MICROHIDROCENTRALELE ȘI MEDIUL

Analiza efectelor și bune practici

Elaborat în decembrie 2012

în cadrul contractului WWF-DCP 9E0793.01

Kelemen Árpád

ing. hidro, ing. urbanist

P.F.A. Kelemen Árpád-HIDROKA, Tg. Mureș (RO), 0723-670676, www.hidroka.ro
1. INTRODUCERE
1.1. Obiectul lucrării

Prezenta lucrare constituie, conform temei și în limita dimensiunii solicitate, o analiză a

celor mai bune tehnologii și metode privind construirea de microhidrocentrale, inclusiv analiza
riscurilor asupra mediului generate de diferite tehnologii de construire a acestora și soluțiile
posibile de prevenire din punct de vedere tehnic. În acest sens materialul de față încearcă să
recapituleze multiplele interacțiuni ale microhidrocentralelor cu mediul, în speranța că el va putea
constitui un îndrumător pentru toți cei interesați de microhidroenergie.
Necesitatea construirii de microhidrocentrale este nu numai o cerință inevitabilă a
dezvoltării societății, ci și o posibilitate de realizare a dezvoltării durabile, contribuind la
independența energetică, la creșterea siguranței în alimentarea cu energie electrică și la protecția
climei prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (în speță a bioxidului de carbon).
Nu trebuie pierdut din vedere faptul că problema realizării de microhidrocentrale trebuie
abordată cu realism, conștienți fiind de faptul că așteptările sau solicitările exagerate privind
microhidrocentrale cu efect nul sau fără efect negativ asupra mediului natural sînt total nerealiste.
Comparativ, aplicarea consecventă a acestei idei ne poate conduce la concluzia absurdă că nici
așezările umane nu pot fi construite, deoarece și acestea au efecte negative asupra mediului
natural și încă iremediabile și ireversibile.
Lucrarea de față încearcă să arate tocmai faptul că, există metode și posibilități de
construire a microhidrocentralelor nu numai în condiții de eficiență economică, dar și cu impact
redus asupra mediului.

1.2. Despre terminologie

Hidroenergia reprezintă una dintre resursele energetice refolosibile sau sursele

regenerabile de energie (SRE), regenerabile în mod natural și în mod permanent.
Pentru a defini cît mai clar aria de cuprindere a acestei analize, este nevoie de delimitarea
domeniului. Exploatarea hidroenergiei se realizează prin amenajări hidroenergetice (AHE),
compuse din mai multe obiecte, după cum se va arăta în continuare. Dintre acestea, hidrocentrala
este considerată componenta principală, deoarece aici se produce energia electrică. Prin
hidrocentrală se înțelege o centrală hidroelectrică (CHE) ce utilizează energia apei, în particular a
apei rîurilor pentru producerea de energie electrică. În practica exprimării AHE se confundă cu
CHE.
Hidrocentralele se clasifică în două mari grupe în funcție de puterea electrică instalată
(P i ), exprimată în MW (megawatt= 106 W): CHE de putere mare și CHE de putere mică sau
microhidrocentrale. Prin termenul generic de ”microhidrocentrală”, în continuare ”MHC”, se
înțelege o centrală hidroelectrică de putere ”mică”, neexistînd în prezent un consens internațional
în această privință, limita superioară avînd valori foarte diferite de la o țară la alta, variind în
limite foarte largi, între 1-50 MW. Pe plan european, după intrarea în vigoare a Directivei Cadru
a Apei 2000/60/CE, la propunerea ESHA (European Small Hydropower Association), pentru
MHC sînt acceptate CHE cu puterea instalată de maximum 10 MW. MHC pot utiliza și alte surse
de energie hidraulică decît cea a rîurilor, de exemplu cele disponibile în sistemele de alimentare
cu apă, în sistemele de canalizare, în sistemele de irigații, de la ecluzele de navigație, a apei
tehnologice din industrii, etc. Deși prezintă interes, ponderea acestor surse fiind cu totul
neglijabilă în raport cu amenajările de pe cursurile de apă, precum și practic fără impact asupra
mediului, în lucrarea de față se vor trata doar MHC de pe cursurile de apă.
În mod uzual MHC se împart pe cîteva trepte de putere instalată, neexistînd nici în acest
sens limite stricte, astfel: între 1-10 MW CHE de mică putere (CHEMP) (acest termen fiind
propus și utilizat în România în anii 1980 de ISPH (Institutul de Studii și Proiectări
Hidroenergetice, București), între 100 (300)-1000 kW (kilowatt) mini hidrocentrale, între 10-100

Page 2 of 26
(300) kW microhidrocentrale și sub 10 kW picohidrocentrale. Ultimele două categorii și în
special picohidrocentralele sînt MHC locale, izolate, neracordate la Sistemul Electroenergetic
Național (SEN), funcționînd în sistem insular.
În general există o confuzie sau o percepție greșită în ceea ce privește alcătuirea MHC,
considerînd că acestea ar fi o replică sau o reproducere a unei CHE mari la o scară mai mică.
Nimic mai greșit, deoarece numai principiul de funcționare este identic. Dacă schemele de
amenajare ale MHC la puterile instalate din partea superioară a domeniului se aseamănă în cîteva
privințe cu cele ale marilor CHE, în schimb cele cu puterile mai mici și foarte mici prezintă
particularități aparte, net diferite, proprii.
În ceea ce privește termenul ”cele mai bune tehnologii” sau ”cele mai bune practici”,
trebuie menționat că acest(e)a trebuie utilizat(e) cu prudență, evitînd greșeala de a (l)i se atribui
un caracter cu valabilitate generală absolută, aplicabilă în toate situațiile. În majoritatea
problemelor, în special în raport cu mediul, interacțiunile și efectele sînt complexe, deci prin
excelență context-specifice. Astfel este mult mai util a se considera acest(e) termen(e) ca un
proces de învățare adaptivă, decît ca un set de reguli sau ghiduri rigide (Measham, T.G., Kelly,
G.J., Smith F.P., 2007). Acesta este și cazul MHC. Calificativul ”cele mai” este criticat pe drept
cuvînt de notorietățile în domeniu ca fiind nu tocmai potrivit, deoarece nimic nu garantează că la
un anumit moment nu există practici și mai bune comparativ cu cele consacrate într-un anumit
domeniu sau într-o anumită perioadă. La fel, o soluție foarte bună găsită la un moment dat ar
putea necesita pentru aplicarea ei practică costuri atît de mari încît ar face prohibitivă o investiție
– în cazul nostru de MHC. Astfel, considerînd a fi mai potrivite cu realitatea, recomandările
prezentate în lucrare sînt avansate în sensul de ”bune practici” sau ”bune tehnologii”.

1.3. Clasificarea MHC

În scopul înțelegerii aspectelor particulare ale diferitelor construcții de MHC este necesar
cunoașterea clasificării acestora. Clasificarea se poate face după căderea disponibilă pentru
utilizare, determinată de tehnologia posibilă pentru transformarea energiei hidraulice în energie
mecanică, adică de turbinele hidraulice (turbina hidraulică fiind o mașină hidraulică, a cărei
caracteristici energetice sînt determinate de legile hidraulicii), după tehnologia de utilizare a
energiei hidraulice și după modul de încadrare în SEN.
După căderea disponibilă pentru utilizare, CHE deci și MHC se împart în următoarele
categorii, cu mențiunea că nici aceste limite nu sînt foarte rigide:

- MHC de mare cădere, avînd următoarele caracteristici principale:

- cădere: > 50 (... 2000) m
- debit instalat: mic
- echipare tipică cu turbine hidraulice de tip: Pelton, Turgo, Francis
- mod de utilizare: CHE de vîrf (grad de utilizare < 30 %)
- MHC de cădere medie, avînd următoarele caracteristici principale:
- cădere: 15-50 m
- debit instalat: mediu-mare
- echipare tipică cu turbine hidraulice de tip: Francis, Kaplan, Turgo, Bánki
(Bánki-Michell sau Ossberger sau crossflow (cu trecere dublă)
- mod de utilizare: CHE de semivîrf sau de bază (grad de utilizare 30-50 %)
- MHC de cădere mică, avînd următoarele caracteristici principale:
- cădere: < 15 m
- debit instalat: mare
- echipare tipică cu turbine hidraulice de tip: Kaplan, propeller, în S, cu bulb,
Bánki
- mod de utilizare: CHE de bază (grad de utilizare > 50 %)

Page 3 of 26
 După modul de încadrare în SEN, MHC se împart în două categorii:
- racordate la SEN
- locale sau insulare (izolate) (neracordate la SEN)

Gradul de utilizare menționat între paranteze înseamnă gradul mediu de utilizare anuală a
puterii instalate și nu trebuie confundat cu gradul mediu de utilizare anuală a potențialului
hidroenergetic în secțiunea de captare.
Clasificarea după tehnologia de utilizare a energiei hidraulice a rîurilor se numește
schemă de amenajare și se prezintă separat în continuare.

1.4. Schemele de amenajare ale MHC

Cunoașterea diferitelor scheme de amenajare prezintă importanță în privința efectelor

asupra mediului, deoarece în afara multor elemente comune, fiecare are componente specifice, cu
efecte specifice. În practica CHE în general, deci și a MHC se pot distinge următoarele scheme de
amenajare:

● CHE cu acumulare sau convenționale (dam hydro)

CHE cu acumulare se mai numesc și ”convenționale”, fiind primele tipuri construite și
consacrate pentru CHE mari. Căderea (diferența de nivel) necesară se realizează cu ajutorul unui
baraj ce închide valea și creează un lac de acumulare ce asigură o compensare de obicei
superanuală (sau cu compensare zilnică, săptămînală sau sezonieră în cazul CHE fluviale) a
debitelor rîului față de regimul natural. Aceste tipuri de centrale sînt de vîrf, uneori de semivîrf,
adică funcționează în perioadele în care cerința (consumul) de energie electrică este cea mai
mare. CHE fluviale pot funcționa în regim de bază.
După amplasarea centralei în raport cu captarea, acestea pot fi:
- centrale-baraj, adică comasate cu barajul (fig.1)

- centrale pe derivație, amplasate la distanță în aval de baraj (fig.2)

În ambele scheme, centrala (CHE) poate fi cu amplasare supraterană sau subterană. De

asemenea, evacuatorul de ape mari poate fi încorporat în baraj sau o construcție independentă, în
funcție de configurația topografică a amplasamentului.

Page 4 of 26
● CHE fără acumulare (run-of-river)
Denumirea provine din faptul că aceste centrale utilizează debitul disponibil al cursului de
apă practic în regim natural, fără acumulare sau cu o acumulare cu compensare redusă (orară sau
zilnică), cu acumularea fie în albia minoră fie în afara albiei minore. Pentru realizarea căderii, în
albia minoră a rîului se construiește un baraj scund sau un prag de fund.
După amplasarea centralei, acestea pot fi:
- centrale fluviale, adică centrale-baraj pe firul apei (fig.3); Termenul ”fluvial” nu
trebuie confundat cu cel utilizat pentru evidențierea cursurilor de apă foarte mari. În acest caz
termenul desemnează faptul că CHE este amplasată pe firul apei.

- centrale pe derivație, amplasate la distanță în aval de baraj (fig.4); În acest caz de

cele mai multe ori acumularea pentru compensare este amplasată în afara albiei minore, iar
centrala funcționează preponderent în regim ”totul sau nimic”. Această terminologie a fost
introdusă în România de ISPH prin anii 1980 și desemnează faptul că CHE funcționează
intermitent (cu întreruperi), în funcție de debitul rîului. Majoritatea covîrșitoare a MHC sînt de
acest tip. Schema este de două tipuri, în funcție de modul de alimentare a centralei:
- sub presiune, cu conductă de aducțiune (fig.4a)

Conducta de aducțiune (9) și bazinul compensator (11) pot fi amplasate suprateran sau
subteran, de asemenea construcția de evacuare a apei turbinate (12) poate fi supraterană cînd se
numește canal și subterană caz în care se numește galerie.
- cu nivel liber, cu canal sau galerie subterană de aducțiune (fig.4b)

Page 5 of 26
 Conducta forțată (13) și bazinul compensator (15) pot fi cu amplasare supraterană sau
subterană. Construcția de evacuare a apei turbinate (16) poate fi supraterană cînd se numește
canal și subterană caz în care se numește galerie.
În toate schemele din această categorie, centrala (CHE) poate fi cu amplasare supraterană
sau subterană.

● CHE de acumulare cu pompaj (pumped storage)

Acest tip de amenajare are nevoie de două acumulări: una inferioară și una superioară. În
perioadele de consum minim, cînd energia electrică este mai ieftină, apa este pompată din
rezervorul inferior în rezervorul superior, iar în perioadele de consum maxim, cînd prețul energiei
electrice este mare, apa acumulată în rezervorul superior este utilizată pentru producere de
energie electrică. Regimul de funcționare în primul caz este de pompare, iar în cel de-al doilea
caz, regim de turbinare. Această schemă de amenajare mai prezintă avantajul posibilității de
stabilizare a frecvenței rețelei de curent alternativ și asigurării compensării producției de energie
electrică în exces, prin preluarea acestuia în perioadele excedentare pentru pompare. Cercetări
recente au arătat faptul că, aceste tipuri de AHE pot fi utilizate foarte eficient în combinație cu
centralele eoliene, asigurînd compensarea deficiențelor majore ale acestora: impredictibilitatea și
variațiile bruște ale generării.
Se pot diferenția următoarele variante:
- cu rezervorul inferior alimentat cu apă din rîu, schema clasică (fig.5)
- cu rezervorul superior alimentat cu apă din rîu
- în circuit închis (closed loop), în care ambele rezervoare sînt artificiale și nealimentate
din rîuri

În toate variantele, centrala (4) poate fi cu amplasare supraterană sau subterană, iar
conducta(ele) de refulare/forțată(e) (7) pot fi supraterane sau subterane.
Lacurile naturale foarte mari pot fi folosite atît ca rezervoare inferioare cît și rezervoare
superioare, existînd în funcțiune cîteva amenajări de acest fel. În schemele de acumulare cu
pompaj sînt folosite cu precădere turbinele Francis, ale căror înălțime de pompare este limitată
deocamdată la 600 m, dar sînt în curs de proiectare amenajări cu diferențe de nivel de pînă la cca.
900 m.

La elaborarea schemelor prezentate s-a încercat cuprinderea practic a tuturor

componentelor majore posibile ce ar putea intra în alcătuirea fiecăreia, motiv pentru care aceste
scheme ar putea fi considerate și maximale. În practică, depinzînd de la caz la caz, schemele pot
avea mai puține elemente componente.
De asemenea mai trebuie avut în vedere că investiția unui MHC mai cuprinde costurile
pentru racordul electric de medie tensiune de 20 kV (nenecesar la MHC insulare), pentru
drumurile de acces și după caz, a carierei pentru materiale de construcție și pentru măsurile
compensatorii.

Page 6 of 26
1.5. Tipuri de turbine hidraulice

Elementul-cheie al centralei este turbina hidraulică. Pentru echiparea MHC se folosesc

mai multe tipuri de turbine hidraulice. Nu este cazul aici de o prezentare exhaustivă. Turbinele
hidraulice se împart în două mari categorii: cu acțiune sau de impuls și cu reacțiune. Cele mai
utilizate turbine hidraulice sînt următoarele:
- turbine hidraulice cu acțiune (de impuls): Pelton, Turgo, Bánki (Bánki-Michell sau
Ossberger sau crossflow (cu trecere dublă)
La aceste tipuri de turbine rotorul nu este cufundat în apă, fiind acționat de un jet (sau mai
multe jeturi) de apă, rotorul fiind permanent la presiunea atmosferică.
- turbine hidraulice cu reacțiune: Francis, Kaplan, propeller, în S, cu bulb
La aceste tipuri de turbine rotorul este scufundat (imersat) integral în apă, fiind închis într-
o carcasă sub presiune.
O invenție relativ recentă este turbina VLH (Very Low Head), capabilă să utilizeze căderi
de ordinul 1- 3 m, neînchisă în carcasă sub presiune și care necesită lucrări de construcție extrem
de simple. Marele dezavantaj al turbinei este sensibilitatea la îngheț.
O categorie aparte o constituie turbina reversibilă sau turbina-pompă, o mașină
hidraulică ce poate lucra în regim de turbină sau pompă prin inversarea sensului de rotație. Dacă
la CHE cu acumulare cu pompaj mari se utilizează și schema cu pompă și turbină separate, la
MHC se utilizează turbina reversibilă, soluția în ansamblu fiind mult mai ieftină.
Se duc cercetări asidue pentru creșterea performanțelor hidraulice ale turbinelor, deoarece
fiecare fracțiune de procent în creșterea randamentului contribuie la creșterea și mai mare a
producției de energie electrică. De asemenea, cercetările vizează și crearea unor turbine care să
cauzeze cît mai puține leziuni peștilor antrenați în ele, așa-numitele ”fish-friendly turbine” sau
”environmentally friendly Turbine”.
Sînt încurajatoare rezultatele aplicațiilor turbinelor cu turația variabilă și convertizoare de
frecvență, avînd avantajul eliminării cutiei de transmisie, prețul acestora însă este încă mare.

2. BUNELE PRACTICI ÎN ETAPELE DE REALIZARE A MHC

2.1. Aspecte generale
Similar altor investiții, realizarea unui MHC implică participarea și colaborarea a trei
actori: beneficiar, proiectant, organe de avizare. Fără a minimaliza contribuția beneficiarului și
proiectantului, deși organele de avizare au fost menționate la urmă, de fapt aceștia au rolul
esențial în a asigura realizarea de MHC cu impact negativ minim asupra mediului. Motivarea este
simplă: autoritățile statului sînt singurele investite cu rol de reglementare și control. Tocmai prin
exercitarea acestui rol pot filtra și respinge proiectele necorespunzătoare și studiile de impact
aferente nespecialiste, superficiale, făcute din birou fără recunoașterea amplasamentului, la bandă
rulantă în stil copy-paste.
Specializarea, precum și instruirea în problemele de mediu specifice trebuie să fie
considerate cerințe obligatorii pentru realizare unor proiecte de MHC cu efecte negative minime
asupra mediului natural, cu precădere pentru proiectanții și autorităților implicate în procesul de
avizare.
Nu trebuie pierdut din vedere nici faptul că, nicio execuție, oricît de bună să fie ea, nu va
putea corecta deficiențele majore ale unui proiect de slabă calitate.
Buna practică în realizarea de MHC începe de la studiile strategice privind posibilitățile
de utilizare a potențialului hidroenergetic și în particular a celui microhidroenergetic. Aceste
studii trebuie elaborate la nivel central, pe bazine hidrografice, cu respectarea prevederilor
Directivei Cadru a Apei 2000/60/EC (prin încadrarea în planurile de gestionare a bazinelor
hidrografice, denumite în România Planuri de Amenajare și Management-PAMBH) și a
Directivelor privind habitatele și ariile naturale protejate. O foarte mare importanță în acest scop

Page 7 of 26
o au și hărțile tematice cu izoliniile debitelor curgerii minime cu diverse asigurări și medii,
determinate pe bazine hidrografice. Aceste studii, similar practicii obișnuite din străinătate, ar
trebui puse la dispoziția publicului în mod gratuit, deoarece numai în acest mod pot servi în mod
corect la informarea preliminară a potențialilor investitori.
Măsurile tehnice de bună practică pot fi grupate în trei categorii:
- măsuri tehnice în proiectare
- măsuri tehnice în execuție
- măsuri tehnice în exploatare.
Acestea se vor prezenta succint în continuare.

2.2. Proiectare
Deși în general nici la ora actuală nu este încă evident, foarte mulți beneficiari și chiar
autorități ignorînd acest aspect, aplicarea celor mai bune metode de construire a MHC cu impact
minim asupra mediului începe cu și depinde nemijlocit de proiectare. Pentru a avea un proiect
bun, trebuie evitați proiectanții, pe care un specialist chiar din domeniu îi denumește foarte
potrivit ”nintendo engineers” (Gordon, James L., 2006). Nu este mai puțin important și durata de
proiectare. Cazul MHC nu este unul izolat în această privință, ci întărește numai regula proastă
generalizată în România. Durata de proiectare se compune din durata necesară execuției studiilor
preliminare de teren (topo, geo, hidro) și cea propriu-zisă. De obicei durata de proiectare se vrea
redus și de multe ori impus chiar de beneficiar cu succes, la perioade așa de scurte (cîteodată
ridicol de scurte) încît, este imposibil a se gîndi la analizarea de variante și aprofundarea minim
necesară chiar a singurei variante adoptate în grabă.
La realizarea unui MHC trebuie avute în vedere și analizate foarte multe aspecte, dintre
care în mod evident cele mai multe sînt în legătură directă cu apa. Fără a fi o listă exhaustivă sau
reprezenta o prioritizare, o enumerare a acestor aspecte ar fi următoarea:
- elementele hidrologice ale amplasamentului
- elementele topohidrografice ale amplasamentului
- datele geologice, geotehnice și hidrogeologice ale amplasamentului
- alegerea echipamentului hidroelectromecanic, în special a turbinei
- alcătuirea constructivă a obiectelor componente
- efectele asupra mediului acvatic: conectivitatea longitudinală, modificarea regimului
hidraulic, eutrofizare, autoepurare, etc.
- modificări hidrogeomorfologice ale albiei
- efectele asupra biodiversității (floră și faună)
- efectul asupra calității apei în lacul de acumulare
- efectul asupra apelor subterane
- efectul asupra surselor de apă existente sau planificate a se utiliza în alte scopuri
(alimentare cu apă, irigații, amenajări piscicole, etc.)
- corelarea cu AHE de mare putere
- corelarea cu lucrările de infrastructură existente sau proiectate: drumuri, căi ferate,
canale de navigație, poduri, rețele tehnico-edilitare (apă, canalizare, gaz, produse petroliere,
electrice, telecomunicații, etc.) inclusiv amenajările aferente (uzine de apă, stații de epurare, stații
de pompare, stații de reglare, stații de transformare)
- posibilitățile de racordare la SEN
- posibilitățile de utilizare a materialelor de construcții locale
- posibilitățile de utilizare multiplă a amenajării (activități recreative, sportive, turistice,
alimentări cu apă, irigații)
- posibilitățile de utilizare a unor infrastructuri existente (lacuri de acumulare,
infrastructuri turistice)
- încadrarea în ariile naturale protejate

Page 8 of 26
 - încadrarea în zonele locuite, ținînd cont de planurile generale de urbanism (PUG)
existente sau în curs de elaborare
- încadrarea în peisaj
- efectul asupra tranzitării apelor mari (inundabilității)
- consecințele ruperii sau cedării barajului
- efectele transformării iremediabile a mediului natural
- strămutarea populației
- alte posibilități de utilizare a terenurilor
- patrimoniul arheologic
- efectul sinergic, cumulativ
- efecte transfrontaliere
- vulnerabilitatea la atac terorist
Chiar și din enumerarea de mai sus rezultă că nu pot fi aplicate scheme rigide în evaluarea
amplasamentului unui MHC, deoarece unele dintre aspecte nu există sau cu efecte practic
neglijabile. Fiecare amplasament posibil tehnic are particularități aparte, ceea ce conferă unicitate
acestor proiecte.
În condițiile arătate mai rezultă că prioritate ar trebui să aibă MHC existente, la care
costurile de reabilitare, atît din punct de vedere tehnic, cît și în raport cu asigurarea conformării
cu cerințele actuale de protecție a mediului, sînt - în majoritatea cazurilor mai mici față de o
investiție nouă.
Ca urmare, primul pas în realizarea unor MHC într-adevăr ”verzi” este tocmai găsirea
soluției optime fiecărui amplasament. Acest lucru însă este practic exclusiv în mîna și depinde în
mod hotărîtor de gradul de pregătire de specialitate, de cunoștințele pluridisciplinare și de
experiența profesională a inginerului proiectant hidrotehnician.

2.2.1. La analiza unui amplasament de MHC una dintre datele de bază o reprezintă elementele
hidrologice. Este nevoie de cunoașterea regimului hidrologic al rîului, debitele minime cu diverse
asigurări în diferite perioade caracteristice, debitele maxime cu diverse asigurări, debitul solid. În
România lucrările de gospodărire a apelor și celelalte obiective în raport cu apa sînt încadrate prin
standard în diferite clase de importanță. Pe baza acestei încadrări se determină după caz, gradul
de asigurare a folosinței de apă în privința debitelor minime și maxime. Cunoașterea debitelor
minime în diferite perioade caracteristice este necesară pentru determinarea debitului de servitute
în aval de captare, iar a debitelor maxime pentru dimensionarea evacuatorilor de ape mari și
protecția împotriva inundațiilor. Debitul de servitute este debitul necesar ce trebuie lăsat în albie
în aval de o captare pentru menținerea ecosistemelor acvatice (debit de curgere salubră sau mai
nou, ”debit ecologic”) și satisfacerii folosințelor. Din punct de vedere al scopului MHC, acest
debit reprezintă pierderi de producție, iar un investitor va încerca întotdeauna minimizarea
acestor pierderi. În cazul MHC amplasate în zone montane greu accesibile, departe de localități și
captări de apă pentru alte folosințe, determinarea debitului de servitute se reduce de obicei numai
la debitul de curgere salubră. Dacă determinarea debitelor pentru diverse alte folosințe de obicei
nu reprezintă o problemă, în schimb determinarea debitului ecologic este una spinoasă, extrem de
sensibilă. În acest sens sînt disponibile recomandări în literatura de specialitate, unele preluate și
în planurile de management ale bazinelor hidrografice (PMBH) din România, însă acestea nu pot
fi aplicate mecanic. Cea mai recomandabilă metodă este colaborarea între proiectantul
hidrotehnician și hidrobiolog, împreună cu administrațiile bazinale de apă (ABA) și autorităților
de mediu.
În comparație cu studiile preliminare, la documentațiile tehnice prezentate spre avizare,
utilizarea debitelor oficiale este obligatorie. Deoarece de regulă amplasamentele MHC se află în
zone pentru care nu există observații directe, pentru aprofundarea studiului poate fi necesară și se
recomandă instalarea unui post hidrometric provizoriu (expediționar) cu observații pe durata unui
an calendaristic. Astfel, compartimentele de hidrologie din cadrul ABA, respectiv Institutul
Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (INHGA) - cele două autorități cu drept de

Page 9 of 26
elaborare a studiilor hidrologice (studiile elaborate de organisme particulare certificate trebuie să
fie expertizate de INHGA), vor putea avea la dispoziție date valoroase pentru elaborarea studiilor
hidrologice prin corelație cu datele de observație ale posturilor hidrometrice (PH) din aval.
Problemele cele mai mari se ivesc în privința debitelor solide, pentru care în mod curent nu se fac
observații, decît la PH cele mai importante. În această privință înființarea unui PH provizoriu
prezintă avantaje evidente. În privința debitelor solide nu este lipsit de importanță faptul că, deși
aceste informații nu există nici la ABA, totuși, în reglementarea pentru avizarea documentațiilor
de gospodărire a apelor tratarea problemei debitului solid este obligatorie.
În unele amplasamente poate fi oportună considerarea, pe lîngă debitul ecologic, și a
debitului de servitute pentru activități nautice, precum raftingul, plimbări cu barca, înot. Aceste
activități sînt prin excelență sezonale, fiind practicabile numai în perioada caldă a anului. Prin
considerarea debitului necesar pentru trecerea canoelor și caiacelor, pentru asigurarea unui nivel
minim pentru celelalte activități, realizarea MHC poate contribui la sporirea atractivității și
valorificării turistice a zonei.
Alegerea secțiunii captării la distanță mică în amonte de un afluent suficient de mare are o
influență mai mică asupra modificării regimului hidraulic în albie și asupra mediului acvatic.
Cunoașterea curbei de asigurare a debitelor are importanță în determinarea debitului
instalat al centralei și în aprecierea capacității de utilizare a potențialului hidroenergetic al rîului
în secțiunea respectivă, precum și al coeficientului (gradului) de utilizare a capacității instalate,
cu o puternică influență asupra economicității amenajării.

2.2.2. Elementele topohidrografice ale amplasamentului prezintă o mare importanță pentru

realizarea unui MHC economic. În acest sens concentrarea unor diferențe de nivel pe distanțe
mici (cum ar fi în particular cascadele) contribuie la reducerea costurilor pentru aducțiune.
Malurile înalte prezintă avantaj deoarece se reduc costurile necesare pentru supraînălțarea
drumului existent și pentru tranzitarea viiturilor. O lărgire naturală a văii prezintă avantaj în
amplasarea clădirii centralei.
Această analiză nu poate fi făcută fără ajutorul hărților la o scară convenabilă și care să
poată reda terenul tridimensional. Dacă în trecut nu erau disponibile decît hărțile tipărite, astăzi
hărțile Google Earth sînt de o foarte mare utilitate. Desigur, recunoașterea amplasamentului prin
vizita proiectantului la fața locului nu poate fi înlocuită de nicio hartă, oricît de precisă a fi ea.
Vizita la fața locului oferă unui proiectant avizat informații prețioase despre condițiile
topohidrografice, de acces, despre posibilitatea utilizării unor soluții constructive, etc.
Pentru etapa de proiectare propriu-zisă, o ridicare topografică a terenului la o scară
convenabilă și suficient de detaliată este obligatorie. În acest sens proiectantul hidro trebuie să
întocmească o temă scrisă, scop în care deplasarea anterioară pe teren este o condiție esențială.
Nu sînt rare nici cazurile (de fapt aceasta este uzanța proastă) în care beneficiarul apelează la
serviciile unor firme de studii topografice înainte ca să discute cu proiectantul hidro. În toate
asemenea cazuri, eșecul este garantat 100 % și beneficiarul nu mai poate fi convins sau cu greu
mai poate fi convins că a comis o greșeală și că trebuie să plătească pentru alte studii. Chiar și în
cazul optim, pe măsura avansării proiectării, mai poate fi necesară completarea ulterioară a
studiilor topografice.

2.2.3. Datele geologice, geotehnice și hidrogeologice ale amplasamentului sînt necesare pentru
dimensionarea economică a lucrărilor în condiții de siguranță. În acest sens trebuie respectate
prevederile normativelor de specialitate în vigoare, ținînd cont de particularitatea acestor lucrări,
determinată de prezența apei. Investigațiile geologice, geotehnice și hidrogeologice trebuie
efectuate pe baza unei teme scrise, elaborate de proiectantul hidrotehnician al lucrărilor și
încredințate unei firme de specialitate atestate și laboratoarelor autorizate. Gradul de detaliere a
investigațiilor are mare importanță în reușita proiectării. Din păcate în practica autohtonă se
întîmplă de obicei tocmai invers: firme fără personal de specialitate sau cu experiența necesară,
fără utilajele de investigație necesare și analize de laborator efectuate la colțul mesei. Nu sînt rare

Page 10 of 26
nici cazurile (de fapt aceasta este uzanța proastă) în care beneficiarul apelează la serviciile unor
firme de studii geologice înainte ca să discute cu proiectantul hidro. În toate asemenea cazuri,
eșecul este garantat 100 % și beneficiarul nu mai poate fi convins că a comis o greșeală și că
trebuie să plătească pentru alte studii. Chiar și în cazul optim, pe măsura avansării proiectării,
mai poate fi necesară completarea ulterioară a studiilor geologice, geotehnice sau hidrogeologice.

2.2.4. Alegerea echipamentului hidroelectromecanic este de mare importanță în elaborarea unui

proiect de MHC viabil. Echipamentul hidromecanic constă din: turbina hidraulică cu
echipamentele auxiliare și confecțiile metalice aferente, grătare, stavile, vane, batardouri, utilaje
de ridicare. Echipamentul electric constă din: generator, transformator, dulapuri și tablouri
electrice, baterii de condensatoare, echipament de automatizare și control, etc.
Inima unei amenajări de MHC este turbina hidraulică. Alegerea ei corectă este hotărîtoare,
definitorie pentru amenajare. Pe baza datelor hidrologice și topografice întîi se alege turbina cea
mai potrivită, care determină apoi întreaga alcătuire a construcțiilor. Odată turbina aleasă,
parametrii acesteia au repercursiuni și asupra producției de energie. Din acest motiv trebuie
analizate mai multe tipuri de turbine cu caracteristici similare, ceea ce necesită o analiză iterativă.
Și tocmai aici intervine o problemă foarte importantă, dar și delicată: turbina se alege din gama
de fabricație existentă. Sînt extrem de rare situațiile în care se fabrică o turbină unicat conform
unor specificații unicat. Iar alegerea turbinei determină automat și producătorul acesteia, încă din
faza în care încă nu se știe dacă proiectul va fi sau nu promovat și construit. Se recomandă
analizarea posibilității utilizării turbinelor cu turația variabilă și convertizoare de frecvență.
Ungerea suprafețelor în mișcare la turbină se face uzual cu ulei. La defectarea circuitului
de ungere, precum și la uzura excesivă a garniturilor de etanșare, uleiul este antrenat în rîu.
Pentru eliminarea acestei posibilități sînt dezvoltate soluții de ungere cu apă a lagărelor, deci pe
cît posibil ar trebui adoptate aceste soluții.
Turbina hidraulică determină și mărimea interspațiilor dintre barele grătarului la admisia
apei de la captare. Aceste interspații nu pot fi oricît de mici, astfel că peștii mai mici pot trece și
ajunge în turbină. Grătarul poate fi cu curățire manuală sau mecanică. Soluția aleasă are și
consecințe economice în sensul că un grătar cu curățire manuală este mai ieftin la instalare însă
necesită personal permanent pentru supraveghere și intervenție, pe cînd la grătarul cu curățire
mecanică este invers. De asemenea, pentru prevenirea înfundării grătarului cu gheață în perioada
de iarnă, acestea pot fi prevăzute cu încălzire electrică. Pentru prevenirea pătrunderii peștilor în
circuitul hidraulic al turbinei, la grătare se pot aplica mai multe soluții de ”intimidare”: perdele
infraroșii, ultrasunete, etc. Se recomandă includerea în proiect și a unei soluții de atragere a
peștilor la trecerea pentru pești, prin alegerea uneia dintre multiplele variante dezvoltate existente.
Pentru intervențiile necesare la stavile și grătare acestea trebuie să poată fi izolate fără
golirea lacului sau biefului amonte, precum și de nivelele mari din aval în eventualitatea
producerii apelor mari. În acest scop trebuie prevăzute nișe pentru batardouri și batardouri
(elemente de închidere temporară a deschiderilor). De multe ori aceste nișe nu se prevăd din
motive de economie.
Generatorul electric este cealaltă componentă de cea mai mare importanță pentru
amenajare. Acesta poate fi generator sincron (care funcționează numai la frecvența rețelei, de 50
Hz), deci la turație constantă, sau generator asincron, care funcționează numai cînd există un mic
decalaj între turația generatorului și frecvența rețelei. Generatoarele sincrone se pretează în mod
deosebit la sistemele insulare de tipul picohidrocentralelor. Generatoarele asincrone oferă
posibilități de utilizare mai variate, fiind potrivite și pentru variantele cu turație variabilă. Atît
motoarele electrice sincrone, cît și cele asincrone pot fi utilizate ca generatoare electrice.
Transformatoarele electrice pot fi de asemenea de mai multe tipuri constructive. Ele pot fi
amplasate suprateran sau subteran. Problema transformatoarelor în legătură cu mediul intervine în
legătură cu substanța utilizată pentru răcire. Cele mai utilizate sînt transformatoarele cu răcire cu
ulei petrolier. Alte tipuri sînt cu uleiuri siliconice, cu răcire cu aer sau cu lichid, precum PCB sau
hexafluorid de sulf (SF 6 ). PCB-urile sînt substanțe prioritar periculoase nu numai pentru mediul

Page 11 of 26
acvatic. Hexafluoridul de sulf este un gaz cu puternic efect de seră (de 22.200 ori mai mare ca
bioxidul de carbon-CO 2 ). Pentru puteri mici s-au dezvoltat transformatoare fără răcire cu izolația
din rășini sintetice. Pentru MHC cele mai recomandate tipuri sînt transformatoarele cu ulei
siliconic (mai puțin poluant ca uleiul petrolier), cu răcire cu aer sau cele cu rășini.
Automatizarea funcționării MHC este o cerință impusă astăzi nu numai din considerentul
reducerii costurilor de operare și obținerii unei producții cît mai mari de energie electrică, ci și a
protecției mediului (diminuarea undelor de șoc la turbinare, măsurarea debitelor, alarmare în caz
de pericol). Echipamentul exterior (senzorii) trebuie să funcționeze în condiții meteorologice
extreme, dar și să reziste impacturilor provocate de loviturile plutitorilor antrenate de ape mari,
precum și de sloiurile de gheață.

2.2.5. Alcătuirea constructivă a obiectelor componente, enumerate în schemele de amenajare,

trebuie pe de o parte să asigure funcționalitatea maximă iar pe de altă parte cu impact minim
asupra mediului. Există soluții multiple consacrate, dar acestea trebuie adaptate la amplasament,
conferind unicitate fiecărui MHC. Gîndirea unor soluții eficiente tehnico-economic, adaptate la
teren și cu impact minim asupra mediului depinde exclusiv de gradul de pregătire, competența
profesională și experiența proiectantului hidro.
O soluție bine proiectată are și o mică amprentă la sol.
În cazul schemelor fără acumulare comasarea captării cu barajul deversor și amplasarea
deznisipatorului și bazinului de compensare cît mai aproape de baraj oferă soluții compacte și
economice și cu efect minim asupra mediului.
O soluție compactă și eficientă se poate obține prin utilizarea la captare a grătarului bazat
pe efectul Coandă.
Traseul aducțiunii în conductă trebuie stabilit în așa fel încît să se evite cu desăvîrșire
amplasarea conductei în albia minoră a rîului. În acest fel nu numai că se păstrează starea naturală
a albiei, dar, prin menținerea secțiunii transversale existente, nu se înrăutățește nici tranzitarea
viiturilor. În cazul îngustării albiei, nivelele de ape mari de dinainte vor crește uneori
considerabil, producînd inundații, iar prin creșterea vitezei apei se vor amplifica și fenomenele de
eroziune.

2.2.6. Trebuie efectuată o analiză a efectelor multiple asupra mediului acvatic: conectivitatea
longitudinală, modificarea regimului hidraulic și termic, eutrofizare, autoepurare.
Conectivitatea longitudinală are importanță deosebită pentru pești, care migrează în
căutare de hrană și loc de reproducere. În funcție de amplasament, debitul ecologic poate fi
asigurat numai prin treceri pentru pești sau numai prin pasajele pentru rafting. În prezent există o
mare varietate de soluții tehnice pentru amenajarea trecerilor pentru pești și unele pentru trecerile
de rafting. În funcție de amplasament și în special a spațiului disponibil, trecerile pentru pești pot
fi construcții de tip canal betonat sau amenajări sub formă de albii seminaturale. Trecerile pentru
rafting sînt preponderent cu soluții betonate, care pot asigura un control mult mai precis al
debitului, iar în unele cazuri, pe rîurile cu debit suficient de mare, se pot amenaja și sub formă de
albii seminaturale.
O amenajare de MHC induce modificări radicale și în regimul hidraulic natural al rîului.
Astfel, în amonte de captare se produce o supraînălțare a nivelelor și reducerea vitezelor,
favorizînd colmatarea biefului prin depunerea aluviunilor. Concomitent în bieful aval se produce
o reducere a nivelelor și a vitezelor. Depinzînd de caracterul hidrologic al rîului, la trecerea
apelor mari, datorită reducerii cantității de sedimente transportate, în aval se produc eroziuni de
diferite amplori. Amploarea eroziunilor în aval mai este influențată și de deschiderea (lungimea)
evacuatorului de ape mari, care determină gradul de concentrare a debitului. Cu cît lungimea este
mai mare, cu atît eroziunile sînt de amploare mai mică și invers. Găsirea unei soluții optime în
acest sens este una dintre cerințele bunei practici. Asemenea modificări se produc și în aval de
centrală, datorită evacuării debitelor turbinate.

Page 12 of 26
 O altă problemă majoră, dar de fapt cu cel mai puternic efect negativ asupra mediului o
constituie șocurile de debit la turbinare (hydropeaking). Deoarece debitul instalat în centrală este
de obicei (în funcție de schema de amenajare) mult mai mare comparativ cu debitul rîului în
regim natural, evacuarea debitelor turbinate produce în albie unde de viitură, care mătură totul în
aval: sedimente, vietăți acvatice, plante acvatice, producînd eroziuni ale fundului albiei și
malurilor. Efectul distructiv al acestor unde de viitură se poate amplifica în perioadele de ape
mari (mult sub debitele maxime asigurate), precum și, în cazul centralelor în cascadă (în trepte
succesive), prin suprapunerea parțială a acestora. Diminuarea efectelor undelor de viitură produse
prin turbinare nu poate fi rezolvată în mod liniștitor decît la proiectare, prin prevederea unor
bazine compensatoare la ieșirea din centrală, echiparea centralei cu minim două turbine,
asigurarea unui regim de funcționare a turbine(lor)i cu debit variabil în trepte și/sau combinat (în
trepte și continuu), funcționarea centralelor în cascadă cu decalaj, inundare dirijată a unor
depresiuni. MHC, în special cele fără acumulare, funcționează pe principiul ”totul sau nimic”.
Acest principiu înseamnă că turbina funcționează la debitul instalat la care are randamentul
maxim atîta timp cît acest debit este disponibil, după care se oprește în așteptarea următoarei
reprize. Într-un fel și CHE de mare putere cu acumulare funcționează după acest principiu, cu
deosebirea că în acest caz, durata este determinată de cerințele SEN. Merită subliniat în acest sens
că, la fostul Institut de Proiectare Județean Mureș (IPJ, astăzi Proiect SRL), problema reducerii
șocurilor de debit a fost studiată și aplicată la MHC echipate cu turbine Bánki prin conceperea
sistemului de reglaj combinat în trepte, încă din anul 1982, de către un colectiv condus de ing.
Beyer Gy., constituind o premieră în România.
Se menționează că, în cazul în care pe un curs de apă simultan sînt în proiectare
independentă mai multe MHC, în proiecte trebuie cuprinse și acele măsuri tehnice prin care se
pot minimaliza efectele negative ale șocurilor de debit datorate funcționării în cascadă. Problema
este și mai complicată în cazul în care proiectele de MHC pe același curs de apă se realizează în
diferite etape. Deși o măsură tehnică, ea nu poate fi aplicată decît ca urmare a unei decizii
administrative din partea organelor de gospodărire a apelor sau de mediu. Această analiză ar
trebui rezolvată pe parcursul avizării prin impunerea de către și sub coordonarea ABA. Desigur,
aceasta este situația de dorit, însă cel puțin la ora actuală, măsura are șanse de punere în aplicare
foarte reduse în condițiile competențelor de specialitate reale ale acestora (bineînțeles cu
excepțiile de rigoare).
În cazul în care punctul de readucere a apei turbinate în albie este la distanță mică sau
chiar în localitate, șocurile periodice de debit neatenuate creează în plus și un disconfort estetic.
De cele mai multe ori, fenomenul de eroziune – în special la captare, în lipsa unor date
suficiente, nu poate fi anticipată în stadiul de proiectare, măsurile corective putînd fi aplicate
numai după o perioadă de funcționare a MHC. Acest aspect trebuie cuprins în documentele de
autorizare a funcționării, deci înainte de punerea în funcțiune (PIF), ca fiind măsuri obligatorii de
luat în exploatare.
Se produc modificări și în regimul termic al rîului în sensul că debitele mai mici rămase în
albie în aval favorizează încălzirea excesivă a apei, producînd un efect de stress asupra peștilor,
pe cînd iarna se amplifică fenomenul de formare a gheții și chiar înghețarea completă a apei. La
rîurile mici sau pe sectoarele de rîu cu debite reduse aceste efecte nu pot fi evitate prin proiectare.
Modificări apar și în capacitatea de autoepurare naturală a apei rîului. Prin reducerea
debitelor pe sectorul din aval scade capacitatea de autoepurare naturală a rîului. În amonte, pe
distanța de remuu (ridicarea nivelului apei datorită barării), reducerea capacității de autoepurare
se datorează reducerii semnificative a vitezei, acumulării sedimentelor și încălzirii rapide. Acest
efect este caracteristic amenajărilor fără acumulare. Pericolul eutrofizării (proliferării
organismelor vegetale consumatoare de oxigen din apă datorită îmbogățirii apei în nutrienți, în
special compușii de azot și fosfor) în amenajările cu lacuri de acumulare depinde de foarte mulți
factori, dintre care adîncimea apei, gradul de stratificare, viteza de variație a nivelului apei,
mărimea debitului solid și caracteristicile sedimentelor influente, etc. În toate cazurile însă,
existența în amonte de captare a unor evacuări de ape uzate, chiar epurate, contribuie la sporirea

Page 13 of 26
pericolului de eutrofizare. În asemenea cazuri pot fi necesare măsuri compensatorii. Impunerea
acestor măsuri este în competența exclusivă a ABA și autorității de mediu.

2.2.7. Modificările hidrogeomorfologice ale albiei trebuie de asemenea luate în considerare.

Acestea se manifestă prin adîncirea (în aval) sau împotmolirea (în amonte) a albiei, eroziuni ale
malurilor, modificări ale secțiunii transversale, modificări în structura sedimentelor (ponderea
sedimentelor fine va crește în amonte). La amenajările fără acumulare, tranzitarea în condiții de
siguranță a debitelor de viitură, evacuatorul (descărcătorul) de ape mari necesită lărgirea locală a
albiei. La amenajările cu acumulare, cele mai afectate sectoare de rîu sînt la coada lacului și
imediat aval de baraj. Astfel racordarea zonei captării cu albia din amonte și aval necesită o
analiză adecvată. Trebuie analizate efectele și prevăzute soluțiile tehnice adecvate pentru
limitarea eroziunii produse de șocurile de debit turbinate. În acest sens se menționează că,
datorită complexității fenomenului și factorului timp, la proiectare pot fi prevăzute de regulă
numai soluțiile la distanțe mici în aval. Cele mai multe dintre soluțiile de diminuare necesare vor
putea fi aplicate numai pe baza observațiilor din exploatare.

2.2.8. Trebuie avute în vedere efectele asupra biodiversității (floră și faună). Desigur, această
analiză se face în studiul de impact, dar trebuie avut în vedere faptul că, în comparație cu
amenajările cu acumulare, efectele devierii unor debite însemnate la amenajările fără acumulare a
început să fie studiat relativ recent și nu există încă suficiente date care să permită o evaluare
adecvată a acestui aspect. Astfel se pot trage concluzii eronate atît în sensul minimizării dar și în
sensul exagerării efectelor negative datorită devierii debielor. Efectele negative pot consta în
divizarea populației de pești, pierderea de habitate acvatice și ripariene (din zona malurilor),
scăderea populației speciilor ce constituie hrana peștilor, în special a invertebratelor. Aceste
specii constituie un bun indicator al modificării habitatelor acvatice, ce pot fi evidențiate ușor
prin studierea lor.
Este important de subliniat faptul că, pentru orice studiu de impact, materialul de bază îl
constituie tocmai proiectul și studiile de specialitate care furnizează datele de proiectare (studii
geologice, geotehnice, hidrogeologice, hidrologice, etc.). Multe așa-zise ”studii de impact”
constau de fapt din copierea datelor din memoriul proiectului și acestor studii, transpuse în
formatul standard prevăzut de reglementările în vigoare și ici-pe-colo înfrumusețate cu fraze
”standardizate”, rezultînd un material pur formal, fără valoare practică.
La producerea undelor de viitură în regim natural, natura furnizează semnalele necesare
organismelor acvatice pentru adaptare. În schimb, viiturile artificiale produse prin turbinare le
surprind întotdeauna pe acestea, cauzînd mortalitate piscicolă, dar și măturarea bentosului
(totalitatea microorganismelor acvatice de pe fundul albiei). De aceea, studiul și aplicarea
măsurilor tehnice la proiectare pentru diminuarea șocurilor de debit este o cerință obligatorie.
De asemenea, o aducțiune supraterană, o conductă forțată supraterană, un drum de acces,
o linie electrică aeriană (LEA) poate constitui și o fragmentare a unei zone protejate sau a
habitatului unor animale sălbatice. Aceste efecte posibile precum și gravitatea lor trebuie
analizate prin studii de specialitate, în cazul ariilor naturale protejate analizate prin prisma
conformării cu planul de management, și apoi analizate în studiul de impact, iar conform legii,
proiectul trebuie să țină cont de recomandările sau cerințele - rezonabile formulate. În acest sens,
la canalele și conductele de aducțiune supraterane pot fi concepute pasaje superioare sau
inferioare pe traseul de migrație a animalelor sălbatice.
Zgomotul produs de ansamblul turbină-generator este un alt impact asupra mediului
natural. De aceea clădirea centralei trebuie conceput astel încît să se limiteze zgomotul cel mult la
valorile limită admise stabilite prin legislație sau prin studii speciale.

2.2.9. Efectul asupra apelor subterane a amenajărilor de MHC este o altă problemă ce trebuie
studiată și rezolvată în stadiul de proiectare. Prin bararea apei crește nivelul apei în albie. Acest
efect este foarte diferit de exemplu în cazul MHC cu acumulare, comparativ cu cel în cazul MHC

Page 14 of 26
fără acumulare. Principalele consecințe ale ridicării nivelului apelor subterane sînt pierderea de
apă din cuveta lacului și periclitarea stabilității construcțiilor. În cazul lacurilor de acumulare nu
este rațional impermeabilizarea cuvetei, însă studiul geologic și hidrogeologic trebuie să fie
suficient de detaliat pentru ca să se poată estima pierderile inevitabile prin exfiltrație și identifica
acele zone în care trebuie aplicate măsuri de impermeabilizare. În cazul MHC fără acumulare
uneori este necesară impermeabilizarea întregii cuvete remuate.
La baraje și celelalte construcții hidrotehnice componente trebuie studiate și aplicate
soluțiile tehnice adecvate pentru drenarea apelor subterane, deoarece apa subterană constituie un
factor de instabilitate pentru construcții.

2.2.10. În unele cazuri realizarea unui MHC poate avea efect și asupra surselor de apă existente
sau planificate a se utiliza în alte scopuri (alimentare cu apă, irigații, amenajări piscicole, etc.).
Aceste efecte negative se pot manifesta prin reducerea debitului și înrăutățirea calității apei
(turbiditate, temperatură). De aceea, corelarea amplasării MHC cu aceste lucrări trebuie rezolvată
în stadiul de proiectare, aplicînd după caz, măsurile compensatorii necesare.

2.2.11. Corelarea cu AHE de mare putere este o altă cerință de care trebuie ținut cont la
proiectare. În acest sens de exemplu nu se admit soluții prin care debitul captat este reintrodus în
albie în aval de o captare secundară ce alimentează lacul de acumulare a AHE mari.

2.2.12. Este necesară corelarea amplasării MHC cu lucrările de infrastructură existente sau
proiectate, precum: drumuri, căi ferate, canale de navigație, poduri, rețele tehnico-edilitare (apă,
canalizare, gaz, produse petroliere, electrice, telecomunicații, etc.) inclusiv amenajările aferente
(uzine de apă, stații de epurare, stații de pompare, stații de reglare, stații de transformare). În acest
sens proiectantul trebuie să obțină informațiile și avizele tehnice necesare de la deținătorii de
astfel de lucrări și rețele, pentru ca să poată concepe amenajarea cu respectarea cerințelor tehnice
privind coexistența cu acestea. Măsurile tehnice necesare sînt foarte variate, fiind determinate de
condițiile variate de amplasament și de tipul de corelare (paralelism, intersecție).
Drumurile de acces la obiectele componente ale unui MHC trebuie să fie practicabile tot
timpul anului și în orice condiții meteorologice, de asemenea corespunzător pentru circulația
utilajelor grele și camioanelor de mare tonaj. De obicei construirea unor drumuri de acces la
obiectele componente ale unui MHC necesită costuri mari, cu o pondere destul de mare din
totalul investiției, astfel că, existența unui drum de acces, chiar și la numai una dintre obiecte este
una dintre posibilitățile de reducere nu numai a costurilor dar și a impactului asupra mediului.

2.2.13. În cazul MHC încadrate în SEN, trebuie studiate posibilitățile de racordare la SEN.
Uneori distanțele mari și/sau terenul foarte dificil, necesitînd cheltuieli foarte mari pentru
construirea racordului electric aerian de 20 kV, fac prohibitivă construirea unui MHC, care de
altfel ar fi putut fi economic viabil. Un caz similar este și acela în care, deși MHC este amplasat
în afara zonei protejate, cea mai scurtă legătură pentru racordarea lui la o linie electrică existentă
ar trece printr-o zonă protejată. În anumite zone protejate sau în anumite amplasamente în zone
protejate, în care din punct de vedere al celorlaltor criterii ecologice se permite construirea MHC,
racordul electric se prevede subteran.

2.2.14. Pentru reducerea costurilor, o soluție bună este utilizarea pe cît posibil a materialelor de
construcții locale: piatră, balast, lemn. Aceste materiale de construcții pot rezulta din excavațiile
pentru fundații, iar în special în cazul MHC cu acumulare, cînd soluția adoptată pentru
construirea barajului este cea din pămînt (piatră), este nevoie de deschiderea unor cariere.
Deschiderea carierelor ridică și probleme de mediu adiționale, ce trebuie rezolvate în stadiul de
proiectare. Celelalte aspecte sînt legate de obținerea terenului și construirea drumului de acces.
Utilizarea pentru balastiere a albiei rîului ar trebui să fie strict interzisă, chiar dacă în scest sens

Page 15 of 26
există anumite prevederi în legea apelor (tratată de altfel superficial și practicată în mod curent și
în mod abuziv tocmai de către ABA).
Chiar exploatarea din albia majoră trebuie supusă unor condiții stricte. În toate cazurile în
care acest lucru este posibil, conceperea unor soluții tehnice prin care o asemenea balastieră va
putea servi în exploatare la diminuarea efectelor distructive ale șocurilor de debit la turbinare, ar
trebui încurajată și aplicarea promovată.
Lemnul exploatat prin defrișarea neapărat necesară în scopul eliberării amplasamentului
poate fi utilizat pentru construcție.

2.2.15. Pe cît posibil este de dorit să se studieze și posibilitățile de utilizare multiplă a amenajării
(activități recreative, sportive, turistice, alimentări cu apă, irigații). Desigur, posibilitățile de
utilizare multiplă depind și de tipul amenajării MHC. Alcătuirea și dimensionarea captării pentru
utilizarea acesteia și pentru un sistem de alimentare cu apă potabilă sau pentru amenajare
piscicolă, pentru captarea apei pentru irigații sau pentru alimentarea cu apă a unui sistem de
zăpadă artificială ar putea fi o opțiune viabilă. Amenajarea unei treceri pentru rafting poate
contribui la dezvoltarea turistică a zonei. Un lac de acumulare ar putea fi și un obiectiv turistic,
dar și o posibilitate de practicare a pescuitului și plimbărilor cu barca.
O altă posibilitate în sensul utilizării turistice este construirea unei pasarele pietonale peste
baraj pentru facilitarea accesului într-o zonă turistică sau pentru asigurarea aceluiași acces în
locul unuia existent, desființat ca urmare a construirii amenajării.
O utilizare utilă ar fi și în ceea ce privește cunoașterea apelor. Măsurarea debitelor captate
oricum este impusă prin legislație. În țările occidentale este necesară și măsurarea debitelor
ecologice pentru demonstrarea conformității cu avize. Aceasta ar o măsură necesară și în
România. Prin complectarea instalației de măsurare a debitelor astfel încît să se poată măsura
toată gama debitelor din secțiune, o captare a unui MHC ar putea servi și ca post hidrometric, iar
prin atașarea unui sistem de transmisie automată a datelor, ar putea fi integrat în rețeaua de
observații hidrologice. Această complectare ar implica costuri suplimentare minime, însă ar putea
contribui la lărgirea bazei de date hidrologice, a cadastrului apelor. Această bază de date va fi
foarte utilă cercetătorilor în elaborarea studiilor multiple, servind la cunoașterea cît mai bună a
apelor și astfel la perfecționarea PMBH.
Amplasamentul unui MHC ar putea fi utilizat și ca stație meteorologică. Prin dotarea cu
instrumentația minimă (presiune barometrică, temperatură, precipitații, viteza și direcția vîntului,
umiditate) se poate crea o ministație meteorologică, iar prin echiparea cu un sistem de transmitere
automată a datelor, aceasta ar putea fi integrată în rețeaua de observații meteorologice. În acest
fel MHC ar putea servi și ca furnizori de baze de date meteorologice, foarte utile pentru
cercetători. Aceste baze de date vor putea fi valorificate pentru îmbunătățirea prognozelor
meteorologice, de mare utilitate pentru transport, turism, etc. Costul unei ministații meteorologice
ar reprezenta un procent neglijabil din investiția unui MHC.
Deși cele două utilizări descrise reprezintă măsuri indirecte, totuși ele pot avea o
contribuție efectivă și utilă în acțiunile de protecție a mediului.

2.2.16. Nu ar trebui neglijate nici posibilitățile de utilizare a unor infrastructuri existente: lacuri
de acumulare, infrastructuri turistice. O infrastructură turistică foarte potrivită și care începe să fie
considerată în occident o bună oportunitate, îl reprezintă bazinul de acumulare a apei din cadrul
sistemelor de zăpadă artificială. Acestea pot constitui rezervorul superior al unor MHC cu
acumulare cu pompaj și astfel o reducere a costurilor, dar și a impactului asupra mediului.

2.2.17. Se apreciază că MHC pot fi realizate și în anumite arii naturale protejate sau în anumite
zone ale ariilor naturale protejate. Încadrarea în ariile naturale protejate necesită studii specifice
în cadrul unui proiect de MHC. De asemenea, pentru construirea în ariile naturale protejate,
proiectul trebuie să respecte și criteriile cuprinse în planul de management al ariei naturale
protejate.

Page 16 of 26
2.2.18. În cazul amplasării unor obiecte componente în intravilanul localităților sau în apropierea
acestora, proiectul unui MHC trebuie să țină cont și de încadrarea în zonele locuite, ținînd cont de
planurile generale de urbanism (PUG) existente sau în curs de elaborare. În asemenea cazuri în
afara distanțelor de protecție necesară trebuie ținut cont și de cerințele specifice privind aspectul
arhitectural al construcției.
Bineînțeles, aspectul arhitectural este important și în cazul MHC amplasate departe de
zonele locuite. Utilizarea la clădirea centralei supraterane a materialelor de construcții și soluțiilor
arhitecturale locale este întotdeauna de preferat, avînd avantajul suplimentar că astfel contribuie
la creșterea acceptabilității din partea localnicilor. Nu este de neglijat nici aplicarea unor soluții
inginerești studiate sub aspect arhitectural la barajele din beton. Aceste metode sînt larg utilizate
în țările occidentale, însă ele nu sînt invenții recente. Majoritatea MHC și multe CHE mari au fost
proiectate și construite cu grija detaliilor arhitecturale, cu pînă la 100 de ani în urmă, în occident
multe dintre ele fiind astăzi incluse în lista monumentelor de arhitectură industrială, constituind
obiective turistice și în unele cazuri chiar și muzee de specialitate.
În localități și nu numai, protecția la zgomot este o altă cerință. De aceea clădirea centralei
trebuie conceput astel încît să se limiteze zgomotul ansamblului turbină-generator cel mult la
valorile limită admise stabilite prin legislație.

2.2.19. Încadrarea în peisaj a MHC este de mare actualitate, precum și o altă cerință necesară de
îndeplinit în privința reducerii impactului negativ asupra mediului. În acest sens este de dorit ca
soluțiile inginerești și arhitecturale să asigure armonizarea aspectului construcțiilor cu peisajul
natural.
Un caz special îl reprezintă cascadele naturale existente pe rîu pe sectorul propus pentru
amenajare. În acest caz la stabilirea valorii debitului ecologic trebuie avut în vedere și debitul
minim necesar pentru menținerea aspectului și microclimatului specific al cascadei.

2.2.20. Proiectul unui MHC trebuie să cuprindă soluțiile necesare pentru tranzitarea prin baraj a
debitelor maxime de viitură corespunzătoare clasei de importanță, în scopul limitării efectului
asupra inundabilității zonei. La schemele cu acumulare la care diferențele de nivel la baraj sînt
mari, dimensionarea disipatorului de energie este o problemă delicată deoarece disipatorul de
energie trebuie să poată funcționa în cele mai bune condiții atît la primirea debitelor deversate la
coronament, cît și cele evacuate prin descărcătorul sau golirea de fund, condițiile hidraulice fiind
total diferite. La barajele amenajărilor fără acumulare limitarea supraînălțării nivelului apei în
spatele barajului (în bieful amonte) este o condiție în contradicție cu cerințele privind limitarea
lungimii barajului, ceea ce necesită o analiză a mai multor soluții pentru găsirea celei optime.
Amortizarea energiei apelor mari pe cît posibil în imediata apropiere a barajului și în condiții
viabile, în scopul reducerii eroziunilor albiei în bieful aval este o problemă delicată în cazul
schemelor fără acumulare de pe rîurile de munte cu transport masiv de aluviuni grosiere și
trunchiuri de copaci dezrădăcinați, ce pot împotmoli repede bazinul disipator.
Trebuie studiate consecințele ruperii sau cedării barajului asupra zonelor din aval. În
funcție de modul de rupere, configurația văii și distanța obiectivelor sau localităților din aval,
undele de viitură de rupere generate pot avea consecințe grave sau catastrofale. Ca urmare,
proiectul trebuie să cuprindă și această analiză, simultan cu prevederea unui sistem de alarmare și
avertizare a populației (sau a obiectivului posibil de a fi afectat).
În unele cazuri, precum la campinguri situate în aval de restituția apei din centrală, trebuie
asigurat un sistem de alarmare automată care să avertizeze anticipativ turiștii aflați în albie
(pentru îmbăiere, pescuit, activități nautice) de apropierea undei de viitură generate de turbinare.

2.2.21. Construcția unui MHC transformă iremediabil mediul natural. Efectele acestei
transformări trebuie luate în considerare la proiectul unui MHC. De aceea trebuie aplicate soluții

Page 17 of 26
care să aibă impact negativ minim asupra mediului. Acestea se regăsesc în enumerarea de mai
înainte.

2.2.22. Deși puțin probabil în cazul MHC, totuși în cazuri rare poate fi necesară strămutarea fie a
unor gospodării sau a populației unei localități. Strămutarea unei localități poate interveni numai
la amenajările cu acumulări, la care cuveta lacului ocupă o suprafață mare. O astfel de opțiune
poate fi luată în considerare numai în cazuri excepționale.

2.2.23. În analiza variantelor optime de amplasare a MHC în unele cazuri poate fi necesară și
analiza altor posibilități de utilizare a terenurilor, cu capacități de generare a unor valori
comparabile.

2.2.24. În unele cazuri amplasamentul unui MHC se poate suprapune parțial sau total peste situri
arheologice valoroase. Conform legii, cercetarea arheologică prealabilă a terenului propus pentru
noi obiective de investiții, este obligatorie. În funcție de rezultatele acestor cercetări sînt posibile
mai multe variante în ceea ce privește realizarea MHC: acceptarea distrugerii parțiale sau totale a
sitului, punerea în valoare a sitului parțial sau total sau abandonarea proiectului. Aceste cheltuieli
fac parte din investiție. O integrare a sitului în amenajare, în cazul în care acest lucru este posibil
sau este considerat oportun, ar putea spori atractivitatea zonei.

2.2.25. Intervenția în mediu pentru amplasarea unor construcții produce inevitabil efecte multiple
asupra acesteia. Nu este altfel nici în cazul MHC. Efectele multiple pot acționa singur, dar în cele
mai multe cazuri sînt într-o legătură strînsă, cu efect de amplificare a unor efecte singulare, dar
uneori cu efect de diminuare a acestora. Acest lucru face foarte dificilă aprecierea efectelor
cumulative. Eluciderea acestor efecte sinergice și concluzionarea cît mai corectă a severității lor
este sarcina studiului de impact. Deoarece o abordare corectă implică mulți specialiști și cu
cunoștințe interdisciplinare, un asemenea studiu este foarte costisitor. Pot fi folosite cu succes
rezultatele unor studii anterioare similare, dar transpunerea interpretării acestora pe
amplasamentul studiat trebuie făcută cu prudența necesară.

2.2.26. În cazul în care un MHC este amplasat pe un rîu transfrontalier, trebuie avute în vedere
condiții suplimentare, precum cele privind derivațiile în alte bazine hidrografice, efectul undei de
șoc la turbinare, consecințele ruperii barajului, efectul asupra calității apei, efectul asupra surselor
de alimentare cu apă și altele. Aceste cerințe specifice necesită după caz, soluții tehnice diferite
sau mai costisitoare pentru rezolvarea aceleiași probleme.

2.2.27. În ultima perioadă vulnerabilitatea la atac terorist a obiectivelor de infrastructură a devenit

una dintre preocupările de actualitate privind sporirea securității acestora. În acest sens precauțiile
minime de ordin tehnic constau din împrejmuirea obiectivelor (unde acest lucru este posibil) și
dotarea cu sistem de supraveghere video a perimetrului și incintei. În privința atacurilor teroriste
amplasarea în subteran a unor obiective nu încumbă automat și reducerea vulnerabilității
acestora, cu toate că aduce un spor de securitate.

În privința etapei de proiectare ar mai fi utilă o mențiune. Deși legea prevede foarte clar
că nicio investiție nu poate fi promovată fără includerea în proiect a recomandărilor și cerințelor
tuturor organelor de avizare, și încă în faza de studiu de fezabilitate (SF) sau în faza unică a
proiectului, totuși în România practica arată că, nu numai în cazul MHC, multe probleme nu sînt
clarificate nici măcar în momentul eliberării autorizației de construire. Printre aceste se pot
enumera: nerezolvarea exproprierii terenurilor cu plata compensării aferente, ”uitarea” solicitării
și obținerii unor avize, eliberarea unor avize superficiale, echivoce, interpretabile, nerezolvarea
problemei investițiilor conexe și colaterale (drumuri de acces, cariere, situri arheologice,

Page 18 of 26
strămutarea unor gospodării afectate, măsurile compensatorii, etc.) și care nu țin de competența
de rezolvare a proiectantului.
Un alt aspect este cel în sarcina proiectantului, dar a cărui rezolvare nu este obligația
acestuia. Conform legii, proiectantul trebuie să specifice în proiectul de execuție domeniile de
verificare de către verificatori de proiecte atestați, la care trebuie supus proiectul de către
beneficiar. Ideea legiuitorului a fost aceea de a crea un filtru suplimentar pentru îmbunătățirea
calității proiectelor, verificatorul fiind răspunzător solidar cu proiectantul pentru respectarea de
către acesta a reglementărilor în vigoare. Se poate întîmpla ca proiectantul să ”uite” menționarea
tuturor domeniilor de verificare necesare. De asemenea, se mai aplică ștampile fără verificarea
cuvenită. Astfel ne aflăm astăzi în situația ca necesitatea verificatorului de proiect atestat să fie
considerat chiar de autorități o pură formalitate, iar de beneficiar – și nu lipsit de temei, numai
ocazie de cheltuială suplimentară nejustificată.

2.3. Execuție
2.3.1. În privința bunelor practici în execuție cel mai important lucru neglijat în mod curent în
România este nerespectarea cu o consecvență demnă de o cauză mai bună, a proiectului de către
constructor. Acest lucru este cu atît mai grav cu cît, și proiectele de MHC sînt încredințate unor
firme care – cu excepțiile de rigoare mult prea rare, nu numai că nu au habar de meserie, nu
dispun de personalul de specialitate necesar și utilajele corespunzătoare, dar din contră se
consideră mari specialiști în domeniu, căutînd mereu nu respectarea proiectului ci ”reproiectarea”
acestuia din mers. Acest aspect nu trebuie confundat cu faptul că, în cazul unor asemenea lucrări
de mare complexitate, în ciuda eforturilor echipei de proiectare de a aplica soluțiile cele mai
bune, terenul poate releva și natura produce oricînd surprize neprevăzute, nedorite și neplăcute.
Aceste situații nu pot fi rezolvate în mod corespunzător decît de către proiectant, bineînțeles dacă
acesta a fost informat la timp de către dirigintele de șantier (care este angajat conform legii de
către beneficiar pentru urmărirea execuției lucrărilor și care – în România mai mult teoretic,
acționează în numele beneficiarului). Nu sînt rare nici situațiile cînd beneficiarul ”colaborează”
cu succes cu constructorul în sensul ”simplificării” proiectului, după ideea ”un proiect este
necesar numai pentru obținerea avizelor și autorizațiilor necesare, dar lasʼ că știm noi mai bine ce
și cum trebuie făcut”. Această mentalitate s-a putut generaliza în România datorită nerespectării
legii tocmai de către autoritățile statului care ar trebui să impună respectarea acesteia, în loc să
încurajeze încălcarea ei.

2.3.2. Prima problemă ce trebuie rezolvată la începerea unei lucrări de construcții este
organizarea de șantier (OS). La proiectare trebuie studiate, preponderent din punct de vedere al
suprafețelor de teren necesare, principalele elemente în legătură cu OS, precum: soluții de
principiu pentru cazarea lucrătorilor, suprafețele necesare pentru depozitarea principalelor
materiale, parcajele necesare pentru utilaje grele și autocamioane de mare tonaj, stație de sortare-
spălare agregate pentru betoane, stații de betoane, stații de aer comprimat, precum și utilitățile
necesare, împreună cu posibilitățile de racord la utilitățile existente sau prevederea de soluții
temporare pentru asigurarea acestora (generator electric pentru alimentarea cu energie electrică,
instalație de preparare a apei potabile, instalație de epurare, etc.). Acesta și din motivul că, pe de
o parte OS face parte integrantă din proiect, iar pe de altă parte, pentru că și funcționarea OS
produce efecte asupra mediului. Iar conform legii, studiul de impact și avizele trebuie obținute și
pentru OS.
Atît proiectarea propriu-zisă, cît și problemele necesare de rezolvat pentru OS sînt foarte
mult ușurate dacă beneficiarul ”aduce” cu el constructorul și furnizorul de echipamente principale
la începerea proiectării. Din păcate de multe ori se întîmplă ca beneficiarul să se lase influențat în
mod defavorabil de constructor, care încearcă întotdeauna și reușește aproape în toate cazurile să
impună soluții aparent simple și ieftine, dar în realitate periculoase și ineficiente ulterior pentru

Page 19 of 26
acesta în exploatare. Dar aceste neajunsuri vor deveni evidente pentru un beneficiar neavizat sau
tentat de reducerea costurilor în faza de proiectare, numai după PIF, cînd deja va fi prea tîrziu !

2.3.3. Un argument suplimentar în susținerea afirmației de la început după cum bunele practici
încep cu proiectarea este și aceea că, evaluarea costurilor trebuie făcută în faza de proiectare, iar
acest lucru este imposibil fără considerarea de către proiectant a tehnologiei de execuție celei mai
potrivite, uneori fiind necesară proiectarea chiar și a tehnologiei de execuție, precum și a
utilajului specializat.
Există un întreg set de reguli, cuprinse în normative, standarde sau ordine ministeriale și
pentru execuție, toate acestea fiind citate și prezentate prin preluarea pasajelor principale în
caietele de sarcini ce fac parte integrantă din orice proiect de execuție. De asemenea, astăzi se
mai dispune de o vastă literatură de bune practici în execuția MHC, bine documentate și bogat
ilustrate.

2.3.4. Constructorul trebuie să fie pregătit pentru surprizele naturii: ploi abundente, viituri,
surpări neașteptate de teren, ninsori, valuri de frig, perioade secetoase. În acest sens urmărirea
permanentă a prognozelor meteorologice este o bună metodă.
Planificarea execuției lucrărilor și metodelor de execuție trebuie să țină cont de cerințele
de protecție a habitatelor avcatice și terestre: perioadele de migrare și reproducere a peștilor (de
exemplu octombrie-mai pentru păsrăv), migrarea animalelor sălbatice.
Construcția unei AHE, deci și a unui MHC are o particularitate aparte, determinată de
caracterul dualist al lucrării, respectiv de existența unor amplasamente concentrate (pentru baraj,
captare, centrală, castel de echilibru) la mari distanțe între ele, precum și a unor lucrări liniare
(canale, aducțiuni, LEA) ce se întind pe distanțe lungi. Toate acestea necesită mai multe incinte
de OS, dispersate într-un perimetru mare.
De multe ori, lucrările sau/și incinta organizărilor de șantier se suprapun peste poteci
turistice. Deoarece lucrările durează mult, trebuie asigurată continuitatea acestor poteci astfel
încît siguranța turiștilor să nu fie periclitată. De asemenea, la prima intersecție a potecii cu un
drum circulat, în punctele de intrare pe traseu, precum și la cabanele turistice din apropiere ar
trebui asigurate broșuri sau pliante informative și amplasate panouri de informare pentru
avertizarea turiștilor.

2.3.5. Incinta organizărilor de șantier trebuie împrejmuită. În incintă trebuie asigurate barăcile
dotate corespunzător pentru cazarea lucrătorilor, pentru birouri, depozitul de materiale mărunte,
generatorul electric, depozitul de combustibil și carburanți, platforme pentru depozitarea
materialelor. Pentru asigurarea apei potabile pot fi luate în considerare după caz, aducerea în
cisterne de la sisteme de alimentare cu apă potabilă existente în apropiere, respectiv prin
prepararea locală într-o instalație mobilă. Pentru canalizarea apelor uzate menajere se pot folosi
WC-uri ecologice, închiriate de la și gestionate de operatori autorizați. Trebuie asigurate dotările
necesare pentru prevenirea și stingerea eventualelor incendii.

2.3.6. În multe situații pregătirea amplasamentului necesită defrișarea vegetației lemnoase.

Defrișările și lucrările de terasamente necesare (pentru curățare, nivelare și crearea platformelor
de lucru) trebuie limitate strict la dimensiunile necesare. Defrișarea trebuie executată astfel încît
căderile de copaci în albie să fie minime, iar tîrîrea arborilor tăiați prin albie trebuie evitată cu
desăvîrșire. De asemenea, trebuie luate toate precauțiile pentru prevenirea antrenării pămîntului și
vegetației în albie, prin realizarea unor șanțuri de interceptare conduse la bazine de decantare.
Trebuie acordată o atenție specială curățirii corespunzătoare a versanților, deoarece
vegetația inundată produce prin putrefacție metan, un gaz cu efect de seră mult mai puternic (de
23 de ori) ca bioxidul de carbon.
Materialul lemnos rezultat din defrișare poate fi utilizat în multiple scopuri pe șantier,
reducînd tăierile necesare din alte zone.

Page 20 of 26
2.3.7. Atît pregătirea amplasamentului, cît și lucrările propriu-zise necesită săpături (excavații).
Este indicat ca acestea să se facă numai cu utilajul potrivit pentru tipul de excavație sau celelalte
lucrări de terasamente. În scopul minimalizării efectelor negative ale săpăturilor asupra apelor
curgătoare, ceea ce se manifestă prin creșterea turbidității, transformînd rîul în curgere noroioasă,
provocînd mortalitate piscicolă ridicată, excavațiile directe în albia minoră a rîului trebuie evitate
cu desăvîrșire sau în cazul în care acest lucru nu este posibil, reduse la minimum, iar cele sub
nivelul apei trebuie evitate sau reduse la minimum. Excavațiile în albia activă trebuie executate
cu utilajul de pe mal. Nu este permisă ”defilarea” excavatorului sau oricărui alt utilaj în albie.
La execuția castelelor de echilibru sau conductelor forțate subterane este de dorit folosirea
tehnologiei de săpare de jos în sus (deci din interior), cu efect de reducere semnificativă a poluării
mediului cu zgomot și praf.
Pămîntul excavat se va depozita pe malul rîului la distanța suficientă pentru a nu periclita
stabilitatea malului.

2.3.8. Incintele de lucru trebuie ferite de acțiunea nefavorabilă a apelor de suprafață și subterane,
care pot provoca surpări de teren și inundarea șantierului. De multe ori, acestea constituie și
lucrări permanente. Pentru îndepărtarea apelor de suprafață, la distanțele de protecție prevăzute în
proiect trebuie executate șanțuri și rigole, conduse pe cît posibil la bazine de decantare. În cazul
construcțiilor amplasate sub nivelul apelor subterane, perimetrul gropii de fundație trebuie drenat.
Tipul de drenaj depinde de natura terenului și de caracteristicile acviferului. Drenajul trebuie
executat în așa fel încît să nu producă surparea terenului. De multe ori este nevoie de drenaj
permanent, parte a lucrărilor de bază. Aceste drenaje nu trebuie să afecteze acviferul utilizat
eventual ca sursă de apă pentru alimentări cu apă. Drenajul definitiv al lucrărilor de bază nu poate
fi folosit și ca drenaj temporar pentru scăderea nivelului apelor subterane pe perioada execuției.

2.3.9. Pentru execuția lucrărilor în albie este necesară devierea temporară a rîului. Devierea
poate fi realizată prin mai multe metode, care sînt și în funcție de schema de amenajare. Pe rîuri
mici de munte devierea poate fi realizată prin construirea de batardouri din anrocamente sau
pămînt în amonte și aval, cea din aval fiind obligatorie numai în cazul în care pentru deviere rîul
se introduce în conductă. În cazul MHC cu acumulare devierea se face în galerii subterane
ocolind zona de lucru. Este interzis excavarea pămîntului necesar pentru batardou din albia rîului.
În special la rîuri din zonele de deal, izolarea zonei de lucru poate necesita batardouri din
palplanșe (elemente liniare cu lățimea de cca. 20-30 cm, din metal, beton armat sau lemn, cu
margini pentru îmbinare etanșă, introduse (înfipte) în teren prin batere sau vibrare, și care se
extrag după terminarea lucrărilor). Batardourile mai pot fi executate și din piloți secanți din beton
armat, acestea rămînînd definitiv îngropate. La rîuri de deal excavațiile longitudinale (de-a lungul
albiei) se recomandă a fi executate la protecția unei perdele flotante.
Preîntîmpinarea antrenării pămîntului în albie cu ocazia ploilor torențiale trebuie asigurată
prin prevederea de șanțuri, conduse la bazine de decantare. Prin prevederea unor rigole
transversale pe drumurile de acces înainte de ieșirea din incinta șantierului și racordarea acestora
la bazine de decantare se poate reduce la minimum antrenarea masivă a suspensiilor (noroiului) în
cursurile de apă.

2.3.10. La săpăturile pe versanți pentru drumuri de acces, canale, conducte și LEA, precum și în
gropile de fundații nesprijinite trebuie aplicate tehnologii de execuție prin care să se preîntîmpine
surpările, ținînd cont în primul rînd de recomandările din proiect referitoare la înclinarea maximă
admisă a taluzelor.
La derocări și săpături în stîncă pe cît posibil trebuie evitate explozivii, uneori această
metodă poate fi total interzisă prin avize. În asemenea cazuri se va utiliza ciocanul pneumatic și
unealta similară acționată hidraulic de pe excavator (ciocanul hidraulic, packer).

Page 21 of 26
2.3.11. Limitarea emisiilor de praf provenite din lucrările de derocări, din circulația utilajelor și
camioanelor, din cariere, stații de sortare-spălare și de betoane, în perioadele uscate, trebuie
asigurată prin stropirea zonei și platformei drumurilor.

2.3.12. Întreținerea utilajelor și autovehiculelor trebuie să fie o preocupare permanentă pentru

prevenirea scurgerilor de carburanți și uleiuri în cursurile de apă, precum și a infiltrațiilor în sol.
Depozitele de combustibil, de carburanți și de uleiuri trebuie amenajate în mod corespunzător. În
cazuri accidentale trebuie luate imediat măsurile de limitare a scurgerilor, de reținere, colectare și
îndepărtarea lor.
Utilajele întreținute în stare tehnică bună produc și zgomot și vibrații mai mici în
funcționare, limitînd emisiile acustice, cu efect redus asupra mediului.

2.3.13. Deșeurile produse trebuie colectate selectiv. Pentru îndepărtarea lor în condiții de
siguranță pentru mediu se vor încheia contracte cu operatori autorizați. Nu trebuie lăsate nici un
fel de deșeuri după desființarea OS.

2.3.14. Amenajarea terenului OS după terminarea lucrărilor este un alt aspect important al
protecției mediului. Readucerea terenului în starea naturală sau apropiată de cea de dinaintea
începerii execuției este una dintre cele mai neglijate în România.
Multe dintre lucrările temporare ale OS pot fi și ar trebui gîndite astfel încît, fie să poată fi
integrate în mediu, fie să poată fi transformate în lucrări definitive utile și numai în puține cazuri
să fie nevoie de demolarea lor. Din categoria lucrărilor ce ar putea fi integrate ulterior în mediu se
pot aminti de exemplu amenajările versanților stîncoși. Din categoria lucrărilor ce pot fi
transformate ulterior în lucrări definitive utile pot fi enumerate: unele drumuri de șantier,
carierele de piatră (pentru locuri de camping, puncte de belvedere, lacuri de mină), lacurile de
balastieră (în zone umede, lacuri de agrement), unele fundații (pentru cabane turistice, pentru
cantoane de pădurari). Lucrările care nu pot fi valorificate in situ, trebuie demolate, iar terenul
nivelat, acoperit cu strat vegetal și împădurit sau înierbat.

2.4. Exploatare
2.4.1. PIF a unui MHC se face numai după obținerea tuturor autorizațiilor de funcționare și
specifice necesare. Autorizațiile de funcționare reglementează condițiile de utilizare a apei și de
funcționare a MHC, împreună cu lucrările conexe aferente astfel încît, impactul asupra mediului
să fie limitat cel mult la valorile stabilite prin avizele obținute în faza de proiectare. Dintre aceste
acte de reglementare fac parte autorizația de gospodărire a apelor, autorizația (integrată) de mediu
și autorizația de funcționare în siguranță a barajului. Aceste acte pot prevedea diferite cerințe de
monitorizare și raportare.
Conform legii, Regulamentul de exploatare (RE) face parte integrantă din autorizația de
gospodărire a apelor. RE se elaborează de către proiectant.
Dintre autorizațiile specifice fac parte acreditarea ca producător de energie electrică din
SRE, obținerea garanției de origine a energiei electrice produse din SRE și acordul de racordare
la rețeaua SEN.

2.4.2. Urmărirea debitului de servitute sau debitului ecologic după caz, este necesară pentru
asigurarea obiectivelor de mediu pentru mediul acvatic și bunei funcționări a folosințelor din
aval.

2.4.3. Respectarea regimului de funcționare a turbine(lor)i, stabilit prin proiect și autorizația de

funcționare este necesară în vederea limitării efectului undelor de șoc la turbinare.

Page 22 of 26
2.4.4. Trebuie urmărite efectele funcționării MHC pe distanța de cel puțin 500 m în aval de
obiectele componente (barajul și evacuarea din MHC), conform legii apelor 107/1996 cu
modificările și completările ulterioare. În funcție de constatări trebuie aplicate neîntîrziat măsurile
tehnice de remediere, eliminare sau atenuare a efectelor negative. Acestea pot fi: construirea de
epiuri, diguri de dirijare longitudinale, apărări de mal, îndepărtarea acumulărilor de sedimente din
zonele în care constituie pericol pentru mediul acvatic sau alte obiective, îndepărtarea rădăcinilor
și trunchiurilor de copaci antrenați de apele mari sau de undele de șoc produse de turbinare din
locurile în care îngrămădirea acestora constituie pericol pentru mediul acvatic sau alte obiective,
asigurarea comunicării între rîu și depresiunile naturale sau polderile/lacurile artificiale prevăzute
în scop de atenuare a undelor de șoc produse de turbinare și altele asemenea.

2.4.5. Drenajele pentru controlul infiltrațiile pe sub baraj și celelalte obiecte după caz, trebuie
monitorizate incontinuu pentru detectarea imediată a valorilor periculoase. În cazul constatării
unei asemenea avertizări date de sistemul automat, pentru remedierea situației obiectul respectiv
trebuie inspectat neîntîrziat, iar măsurile corective trebuie aplicate cît mai repede. În cazul
neglijării avertizării sau neglijarea intervenției necesare pentru remediere, consecințele asupra
mediului pot fi foarte grave, catastrofale uneori.

2.4.6. Trecerile pentru pești și după caz, pentru rafting, trebuie monitorizate. Eventualele corpuri
plutitoare sau depunerile trebuie îndepărtate imediat pentru asigurarea funcționalității. Instalația
prevăzută pentru îndepărtarea peștilor din fața prizei trebuie menținută în stare de funcționare.
Instalația prevăzută pentru atragerea peștilor la trecerea pentru pești trebuie menținută în
stare de funcționare.

2.4.7. Trebuie monitorizat lacul de acumulare creat de baraj/pragul de captare din punct de
vedere al sedimentelor și al calității apei, precum: temperatura, oxigenul dizolvat (O 2 ), consumul
chimic de oxigen (CCO-Cr), consumul biochimic de oxigen la 5 zile (CBO 5 ), iar în unele situații
(de ex. în cazul existenței în amonte a unei evacuări de ape uzate) și nutrienții (compușii azotului
și fosforul.

2.4.8. În scopul limitării depunerilor în fața prizei de apă și antrenarea acestora în circuitul
hidraulic al amenajării, stavila de spălare trebuie întreținută și manevrată în consecință.
Deschiderea acesteia pentru spălarea depunerilor este cea mai eficientă cu ocazia debitelor mai
mari, cînd se poate asigura viteza apei necesară antrenării unei cantități cît mai mari de aluviuni
din fața prizei de apă și la distanță în aval cît mai mare.
Depunerile grosiere de bolovani și pietriș din spatele barajului din schemele fără
acumulare trebuie excavate periodic pentru a menține capacitatea de evacuare a descărcătorului
de ape mari și reducerea pericolului de colmatare a prizei. Reducerea capacității de evacuare a
descărcătorului de ape mari se manifestă prin ridicarea nivelului apei în amonte, cu posibil efect
de inundație.
Grătarul prizei de apă trebuie curățat în mod regulat de crengile, frunzele și alți plutitori
antrenați în fața lor. Instalațiile pentru ținerea la distanță a peștilor trebuie menținute în sare de
funcționare. Cu aceste măsuri se poate reduce mortalitatea piscicolă.

2.4.9. În scopul menținerii eficienței disipatorului de energie, cu rol de prevenire a eroziunilor

albiei în aval, bazinul trebuie decolmatat de fiecare dată ce se constată umplerea acestuia cu
aluviuni. Această operație este necesară de obicei după fiecare viitură.

2.4.10. Deznisipatorul trebuie inspectat periodic în scopul asigurării bunei funcționări. Dacă este
cu spălare automată, trebuie inspectate și întreținute regulat echipamentele mecanice aferente. În
cazul funcționării defectuoase a deznisipatorului, cantități mari de nisip pot fi antrenate la turbine,
cu consecințe grave, precum: erodarea în special a palelor turbinei, înrăutățind performanțele de

Page 23 of 26
cavitație și eficiență, erodarea aducțiunii sub presiune, respectiv conductei forțate, deterioarea sau
defectarea mecanismelor sensibile (vane).

2.4.11. Bazinul compensator trebuie monitorizat și inspectat periodic pentru verificarea

depunerilor fine și etanșeității. La atingerea nivelului maxim al depunerilor, bazinul compensator
trebuie scos din funcțiune, golit și curățat. Cu această ocazie se poate efectua și inspecția
etanșeității. Exfiltrațiile necontrolate reduc producția de energie electrică și pot duce în timp la
pierderea stabilității bazinului compensator, cu consecințe grave.
Suprafața apei și grătarul de la intrarea în aducțiune trebuie curățate periodic de crengile și
frunzele aduse de vînt, altfel acestea pot reduce semnificativ secțiunea liberă a grătarului, sporind
viteza de intrare, cu efect de amplificare a antrenării acestora la turbine, precum și debitul.

2.4.12. Canalul de aducțiune trebuie inspectat periodic în scopul identificării eventualelor

neetanșeități, a depunerilor, avarierii de către avalanșe, căderi de pietre sau copaci sau surpări de
teren. Remedierile necesare trebuie efectuate în timp util.

2.4.13. Conducta de aducțiune și conducta forțată trebuie inspectate periodic în vederea depistării
eventualelor neetenșeități și stării fizice. Pentru inspecție se dispune astăzi de aparate autonome
echipate cu camere video, ce parcurg conductele și pot înregistra cu exactitate atît configurația
tridimensională a conductei, cît și starea fizică a suprafeței ce afectează rugozitatea. Aceste
informații sînt deosebit de utile pentru îmbunătățirea exploatării MHC și în acest fel și a
protecției mediului.

2.4.14. Echipamentul electromecanic trebuie inspectat cu regularitate și întreținerea efectuată cu

conștiinciozitate. Deficiențele sistemului de etanșare de exemplu, neobservate și necorectate la
timp pot duce nu numai la pierderea de ulei din circuitele de ungere, dar chiar la inundarea
camerei turbinelor. Un aparat director sau un injector defect poate duce la distrugerea turbinei.
Supraîncălzirea generatorului sau defecțiunile instalației electrice pot provoca incendii.
Coroziunea excesivă poate conduce la defectarea și blocarea mecanismelor.
Incinta stației de transformare trebuie menținută curată. Crengile și alte obiecte aduse de
vînt trebuie să fie îndepărtate imediat, altfel acestea putînd provova scurtcircuite și astfel incendii.

2.4.15. Trebuie urmărită starea suprafețelor de beton. Coroziunea excesivă produce slăbirea
secțiunii elementelor și înrăutăți performanțele hidraulice. Remedierile constituie lucrări delicate
și trebuie efectuate cu conștiinciozitate.

2.4.16. Coridorul LEA trebuie ținut curat. Crengile pătrunse în interiorul limitei de protecție, la
fel copacii crescuți în interiorul coridorului trebuie tăiați, evitînd producerea de scurtcircuite prin
descărcările electrice posibile în special cu ocazia furtunilor sau căldurii excesive.

2.4.17. Drumurile de acces trebuie menținute în stare tehnică bună. Pavajul degradat trebuie
remediat în cel mai scurt timp posibil și șanțurile curățate periodic.

2.4.18. Exploatarea pe timpul iernii necesită atenție specială. Formarea podului de gheață,
sloiurile, zaiul și acumulările de zăpadă sînt tot atîtea elemente ce pot crea situații foarte
periculoase în exploatarea MHC.
Formarea podului de gheață în fața prizei de apă la barajele amenajărilor fără acumulare
blochează stavilele și poate înfunda parțial și grătarul. Podul de gheață în deznisipator, bazinul de
compensare și pe canalul de aducțiune reduce debitul. Zaiul poate duce la înfundarea grătarului,
la blocarea turbinei și dispozitivelor de reglaj și închidere. Acumulările de zăpadă pot scoate din
funcțiune stația de transformare și pot produce prăbușirea acoperișului clădirii centralei.

Page 24 of 26
2.4.19. Fenomenele meteorologice extreme: furtuni, viscol, descărcări electrice, constituie alte
pericole în exploatarea MHC, motiv pentru care beneficiarul trebuie să fie pregătit și în acest sens
pentru a putea acționa preventiv sau cît mai repede pentru înlăturarea consecințelor.

2.4.20. Deșeurile trebuie colectate regulat și depozitate în sistem selectiv, precum și îndepărtate
prin operatori autorizați.
Rădăcinile, trunchiurile de copaci, frunzele, deșeurile din materiale plastice antrenați la
baraj, în lacul de acumulare, în canalul de aducțiune și bazinul compensator după caz, trebuie
colectate și îndepărtate. Deșeurile de lemn pot fi folosite apoi în zona de întreținere obligatorie, la
lucrările biologice de protecție a malului sau refacerea unor habitate pentru pești. Crengile și
frunzele pot fi compostate și utilizate ca îngrășămînt organic pentru fertilizarea zonelor verzi.

3. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. ESHA, BlueAge - Blue Energy for A Green Europe. Strategic study for the development of
Small Hydro Power in the European Union
2. Crettenand, N. (2012) The Facilitation of Mini and Small Hydropower in Switzerland: Shaping
the Institutional Framework (with a Particular Focus on Storage and Pumped-Storage Schemes),
EPFL, Lausanne, Switzerland
3. SEPA, Guide to hydropower construction best practice
4. SEPA (2009) WAT-SG-29 Engineering in the Water Environment Good Practice Guide:
Temporary Construction Methods, First edition, March 2009
5. Gower, T., A. Rosenberger, A. Peatt, and A. Hill. (2012) Tamed Rivers: A guide to river
diversion hydropower in British Columbia
6. INCDPM, UPB (2012) Ghid de bune practici în domeniul microhidroenergiei
(http://www.rosha.ro/site/ghid-de-bune-practici-in-domeniul-microhidroenergiei)
7. Charmasson, J., Zinke, P. (2011) TR A7192 Mitigation Measures Against Hydropeaking
Effects, SINTEF Report
8. PACER (1992) Petites centrales hydrauliques (ISBN 3-905232-20-0), Office fédéral des
questions conjoncturelles, 3003 Berne, Suisse, septembre 1992
9. Schmitz, D. (2006) Developing a methodology for assessing the Sustainable Development
impact of Small Scale CDM hydropower projects, HWWA-Report 267 (ISSN 0179-2253)
10. CAR (2005) Guidance for applicants on supporting information requirements for hydropower
applications
11. ADEME (2003) Guide pour le montage de projets de petite hydroélectricité, France
12. ESHA (2004) Guide on How to Develop a Small Hydropower Plant (an updated and adapted
version of the publication “Layman’s Guidebook on How to Develop a Small Hydro Site” by
Celso Penche, published by ESHA in 1998)
12. Bölli, M., Schalkowski, S. (2006) HANDBUCH KLEINWASSERKRAFTWERKE -
Informationen für Planung, Bau und Betrieb, Überarbeitung 2005 / 2006, Bern, Schwitzerland
13. IEA (2000) IMPLEMENTING AGREEMENT FOR HYDROPOWER TECHNOLOGIES
AND PROGRAMMES, Annex III: Hydropower and the Environment: Present Context and
Guidelines for Future Action, Subtask 5 Report - VOLUME II: Main Report and Appendices
14. IEA (2000) IMPLEMENTING AGREEMENT FOR HYDROPOWER TECHNOLOGIES
AND PROGRAMMES, Annex III Subtask 6: Hydropower and the Environment: Effectiveness of
Mitigation Measures
15. IHA (2004) Sustainability Guidelines
16. Review of best practices/guidelines for compensation measures for hydropower generation
facilities, CH 2 OICE
17. IEA (2002) Environmental and Health Impacts of Electricity Generation

Page 25 of 26
18. Halleraker, J. H. (2009) Advice for hydro operations …. to reduce environmental impact of
hydropeaking, Seminar for forvaltning, energibransje, interessenter og forsker forskere
Trondheim, Norway, 23. March 2009
19. Petite hydroélectricité et environnement, Paris, 2002
20. Markard, J., Vollenweider, S. (2005) Development of ecological standards for hydropower,
WP 2.1 report from the CLEAN-E project
21. Platform Water Management in the Alps (2011) COMMON GUIDELINES FOR THE USE
OF SMALL HYDROPOWER IN THE ALPINE REGION (AC11/B8/2), ISBN: 9788890515880,
Innsbruck, Austria
22. Best Practices for Sustainable Development of Micro Hydro Power in Developing Countries,
Final Synthesis Report, Contract R7215, The Department for International Development, UK,
2000
23. Pirker, O.: Die Europäische Wasserrahmenrichtlinie Auswirkungen auf die Wasserkraft
24. Environmental integration of Small Hydropower Plants, ESHA
25. Kelemen, Á. (2009) Microhidrocentralele şi Directiva Cadru a Apei, Workshop Focus Eco
Center: Implicarea ONG-urilor în realizarea Planurilor de Management Bazinale, Adrianu Mare,
jud. Mureș, 25-26 mai 2009.
26. Kelemen, Á. (2012) Gestionarea investițiilor de microhidrocentrale în zone protejate -
Considerații privind cadrul general de realizare, Workshop WWF, Brașov, 4-5 oct. 2012.
27. Normativ cadru pentru proiectarea microhidrocentralelor și a centralelor hidroelectrice de
mică putere (PE 306/90), ISPH, MEE-ICEMENERG București, 1990
28. Regulament de exploatare tehnică a microhidrocentralelor și a centralelor hidroelectrice de
mică putere (PE 307/86),CIRE, MEE-ICEMENERG București, 1986
29. Beyer, Gy., Kászoni, Ö., Petz, J. (1982) Microhidrocentrale echipate cu turbine tip Bánki
racordate la sistemul energetic național – Aspecte privind oprtunitatea, echipamentul și
particularitățile de proiectare, IPJ Mureș, Tg. Mureș
30. Gordon, James L. (2007) Hydro Hydraulics – a disappearing art?, Conference Publications,
Electrical Power Conference, 2007. EPC 2007. IEEE Canada
31. Gordon, James L. (2006) Lessons learned: Nintendo engineers, in HRW, Volume 14, No. 4,
September 2006, pages 46, 51.
32. Gordon, James L.: Lessons learned, series in HRW-Hydro Review Worldwide,
www.hydroworld.com
33. Popa, B. (2012) ROSHA – representative of small hydropower sector in Romania, European
Hydropower Summit, 28th of February 2012, Bucharest

Page 26 of 26