Recunoaşterea terenului în amănunt presupune parcurgerea lui cu harta în mână şi
identificarea în teren a detaliilor figurate pe aceasta. Pentru uşurinţă, în orice punct al deplasării se procedează iniţial la orientarea planului, respectiv la omoloagele lor în teren. Orientarea se poate realiza şi cu busola, aducând latura ei scurtă, sau direcţia nord marcată printr-o săgeată, paralelă cu acul busolei lăsat liber şi liniştit . Un detaliu fotografic din natură, reprezentat prin semnul convenţional respectiv, se identifică pe teren căutându-l pe direcţia indicată de hartă şi la distanţa corespunzătoare. În cadrul acestei operaţiuni Prestatorul parcurge următoarele etape: – identificarea formelor de relief; – identificarea limitelor sectorului cadastral/sectoarelor cadastrale; – recunoaşterea punctelor din reţeaua geodezică; – identificarea zonelor în care sunt necesare ridicări topografice; – identificarea zonelor în care se efectuează măsurători ale imobilelor în teren cu participarea deţinătorilor; – identificarea zonelor care au făcut obiectul legilor proprietăţii, precum şi a zonelor necooperativizate, dacă este cazul; – identificarea zonelor cu potenţiale dificultăţi, precum: imobile deţinute de comunităţi etnice minoritare (romi, saşi, slovaci etc.), imobile aflate în litigiu pe rolul instanţelor etc.