimea în ani a unei rotaŃii.


Calculul are însă un caracter ipotetic, căci perioada de normalizare depinde de
structura şi evoluŃia creşterii în volum a arboretului, putându-se stabili cu precizie
sporită pe parcursul aplicării tăierilor de transformare, pe bază de control.
În cazul când fondul real este mai mic decât cel normal, posibilitatea trebuie să
fie, de regulă, mai mică decît creşterea şi se stabileşte în raport cu rezultatele obŃinute
prin formulă, dar Ńinând seama şi de starea arboretelor.
Având în vedere faptul că fondul normal nu este încă determinat pe cale
experimentală, pentru estimarea lui la primele intervenŃii se vor avea în vedere,
orientativ, valorile acoperitoare prezentate mai sus (tabelul 6).
Independent de rezultatele obŃinute după procedeele respective, pentru primele
1-2 tăieri, volumul de recoltat pe deceniu nu va depăşi 15-16 % din mărimea fondului
real. Indici de recoltare de maxim 17% se vor putea admite numai la intervenŃiile
ulterioare, pe măsura dobândirii de experienŃă pe plan local în privinŃa conducerii
acestor arborete spre structura grădinărită şi a perfecŃionării tehnologiilor de
exploatare.
150

b) La arboretele echiene şi relativ echiene incluse în unităŃi de gospodărire de


codru grădinărit, cu vârste până la 80 ani (inclusiv), posibilitatea va fi constituită din
masa lemnoasă ce rezultă din lucrări de îngrijire cu caracter de transformare.
Stabilirea cuantumului de extras se va face conform indicaŃiilor date în “Normele
tehnice pentru îngrijirea şi conducerea arboretelor”, Ńinându-se seama de caracterul
special al intervenŃiilor, care trebuie să pregătească trecerea treptată a arboretelor spre
grădinărit.
c) La arboretele echiene şi relativ echiene incluse în unităŃi de gospodărire de
codru grădinărit, cu vârste mai mari de 80 ani, vor începe lucrările de transformare
a structurii echiene (relativ echiene) în structură relativ plurienă şi plurienă, proces ce
se desfăşoară pe o perioadă îndelungată. În consecinŃă, posibilitatea se va stabili
pentru fiecare arboret în parte după criterii silviculturale, prin aplicarea procentului
de recoltare corespunzător intensităŃii intervenŃiei preconizate. Se va urmări ca prin
stabilirea volumelor de extras să nu se afecteze calitatea fondului de producŃie ori să
se declanşeze regenerarea pe suprafeŃe mari.
Pentru perioada de început a procesului de transformare, respectiv pentru
primele 4 intervenŃii, volumul de extras nu va depăşi valorile obŃinute prin formula:

P = k . Vr (3)
unde:
P reprezintă volumul maxim de extras, în m3, pentru o perioadă de 10 ani;
Vr - volumul real, în m3, determinat prin inventarieri parŃiale în suprafeŃe de
probă permanente sau prin inventarieri integrale (potrivit prevederilor de
la pct. 4.3.3.);
k - indicele de recoltare.
Acesta din urmă are următoarele valori:
- numărul intervenŃiei 1 2 3 4
- indicele de recoltare (limita maximă) pentru:

1 1 1 1
- arborete până la 110 ani inclusiv
10 8 7 6

1 1 1 1
- arborete de peste 110 ani
8 7 6 6

Pentru control, în cazul arboretelor exploatabile (trecute de 110 ani), se va


folosi suplimentar şi formula prezentată la punctul a). Pe baza confruntării
rezultatelor obŃinute se va adopta posibilitatea definitivă, cu justificări
corespunzătoare în raport cu starea arboretelor respective.
În arboretele echiene şi relativ echiene cu consistenŃa sub 0.8, volumul de
extras se va diminua în mod corespunzător, în funcŃie de cerinŃele silviculturale; se
vor prevedea extrageri numai după declanşarea procesului de regenerare.
După primele 4 tăieri de transformare, posibilitatea se va calcula cu formula:
Vr − Vn
P = Iv + (4)
a
151

unde Vn (fondul normal) se stabileşte pe cale experimentală în procesul de aplicare a


tăierilor de transformare sau se determină (orientativ) după datele prezentate în
tabelul 5, confruntându-se, eventual, şi cu rezultatele obŃinute prin aplicarea altor
procedee.
La stabilirea şi la recoltarea posibilităŃii trebuie să se aibă în vedere extragerea
în primul rând a arborilor uscaŃi, deperisanŃi, cu defecte tehnologice, bolnavi, Ńinând
seama de faptul că tratamentul tăierilor grădinărite, mai ales la prima şi a doua
intervenŃie, trebuie privit în principal prin prisma calităŃii şi stării de sănătate a
arboretului. Sub raportul producŃiei de lemn, mai important este criteriul calităŃii,
extrăgându-se arborii defectuoşi, decât să se realizeze o anumită distribuŃie pe
categorii de diametre. Totodată se pune accentul pe promovarea procesului de
regenerare naturală, astfel încât să existe în permanenŃă un seminŃiş şi tineret viguros,
care să alimenteze continuu trecerea la codru, în vederea realizării ulterioare a
structurii grădinărite.
Aşadar, primele lucrări de transformare vor avea mai mult un caracter de
intervenŃii pregătitoare, recoltarea posibilităŃii vizând în primul rând extragerea de
arbori uscaŃi, bolnavi, în curs de uscare, defectuoşi, cu însuşiri ereditare inferioare,
din specii mai puŃin valoroase ajunse la exploatabilitate etc. Deschiderile de puncte
de regenerare se vor face cu precădere în continuarea golurilor create prin extragerea
arborilor respectivi sau în jurul grupelor de seminŃiş utilizabil existent, fără ca
procentul de recoltare să depăşească 15-17 % la arboretele pluriene şi relativ pluriene
şi 12-14 % la arboretele echiene şi relativ echiene.
În toate cazurile, se vor efectua calcule de prognoză a posibilităŃii pe 3-4
decenii.

7.2.3. Planuri de amenajament

7.2.3.1. Planul de recoltare a produselor principale. Prin tăierile


grădinărite şi de transformare spre grădinărit, pe lângă realizarea posibilităŃii în
condiŃiile menŃinerii capacităŃii protectoare a pădurii, se urmăreşte :
-întreŃinerea procesului de regenerare naturală, astfel încât să existe în
permanenŃă un seminŃiş şi un tineret viguros, proporŃionat pe specii şi stadii de
dezvoltare, pentru a se putea asigura continuitatea;
- activarea creşterii arborilor din toate categoriile de diametre, prin luminarea
buchetelor sau grupelor existente, descopleşirea exemplarelor viguroase şi bine
conformate;
- proporŃionarea amestecului în raport cu compoziŃia-Ńel;
- selecŃia permanentă în vederea realizării şi menŃinerii unui fond de producŃie
cât mai productiv şi de cea mai bună calitate în raport cu obiectivele propuse.
În acest scop, planul de recoltare şi textul explicativ însoŃitor vor cuprinde
toate elementele tehnice necesare aplicării acestui tratament în condiŃiilele concrete
ale fiecărui tip de arboret.
Acest plan se întocmeşte pe unităŃi de gospodărire pe o perioadă de 10 ani, cu
referiri la fiecare arboret tratat în codru grădinărit.
152

Planul de recoltare se structurează pe cupoane, în ordinea cronologică a


parcurgerii lor cu tăieri, fiecare cupon grupând arboretele ce urmează a se parcurge
cu tăieri în acelaşi an.
La constituirea cupoanelor se vor avea în vedere următoarele condiŃii:
a) cupoanele să aibă suprafeŃe cât mai echilibrate şi să fie formate din
subparcele întregi;
b) mărimea unui cupon să fie cel puŃin egală cu suprafaŃa celei mai mari
parcele, mărimea optimă a cupoanelor sub raportul conducerii tăierilor şi organizării
economice a exploatărilor fiind de 50-100 ha;
c) cupoanele să fie formate pe cât posibil din arborete alăturate, astfel încât
tăierile să nu se răspândească pe suprafeŃe prea mari, iar distanŃele de scos-apropiat să
fie cât mai mici. Dacă motive de altă natură decât cele menŃionate impun, se pot
constitui şi cupoane anuale alcătuite din arborete dispersate;
d) ca regulă generală, se urmăreşte constituirea de cupoane permanente,
avându-se în vedere ca, în fiecare cupon, volumele de extras din arboretele trecute de
80 ani să fie - pe cât posibil - cât mai apropiate.
RotaŃia tăierilor este de regulă de 5-10 ani dar, în raport cu necesităŃile de ordin
silvicultural şi gospodăresc, pot fi adoptate şi alte rotaŃii, cu justificările de rigoare.
În planul de recoltare se indică posibilitatea decenală atât pe cupon, cât şi
pentru fiecare parcelă ori subparcelă.

7.2.3.2. Planul lucrãrilor de îngrijire se întocmeşte pentru arboretele cu vârsta


până la 80 ani inclusiv, după indicaŃiile date la codru regulat (pct. 7.4.2.2.).

7.2.3.3. Planul lucrãrilor de regenerare se întocmeşte ca în cazul unităŃilor de


codru regulat, cuprinzând prevederi pentru arboretele în care s-au înregistrat
calamităŃi, pentru cele în care este necesară completarea regenerării naturale pentru
arboretele de refăcut în vederea regenerării şi ameliorarea compoziŃiei lor etc.

7.3. Reglementarea procesului de producŃie în unitãŃi de


gospodãrire de codru cvasigrãdinãrit

7.3.1. Stabilirea posibilităŃii

Pentru stabilirea posibilităŃii unităŃilor în care se aplică tăieri cvasigrădinărite


se ia în considerare, ca indicator de bază, posibilitatea obŃinută prin procedeul
suprafeŃei periodice revocabile, confruntându-se şi cu valoarea creşterii indicatoare.
În cadrul procedeului, în raport cu ciclul şi cu perioada de regenerare adoptată
(40-60 ani), se constituie prima suprafaŃă periodică, respectiv suprafaŃa periodică în
rând. Se urmăreşte ca, în limita sacrificiilor de exploatabilitate admise, suprafaŃa
respectivă (sr) să nu depăşească suprafaŃa periodică normală (sn) dar să fie, pe cât
posibil, egală cu aceasta. Valoare lui sn se obŃine cu ajutorul relaŃiei :
S
sn = N, (1)
r
153

S reprezintă suprafaŃa unităŃii de gospodărire;


r – ciclul;
N – numărul de ani ai perioadei adoptate (de regulă 40 sau 60 ani).
Încadrarea arboretelor în suprafaŃa periodică în rând se face în ordinea
urgenŃelor de regenerare din anexa 5.
Posibilitatea se obŃine prin însumarea volumelor medii de extras anual din
arboretele încadrate în prima suprafaŃă periodică, Ńinând seama că, în principiu, vârsta
arboretelor nou create trebuie să varieze între 1 an şi n ani, n fiind numărul anilor
corespunzător perioadei adoptate. Practic, se aplică următoarele modalităŃi de
stabilire a posibilităŃii :
a) Cu ajutorul relaŃiei:
m
Vi
P= ∑n
i =1
(2)
i

în care :
Vi reprezintă volumul arboretelor incluse în suprafaŃa periodică în rând
majorat cu creşterea lor pe următorii cinci ani; i = 1…m;
m – numărul arboretelor încadrate în suprafaŃa periodică în rând;
ni – numărul de ani în care ar urma să se recolteze volumul lemnos existent,
respectiv numărul anilor rămaşi din perioada de regenerare corespunzătoare
fiecărui arboret; restricŃie: 10 ≤ ni ≤ n, în care n reprezintă numărul de ani
corespunzători perioadei de regenerare normale a arboretului luat în
considerare.
b) Prin însumarea volumelor de extras stabilite pe cale inductivã.
Volumele respective se stabilesc în baza indicilor (procentuali) de recoltare
pentru fiecare arboret exploatabil în parte.
Indicii de recoltare menŃionaŃi se stabilesc cu luarea în considerare a mărimii
perioadei de regenerare specifice arboretului, a periodicităŃii şi numărului
intervenŃiilor, a necesităŃii diversificării vârstelor.
Indicatorul de posibilitate prin intermediul suprafeŃei periodice revocabile se
stabileşte prin analiza atentă a rezultatelor obŃinute prin cele două modalităŃi, cu
justificarea valorii adoptate.
Indicatorul de posibilitate stabilit prin intermediul suprafeŃei periodice
revocabile (mobile) se va confrunta cu valoarea creşterii indicatoare.
Posibilitatea definitivă, adoptată pe baza acestei confruntări, trebuie să
îndeplinească următoarele condiŃii:
-să nu depăşească, decât în cazuri bine justificate,volumul obŃinut prin
aplicarea relaŃiei (1);
-să nu fie mai mică decât o zecime din volumul arboretelor care, potrivit stării
şi urgenŃelor de regenerare/refacere corespunzătoare, trebuie să fie exploatate integral
în primul deceniu;
-în cazul unităŃilor de gospodărire cu structură echilibrată sub raportul vârstelor
şi în cazul celor cu excedent de arborete exploatabile, să fie egală sau apropiată de
volumul creşterii indicatoare.
154

Eventualele abateri de la aceste condiŃii vor fi justificate temeinic, în raport cu


structura şi starea fondului de producŃie.

7.3.2. Planuri de amenajament

7.3.2.1. Planul de recoltare a produselor principale se întocmeşte pe durata


primului deceniu şi în acelaşi mod ca pentru unităŃile de codru regulat (pct. 7.4.2.1.).
Pe baza stării arboretelor, a procesului de regenerare, accesibilităŃii etc., la sfîrşitul
planului respectiv se indică, cu caracter orientativ, ordinea de urgenŃă a intervenŃiilor
preconizate. În cadrul acestui plan se va prevedea întreaga gamă a lucrărilor necesare,
în raport cu evoluŃia structurii arboretelor (de la îngrijirea seminŃişurilor şi
tinereturilor, până la recoltarea arborilor maturi, în raport cu intensitatea intervenŃiilor
necesare).
7.3.2.2. Planul lucrãrilor de îngrijire cuprinde arboretele neexploatabile,
neincluse în suprafaŃa periodică în rând. Întocmirea planului lucrărilor de îngrijire şi
stabilirea volumului de extras se va face potrivit recomandărilor de la pădurile de
codru regulat.
7.3.2.3. Planul lucrãrilor de regenerare se întocmeşte pentru toate terenurile
şi arboretele pentru care se impun lucrări de împădurire, lucrări de ajutorare şi
completare a regenerării naturale. Prevederile din acest plan se vor corela cu
prevederile planului de recoltare. În situaŃiile în care se constată că regenerarea
naturală se produce cu dificultate (înierbare, înmlăştinare, sol bătătorit etc.), prin
amenajament se vor prevedea lucrări de ajutorare şi completare a regenerării naturale
şi lucrări de îngrijire a seminŃişurilor, care să asigure menŃinerea şi buna lor
dezvoltare.

7.4. Reglementarea procesului de producŃie în codru regulat

7.4.1. Stabilirea posibilitãŃii

Stabilirea posibilităŃii se face atât prin intermediul volumelor cât şi prin


intermediul suprafeŃelor, aplicându-se în principal, procedee specifice metodei
creşterii indicatoare şi metodei claselor de vârstă. În vederea unui control pe suprafaŃă
se utilizează, în paralel şi procedeul aproximaŃiilor succesive.
În cazul că în cuprinsul unei unităŃi de gospodărire de codru regulat există
arborete în care se impune aplicarea codrului grădinărit, dar acestea nu au suprafaŃa
necesară pentru a forma o unitate de gospodărire de sine stătătoare, posibilitatea
corespunzătoare acestora se va stabili separat, după criteriile arătate la pct. 7.2.2.;
suprafaŃa şi volumul arboretelor respective nu se iau în considerare la stabilirea
posibilităŃii de codru regulat. Posibilitatea pe ansamblul unităŃii de gospodărire se
obŃine prin însumarea posibilităŃii anuale stabilită pe cele două categorii de arborete,
respectiv arboretele tratate în codru grădinărit şi restul arboretelor din unitatea
studiată.
7.4.1.1. Indicatorul de posibilitate prin intermediul creşterii indicatoare (P1).
155

Se stabileşte iniŃial posibilitatea bazată pe creşterea indicatoare (PCi), cu


ajutorul relaŃiei:

mC Q ≥ 1
 i , dacă
PCi =   V 
(1)
min  k  , dacă Q < 1
 10 ⋅ k  k =1,6

unde:
Ci reprezintă creşterea indicatoare, respectiv creşterea curentă a producŃiei
principale a fondului de producŃie, calculată în raport cu compoziŃia,
clasele de producŃie şi consistenŃele (densităŃile) reale ale arboretelor
componente şi cu luarea în considerare a unei structuri caracterizate prin clase
de vârstă egale ca mărime;
Q - indicator al existenŃei excedentului de arborete exploatabile calculat prin
intermediul relaŃiei:

10C i + DM
Q= (2)
10C i
unde:
DM = min{V k − 10 ⋅ k ⋅ C i }k =1,6 (3)

Vk - volumul de material lemnos care ar putea fi recoltat, în limita


sacrificiilor de exploatabilitate admise, în primii (10 · k) ani, Ńinând
seama de arboretele care pot fi exploatate în intervalele de timp
respective, de volumul lor la începutul intervalului în care devin
exploatabile, precum şi de perioadele de regenerare adoptate în cadrul
tratamentelor alese.
Corespunzător principiului de asigurare a continuităŃii mărimii recoltelor pe cel
puŃin 60 de ani, Vk se stabileşte prin relaŃia:
k
V k = ∑ VDi , pentru k = 1,6 (4)
i =1

unde:
VDi reprezintă volumul de material lemnos care ar putea fi recoltat, în
condiŃiile precizate la Vk, în deceniul “i” (i = 1,6; deceniul 1 se
consideră a fi deceniul de aplicare al amenajamentului în curs de
elaborare).

Astfel, pentru k = 1 se obŃine V1 = VD1 , volumul de material lemnos ce se


poate recolta din arboretele exploatabile în primii 10 ani, iar pentru k = 6 se obŃine
V6 = VD1 + VD2 + VD3 + VD4 + VD5 + VD6, volumul de material lemnos ce se
poate recolta din arboretele exploatabile în primii 60 de ani.
156

In vederea stabilirii mărimii celor 6 valori ale indicatorului VDi se identifică


arboretele ce devin exploatabile, în limita sacrificiilor admise, în următoarele 6
decenii. Încadrarea unui arboret într-una din cele 6 mulŃimi se rezumă la
stabilirea valorii indicelui “i” (numărul deceniului în care un arboret devine
exploatabil) şi va fi egală cu cea mai mică dintre valorile “j” pentru care este
adevărată relaŃia:
TA + 10 ⋅ j 〉 TE − 0,5 PRM , pentru j = 1,6 (5)
unde:
TA, TE şi PRM reprezintă vârsta actuală, vârsta exploatabilităŃii şi respectiv
mărimea, în ani, a perioadei de regenerare determinată în raport cu
stadiul de aplicare a tratamentului adoptat.
Arboretele exploatabile în decursul fiecărui deceniu din cele 6 identificate
anterior, se diferenŃiază în următoarele trei categorii:
N1i – mulŃimea arboretelor ce devin exploatabile în deceniul “i” şi al căror
volum se impune a fi recoltat, în raport cu stadiul de aplicare a tratamentelor
adoptate, într-o perioadă de 10 ani (i = 1,6; N11, N12,…,N16 reprezintă mulŃimea
arboretelor exploatabile în deceniul 1,2 şi, respectiv, 6). Notând cu mi – card N1i,
atunci m1, m2, …,m6 reprezintă numărul de arborete exploatabile, incluse în
mulŃimile N11, N12 şi, respectiv, N16;
N2i – mulŃimea arboretelor ce devin exploatabile în deceniul “i” şi al căror
volum se impune a fi recoltat, în raport cu stadiul de aplicare a tratamentelor
adoptate, într-o perioadă de 20 ani (i = 1,6; N21, N22,…,N26 reprezintă mulŃimea
arboretelor exploatabile în deceniul 1,2 şi, respectiv, 6). Notând cu ni – card N2i,
atunci n1, n2, …,n6 reprezintă numărul de arborete exploatabile, incluse în mulŃimile
N21, N22 şi, respectiv, N26;
N3i – mulŃimea arboretelor ce devin exploatabile în deceniul “i” şi al căror
volum se impune a fi recoltat, în raport cu stadiul de aplicare a tratamentelor
adoptate, într-o perioadă de 30 ani (i = 1,6; N31, N32,…,N36 reprezintă mulŃimea
arboretelor exploatabile în deceniul 1,2 şi, respectiv, 6). Notând cu ri – card N3i,
atunci r1, r2, …,r6 reprezintă numărul de arborete exploatabile, incluse în mulŃimile
N31, N32 şi, respectiv, N36.
In aceste condiŃii cele 6 valori ale indicatorului VDi se determină cu relaŃia:

[ ] 12 [V[ ]
mi
 
VDi = ∑ V(
J i =1
R
TA ) J i + V[TA
C
+10 (i −1)]J i − V(TA ) J i +
C C
TA +10 i ] J i − V[TA
C
+10 (i −1)]J i  +

1 ni  R
+ ∑ V(TA )K i + V[TA
2 K i =1
C
[
+10 (i −1)]K i − V(TA ) K i +
C 1 C
] [
V[TA +10(i +1)]K i − V[TA
C 
+10 (i −1)]K i  + ]
2 

+
1 ri  R
∑ [ 1 C
] [ 
V(TA )Li + V[TA +10(i −1)]Li − V(TA )Li + V[TA +10(i + 2 )]Li − V[TA +10(i −1)]Li  +
3 Li =1
C C C
]
2 
(6)

+
1 ni −1  R
∑ [ 1 C
] [ 
V(TA )K i −1 + V[TA +10(i −1)]K i −1 − V(TA )K i −1 + V[TA +10 (i +1)]K i −1 − V[TA +10(i −1)]K i −1  +
2 K i−1 =1 
C C C
]
2 
157

+
1 ri −2  R
∑ [ ] [1 C
] 
V(TA )Li −2 + V[TA +10 (i −1)]Li−2 − V(TA )Li −2 + V[TA +10(i + 2 )]Li −2 − V[TA +10 (i −1)]Li −2 
3 Li−2 =1 
C C C

2 
pentru i = 1,6

unde:
Ji, Ki, Li reprezintă indicii arboretelor exploatabile în deceniul “i”, ale
căror volume se impun a fi recoltate într-o perioadă de 10, 20 şi,
respectiv, 30 ani. (Ji = 1,mi; Ki = 1,ni; Li = 1,ri; evident, mulŃimile
arboretelor exploatabile corespunzătoare indicilor K0, L0 şi L-1 din
ultimele trei acolade ale relaŃiei (6) sunt vide –
n0 = 0, r0 = 0, r-1 = 0);
R R R
V(TA ) J i ,V(TA )K i ,V(TA )Li - volumele reale (R) stabilite pe bază de măsurători în teren,
la vârsta actuală (TA) , ale arboretelor exploatabile în deceniul
“i”, ce se impun a fi recoltate într-o perioadă de 10, 20, respectiv
30 de ani;
C C C
V(TA ) J ,V(TA )K ,V(TA
i i )L - volumele calculate (C) prin intermediul unor ecuaŃii de
i

regresie ca expresie a tabelelor de producŃie, la vârsta actuală TA,


ale arboretelor exploatabile în deceniul “i”, ce se impun a fi
recoltate într-o perioadă de 10, 20, respectiv 30 de ani;
C C C
V[TA +10(i −1)]J ,V[TA +10 (i −1)]K ,V[TA
i i +10 (i −1)]L - volumele calculate (C) prin modalitatea
i

precizată anterior, la vârsta [TA+10(i –1)], ale arboretelor


exploatabile în deceniul “i”, ce se impun a fi recoltate într-o
perioadă de 10, 20, respectiv 30 de ani;
C C C
V[TA +10i ]J ,V[TA +10(i +1)]K ,V[TA
i i +10 (i + 2 )]L - volumele calculate (C) prin modalitatea precizată
i

anterior, la vârstele [TA+10i] , [TA+10(i +1)] , [TA+10(i +2)] ,


ale arboretelor exploatabile în deceniul “i”ce se impun a fi
recoltate într-o perioadă de 10, 20, respectiv 30 de ani;
m - un factor modificator, determinat în funcŃie de mărimea
excedentului de arborete exploatabile cu ajutorul
relaŃiei:
m = max{1; a + bQ′} (7)
unde coeficienŃii a şi b sunt diferenŃiaŃi în raport cu
mărimea ciclului şi au valorile prezentate în tabelul 7;

Valorile coeficienŃilor din ecuaŃia de regresie m = max{1; a + bQ′}

Tabelul 7
Coefi- Valori pentru ciclurile de …
cient 80 90 100 110 120 130 140 150 160
ani ani ani ani ani ani ani ani ani
158

a 0,651 0,756 0,825 0,867 0,895 0,916 0,931 0,942 0,951


b 0,349 0,244 0,175 0,133 0,105 0,084 0,069 0,058 0,049

Q′ - indicator al mărimii corectate a excedentului de arborete exploatabile


calculat prin intermediul relaŃiei:

DM ′
Q′ = 1+ (8)
10C i
unde:

DM ′ = min{V k′ − 10 ⋅ k ⋅ C i }k =1, 6 (9)

k
V k′ = ∑ VDi − VD1′ , pentru k = 1,6 (10)
i =1

unde: VD1′ reprezintă volumul de material lemnos ce s-ar putea recolta din
arboretele exploatabile în primii 10 ani, cu structura stabilă
(plurienă sau relativ plurienă), stare de vegetaŃie cel puŃin normală
şi consistenŃa plină ≥ 0,8 (urgenŃa a patra de regenerare).
Valoarea lui PCi obŃinută cu ajutorul relaŃiei (1) reprezintă indicatorul de
posibilitate prin intermediul creşterii indicatoare (P1).
Pentru rezolvarea corespunzătoare şi a cazului unităŃilor de gospodărire cu o
participare ridicată, peste normal, a unor arborete din urgenŃa I şi din categoria de
urgenŃă 2.1, a căror stare de sănătate impune exploatarea lor, integrală sau parŃială,
într-un ritm mai accelerat decât cel corespunzător cerinŃelor privind normalizarea
fondului de producŃie, valoarea indicatorului (P1) se obŃine prin relaŃia:

  Vu1 VDu 2.1 


P1 = max.  PCi ,  +  (11)
  10 10 
unde:
PCi reprezintă valoarea obŃinută prin aplicarea relaŃiei (1);
Vu1 - volumul arboretelor încadrate în urgenŃa 1 de regenerare;
VDu2.1 - volumul de material lemnos de recoltat în primul deceniu din
arboretele încadate în urgenŃa de regenerare 2.1, Ńinând seama de
participarea arborilor puternic afectaŃi, care nu pot fi menŃinuŃi peste
limitele deceniului de aplicare, precum şi de posibilităŃile aplicării
corespunzătoare a tratamentelor adoptate în vederea regenerării
arboretelor în cauză.
7.4.1.2. Indicatorul de posibilitate dupã criteriul claselor de vârstã (P2).

Stabilirea indicatorului de posibilitate după criteriul claselor de vârstă se face


parcurgându-se următoarele faze:
- analiza structurii unităŃii de gospodărire pe clase de vârstă în raport cu ciclul;
159

- constituirea suprafeŃelor periodice, acordându-se o atenŃie deosebită formării


suprafeŃei periodice în rând;
- încadrarea arboretelor în suprafeŃele periodice, pe urgenŃe de regenerare;
- determinarea posibilităŃii după indicatorul claselor de vârstă.
În vederea analizei structurii unităŃii de gospodărire pe clase de vârstă se
constituie de regulă clase de vârstă de câte 20 de ani. Pentru unităŃi de gospodărire cu
cicluri de producŃie de până la 80 ani, se pot adopta clase de vârstă de câte 10 ani.
Prin compararea claselor de vârstă reale cu întinderea lor normală, se obŃin date
cu privire la cuantumul tăierilor de masă lemnoasă şi evoluŃia regenerării
arboretelor, fapt ce constituie un cadru de orientare pentru formarea suprafeŃelor
periodice.
Se vor analiza cu toată atenŃia depăşirile de posibilitate ce au avut loc pe durata
ciclului şi urmările acestora asupra structurii pe clase de vârstă a unităŃii de
gospodărire respective.
În raport cu perioadele de regenerare adoptate, se constituie suprafeŃe
periodice corespunzătoare unor perioade de 20 sau 30 de ani.
SuprafeŃe periodice corespunzătoare unor perioade de 30 ani se vor adopta în
toate cazurile în care arboretele din formaŃii forestiere pentru care normele tehnice
pentru alegerea şi aplicarea tratamentelor prevăd perioade de regenerare de peste 20
ani reprezintă cel puŃin 20 -25 %.
În cazul unor unităŃi de gospodărire cu cicluri nedivizibile cu 20 sau 30, se pot
constitui şi suprafeŃe periodice de mărimi diferite (de pildă, în cazul ciclului de 110
ani, prima suprafaŃă periodică va fi de 30 ani, iar celelalte 4 de câte 20 ani).
Întinderea unei suprafeŃe periodice normale se stabileşte iniŃial prin raportarea
suprafeŃei totale a subunităŃii la ciclu, iar rezultatul se înmulŃeşte cu numărul anilor
din perioadă, urmând a se încadra cu arborete în vederea normalizării lor, în limita
sacrificiilor de exploatabilitate admise.
SuprafeŃele periodice se încadrează cu arborete nominalizate. La constituirea
lor se va urmări, pe cât posibil, şi asigurarea continuităŃii producŃiei pe specii
principale apte să producă sortimente valoroase.
Încadrarea primelor două suprafeŃe periodice se face după criteriile arătate în
anexa 5.
În scopul realizării şi menŃinerii unei structuri echilibrate a unităŃii de
gospodărire pe clase de vârstă, este indicat ca suprafaŃa periodică în rând să aibă o
întindere aproximativ egală cu cea a unei suprafeŃe periodice normale. Acest
deziderat se realizează uşor în cazul unităŃilor de gospodărire deja echilibrate sub
raportul claselor de vârstă sau cu structuri relativ apropiate de cea normală. Pentru
celelalte cazuri se procedează diferenŃiat, în raport cu următoarele două situaŃii:
Cazul unităŃilor de gospodărire deficitare în arborete exploatabile. Pe lângă
arboretele exploatabile, se încadrează în suprafaŃa periodică în rând arborete care pot
fi transferate din clasa preexploatabilă în limita sacrificiilor de exploatabilitate
admise oficial (paragr.6.3.5.), având în vedere în primul rând arboretele cu un
potenŃial redus sub raport silvoproductiv şi al funcŃiilor de protecŃie. Întinderea
maximă a suprafeŃei periodice în rând nu trebuie să depăşească pe cea a unei
suprafeŃe periodice normale; se vor avea în vedere şi posibilităŃile de încadrare a
160

celorlalte suprafeŃe periodice, a căror întindere nu trebuie să fie mai mică decât
prima. În situaŃia unităŃilor de gospodărire la care volumul mediu la hectar al
arboretelor exploatabile este mai mare decât al celor preexploatabile, la care se
adaugă creşterea corespunzătoare, se va urmări ca posibilitatea în perioada a II-a şi
următoarele să nu scadă în raport cu posibilitatea din prima perioadă.
Cazul unităŃilor de gospodărire cu excedent de arborete exploatabile. FaŃă de
întinderea normală a unei suprafeŃe periodice, se admit depăşiri de maximum 20 %,
cu luarea în considerare a următoarelor condiŃii:
- la stabilirea excedentului de arborete exploatabile să nu fie luate în
considerare arboretele cu structură stabilă, plurienă şi relativ plurienă, starea de
vegetaŃie cel puŃin normală şi consistenŃă plină (urgenŃa a patra de regenerare) ≥0,8;
- fiecare dintre suprafeŃele periodice următoare să poată fi încadrată cu cel
puŃin 4/5 din întinderea suprafeŃei periodice normale;
- posibilitatea în perioada a II-a să nu scadă faŃă de cea din prima cu mai mult
de 10-20 %, în raport de mărimea excedentului. Pentru stabilirea posibilităŃii din
perioada a II-a, la volumul arboretelor încadrate în această suprafaŃă periodică se
adaugă jumătate din creşterea producŃiei principale corespunzătoare perioadei
adoptate.
Arboretele funcŃional necorespunzătoare şi cu stare de sănătate precară, încadrate
în urgenŃa 1 de regenerare şi în categoria de urgenŃă 2.1, se includ în suprafaŃa
periodică în rând, indiferent de întinderea lor, urmând ca, în deceniul de aplicare a
amenajamentului, în cazul celor dintâi să se recolteze volumul lor integral, iar în
cazul celor din categoria de urgenŃă 2.1. un volum stabilit în raport cu participarea
arborilor puternic vătămaŃi, care nu pot fi menŃinuŃi peste limita deceniului, precum
şi cu posibilităŃile aplicării corespunzătoare a tratamentelor adoptate în vederea
regenerării arboretelor în cauză.
La calculul posibilităŃii se vor avea în vedere următoarele două procedee.

Procedeul analitic (inductiv). Se bazează pe însumarea volumelor posibil de


extras în primul deceniu, stabilite pentru arboretele încadrate provizoriu în suprafaŃa
periodică în rând. Aceste volume se determină pe teren în baza indicilor de recoltare
(exprimaŃi procentual) pentru fiecare arboret exploatabil în parte. Indicii de recoltare
se stabilesc cu luarea în considerare a mărimii perioadei de regenerare, a periodicităŃii
şi numărului necesar de intervenŃii, mărimii şi perioadei de alăturare a parchetelor. În
cazul pădurilor de molid situate în zone periclitate frecvent de vânt, se vor lua în
considerare şi restricŃiile impuse de succesiunea tăierilor.
Pentru o corectă aplicare a acestui procedeu, metoda solicită din partea
amenajistului ample cunoştinŃe de silvotehnică (din domeniului aplicării
tratamentelor), de ecologie, precum şi o temeinică experienŃă practică.

b) Procedeul deductiv bazat pe aplicarea relaŃiei:


m
Vi
P= ∑n
i =1
,
i

în care :
161

Vi reprezintă volumul arboretelor incluse în suprafaŃa periodică în rând majorat


cu creşterea lor pe următorii cinci ani; i = 1…m;
m – numărul arboretelor încadrate în suprafaŃa periodică în rând;
ni – numărul de ani în care ar urma să se recolteze volumul lemnos existent,
respectiv numărul anilor rămaşi din perioada de regenerare corespunzătoare fiecărui
arboret; restricŃie : 10 ≤ ni ≤ n, în care n reprezintă numărul de ani corespunzători
perioadei de regenerare normale a arboretului luat în considerare.
Indicatorul de posibilitate după criteriul claselor de vârstă se va stabili pe baza
rezultatelor obŃinute prin cele două procedee prezentate, urmărindu-se respectarea
următoarelor condiŃii: să nu se depăşească valoarea obŃinută prin procedeul deductiv;
să se asigure în condiŃii corespunzătoare normalizarea fondului de producŃie; să se
asigure condiŃii de regenerare care să conducă spre structuri adecvate funcŃiilor
atribuite arboretelor.
În baza celor prezentate mai sus se va trece la algoritmarea şi informatizarea
stabilirii indicatorului de posibilitate după criteriul claselor de vârstă.

7.4.1.3. Indicatorul de posibilitate prin intermediul aproximaŃiilor succesive.

Un control pe suprafaŃă al posibilităŃii se realizează prin procedeul de calcul


bazat pe aproximaŃiile succesive. Aplicarea lui prezintă interes, în primul rând, sub
raportul evoluŃiei structurii fondului de producŃie, precum şi al suprafeŃelor ocupate
de arborete de diferite vârste. Indicatorul reprezentând posibilitatea anuală pe
suprafaŃă se determină după relaŃia:

Ps = Sr + Q (1)
unde:
Sr reprezintă raportul dintre suprafaŃa redusă a unităŃii de gospodărire şi
ciclu;
Q - un corectiv stabilit în raport cu ansamblul caracteristicilor structurale ale
fondului de producŃie din unitatea de gospodărire, prin intermediul relaŃiei:

S mr − S r
Q= (2)
K
în care:
Smr - o mărime calculată prin intermediul aproximaŃiilor succesive şi corectată,
diferenŃiat, în raport cu abaterea structurii reale faŃă de structura
normală;
K - raportul dintre volumul mediu unitar al arboretelor exploatabile (Ve) şi
volumul unitar calculat la vârsta ciclului în funcŃie de caracteristicile
medii ale pădurii reale (V), (K = Ve/V);
Cu elementele prezentate, relaŃia (1) se mai poate scrie:
1
Ps = [ Sr (K-1) + Smr ] (3)
K
162

Mărimea Smr se determină diferenŃiat, în funcŃie de valorile Eh, calculate prin


intermediul expresiei:
Eh = 10 (m - j +1) (Sjr - Sr ) (4)
în care:
m - reprezintă numărul de clase de vârstă de 10 ani, în funcŃie de mărimea
ciclului;
j - indicele clasei de vârstă, în această relaŃie variază de la (m - 5) la m
(ultimele 6 valori);
h - indice ce variază de la 1 la 6 după relaŃia h = j - m +6
Sjr - mãrimea medie a suprafeŃei reduse a arboretelor ce se pot exploata anual
luând în considerare primii [10 (m -j +1)] ani; se calculează prin intermediul relaŃiei:
m

∑S
i =1
ir
Sjr = (5)
10( m − j + 1)
În raport cu valorile mărimii Eh, se deosebesc două situaŃii:
α ) Eh ≥ 0, pentru h = 1,6 (toate valorile Eh ≥ 0).
Mărimea Smr se determină prin relaŃia:
Smr = (acX + bc) Sr , (6)
unde:
E
X=1+ (7)
10 S r
E = min (Eh)h=1,6 (8)

ac, bc - coeficienŃii ecuaŃiei de regresie corespunzători ciclului “c”. Valorile


acestora sunt prezentate în tabelul 8.

Valorile coeficienŃilor din ecuaŃia de regresie Smr = (acX + bc) Sr

Tabelul 8
Coefi- Valorile pentru ciclurile (c) de .... ani:
cientul 80 90 100 110 120 130 140 150 160
ac 0.951 0.963 0.971 0.977 0.981 0.984 0.987 0.989 0.990
bc 0.049 0.037 0.029 0.023 0.019 0.016 0.013 0.011 0.010
Dacă excedentul este alcătuit din arborete cu restricŃii funcŃionale, mărimea Smr
este egală cu Sr .

β ) Cel puŃin una din valorile Eh este negativă.


Mărimea Smr se determină prin intermediul unei relaŃii care compensează, pe
termen mediu, valorile mai mici decît Smr existente în primii 60 de ani:

S mr + S1r ⋅ r1 + ..... + S tr ⋅ rt
Smr = (9)
1 + r1 + r2 + .... + rt
163

Smr
în care: ri = (i = 1 ...t), t fiind numărul de clase de vârstă în care Sjr este mai mic
Sir
decât Smr (Smr >Sjr).
Se va avea în vedere ca suprafaŃa ce va fi parcursă cu tăieri definitive să fie
egală cu suprafaŃa calculată prin procedeul aproximaŃilor succesive.
*
În afara acestor modalităŃi de calcul a posibilităŃii, amenajistul poate folosi şi
alte procedee recomandate în literatura de specialitate, dacă apreciază că acestea pot
da rezultate satisfăcătoare în raport cu structura fondului de producŃie, funcŃiile
atribuite arboretelor, asigurarea continuităŃii funcŃiilor respective. De asemenea, se
vor promova şi procedee de calcul a posibilităŃii bazate pe cercetări operaŃionale şi
informatice, respectiv metode de simulare pe calculator.
Procedeele prezentate se vor aplica atât pentru pădurile proprietate publică, cât
şi pentru cele proprietate privată cu luarea în considerare a precizărilor de la subcap.
7.10.

7.4.1.4. Adoptarea mãrimii posibilitãŃii. Indicatorii de posibilitate calculaŃi


prin procedeele specificate mai sus vor fi luaŃi în considerare la definitivarea mărimii
posibilităŃii. Mărimea posibilităŃii se va stabili în urma unei analize complexe, cu
luarea în considerare a tuturor factorilor care o influenŃează.
În raport cu abaterea structurii reale a fondului de producŃie de la starea
normală, se deosebesc următoarele situaŃii:
a) În unităŃi de gospodărire cu structura apropiată de cea normală, posibilitatea
va fi, în principiu, egală cu mărimea creşterii indicatoare. Mărimea acesteia se va
compara cu rezultatul obŃinut după criteriul claselor de vârstă şi, în situaŃiile în care
se constată diferenŃe semnificative, amenajistul, Ńinând seama de situaŃiile reale de
teren, va jusistifica diferenŃele respective şi va propune şi susŃine soluŃia pe care o
consideră optimă în raport cu obiectivele gestionării durabile.
b) În unităŃi de gospodărire cu deficite sau cu excedente semnificative de
arborete exploatabile, la stabilirea posibilităŃii se vor lua în considerare valorile
rezultate din aplicarea procedeelor bazate pe creşterea indicatoare şi pe clase de
vârstă. SoluŃia propusă trebuie să fie temeinic justificată în raport cu obiectivul
normalizarea fondului de producŃie şi al asigurării continuităŃii producŃiei de lemn, în
concordanŃă cu exigenŃele silviculturale şi funcŃionale.
Rezultatul obŃinut prin procedeul aproximaŃiilor succesive va fi avut în vedere
la întocmirea planului de recoltare a produselor principale, potrivit precizărilor de la
pct. 7.4.2.1.
Propunerile amenajistului vor fi supuse spre însuşire cu ocazia avizării
soluŃiilor tehnice din amenajament. Se vor lua în considerare şi aspectele care survin
în starea igienico-sanitară a arboretelor, calamităŃi produse de vânt, poluare, atacuri
de insecte etc.), pe care le va folosi ca argumente în opŃiunea sa în legătură cu
cuantumul posibilităŃii. OpŃiunea respectivă poate fi susŃinută şi prin simularea
evoluŃiei fondului de producŃie pe durata ciclului. Rezultatele simulării vor servi şi la
întocmirea prognozei posibilităŃi pentru următoarele 3 – 4 decenii.
164

Responsabilitatea adoptării posibilităŃii revine participanŃilor la şedinŃa de


preavizare a soluŃiilor tehnice din amenajament.
Mărimea posibilităŃii adoptate va fi justificată temeinic

7.4.2. Planuri de amenajament

7.4.2.1. Planul de recoltare a produselor principale. Alegerea arboretelor din


care urmează a se realiza posibilitatea adopată de produse principale se face pe baza
unei cartări prealabile pe categorii de urgenŃe de regenerare (anexa 5), iar la stabilirea
definitivă a suprafeŃei de parcurs cu tăieri se Ńine seama de necesităŃile regenerării şi
de condiŃiile reale de exploatare.
łinând seama de urgenŃele respective şi de condiŃiile reale de exploatare şi de
regenerare, se stabilesc arboretele ce urmează a fi parcurse cu tăieri în primii 10 ani,
ele înscriindu-se în planul decenal de recoltare cu datele de caracterizare şi cu
lucrările prevăzute pentru regenerarea lor. Pentru fiecare din aceste arborete, pe lângă
suprafaŃa şi volumul total, în evidenŃa respectivă se indică felul tăierii, numărul
intervenŃiilor şi volumul de extras în cursul primului deceniu, suma acestora din urmă
trebuind să fie egală cu volumul a 10 posibilităŃi anuale. În amenajament se va face
recomandarea că intervenŃiile silviculturale din deceniul de aplicare, să fie corelate cu
ritmul procesului de regenerare.
Ritmul recoltării şi cel al regenerării pot diferi de la arboret la arboret şi sunt
determinate de prevederile referitoare la volumele de extras în primul deceniu; aceste
volume se stabilesc în raport cu necesităŃile interne ale arboretelor (condiŃii de
regenerare, temperamentul speciilor etc.), precum şi cu tipul de structură urmărit,
tratamentul de aplicat, mărimea perioadei de regenerare etc. Aceste prevederi au un
caracter orientativ, ele urmând a fi adaptate, cu ocazia aplicării amenajamentului, la
condiŃiile concrete de regenerare şi exploatare.
La întocmirea planului de recoltare a produselor principale, se va urmări
respectarea tuturor restricŃiilor silviculturale referitoare la mărimea şi perioada de
alăturare a parchetelor şi, în mod deosebit, se va evita dezgolirea solului şi a
versanŃilor pe mari suprafeŃe, precum şi concentrarea tăierilor pe bazinete ori în zone
de interes deosebit sub raport ecologic şi social. Ca regulă generală, suprafaŃa de
parcurs în primul deceniu cu tăieri unice sau cu tăieri definitive/racordare nu trebuie
să depăşească, decît în cazuri bine justificate, întinderea a zece posibilităŃi pe
suprafaŃă (10 Ps) stabilite după procedeul aproximaŃiilor succesive.
Planul de recoltare va cuprinde două părŃi: prima, cu date de caracterizare a
arboretului, şi a doua, cu elemente de plan.
Pe lângă volumele de extras, în planul de recoltare se fac recomandări în
legătură cu tratamentul de aplicat şi felul tăierilor, lucrările de ajutorare şi completare
a regenerării etc.
Pentru fiecare arboret în parte, lucrările respective se înscriu în ordinea în care
urmează a fi executate. În planul de recoltare se fac recomandări în legătură cu
eşalonarea tăierilor pe durata deceniului de aplicare, prin care se va urmări: punerea
în lumină a seminŃişurilor utilizabile, periclitate prin umbrite; regenerarea în primii
ani a arboretelor degradate, de calitate inferioară, la care orice întârziere are ca efect o
165

pierdere sau degradare a lemnului şi o înrăutăŃire a condiŃiilor de vegetaŃie şi a


funcŃionalităŃii lor protectoare; provocarea regenerării naturale în timp util pentru
folosirea fructificaŃiilor şi pentru ca durata procesului de regenerare în fiecare arboret
să fie în concordanŃă cu recomandările normelor tehnice pentru alegerea şi aplicarea
tratamentelor.
La sfârşitul planului de recoltare se va evidenŃia separat volumul de extras
corespunzător arboretelor prevăzute cu lucrări de refacere, cu menŃiunea că acesta nu
poate fi înlocuit cu alte produse lemnoase.
În cazul arboretelor în care se aplică tratamente cu perioade lungi de
regenerare, se vor identifica suprafaŃele grupelor de seminŃiş şi tineret care necesită a
fi parcurse cu degajări/curăŃiri în cursul deceniului de aplicare a amenajamentului;
acestea se vor include în planul lucrărilor de îngrijire.
Amenajamentul va cuprinde şi o situaŃie a accesibilităŃii arboretelor incluse în
planul decenal. De asemenea, se va stabili dinamica pe 15-20 ani a accesibilităŃii
posibilităŃii, fără construirea de noi căi de transport în raport cu prevederile din
amenajament privind dotarea pădurilor cu asemenea căi de transport.
Totodată, planul de recoltare a produselor principale va cuprinde toate soluŃiile
de principiu referitoare la alegerea şi aplicarea tehnologiilor de recoltare a lemnului.
Se vor avea în vedere în primul rând necesităŃile silviculturale specifice fiecărui
arboret şi tratament luat în considerare, potrivit precizărilor cuprinse în capitolul 11.
Cu ocazia aplicării amenajamentului, volumul lemnos de extras sub formă de
produse accidentale din arboretele incluse în rând de tăiere se va precompta din
produsele principale.

7.4.2.2. Planul lucrãrilor de îngrijire şi conducere a arboretelor. Sistemul


lucrărilor de îngrijire şi conducere a arboretelor grupează următoarele lucrări:
degajări, depresaj, curăŃiri, rărituri, elagaj artificial, emondaj, îngrijirea marginii de
masiv şi a lizierelor, tăieri de igienă, îngrijirea subetajului şi a subarboretului etc.
Alegerea şi modul de aplicare a lucrărilor menŃionate mai sus sunt indicate în
“Normele tehnice pentru îngrijirea şi conducerea arboretelor”. Potrivit acestor norme
şi pe baza situaŃiei de fapt, constatată cu prilejul descrierii parcelare, amenajamentul
stabileşte lucrările de îngrijire corespunzătoare fiecărui arboret în parte, descrie
modul de aplicare a acestora, prevede eşalonarea în timp a lucrărilor şi determină
cuantumul lor, inclusiv posibilitatea de produse secundare (curăŃiri şi rărituri),
precum şi volumul (orientativ) posibil de recoltat prin tăieri de igienă.
Se va avea în vedere faptul că toate arboretele din unitatea de amenajat vor
trebui parcurse cu una sau mai multe lucrări de îngrijire, indiferent de specie, vârstă,
consistenŃă, stadiul de dezvoltare, structură, funcŃii atribuite. De la această regulă fac
excepŃie numai arboretele supuse regimului de ocrotire integrală, potrivit legii .
La alegerea arboretelor de parcurs cu lucrări de îngrijire se Ńine seama de
următoarele precizări:
Lucrări de degajare, depresaj şi curăŃiri. Se vor prevedea pentru toate
arboretele care, potrivit normelor tehnice în vigoare, necesită asemenea intervenŃii,
indiferent de panta terenului, chiar şi atunci când consistenŃa arboretului este de
numai 0.8 sau mai mică (pentru degajări), independent de posibilităŃile actuale de
166

valorificare a materialului lemnos rezultat. Vor fi luate în considerare trecerea şi


ieşirea arboretelor în şi din alte stadii de dezvoltare decât cel în care se află fiecare
arboret în anul amenajării, astfel încât prevederile din planul lucrărilor de îngrijire să
corespundă situaŃiei reale pe deceniu.
Rărituri. În privinŃa alegerii arboretelor de parcurs cu rărituri se vor avea în
vedere următoarele recomandări:
- În arboretele situate pe stâncării, pe terenuri cu eroziune de adâncime
avansată, pe terenuri cu înclinare mai mare de 400, pe substrate de flişuri, nisipuri,
pietrişuri şi grohotişuri, cu înclinare mai mare de 350, precum şi în arboretele de pe
terenurile în pantă cu eroziune de suprafaŃă puternică, în benzile de pădure constituite
din arborete artificiale limitrofe golurilor alpine (1.3.k), în cele situate în zonele de
formare a avalanşelor şi pe culoarele acestora (1.2.f) precum şi în cele situate pe
terenuri alunecătoare (1.2.h) şi înmlăştinate (1.2.i), din considerente ecologice, nu se
recomandă executarea de rărituri. În schimb se prevăd curăŃiri, tăieri de igienă şi de
conservare oriunde asemenea lucrări sunt necesare şi posibile;
- În arboretele cu consistenŃa de 0.8 nu se prevăd rărituri, decât în cazul arboretelor
pentru care amenajistul va aprecia pe teren că, în perioada de aplicare a
amenajamentului, acestea îşi vor împlini consistenŃa 0.9 -1.0. În situaŃiile, frecvent
întâlnite, în care consistenŃa nu este uniformă, se apreciază porŃiunile din arboret
pentru care este necesar a se prevedea parcurgerea cu rărituri (porŃiunile în care
sunt sau vor fi îndeplinite condiŃiile de consistenŃă menŃionate mai sus).
- În ultima pătrime din vârsta exploatabilităŃii (anexa 4), nu se vor mai
planifica rărituri decât în situaŃii speciale, cum sunt arboretele incluse în unităŃi de
gospodărire tratate în codru grădinărit şi cvasigrădinărit, unele şleauri pe bază de
stejar şi în alte situaŃii în care răriturile respective ar avea efecte pozitive asupra
structurii şi calităŃii arboretului în intervalul de timp rămas până la exploatarea şi
regenerarea lui.
Pentru fiecare arboret de parcurs cu rărituri, cu prilejul descrierii unităŃii
amenajistice se vor stabili: metoda de rărire (de sus, de jos, selectivă, combinată,
schematică, schematico-selectivă), intensitatea şi periodicitatea intervenŃiei (slabă,
moderată, forte, foarte puternică) cu evidenŃierea indicelui de recoltare adecvat,
aplicând în acest scop prevederile din normele tehnice de specialitate la starea de fapt
a fiecărui arboret şi Ńinând seama de Ńelul de gospodărire urmărit (sortimentul-Ńel,
Ńelul de protecŃie, servicii sociale etc.). De pildă, se vor prevedea curăŃiri şi rărituri
forte în molidişuri tinere cu vârste de până la 35-40 ani şi rărituri slabe şi moderate la
vârste mai mari; nu se vor prevedea rărituri de intensitate ridicată în arborete de
molid, brad, gorun ş.a. neparcurse anterior cu lucrări de îngrijire adecvate.
Periodicitatea intervenŃiilor va fi mai mare în unele arborete de productivitate
superioară şi mijlocie, având capacitate mai mare de reacŃie la intervenŃiile
respective.
Tăieri de igienă. Asemenea lucrări se prevăd în toate arboretele care nu se vor
parcurge cu rărituri, curăŃiri sau tăieri de regenerare, indiferent de vârstă, consistenŃă
sau clasa de producŃie a arboretelor, cu excepŃia celor supuse regimului de ocrotire
integrală. Se va face însă menŃiunea că ocoalele silvice vor efectua tăieri de igienă şi
167

în arboretele în curs de regenerare, dacă în perioada dintre intervenŃii se impune


extragerea arborilor uscaŃi, în curs de uscare, rupŃi sau doborâŃi de vânt sau zăpadă;
volumul astfel extras se va precompta din posibilitatea de produse principale.
Lucrări de elagaj artificial. Aceste lucrări se pot prevedea pentru arboretele
valoroase de molid, brad, plopi euramericani, stejar pedunculat, gorun, fag ş.a. mai
ales pentru cele destinate să producă lemn de calitate superioară (lemn pentru furnire,
lemn pentru cherestea de calitate superioară ş.a.), la vârste şi diametre precizate în
normele tehnice de specialitate.
Alte lucrări de îngrijire. O deosebită atenŃie se va acorda în amenajament
îngrijirii marginilor de masiv şi a lizierelor în care scop se vor prevedea lucrări
pentru arboretele care necesită urgent asemenea intervenŃii. Deschiderea tehnologică
a arboretelor se va planifica în arboretele tinere, odată cu primele curăŃiri, în vederea
accesibilizării lor în scopuri multiple.
Pentru unul şi acelaşi arboret se va prevedea toată gama de lucrări de îngrijire
strict necesare (de pildă: rărituri, elagaj artificial, îngrijirea marginii de masiv). În
unele situaŃii se impune executarea concomitentă a mai multor lucrări dispersate pe
porŃiuni de arboret, în funcŃie de stadiul de dezvoltare al arboretului, care poate să
difere în cuprinsul acestuia; astfel, într-o anumită porŃiune a arboretului se impun
curăŃiri, în altele degajări sau chiar îngrijirea seminŃişului.
Posibilitatea de produse secundare se stabileşte separat pentru rărituri şi
curăŃiri. Volumul de extras prin deschidere tehnologică a arboretelor se include în
volumul de recoltat prin curăŃirea sau răritura ce se execută concomitent.
Volumul de recoltat prin rărituri sau curăŃiri se stabileşte prin folosirea
indicilor de recoltare medii (anexa 7) şi a periodicităŃii prevăzute în “Normele tehnice
pentru îngrijirea şi conducerea arboretelor”. Pe baza observaŃiilor şi măsurătorilor de
teren efectuate cu prilejul descrierii unităŃilor amenajistice, a datelor şi experienŃei
acumulate de ocoalele silvice în practicarea lucrărilor de îngrijire, indicii de recoltare
vor fi, de fiecare dată, adaptaŃi la particularităŃile concrete ale arboretelor respective.
În vederea stabilirii volumului de extras pe deceniu vor fi luate în considerare
periodicităŃile specifice lucrărilor de îngrijire preconizate, stadiul de dezvoltare în
care se află sau va trece fiecare arboret, precum şi particularităŃilor silviculturale ale
acestuia. Cu titlu orientativ, în anexa 8 se prezintă valori medii ale periodicităŃilor pe
genuri de lucrări, formaŃii forestiere şi stadii de dezvoltare. În raport cu situaŃia reală
a fiecărui arboret şi cu periodicităŃile orientative menŃionate, se va stabili numărul
intervenŃiilor şi natura acestora, cu estimarea volumelor de extras în deceniul de
aplicare a amenajamentului.
Pe unitatea de gospodărire, posibilitatea de produse secundare (rărituri şi
curăŃiri evidenŃiate separat) rezultă din însumarea volumelor de extras pe durata
deceniului din fiecare arboret în parte, cu luarea în considerare a numărului
intervenŃiilor, şi împărŃirea sumei respective la 10. În aceste calcule se vor avea în
vedere şi eventualele treceri ale unor arborete dintr-o categorie de lucrări în alta.
Volumul de extras prin rărituri şi curăŃiri din arboretele în care se aplică tăieri
grădinărite sau de transformare la grădinărit se consideră posibilitate de produse
principale.
168

Separat de posibilitatea de produse secundare (din rărituri şi curăŃiri), cu titlu


orientativ, se va stabili şi volumul posibil de extras prin tăieri de igienă; se vor aplica
indici de recoltare diferenŃiaŃi, de 0.5-1.0 m3 ⋅ ha-1⋅ an-1, în funcŃie de vârsta şi starea
arboretelor sub raportul consistenŃei şi al sănătăŃii acestora.
Planul lucrărilor de îngrijire şi conducere a arboretelor se întocmeşte pe
categorii de lucrări. Pentru fiecare categorie, subparcelele se înscriu pe bazinete, în
ordinea lor curentă. În cazul arboretelor cu structură neregulată se introduc în plan
numai suprafeŃele porŃiunilor ce urmează a fi parcurse în mod efectiv cu lucrări de
îngrijire.
În cadrul planului, se indică urgenŃa de intervenŃie în raport cu caracteristicile
arboretelor (vârsta, compoziŃia, consistenŃa, productivitatea, lucrări efectuate etc.) şi
cu gradul de accesibilitate al parcelei sau al grupului de parcele. Totodată se
precizează metoda de rărire şi intensitatea intervenŃiilor. Pe cât posibil, se va avea în
vedere şi necesitatea unor grupări care să corespundă şi cerinŃelor de organizare
eficientă a lucrărilor de recoltare a lemnului.
În continuare se stabileşte suprafaŃa de parcurs cu tăieri de igienă.
Celelalte lucrări de îngrijire a arboretelor (elagajul artificial, îngrijirea
marginilor de masiv, a lizierelor, deschiderea tehnologică a arboretelor etc.) se înscriu
în plan cu indicarea unităŃilor amenajistice respective.
În final, pentru rărituri şi curăŃiri se stabileşte posibilitatea accesibilă la data
întocmirii amenajamentului şi dinamica accesibilităŃii ei pe durata deceniului.
Posibilitatea accesibilă se stabileşte în funcŃie de dotarea actuală cu instalaŃii de
transport şi de cele care urmează să se construiască în cursul deceniului.
După stabilirea posibilităŃii, se va întocmi o recapitulaŃie a acesteia pe natură
de lucrări şi grade de accesibilitate, făcându-se aprecieri în legătură cu posibilităŃile
de valorificare a materialului lemnos.
O atenŃie deosebită se va acorda tehnologiilor de recoltare a lemnului prin
lucrări de îngrijire, făcându-se precizările necesare privind alegerea soluŃiilor
tehnologice prin care vor fi diminuate prejudiciile aduse arborilor pe picior sub
limitele stabilite oficial. În acest scop, se va face o analiză a tehnologiilor folosite
anterior, cu arătarea prejudiciilor aduse arboretelor parcurse cu rărituri şi tăieri de
igienă. Tratarea acestei probleme se va face potrivit precizărilor date la capitolul 11.
Totodată, se vor prezenta analize şi concluzii în legătură cu suprafeŃele
demonstrative şi experimentele instalate de ocoalele silvice şi unităŃile de cercetare
pentru urmărirea efectului lucrărilor de îngrijire asupra arboretelor şi pentru instruirea
personalului angajat la executarea acestor lucrări.
În memoriul tehnic, referitor la planul lucrărilor de îngrijire şi conducere a
arboretelor se va preciza că volumele de recoltat prevăzute au un caracter orientativ.
În cazul arboretelor cu vârsta cuprinsă între 2/3 – 3/4 din vârsta
exploatabilităŃii, volumul prevăzut a fi extras este maximal, iar suprafaŃa este
obligatorie.
Unitatea silvică are obligaŃia să analizeze modificările survenite ca urmare a
evoluŃiei arboretelor sau a eventualelor calamităŃi produse şi să execute lucrări de
îngrijire în raport cu noile necesităŃi, aşa cum prevăd “Normele tehnice pentru
îngrijirea şi conducerea arboretelor”.
169

Totodată, la întocmirea planului lucrărilor de îngrijire şi conducere a


arboretelor şi în textele explicative, o deosebită atenŃie se va acorda funcŃiilor
atribuite şi Ńelurilor de gospodărire adoptate, luându-se în considerare prevederile din
instrucŃiunile şi normele tehnice specifice, aşa cum este cazul rezervaŃiilor
seminologice, arboretelor destinate să producă lemn pentru furnire estetice sau al
arboretelor cu funcŃii speciale de protecŃie a apei, solului, climei ori a peisajului.
În plan se va evidenŃia numărul şi natura intervenŃiilor, suprafeŃele de parcurs
şi volumele de extras, cu justificarea corespunzătoare în textul referitor la planul
respectiv.

7.4.2.3. Planul lucrãrilor de regenerare. Prin elaborarea acestui plan se


urmăreşte introducerea imediată în producŃie a terenurilor destinate împăduririi şi
regenerarea lor cu speciile forestiere cele mai indicate din punct de vedere economic,
ecologic şi al menŃinerii şi ameliorării biodiversităŃii.
Planificarea lucrărilor de regenerare se face Ńinând seama de situaŃia
înregistrată cu prilejul descrierii unităŃilor amenajistice, de nevoile de regenerare ce
decurg din aplicarea planului de recoltare a produselor principale, de necesitatea
asigurării unei structuri corespunzătoare a arboretelor în raport cu funcŃiile atribuite,
precum şi de cerinŃa reâmpăduririi sau împăduririi urgente a tuturor terenurilor goale
din fondul forestier, cu excepŃia celor destinate pentru administraŃie şi a celor care,
datorită stării lor, nu se pot împăduri (stâncării, mlaştini etc.) Această planificare
constituie un cadru general pentru documentaŃiile tehnico-economice de cultură şi
refacere a pădurilor, care urmează să fie adaptată de unităŃile silvice, în fiecare an,
necesităŃilor producŃiei şi economiei naŃionale.
La elaborarea planului lucrărilor de regenerare vor fi avute în vedere normele
tehnice specifice, cu referire la regenerarea la zi a suprafeŃelor din fondul forestier
parcurse cu tăieri, asigurarea densităŃii optime a arborilor pe hectarul de pădure,
promovarea cu precădere a regenerărilor naturale şi a speciilor autohtone valoroase
de foioase şi de răşinoase, cu accent deosebit pe extinderea în cultură a stejarilor,
fagului, frasinului, paltinului, cireşului şi a altor specii valoroase.
În plan se înscriu subparcelele în funcŃie de modul de regenerare şi de
compoziŃiile de regenerare, precizându-se totodată lucrările necesare până la
realizarea reuşitei definitive.
După modul de regenerare se vor deosebi: regenerări naturale, artificiale şi
mixte.
Regenerarea naturală va fi asigurată prin aplicarea corectă a tratamentelor, cea
artificială prin împăduriri integrale, iar regenerarea mixtă prin regenerări naturale cu
completări pe cale artificială. Prin aceste lucrări se urmăreşte şi asigurarea
compoziŃiei de regenerare.
În ceea ce priveşte alegerea şi utilizarea speciilor pentru realizarea
compoziŃiilor de regenerare, se va Ńine seama de prevederile din “Norme tehnice
privind compoziŃii, scheme şi tehnologii de regenerare a pădurilor” în vigoare,
precum şi de recomandările date la pct. 6.2.3. din prezentele norme tehnice. Se vor
avea în vedere categorii de lucrări prevăzute în anexa 9.
170

Lucrările necesare, până la realizarea reuşitei definitive, pentru regenerarea


mixtă şi artificială, vor fi stabilite în raport cu tehnologiile prevăzute în îndrumările
tehnice de specialitate menŃionate mai sus.
În cazul arboretelor în care se aplică tratamente cu regenerare sub adăpost şi cu
seminŃişuri în diferite stadii de dezvoltare, pe porŃiunile respective se vor prevedea
lucrările de îngrijire corespunzătoare (depresaj, degajări, curăŃiri).
În continuare se va face menŃiunea că volumul de lucrări indicat în
amenajament este orientativ, urmând ca la elaborarea planurilor anuale unitatea
silvică să stabilească în mod concret lucrările necesare de executat, precum şi
volumul acestora.
Subparcelele care necesită lucrări de regenerare se înscriu în plan, pe categorii
de lucrări, cu indicarea suprafeŃei totale şi a suprafeŃei efective pe care urmează să se
execute lucrări. Mărimea suprafeŃelor de împădurit în completarea regenerării
naturale se stabileşte Ńinându-se seama de suprafeŃele efectiv neregenerate.
SuprafeŃele pe care urmează să se facă plantaŃii şi semănături sub masiv, ori
după tăieri rase, ca şi cele pe care urmează să se intervină cu completări după tăieri
definitive ori după plantaŃii sau semănături, se stabilesc în concordanŃă cu planul de
recoltare a produselor principale.
La întocmirea planului de regenerare o deosebită atenŃie se va acorda
împăduririi tuturor terenurilor degradate din fondul forestier, evidenŃiate cu prilejul
descrierii unităŃilor amenajistice.
La sfârşitul planului se indică, orientativ, ordinea de executare a lucrărilor,
făcându-se menŃiunea că, la aplicare, se va Ńine seama de starea de fapt a fiecărui
arboret în parte.
De asemenea, se vor evidenŃia, pe categorii, lucrările care contribuie la
asigurarea unei densităŃi optime a arborilor la hectarul de pădure, estimându-se şi
efectul măsurilor respective. Se va menŃiona suprafaŃa arboretelor cu densităŃi
subnormale (sub 0.8) în care nu s-au putut prevedea lucrări din cauze obiective
(stâncării, goluri mici în interiorul unor arborete cu vârste mari, mlaştini etc.).
CantităŃile necesare de seminŃe, puieŃi sau butaşi se calculează, orientativ, la
nivel de unitate de amenajament de bază în raport cu mărimea suprafeŃelor de
împădurit şi cu speciile necesare a fi introduse în vederea realizării compoziŃiei de
regenerare. În funcŃie de aceste necesităŃi, se vor face recomandări la nivel de ocol
silvic în legătură cu producerea materialului de împădurit în pepiniere şi solarii, cu
referiri asupra dimensiunii lor şi a planurilor de cultură pentru deceniul următor.
În textul amenajamentului, la documentarea planului de regenerare se va
menŃiona şi necesitatea înregistrării în evidenŃele privind aplicarea amenajamentului,
în concordanŃă cu prevederile legale, a provenienŃei materialului de împădurire folosit
pentru fiecare unitate amenajistică parcursă cu lucrări de regenerare.
*
La întocmirea planurilor de amenajament şi în textele referitoare la acestea se
vor avea în vedere soluŃii şi recomandări vizând conservarea şi ameliorarea
biodiversităŃii pădurilor prin:
171

- stabilirea corespunzătoare a compoziŃiilor de regenerare şi a compoziŃiilor-Ńel,


acordând atenŃie deosebită speciilor locale în raport cu condiŃiile staŃionale şi de
vegetaŃie specifice;
- diversificarea structurii orizontale şi verticale a arboretelor, pe calea
promovării regenerării naturale, a aplicării tratamentelor cu perioade lungi de
regenerare şi modalităŃilor de îngrijire şi de conducere a arboretelor;
- menŃinerea în arborete a unor exemplare (1-3 la ha) din specii rar întâlnite în
cadrul ecosistemelor respective, a unor preexistenŃi de dimensiuni ieşite din comun, a
unor arbori cu particularităŃi evidente sub raportul diversităŃii biologice (cu scorburi,
cu forme deosebite etc.) precum şi a unor eventuale zone de îmbătrânire constituite
potrivit recomandărilor de la 4.4.3.
- identificarea şi menŃinerea unor porŃiuni cu asemenea particularităŃi, inclusiv prin
constituirea în acest fel a unor subparcele distincte.

7.5. Reglementarea procesului de producŃie în crâng


7.5.1. Stabilirea posibilitãŃii

Pentru stabilirea posibilităŃii de produse principale se aplică procedeul


aproximaŃiilor succesive, cu luarea în considerare a structurii reale a pădurii de
amenajat. Calculele se fac distinct pentru unităŃile de gospodărire constituite din
arborete de salcâm, cu fondul de producŃie structurat pe clase de vârstă de 10 ani şi
pentru unităŃi de gospodărire de zăvoaie constitutite din arborete de plopi indigeni,
sălcii etc. cu fondul de producŃie structurat pe clase de vârstă de 5 ani.

7.5.1.1. Pentru unităŃile de gospodărire de salcîm, posibilitatea se


stabileşte pe suprafaŃă, pentru o perioadă de 10 ani (egală cu perioada de
aplicare a amenajamentului). În acest scop, se introduc notaŃiile :
m reprezintă numărul de clase de vârstă stabilit în raport cu ciclul
(m=ciclul /10);
Si - suprafaŃa arboretelor incluse în clasa de vârstă “i”;
r
si - suprafaŃa redusă a arboretelor incluse în clasa de vârstă “i”;
Posibilitatea pe suprafaŃă se obŃin cu ajutorul relaŃiei :

10
[
 q S (q − 1) + S r ] , dacă U =1 
 
PSD =   (1)
10 
 q
[
 S ' (q − 1) + S r ' ] , dacă U =0 


unde:

1, {
dacă D1 ≥ O. AND.D2 ≥ O. AND.D1' ≥ O. AND.D2' ≥ 0 }
 
U=   (2)
0, pentru restul situatiilor 
 
172

D1 = S m − S 

D1 ' = S mn − S n 
 (3)
D 2 = S m −1 − S 
D 2' = S mr −1 − S r 

Vm
q = ; (4)
Ve

Vm - volumul mediu unitar ( pe hectar) la exploatabilitate calculat


în funcŃie de caracteristicile medii ale fondului de producŃie
real;
Ve - volumul mediu unitar ( pe hectar) al arboretelor exploatabile
ale fondului de producŃie real;
m

1 m
1 m ∑S i

∑ ∑
i= j
S = Sj = ; (5)
m j =1 m j =1 (m − j + 1)10
m

∑S
i= j
i

Sj = ; (j = 1,2 …, m) (6)
(m − j + 1)10
m

1 m
1 m ∑s i
r

Sr =
m
∑S j =1
r
j =
m

j =1
i= j

10(m − j + 1)
; (7)
m

∑s
i= j
i
r

S rj = ; (j = 1,2, …, m) (8)
10( m − j + 1)
S1 .r1 + S 2 .r2 + .... + S
S'= ; (9)
r1 + r2 + .... + 1

S1r .r1' + S 2r .r2' + ....S r


S rŃ = ; (10)
r1' + r2' + .... + 1
S
ri = m ; (i = 1,2, …., m-1) (11)
Si
S mr
r'i = ; (i = 1,2, …. m-1) (12)
S ir
Posibilitatea pe volum se stabileşte după nominalizarea, în ordinea urgenŃelor
de regenerare (vârstă, consistenŃă, starea de vegetaŃie etc.), în limita mărimii PSD , a
arboretelor exploatabile (cu luarea în considerare a sacrificiilor de exploatabilitate
admise). Evident, la volumele acestor arborete se va adăuga jumătate din creşterea
producŃiei lor totale pe perioada de 10 ani.
173

7.5.1.2. Pentru unităŃile de gospodărire de zăvoaie de plopi şi sălcii,


posibilitatea se stabileşte pentru o perioadă de 5 ani (egală, de regulă, cu perioada de
aplicare a amenajamentului pentru asemenea păduri). În acest scop, se introduc
notaŃiile :
m reprezintă numărul de clase de vârstă de 5 ani stabilit în raport cu ciclul
(m = ciclul /5)
Si - suprafaŃa arboretelor incluse în clasa de vârstă “i” ;
S ir - suprafaŃa redusă a arboretelor incluse în clasa de vârstă “i”;

5
[
 q S (q − 1) + S r ] dacă D1 ≥ O. AND.D1, ≥ 0

PSC =  (1)
5
 q
[
 S ' (q − 1) + S r ' ] dacă D1 < O.OR.D1, < 0

unde:
C
PS - mărimea posibilităŃii pe suprafaŃă pentru o perioadă de timp de 5 ani;

D1 = S m − S ; 

 (2)
D1 = S m − S r ;
r

Vm
q= ; (3)
Ve

Vm - volumul mediu unitar ( pe hectar) la exploatabilitate calculat


în funcŃie de caracteristicile medii ale fondului de producŃie
real;
Ve - volumul mediu unitar ( pe hectar) al arboretelor exploatabile
ale fondului de producŃie real;
m

1 m
1 m ∑S i

∑ ∑
i= j
S = Sj = ; (4)
m j =1 m j =1 (m − j + 1)5

∑S i= j
i

Sj = ; (j = 1,2 …, m) (5)
(m − j + 1)5
m

1 m
1 m ∑s r
i

Sr =
m
∑S
j =1
r
j =
m
∑ j =1
i= j

5(m − j + 1)
; (6)
174

∑s
i= j
r
i

S rj = ; (j = 1,2, …, m) (7)
5(m − j + 1)

S1 .r1 + S 2 .r2 + .... + S


S'= ; (8)
r1 + r2 + .... + 1

S1r .r1' + S 2r .r2' + ....S r


S r1 = ; (9)
r1' + r2' + .... + 1

Sm
ri = ; (i = 1,2, …., m-1) (10)
Si

' S mr
ri = r ; (i = 1,2, …. m-1) (11)
Si

Posibilitatea pe volum se stabileşte după nominalizarea, în ordinea urgenŃelor


de regenerare (vârstă, consistenŃă, starea de vegetaŃie etc.), în limita mărimii PSC , a
arboretelor exploatabile (cu luarea în considerare a sacrificiilor de exploatabilitate
admise). La volumele acestor arborete se va adăuga jumătate din creşterea producŃiei
lor totale pe perioada de 5 ani.
În cazul unor unităŃi de gospodărire din ocoalele silvice cu procent ridicat de
păduri de terasă, pentru care revizuirile se fac la intervale de 10 ani, se impune şi
calculul posibilităŃii pentru o nouă perioadă de 5 ani. Acest calcul se poate face în
acelaşi mod, după aflarea, prin simularea evoluŃiei fondului de producŃie, a
elementelor din relaŃiile de mai sus la momentul expirării primei perioade de 5 ani.
În eventualitatea că, din cauza lipsei unor programe adecvate, calculele
prezintă dificultăŃi însemnate, pentru stabilirea posibilităŃii pe suprafaŃă pe întreaga
perioadă de 10 ani, poate fi aplicată, cu adaptări corespunzătoare, relaŃia 1
recomandată pentru unităŃile de gospodărire de salcâm (pct. 7.5.1.1.).
7.5.2. Planuri de amenajament

7.5.2.1. Planul de recoltare a produselor principale. Includerea arboretelor


exploatabile în planul de recoltare a produselor principale se face (în limita mărimii
P DS sau P CS ) în funcŃie de vârstă, consistenŃă şi starea de vegetaŃie a acestora. Vor fi
avuŃi în vedere şi alŃi factori de influenŃă: funcŃia atribuită, vitalitatea arboretelor,
capacitatea de lăstărire etc.
La alcătuirea parchetelor se va urmări ca tăierile să fie cât mai dispersate, în
care scop suprafaŃa parchetelor nu va fi mai mare de 3 ha, iar perioada de alăturare a
acestora va fi de 3-5 ani. În pădurile din grupa I se impune ca orânduirea tăierilor să
se facă şi în raport cu Ńelul de protecŃie urmărit. Astfel, în arboretele de pe terenurile
înclinate şi cu sol erozibil, se vor aplica tăieri în benzi orientate pe curba de nivel. În
zăvoaie, benzile vor fi perpendiculare pe firul apei în cazul râurilor interioare şi în
175

zona dig-mal şi perpendiculare pe direcŃia de scurgere a apelor de inundaŃie în cazul


pădurilor în regim liber din Lunca Dunării. În raport cu Ńelurile de protecŃie urmărite,
se poate adopta soluŃia benzilor alterne sau a benzilor succesive.
În pădurile care prezintă şi un interes peisagistic, cu ocazia exploatărilor se va
lăsa o bandă de acoperire de lăŃime de 20 - 30 metri, regenerarea acesteia urmând a se
face după ce arboretul exploatat din spatele ei va putea prelua funcŃia peisagistică
respectivă.
Se vor face precizări privind: criteriile după care s-au ales arboretele incluse în
planul decenal; orânduirea parchetelor, modul de aplicare al tăierilor în crâng, Ńinând
seama de compoziŃia, vârsta, productivitatea şi calitatea arboretelor, puterea de
lăstărire a cioatelor; gradul de accesibilitate al arboretelor.

7.5.2.2. Planul lucrãrilor de îngrijire cuprinde arboretele neincluse în rând de


tăiere. Se întocmeşte Ńinând seama de criteriile stabilite pentru unităŃile de producŃie
de codru regulat, avându-se în vedere în plus îmbunătăŃirea originii arborilor
(sămânŃă sau lăstari), eliminarea cu prioritate a arborilor cu cioate îmbătrânite şi de
calitate inferioară, protejarea speciilor din subetaj şi a subarboretului.

7.5.2.3. Planul lucrãrilor de regenerare se face incluzând toate suprafeŃele


goale care urmează a fi împădurite, precum şi unele părŃi din suprafaŃa arboretelor cu
specii necorespunzătoare sau cioate îmbătrânite, care urmează să fie înlocuite sau
completate prin introducerea speciilor de bază, pentru realizarea compoziŃiei de
regenerare. Regenerarea suprafeŃelor respective se va face - după caz - cu sau fără
pregătirea terenului, prin semănături directe sau plantaŃii, cu rărirea sau înlăturarea
arboretului ori a subarboretului existent.

7.6. Reglementări privind conversiunea la codru a arboretelor


provenite din lăstari

Conversiunea se aplică tuturor arboretelor tratate anterior în crâng şi care,


potrivit precizărilor de la paragr. 6.3.2. şi prevederilor Normelor tehnice de alegere şi
aplicare a tratamentelor, trebuie să fie gospodărite în regim de codru. În funcŃie de
starea arboretelor în cauză, se aplică fie conversiunea prin îmbătrânire, fie
conversiunea prin refacere.
Conversiunea prin îmbătrânire presupune conducerea arboretelor până la
momentul când acestea pot realiza regenerarea din sămânŃă. Această modalite de
convertire este indicată în cazul unor arborete sănătoase, viguroaase şi productive a
căror compoziŃie corespunde funcŃiilor ecologice, economice şi sociale atribuite. Este
important ca speciile de bază din arboretele respective să fie reprezentate într-o
proporŃie care să permită conducerea lor eficientă până la vârsta de tăiere în codru
(Ńinându-se seama şi de indicaŃiile referitoare la preponderenŃa speciilor), iar
condiŃiile naturale şi de vegetaŃie să fie favorabile regenerării lor naturale din
sămânŃă.
Conversiunea prin refacere se adoptă în cazul arboretelor provenite din lăstari,
necorespunzătoare funcŃiilor ce le sunt atribuite şi a căror conducere până la vârsta
176

regenerării naturale din sămânŃa nu este posibilă sau indicată din motive de ordin
silvotehnic sau funcŃional.
În conformitate cu prevederile de la subcapitolul 2.2, nu se mai constituie
unităŃi speciale de conversiune. Indiferent că arboretele în cauză se convertesc prin
îmbătrânire sau prin refacere, ele se consideră ca făcând parte din unităŃile de codru
în care ar urma să fie integrate, iar includerea lor în rândul arboretelor prevăzute a fi
regenerate ori refăcute se face potrivit vârstelor şi urgenŃelor de regenerare / refacere
specifice. În acest fel, se evită unele suprasolicitări contraindicate, iar structurarea,
sub raportul vârstelor, a viitoarelor unităŃi de codru se poate realiza în condiŃii mai
bune decât în cazul în care aceasta ar fi urmărită în subunităŃi separate.

7.7. Reglementarea procesului de producŃie pentru unitãŃile de


gospodãrire alcãtuite din culturi de plopi euramericani
şi sãlcii selecŃionate

7.7.1. Stabilirea posibilitãŃii

Pentru stabilirea posibilităŃii pe suprafaŃă pentru o perioadă de 5 ani se va


aplica relaŃia utilizată în cazul crângului pentru unităŃile de zăvoaie de plopi şi sălcii,
la care perioada de aplicare a amenajamentului este de 5 ani (pct.7.5.1.2.).
La definitivarea posibilităŃii se vor avea în vedere şi restricŃiile silviculturale
referitoare la mărimea şi perioada de alăturare a parchetelor, prevăzute de ,,Normele
tehnice pentru alegerea şi aplicarea tratamentelor".

7.7.2. Planuri de amenajament

Planurile de recoltare a produselor principale, de îngrijire a arboretelor şi de


regenerare se întocmesc în mod similar cu cele de la unităŃile de crâng, cu precizarea
că soluŃiile şi recomandările ce se fac prin amenajament vor fi în concordanŃă cu
prevederile speciale pentru culturile din specii repede crescătoare cuprinse în normele
tehnice privind îngrijirea şi regenerarea arboretelor.

7.8. Reglementarea procesului de producŃie la pădurile


de interes silvocinegetic

Pentru pădurile cu rol prioritar cinegetic se urmăreşte reglementarea procesului


de producŃie lemnoasă, în raport cu obiectivele urmărite. Se are în vedere realizarea
unei structuri a pădurii cât mai favorabile dezvoltării vânatului, precum şi a
condiŃiilor necesare desfăşurării corespunzătoare a activităŃii de vânătoare.
CondiŃii de structură ale arboretelor şi pădurilor constituite în fonduri de
vânătoare cu caracter special se realizează prin adoptarea corespunzătoare a bazelor
de amenajare, avându-se în vedere recomandările de mai jos.
Regimul codru este întru totul adecvat fondurilor de vânătoare pentru căprior,
cerb, cerb lopătar, urs, şi mistreŃ. El poate fi folosit eficient şi în cazul fondurilor
177

pentru fazan, dacă se asigură o distribuŃie corespunzătoare, în raport cu cerinŃele


cinegetice, a arboretelor din clasa I de vârstă. Regimul crâng poate fi adoptat numai
în condiŃiile prevăzute de lege.
CompoziŃia - Ńel va fi alcătuită din speciile corespunzătoare tipului natural
fundamental de pădure. Se va urmări proporŃionarea armonioasă a speciilor valoroase
din punct de vedere ecologic, economic şi de protecŃie cu cele care asigură hrana
preferată şi necesară vânatului, prin realizarea unui sortiment variat de specii de
arbori şi arbuşti producători de seminŃe, fructe, muguri şi lujeri preferaŃi de vânat
(măr, păr, salcie căprească, soc, plop tremurător, scoruş, corcoduş, salcie, stejar roşu,
castan, păducel, lemn câinesc, salbă moale, etc.), în funcŃie de condiŃiile staŃionale şi
specia principală de vânat.
Tratamentul avut în vedere trebuie să asigure structuri diversificate,
mozaicate, care să răspundă cerinŃelor ecologice ale principalelor specii de vânat.
Pentru pădurile de codru pot fi adoptate tratamente din categoria celor cu perioadă
lungă de regenerare (cvasigrădinărite, progresive) sau cu regenerare permanentă
(grădinărit).
Exploatabilitatea indicată este cea tehnică, cu vârste ale expoatabilităŃii care,
de regulă, să nu fie mai mici decât cele adoptate pentru pădurile cu funcŃii de
producŃie şi protecŃie. În cazuri speciale, bine justificate sub raport silvicultural,
ecologic, economic şi cinegetic, se pot adopta şi alte vârste ale exploatabilităŃii
(pentru pădurile destinate protejării unor specii rare din faună etc.).
Reglementarea procesului de producŃie lemnoasă este, de regulă, cea
prevăzută la subcapitolele 7.1. – 7.7. La întocmirea planurilor de amenajament se va
urmări ca intervenŃiile în arborete, în special în cele destinate să asigure adăpost şi
hrană pentru vânat, să se realizeze la intervale de timp mai lungi (8 – 10 ani), în
vederea asigurării liniştii vânatului. Prin măsurile preconizate se va avea în vedere
realizarea de structuri diversificate, cât mai favorabile speciilor principale de vânat.

7.9. Precizări privind elaborarea studiilor sumare de amenajare

Potrivit legislaŃiei în vigoare, indiferent de forma de proprietate, “strategia de


punere în valoare economică, socială şi ecologică a pădurilor este un atribut al
statului”. Legea prevede, deasemenea, că, în condiŃiile respectării dreptului de
proprietate, “pădurile din România sunt administrate şi gospodărite într-un sistem
unitar, vizând valorificarea continuă, în folosul generaŃiilor actuale şi viitoare, a
funcŃiilor lor ecologice şi social-economice”.
În sensul celor de mai sus, prevederile referitoare la reglementarea procesului
de producŃie din cuprinsul acestui capitol sunt valabile pentru întregul fond forestier
naŃional, deci şi pentru pădurile care au făcut sau fac obiectul reconstituirii dreptului
de proprietate potrivit legislaŃiei referitoare la fondul funciar.
Unele excepŃii sunt admise numai în cadrul pădurilor pentru care se întocmesc
studii sumare de amenajare. Sunt avute în vedere pădurile cu suprafeŃe de până la 30
ha inclusiv (păduri proprietate privată aparŃinând persoanelor fizice, păduri ale
unităŃilor de cult, ale instituŃiilor de învăŃământ ş.a.) pentru care nu se pot constitui -
178

decât, eventual, prin asociere - unităŃi de amenajament de întinderi mai mari, care să
se preteze la modalităŃile de reglementare prevăzute în subcapit. 7.2. - 7.8.
La stabilirea volumului de recoltat în cursul deceniului, se va avea în vedere să
fie asigurate în mod corespunzător atât continuitatea funcŃiilor de producŃie/ protecŃie,
cât şi condiŃiile de sănătate şi de regenerare ale arboretelor. Întrucât în cazul acestor
păduri o structurare pe clase de vârstă şi o reglementare pe ansamblul fondului de
producŃie este dificilă, se va Ńine seama de următoarele recomandări:
- În pădurile de codru în care compoziŃia arboretelor şi condiŃiile de
exploatare şi regenerare permit, se va da prioritate aplicării codrului grădinărit,
respectiv tăierilor de transformare spre grădinărit, (precizările de la pct. 6.3.4.), prin
care se realizează în condiŃii optime permanenŃa pădurii şi continuitatea funcŃiilor
acesteia, inclusiv a producŃiei de lemn. În această situaŃie, tăierile de transformare
pentru fiecare arboret în parte pot începe la vârsta de 75 - 80 de ani, iar recolta de
lemn poate varia între nivelul creşterea producŃiei totale a arboretelor în cauză şi
rezultatele obŃinute prin procedeele de calcul prevăzute la pct. 7.2.2. În raport cu
interesele silviculturale şi economice, recolta poate fi anuală sau periodică, prin
cumulare.
- În pădurile de codru în care aplicarea grădinăritului nu este posibilă, în
raport cu particularităŃile pădurilor respective se va adopta fie codrul cvasigrădinărit,
fie codrul regulat cu tratamente adecvate compoziŃiei, condiŃiilor de regenerare şi
funcŃiilor arboretelor componente. Pentru codru cvasigrădinărit tăierile de regenerare
pot începe la vârsta de 85 – 90 de ani, iar la codrul regulat potrivit prevederilor
referitoare la vârsta exploatabilităŃii (precizările de la pct. 6.3.5). Volumul de recoltat
în cursul deceniului din fiecare arboret exploatabil (Vd) se obŃine prin relaŃia:
Ve
Vd = 10 ,
n
în care Ve reprezintă volumul arboretelui majorat cu creşterea producŃiei lui
principale pe n : 2 ani, n fiind numărul de ani corespunzător perioadei considerată
optimă pentru recoltarea integrală a volumului Ve. La alegerea perioadei respective se
Ńine seama de timpul necesar regenerării corespunzătoare a arboretului în cauză, dar
şi de asigurarea, în măsura posibilităŃii, a continuităŃii recoltelor de lemn pe o
perioadă cât mai lungă. Volumul total de extras în deceniu se obŃine din însumarea
volumelor de extras din fiecare arboret exploatabil în parte.
- În cazul pădurilor de crâng se va aplica parchetaŃia simplă, urmărindu-se ca,
în condiŃiile unei regenerări corespunzătoare, să se asigure pe cât posibil şi
continuitatea recoltelor de lemn. În situaŃiile în care continuitatea recoltelor prin
exploatări şi regenerări în parchete şi benzi nu este posibilă, se pot prevedea şi
extrageri specifice crângului grădinărit, urmărindu-se, pe cât posibil, realizarea unor
structuri în mozaic.
În planul sumar unic al lucrărilor şi de cultură şi exploatare din primul deceniu,
se înscriu principalele măsuri de gospodărire de aplicat, Ńinând seama de necesitatea
asigurării permanenŃei pădurii şi a ameliorării structurii ei în raport cu funcŃiile
prioritare.
Se recomandă efectuarea concomitentă a studiilor sumare pentru pădurile
private de pe raza unei unităŃi teritorial – administrative.
179

7.10. Precizări privind situaŃiile în care se poate exploata lemn


din pãdurile supuse regimului de ocrotire integralã şi
celui de conservare deosebită

Potrivit celor menŃionate anterior, în pădurile încadrate legal în sistemul de


ocrotire integrală a naturii (tip funcŃional I) recoltarea de masă lemnoasă este
interzisă. În scopul ocrotirii genofondului şi ecofondului respectiv, se poate exploata
lemn în situaŃiile şi în condiŃiile prevăzute de lege.
Pe baza observaŃiilor de teren, prin amenajament şi prin studiile sumare de
amenajare se vor indica situaŃiile în care se impun lucrări speciale, precum şi natura
lor (igienă, îngrijire etc.), precizând că, pentru executarea acestor lucrări, organele
silvice trebuie să solicite aprobările legale.
În cazul pădurilor din grupa I funcŃională supuse regimului de conservare (tip
funcŃional II), pentru care nu se reglementează procesul de producŃie lemnoasă -
produse principale, se va întocmi o evidenŃă a arboretelor în care se impun lucrări de
conservare, pe categorii funcŃionale, precizându-se volumul lemnos de recoltat pe
durata deceniului de aplicare şi cel mediu anual, precum şi natura intervenŃiilor de
conservare necesare, Ńinându-se seama de următoarele considerente:
- în cadrul lucrărilor speciale de conservare, volumul de extras din arboretele
mature se va stabili de la caz la caz, în funcŃie de necesitatea asigurării permanenŃei
pădurii şi a continuităŃii funcŃiilor de protecŃie ale acesteia, urmărind valorificarea
corespunzătoare a nucleelor de seminŃiş/tineret şi înlăturarea treptată a elementelor
din vechiul arboret, numai pe măsura preluării de către noua generaŃie a funcŃiilor
respective;
- limita minimă a extragerilor va fi corespunzătoare volumului care se impune
a fi recoltat prin tăieri de igienă; limita superioară poate diferi, de la caz la caz, în
raport cu starea fiecărui arboret, impunându-se însă ca extragerile care depăşesc 10%
din volumul pe picior să fie temeinic justificate;
- în cazul arboretelor în care se înregistrează scăderea evidentă a capacităŃii
funcŃionale, se vor prevedea măsuri de ajutorare a regenerării, iar în porŃiunile cu
declin ireversibil (uscări, degradarea pronunŃată a coroanelor etc.) se vor crea nuclee
de regenerare, în vederea asigurării permanenŃei şi funcŃionalităŃii ecosistemelor în
cauză.
Pentru arboretele neexploatabile vor fi prevăzute lucrări de îngrijire adaptate
specificului de conservare, cu respectarea ,,Normelor tehnice pentru îngrijirea şi
conducerea arboretelor".
În amenajament şi în studiile sumare de amenajare se va menŃiona că volumele
prevăzute a se recolta din arboretele supuse regimului special de conservare au un
caracter orientativ şi că nu vor fi incluse în cuantumul posibilităŃii de produse
principale şi secundare, luându-se însă în considerare la întocmirea bilanŃului de
folosire a producŃiei lemnoase (cap. 14).

8. PRECIZĂRI SUPLIMENTARE PRIVIND AMENAJAREA


PĂDURILOR CU FUNCłII SPECIALE DE PROTECłIE
180

8.1. Aspecte generale

La amenajarea pãdurilor cu funcŃiile speciale de protecŃie se va avea în vedere


sporirea capacitãŃii acestora de a exercita în mod eficient funcŃiile prioritare şi
secundare ce le-au fost atribuite.
Amenajamentul va cuprinde un capitol privind funcŃiile pădurilor, în cadrul
căruia se vor evidenŃia modificările intervenite în zonarea funcŃională şi rolul
pădurilor în raport cu obiectivele ecologice, economice şi sociale (subcap. 6.1.) şi se
va prezenta şi justifica diferenŃierea reglementărilor amenajistice pe tipuri
funcŃionale, potrivit precizărilor din subcap.6.2. şi celor din anexele 1, 2 şi 3.
Pădurile din tipurile funcŃionale I şi II vor fi supuse, după caz, regimului de
ocrotire integrală ori regimului de conservare specială. În cazul celorlalte păduri cu
funcŃii speciale de protecŃie, măsurile de gospodărire precizate trebuie să vizeze
menŃinere sau realizarea unor structuri polivalente, pe cât posibil apropiate de cele
specifice ecosistemelor naturale, dar cu particularităŃile impuse de necesitatea
exercitării funcŃiilor prioritare atribuite arboretelor. La adoptarea măsurilor respective
se va urmări ca ele să contribuie la menŃinerea şi ameliorarea condiŃiilor de mediu,
prin: evitarea unor recolte care depăşesc limitele impuse de necesităŃile normalizării
fondului de producŃie, precum şi a unor tehnologii de regenerare/exploatare care pot
afecta calitatea solului şi a apei; interzicerea utilizării unor substanŃe chimice nocive
în acŃiunile de fertilizare, de combatere a dăunătorilor pădurii ori a buruienilor din
culturi etc.
Cu sprijinul cercetătorilor şi al specialiştilor din producŃie, se vor face evaluări
ale efectelor favorabile determinate de funcŃiile de protecŃie ale pădurilor,
precizându-se beneficiarii acestora.
În elaborarea capitolului privind funcŃiile pădurilor se vor lua în considerare
lucrările de cercetare şi toate studiile de profil existente cu privire la sistematizări şi
amenajări teritoriale, ape, torenŃi, poluări industriale, arii protejate etc.
Măsuri specifice pentru diverse subgrupe şi categorii funcŃionale sunt
prezentate în cele ce urmeză.

8.2. Pãduri cu funcŃii speciale de protecŃie a apei şi a solului

În raport cu caracteristicile hidrologice şi antierozionale ale arboretelor se va


efectua o cartare a pădurilor din aceste puncte de vedere, în baza căreia se vor face
estimări ale gradului în care pădurile respective îndeplinesc funcŃiile de protecŃie
atribuite, cu precizarea măsurilor de gospodărire ce se impun.
În cazul terenurilor degradate se vor folosi specii cu valoare antierozională şi
hidrologică ridicată, capabile să vegeteze în condiŃiile staŃionale respective (salcâm,
pin etc.); compoziŃiile de împădurire vor avea în vedere asortimentele din 2-3 grupe
de specii (principale, de amestec, de ajutor şi arbuşti) care să asigure acoperirea şi
protecŃia solului. Speciile recomandate sunt: pinul negru, pinul silvestru, asociate cu
paltinul de câmp, paltinul de munte, frasinul, arŃarul tătărăsc, jugastrul, mojdreanul,
181

vişinul turcesc, mălinul american, cenuşarul, cireşul de pădure. Arbuşti: păducelul,


lemnul câinesc, sângerul, cornul, liliacul, scumpia, cătina albă ş.a.
Lucrările de îngrijire preconizate vor fi prudente, de intensitate relativ redusă.
Se va realiza o densitate mai mare a etajului inferior cu rol filtrant.
În planul lucrărilor de construcŃii se vor prevedea şi lucrări necesare pentru
corectarea torenŃilor şi ameliorarea terenurilor degradate, dându-se prioritate
soluŃiilor bazate pe mijloace silvobiologice. Cea mai mare atenŃie se va acorda
cursurilor de apă cu frecvente debite catastrofale.

8.3. Pãduri cu funcŃii speciale de protecŃie contra factorilor


climatici dãunãtori

Pădurile din silvostepă, cu condiŃii ecologice foarte fragile, afectate de secete,


necesită cartări staŃionale la scară mare. Aceste cartãri vor oferi soluŃii diferenŃiate pe
tipuri de staŃiuni privind capacitatea actuală şi naturală de a îndeplini funcŃiile
atribuite. In aceste condiŃii se recomandă structuri relativ pluriene, relativ echiene,
etajate, mozaicate. In cazul când speciile de bază alcătuiesc arborete echiene şi rărite
se vor introduce specii ajutătoare şi arbuşti pentru a alcătui structuri dense, mai puŃin
penetrabile pentru vânt. Tot în acest scop, se vor menŃine structurile de margine
(ecoton) a trupurilor de pădure, dacă acestea sunt dense, bine închise. De asemenea,
se va propune refacerea, prin lucrări curente (eventual, pe bază de studii prealabile) a
celor necorespunzătoare.
În cazul pădurilor dispersate din zona de câmpie forestieră, cu suprafeŃe reduse, se
va acorda o atenŃie deosebită menŃinerii integrităŃii şi funcŃionalităŃii lor.
Regenerarea zonelor de limită a trupurilor respective se va face prin deschideri
prudente, iar înlăturarea integrală a arborilor din vechiul arboret se va face treptat,
pe măsură ce permanenŃa pădurii este asigurată prin seminŃişurile instalate
anticipat şi a preluării de către acestea a funcŃiilor arboretelor respective.
În pădurile din subalpin şi presubalpin, precum şi în cele din zona montană
limitrofe golurilor alpine, caracterizate printr-o deosebită fragilitate ecologică şi
îndeplinind funcŃii multiple (antierozionale, hidrologice, climatice ş.a.), prin lucrări
adecvate se va urmări crearea de arborete cu structuri naturale specifice condiŃiilor
staŃionale din zona respectivă, conservarea biodiversităŃii genetice şi folosirea de
material de împădurire de provenienŃă strict locală.

8.4. Pãduri aflate sub influenŃa poluãrii industriale

Pădurile situate în zone cu arborete puternic şi foarte puternic vãtãmate de


poluare, cu procese avansate de degradare a mediului forestier, cu probleme dificile
de regenerare şi reconstrucŃie ecologică, vor beneficia de cartări staŃionale la scară
mare, bazate pe analize de sol, analize foliare şi măsurători de creşteri radiale. Prin
specialişti de profil va fi prezentată natura noxelor, evaluarea pagubelor produse în
arborete şi soluri, stabilirea măsurilor de reconstrucŃie ecologică. Se va evita
introducerea speciilor de răşinoase, reducerea consistentei arboretelor prin rărituri şi
182

se va căuta menŃinerea lizierelor şi a culturilor cât mai dense. Vor fi menŃinute


arboretele rezistente la noxe. În cele cu uscare avansată, ireversibilă, se vor propune
lucrări adecvate de refacere. In goluri şi sub adăpostul arboretelor existente se vor
introduce specii repede crescătoare cu forme genetice rezistente. Se vor utiliza puieŃi
de talie mare. Se vor aplica amendamente şi îngrăşăminte pentru neutralizarea
poluanŃilor. Se vor face demersuri pentru recuperarea pagubelor, reducerea poluării
etc.
Pentru pădurile situate în zone cu nivel de vătămare moderată şi slabă, se va
reglementa producŃia de produse principale, urmărindu-se aplicarea de măsuri care să
sigure ameliorarea structurii lor.

8.5. Pãduri cu funcŃii speciale de recreare

În raport cu intensitatea funcŃională, pădurile de recreare se tratează separat, ca


păduri parc şi păduri de agrement.
Pãdurile - parc (şi cele asimilate acestora) includ pădurile special amenajate
(cu structuri prelucrate artistic) sau prevăzute a fi amenajate în acest scop .
InformaŃiile din teren vor lua în considerare schiŃa de sistematizare a
teritoriului, studiile anterioare pentru aceste păduri, şi vor constitui baza unei cartări
peisagistice. Prin aceasta se va urmării: evidenŃierea valorii de recreare a pădurilor;
sistematizarea în plan orizontal şi în volum a pădurii pe zone si secŃiuni peisagistice;
prezentarea reŃelei de acces existentă şi propusã pentru vizitatori, precum şi a
dotărilor speciale existente (cabane, adăposturi, bănci, coşuri, terenuri de odihnă sau
de joacă etc.). Se menŃin şi se promovează speciile naturale şi cele care pot contribui
la estetica peisajelor prin variaŃii de forme, colorit, lumini şi umbre etc. Sunt
recomandate: structurile neregulate, mozaicate; alternările de consistenŃe diferite;
menŃinerea dispersată a unor poieni etc. Arborii se extrag când procesul de uscare
este ireversibil, aplicând de regulă tăieri de igienă.
Pãdurile de agrement sunt constituite din arborete cu funcŃii de recreare de
intensitate relativ redusă, cu amenajări speciale de recreare doar în anumite zone de
interes deosebit.
Pentru aceste păduri se reglementează procesul de producŃie lemnoasă - produse principale, dar
se acordă atenŃie sporită alegerii tratamentelor şi celorlalte măsuri de gospodărire care să
contribuie la realizarea unor structuri corespunzătoare funcŃiei de agrement.

8.6. Pãduri de interes ştiinŃific şi de ocrotire a genofondului


şi ecofondului forestier

În pãdurile destinate ocrotirii integrale a naturii (1.5a, 1.5c, 1.5d,1.5e)1 sunt


interzise prin lege recoltările de masã lemnoasã, inclusiv prin tãieri de igienã şi
lucrãri de îngrijire, precum şi alte activitãŃi care ar putea deregla echilibrul ecologic

1
.Codul categoriilor funcŃionale din anexa 1.
183

(pãşunatul, turismul, fertilizãrile etc.). În consecinŃã, aceste pãduri nu vor fi incluse


nici la reglementarea procesului de producŃie lemnoasã.
IntervenŃii în pădurile respective se pot face numai potrivit prevederilor legale.
Pãdurile destinate ocrotirii naturii prin amenajamente şi prin studii aprobate de
autoritatea publicã centralã care rãspunde de silviculturã, (1.5b, 1.5f, 1.5.i, 1.5.j,
1.5.k.) nu vor fi incluse la reglementarea procesului de producŃie lemnoasã. Pot fi
prevãzute în planul lucrãrilor de îngrijire, pentru a fi parcurse cu tãieri de igienã şi
cu alte lucrãri care nu afecteazã funcŃia respectivã. Cu justificări temeinice, prin
amenajament pot fi trecute în regim de ocrotire şi alte pãduri de valoare deosebitã:
pãduri naturale-pluriene de valoare excepŃionalã, arborete din categoria pãdurilor în
curs de epuizare şi dispariŃie etc. Sub aceastã formã pot fi ocrotite pãdurile destinate
sã devinã rezervaŃii de diferite categorii în conformitate cu prevederile Legii
protecŃiei mediului.
Pãdurile de protecŃie a ariilor naturale protejate (1.5 l, 1.5 m, 1.5 n) pot fi
incluse la reglementarea procesului de producŃie lemnoasã în urmãtoarele condiŃii: sã
li se poatã aplica tratamentele prevăzute pentru categoriile funcŃionale respective
(anexa 3); sã se asigure conservarea genofondului local; sã nu se aplice tehnologii
care ar putea afecta echilibrul ecologic peste capacitatea de suport a respectivelor
ecosisteme.
Pãdurile constituite ca rezervaŃii pentru producerea de seminŃe forestiere
(rezervaŃii seminologice) (1.5 h). RezervaŃiile seminologice nu vor fi incluse la
reglementarea procesului de producŃie lemnoasã - produse principale. În
amenajament se va face o analizã a modului de gospodãrire a acestor pãduri şi a
mãsurilor ce se impun în raport cu prevederile legale, cu referire specialã la:
transformarea arboretelor surse de seminŃe în rezervaŃii seminologice; starea lor
fitosanitarã; producŃia de seminŃe şi modul lor de folosire; asigurarea integritãŃii şi
conservării lor.
Pãdurile constituite în suprafeŃe experimentale de lungă durată, destinate
cercetãrii ştiinŃifice (1.5 g) vor intra în preocupãrile de amenajare a pãdurilor prin:
constituirea lor ca unitãŃi amenajistice distincte, delimitate împreunã cu zonele de
protecŃie ce se impun şi reprezentarea lor cartograficã; gospodãrirea lor în regim de
conservare deosebitã; prezentarea listei temelor de cercetare, cu obiectivele urmărite,
rezultate obŃinute, mãsuri de valorificare a acestor rezultate. La amenajarea pãdurilor
aflate în administraŃia sau sub coordonarea tehnicã a instituŃiilor de cercetare
ştiinŃificã şi de învãŃãmânt forestier superior, în scopuri experimentale sau didactice,
pot fi luate în considerare şi norme de amenajare specifice, elaborate de instituŃiile
respective.

9. PRODUSE NELEMNOASE ALE FONDULUI FORESTIER

9.1. ConsideraŃii generale

Pe lângã producŃia de lemn, care constituie produsul de bazã al pădurii, fondul


forestier mai furnizeazã o serie de alte produse valoroase cum sunt: produse
184

cinegetice, salmonicole, fructe de pãdure, ciuperci comestibile, plante medicinale din


flora spontanã, resurse melifere, seminŃe forestiere, rãşinã, furaje etc.
Reglementarea producŃiei şi a recoltãrii acestor produse face necesarã
cunoaşterea tuturor resurselor din fondul forestier, a cantitãŃilor realizate în deceniul
anterior elaborãrii amenajamentului, a solicitărilor interne şi externe existente,
precum şi stabilirea mãsurilor ce se impun pentru sporirea continuã a producŃiei în
acest domeniu pentru deceniul urmãtor. Astfel, amenajamentul va cuprinde prevederi
distincte pentru fiecare categorie de resurse, pe baza datelor obŃinute cu prilejul
descrierii unitãŃilor amenajistice, luând în considerare şi informaŃiile oferite de
ocoalele silvice.
Reglementarea prin amenajament a acŃiunilor privind valorificarea acestor
produse ale fondului forestier se va face cu mult discernãmânt, astfel încât sã nu fie
afectatã buna gospodãrire a pãdurilor, producŃia de lemn şi funcŃiile de protecŃie ale
pãdurilor.

9.2. PotenŃialul cinegetic

PotenŃialul cinegetic se evaluează, prin amenajament, pe fonduri de vânãtoare


şi pe specii, în baza bonitãŃii fiecãrui fond de vânãtoare şi a planului de recoltã ce se
stabileşte anual. ConŃinutul acestui capitol va cuprinde informaŃii statistice privind
fondul de vânãtoare pe categorii de folosintã, terenurile destinate hranei vânatului,
bonitatea biotopului, construcŃiile şi instalaŃiile cinegetice, efectivele reale, efectivele
optime, factori care au frânat dezvoltarea vânatului, mãsurile ce se impun pentru
realizarea efectivelor optime, producŃia posibilã (numãr de piese şi carne). Se vor
avea în vedere şi recomandãrile de bazã de la pct. 7.8.

9.3. PotenŃialul salmonicol

PotenŃialul salmonicol se evaluează în amenajament în cadrul fiecãrui ocol


silvic, pe fonduri de pescuit, acestea cuprinzând apele curgãtoare, lacurile alpine şi de
acumulare şi iazurile din fondul forestier, prevãzute în actul normativ în vigoare.
În cadrul amenajamentului se va prezenta un capitol separat care va cuprinde:
informaŃiile privind caracteristicile fondurilor de pescuit; producŃia actualã şi cea
optimã; lucrãri de amenajare necesare; lungimea fondului de pescuit aptã pentru
dezvoltare; numãrul puieŃilor de introdus anual; situaŃia pãstrãvãriilor actuale
(capacitate, producŃie etc.) şi posibilităŃi de dezvoltare; măsuri de protecŃie a
izvoarelor, a malurilor râurilor şi a versanŃilor; măsuri de evitare a poluărilor de orice
fel etc.
După caz, se vor face precizări în legătură cu necesitatea îmbunătăŃirii pazei şi
reglementării pescuitului.

9.4. PotenŃialul producŃiei de fructe de pãdure

În amenajament vor fi luate în considerare atât fructele de pãdure din flora


spontanã, cât şi cele din culturile speciale realizate în fondul forestier. Se vor avea în
185

vedere: arbuşti fructiferi cu pondere mare (zmeur, afin negru, afin roşu, mãr, măceş,
cãtinã albã, corn, coacãz negru); arbuşti fructiferi cu pondere mijlocie (porumbar,
alun, pãducel); arbuşti fructiferi cu pondere micã (coacãz de munte, coacãz roşu,
coacãz auriu, agriş, cireş pitic, cãlin, soc negru, soc roşu, rãchiŃele, mãceş de munte,
afin brumãriu, moşmon, drãcilã, sãlcioarã, ienupãr, etc.).
Aceste trei grupe de specii se vor trata distinct în cadrul amenajamentului,
atenŃia principalã fiind acordatã primei grupe. Astfel, se vor identifica suprafeŃele şi
cantitãŃile recoltate din fondul forestier de pe care s-au recoltat anterior şi de pe care
este posibilã continuarea recoltelor şi în deceniul care urmeazã. Se va studia atent
posibilitatea sporirii producŃiei, inclusiv în culturi de arbuşti fructiferi cu soiuri
selecŃionate, fãrã a se recurge la defrişări de arborete.
Pentru estimarea producŃiei se vor folosi lucrări de specialitate, îndrumări
tehnice de profil şi recoltele medii la hectar obŃinute pe plan local.

9.5. PotenŃialul de ciuperci comestibile

Ca obiect al recoltãrii şi valorificãrii vor fi avute în vedere, în principal,


urmãtoarele ciuperci comestibile: ciuperci cu o mare pondere pentru consum (hrib,
gãlbiori, ghebe, mănătărci, crãiŃã, ciuciuleŃi, vineŃicã); ciuperci cu o pondere redusã
(ciuperca de bãlegar, hribul negru, râşcovi, iuŃari etc.).
Se înregistreazã producŃia medie de ciuperci din deceniile anterioare. Apoi, pe
baza dinamicii acesteia şi a altor consideraŃii, se va estima producŃia pentru deceniul
urmãtor. Se vor analiza şi posibilitãŃile rentabile de organizare a culturilor de
ciuperci, îndeosebi cea a pãstrãvului de fag.

9.6. Resurse melifere

Studiul resurselor melifere va cuprinde: determinarea speciilor melifere şi a


suprafeŃei pe care o ocupã, perioadele şi durata înfloririi şi numãrul de familii posibil
de instalat, pe culesuri. Principalele specii melifere care se vor avea în vedere şi care
se vor promova în compoziŃia - Ńel sunt: salcâmul, teiul, salcia, paltiniul, precum şi
arbuştii: zmeurul, afinul, cãtina roşie, cãtina albã, lemnul câinesc, cornul, mãceşul,
pãducelul, porumbarul, amorfa, sãlcioara, socul, etc. şi plante ca: zburãtoarea, flora
de baltã etc.
În zonele deosebit de favorabile producŃiei de miere, la salcâmete, teişuri şi
sãlcete, se va lua în considerare şi maximizarea producŃiei la hectar. În plus, în
asemenea zone, prin compoziŃiile - Ńel vor fi promovate speciile melifere menŃionate
mai sus în limitele corespunzãtoare sub raport economic. Totodatã, se va recomanda
ca, prin lucrãri de îngrijire, sã se promoveze dezvoltarea de arbori cu coroane bogate.
În cazul unitãŃilor deosebit de favorabile pentru producŃia meliferã, cu ocazia
avizãrii temei de proiectare se va analiza oportunitatea întocmirii unui plan special
privind aceastã producŃie.

9.7. Materii prime pentru colofoniu


186

La organizarea prin amenajament a producŃiei de rãşinã se vor avea în vedere


urmãtoarele: sursa principalã de rãşinoase o constituie arboretele de pin negru şi pin
silvestru, situate pe terenuri cu înclinări sub 30g, aflate în grupa a II-a funcŃionalã,
precum şi arboretele la care rezinajul a început înaintea amenajãrii; planul de
recoltare de rãşinã va cuprinde numai arborete de pin care urmeazã sã fie exploatate
în urmãtorii 10 ani (incluse în planul decenal).
CantitãŃile de rãşinã posibil de recoltat în mod organizat se vor estima în baza
recoltelor anterioare şi folosind indici de recoltare stabiliŃi prin cercetãri.

9.8. Materii prime pentru împletituri

În vederea lãrgirii şi modernizãrii bazei de materii prime pentru împletituri se


vor analiza în primul rând rãchitãriile artificiale şi apoi, distinct, cele naturale
existente, pe loturi de culturã şi centralizat pe ocol silvic. Se vor prezenta suprafeŃele
noi identificate în acest scop. Pe ocol se va prezenta, de asemenea, producŃia actualã
în tone pe an şi hectar de nuiele de rãchitã, precum şi estimãri pentru deceniul viitor,
cu referire atât la rãchitãriile existente, cât şi la cele propuse.

9.9. Materii prime pentru industria tananŃilor,


uleiurilor vegetale şi coloranŃilor

În privinŃa materiei prime pentru tananŃi, se vor avea în vedere: coaja de stejar,
gorun, gârniŃã, molid, salcie, mesteacãn, lemnul de stejar, conurile de molid, frunzele
de scumpie şi cãtinã roşie, gale etc.
În privinŃa materiilor prime pentru industria uleiurilor vegetale, se vor lua în
considerare: arborii şi arbuştii fructiferi existenŃi; seminŃele de rãşinoase (îndeosebi
de molid şi jneapãn), jirul, ghinda, seminŃele de carpen, salcâm, acerinee, tei,
sâmburoase (îndeosebi cireş, vişin, corcoduş etc.); muguri de plop şi de mesteacãn;
cetinã de molid, brad şi alte rãşinoase. În privinŃa materiei prime pentru coloranŃi se
vor avea în vedere materiile prime cerute de piaŃã.
PosibilitãŃile de recoltare pentru deceniul care urmeazã se vor stabili funcŃie de
nivelul realizãrilor din anii anteriori şi de eventualele modificãri ale suprafeŃelor cu
asemenea resurse, de greutãŃile la recolatre, de cerinŃele unitãŃilor prelucrãtoare etc

9.10. SeminŃe forestiere

În vederea stabilirii cantitãŃilor de seminŃe ce se pot recolta anual, se vor lua în


considerare, în primul rând, rezervaŃiile seminologice, plantajele, precum şi alte surse
din fondul forestier privind seminŃele destinate consumului pentru furajarea
animalelor şi folosinŃe industriale, dacă se întrevãd posibilitãŃi de valorificare.
În cadrul amenajamentului se vor arãta, pe specii şi ani, cantitãŃile de seminŃe
livrate altor beneficiari în cursul deceniului expirat. Pentru deceniul care urmeazã se
vor arãta cantitãŃile necesare pentru lucrările de regenerare, precum şi cantităŃile
187

disponibile, atât pentru lucrări silvice, cât şi pentru valorificări în afara sectorului
forestier.

9.11. Alte produse

În amenajament vor fi luate în considerare şi alte produse ale pãdurii cum sunt:
plante medicinale şi aromatice; pomi de iarnã; furaje; plante ornamentale etc.
Pentru toate aceste produse, prevederile pentru deceniul urmãtor se fac în
raport cu: realizãrile din deceniul expirat; potenŃialul oferit de fondul forestier al
ocolului silvic; posibilitãŃile de desfacere şi rentabilitatea lor; restricŃiile reclamate de
buna gospodãrire a pãdurilor.

10. STAREA DE SĂNĂTATE A PĂDURILOR ŞI MĂSURI DE


PROTEJARE A FONDULUI FORESTIER

10.1. EvoluŃia stării de sănătate a pădurilor

Starea de sănătate a pădurilor, în evoluŃia ei, se prezintă pe baza informaŃiilor


din reŃeaua naŃională de sondaje a monitoringului forestier (coroborată, unde este
cazul, şi cu informaŃiile din reŃeaua locală reactualizată), precum şi pe baza datelor
înregistrate cu ocazia descrierii parcelare.
Pentru caracterizarea stării de sănătate se au în vedere următorii indicatori :
Vătămarea fiziologică a arboretelor, care este reflectată în principal, de
proporŃia arborilor cu defoliere (pierdere de ace sau frunze) mai mare de 25%,
respectiv de procentul arborilor încadraŃi în clase de defoliere 2-4. EvoluŃia
vătămărilor se prezintă cel puŃin pe ultimii 5 ani, după situaŃiile existente în baza de
date a monitoringului forestier naŃional.
Vătămarea fizică a arboretelor, care se exprimă prin proporŃia arborilor cu
vătămări cauzate de: vânat şi animale mari; insecte foliare şi xilofage; ciuperci
foliare şi xilofage; agenŃi abiotici (vânt, zăpadă, ger, grindină etc.); altele (incendii,
poluare, etc.).Vătămările respective, cu precizarea intensităŃilor lor, se stabilesc de
amenajist, cu ocazia descrierii parcelare.
Culegerea datelor de teren privind starea de sănătate, corelarea lor cu
informaŃiile obŃinute în cadrul monitoringului forestier, precum şi evidenŃele privind
evoluŃia stării de sănătate a pădurilor din cadrul ocolului silvic se realizează potrivit
prevederilor din ,,Îndrumarul pentru amenajarea pădurilor".
188

10.2. Măsuri de protejare a fondului forestier

Pentru creşterea eficacităŃii funcŃionale a pădurilor, prin amenajament se vor


prevedea măsuri pentru asigurarea stabilităŃii ecologice a fondului forestier, iar în
cazul constatării unor importante deteriorări, acŃiuni de reconstrucŃie ecologică.
Se vor avea în vedere: protecŃia împotriva doborâturilor şi rupturilor produse
de vânt şi zăpadă; protecŃia împotriva incendiilor, protecŃia împotriva bolilor şi
dăunătorilor; măsuri de gospodărire a pădurilor cu fenomene de uscare anormală;
măsuri de gospodărire a pădurilor afectate de poluare industrială.
În funcŃie de particularităŃile pădurilor de amenajat, se vor face analize şi
recomandări referitoare şi la alte daune ce sunt sau pot fi aduse fondului forestier
prin: fenomene torenŃiale; înmlăştinări şi inundaŃii; îngheŃuri târzii; geruri excesive;
procese necorespunzătoare de recoltare a lemnului şi răşinii, păşunat neraŃional,
efective supradimensionate de vânat etc.

10. 2.1. Protejarea împotriva doborâturilor şi rupturilor


produse de vânt şi zãpadã

ProtecŃia împotriva doborâturilor şi rupturilor produse de vânt şi zăpadă se va


realiza printr-un ansamblu de măsuri ce vizează atât mărirea rezistenŃei individuale a
arboretelor periclitate, cât şi asigurarea unei stabilităŃi mai mari a întregului fond
forestier. În acest scop, se vor studia toate documentele de arhivă referitoare la aceste
adversităŃi şi se va efectua o cartare a arboretelor periclitate, pe baza informaŃiilor
culese pe teren şi a unui sistem unitar de clasificare.
Pentru pădurile situate în staŃiuni cu grad ridicat de periculozitate, se vor
recomanda:
- compoziŃii - Ńel apropiate de cele ale tipului natural - fundamental, incluzând
şi forme genetice caracterizate printr-o mare capacitate de rezistenŃă la vânt şi zăpadă.
În acest scop se va sublinia necesitatea promovării provenienŃelor locale care au
format biocenoze stabile la adversităŃi;
- constituirea de benzi de protecŃie formate din specii rezistente (de pildă, benzi
de larice în zone puternic periclitate, în molidişuri);
- împădurirea tuturor golurilor formate în arborete şi împlinirea consistenŃei
arboretelor cu densităŃi subnormale, folosind specii mai rezistente la vânt şi zăpadă
(fag, brad, paltin ş.a., în molidişuri);
- aplicarea de tratamente care să asigure menŃinerea sau formarea de arborete
cu structuri rezistente la adversităŃi (tratamentul tăierilor în margine de masiv, tăieri
rase în benzi înguste, alăturate succesiv, în molidişuri etc.);
- deschideri de linii de izolare între grupe de arborete;
- formarea de margini de masiv rezistente;
- corelarea posibilităŃii de produse principale cu particularităŃile tratamentelor
prescrise;
189

- parcurgerea arboretelor cu lucrări de îngrijire adecvate (degajări şi curăŃiri


puternice în tinereŃe; rărituri slabe în arboretele trecute de 40 de ani, dar neparcurse
anterior cu lucrări de îngrijire corespunzătoare etc.);
- diminuarea pagubelor pricinuite de vânat, păşunat, recoltarea lemnului, astfel
încât să se reducă proporŃia arborilor cu rezistenŃă scăzută la adversităŃi etc.;
- efectuarea de împăduriri cu material de împădurire genetic ameliorat pentru
rezistenŃa lor la adversităŃi şi folosind scheme mai rare;
- în molidişuri se vor proiecta succesiuni de tăieri, orientate împotriva direcŃiei
vânturilor frecvente şi periculoase, prevăzându-se concomitent toate măsurile de
consolidare arătate mai sus.
Pâlcurile de arbori rămaşi în arboretele vătămate de vânt vor fi menŃinute în
vederea diversificării structurii.
În vecinătatea golurilor alpine şi în zonele frecvent afectate de vânturi
puternice, se vor păstra permanent benzi de pădure de lăŃimi variate (50-300 m),
funcŃie de relief şi de structura arboretelor respective, în scopul protejării arboretelor.

10.2.2. ProtecŃia împotriva incendiilor

ProtecŃia împotriva incendiilor se realizează în primul rând prin stabilirea unei


reŃele de linii parcelare principale, a căror deschidere şi întreŃinere trebuie să
constituie o obligaŃie de prim ordin pentru unităŃile silvice. Această reŃea se va
amplasa cu prioritate în zonele expuse unor perioade mai îndelungate de uscăciune şi
în pădurile de răşinoase, amplasându-se pe culmile principale în pădurile de munte şi
de coline şi orientându-se perpendicular pe direcŃia vântului dominant în regiunea de
câmpie. În plus, se va prevedea introducerea speciilor de foioase în compoziŃia de
viitor a arboretelor de răşinoase, cu deosebire pe lizierele acestora, în raport cu
condiŃiile staŃionale.
În interiorul zonelor periclitate şi până la ele se vor proiecta poteci sau drumuri
de pămînt care să asigure o accesibilitate uşoară şi o deplasare rapidă a echipelor de
intervenŃie, atunci când se semnalează vreun început de incendiu. În asemenea zone
se vor proiecta şi turnuri de observaŃie de înălŃimi corespunzătoare, cu deosebire
pentru pădurile de câmpie.
Arboretele trecute de 20 de ani foarte puternic afectate de incendii vor fi
încadrate în prima urgenŃă de regenerare, urmând a fi incluse în planul de recoltare.
Arboretele exploatabile încadrate în gradele de vătămare II şi III vor fi incluse în
urgenŃa a II-a de regenerare. Restul arboretelor incendiate vor fi redresate prin lucrări
de îngrijire şi împăduriri, în care scop vor fi incluse în planul lucrărilor de îngrijire a
arboretelor sau în planul lucrărilor de regenerare.

10.2.3. ProtecŃia împotriva dãunãtorilor şi bolilor

În scopul protecŃiei fondului forestier împotriva dăunătorilor şi bolilor, în


prealabil se vor întreprinde acŃiuni cu caracter informativ, prin: depistarea pe teren a
focarelor de dăunători şi a agenŃilor patogeni, efectuând atente observaŃii cu prilejul
descrierii unităŃilor amenajistice; analizarea datelor existente în arhiva tehnică şi în
190

evidenŃele curente ale ocolului silvic; documentări în literatura de specialitate


referitoare la protecŃia pădurilor în zona respectivă.
Se va prezenta dinamica dăunătorilor şi bolilor, precum şi măsurile de
combatere aplicate, cu arătarea eficacităŃii acestora.
Analize detaliate se vor întreprinde pentru pădurile constituite din arborete ce
prezintă fenomene de uscare, arborete puternic destructurate sub raport ecologic,
respectiv în arborete artificiale, arborete realizate cu specii forestiere scoase din
arealul lor natural de vegetaŃie, arborete pure realizate în locul unor arborete
amestecate, arborete cu arbori proveniŃi din lăstari, arboretele aflate sub influenŃa
poluării industriale, arborete debilitate prin incendii, păşunat excesiv etc.
Referitor la asigurarea unei stări fitosanitare corespunzătoare, în amenajament
se vor recomanda atât măsuri preventive cât şi măsuri de combatere a dăunătorilor şi
bolilor, atunci când aceste adversităŃi depăşesc limitele capacităŃii de suport a
ecosistemelor respective.
În privinŃa măsurilor preventive, vor fi avute în vedere: conservarea arboretelor
de tip natural, pluriene, etajate şi amestecate; promovarea de specii forestiere şi forme
genetice rezistente; menŃinerea arboretelor la densităŃi normale; împădurirea
golurilor; protejarea subarboretului şi, la nevoie, introducerea lui; efectuarea în mod
corespunzător a întregului sistem de lucrări de îngrijire a arboretelor (degajări,
curăŃiri, rărituri, tăieri de igienă, îngrijirea marginilor de masiv şi a lizierelor);
protecŃia tulpinilor arborilor împotriva vânatului şi a daunelor aduse în procesul de
exploatare; protecŃia plantaŃiilor şi seminŃişurilor; protejarea populaŃiilor de păsări
folositoare, a furnicilor din genul Formica; interzicerea păşunatului; raŃionalizarea
accesului în pădure; trecerea în regimul codrului a arboretelor provenite din lăstari
etc.
În privinŃa redresării stării anormale a ecosistemelor sub raport fitosanitar, se
vor recomanda măsuri de combatere biologică şi integrată, bazate pe îmbinarea
armonioasă a măsurilor silviculturale şi ecologice şi cele specifice protecŃiei
pădurilor, folosind în principal substanŃe selective biodegradabile şi cu toxicitate
redusă.
Arboretele foarte puternic afectate de dăunători şi boli, care nu mai pot fi
redresate sub raport fitosanitar prin lucrări de combatere şi de cultură şi care prezintă
o stare fitosanitară necorespunzătoare care impune exploatarea lor în termen scurt,
vor fi încadrate în prima urgenŃă de regenerare, indiferent de vârstă; regenerarea
acestora se va face prin tratamente adecvate, evitându-se pe cât posibil tăierea rasă.
Pentru amenajarea pădurilor de interes deosebit (ale unităŃilor de cercetare şi
învăŃământ, situate în zone de recreare, păduri de stejari de mare valoare etc.),
precum şi a celor puternic afectate de dăunători şi boli sau cu evoluŃii imprevizibile
ale stării fitosanitare, depistarea şi prognoza dăunătorilor şi, mai ales, definitivarea
sistemului de măsuri preventive şi de combatere se va face, după caz, cu participarea
nemijlocită sau cu colaborarea specialiştilor din domeniul entomologiei şi
fitopatologiei forestiere.
191

10.2.4. Mãsuri de gospodãrire în pãdurile cu fenomene de uscare


anormalã

Prin uscare anormalã se înŃelege prezenŃa în arborete, în sezon de vegetaŃie, a


unui numãr de arbori predominanŃi şi dominanŃi uscaŃi sau în curs de uscare, într-o
proporŃie care depãşeşte cota normalã a eliminãrii naturale (10% în arboretele cu
vârste de pânã la 50 de ani, 7% din cele cu vârsta cuprinsã între 51 şi 90 ani şi 5% în
arboretele cu vârste de peste 90 ani2). Acest fenomen apare mai frecvent în pãdurile
de stejari (stejar pedunculat, gorun, cer, gârniŃã, stejar brumãriu ş.a.) şi brad, precum
şi în culturile de pini, plopi selecŃionaŃi etc.
La amenajarea pãdurilor cu fenomene de uscare anormalã, pe baza
informaŃiilor prezentate mai sus, a cartării pe grade de vătămare din amenajamentul
expirat şi a altor evidenŃe de la ocol, se va realiza o clasificare a arboretelor pe grade
de uscare. Aceastã cartare se va realiza pe baza prevederilor din ,,Îndrumarul pentru
amenajarea pădurilor".
Prevederile amenajamentului referitoare la ameliorarea şi refacerea arboretelor
afectate de uscare vor fi diferenŃiate în raport cu specia principală şi cu intensitatea
fenomenului.
In cazul arboretelor de stejari cu fenomene de uscare, pentru prevenirea
amplificãrii acestui fenomen şi a apariŃiei lui în alte pãduri de stejari, se vor
recomanda mãsuri preventive, aplicându-se cu stricteŃe prevederile din normele şi
îndrumãrile tehnice emise de autoritatea publicã centralã care rãspunde de
silvicultură, pentru mai buna gospodãrire a pãdurilor. In cazuri speciale, stabilirea
vârstei exploatabilitãŃii se va face cu luarea în considerare a fenomenului de uscare,
efectuându-se mãsurãtori privind dinamica creşterilor pentru a evidenŃia eventualele
tendinŃe de scãdere a acestora. In asemenea situaŃii se vor putea propune vârste ale
exploatabilitãŃii mai mici decât cele precizate în anexa 4. De asemenea, dupã caz, se
va recomanda administrarea de îngrãşăminte (pe bazã de studii pedologice
prealabile), efectuarea de drenãri în staŃiuni cu exces de umiditate, intervenŃii la
forurile competente pentru reducerea gradului de poluare în zona respectivă etc.
In arboretele de brad cu uscãri anormale, mãsurile de prevenire şi de
ameliorare şi refacere se vor axa cu prioritate pe împãdurirea golurilor, lucrãri de
îngrijire şi aplicarea de tratamente intensive (tratamentul codrului grãdinãrit şi
tratamentul tãierilor cvasigrãdinãrite) prin care sã se formeze arborete pluriene şi
amestecate. O deosebitã atenŃie se va acorda protejãrii şi promovãrii formelor
genetice de brad rezistente la uscare.
In cazul culturilor de pini şi plopi selecŃionaŃi afectate de fenomenul de uscare
anormalã se va adopta soluŃia ameliorãrii prin lucrãri de îngrijire, refacerii sau
substituirii, în funcŃie de gradul de uscare şi bonitatea staŃiunii. Astfel, culturile de
pini afectate de uscare situate în staŃiuni favorabile stejarilor sau fagului, vor fi
substituite cu aceste specii, adaptând metoda de regenerare corespunzãtoare. In mod
similar, culturile de plopi selecŃionaŃi înfiinŃate în staŃiuni favorabile stejãretelor sau a
unor şleauri ori zãvoaie valoroase vor fi înlocuite cu noi culturi bazate pe folosirea

2
1) Aceste limite se aplicã la pãdurile de stejari
192

speciilor corespunzãtoare tipului de pãdure natural fundamental. In staŃiuni foarte


favorabile plopilor slecŃionaŃi şi inapte pentru specii mai valoroase (de pildã stejari),
arboretele afectate de uscare vor fi înlocuite prin noi culturi, folosind clone rezistente
la adversitãŃi, potrivite staŃiunii şi aplicând tehnologii de împãdurire îmbunãtãŃite.
Pentru amenajarea pãdurilor cu fenomene de uscare, care ridicã probleme
deosebite, se va solicita asistenŃa tehnicã a specialiştilor din institute de cercetãri şi
învãŃãmânt superior de profil.

11. INSTALAłII DE TRANSPORT, TEHNOLOGII DE


EXPLOATARE, CONSTRUCłII FORESTIERE

Pentru asigurarea unor raporturi principiale şi eficiente între unităŃile de cultură


şi cele de exploatare a pădurilor, sub raportul menŃinerii integrităŃii arboretelor se
impune realizarea unei reŃele corespunzătoare de instalaŃii pentru colectarea,
recoltarea şi transportul lemnului precum şi stabilirea de tehnologii adecvate
exigenŃelor sporite ale unei silviculturi ce promovează într-un grad maxim
regenerarea pe cale naturală a arboretelor. În context, se impune şi o tipizare
tehnologică, respectiv o grupare a suprafeŃelor păduroase în secŃiuni (complexe) de
exploatare avizate la mijloace comune de recoltare şi colectare.
FaŃă de aceste considerente, în procesul de elaborare a amenajamentelor se
obŃin din faza lucrărilor de teren şi se stabilesc în elaboratul final o serie de elemente
necesare pentru orientarea personalului tehnic-ingineresc de la ocoalele şi direcŃiile
silvice în activităŃile ce le întreprind pentru evaluarea şi amplasarea volumului
lemnos ce intră anual în circuitul economic, pentru respectarea riguroasă a regulilor
silvice cu privire la exploatarea şi valorificarea lemnului.

11.1. InstalaŃii de transport

Se au în vedere drumuri de colectare (linii de colectare şi drumuri de coastă) şi


căi permanente de transport.
Drumuri de colectare. Liniile de colectare la drumurile de coastă se
amplasează, acolo unde este posibil, în funcŃie de felul mijloacelor de colectare, de
condiŃiile de relief, de sensul de gravitaŃie a materialului ce se recoltează etc.
Drumurile de coastă se rezumă la strictul necesar şi se amplasează, de regulă,
la intervale de 500-600 m, cu respectarea parametrilor de proiectare, Ńinând seama de
formele geometrice ale secŃiunilor (complexelor) de exploatare, de direcŃiile de
scurgere, precum şi de volumul materialului de exploatat.
Căile permanente de transport se tratează la nivel de studiu de amplasament,
amenajamentul cuprinzând date privind: dotarea existentă a pădurilor cu căi
permanente de transport (drumuri auto forestiere, căi ferate forestiere, drumuri
publice sau drumuri aparŃinând altor sectoare economice: minier, petrolier, agricol,
gospodărirea apelor etc.); necesităŃile de dezvoltare a reŃelei de transport existente;
accesibilitatea suprafeŃei pădurilor şi a posibilităŃii pe natură de produse, în raport cu
dotarea existentă şi cea de la finele deceniului de aplicare a amenajamentului.
193

Analiza reŃelei instalaŃiilor de transport se face pentru fiecare unitate de


amenajament, iar redactarea se prezintă în studiul general pe ocol.
InstalaŃiile de transport existente se înregistrează cu lungimea, suprafaŃa şi
valorea lor de inventar; drumurile publice şi cele aparŃinând altor sectoare economice
se înregistrează cu lungimea acestora din interiorul pădurii sau cu lungimea care
deserveşte strict pădurea. Pentru toate categoriile de instalaŃii de transport se fac
precizări cu privire la starea lor şi, după caz, propuneri de îmbunătăŃire a situaŃiei
date.
Propunerile de dezvoltare a reŃelei de transport existente va viza, într-o primă
fază, reducerea distanŃei de scos apropiat la 1,2 km. Se vor prevedea cu prioritate căi
de transport axiale, bazate pe cât posibil pe reŃeaua hidrografică în pădurile de deal şi
munte şi pe liniile parcelare şi somiere în pădurile de câmpie şi coline joase cu
parcelar geometric, astfel încât fiecare parcelă să aibă, de regulă, acces direct la o cale
permanentă de transport.
Pentru instalaŃiile forestiere de transport necesare în primul deceniu se
determină traseele posibil de realizat, lungimea şi valoarea de investiŃie ale acestora.
Pentru instalaŃiile prevăzute a se construi în deceniile următoare se va stabili
numai lungimea lor, exprimată pe planuri sau hărŃi cu curbe de nivel.
Gradul de accesibilitate a pădurii şi a posibilităŃii anuale, în condiŃii de
rentabilitate (eficienŃă economică) se va determina în funcŃie de distanŃa medie de
colectare a lemnului (1,2 Km) de la centrul de greutate al fiecărei subparcele la calea
permanentă de transport, stabilită pe hărŃi şi Ńinând seama de scurgerea naturală a
materialului lemnos şi configuraŃia terenului.
ReŃeaua căilor de transport existente, publice şi forestiere, precum şi cele
propuse se prezintă pe harta amenajistică a unităŃii de producŃie şi pe harta de
ansamblu, pe ocol.

11.2. Tehnologii de exploatare

În concordanŃă cu soluŃiile precizate prin planul de recoltare a produselor


principale şi planul lucrărilor de îngrijire, se impune adoptarea, prin amenajament, a
unor tehnologii adecvate de recoltare, colectare şi transport ale lemnului. Succint,
aceste tehnologii se vor referi la metodele de colectare a arborilor ce se exploatează
anual (ca regulă, sub formă de arbori şi părŃi de arbori sau în trunchiuri şi catarge).
precum şi la zonele de corhănire, colectare cu atelaje, funiculare sau tractoare cu
troliu.
Se vor prevede restricŃii în vederea evitării vătămării seminŃişurilor şi a
arborilor rămaşi, precum şi a degradării solului.
În cazul pădurilor care ridică probleme deosebite cu privire la tehnologia de
recoltare a lemnului (cum sunt unităŃile în care se aplică tăierile în margine de masiv
ş.a.), stabilirea tehnologiilor de recoltare a lemnului în amenajament se va face şi cu
consultarea specialiştilor din unităŃile de exploatare şi transport forestier. În asemenea
situaŃii se vor întocmi şi soluŃii tehnologice orientative.
194

11.3. ConstrucŃii forestiere

Planul construcŃiilor forestiere include toate construcŃiile silvice cu caracter


permanent, existente şi necesare a se construi, referitoare la cultura, exploatarea
forestieră şi gospodărirea cinegetică, construcŃii pentru salmonicultură, pentru
valorificarea altor produse ale pădurii etc.
La întocmirea planului construcŃiilor forestiere se va avea în vedere ca
personalul silvic de teren să locuiască, pe cât posibil, în locuinŃe din interiorul sau în
apropierea pădurii, iar ocoalele, districtele şi cantoanele silvice să aibă sedii proprii.
La alegerea amplasamentului acestor construcŃii se va urmări: să fie în imediata
apropiere a obiectivului ce se gospodăreşte; să fie, pe cât posibil, în apropierea unui
centru social; să permită integrarea economică a utilităŃilor.
Planul construcŃiilor va fi definitivat în urma constatărilor de avizare prealabilă
a soluŃiilor din amenajament. În acest plan vor fi trecute date privitoare atât la
construcŃiile existente, cât şi la cele ce urmează a se construi, prin care se vor arăta:
natura construcŃiei, unitatea amenajistică în care se află sau urmează a fi construită,
suprafaŃa clădită (în m2), materialele din care este făcută sau se va face construcŃia,
starea construcŃiilor existente, tipul clădirii etc.

12. PRELUCRAREA AUTOMATÃ A INFORMAłIILOR


ÎN AMENAJAMENT

Prelucrarea întregului volum de informaŃii în procesul de elaborare a


amenajamentului se va realiza prin mijloace moderne de calcul, în cadrul sistemului
informatic al amenajării pădurilor. La realizarea sa se urmăreşte ca sub raport
funcŃional sistemul să satisfacă cu promptitudine şi în permanenŃă necesităŃile
informaŃional-decizionale ale amenajamentului, aflate în continuă dezvoltare, având
ca obiective: asigurarea unei calităŃi superioare, sub raportul gradului de prelucrare şi
al preciziei informaŃiilor; o formă de prezentare care să faciliteze utilizarea eficientă
a elaboratelor de către unităŃile beneficiare; generalizarea prelucrării automate a
informaŃiilor în procesul de elaborare a amenajamentelor; adaptarea algoritmilor
existenŃi la modificările impuse de actualizarea normelor tehnice de amenajare;
introducerea, pe baza rezultatelor cercetărilor de profil, de noi algoritmi capabili să
ofere informaŃii utile în procesul decizional; organizarea şi păstrarea informaŃiilor în
structuri capabile să satisfacă, în timp util, şi alte necesităŃi informaŃionale în
silvicultură.
InformaŃiile de intrare în sistem sunt cele obŃinute în faza de teren şi
înregistrate în formularele de descriere a unităŃilor amenajistice. Pe cât posibil, toate
aceste informaŃii se vor regăsi sub diferite forme în baza de date a sistemului
informatic. La înscrierea informaŃiilor în formularul de teren se va utiliza un sistem
de coduri unitar şi sugestiv, derivat din terminologia forestieră impusă de standardele
în vigoare. InformaŃiile înscrise în formularele tipizate vor fi transpuse pe suporŃi
compatibili cu sistemul de prelucrare utilizat.
Având în vedere importanŃa deciziilor stabilite în amenajamente, informaŃiile
introduse în sistem vor fi supuse unei temeinice verificări, eliminându-se atât erorile
195

produse în faza de completare a formularelor, cât şi cele rezultate la transpunerea pe


suport a acestora.
Validarea informaŃiilor se va realiza prin intermediul unui sistem de restricŃii
care să asigure o verificare exhaustivă a acestora în concordanŃă cu prevederile
normelor tehnice pentru amenajarea pădurilor. În această etapă proiectantul amenajist
participă activ, alături de informatician, la eliminarea erorilor semnalate. Validarea se
consideră încheiată când toate erorile depistate de calculator au fost analizate şi
corectate.
Sistemul informatic al amenajării pădurilor necesită: crearea/actualizarea
fişierelor cu informaŃii generale care au caracter permanent; crearea/actualizarea
fişierului cu informaŃii de caracterizare a unităŃilor de gospodărire ale căror
amenajamente se elaborează; obŃinerea, în formate corespunzătoare, a situaŃiilor
necesare.
Sistemul informatic va cuprinde algoritmi corespunzători de prelucrare a
întregului volum de informaŃii, inclusiv a celor obŃinute în lucrările de inventariere a
arboretelor.
În urma prelucrărilor se obŃin informaŃii referitoare la: descrierea unităŃilor
amenajistice; caracterizarea condiŃiilor naturale de vegetaŃie; caracterizarea mărimii,
structurii şi calităŃii fondului de producŃie; reglementarea procesului de producŃie
(calculul indicatorilor de posibilitate şi elaborarea planurilor amenajistice);
caracterizarea, sub raportul accesibilităŃii, a fondului forestier şi a posibilităŃii de
produse principale şi secundare; elaborarea hărŃilor amenajistice (informaŃii de
caracterizare a arboretelor, a staŃiunii şi a măsurilor preconizate de amenajament);
evaluarea economică a pădurilor.
Sistemul informatic al amenajării pădurilor condiŃionează procesul tehnologic
de elaborare a amenajamentelor. Într-o primă etapă se elaborează evidenŃe şi studii de
caracterizare a condiŃiilor naturale de vegetaŃie, a structurii fondului de producŃie,
precum şi proiectele provizorii ale planurilor amenajistice.
În a doua etapă se elaborează, în forma definitivă, pe baza hotărârilor adoptate
cu ocazia avizării soluŃiilor tehnice din amenajament, evidenŃele şi planurile de
amenajare.

13. CONTROLUL ŞI REVIZUIREA AMENAJAMENTULUI

În concepŃia actuală, din necesităŃi reale, pădurea şi amenajamentul sunt


înŃelese ca subsisteme ale gospodăriei silvice, în cadrul căreia amenajării pădurilor îi
revine rolul de a organiza şi conduce pădurea spre starea de maximă eficacitate în
raport cu obiectivele ecologice, economice şi sociale, respectiv cu funcŃiile atribuite.
Cum această stare nu este în totalitate cunoscută, ea poate fi realizată numai prin
încercări succesive, respectiv pe etape, cu obligaŃia de a analiza de fiecare dată
rezultatele obŃinute. Astfel, revizuirile se încheie de fiecare dată cu întocmirea unui
nou amenajament. Amenajarea succesivă dobândeşte un caracter de experiment, prin
care atât pădurea, cât şi amenajamentul însuşi, sunt supuse unui control continuu.
Controlul se referă atât la amenajamentul silvic în sine, cât şi la activitatea
desfăşurată în procesul aplicării lui. Acest control se realizează în principal la
196

sfârşitul fiecărei perioade de amenajament, în scopul optimizării deciziilor de luat


pentru următoarea perioadă, odată cu întocmirea unui nou amenajament. În acest
scop, controlul se va extinde pe o perioadă anterioară mai îndelungată.
În baza unor analize multilaterale se va stabili: în ce măsură bazele de
amenajare au fost corect stabilite în raport cu cerinŃele ecologice, economice şi
sociale, cu nivelul cunoştinŃelor ştiinŃifice din domeniul amenajării pădurilor, în
special, şi al silviculturii, în general; care sunt învăŃămintele dobândite din analiza
amenajamentului expirat şi a rezultatelor obŃinute în urma aplicării lui, pentru
îndrumarea pădurii spre starea ei de maximă eficacitate, învăŃăminte ce trebuie avute
în vedere la întocmirea noului amenajament.
Pentru ca acest control să se poată realiza în condiŃii corespunzătoare, sunt
necesare: organizarea şi Ńinerea corectă a evidenŃelor amenajistice; actualizarea şi
corectarea pe parcurs a unor planuri de amenajament, în raport cu modificări
importante intervenite în sistemul condiŃiilor staŃionale sau în ansamblul obiectivelor
ecologice, economice şi sociale. În asemenea situaŃii se va proceda chiar şi la unele
revizuiri intermediare.
În cazul controlului pe arborete, va fi necesară compararea datelor obŃinute
prin inventarieri succesive în suprafeŃe de probă permanente, aşa cum s-a precizat la
capitolul 4.
Pentru obiectivizarea controlului pe ansamblul pădurii, va trebui ca acesta să
fie corelat cu acŃiunea de monitorizare a parametrilor de stare ai pădurii, valorificând
informaŃiile oferite de reŃeaua suprafeŃelor de probă incluse în sistemul general de
supraveghere a calităŃii factorilor de mediu.
Aşadar, prin control trebuie să se stabilească dacă amenajamentul anterior a
fost corespunzător, dacă principiile şi măsurile preconizate prin ultimul amenajament
au fost aplicate şi dacă mai sunt actuale în raport cu politica forestieră în vigoare, cu
obiectivele ecologice, economice şi sociale date, cu prevederile prezentelor norme
tehnice pentru amenajarea pădurilor şi ale altor norme tehnice din silvicultură în
vigoare.
Se va evidenŃia efectul măsurilor gospodăreşti aplicate de la data elaborării
ultimului amenajament asupra productivităŃii pădurilor, folosind metodologii
adecvate, bazate pe înlăturarea efectului înaintării în vârstă a arboretelor. De
asemenea, se va evidenŃia efectul unor eventuale calamităŃi survenite de la ultima
amenajare (doborâturi şi rupturi produse de vânt şi zăpadă, poluare, fenomene de
uscare, păşunat, vânat, rezinaj, neirigări).
În baza constatărilor desprinse din această analiză, se vor stabili schimbările,
adaptările şi perfecŃionările ce trebuie să se aducă în amenajament, în concordanŃă cu
prevederile prezentelor norme tehnice. În cazuri justificate prin rezultatele bune
obŃinute pe o perioadă îndelungată de aplicare a prevederilor cuprinse în
amenajamentele anterioare, se vor putea face abateri şi completări faŃă de normele
tehnice menŃionate. Necesitatea unor asemenea adaptări şi decizii derivă din însuşi
conceptul de control.
Controlul situaŃiei constă dintr-o analiză amănunŃită a tuturor elementelor
amenajamentului, începând cu organizarea teritoriului şi continuând cu obiectivele
ecologice, economice şi sociale, zonarea funcŃională, Ńelurile de gospodărire,
197

tratamentele, posibilitatea, planurile de amenajament, precum şi cu alte aspecte ale


amenajamentului expirat. Analiza se face cu luarea în considerare şi a prevederilor
amenajamentelor elaborate în deceniile anterioare, pe o perioadă cât mai lungă pentru
care se dispune de informaŃiile necesare (amenajamente vechi, rezultate ale aplicării
lor, informaŃii din “cronica ocolului”, lucrări publicate sau aflate în manuscris
referitoare la pădurile respective etc.).
Analiza atentă a modului de organizare a teritoriului, a îmbunătăŃirilor aduse
zonării funcŃionale, a respectării posibilităŃii de produse principale şi secundare,
precum şi a bazelor de amenajare, efectuată potrivit precizărilor de la cap. 5 va
furniza elementele necesare pentru compararea soluŃiilor adoptate în noul
amenajament cu soluŃiile din amenajamentul expirat şi cu rezultatele obŃinute prin
aplicarea lor.
Amenajamentele se revizuiesc de regulă din 10 în 10 ani, iar în cazuri
excepŃionale (calamităŃi, depăşiri mari ale posibilităŃii etc.) şi mai devreme. Pentru
pădurile din Lunca şi Delta Dunării revizuirea amenajamentelor se face, de regulă,
din 5 în 5 ani.

14. ANALIZA EFICACITÃłII MODULUI DE


GOSPODÃRIRE A PÃDURILOR

Analiza modului de gospodărire a pădurilor se va efectua distinct, pe grupe


funcŃionale.
Eficacitatea modului de gospodărire a pădurilor se corelează cu evoluŃia
producŃiei şi productivităŃii pădurilor sub raport cantitativ, calitativ şi valoric, luându-
se în considerare dinamica următorilor indicatori:
a) Indicatori cantitativi: ponderea pădurilor în suprafaŃă totală a fondului
forestier; mărimea fondului de producŃie, analizată sub prisma volumului lemnos pe
picior, total şi mediu la hectar; structura fondului de producŃie pe clase de vârstă la
codru regulat şi codru cvasigrădinărit şi pe categorii de diametre la codru grădinărit;
structura pădurilor pe categorii de consistenŃă; structura pădurilor pe clase de
producŃie şi clasa de producŃie medie; creşterea curentă, totală şi medie la hectar;
creşterea indicatoare, totală şi medie la hectar; posibilitatea de produse principale şi
secundare, totală şi la hectar.
Mărimea creşterilor curente, determinată la începutul şi sfârşitul perioadei de
amenajare, va fi analizată în raport cu efectul măsurilor gospodăreşti aplicate sau al
factorilor nefavorabili de influenŃă, precum şi în raport cu modificarea structurii pe
clase de vârstă a fondului de producŃie.
Metodologia de calcul şi modul de interpretare a dinamicii acestor indicatori
vor fi prezentate în ,,Îndrumarul pentru amenajarea pădurilor".
b) Indicatori calitativi: structura fondului de producŃie pe specii; ponderea
speciilor de valoare ridicată în compoziŃia pădurilor (stejar pedunculat, gorun etc.);
ponderea arboretelor naturale cu structuri pluriene; structura fondului de producŃie în
raport cu modul de regenerare (lăstar, sămânŃă); suprafaŃa pădurilor destinate să
producă lemn de calitate superioară (lemn pentru furnire, lemn de rezonanŃă).
198

În cazul pădurilor cu funcŃii speciale de protecŃie, analiza se va efectua şi în


raport cu principalele însuşiri protective şi efecte protectoare ale acestora.
c) Indici de caracterizare valorică, cu referire specială la : venituri, cheltuieli,
profit /pierderi. Pe măsura aprofundării, de către autoritatea publică centrală care
răspunde de silvicultură şi de către proprietarii/ administratorii pădurilor, a aspectelor
privind latura economică a gestionării acestora, vor fi avute în vedere : cuantificarea
efectelor de protecŃie în cazul pădurilor de interes deosebit (hidrologic, turistic,
silvocinegetic etc.); valoarea în bani a lemnului destinat producŃiei industriale,
precum şi a lemnului obŃinut prin acŃiuni de curăŃire şi igienizare; vânzări cu firul
către populaŃie; venituri realizate din diverse servicii indirecte etc.
*
Analiza indicatorilor menŃionaŃi va trebui să evidenŃieze sensul evoluŃiei stării
pădurilor în raport cu măsurile de gospodărire aplicate şi preconizate prin
amenajament. Cu acest prilej se efectuează un bilanŃ al producŃiei de lemn, exprimată
prin creşterea curentă, cu scopul de a determina creşterea curentă netă ca rezultat al
diferenŃei dintre creşterea curentă brută a producŃiei totale şi pierderile inevitabile ce
se înregistrează în procesul bioproducŃiei forestiere. Modul de stabilire a acestui
bilanŃ se redă în ,,Îndrumarul pentru amenajarea pădurilor". Sub aspect economic,
analiza va cuprinde şi un bilanŃ economico-financiar, întocmit după modelul din
anexa 10. Aprofundarea acestei analize pentru diverse categorii de unităŃi silvice se
va face pe baza unor reglementări speciale.

15. CONłINUTUL AMENAJAMENTULUI SILVIC


ŞI AL STUDIULUI SUMAR DE AMENAJARE

Cuprinsul de detaliu al elaboratelor respective poate diferi în raport cu


specificul pădurilor în cauză şi cu particularităŃile modului de gospodărire preconizat.
Pentru asigurarea unei prezentări unitare, care să permită şi o consultare lesniciosă,
conŃinutul cadru, orientativ, al amenajamentului şi cel al studiului sumar de
amenajare sunt prezentate în cele ce urmează.

15.1. ConŃinutul minim al amenajamentului

A. AMENAJAMENTUL UNITÃłII DE AMENAJAMENT DE BAZĂ

- Proces verbal C.T.E.


- Fişele indicatorilor de caracterizare a fondului forestier

PARTEA I. MEMORIU TEHNIC


1. ASPECTE PRIVIND PROPRIETATEA; SITUAłIA TERITORIAL – ADMINISTRATIVÃ
- Baza juridică a proprietăŃii.
199

- Elemente de identificare a unităŃii de producŃie sau de protecŃie: aspecte


cadastrale, vecinătăŃi, limite, hotare.
- Trupuri de pădure (bazinete) constituente.
- Administrarea fondului forestier.
- Terenuri acoperite cu vegetaŃie forestieră situate în afara fondului forestier.

2. ORGANIZAREA AMENAJISTICĂ A TERITORIULUI

- Planuri de bază utilizate. Ridicări în plan folosite pentru reambularea


planurilor de bază.
- SuprafaŃa fondului forestier.
- Constituirea unităŃii de amenajament de bază.
- Constituirea şi materializarea parcelarului şi subparcelarului.
- Enclave.
- Organizarea administrativă (districte, cantoane).

3. GOSPODÃRIREA DIN TRECUT A PÃDURILOR

- Istoricul şi analiza modului de gospodărire a pădurilor din trecut până la


intrarea în vigoare a amenajamentului expirat.
- Analiza critică a amenajamentului expirat şi a aplicării lui.

4. STUDIUL STAłIUNII ŞI AL VEGETAłIEI FORESTIERE

- Metode şi procedee de culegere şi prelucrare a datelor de teren.


- Elemente generale privind cadrul natural ( geomorfologie, geologie,
hidrologie, climatologie).
- Soluri.
- Tipuri de staŃiune.
- Tipuri de pădure.
- Structura fondului de producŃie sau de protecŃie.
- Starea sanitară a pădurii.

5. STABILIREA FUNCłIILOR ECOLOGICE , ECONOMICE ŞI SOCIALE ALE PÃDURII ŞI A


BAZELOR DE AMENAJARE

- Stabilirea funcŃiilor ecologice, economice şi sociale ale pădurii.


- ConsideraŃii privind tipul şi formele structurale de realizat.
- Stabilirea bazelor de amenajare (regim, compoziŃie - Ńel, tipul sau forma
structurală, tratament, exploatabilitate, ciclu).

6. REGLEMENTAREA PROCESULUI DE PRODUCłIE LEMNOASÃ

- Stabilirea posibilităŃii de produse principale.


- Recomandări privind recoltarea posibilităŃii de produse principale.
200

- Lucrări de îngrijire şi conducere a arboretelor.


- Lucrări de regenerare.
- Măsuri de gospodărire a arboretelor cu funcŃii speciale de protecŃie.

7. VALORIFICAREA SUPERIOARÃ A ALTOR PRODUSE ALE FONDULUI FORESTIER


ÎN AFARA LEMNULUI

- ProducŃia cinegetică.
- ProducŃia salmonicolă.
- ProducŃia de fructe de pădure.
- ProducŃia de ciuperci comestibile.
- Resurse melifere.
- Materii prime pentru împletituri.
- Valorificarea altor resurse ale fondului forestier.

8. PROTECłIA FONDULUI FORESTIER

- ProtecŃia împotriva doborâturilor şi rupturilor produse de vânt şi de zăpadă.


- ProtecŃia împotriva incendiilor.
- ProtecŃia împotriva poluării industriale.
- ProtecŃia împotriva bolilor şi a altor dăunători.
- Măsuri de gospodărire a arboretelor cu uscare anormală.

9. INSTALAłII DE TRANSPORT, TEHNOLOGII DE EXPLOATARE ŞI CONSTRUCłII


FORESTIERE

- InstalaŃii de transport.
- Tehnologii de exploatare.
- ConstrucŃii forestiere.

10. ANALIZA EFICACITÃłII MODULUI DE GOSPODÃRIRE A PÃDURILOR

- EvidenŃa aplicării amenajamentului expirat.


- EvoluŃia producŃiei şi productivităŃii pădurilor sub raport cantitativ, calitativ
şi valoric.
11. DIVERSE

- Data intrării în vigoare a amenajamentului. Durata de aplicabilitate a acestuia.


- Recomandări privind Ńinerea evidenŃei lucrărilor executate pe parcursul
duratei de valabilitate a amenajamentului.
- Indicarea hărŃilor anexate amenajamentului.
- Colectivul de elaborare.
- Bibliografie.
- Documente însoŃitoare

PARTEA A II-A. PLANURI DE AMENAJAMENT


201

12. PLANURI DE RECOLTARE ŞI CULTURÃ

- Planul decenal de recoltare a produselor principale.


- Planul lucrărilor de îngrijire şi conducere a arboretelor.
- Planul lucrărilor de regenerare.

13. PLANURI PRIVIND INSTALAłIILE DE TRANSPORT ŞI CONSTRUCłIILE FORESTIERE

- Planul instalaŃiilor de transport.


- Planul construcŃiilor forestiere.

14. PROGNOZA DEZVOLTÃRII FONDULUI FORESTIER

- Dinamica dezvoltării fondului forestier.


- Grafice privind evoluŃia structurii fondului de producŃie sau de protecŃie.

PARTEA A III-A. EVIDENłE DE AMENAJAMENT

15. EVIDENłE DE CARACTERIZARE A FONDULUI FORESTIER

- EvidenŃe privind descrierea unităŃilor amenajistice (descrierea parcelară)


- EvidenŃe privind mărimea şi structura fondului forestier.
- EvidenŃe privind condiŃiile naturale de vegetaŃie.
- EvidenŃe ajutătoare pentru întocmirea planurilor de reglementare a procesului
de producŃie lemnoasă.
- EvidenŃe privind accesibilitatea fondului forestier şi a posibilităŃii.

PARTEA A IV-A. APLICAREA AMENAJAMENTULU

16. FORMULARE DE ÎNREGISTRARE A APLICÃRII PREVEDERILOR ÎN AMENAJAMENT

B. STUDIUL GENERAL PE OCOL SILVIC SAU PE PROPRIETĂłI/


ASOCIAłII DE PROPRIETARI

- Documente însoŃitoare
- Proces verbal C.T.E.
- Fişele indicatorilor de caracterizare a fondului forestier
- Memoriul de sintezã

PARTEA I. MEMORIU TEHNIC

0. INTRODUCERE

1. ASPECTE PRIVIND PROPRIETATEA; SITUAłIA TERITORIAL- ADMINISTRATIVÃ


202

- Localizarea unităŃii amenajate în spaŃiul geografic şi administrativ.


- Baza juridică a proprietăŃii.
- Elementele de identificare : aspecte cadastrale, vecinătăŃi,limite,hotare.
- Administrarea fondului forestier.
- Terenuri acoperite cu vegetaŃie forestieră situate în afara fondului forestier.

2. ORGANIZAREA TERITORIULUI

- Baza cartografică folosită. Metode şi procedee de ridicări în plan utilizate


pentru reambularea bazei cartografice
- Constituirea unităŃilor de amenajament de bază.
- Constituirea şi materializarea parcelarului şi subparcelarului.
- SuprafaŃa fondului forestier.
- Enclave.
- Organizarea administrativă (districte, cantoane).

3. GOSPODÃRIREA DIN TRECUT A PĂDURILOR

- Istoricul şi analiza modului de gospodărire a pădurilor din trecut şi până la


intrarea în vigoare a amenajamentului expirat.
- Analiza critică a aplicării amenajamentului expirat.

4. STUDIUL STAłIUNII ŞI AL VEGETAłIEI FORESTIERE

- Metode şi procedee de culegere şi prelucrare a datelor de teren.


- Elemente generale privind cadrul natural (geomorfologie, geologie,
hidrologie, climatologie).
- Soluri.
- Tipuri de staŃiune.
- Tipuri de pădure.
- Structura fondului de producŃie sau de protecŃie.
- Starea sanitară a pădurii.

5. STABILIREA FUNCłIILOR ECOLOGICE, ECONOMICE ŞI SOCIALE ALE PÃDURII ŞI


A BAZELOR DE AMENAJARE

- Stabilirea funcŃiilor ecologice, economice şi sociale ale pădurii.


- ConsideraŃii privind structurile de realizat
- Stabilirea bazelor de amenajare ale arboretelor şi ale pădurii (regim,
compoziŃie-Ńel, tipul sau forma structurală, tratament, exploatabilitate, ciclu).

6. REGLEMENTAREA PROCESULUI DE PRODUCłIE LEMNOASÃ

- Stabilirea posibilităŃii de produse principale.


- Recomandări privind recoltarea posibilităŃii de produse principale.
- Lucrări de îngrijire şi conducere a arboretelor.
203

- Lucrări de regenerare.
- Măsuri de gospodărire a arboretelor cu funcŃii speciale de protecŃie.

7. VALORIFICAREA SUPERIOARĂ A ALTOR PRODUSE ALE


FONDULUI FORESTIER ÎN AFARA LEMNULUI

- ProducŃia cinegetică.
- ProducŃia salmonicolă.
- ProducŃia de fructe de pădure.
- ProducŃia de ciuperci comestibile.
- Resurse melifere.
- Materii prime pentru împletituri.
- SeminŃe forestiere.
- Valorificarea altor resurse ale fondului forestier.

8. STAREA DE SĂNĂTATE A PĂDURILOR ŞI MĂSURI DE PROTEJARE ALE FONDULUI


FORESTIER

- EvoluŃia stării de sănătate a pădurilor.


- Protejarea împotriva doborâturilor şi rupturilor produse de vânt şi de zăpadă.
- ProtecŃia împotriva incendiilor.
- ProtecŃia împotriva poluării industriale.
- ProtecŃia împotriva bolilor şi a altor dăunători.
- Măsuri de gospodărire a pădurilor cu fenomene de uscare anormală.

9. INSTALAłII DE TRANSPORT, TEHNOLOGII DE EXPLOATARE ŞI CONSTRUCłII


FORESTIERE

- InstalaŃii de transport.
- Tehnologii de exploatare.
- ConstrucŃii forestiere.

10. ANALIZA EFICACITÃłII MODULUI DE GOSPODÃRIRE A PÃDURILOR

- EvoluŃia producŃiei şi productivităŃii pădurilor sub raport cantitativ, calitativ


şi valoric.
- EvidenŃa aplicării amenajamentului expirat.
- BilanŃ economic - financiar pentru perioada de aplicare a amenajamentului
expirat
- Aspecte privind controlul în amenajament.
- Analiza sarcinilor de producŃie ale unităŃii silvice amenajate comparativ cu
prevederile noului amenajament.

11. DIVERSE

- Data intrării în vigoare a amenajamentului. Durata de valabilitate a acestuia.


204

- Recomandări privind Ńinerea evidenŃei lucrărilor efectuate pe parcursul


duratei de valabilitate a amenajamentului.
- Indicarea hărŃilor anexate amenajamentului.
- Colectivul de elaborare.
- Bibliografie.
- Procese verbale ale şedinŃelor de avizare. Alte avize ale factorilor interesaŃi.

PARTEA A II-A. PLANURI DE AMENAJAMENT


(CENTRALIZATOARE PE OCOL SILVIC)

12. PLANURI DE RECOLTARE ŞI CULTURÃ

- Posibilitatea.
- SuprafeŃe planificate a fi parcurse cu diferite categorii de lucrări.
- Indici de creştere şi de recoltare.

13. PLANURI PRIVIND INSTALAłIILE DE TRANSPORT ŞI CONSTRUCłIILE FORESTIERE

- Planul instalaŃiilor de transport.


- Planul construcŃiilor forestiere.

14. PROGNOZA DEZVOLTÃRII FONDULUI FORESTIER

- Dinamica dezvoltării fondului forestier.

PARTEA A III-A. EVIDENłE DE AMENAJAMENT


(CENTRALIZATOARE PE OCOL SILVIC)

15. EVIDENłE DE CARACTERIZARE A FONDULUI FORESTIER

- EvidenŃe privind mărimea şi structura fondului forestier.


- EvidenŃe privind condiŃiile naturale de vegetaŃie.
- EvidenŃe cuprinzând elemente ajutătoare pentru reglementarea procesului de
producŃie.
- EvidenŃe privind accesibilitatea fondului forestier şi a posibilităŃii.

PARTEA A IV-A. APLICAREA AMENAJAMENTULUI

16. FORMULARE DE ÎNREGISTRARE A APLICÃRII PREVEDERILOR AMENAJAMENTULUI

15.2. ConŃinutul cadru al studiului sumar de amenajare

- Proces verbal C.T.E.


- Fişele indicatorilor de caracterizare a fondului forestier

1. Elemente referitoare la proprietate şi situaŃia teritorial-administrativă:


- baza juridică a proprietăŃii; suprafaŃa;
205

- date de identificare;
- vecinătăŃi şi limite;
- aspecte de ordin juridic şi administrativ.

2. Aspecte privind organizarea teritoriului:


- planuri şi hărŃi;
- constituirea unităŃilor de amenajament

3. Gospodărirea din trecut a pădurilor:


- contextul gospodăririi pădurilor înaintea etatizării şi după etatizare;
- transformări intervenite în structura pădurii ca efect al prevederilor
amenajamentelor anterioare şi a modului de gospodărire aplicat.

4. CondiŃiile staŃionale şi de vegetaŃie:


- date generale privind cadrul natural;
- soluri; tipuri de staŃiune şi tipuri de pădure;
- caracteristicile ecosistemelor forestiere;
- starea sanitară a pădurii.

5. Stabilirea funcŃiilor pădurii şi a bazelor de amenajare


- zonarea funcŃională;
- bazele de amenajare şi justificarea lor.

6. Reglementarea procesului de producŃie:


- Stabilirea posibilităŃii
- Întocmirea planului unic de gospodărire pentru următorul deceniu. (În
prima parte, planul va cuprinde descrierea parcelară pentru unităŃile
amenajistice componente, iar în partea a doua – măsurile privind recoltele
de lemn, regenerarea/ refacerea şi conducerea/ îngrijirea arboretelor).

7. Alte aspecte privind gospodărirea pădurii:


- produse nelemnoase;
- accesibilitate;
- protecŃia pădurilor etc.

8. Probleme specifice pădurii care face obiectul studiului.

16. ASPECTE TEHNICO-ORGANIZATORICE PRIVIND ACTIVITATEA


DE AMENAJARE A PĂDURILOR

16.1. AtribuŃiile proprietarilor şi/ sau administratorilor de


păduri referitoare la amenajarea pãdurilor

16.1.1 Precizări de ordin general


206

Potrivit codului silvic, modul de gospodărire a fondului forestier, indiferent de


natura proprietăŃii, se stabileşte prin amenajamente silvice (Art. 16, 66). În baza
acestei prevederi legale, proprietarii /administratorii pădurilor sunt obligaŃi să ia
măsurile necesare pentru amenajarea pădurilor pe care le deŃin /administrează şi
pentru revizuirea periodică a amenajamentelor potrivit legii.
Pentru fondul forestier proprietate publică de stat, obligaŃia de a asigura
întocmirea amenajamentelor silvice revine Regiei NaŃionale a Pădurilor, în calitatea
sa de administrator a acestui fond. Pe bază de convenŃii sau contracte de administrare,
regia îşi poate asuma această obligaŃie şi pentru alte categorii de păduri.
În cazul pădurilor proprietate publică aparŃinând comunelor, oraşelor sau
municipiilor, al pădurilor proprietate privată aparŃinând unităŃilor de cult (parohii,
schituri, mânăstiri) şi instituŃiilor de învăŃământ sau altor persoane juridice, precum şi
al pădurilor proprietate privată indiviză aparŃinând foştilor composesori, moşneni şi
răzeşi sau moştenitorilor acestora, obligaŃia de a asigura întocmirea amenajamentelor
silvice revine proprietarilor pădurilor respective.
Pentru pădurile proprietate privată aparŃinând persoanelor fizice, întocmirea
amenajamentelor /studiilor sumare de amenajare se realizează - pe asociaŃii
constituite sau pe proprietari individuali - cu sprijinul organizatoric şi financiar a
inspectoratelor teritoriale de regim silvic şi cinegetic.
În conformitate cu prevederile Codului silvic, elaborarea amenajamentelor
silvice se face sub coordonarea şi controlul autorităŃii publice centrale care răspunde
de silvicultură, prin unităŃi specializate pe care le autorizează în acest scop (Art. 18).

16.1.2. AtribuŃiile Regiei NaŃionale a Pădurilor şi ale


unităŃilor sale teritoriale

Amenajarea pădurilor proprietate publică a statului constituie sarcină prioritară


a Regiei NaŃionale a Pădurilor şi a unităŃilor teritoriale ale acesteia.
Conducerii Regiei, prin compartimentele sale de resort, îi revin atribuŃii
privind: întocmirea de propuneri privind programul lucrărilor de amenajare a
pădurilor pe care le administrează; asigurarea fondurilor necesare pentru executarea
lucrărilor respective; asigurarea încheierii convenŃiilor şi contractelor de lucru cu
unităŃile de specialitate autorizate să elaboreze amenajamente silvice, precum şi
asigurarea plăŃilor pentru lucrările de amenajare executate de aceste unităŃi; controlul
şi verificarea, prin sondaje efectuate de specialişti competenŃi, a calităŃii lucrărilor;
participarea prin reprezentanŃi împuterniciŃi la avizările pe parcurs şi la avizarea
finală a amenajamentelor silvice.
DirecŃiile silvice, în calitate de parte contractantă şi interesată în elaborarea la
timp şi în condiŃii optime a amenajamentelor silvice, au următoarele obligaŃii:
a) Înaintează anual la Regia NaŃională a Pădurilor, până la 30 aprilie,
propunerile cu ocoalele silvice în care urmează să se execute lucrări de amenajare a
pădurilor în anul următor.
b) Dispune ca ocoalele silvice să întocmească temele de proiectare pentru
207

lucrările de amenajare programate a se executa în anul următor. După verificarea şi


însuşirea lor, aceste teme vor fi înaintate la Regia NaŃională a Pădurilor, până la data
de 30 septembrie a anului anterior lucrărilor de amenajare. În acest scop, vor fi
identificate - cu participarea factorilor interesaŃi - noile obiective ecologice,
economice şi sociale apărute între timp şi implicaŃiile lor asupra amenajării pădurilor.
c) SoluŃionează, împreună cu reprezentanul Oficiul JudeŃean de Cadastru,
Geodezie şi Cartografie, eventualele litigii referitoare la fondul forestier; această
acŃiune se va încheia până la data de 31 octombrie a anului premergător lucrărilor de
teren.
d) Organizează, în anul premergător amenajării pădurilor, executarea prin
ocoalele silvice respective a lucrărilor de materializare a limitelor fondului forestier şi
de refacere a limitelor parcelare şi a bornelor deteriorate sau distruse.
e) Efectuează controale asupra modului în care se execută lucrările de teren
privind amenajarea pădurilor.
f) Execută recepŃia lucrărilor de teren privind amenajarea pădurilor.
g)Participă la avizarea temei de proiectare şi la avizările referitoare la
amenajarea ocolului silvic respectiv.
Ocoalele silvice, în calitate de beneficiar principal al amenajamentelor, au
următoarele obligaŃii:
a) Confruntă cu şeful de proiect planurile de bază ce urmează a fi folosite la
amenajare cu cele existente la Oficiul JudeŃean de Cadastru, Geodezie şi Cartografie,
soluŃionând nepotrivirile de limite până la avizarea temei de proiectare.
b) Execută integral şi la termenele stabilite lucrările de materializare a limitelor
fondului forestier.
c) Refac bornele deteriorate sau distruse şi împrospătează pichetajul pe limitele
de fond forestier şi pe cel al limitelor parcelare înainte de începerea lucrărilor de
teren.
d) Elaborează tema de proiectare care va fi înaintată direcŃiei silvice până la
data de 31 august a anului premergător lucrărilor de amenajare.
e) Asigură completarea la zi a evidenŃelor din amenajamentele silvice.
f) Pune la dispoziŃia şefului de proiect evidenŃe şi documente privind: situaŃia
terenurilor intrate sau ieşite (definitiv sau temporar) în şi din fondul forestier de la
amenajarea anterioară şi până la data respectivă; situaŃia lucrărilor executate în
deceniul expirat; situaŃia arboretelor predate spre exploatare şi a celor în care s-au
făcut amplasări şi evaluări ale materialului lemnos în vederea exploatării; materialul
cartografic existent la ocolul silvic; evidenŃa fondului forestier (EFF); alte situaŃii
necesare amenajării pădurilor referitoare la produsele pădurii, construcŃii, drumuri
forestiere etc.
g) Asigură participarea la lucrările de amenajarea pădurilor, a pădurarului
titular de canton, sub conducerea inginerului proiectant.
h) Asigură muncitorii necesari desfăşurării corespunzătoare lucrărilor de
amenajarea pădurilor.
i) Participă la recepŃia lucrărilor de amenajarea pădurilor.
j) Participă, prin şeful de ocol, la avizarea temei de proiectare şi la toate avizările referitoare la
amenajarea pădurilor din ocolul respectiv, inclusiv la avizarea finală a amenajamentului silvic.
208

m) Sprijină personalul tehnico-ingineresc autorizat să execute lucrări de


amenajarea pădurilor la rezolvarea problemeor legate de cazare şi transport apărute
pe plan local.

16.1.3. AtribuŃiile proprietarilor /administratorilor altor păduri


decât cele proprietate publică a statului

În cazul pădurilor proprietate publică aparŃinând unităŃilor administrativ-


teritoriale, al pădurilor proprietate privată a unităŃilor de cult, a instituŃiilor de
învăŃământ sau a altor persoane juridice, al pădurilor proprietate privată indiviză a
persoanelor fizice, proprietarilor /administratorilor pădurilor respective le revin
următoarele obligaŃii:
- Depun la structurile teritoriale ale autorităŃii publice centrale care răspunde de
silvicultură, până la 30 aprilie, propunerile cu pădurile în care urmează a se executa
lucrări de amenajare în anul următor, în vederea includerii lor în programul de
amenajare. Cu această ocazie se transmite şi tema de proiectare corespunzătoare.
- După aprobarea programului de amenajare a pădurilor, contractează
executarea lucrărilor de amenajare cu una din unităŃile autorizate până la 15
noiembrie a anului anterior începerii lucrărilor de teren, informând în legătură cu
aceasta inspectoratul teritorial până la sfârşitul anului respectiv.
- SoluŃionează împreună cu reprezentanŃii Oficiilor judeŃene de cadastru şi
publicitate imobiliară, eventualele litigii referitoare la fondul forestier, înaintea
începerii lucrărilor de teren.
- Solicită la inspectoratul silvic teritorial programarea avizării temei de proiectare,
până la 31 martie.
- Efectuează controale asupra modului în care se execută lucrările de amenajare
de teren şi execută recepŃia lucrărilor respective, apelând în acest sens, dacă este
cazul, la sprijinul inspectoratului silvic teritorial.
- Participă, direct sau prin reprezentanŃi împuterniciŃi la avizarea temei de
proiectare şi la avizarea prealabilă a soluŃiilor tehnice din amenajament şi la avizarea
finală a acestuia.
- Pune la dispoziŃia şefului de proiect documentele referitoare la proprietate,
precum şi evidenŃe privind mişcările de suprafeŃe din fondul forestier, evidenŃa
lucrărilor executate şi alte documentaŃii tehnice solicitate de acesta, necesare pentru
elaborarea amenajamentului.
- AtribuŃiile ce revin proprietarilor /administratorilor şi unităŃilor autorizate
prin care se execută lucrările de amenajare a pădurilor se stabilesc prin contractele
încheiate în acest sens.
Aspectele organizatorice şi tehnice privind organizarea amenajării pădurilor
proprietate privată aparŃinând persoanelor fizice sau asociaŃiilor de proprietari intră în
atribuŃiile inspectoratelor teritoriale de regim silvic şi cinegetic, prin care se asigură şi
finanŃarea lucrărilor.
Proprietarii pădurilor respective au obligaŃia de a sprijini acŃiunea de
amenajare.
209

16.2. RecepŃia şi avizarea amenajamentelor

Tema de proiectare pentru lucrările de amenajare a pădurilor se analizează şi se


avizează la sediul direcŃiei silvice sau al ocolului silvic respectiv. La şedinŃa de
avizare vor participa: reprezentantul autorităŃii publice centrale care răspunde de
silvicultură, reprezentantul conducerii direcŃiei silvice, delegaŃi ai unităŃii care va
executa lucrările de amenajarea pădurilor, şeful ocolului silvic, proprietarii
/administratorii pădurilor private ori reprezentanŃii acestora, precum şi delegaŃi şi
invitaŃi din alte unităŃi interesate .
Lucrările şedinŃei de avizare a temei de proiectare vor fi conduse de
reprezentantul autorităŃii publice centrale care răspunde de silvicultură.
Se vor analiza şi stabili următoarele: propunerile de modificare a limitelor de
ocol silvic; eventualele modificări în constituirea unităŃilor de producŃie; stabilirea -
în principiu - a subunităŃilor de amenajament sau a seriilor de gospodărire; modul de
soluŃionare a eventualelor litigii între fondul forestier şi cel agricol; propuneri de
încadrare a pădurilor în grupe, subgrupe şi categorii funcŃionale; modul de
gospodărire aplicat în deceniul expirat şi măsurile principale ce se impun pentru
viitor; necesitatea elaborării unor amenajamente cu caracter special etc.
Lucrările de amenajare a pădurilor se vor verifica pe parcursul fazelor de lucru:
Lucrările de teren se controlează pe parcursul executării lor şi la terminarea
fiecărei unităŃi de amenajament de bază de către organele de specialitate ale unităŃii
executante; în acest scop se vor aplica şi procedee ale analizei secvenŃiale. Prin
sondaj, lucrările vor fi verificate de specialişti ai autorităŃii publice centrale care
răspunde de silvicultură şi ai direcŃiilor şi ocoalelor silvice. RecepŃia acestor lucrări se
efectuează de către specialişti împuterniciŃi ai beneficiarilor numai după ce ele au fost
controlate şi însuşite de organele de specialitate (C.T.A.P.) ale unităŃii executante.
Prin recepŃia lucrărilor de teren se stabilesc: cantităŃile de lucrări executate
(suprafaŃă totală şi numărul de unităŃi amenajistice pentru care s-au efectuat lucrări de
descrierea parcelară; suprafeŃele cu cartări staŃionale; suprafaŃa arboretelor
inventariate; volumul de lucrări privind ridicările în plan etc.); calitatea lucrărilor
stabilită în raport cu prevederile din prezentele norme tehnice şi din ,,Îndrumarul
pentru amenajarea pădurilor". La recepŃie vor participa obligatoriu proiectantul, şeful
de proiect şi specialistul CTAP.
În actul de control se va menŃiona dacă au fost descrise toate suprafeŃele care
fac parte din fondul forestier şi dacă nu au fost înregistrate în amenajament terenuri
care aparŃin altor sectoare.
Controlul şi recepŃia se vor face în conformitate cu reglementările în vigoare
privind îndrumarea, verificarea şi recepŃia lucrărilor de teren. La recepŃia lucrărilor va
fi invitat delegatul oficiului judeŃean de cadastru şi publicitate imobiliară.
După executarea lucrărilor de teren, bazele viitorului amenajament se stabilesc
la şedinŃa de preavizare a soluŃiilor tehnice la care participă: reprezentantul
autorităŃii publice centrale care răspunde de silvicultură; delegaŃii unităŃii care au
executat lucrările de amenajarea pădurilor; specialişti din direcŃia silvică; şeful
ocolului silvic; proprietarii/administratorii pădurilor private ori reprezentanŃii
210

acestora; alŃi delegaŃi invitaŃi. Specialistul CTAP îşi asumă răspunderea pentru
soluŃiile prezentate, solidar cu şeful de proiect şi proiectantul.
Lucrările şedinŃei de preavizare sunt conduse de reprezentantul autorităŃii
publice centrale care răspunde de silvicultură. Cu această ocazie, se adoptă soluŃiile
referitoare la: terenurile fără vegetaŃie forestieră care sunt destinate pentru nevoile
administraŃiei, culturi pentru hrana vânatului şi alte folosinŃe speciale; încadrarea
arboretelor pe grupe, subgrupe şi categorii funcŃionale; subunităŃile de amenajament
sau seriile de gospodărire; bazele de amenajare; mărimea posibilităŃii de produse
principale şi secundare; planurile de amenajament.
În cazul în care între participanŃii la avizare apar divergenŃe de fond asupra
modului de gospodărire a pădurilor, ele vor fi supuse atenŃiei conducerii autorităŃii
publice centrale care răspunde de silvicultură.
Lucrările de redactare a amenajamentelor se recepŃionează, în concept, de
organele de specialitate (C.T.A.P.) ale unităŃilor autorizate să execute lucrări de
amenajarea pădurilor.
Amenajamentele redactate în forma definitivă se avizează în Consiliul tehnico-
economic al autorităŃii publice centrale care răspunde de silvicultură. În acest scop,
direcŃiile şi ocoalele silvice sau, după caz, proprietarii /administratorii pădurilor
proprietate privată vor prezenta observaŃii în scris cu 15 zile înaintea termenului de
avizare, iar reprezentanŃii lor precum şi reprezentanŃii unităŃilor care au elaborat
amenajamentele respective, vor participa la şedinŃele de avizare. La şedinŃele de
avizare vor participa şeful de proiect, care va prezenta un memoriu pentru
amenajamentul întocmit, precum şi specialistul C.T.A.P.

16.3. EvidenŃa aplicãrii amenajamentelor

Amenajamentul se aplică începând cu data de 1 ianuarie a anului următor


executării lucrărilor de teren.
Proprietarii /administratorii pădurilor amenajate au obligaŃia de a completa
toate evidenŃele referitoare la lucrările efectuate în perioada de aplicare a
amenajamentului.
EvidenŃa aplicării amenajamentului se Ńine la nivelul unităŃii de amenajament şi
la nivelul ocolului silvic.
În amenajamentul U.B., evidenŃa anualã a aplicãrii amenajamentului constă
în înregistrarea în formularele din amenajament destinate acestui scop a elementelor
referitoare la: mişcările de suprafaŃă din fondul forestier, cu indicarea suprafeŃelor în
cauză, a unităŃilor amenajistice, precum şi a actului normativ prin care s-a aprobat
mişcarea respectivă; suprafeŃele parcurse cu tăieri de regenerare, pe u.a.; volume
rezultate din aplicarea tăierilor de regenerare, pe u.a., specii şi sortimente primare
(lemn de lucru, lemn de foc); suprafaŃa arboretelor slab productive parcursă cu tăieri
de refacere sau de substituire, pe u.a.; suprafaŃa parcursă cu lucrări de îngrijire a
arboretelor, pe u.a. şi în raport cu natura intervenŃiilor; volume rezultate din aplicarea
lucrărilor de îngrijire a arboretelor, pe u.a., specii, sortimente primare şi în raport cu
natura intervenŃiilor efectuate; volume lemnoase realizate din produse accidentale, pe
211

u.a., specii şi sortimente primare, precum şi precomptarea lor din posibilitatea de


produse principale sau secundare potrivit celor menŃionate la cap. 7; suprafeŃe efectiv
regenerate, pe u.a., specii şi în raport cu natura lucrărilor (împăduriri integrale,
completări) şi cu modalitatea de executare a acestora (semănături directe, plantaŃii);
stadiul regenerărilor naturale în arboretele prevăzute şi parcurse cu tăieri de
regenerare în cursul deceniului; suprafeŃele pe care s-au realizat culturi speciale
(arbuşti fructiferi, răchită, pomi de iarnă etc.); realizări în deschiderea liniilor
parcelare (km, suprafeŃe); realizări în dotarea cu drumuri forestiere (km, investiŃii
aferente); realizari în dotarea cu clădiri silvice, pe categorii de clădiri, cu indicarea
u.a. în care sunt amplasate şi a investiŃiei aferente; realizări în dotarea cu instalaŃii
cinegetice şi piscicole, pe categorii de instalaŃii, cu indicarea u.a în care sunt
amplasate şi a investiŃiei aferente; menŃionarea unităŃilor amenajistice în care au
avut loc fenomene deosebite cauzate de poluare, uscare, inundaŃii, incendii etc.
La finele fiecărui an de aplicare se face totalizarea pe UP a elementelor
cumulabile înregistrate în evidenŃa anuală a aplicării amenajamentului.
EvidenŃa decenalã a aplicãrii amenajamentului se completează de către ocolul
silvic şi constă, în principal, în centralizarea pe ani a lucrărilor executate în cursul
deceniului de aplicare a amenajamentului. Pentru completarea acestei evidenŃe se
preiau totalurile pe ani din evidenŃa anuală a aplicării amenajamentului; pentru
fiecare an se mai înscriu, pe categorii de lucrări, prevederile medii anuale din
amenajament, evidenŃiindu-se, pentru anul respectiv, diferenŃele în plus sau în minus
dintre realizări şi prevederi.
În studiul general pe ocol silvic, evidenŃa decenală a aplicării
amenajamentului se obŃine prin cumularea evidenŃelor decenale pe U.B.
Prin cumularea realizărilor pe ani, preluate din evidenŃa anuală sau decenală a
aplicării amenajamentului pe UB se înscriu, pentru fiecare an din deceniul de aplicare
a amenajamentului, date centralizate pe ocol silvic.
Suplimentar, în evidenŃa aplicării pe ocol se înregistrează: cantităŃi realizate la
produse accesorii (fructe de pădure, răşină, plante medicinale etc.); efective de vânat
rezultate în urma inventarierilor anuale, pe fonduri de vânătoare, specii şi, după caz,
sexe; recolte de vânat, pe fonduri de vânătoare, specii şi sexe; pierderi suferite de
efectivul cinegetic, ca urmare a calamităŃilor, epizootiilor etc., pe specii şi sexe.
Pentru fiecare an de aplicare, după înregistrarea realizărilor din anul respectiv,
se înregistrează planificările medii anuale prevăzute prin amenajament, evidenŃiindu-
se diferenŃele în plus sau minus dintre realizări şi prevederi.
În cazul unor solicitări speciale, unităŃile de amenajare vor face în cursul
deceniului de valabilitate a amenajamentului o verificare a modului de aplicare a
prevederilor acestuia, informând autoritatea publică centrală care răspunde de
silvicultură asupra constatărilor făcute.
212

Bibliografie

Badea, Ov., Forest condition. Monitoring in România 1990-1996-


Pătrăşcoiu, N., Romsilva ICAS. Editor Office National de Forets.
et. al., 1998 Departament de Recherches Tehniques.
Carcea, F., 1969 Metodă de amenajare a pădurilor.
1972 Editura Agro-silvică, Bucureşti.
Carcea, F., 1978 Modalitate de calcul pentru stabilirea posibilităŃii
prin intermediul creşterii indicatoare.
Revista pădurilor, nr. 1.
Carcea, F., 1990 Adaptarea modului de stabilire a posibilităŃii specific
metodei de amenajare a creşterii indicatoare la
cerinŃele privind mărimea şi diversificarea
perioadelor de regenerare a arboretelor.În: Metode
şi tehnologii moderne în cultura şi exploatarea
pădurilor. Universitatea Braşov.
Carcea, F., Amenajament des forêts en differénts pays du
et. al., 1983 monde (IUFRO) Bucarest - Roumaine
Carcea, F., Determination de la possibilite´ des forêts en
et. al., 1986 differénts pays du monde (IUFRO) Bucarest -
Roumaine
ChiriŃă, C., StaŃiuni forestiere. Editura Republicii Socialiste
Vald, I., et. al.1977 România, Bucureşti.
ChiriŃă, C, Pădurile României. Editura Academiei R.S.
et. al., 1981 România. Bucureşti.
Dissescu, R., 1980 Cercetări privind determinarea compoziŃiei-Ńel
ca bază de amenajare. Teză de doctorat, Braşov
Dissescu, R., Organizarea bioproducŃiei forestiere în raport cu
Ciobanu, P., noile tehnologii de regenerare, îngrijirea şi
Petrescu, L., exploatarea pădurilor. RedacŃia de Propagandă
Pătrăşcoiu, N., Tehnică Agricolă, Bucureşti.
et. al., 1982
Dissescu, R., 1989 ContribuŃii la determinarea fondului de producŃie
optim în codru grădinărit. Revista pădurilor, nr. 1.
Gătej, P., 1968 Un model matematic pentru determinarea
posibilităŃii la codru regulat. În Buletinul I.P.
Braşov, Seria B., Yo.X.
Giurgiu, V., 1962 Vârste optime de tăiere pentru pădurile din RPR.
Seria a II-a.
Giurgiu, V., Biometria arborilor şi arboretelor din România.
Decei, I., Tabele dendrometrice. Editura Ceres, Bucureşti.
Armăşescu, S., 1972
Giurgiu, V., 1976 Optimizarea vârstelor de tăiere a arboretelor.
Revista pădurilor, nr. 1.
213

Giurgiu, V., Gospodărirea polifuncŃională a pădurilor şi


Purcelean, Şt., tratamentele. Revista pădurilor, nr. 4.
Pătrăşcoiu, N., 1976
Giurgiu, V., Biometria arborilor din România - Metode
Decei I., 1977 dendrometrice. Editura Snagov
Giurgiu, V., Structuri optime pentru pădurile de protecŃie.
Dissescu, R., ICAS Seria a II-a.
et. al., 1987
Giurgiu, V., 1988 Amenajarea pădurilor cu funcŃii multiple.
Editura Ceres, Bucureşti.
Giurgiu, V., 1988 Dendrometrie şi auxologie. Editura Ceres, Bucureşti.
Giurgiu, V., Protejarea şi dezvoltarea durabilă a pădurilor
et. al., 1995 României. Editura Arta Grafică. Bucureşti.
Giurgiu, V., Biometria arborilor din România. Metode
Decei, I., 1997 dendrometrice. Editura Snagov.
Giurgiu, V., Metode şi tabele dendrometrice.Editura Ceres.
Decei, I.,
Drăghiciu, D., 2000
Iacob, L., 1997 Optimizarea structurii arboretelor şi a pădurii prin
metode matematice moderne în vederea stabilirii
compoziŃiei-Ńel şi a posibilităŃii. Teză de doctorat,
Universitatea "Ştefan cel Mare", Suceava
Ianculescu, M., 1986 Cercetări privind aplicabilitatea metodei creşterii
indicatoare în condiŃiile actuale ale gospodăririi
silvice româneşti. Teza de doctorat, Braşov.
Leahu, I., 1984 Metode şi modele structural-funcŃionale în
amenajarea pădurilor.Editura Ceres, Bucureşti,
Leahu, I., 2001 Amenajarea pădurilor. Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti
Paşcovschi, S., 1958 Tipuri de pădure în RPR. Editura Agro-Silvică,
Bucureşti
Pătrăşcoiu, N., Gospodărirea pădurilor de interes social.
et. al. 1974 Ed. RedacŃia Revistelor Agricole, Bucureşti

Pătrăşcoiu, N., 1977 Cercetări privind organizarea funcŃională a


pădurilor pe baze naturalistice. Teza de doctorat
Braşov.
Popescu-Zeletin, I., 1952 FuncŃiunile pădurii şi tipurile funcŃionale de
protecŃie. Revista pădurilor nr. 10.
Popescu-Zeletin, I., SchiŃa unei metode pentru amenajarea în codru
Amzarescu, C., 1953 grădinărit. Revista pădurilor, nr. 12.
Rucăreanu, N., Amenajarea pădurilor. Editura Ceres, Bucureşti.
Leahu, I. 1982
Seceleanu, I., 1975 Simularea matematică a organizării procesului
natural de producŃie forestieră. Studii şi cercetări,
214

Silvicultura, Seria I, vol. XXXIII.


Seceleanu, I., 1998 Modele matematice de stabilire a posibilităŃii anuale
de produse principale. Manuscris ICAS.
Seceleanu, I., 1998 Cercetări privind aplicarea programării matematice
şi a modelelor de simulare în reglementarea
procesului de producŃie în amenajament. Teza de
doctorat. Universitatea "Transilvanica"Braşov
Tudoran, Gh.M., 1998 ContribuŃii la definirea unui sistem de amenajare
pentru pădurile Republicii Moldova. Teză de
doctorat, ASAS, Bucureşti.
x x x Norme tehnice pentru amenajarea pădurilor.
EdiŃiile 1949, 1951, 1953, 1959, 1969, 1980, 1986.
x x x ConferinŃele ministeriale pentru protejarea pădurilor
în Europa: Strasbourg 1990, Helsinki 1993,
Lisabona 1998.
x x x ConferinŃa pentru Mediu şi dezvoltare.
Rio de Janeiro, 1992.
x x x Strategia dezvoltării silviculturii. M.A.P.P.M, 1999.
215

A N E X E
216

Anexa 1

ÎNCADRAREA VEGETATIEI FORESTIERE * IN GRUPE,


SUBGRUPE SI CATEGORII FUNCTIONALE

Grupa I VegetaŃia forestierã cu funcŃii speciale de protecŃie.

Subgrupa 1.1. Pãduri cu funcŃii de protecŃie a apelor

1.1.a. Pãdurile situate în perimetrele de protecŃie a surselor de apã mineralã,


potabilã şi industrialã (T II).
1.1.b. Pãdurile situate pe versanŃii direcŃi ai lacurilor de acumulare şi naturale
(TIII).
1.1.c. Pãdurile situate pe versanŃii râurilor şi pâraielor din zonele montanã, de
dealuri şi colinare care alimenteazã lacurile de acumulare şi naturale
(TIV).
1.1.d. Pãduri din Lunca şi Delta Dunãrii (ostroave şi maluri fãrã zona dig-
mal) şi cele situate în lunca râurilor neândiguite (T IV).
1.1.e. Pãdurile situate în albia majora a rîurilor (T III).
1.1.f. Pãdurile situate în zona dig-mal din Lunca Dunãrii si din luncile râurilor
interioare (T III).
1.1.g. Pãdurile din bazinele torenŃiale sau cu transport excesiv de aluviuni
(TIII).
1.1.h. Pãdurile destinate protecŃiei pãstrãvãriilor (T III).

Subgrupa 1.2. Pãduri cu funcŃii de protecŃie a solului

1.2.a. Pãdurile situate pe stâncãrii, grohotişuri şi pe terenuri cu eroziune în


adâncime, cu alunecãri active, precum şi pe terenuri cu pante mari (T II).
1.2.b. Pãdurile din zone cu relief accidentat limitrofe drumurilor publice de
interes deosebit şi cãilor ferate normale (T II).
1.2.c. Pãdurile situate pe terenuri foarte vulnerabile la eroziuni şi alunecãri
(TIII).

*)
VegetaŃia forestierã cuprinde pãdurile din interiorul fondului forestier naŃional (inclusiv
terenurile destinate împãduririi) şi vegetaŃia lemnoasã din afara acestui fond: (i) pãşuni împãdurite;
ii) perdele forestiere de protecŃie a terenurilor agricole; iii) plantaŃiile forestiere de pe terenurile
degradate; iv) plantaŃiile forestiere şi arborii din zonele de protecŃie a lucrărilor hidrotehnice şi de
îmbunătăŃiri funciare precum şi cei situaŃi de-a lungul cursurilor de apã şi al canalelor de irigaŃii; v)
perdele forestiere de protecŃie şi arbori situaŃi de-a lungul căilor de comunicaŃie; vi) zonele verzi din
jurul oraşelor, comunelor, altele decât cele cuprinse în fond forestier, parcurile din intravilan cu
specii forestiere exotice, precum şi jnepenişurile din zona alpină.
217

1.2.d. Pãdurile din jurul construcŃiilor hidrotehnice situate în zona cu teren


accidentat sau cu pericol de eroziune şi alunecare (T II).
1.2.e. PlantaŃiile forestiere şi vegetaŃia forestierã spontanã de pe terenuri
degradate sau nisipuri mobile neconsolidate (T II).
1.2.f. VegetaŃia forestiera situatã în zonele de formare a avalanşelor şi pe
culoarele acestora (T II).
1.2.g. Pãdurile situate pe nisipuri mobile consolidate (T III).
1.2.h. Pãdurile situate pe terenuri alunecãtoare (T II).
1.2.I. Pãdurile situate pe terenuri cu înmlãştinare permanentã (T II).
1.2.j. Pãdurile din jurul minelor de suprafaŃã şi carierelor, în zone cu pericol
de eroziune (T II).
1.2.k. Pãdurile situate în zonele de carst (T III).

Subgrupa 1.3. Pãduri cu funcŃii de protecŃie contra factorilor climatici


si industriali dãunãtori.

1.3.a. Pãdurile din stepã şi silvostepã externã (T II).


1.3.b. Pãdurile situate în vecinãtatea Mãrii Negre şi a lacurilor litorale (T II).
1.3.c. Pãdurile din silvostepã internã (T III).
1.3.d. Benzile de pãdure din jurul lacurilor din câmpie, a iazurilor şi eleşteelor
(TII).
1.3.e. Perdelele forestiere de protecŃie a terenurilor agricole, cãilor de
comunicaŃie, obiectivelor industriale şi a localitãŃilor (T II).
1.3.f. Pãdurile situate la mare altitudine în condiŃii foarte grele de regenerare
(T II )
1.3.g. Pãduri în trupuri dispersate din zona de câmpie (T III).
1.3.h. Pãdurile situate în zone cu atmosfera puternic poluatã (T II).
1.3.i. Pãdurile situate în zone cu atmosfera mediu poluatã (T III).
1.3.j. Pãduri din imediata vecinãtate a depozitelor de steril, cenuşã şi alte
reziduuri (T II).
1.3.k. Pãdurile din subalpin şi presubalpin, precum şi cele din zona montanã,
limitrofe golului de munte (T II).
1.3.l. Jnepenişurile şi rariştile naturale din subalpin (T II).

Subgrupa 1.4. Pãduri cu funcŃii de recreere.

1.4.a. Pãduri special amenajate în scop recreativ (pãduri-parc) (T II).


1.4.b. Pãduri constituite în zone verzi din jurul localitãŃilor (T III).
1.4.c. Pãduri din jurul staŃiunilor balneoclimatice, climatice şi al sanatoriilor
(T III)
1.4.d. Pãduri situate de-a lungul cãilor de comunicaŃii de importanŃã turisticã
deosebitã (T II) .
1.4.e. Pãduri din jurul monumentelor de culturã (T II).
1.4.f. Pãduri care protejeazã obiective speciale (T II).
218

Subgrupa 1.5. Pãduri de interes ştiinŃific şi de ocrotire a genofondului şi


ecofondului forestier.

1.5.a. Pãduri destinate conservãrii resurselor genetice (T I).


1.5.b. Pãduri propuse ocrotirii provizorii (T II).
1.5.c. Pãduri constituite în rezervaŃii naturale ( T I).
1.5.d. Pãduri constituite în rezervaŃii ştiinŃifice (T I).
1.5.e. Pãduri constituite în rezervaŃii peisagistice (T I).
1.5.f. Pãduri de protecŃie a monumentelor naturii (T II).
1.5.g. Pãduri destinate cercetãrii ştiinŃifice (T II).
1.5.h. Pãduri constituite în rezervaŃii seminologice (T II).
1.5.i. Pãduri destinate ocrotirii unor specii rare din faunã (T II).
1.5.j. Pãduri seculare, virgine şi cvasivirgine, de valoare deosebitã (T II).
1.5.k. Parcuri dendrologice şi arboretumuri (T II).
1.5.l. Pãduri din parcuri naŃionale neincluse în categoriile funcŃionale 1.5 a,
c,d,e. (T I, III)*.
1.5.m. Pãduri din rezervaŃii ale biosferei neincluse în categoriile funcŃionale
1.5 a,c,d,e. (T IV).
1.5.n. Pãduri din parcuri naturale neincluse în categoriile funcŃionale
1.5 a,c,d,e. (T IV).

Grupa a II-a. VegetaŃia forestierã cu funcŃii de producŃie şi protecŃie

Subgrupa 2.1. Pãduri cu funcŃii de producŃie a lemnului.

2.1.a. Pãduri destinate sã producã lemn de rezonanŃã, lemn pentru


furnire şi claviaturã (T V).
2.1.b. Pãduri destinate sã producã lemn de cherestea (T VI).
2.1.c. Pãduri destinate sã producã lemn pentru celulozã, construcŃii rurale şi
alte utilizãri superioare (T VI).

Subgrupa 2.2. Pãduri cu funcŃii prioritare de producŃie cinegeticã

2.2.a. Pãduri de interes cinegetic (T VI).

***
În continuare se fac precizări suplimentare privind încadrarea vegetaŃiei
forestiere în grupe, subgrupe şi categorii funcŃionale.

_________________________________
* Încadrarea în tipul funcŃional adecvat a arboretelor incluse în parcurile naŃionale se
va face potrivit legii.
219

Categoria Precizãri privind condiŃiile de încadrare


funcŃionalã
Subgrupa 1.1. Pãduri cu funcŃii de protecŃie a apelor

1.1.a. Se are în vedere zonarea din amenajamentul expirat. Revizuirea


acesteia şi delimitarea de noi zone se face în baza studiilor de
specialitate avizate de ministerul de resort.
1.1.b. Se iau în considerare lacurile de acumulare existente, aflate în
execuŃie, precum şi cele naturale.
1.1.c. Se ia în considerare zonarea prevãzutã în amenajamentul expirat.
Modificãri ale zonãrii existente şi zonãri pentru noi obiective se fac
cu acordul beneficiarilor funcŃiei de protecŃie.
1.1.d. Se delimiteazã un nd de parcele de-a lungul Dunãrii şi din lunca
râurilor respective, inclusiv în zona montanã.
1.1.g. Se ia în considerare zonarea prevãzutã în amenajamentul expirat.
Se pot cuprinde în plus bazinele înregistrate ca torenŃiale prin studii
de specialitate, precum şi cele în care se manifestã pregnant
fenomene de torenŃialitate.
1.1.h. Se va menŃine zonarea prevãzutã în amenajamentul expirat,
modificãri fãcându-se numai în cazuri bine justificate, la solicitarea
beneficiarilor funcŃiei de protecŃie.

Subgrupa 1.2. Pãduri cu funcŃie de protecŃie a solului

1.2.a. Se vor zona arboretele situate pe terenuri cu înclinarea mai mare


sau egalã cu 30 grade pe substrat de fliş (facies marnos, marno-
argilos şi argilos), nisipuri, pietrişuri şi loess, precum şi cele situate
pe terenuri cu înclinare mai mare sau egalã cu 35 grade pe alte
substrate litologice.
1.2.b Se iau în considerare parcelele limitrofe obiectivului protejat,
situate pe terenuri cu înclinare mai mare de 20 grade şi cu pericol
de alunecare.
1.2.c Zonele de protecŃie se stabilesc pe bazã de cartãri staŃionale
efectuate în cadrul lucrãrilor de amenajare a pãdurilor.
1.2.d Se delimiteazã benzi cu lãŃimi de 200 m, în funcŃie de pericolul de
eroziune şi alunecare.
1.2.e Se iau în considerare şi plantaŃiile de pe haldele de steril.
1.2.h,i Zonele de protecŃie se stabilesc pe bazã de cartãri staŃionale
efectuate în cadrul lucrãrilor de amenajare a pãdurilor.
1.2.j. Se delimiteazã benzi cu lãŃimi de 100 – 200 m, în funcŃie de
pericolul de eroziune.
1.2.k. Zonele de protecŃie se stabilesc pe bazã de cartãri staŃionale
efectuate în cadrul lucrãrilor de amenajare a pãdurilor.
220

Subgrupa 1.3. Pãduri cu funcŃii de protecŃie contra factorilor


climatici şi industriali dãunãtori

1.3.a. Zonarea se va face pe baza cartãrii vegetaŃiei forestiere în cadrul


lucrãrilor de amenajarea pãdurilor. Nu se iau în considerare
zãvoaiele şi pãdurile de luncã.
1.3.b. Se vor lua în considerare pãdurile situate pe distanŃa de pânã la
15 km.
1.3.c. Zonarea se va face pe baza cartãrii vegetaŃiei forestiere în cadrul
lucrãrilor de amenajare a pãdurilor.
1.3.d. LãŃimea benzilor va fi de maxim 100 m.
1.3.f. Se vor lua în considerare staŃiunile cu vânturi reci, gãuri de ger etc.,
stabilite pe bazã de cartãri staŃionale în cadrul lucrãrilor de
amenajare a pãdurilor.
1.3.g. Se vor lua în considerare trupurile de pãdure cu suprafaŃa pânã la
100 ha.
1.3.h,i Se delimiteazã potrivit studiilor de specialitate ale institutului de
profil.
1.3.j. Se delimiteazã pe bazã de studii de specialitate.
1.3.k. Se delimiteazã benzi de 100 – 300 m, pe cât posibil unitãŃi
amenajistice întregi.
1.3.l. Se zoneazã cu ocazia amenajãrii pãdurilor sau întocmirii altor
studii privind vegetaŃia forestierã.

Subgrupa 1.4. Pãduri cu funcŃii de recreere

1.4.a. Se ia în considerare zonarea din amenajamentul expirat. Pãduri –


parc noi se vor constitui pe baza unor studii de specialitate, în jurul
localităŃilor, staŃiunilor balneoclimatice şi climatice, al sanatoriilor,
hotelurilor şi motelurilor.
1.4.b. Se menŃine zonarea din amenajamentul expirat. Revederea zonei de
recreare (1.4.a., 1.4.b.) se face cu acordul autoritãŃii publice locale,
Ńinându-se seama de urmãtoarele criterii:
Pãdure de LãŃimea maximã
Categorii de localitãŃi recreare la a zonei circulare a
1000 de pãdurilor de
locuitori agrement -km*)
ha
Municipiul Bucureşti, municipii, 30 50
oraşe, comune
- cu peste 100 mii locuitori 20 40
- între 20 – 100 mii locuitori 17 25
- sub 20 mii locuitori 15 15
*
LãŃimea zonei circulare se stabileşte de la limita perimetrului construibil al localitãŃii.
221

1.4.c. Se menŃine zonarea existentã. Modificãri ale acesteia se vor face pe


bazã de studii de specialitate, la solicitarea beneficiarilor funcŃiilor
de protecŃie.
1.4.d. Pãdurile situate de-a lungul şoselelor naŃionale şi a altor cãi de
comunicaŃie de importanŃã deosebitã.
1.4.e. Pãdurile din jurul mânãstirilor, monumentelor de culturã
arheologicã, de arhitecturã, istorice şi de artã plasticã.
1.4.f. Se menŃine zonarea existentã. Includerea altor arborete se va face
numai la solicitarea instituŃiilor interesate.
Subgrupa 1.5. Pãduri de interes ştiinŃific şi de ocrotire a
genofondului şi ecofondului forestier
1.5.a, c, d, Se iau în considerare, în conformitate cu prevederile articolului 54
e din Legea 137/95, rezevaŃiile constituite în baza unor acte sau
reglementãri cu caracter normativ, inclusiv prin amenajamentele
silvice. Cele declarate pânã la intrarea în vigoare a Legii 137/95 îşi
pãstreazã aceastã calitate.
1.5.b. Se au în vedere ecosisteme de valoare deosebitã, de interes
ştiinŃific şi de ocrotire a genofondului şi ecofondului forestier,
pentru care este în curs întocmirea documentelor legale de
constituire.
1.5.f. SuprafeŃe de pãduri aflate în imediata apropiere a unor obiective
declarate ca monumente ale naturii. SuprafeŃele respective pot
varia în raport cu dimensiunile şi importanŃa obiectivelor protejate
şi se constituie în unitãŃi amenajistice distincte.
1.5.g. Pãdurile în care sunt amplasate suprafeŃe experimentale destinate
cercetãrii ştiinŃifice de duratã. Institutul de Cercetãri şi Amenajãri
Silvice are obligaŃia sã prezinte, la avizarea temei de proiectare,
lista unitãŃilor amenajistice care intrã în aceastã categorie.
SuprafeŃele respective cu zonele tampon aferente se constituie în
unitãŃi amenajistice distincte.
1.5.h. Se includ arboretele cuprinse în catalogul rezevaŃiilor
seminologice, în vigoare la data elaborãrii amenajamentului.
1.5.i. Se menŃine zonarea din amenajamentele în vigoare. Modificarea
acesteia şi delimitarea unor noi suprafeŃe se face la solicitarea
fundamentatã a beneficiarilor funcŃiei de protecŃie.
1.5.j. Se iau în considerare arboretele zonate ca atare, necuprinse în
categoriile funcŃionale 5 a, c, d, e. Modificarea zonãrii sau
includerea unor noi arborete trebuie sã fie temeinic justificate.
1.5. l, m, n În situaŃiile în care în parcurile naŃionale şi naturale sau rezervaŃiile
biosferei existã şi categoriile funcŃionale 1.5.a.,c.,d.,e. pãdurile
respective îndeplinesc şi rol de zonã tampon.
1.5.k. Se vor include arborete virgine şi cvasivirgine, precum şi
arborete cu vârste înaintate neconstituite ca arii protejate, dar
care prezintă valoare deosebită sub raportul conservării
biodiversităŃii.
222

Anexa 2
TIPURI DE UNITĂTI DE GOSPODĂRIRE

Nr. Denumirea unitãŃii Cod łel urmãrit


crt. de gospodãrire
1 2 3 4
1. Codru regulat, A - Lemn pentru cherestea, construcŃii,
sortimente obişnuite celuloză etc.
D* - łeluri de protecŃie
2. Codru regulat, B - Lemn pentru furnire estetice şi
sortimente superioare tehnice, lemn de rezonanŃă şi claviatură
I* - łeluri de protecŃie
3. Codru grădinărit G - łeluri de protecŃie şi de producŃie
4. Codru cvasigrădinărit J - łeluri de protecŃie şi de producŃie
(lemn pentru furnire, lemn pentru
cherestea)
5. Crâng simplu - salcâm Q - łeluri de producŃie şi de protecŃie
6. Culturi de plopi selecŃionaŃi şi
- łeluri multiple de protecŃie şi de
salcii selecŃionate pentru W
producŃie
furnire
7. Culturi de plopi selecŃionaŃi şi - łeluri multiple de protecŃie şi de
salcii selecŃionate pentru Z producŃie
celuloză şi cherestea
8. Crâng cu tăiere în scaun Y - łeluri multiple de protecŃie şi de
producŃie
9. Zăvoaie de plopi şi sălcii X - łeluri multiple de protecŃie şi de
producŃie
10. Păduri de interes cinegetic V - łeluri silvo - cinegetice şi de producŃie
lemnoasă
11. Păduri supuse regimului de M - łeluri de conservare
conservare deosebită.**
12. RezervaŃii pentru ocrotirea E - Ocrotirea genofondului şi a ecofondului
integrală a naturii, potrivit forestier
legii. **
13. RezervaŃii seminologice.** K - ProducŃia de seminŃe genetic controlate
şi conservarea genofondului forestier
14. Terenuri care urmează să O
fie scoase din fondul forestier

*) Se constituie în situaŃiile în care majoritatea unităŃii de gospodărire cuprinde arborete


din grupa I funcŃională.
**) Pădurile incluse în aceste unităŃi de gospodărire sunt excluse de la reglementarea
procesului de producŃie lemnoasă.
223

Anexa 3

ALEGEREA TRATAMENTELOR ŞI A ALTOR INTERVENłII


PENTRU ASIGURAREA FUNCłIONALITĂłII ARBORETELOR

Marea diversitate ecologică, genetică şi funcŃională a fondului forestier,


precum şi a condiŃiilor economice şi sociale, determină ca, în pădurile din Ńara
noastră, să se aplice o gamă largă de tratamente. Pentru fiecare arboret de regenerat
alegerea tratamentului se face odată cu întocmirea amenajamentelor, urmând ca
ulterior, unităŃile de execuŃie să stabilească toate adaptările şi corecturile ce se impun.
Se va da prioritate tratamentelor intensive, bazate pe regenerare naturală şi, în mod
deosebit, celor verificate timp îndelungat în condiŃiile Ńării noastre, din punct de
vedere silvicultural, ecologic, economic şi social.
La alegerea tratamentelor se vor lua în considerare condiŃiile ecologice,
funcŃiile atribuite fiecărui arboret şi cerinŃele sociale şi economice respective.
Ansamblul condiŃiilor ecologice este definit de tipul de ecosistem. La alegerea
tratamentelor se vor avea în vedere condiŃiile staŃionale şi formaŃiile forestiere - cu
diferenŃieri pe categorii de productivitate şi de structură a arboretelor - urmând ca
unităŃile ecologice de grad inferior să fie avute în vedere la definirea tehnicii de
aplicare a tratamentelor.
Alegerea tratamentului se va face în raport cu tipurile funcŃionale, potrivit
criteriilor din tabelul 1. Acestea sunt constituite prin gruparea în cadrul aceluiaşi tip a
categoriilor funcŃionale cu grad similar de intensitate a funcŃiilor atribuite arboretelor
componente, astfel :
Tipul I: păduri cu funcŃii speciale pentru ocrotirea naturii, pentru care,
(T I) prin lege, sunt interzise orice fel de exploatări de lemn sau de alte
produse, fără aprobarea organului competent prevăzut în lege.
Tipul II: păduri cu funcŃii speciale de protecŃie situate în staŃiuni cu condiŃii
(T II) grele sub raport ecologic, precum şi arboretele în care nu este
posibilă sau admisă recoltarea de masă lemnoasă - produse
principale, impunându-se numai lucrări speciale de conservare.
Tipul III: păduri cu funcŃii speciale de protecŃie pentru care nu se admit, de
(T III) regulă, decât tratamente intensive - grădinărit, cvasigrădinărit.
Tipul IV: păduri cu funcŃii speciale de protecŃie pentru care sunt admise, pe
(T IV) lângă grădinărit şi cvasigrădinărit, şi alte tratamente, cu impunerea
unor restricŃii speciale de aplicare.
Tipul V: păduri cu funcŃii de producŃie şi protecŃie destinate producŃiei
(T V) de lemn de calitate superioară, în care sunt admise tratamente
adecvate Ńelurilor urmărite: grădinărit, cvasigrădinărit, tăieri
progresive.
Tipul VI: păduri cu funcŃii de producŃie şi protecŃie în care se poate aplica
(T VI) întreaga gamă a tratamentelor prevăzute în prezentele norme,
potrivit condiŃiilor ecologice, sociale economice şi tehnico -
224

organizatorice.
Tipurile respective sunt codificate prin simboluri corespunzătoare pentru
fiecare categorie funcŃională în parte (anexa 1).
Principalele tratamente care se aplică în pădurile din Ńara noastră sunt
următoarele:
G - tratamentul tăierilor grădinărite (inclusiv tăierile de transformare spre
grădinărit);
Cv - tratamentul tăierilor cvasigrădinărite (jardinatorii);
P - tratamentul tăierilor progresive (tăieri în ochiuri);
Pm - tratamentul tăierilor progresive în margine de masiv;
Sm - tratamentul tăierilor succesive în margine de masiv;
S - tratamentul tăierilor succesive;
B - tratamentul tăierilor rase în benzi;
R - tratamentul tăierilor rase pe parchete mici;
C - tratamentul crângului simplu;
Cz - tratamentul crângului cu tăieri în căzănire;
Cs - tratamentul crângului cu tăieri în scaun;
Cg - tratamentul crângului grădinărit.

Pentru a facilita alegerea celui mai corespunzător tratament se va folosi schema


prezentată în tabelul 1, luându-se în considerare formaŃia sau grupa de formaŃii
forestiere, pe tipuri de structură şi categorii de productivitate, grupa funcŃională şi
tipurile funcŃionale corespunzătoare.
În cazul arboretelor pentru care sunt prevăzute două sau mai multe tratamente,
la alegere se va da prioritate tratamentelor mai intensive, adoptarea celorlalte fiind
avută în vedere numai în cazurile în care anumite condiŃii de aplicare o impun.
În cazul arboretelor subproductive, al celor degradate şi al celor total derivate,
se impun după caz, lucrări de refacere sau de substituire, cu scopul redresării
capacităŃii lor funcŃionale. În situaŃiile în care funcŃiile deosebite ale unora din aceste
arborete impun permanenŃa acoperirii solului cu vegetaŃie forestieră, la realizarea
refacerii sau substituirii se va recurge, pe cât posibil, la adaptarea adecvată a unor
tratamente din tabelul 1, în cadrul cărora lucrările respective să beneficieze de
adăpostul vechiului arboret. În situaŃiile în care acest lucru nu este impus de necesităŃi
de ordin funcŃional sau dacă el nu este posibil (din cauza degradării avansate a
arboretelor respective sau din considerente de ordin tehnic ori economic), refacerea
sau substituirea se va realiza prin tăieri în benzi sau parchete mici, cu pregătirea
corespunzătoare a solului în vederea executării plantaŃiilor.
În arboretele aflate într-un stadiu suficient de avansat de aplicare a unor
tratamente, altele decât cele recomandate în tabelul 1, aplicarea acestora se continuă
până la realizarea regenerării integrale.
Pentru arboretele în care aplicarea imediată a tratamentelor indicate în
tabelul 1 nu este posibilă din anumite motive, cum ar fi lipsa temporară a mijloacelor
de scos şi transport, până la crearea condiŃiilor necesare se vor prevedea lucrări de
conservare.
225
Tabelul 1
SCHEMÃ PRIVIND ALEGEREA TRATAMENTELOR
PENTRU PÃDURILE DIN ROMÂNIA
FORMAłII ŞI GRUPE GRUPA FUNCłIONALĂ
DE FORMAłII FORESTIERE CATEGORIA DE I a II-a
PE GRUPE DE TIPURI PRODUCTIVITATE TIPURI FUNCłIONALE
DE STRUCTURĂ III IV V VI
1. 2. 3. 4. 5. 6.
1.MOLIDIŞURI
Pluriene Superioară şi mijlocie G;*) G; *) G; *) G,Cv
*) *)
Inferioară G; G; - G,Cv
Relativ pluriene S uperioară şi mijlocie G;Sm G;Sm;Pm G; *) G;Sm;B
Inferioară G; Sm G; Sm; B - Sm;B
Echiene Superioară şi mijlocie Sm; Pm Sm; Pm;B G**;Sm; Sm; B; R
şi relativ echiene Inferioară Sm ;Pm;B Sm; B - Sm; B;R
2.BRĂDETE, MOLIDETO-BRĂDETE, MOLIDETO-FĂGETE, AMESTECURI DE RĂŞINOASE CU FAG
Pluriene Superioară şi mijlocie G,Cv G,Cv G,Cv G,Cv
Inferioară G,Cv G,Cv - G,Cv;Pm;P
Relativ pluriene Superioară şi mijlocie G,Cv G,Cv G,Cv G,Cv;Pm;P
Inferioară G,Cv G,Cv G,Cv G,Cv;Pm;P
Echiene Superioară şi mijlocie G,Cv G; Cv; Pm; P G,Cv G; Cv; Pm;P
şi relativ echiene Inferioară Cv Cv;Pm - Cv; Pm;P
3.PINETE, LARICETE
Echiene şi relativ echiene Superioară şi mijlocie Cv; P P;S;B P;S;B P;S;B;R
Inferioară Cv; P;S P;B - P;S;B;R
4.FĂGETE
Pluriene Superioară şi mijlocie G; Cv G; Cv G; Cv G; Cv
Inferioară G; Cv G; Cv - G; Cv;P
Relativ pluriene Superioară şi mijlocie G; Cv G; Cv G; Cv G; Cv;P
Inferioară G; Cv G; Cv; P - G; Cv;P
Echiene Superioară şi mijlocie G; Cv G; Cv; P G; Cv; P G; Cv; P; S
şi relativ echiene Inferioară G; Cv;P G; Cv; P - G; Cv; P; S
*În situaŃiile în care condiŃiile de gospodărire nu permit aplicarea tratamentului prevăzut, arboretele respective vor putea fi parcurse cu lucrări de
conservare
**În staŃiuni cu pericol redus de doborâturi produse de vânt şi în arborete conduse adecvat prin lucrări de îngrijire.
226

1. 2. 3. 4. 5. 6.
5. FĂGETE AMESTECATE CU ALTE SPECII; GORUNETO-FĂGETE,
Pluriene Superioară şi mijlocie G; Cv G; Cv G; Cv; P G; Cv; P
Inferioară Cv; P* Cv,P* - Cv; P
Relativ pluriene Superioară şi mijlocie G; Cv G; Cv; P* G; Cv; P G; Cv; P
Inferioară Cv; P* Cv; P* - Cv; P
Echiene Superioară şi mijlocie Cv; P* Cv; P* Cv; P Cv; P
şi relativ echiene Inferioară Cv;P* Cv; P* - Cv; P
6. GORUNETE,GORUNETO-ŞLEAURI, AMESTEC DE GORUN CU ALTE CVERCINEE, STEJĂRETE, STEJĂRETO-
ŞLEAURI, AMESTEC DE STEJAR CU ALTE CVERCINEE
Echiene, relativ echiene Superioară şi mijlocie Cv; P Cv; P Cv; P Cv; P
sau etajate Inferioară Cv; P Cv; P - Cv; P
7. GÂRNIłETE, CERETE, CERO-ŞLEAURI, AMESTECURI DE GÂRNIłĂ ŞI CER
Echiene, relativ echiene Superioară şi mijlocie Cv; P Cv; P Cv; P Cv; P
sau etajate Inferioară Cv; P Cv; P - Cv; P;S
8. STEJĂRETE DE STEJAR BRUMĂRIU ŞI STEJĂRETE DE STEJAR PUFOS
Echiene Superioară şi mijlocie Cv; P P P P
şi relativ echiene Inferioară Cv; P P - P
9. SALCÂMETE
Echiene Superioară şi mijlocie C C;Cz;Cg**) - C;Cz;Cg**)
şi relativ echiene inferioară C C; Cz - C; Cz
10. ZĂVOAIE DE PLOPI INDIGENI ŞI SALCIE, ANINIŞURI
Structuri diverse C;Cs; C;Cs; C C;Cs;
11. PLANTAłII DE PLOPI EURAMERICANI ŞI SALCIE SELECłIONATĂ
Echiene B; R B; R B; R B; R

*) În arboretele în care se urmăreşte cu precădere promovarea gorunului.


**) În cazul pădurilor proprietate privată cu suprafeŃe reduse.

Notă : În formaŃiile forestiere de la punctele 6 - 8, tratamentul tăierilor cvasigrădinărite se va adopta numai în mod excepŃional, în situaŃiile în care
funcŃiile speciale de protecŃie ale arboretelor o impun. Prin aplicarea tratamentului se va urmării realizarea unor structuri diversificate - mozaicate, pe
baza regenerării naturale în buchete, grupe şi pîlcuri.
227

Anexa 4
VÂRSTA EXPLOATABILITÃłII TEHNICE PE SPECII ŞI CLASE DE PRODUCłIE
PENTRU ARBORETELE CU FUNCłIE PRIORITARÃ DE PRODUCłIE

Clasa de producŃie
I II III IV V
Sortimentul – Ńel principal ( lemn pentru….)
Specia cherestea şi - celuloză
cherestea cherestea cherestea alte sortimente - construcŃii s.a.
0 1 2 3 4 5
Molid* 120 110 100 100 100
Brad 120 120 110 100 100
Pin silvestru 80 80 70 60 50
Pin negru 70 70 60 60 50
Larice 90 90 80 70 70
Fag 120 120 110 100 100
Mesteacăn 50 50 40 40 40
Gorun din sămânŃă 140 130 120 120 120
Gorun din lăstar** 120 110 110 100 100
Stejar din sămânŃă 130 130 120 110 110
Stejar lăstari** 110 100 100 90 80
Cer din sămânŃă 100 90 90 90 80
Cer din lăstar** 90 80 80 80 70
GârniŃă din sămânŃă 120 120 110 100 100
GârniŃă din lăstar** 110 110 100 90 80

*) Pentru arboretele de molid din afara arealului natural de vegetaŃie se vor adopta vârste de tăiere de 70 – 80 ani.
**) Se referă la arboretele pentru care proporŃia elementelor din lăstari depăşeşte 80 %. Pentru arboretele de gorun şi stejar
pedunculat din lăstari, viguroase şi de calitate corespunzătoare, vârstele de tăiere se pot majora cu 10 - 20 ani. Arboretele
degradate se vor exploata la vârste mai mici potrivit urgenŃei de refacere.
228

0 1 2 3 4 5
Stejar brumăriu 80 80 80 70 60
Stejar pufos 80 80 70 60 60
Tei 80 80 70 60 50
Carpin 60 60 50 40 40
Salcâm 35 30 25 25 20
Plop alb şi negru 35 35 30 25 25
Anini 70 70 70 60 60
Plopi selecŃionaŃi 25 20 20 18 15
Salcie din plantaŃie 30 25 25 20 20
(sămânŃă)
Salcie din sulinari 30 25 20 20 15

Notă : Pentru arboretele de răşinoase destinate să producă sortimente de lemn de rezonanŃă şi claviatură şi pentru
cele de foioase destinate să producă lemn pentru furnire, vârstele exploatabilităŃii tehnice vor fi : 150 – 180 ani la molid şi brad;
160 – 180 pentru gorun şi stejar; 140 – 150 ani pentru fag ( 120 ani la arboretele afectate de inimă roşie); 120 – 140 ani pentru
gârniŃă; 100 – 120 ani pentru cer; 80 – 100 ani pentru tei; 80 ani pentru anin; 25 – 35 ani pentru plopi selecŃionaŃi şi salcie din
plantaŃie sau sămînŃă.
229

Anexa 5

CRITERII PENTRU ÎNCADRAREA ARBORETELOR


PE URGENłE DE REGENERARE

UrgenŃa 1. În această urgenŃă vor fi încadrate toate arboretele care, în raport cu


starea lor de vegetaŃie şi sănătate, nu mai pot fi menŃinute pe picior mai mult de 10
ani, fără riscul degradării lor totale şi al unor influenŃe negative asupra pădurii însăşi.
Volumul acestora urmează a fi recoltat în deceniul de aplicare a amenajamentului.
În cadrul acestei urgenŃe se vor defini următoarele categorii:
1.1. Arborete cu vârste de peste 20 ani la codru şi peste 5 ani la crâng, foarte
puternic afectate de factori biotici şi abiotici negativi (incendii, vânt, zăpadă, uscare,
vânat, rezinaj etc.), încadrate în cel mai ridicat grad de vătămare - excesiv vătămate.
1.2. Arborete neexploatabile cu densităŃi de la 0.1 la 0.3, cu vârsta de peste 20 ani
la codru şi peste 5 ani la crâng.
1.3. Arborete constituite predominant (peste 70 %) din arbori cu cioate
puternic degradate (cu putregai, scorburi mari, cu vitalitate foarte scăzută etc.).
1.4. Arborete exploatabile parcurse cu tăieri de regenerare, cu densităŃi de
la 0.1 la 0.3, cu sau fără seminŃiş utilizabil.

UrgenŃa 2. Se încadrează în această urgenŃă toate arboretele exploatabile care,


în raport cu dinamica procesului de regenerare, impun un ritm accelerat de
exploatare, precum şi arboretele neexploatabile aflate într-o stare de vegetaŃie precară
sau având o productivitate mult inferioară celei potenŃiale. Se vor avea în vedere
următoarele categorii de arborete:
2.1. Arboretele exploatabile şi trecute de vârsta exploatabilităŃii afectate de
factori biotici şi abiotici negativi încadrate în gradele de vătămare foarte puternic şi
puternic (volumul arborilor foarte puternic şi puternic afectaŃi - cu putregai, scorburi,
uscări, rupturi etc - reprezentând peste 20% din volumul total)* sau a căror stare de
vegetaŃie impune parcurgerea cu tăieri în deceniul de aplicare.
2.2. Arboretele de tip artificial, de productivitate inferioară, cu vârste mai mari
de 20 ani situate în staŃiuni de bonitate superioară şi mijlocie pentru speciile
corespunzătoare tipului de pădure natural fundamental.
2.3. Arborete cu densităŃi de la 0.4 la 0.6, cu vârste mai mari decât jumătatea
vârstei exploatabilităŃii normale, a căror stare nu permite redresarea lor prin lucrări de
împădurire a golurilor existente.
2.4. Arborete exploatabile de tip provizoriu.
2.5. Arborete exploatabile din unităŃi de codru cu peste 70 % arbori proveniŃi
din lăstari.
2.6. Arborete exploatabile cu densităŃi de la 0.4 la 0.6, cu seminŃiş utilizabil.
2.7. Arborete exploatabile cu densităŃi de la 0.4 la 0.6, fără seminŃiş utilizabil .

*) Stabilirea gradului de vătămare se face numai prin măsurători în suprafeŃe de


probă, cu ocazia descrierii parcelare şi/sau a inventarierii arboretelor în cauză sau
230

a căror stare de vegetaŃie impune intervenŃii în deceniul de aplicare

2.8. Arborete exploatabile echiene şi relativ echiene, cu densităŃi de 0.7 şi mai


mari, de productivitate inferioară, de vitalitate subnormală.
2.9. Arborete din unităŃi de crâng trecute de vârsta exploatabilităŃii, care nu pot
fi menŃinute fără a-şi pierde substanŃial capacitatea de regenerare din lăstari/ drajoni.

UrgenŃa 3. Se vor încadra în această urgenŃă arboretele ajunse sau trecute de


vârsta exploatabilităŃii, care prin structura, vitalitatea şi starea lor de sănătate ar putea
fi menŃinute pentru acoperirea unor eventuale deficite din perioada următoare
(sacrificii în plus). Acestor cerinŃe răspund următoarele categorii de arborete:
3.1. Arborete cu densităŃi de 0.7 şi peste, echiene şi relativ echiene, de
productivitate inferioară, de vitalitate cel puŃin normală, trecute de vârsta
exploatabilităŃii.
3.2. Arborete cu densităŃi de 0.7 şi peste, echiene şi relativ echiene, de
productivitate mijlocie şi superioară, de vitalitate cel puŃin normală, trecute de vârsta
exploatabilităŃii.
3.3. Arborete cu densităŃi de 0.7 şi peste, echiene şi relativ echiene, de
productivitate inferioară, de vitalitate cel puŃin normală, ajunse la vârsta
exploatabilităŃii.
3.4. Arborete cu densităŃi de 0.7 şi peste, echiene şi relativ echiene, de
productivitate mijlocie şi superioară, de vitalitate cel puŃin normală, ajunse la vârsta
exploatabilităŃii.
3.5. Arborete cu densităŃi de 0.7 şi peste, pluriene şi relativ pluriene, de
productivitate inferioară şi /sau de vitalitate subnormală, considerate ca exploatabile
în raport cu vârsta ce le-a fost atribuită.

UrgenŃa 4. Se includ arborete cu structuri naturale stabile, de regulă arborete


pluriene şi relativ pluriene, de productivitate superioară şi mijlocie, de vitalitate cel
puŃin normală şi cu consistenŃă normală, considerate exploatabile în raport cu vârsta
ce le-a fost atribuită.
4.1. Arborete pentru care, din cauza condiŃiilor de teren, nu este posibilă
aplicarea codrului grădinărit.
4.2. Arborete pentru care, în viitor, este posibilă aplicarea codrului grădinărit.

UrgenŃa 5. În această urgenŃă se vor încadra arborete considerate exploatabile


în condiŃiile sacrificiilor de exploatabilitate în minus precizate la paragraful 6.3.5. În
cazuri bine justificate, asemenea arborete vor fi incluse în rând de tăiere, începând cu
cele mai puŃin productive şi valoroase.
5.1. Arborete cu densităŃi de până la 0,7.
5.2. Arborete cu densităŃi de 0,7 şi peste.
Această ordine de urgenŃă are un caracter orientativ; de la caz la caz, ea se
poate adapta la particularităŃile pădurii de amenajat, Ńinând seama mai ales de
funcŃiile de protecŃie atribuite, de caracterul actual al tipului de pădure, de perioada
de regenerare adoptată, de starea seminŃişului instalat etc. De fiecare dată, soluŃia
231

aleasă va fi justificată prin analize tehnico-economice şi restricŃii ecologice; în acest


scop, determinarea creşterii curente în volum prin măsurători efective se poate dovedi
deosebit de utilă.
Încadrarea arboretelor pe urgenŃe de regenerare se va putea face în condiŃii
superioare prin mijloace informatice, apelând şi la metode ale cercetărilor
operaŃionale, prin care vor fi luate în considerare toate restricŃiile ecologice, precum
şi factori tehnico-economici. Nu se vor include la refacere arboretele de
productivitate inferioară situate în staŃiuni pentru care nu se întrevăd soluŃii certe,
verificate experimental în condiŃiile naturale date. Totodată, se va avea în vedere că
multe arborete de productivitate inferioară îndeplinesc importante funcŃii de protecŃie,
motiv pentru care oportunitatea şi metodele de refacere vor fi analizate şi stabilite
după criterii ecologice. De asemenea, nu vor fi prevăzute la refacere prin tăieri de
regenerare arboretele funcŃional necorespunzătoare care pot fi ameliorate prin lucrări
de îngrijire (extragerea treptată a arborilor din lăstari, a celor vătămaŃi etc.) sau prin
împăduriri (împădurirea golurilor, împlinirea consistenŃei prin semănături sub masiv
etc.).
UrgenŃele de regenerare se stabilesc pe teren, cu prilejul descrierii fiecărei
subparcele şi se definitivează după analiza de ansamblu efectuată la birou.
Arboretele marcate de către ocoalele silvice în vederea exploatării lor vor fi
încadrate pe urgenŃe de regenerare după criteriile menŃionate mai sus, făcându-se
modificările necesare când aceste marcări sunt necorespunzătoare sub raportul
urgenŃei de regenerare, tratamentului adoptat şi al intensităŃii tăierilor. De asemenea,
nu vor fi incluse în planul de recoltare dacă sunt neexploatabile sau fac parte din
subunităŃi destinate ocrotirii naturii sau conservării deosebite a pădurilor.
232

Anexa 6

CICLURI PENTRU PÃDURILE DIN ROMÂNIA,


PE FORMAłII FORESTIERE, GRUPE FUNCłIONALE
ŞI SORTIMENTE - łEL

Sortimente - Ńel Cicluri pentru pãduri cu funcŃii


FormaŃii forestiere principale prioritare de:
(lemn pentru ....) producŃie ProtecŃie*)
Molidişuri - cherestea 100-120 110-130
- rezonanŃă 150-180 150-180
Brădete - cherestea 100-120 120-140
- rezonanŃă 150-180 150-180
Făgete - cherestea 100-120 120-140
- furnire 140-150 140-150
Pinete (plantaŃii) - cherestea 60-80 80-100
Gorunete - cherestea 120-140 130-150
- furnire 160-200 160-200
Stejărete - cherestea 110-130 130-150
de stejar pedunculat - furnire 160-180 160-180
Cerete - cherestea 80-100 90-120
- furnire 100-140 100-140
GârniŃete - cherestea 100-120 110-140
- furnire 120-160 120-160
Stejărete - cherestea 60-80 70-100
de stejar brumăriu
Stejărete - cherestea 60-80 70-100
de stejar pufos
Teişuri - cherestea 50-80 70-100
- furnire 80-100 80-100
Cărpinete - cherestea şi celuloză 40-60 50-70
Salcâmete - cherestea şi construcŃii 25-35 30-40
Plopişuri de plop alb - cherestea 25-35 30-40
şi negru
Aninişuri - cherestea 60-70 65-75
- furnire 80 80
Culturi de plopi - cherestea şi celuloză 15-25 20-25
selecŃionaŃi - furnire 25-30 25-30
Culturi de salcie - cherestea şi celuloză 20-30 25-35
- furnire 30-35 30-35
Zăvoaie de salcie - cherestea şi celuloză 15-30 20-35

*) Se au în vedere în cazul pădurilor cu funcŃii speciale de protecŃie pentru care se


reglementează procesul de producŃie lemnoasă
233

Anexa 7
INDICI DE RECOLTARE PRIN LUCRĂRI DE ÎNGRIJIRE-RĂRIRE (ÎN PROCENTE FAłĂ DE VOLUMUL
ANTERIOR INTERVENłIILOR) PENTRU ARBORETELE PARCURSE SISTEMATIC CU
ASEMENEA LUCRĂRI ŞI AVÂND INDICI DE DENSITATE 0,9 – 1,0*)

FormaŃii şi grupe Vârsta arboretelor, (ani)


de formaŃii forestiere łelul de 11- 21- 31- 41- 51- 61- 71- 81- 91- peste
prod.** 20 30 40 50 60 70 80 90 100 100
- Molidişuri a 18 13 11 10 8 7 6 6 5
- Brădete a 17 13 10 9 8 7 7 6 5
- Amestecuri de fag cu răşinoase a 16 12 10 9 8 7 7 6
- Făgete a 15 15 13 10 9 9 8 7 5
b 16 17 15 13 12 11 10 8 6
- Goruneto- făgete şi şleauri a 14 12 9 9 8 7 6 5
de deal cu gorun b 16 14 10 10 9 8 6 5 4
- Gorunete şi stejărete (inclusiv a 14 12 10 8 7 6 5 4
de stejar brumăriu şi stejar pufos b 15 13 11 9 7 6 5 4 4
- Şleauri de câmpie, şleauri de a 14 12 10 8 7 6 5 4
luncă, şleauri de deal cu stejar b 15 13 11 9 7 6 5 4 4
pedunculat
- Teişuri a,b 17 13 1 10 7 6
- Cerete, gârniŃete şi amestecuri a 13 12 9 7 6 5 4 3
de cer cu gârniŃă
- Salcâmete a 15 10
- Aninişuri a 12 12 10
- Arborete de salcie a 16 12
234

FormaŃii şi grupe Vârsta arboretelor, ani


de formaŃii forestiere łelul de 11- 21- 31- 41- 51- 61- 71- 81- 91- peste
prod.** 20 30 40 50 60 70 80 90 100 100
- Arborete de plop alb, plop a 16 7
negru
- Culturi de plopi euramericani a,b 25-50
(selecŃionaŃi)
- Pinete şi laricete a 18 15 12 10
- Arborete de duglas verde a 16 12

*) Pentru arboretele cu indici de densitate de peste 1.0, indicii de recoltare se majorează cu 5 – 15%. Pentru arboretele cu
indici de densitate medii de 0.8 se programează rărituri dacă, pentru următorul deceniu, se întrevede majorarea acestora la
cel puŃin 0.9; în acest caz indicii de recoltare se diminuează cu 20-40%. Împlinirea consistenŃei este puŃin probabilă la
arboretele afectate de vânt, zăpadă şi fenomene de uscare anormală.
**) Ńel de producŃie: a – lemn pentru cherestea; b – lemn pentru furnire şi derulaj.
235

Anexa 8

PERIODICITATEA LUCRÃRILOR DE ÎNGRIJIRE


PENTRU ARBORETE PARCURSE SISTEMATIC CU ASEMENEA INTERVENłII SILVICULTURALE
(VALORI ORIENTATIVE PENTRU SCOPURI DE PROGRAMĂRI PE DECENIU)

Periodicitatea lucrãrilor de îngrijire, în ani, pentru:


FormaŃia forestierã Degajãri CurãŃiri Rãrituri în stadiul de dezvoltare
(Depresaj) Pãriş Codrişor Codru
Molidişuri 2-3 4-5 5-6 6-8 8-10
Brădete 2-3 3-5 6-8 8-10 10-12
Amestecuri de fag cu răşinoase 1-3 3-5 5-6 7-8 8-11
Făgete 2-4 3-5 6-8 8-10 10-12
Goruneto-făgete şi şleauri de deal cu 1-3 4-5 5-7 8-10 10-12
gorun
Gorunete şi stejărete (inclusiv de stejar 1-3 3-5 5-6 8-10 10-12
brumăriu şi stejar pufos)
-Şleauri câmpie, şleauri de luncă, şleauri 1-3 2-3 4-5 5-7 7-8
de deal cu stejar
Teişuri 1-3 4-5(6) 5-6 6-8 8-10
Cerete, gârniŃete şi amestecuri de cer cu 2-3 4-7 5-7 8-10 10-12
gârniŃă
Salcâmete 1-3 3-4 4-5 5-6
Aninişuri 1-2 2-3 4-6 6-7
Arborete de slacie 2-3 3-4
Arborete de plop alb şi plop negru 1-2 2-3 3-5 4-5
Pinete şi laricete 2-3 3-5 5-6 6-7 7-8
Arborete de douglas verde 1-3 3-5 5-7 8-10

NOTÃ: În culturile de plopi selecŃionaŃi şi de salcie selecŃionată nu se execută degajări şi curăŃiri. În schimb se execută elegaj artificial şi
1 – 2 rărituri, prima foarte puternică, a doua slab – moderată (potrivit Normelor tehnice pentru îngrijirea şi conducerea arboretelor)
236

Anexa 9

CATEGORII DE LUCRĂRI DE REGENERARE

A. Lucrãri necesare pentru asigurarea regenerãrii, constând din:

A.1. Lucrãri de ajutorare a regenerãrii naturale:


A.1.1. - mobilizarea solului;
A.1.2. - înlãturarea pãturii vii sau a litierei groase;
A.1.3. - îndepãrtarea subarboretului, a seminŃişului şi a tineretului
neutilizabil;
A.1.4. - provocarea drajonãrii la arboretele de salcâm;
A.1.5. - drenarea terenurilor pe care stagneazã apa;
A.1.6. - îndepãrtarea humusului brut.

A.2. Lucrãri de îngrijire a regenerãrii naturale


A.2.1. - descopleşirea seminŃişurilor;
A.2.2. - receparea seminŃişului vãtãmat, îndepãrtarea lãstarilor care
copleşesc seminŃişurile şi drajonii.

B. Lucrãri de regenerare, care se prevãd în urmãtoarele categorii de


terenuri:
B.1. SuprafeŃe de parcurs integral cu lucrãri de împãdurire
B.1.1. Împãduriri în terenuri goale din fondul forestier
B.1.1.1. - împãduriri în poieni şi goluri;
B.1.1.2. - împãduriri în terenuri degradate;
B.1.2. Împãduriri în terenuri parcurse cu tãieri de regenerare
B.1.2.1. - împãduriri în suprafeŃe parcuse cu tãieri rase;
B.1.2.2. - împãduriri pentru înlocuirea arboretelor slab productive
(refaceri);
B.1.2.3. - împãduriri pentru înlocuirea arboretelor derivate
(substituiri);
B.1.2.4. - împãduriri în terenuri dezgolite prin calamitãŃi naturale
(incendii, doborâturi de vânt sau zãpadã, uscare etc.).

B.2. SuprafeŃe parcurse cu tãieri de regenerare sub adãpost sau incomplet


regenerate
B.2.1. - împãduriri în completarea regenerãrii naturale în arborete tratate
în grădinărit
B.2.2. - împãduriri în completarea regenerãrii naturale în arborete în care
se aplică tratamentul codrului cvasigrădinărit
B.2.3. - împãduriri în completarea regenerãrii naturale dupã tãieri
progresive;
B.2.4. - împãduriri în completarea regenerãrii naturale dupã tãieri
succesive;
237

B.2.5. - împãduriri în completarea regenerãrii naturale dupã tãieri


de conservare;
B.2.6. - împãduriri în golurile din arboretele parcurse sau prevãzute sã
fie parcurse cu tăieri în crâng;

C. Completãri în arboretele care nu au închis starea de masiv.


C1 Completãri în arboretele tinere existente;
C2 Completãri în arborete nou create (20%).

D. Îngrijirea (întreŃinerea) culturilor.


D1 Îngrijirea culturilor tinere existente;
D2 Îngrijirea culturilor tinere nou create.

E. Împãduriri în terenuri cu condiŃii extreme de regenerare.


E1 Împãduriri pe terenuri cu înclinare mare, sol superficial, vulnerabile
la eroziune şi alunecãri, pe terenuri decopertate, halde de steril;
E2 Împãduriri pe terenuri nisipoase (plaje, dune etc.);
E3 Împãduriri pe terenuri sãrãturate;
E4 Împãduriri pe terenuri poluate (cu reziduuri petroliere, metale grele,
sulf etc.);
E5 Împãduriri pe terenuri mlãştinoase;
E6 Împãduriri pe terenuri situate la limita de existenŃã a vegetaŃiei
forestiere (alpin, stepã).
O categorie aparte de lucrări de regenerare o constituie împăduririle în terenuri
cu condiŃii extreme de regenerare ( pct. E de mai sus). Lucrările propuse în asemenea
terenuri au caracter experimental. Ele se includ în planul lucrărilor de regenerare din
amenajament, dar cantităŃile respective nu se înscriu în fişa indicatorilor de
caracterizare a fondului forestier. Ele pot fi luate în considerare de către unităŃile
silvice cu ocazia întocmirii planurilor anuale de împăduriri.
238

Anexa 10

BILANł ECONOMIC - FINANCIAR


BilanŃul economic-financiar asigurã o vedere de ansamblu asupra aspectelor economice din
perioada de aplicare a amenajamentului expirat. Acesta se va referi la:

1. ProducŃie fizică Total La ha de


fond forestier
a) ProducŃia de lemn: din care:
- produse principale ...................................................... mii m3 m3
- produse accidentale I .................................................. mii m3 m3
- produse secundare ...................................................... mii m3 m3
- produse accidentale II ................................................. mii m3 m3
- alte produse lemnoase (igienã, defrişări) .................... mii m3 m3

b) Produse accesorii
- fructe de pãdure ........................................................... tone kg
- ciuperci comestibile .................................................... tone kg
- împletituri ................................................................... tone kg
- vânat ........................................................................... tone kg
- alte produse ................................................................ tone kg

2. ProducŃie valorică*
2.1. Venituri realizate din vânzarea:
a) Produselor lemnoase:
- produse principale ...................................................... mii lei lei
- produse accidentale I .................................................. mii lei lei
- produse secundare ...................................................... mii lei lei
- produse accidentale II ................................................. mii lei lei
- alte produse lemnoase (igienã, defrişări)..................... mii lei lei

b) Produse accesorii
- fructe de pãdure ........................................................... mii lei lei
- ciuperci comestibile .................................................... mii lei lei
- împletituri ................................................................... mii lei lei
- vânat ........................................................................... mii lei lei
- alte produse ................................................................ mii lei lei
- alte venituri ............................................................... mii lei lei

2.2. Cheltuieli:
- pe structura de la pct. 2.1 mii lei lei
3. Profit - pierdere mii lei lei

*) Exprimată în preŃuri comparabile oficializate.


Notã: Într-o primã etapã bilanŃul se va întocmi începând pentru deceniul de aplicare a
aenjamentului precedent. După intrarea în vigoare a nolului amenajamentului, bilanŃul economic şi
financiar va cuprinde date anuale.
239

Anexa 11

VÂRSTA EXPLOATABILITĂłII ABSOLUTE PE SPECII ŞI CLASE DE PRODUCłIE


PENTRU ARBORETELE CU FUNCłIE PRIORITARĂ DE PRODUCłIE

Specia Clase de producŃie


I II III IV V
Molid 60 65 75 85 95
Brad 70 80 90 100 105
Pin silvestru 50 55 60 65 70
Pin negru 55 55 65 65 75
Fag 80 80 90 90 100
Mesteacăn 40 40 45 50 55
Gorun (sămânŃă) 65 65 70 80 100
Gorun (lăstar) 50 50 55 60 60
Stejar (sămânŃă) 70 80 85 90 95
Stejar (lăstar) 50 55 60 60 70
Carpen 45 50 55 60 65
Tei 50 60 60 65 70
Cer 50 55 60 65 65
GârniŃă 75 80 85 85 95
Salcâm (plantaŃie) 20 25 30 30 30
Salcâm (lăstar) 15 20 20 25 25
240

TERMINOLOGIE
(Extras din STAS 4579/ 1 - 90)

Nr. Termen DefiniŃie


crt.
Lucrare multidisciplinară ce cuprinde un sistem de măsuri
1. Amenajament silvic pentru organizarea şi conducerea unei păduri spre starea
cea mai corespunzătoare funcŃiilor multiple ecologice,
economice şi sociale
2. Arboret 1. PorŃiune de pădure distinctă, omogenă sub raportul
condiŃiilor staŃionale de vegetaŃie şi de structură, suficient
de mare pentru a putea forma obiect independent de
gospodărire (minimum 0,25 ha)
2. Ecosistem forestier elementar
3. Arboret degradat Arboret puternic deteriorat ca urmare a acŃiunii
nefavorabile a unor factori naturali sau antropici
4. Arboret derivat Arboret cu compoziŃia specifică diferită de cea a tipului
natural fundamental de pădure, caracterizată prin
diminuarea proporŃiei sau dispariŃia speciilor principale şi
majorarea corespunzătoare a speciilor de amestec ori prin
instalarea speciilor pioniere. Se disting: arborete parŃial
derivate şi arborete total derivate
5. Arboret echien Arboret constituit din arbori a căror vârstă diferă cu cel
mult 5 ani
6. Arboret etajat Arboret în care coroanele arborilor componenŃi se situează
în straturi orizontale diferite, formând etaje distincte
7. Arboret exploatabil Arboret ajuns la vârsta exploatabilităŃii specifice funcŃiei
atribuite sau a cărui stare necesită regenerarea lui
prematură, stabilită ca atare prin amenajament
8. Arboret funcŃional Arboret care nu îndeplineşte în mod satisfăcător funcŃiile
necorespunzător de protecŃie şi ecologice sau pe cele de producŃie atribuite
9. Arboret plurien Arboret alcătuit din arbori aparŃinând mai multor generaŃii,
de la vârste mici până la vârsta maximă naturală sau până
la o vârstă limită stabilită convenŃional
10. Arboret preexploatabil Arboret care devine exploatabil în perioada imediat
următoare primei perioade considerată ca atare de
amenajament
11. Arboret de productivitate Arboret cu capacitate de producŃie medie, încadrat în clasa
mijlocie de producŃie mijlocie (clasa III)
12. Arboret de productivitate Arboret cu capacitate de producŃie redusă ca urmare a
inferioară condiŃiilor staŃionale precare sau a acŃiunii unor factori
antropici ori naturali nefavorabili, încadrat în clase de
producŃie inferioare (clasele IV şi V)
13. Arboret de productivitate Arboret cu capacitate de producŃie ridicată, încadrat în
superioară clase de producŃie superioare (clasele I şi II)
14. Arboret relativ echien Arboret alcătuit din arbori a căror vârstă diferă cu mai mult
de 5 ani, dar nu cu mai mult de 30 ani
241

Tabel (continuare)
Nr. Termen DefiniŃie
crt.
15. Arboret relativ plurien Arboret constituit din arbori aparŃinând la cel puŃin două
generaŃii a căror vârstă diferă cu mai mult de 30 de ani,
formând cel puŃin două elemente de arboret, dar fără să
îndeplinească condiŃiile specificate arboretelor pluriene
16. Arboret subproductiv Arboret cu cel puŃin o categorie de productivitate inferioară
celei corespunzătoare potenŃialului staŃional
17. Avizarea amenajamentului Analiză tehnico-ştiinŃifică a amenajamentului elaborat de
organul competent, în vederea aprobării şi intrării lui în
vigoare
18. Avizarea temei de Analiză tehnico-ştiinŃifică în scopul stabilirii directivelor
proiectare referitoare la amenajarea pădurilor într-un ocol silvic
Sinonim:
ConferinŃa I de amenajare
19. Bază de amenajare Element tehnic şi organizatoric prin care se defineşte într-
un amenajament structura optimă a arboretelor şi a pădurii,
corespunzător obiectivelor multiple social-economice şi
ecologice urmărite
20. Bază de date a amenajării MulŃime centralizată de date amenajistice, organizată în
pădurilor scopul optimizării procesului de prelucrare a acestora, de
regulă, prin mijloace automatizate
21. Bonitatea staŃiunii Calitatea unei staŃiuni de a fi mai mult sau mai puŃin
favorabilă dezvoltării unei anumite biocenoze forestiere. În
cazul producŃiei de lemn ea se apreciază, de regulă, indirect
prin clasa de producŃie a arboretelor normale de tip natural
22. Cartare staŃională Studiul amănunŃit al staŃiunii forestiere cu reprezentarea pe
hărŃi şi delimitarea lor pe teren, efectuat anticipat sau
concomitent cu lucrările de amenajare a pădurilor, în
scopul fundamentării ecologice a soluŃiilor de gospodărire
a pădurilor
23. Categorie funcŃională Subdiviziune în sistemul de clasificare funcŃională a
pădurilor
Diviziune în sistemul de clasificare a arboretelor din
aceeaşi subgrupă funcŃională
24. Ciclul Bază de amenajare prin care se defineşte în amenajament
structura unităŃii de gospodărire în raport cu obiectivele
social-economice şi ecologice urmărite. Ciclul, exprimat în
ani, constituie criteriul de bază pentru reglementarea
producŃiei în unităŃi de gospodărire de codru regulat, codru
cvasigrădinărit şi de crâng
25. Clasă de vârstă Diviziune în sistemul de clasificare a arboretelor în raport
cu vârsta lor. Se formează clase de vârstă de 20 de ani la
pădurile tratate în regimul codrului, de 10 ani la cele tratate
în regimul crângului de diverse foioase tari şi de 5 ani la
zăvoaie de plop şi salcie
26. CompoziŃie-Ńel CombinaŃie de specii urmărită a se realiza de un arboret,
care îmbină în modul cel mai favorabil, atât prin proporŃie
242

cât şi prin gruparea lor, exigenŃele biologice cu obiectivele


multiple social-economice ori ecologice

Tabel (continuare)
Nr. Termen DefiniŃie
crt.
27. Continuitate Mod de realizare a obiectivelor social-economice şi
ecologice într-o unitate de gospodărire, caracterizat prin
recolte de lemn ori servicii permanente şi cel puŃin egale de
la o perioadă la alta
28. Control în amenajament AcŃiune întreprinsă la sfârşitul fiecărei perioade de
amenajament, constând în verificarea şi analiza atât a
amenajamentului expirat, cât şi a activităŃii desfăşurate în
procesul aplicării lui, în scopul fundamentării mai corecte a
soluŃiilor ce se preconizează în cadrul noului amenajament
29. Cupon PorŃiune dintr-o unitate de gospodărire de codru grădinărit
din care, potrivit amenajamentului, urmează să se recolteze
posibilitatea într-un an. Se constituie cupoane şi pentru
unităŃile de gospodărire de codru cvasigrădinărit, ca şi
pentru pădurile supuse regimului special de conservare
30. Descrierea unităŃilor Cercetarea amănunŃită a fiecărei unităŃi amenajistice şi
amenajistice consemnarea sistematică a caracteristicilor staŃiunii şi ale
biocenozei, precum şi a altor date, inclusiv preconizarea
măsurilor de gospodărire
31. Ecosistem forestier Ansamblu format din biocenoză şi biotop (staŃiune) în care
se stabilesc relaŃii strânse atât între organisme, cât şi între
acestea şi biotop
32. Element de arboret Totalitatea arborilor de aceeaşi specie, provenienŃă şi
generaŃie dintr-un arboret, aparŃinând unui singur etaj
33. Exploatabilitate Calitatea de a fi recoltabil, atribuită unui arbore sau arboret
în raport cu obiectivele social-economice sau ecologice
urmărite
34. Exploatabilitate absolută Exploatabilitate corespunzătoare momentului în care
creşterea medie anuală a producŃiei totale este maximă
35. Exploatabilitate de protecŃie Starea corespunzătoare momentului maximizării efectului
mediu protector al arboretului
36. Exploatabilitate de Exploatabilitate stabilită după considerente biologice
regenerare referitoare la capacitatea arboretelor de a se regenera pe
cale naturală. În cazul arboretelor de codru regulat se
realizează în perioada în care acestea se pot regenera pe
cale naturală din sămânŃă, iar pentru arboretele de crâng
până la vârsta de la care regenerarea din lăstari nu mai este
satisfăcătoare
37. Exploatabilitate tehnică Exploatabilitate stabilită după criteriul creşterii medii
maxime a producŃiei totale a arboretului, calculată în raport
cu un anumit sortiment sau grupă de sortimente de lemn
38. Fond forestier Totalitatea suprafeŃelor cu folosinŃă forestieră, înregistrate
ca atare în amenajamentele silvice
39. Fond de producŃie Totalitatea arborilor sau arboretelor dintr-o pădure, care
îndeplinesc rolul de mijloace de producŃie lemnoasă
40. Fond de producŃie normal Mărimea fondului de producŃie corespunzătoare maximului
243

Sininim: Fond de producŃie de eficacitate funcŃională pentru producŃia de masă


optim lemnoasă

Tabel (continuare)
Nr. Termen DefiniŃie
crt.
41. Fond de producŃie real Mărimea fondului de producŃie în starea reală a arboretului
sau a pădurii, în ansamblul ei
42. FuncŃie DestinaŃie dată unui arboret sau păduri potrivit obiectivelor
ecologice, economice şi sociale ale gospodăririi silvice
respective, cu luarea în considerare a potenŃialului natural
al acestora
43. Grupă funcŃională Diviziune principală în sistemul de clasificare a pădurilor
în raport cu natura funcŃiilor ecologice economice şi
sociale atribuite
44. Indice de recoltare Raportul dintre posibilitatea anuală şi suprafaŃa unităŃii de
gospodărire. Se exprimă în metri cubi pe an şi hectar
45. Metodă de amenajare Ansamblul procedeelor destinate organizării pădurii într-o
concepŃie unitară şi în raport cu obiectivele multiple
ecologice, economice şi sociale urmărite.
Mod de reglementare a recoltării produselor lemnoase
dintr-o pădure, având la bază anumite concepŃii despre
starea ei normală şi despre tehnica realizării acesteia
46. Metoda claselor de vârstă Metodă de amenajare a pădurilor de codru regulat, bazată
pe normalizarea structurii fondului de producŃie, folosind
criteriul claselor de vârstă pentru controlul continuităŃii pe
suprafaŃă şi alte criterii secundare pentru controlul
continuităŃii pe volum
47. Metoda controlului Metodă de amenajare a pădurilor în codru grădinărit,
bazată pe controlul permanent al măsurilor de gospodărire
aplicate, folosind criterii auxologice, ecologice,
silviculturale şi economice
48. Metoda creşterii indicatoare Metodă de amenajare a pădurilor de codru regulat, bazată
pe normalizarea structurii fondului de producŃie prin
intermediul creşterii indicatoare
49. Norme tehnice pentru Ansamblu de cunoştinŃe ştiinŃifice dobândite prin cercetări
amenajarea pădurilor şi în producŃie, precum şi prevederi tehnico-organizatorice
pentru amenajarea într-o concepŃie unitară a pădurilor
50. Obiectiv ecologic, economic Efectul scontat şi fixat ca Ńel prin amenajarea unei păduri.
sau social El se poate referi atât la produsele, cât şi la serviciile
pădurii
51. Parcelar Sistem de împărŃire a unei păduri în parcele
52. Parcelă Diviziune cu caracter permanent a fondului forestier,
formată în cadrul unei unităŃi de producŃie şi protecŃie sau
unităŃi de protecŃie cu ocazia amenajării pădurilor, în
scopul organizării lor teritoriale
53. Parchet 1. SuprafaŃă de pădure de pe care se recoltează volumul
materialului lemnos pe perioada unui an prin tăieri rase
într-o unitate de producŃie sau serie de gospodărire
2. Locul exploatării în care se efectuează recoltări de
244

produse principale sau secundare pe perioada unui an

Tabel (continuare)
Nr. Termen DefiniŃie
crt.
54. Pădure 1.SuprafaŃă de teren de cel puŃin 2500m2 acoperită de
vegetaŃie forestieră definită ca atare prin amenajamentele
silvice
2. Sistem biologic deschis, unitate a ecosferei, în care rolul
principal este deŃinut de biocenoze forestiere, cu deosebire
de populaŃiile de arbori, destul de deasă şi întinsă pentru ca
în interiorul ei să se formeze un mediu specific, distinct de
cel al suprafeŃelor învecinate, realizînd o comunitate
coplexă de viaŃă capabilă să îndeplinească funcŃii multiple
social-economice şi ecologice
55. Pădure amenajată Pădure care a constituit obiectul unor lucrări de amenajare
şi pentru care s-a elaborat şi aprobat un amenajament
56. Perioadă de amenajament Interval de timp pentru care se calculează posibilitate şi se
întocmesc planurile diferitelor lucrări, într-un amenajament
57. Posibilitate Mărimea recoltelor de lemn, stabilită de amenajament, în
condiŃiile asigurării echilibrului ecologic şi a continuităŃii
pe termen lung a funcŃiilor multiple atribuite pădurii
58. Preavizarea Analiză tehnico-ştiinŃifică în vedera acceptării prealabile a
amenajamentului soluŃiilor preconizate de proiectanŃi la elaborarea
Sinonim: ConferinŃa a II-a amenajamentului
de amenajare
59. Principii de amenajare a Repere stabile, acceptate inductiv, care orientează în
pădurilor permanenŃă gospodărirea pădurilor în scopul realizării
obiectivelor sociale, economice şi ecologice, repere care
stau la baza elaborării amenajamentelor
60. Productivitate Capacitatea unei păduri de a produce masă lemnoasă. Se
exprimă prin creşterea medie pe an şi hectar a producŃiei
lemnoase totale, în metri cubi sau în tone de substanŃă
uscată
61. Regim de gospodărire Sistem de măsuri adaptat particularităŃilor ecologice ale
unei păduri şi aplicat în mod consecvent în vederea
realizării Ńelurilor de gospodărire
62. Regim de ocrotire integrală Mod de gospodărire a pădurilor ocrotite prin lege,
constituite legal în rezervaŃii naturale, rezervaŃii ştiinŃifice,
rezervaŃii peisajistice, monumente ale naturii şi parcuri
naŃionale
In acest cadru, arboretele ocrotite sunt excluse din circuitul
economic, orice intervenŃie necesară putându-se executa
numai pe bază de cercetări aprobate de organul prevăzut de
lege
63. Regim special de conservare Mod de gospodărire a pădurilor pentru care nu sunt
posibile sau admise pe termen lung sau temporar lucrări
obişnuite de regenerare, intervenŃiile speciale silviculturale
fiind destinate asigurării sănătăŃii, stabilităŃii şi regenerării
245

arboretelor în vederea asigurării permanenŃei pădurilor


respective şi a funcŃiilor atribuite lor

Tabel (continuare)
Nr. Termen DefiniŃie
crt.
64. Sacrificiu de exploatabilitate Anticipare sau întârziere a recoltării unui arboret faŃă de
vârsta exploatabilităŃii, adoptată prin amenajament şi
exprimată în ani
65. Sistem informatic al Parte a sistemului informaŃional al amenajării pădurilor,
amenajării pădurilor pentru care mijloacele folosite la colectarea, înregistrarea,
prelucrarea, stocarea şi/sau transmitearea datelor şi a
informaŃiilor sunt cu precădere automatizate
66. Sistem informaŃional al Ansamblul de fluxuri şi circuite informaŃionale privind
amenajării pădurilor amenajarea pădurilor, organizat într-o conceptie unitară
potrivit normelor tehnice în vigoare
67. UrgenŃă de regenerare Ordinea indicată pentru regenerarea arboretelor
exploatabile, în raport cu vârsta exploatabilităŃii şi starea
lor
68. Vârsta exploatabilităŃii Vârsta la care un arboret devine exploatabil în raport cu
funcŃiile multiple atribuite
69. Zonarea funcŃională a OperaŃia de delimitare a suprafeŃelor de pădure menite să
pădurilor îndeplinească diferite funcŃii de producŃie şi protecŃie sau
numai de protecŃie