2015

Liceul Teoretic “ Mihai

Veliciu “ Chişineu-Criş

Autor: Bocu Daiana

JAMES CLERK MAXWELL

(1831-1879)
În acest proiect veţi afla detalii despre viaţa fizicianului James Clerk Maxwell, despre
domeniile în care fizicianul a activat şi despre teoriile pe care acesta le-a descoperit.
BOCU DAIANA

II
 BOCU DAIANA

1. Cuvânt înainte
2. Viaţa fizicianului
3. Electomagnetismul
4. Electrodinamica
5. Analiza culorii
6. Ecuaţiile lui Maxwell
7. Alte contribuţii
8. Bibliografie

III
 BOCU DAIANA

Eu am ales să scriu despre James Clerk Maxwell

deoarece este o persoană importantă din istoria fizicii. Pe
mine acest savant m-a fascinat complet. Această
personalitate ştinţifică a avut o influenţă asupra modelării
lumii contemporane. Acesta s-a remarcat în domeniul
electrotehnicii. Cercetările sale au condus la tehnologiile
de azi precum radioul şi televiziunea.
Legile sale unifică electricitatea şi magnetismul într-o
singură forţă, o forţă măsurabilă. Maxwell este uneori
aşezat alături de Isaac Newton şi Albert Einstein, dar
influenţa sa asupra fizicii este puţin apreciată. Cu timpul,
reputaţia lui Maxwell a crescut şi este considerat un
precursor al fizicii secolului XX.
Eu consider că acest proiect este folositor oamenilor ca să
il citească deoarece cu toţii trebuie să ne informăm
despre trecutul nostru, pentru a cunoaşte lumea în care
trăim mult mai bine.

I

2.Viaţa fizicianului
James Clerk Maxwell (13 iunie 1831- 5 noiembrie -
1879) a fost un fizician scoţian. S-a născut în
Edinburgh,Scoţia, pe data de 13 iunie 1831 . A fost
singurul copil al lui John Clerk Maxwell si Frances
Kay. La moartea mamei sale in 1839,James, a exclamat:
„Oh, ce bine îmi pare! Acum mama a scăpat de dureri!”
Tatăl său era proprietar al suprafeţelor de teren şi
stăpânea moşia de la Glenlair, Kircudbright. Acesta a fost
avocat şi inventator.
A avut o copilărie exemplară pentru un viitor om de
ştiinţă. A fost apropiat de tatăl său. Avusese o memorie
excepţională şi era fascinat de jucăriile mecanice.La vârsta
de 13 ani el a fost fascinat de geometrie, el redescoperind
poliedrele regulate înainte de a i se preda. Tot la vârsta de
Tânărul Maxwell la Universitatea din
Trinity
BOCU DAIANA
13 ani câstigă premiul de matematică a şcolii şi primul
premiu pentru engleză şi poezie. Prima lucrare ştinţifică a
scris-o la vârsta de 14 ani. În lucrarea aceasta el a scris
despre proprietăţile elipsei, despre curbele matematice ,ovale
carteziene şi curbe legate de două focare. În acest timp, el
îşi însoţeşte tatăl la Royal Society( Societatea Regală) din
Edinburgh.
În 1847 s-a însris la Universitatea din Edinburgh, iar în
1850 intră la Trinity College din Cambridge. La acea
vârstă Maxwell era un matematician realizat. În anul
1854 a absolvit Trinity şi se întoarce în Scoţia ca să
predea la Marischal College din Aberdeen. În 1857 a
studiat inelele lui Saturn, problemă ce le-a dat bătăi de
cap oamenilor de ştiinţă cu 200 de ani în urmă.
Inelele lui Saturn
II

În 1858 la 2 iunie se căsătoreşte cu Katherine, ea fiind
fiica lui Daniel Dewar.
În 1860 Maxwell revine la King’s College din Londra
fiind cel mai fructouos deceniu al vieţii sale. În acest an a
observat posibilitatea utilizării staticii ca să se descrie
comportamentul moleculelor de gaz.
În 1855 a formulat teoria culorii, iar în 1861 a creat
prima fotografie color pe o fâşie de material scoţian în
carouri.Tot în acelaşi an este ales membru al Societaţii
Regale . Este director al Laboratorului Cavendish cu un
deceniu mai târziu. Acesta va examina natura
câmpurilor electrice şi magnetice, iar în 1861 va fi
James şi Katherine Maxwell în anul 1869
JAMES CLERK MAXWELL
BOCU DAIANA
publicată lucrarea sa din două părţi „ Pe liniile de forţă
fizică”. În aceasta, Maxwell a oferit un model pentru
inducţia electromagnetică, constituită din celule de filare
mici ale fluxului magnetic. În 1862 au fost publicate înca
două părţi din lucrarea sa. În prima parte acesta vorbeşte
despre natura electrostatică şi despre curentul de deplasare,
iar în a doua parte despre efectul de rotaţie al planului de
polizare a luminii într-un câmp magnetic. Efectul de
rotaţie al planului de polizare a luminii într-un câmp
magnetic este cunoscut sub numele de efectul Faraday
deoarece a fost descoperit de către fizicianul Faraday.
Monument din Edinburgh cu James Clerk Maxwell

În 1864 articolul „ O teorie dinamică a câmpului
electromagnetic” scris de Maxwell a fost citit in faţa
membrilor Societăţii Regale. Membrii Societăţii Regale au
fost uimiţi şi mai târziu ecuaţiile lui Maxwell au ajuns
cunoscute.
În 1865 a demisionat de la Kings College din Londra şi
s-a întors la Glenlair cu soţia sa, Katherine.
În 1870 scrie „ Rame şi diagrame de forţe”. În 1871 scrie
manualul „ Teoria căldurii”. Tot în acest an devine
profesor de fizică la Cambridge. În 1876 scrie tratatul „
Suspensie şi mişcare”.Semnificaţia lucrărilor lui Maxwell
a fost extinsă sub forma unui „Tratat despre electricitate şi
Mormântul lui Maxwell la Parton
Cuprins
JAMES CLERK MAXWELL
BOCU DAIANA
magnetism”. Pe 8 octombrie 1879 el se întoarce cu soţia
sa la Cambridge.
Moare în Cambridge, fiind diagnosticat cu aceeaşi boală ca
mama lui, cancer abdominal, la 5 noiembrie 1879. Este
înmormantat la Parton Kirk, aproape de castelul Douglas
în Galloway. De-al lungul vieţii sale a primit 4 premii:
Premiul Smith (1854) Premiul Adams (1857) Medalia
Rumford (1860) şi Medalia Keith (1869-1871).
Acesta a studiat electromagnetismul. Munca lui James
Maxwell este considerată la fel de importantă ca cea a lui
Newton.
Monument dedicat lui Maxwell în Parton
 BOCU DAIANA

Documente scrise de acesta Arborele genealogic al lui James Clerk Maxwell

Ilustraţii ale teoriei

dinamice de gaze Katherine
James Clerk Maxwell
Dewar

John Clerk
Daniel Dewar
Pe liniile de forţă fizică Maxwell

Frances Kay
O teorie dinamică a
câmpului electromagnetic

Reţeta succesului lui Maxwell

Teoria căldurii

Inteligenţă
25% 30% Muncă

Un tratat în electricitate şi Timp

20%
magnetism 10%
15% Efort
Răbdare

Teoria culorii

Electrodinamica

JAMES CLERK MAXWELL


3.Electromagnetismul
Electromagnetismul este ramura fizicii care studiaza
sarcinile electrice şi magnetice. Principalele ramuri ale
electromagnetismului sunt :
a) Electrostatica se ocupă cu studiul sarcinilor
electrice aflate în repaus şi al câmpurilor generate
de acestea.
b) Electrodinamica se ocupă cu studiul sarcinilor
electrice aflate în mişcare şi al câmpurilor generate
de acestea.
c) Magnetismul se ocupă cu studiul câmpului
magnetic.
Grecii cunoşteau proprietăţile electrostatice ale
cihlimbarului, chinezii făceau magneţi bruţi din pietre
magnetice. La sfârşitul secolului al XVIII-lea nu s-au
realizat experimente asupra fenomenelor electrice şi
magnetice. În 1785 fizicianul francez Charles-Augustin
de Coulomb a fost primul care a arătat cu ajutorul
experimentelor faptul că „sarcinile electrice se atrag sau se
resping pe baza unei legi similare cu cea a gravitaţiei”. În
secolul al XVII-lea apar primele concepţii asupra
magnetismului care se bazează pe existenţa a doi poli
magnetici. În anul 1819 fizicianul danez Hans Christian
Oersted a făcut prima legătură între magnetism şi
electricitate prin intermediul experimentelor şi astfel
spaţiu, şi care se generează reciproc pe măsură ce se
Viaţa
fizicianului
JAMES CLERK MAXWELL
BOCU DAIANA
descoperă că „un ac magnetic poate fi deviat cu ajutorul
unui conductor sub tensiune electrică”. Cercetătorul francez
André Marie Ampère demonstrează că „ doi conductori
purtători de curent electric se vor comporta ca şi cei doi poli
ai unui magnet”. Michael Faraday- fizician şi chimist
englez, descoperă în 1831 că „ un curent electric poate fi
indus într-un fir şi fără conectarea acestuia la baterie, prin
mişcarea unui magnet sau prin plasarea unui alt conductor
cu un curent variabil în vecinătatea conductorului în care
se doreşte generat curentul”. Fizicianul englez James Clerk
Maxwell arată că „sarcinile electrice staţionare produc
câmpuri electrice:- curenţii-sarcini electrice mobile-produc
câmpuri magnetice”. Ecuaţiile diferenţiale ale acestuia
descriu relaţia dintre locul şi perioada schimbării
câmpurilor electrice şi magnetice într-un anumit punct,
sarcina si densitatea curentului în acel punct. Aceste
ecuaţii permit determinarea intensităţii câmpului oriunde
şi în orice moment printr-o cunoaştere a sarcinilor electrice
şi a curenţilor. Rezultatul obţinut prin descoperirea acestor
ecuaţii a fost un nou tip de cămp magnetic care se propagă
cu viteza luminii sub forma undelor electromagnetice.
„Undele electromagnetice sau radiaţia electromagnetică
sunt fenomene fizice in general naturale, cae constau dintr-
un câmp electric şi unul magnetic în acelaşi timp.
spropagă”.
 BOCU DAIANA
După frecvenţa sau lungimea de undă cu care radiaţia se
repetă în timp şi spaţiu, undele electromagnetice se găsesc în
diverse forme. Spectrul radiaţiilor electromagnetice este
împarţit după criteriul lungimii de undă astfel: undele
radio, microundele, radiaţii infraroşii, radiaţii luminoase,
radiaţii ultraviolete, radiaţii X(Röntgen) şi radiaţii
„Y”(Gamma) Maxwell a prezis existenţa acestor unde pe
cale teoretică cu mult înainte de a fi descoperite de Heinrich
În acest mod călătorec undele electromagnetice
Hertz în anul 1889. Radiaţia electromagnetică are
următoarele proprietăţii: interferenţă, reflexie, refracţie,
absorbţie, difracţie. Undele electromagnetice se propagă în măsurat,constatată la poziţie paralelă, scade. Ea ajunge la
spaţiu cu viteza v=3,0*109 m/s. Cămpul electric nu este zero cînd dipolii sunt perpendiculari între ei.
prezent instantaneu în apropierea unei sarcini excitatoare. Rezultat: Undele electromagnetice din jurul unui dipol
Viteza sa de propagare în spaţiu este finită. sunt unde transversale polarizate.

Experiment 1: Ţinem dipolul de detecţie într-un vas cu
apă în faţa unui perete metalic.
Rezultat: Pentru acord, dipolul trebuie scurtat la a 9-a
parte din lungimea sa. Distanţa între nodurile undelor
electromagnetice staţionare reprezintă a 9-a parte din cea
în aer. Aceste rezultate arată previziunile lui James Clerk
Maxwell pentru viteza de propagare a undelor
electromagnetice.
Experiment 2: Rotim dipolul de recepţie, care până acum
era paralel cu cel excitator, într-un plan normal la direcţia
de propagare. Observaţie: Pe măsura rotirii, deviaţia
maximă a instrumentului de
James Clerk Maxwell a demonstrat cum câmpul electric şi
magnetic se propagă sub forma unor unde electromagnetice,
acestea având viteza luminii. În 1862, Maxwelll
calculează viteza de propagare a unui câmp electromagnetic
care este aproximativ cu cea a vitezii luminii. Acesta o
calculase când preda cursuri la Kings College. Utilitând
datele pe care le avea pâna în acel moment, Maxwell a
obţinut o viteză de 310,740,000 metri pe secundă
(1,0195*109 ft/ s ) . Ecuaţiile sale aveau o formă
modernă şi erau cuprinse în manualul „ Tratat despre
electricitate şi magnetism”, publicat în anul 1873.

Structura lucrării

JAMES CLERK MAXWELL

 BOCU DAIANA
fsa, direcţia de curent fiind datăm în funcţie de cea
a mişcării” .

În seara de 21 aprilie 1820 Hans Christian Orsted a

observat că un ac sub forma unui compas , deviat de
câmpul magnetic de nord , în preajma câmpului electric al
E un baterii , este pornit si oprit de acesta . Constatările
acestuia au dus la cercetarea îndelungată şi intensivă în
domeniul electrodinamicii. Unificarea
celor două forţe a fost observată de Michael Faraday ,
H
prelungită de James Maxwell şi parţial reformulată de
Oliver Heaviside şi Heinrich Hertz. Toate acestea
reprezintă cele mai importante realizări ale secolului al IX
- lea în domeniul fizicii matematice.
În exteriorul zonei din jurul emiţătorului,
intensitatea câmpului electric E şi excitaţia
magnetică H se propagă în mod egal.

Există patru efecte principale care au rezultat din

interacţiunile celor doua forte. Acestea sunt :

I. „ Sarcinile electrice se atrag si se resping una pe

cealaltă cu o forţă invers proporţională cu pătratul
distanţei dintre ele”.
II. „ Polii magnetici se atrag sau se resping unul de
celalalt într-un mod asemănător şi mereu sunt în Fulgerul este o descărcare electrică care circulă
perechiş fiecăre pol nord este atras de un pol sud”. între doua regiuni încărcate electrostatic.
III. „ Un curent electric aflat într-un fir creează un Principiul său se bazează pe
cîmp magnetic circular în jurul firului, iar direcţia electromagnetism.
sa este în funcţie de cea a curentului” . În această
IV. „ Curentul este indus într-o buclă de sârmă , imagine putem
atunci când este mutat dinspre un câmp magnetic observa efectul
sau când un magnet este mutat spre sau departe ea magnetic al
curentului
electric
Ecuaţiile lui Maxwell
4. Electrodinamic

5. Electrodinamica

JAMES CLERK MAXWELL


Electrodinamica studiază forțele care se exercită între
corpurile încărcate electric și forțe mediate în spațiu și
timp de către câmpul electromagnetic. Maxwell elaborează
în a doua jumătate a secolului XIX o teorie care se baza
pe rezultatele obținute de acesta în domeniul electricității și
magnetismului. Acesta a afirmat existența undelor
electromagnetice și spune că lumina e de natură
electromagnetică și se propagă sub formă de unde de acest
gen. Electrodinamica clasică descrie fenomenele
electromagnetice la scară macroscopică și la intensități
mari ale câmpului. În diferite procese precum emisia și
absorbția radiației de către sistemele atomice, la scară
microscopică , câmpul electromagnetic are o structură
corpusculară: el este alcătuit din particule de masă zero
numite fotoni.Principiile fizicii care completează teoria lui
Maxwell a dus la teoria cuantică relativistă a interacțiunii
electromagnetice: electrodinamica cuantică. La câţiva ani de
la moartea lui Maxwell, Heinrich Hertz a demonstrat în
laborator existenţa undelor electromagnetice . Acestea au
fost folosite în electrotehnică , radiotehnică şi tehnologia
comunicaţiilor fără fi, având un impact uriaş asupra lumii
de astăzi . Unificarea fenomenelor electrice , magnetice şi
optice într-un singur fenomen fizic numit câmp
electromagnetic, a dus la aflarea vitezei luminii si a avut
consecinţe importante pe planul cunoaşterii. O jumătate de
secol mai târziu, acest lucru l-a ajutat pe Albert Einstein
să elaboreze teoria relativităţii restrânse. Concluzia la care
Maxwell a ajuns după aflarea vitezei luminii era că
lumina este formată din unde electromagnetice :
Date din experimentul
Michelson- Morley
5. Analiza culorii
JAMES CLERK MAXWELL
BOCU DAIANA
„ Viteza oscilaţiilor transversale din mediul nostru ipotetic
, calculată din experienţele electromagnetice ale domnilor
Kohlrausch şi Weber , se potriveşte atât de exact cu viteza
lumini calculată din experienţele optice ale domnului
Fizeau, încât cu greu putem evita deducţia că lumina
constă din oscilaţiile transversale ale aceluiaşi mediu care
este cauza fenomenelor electrice şi magnetice” . – James
Clerk Maxwell
Eterul luminifer nu este pecizat în teoria maxwelliană.
Eterul luminifer reprezintă mediul prin care se propagă
lumina. Experimentul lui Michelson (1881) şi
Experimentul Michelson- Morlez (1887) urmăreau să
scoată în evidenţă existenţa eterului, dar rezultatele au fost
negative. Din acel moment câmpul electromagnetic a fost
acceptat ca fiind o realitate fizică primară , viteza luminii
în vid a devenit o constantă fizică fundamentală, iar teoria
existenţei eterului luminifer a fost abandonată .
Electrodinamica maxwelliană a dus la cunoaşterea
desfăşurării fenomenelor fizice în spaţiu şi timp. În anul
1864 Maxwell formulează „ecuaţiile generale ale
câmpului electromagnetic”. Acestea au fost reformulate în
anul 1884, de Heaviside, pentru mărimile cu semnificaţie
fizică directă, folosind notaţia compactă a analizei
vectoriale. Ecuaţiile sale permit determinarea câmpurilor
E(r, t ) şi B (r, t ) pentru o distribuire de sarcină p(r, t )
şi curent J(r, t ) dată.
 BOCU DAIANA
Optica este ramura fizicii care studiază proprietăţile şi
natura luminii, legile de propagare a luminii, modul de
producere a acesteia şi interacţiunile ei cu substanţa. Cu
ajutorul opticii Maxwell a ajuns la Teoria culorii.

Maxwell a avut contribuţii mari şi în domeniul opticii ,

creând baza fotografiei colore. Între anii 1855 şi 1872,
Maxwell a publicat inverstigaţiile sale în legătură cu
percepţia de culoare, culoare- orbire şi teoria culorii. Pentru
„Teoria culorii” , Maxwell a primit Medalia Rumford.

În anul 1855 Maxwell a propus să fie luate trei fotografii

alb- negru şi să fie trecute prin nişte filtre roşi, verzi şi
albastre. Imaginile au fost proiectate prin trei proiectoare
echipate cu filtre asemănătoare , iar atunci când au fost
suprapuse pe ecran au apărut culorile roşu, verde şi
albastru.
Prima fotografie color din lume
În anul 1861 Maxwell a prezentat prima demonstraţie
din lume a fotografiei colore după principul folosit în anul Tehnica a intrat în istorie sub numele de Sutton- Clerk şi
1855. Acest lucru s-a întâmplat în timpul unei lecturi la constă în folosirea a trei filtre separate de culoare şi
Royal Institution. Thomas Sutton, fotograf englez, a combinarea lor într-o singură imagine. 50 de ani mai
realizat prima poză coloră după teoria sugerată de James târziu această tehnică va fi folosită de rusul Serghei
Maxwell. Acesta a fotografiat o panglică de trei ori şi a Mihailovici Prokudin- Gorskii. Ani mai târziu această
trecut-o prin filtrul roşu, albastru , verde şi unul galben tehnică s-a perfecţionat. Primul sistem color a apărut în
care nu era prevăzut de Maxwell. Rezultatele obţinute au anul 1903, iar în anul 1990 compania Kodak a
fost departe de a fi perfecte. În anul 1961, cercetătorii au prezentat publicului primul aparat de fotografiat digital
ajuns la concluzia că filtrul roşu nu a apărut complet în disponibil în comerţ.
acea poză deoarece razele ultraviolete s-au reflectat puternic
şi nu a blocat în întregime filtrul roşu să pătrundă în
imagine, astfel apărând doar câteva porţiuni roşii.

Bibliografie

Electromagnetism Royal Institution din Edingurgh în anul 1838

JAMES CLERK MAXWELL

 BOCU DAIANA
6. Ecuaţiile lui Maxwell
Ecuaţiile lui Maxwell reprezintă fundamentarea „Ecuaţiile lui Maxwell (în formă generală )”
matematică a principiilor electrodinamicii clasice , teoria
macroscopică a câmpului electromagnetic. În manualul „O Legea: Ecuaţii Ecuaţii integrale
diferenţiale
teorie dinamică a câmpului electromagnetic”, publicat în
anul 1864, Maxwell a formulat „ecuaţiile generale ale Legea lui 1
∇E= 𝜌 1
câmpului electromagnetic” ca „douăzeci de ecuaţii” pentru Gauss 𝜖0 ∮ 𝐸𝑑𝑆 = 𝑄
𝜖0
„douăzeci de cantităţi variabile”, spunând că „ aceste (electrosta 𝑆

ecuaţii sunt deci sificiente pentru a determina toate tică)

cantităţile care apar în ele , daca ne sunt cunoscute Legea lui ∇×𝐸
Faraday 𝜕𝐵 ∮ 𝐸𝑑𝑙
condiţiile problemei” . În anul 1884 au fost reformulate de =− 𝐶
(reformul 𝜕𝑡
Heaviside, fiind ecuaţii pentru mărimile cu semnificaţie 𝑑
ată de =− ∫ 𝐵𝑑𝑆𝑐
fizică directă, folosind notaţia compactă a analizei Maxwell) 𝑑𝑡 𝑆𝑐
vectoriale. Maxwell nu a putut folosi în demonstraţiile sale Legea lui
relativitatea deoarece nu fusese încă descoperită, structura Gauss ∮ 𝐵𝑑𝑆 = 0
𝑆
materiei reprezenta un mister, iar relaţia dintre lumină şi (magnetos ∇𝐵 = 0
electromagnetism nu era în acel timp cunoscută. Teoria lui tatică)
Maxwell s-a dezvoltat , iar termenul ∂E/∂t este unul Legea lui ∇×𝐵
natural în formularea sa. Maxwell era interesat de Ampere = 𝜇0 𝐽
(completa 𝜕𝐸 ∮ 𝐵𝑑𝑙
câmpul magnetic în substanţă solidă la fel ca în vid , iar tă de + 𝜇0 𝜖0 𝐶
când vorbeşte despre un curent de deplasare, el include 𝜕𝑡 = 𝜇0 𝐼
Maxwell
adesea o oarecare sarcină de mişcare. Maxwell credea că ) 𝑑
+ 𝜇0 𝜖0 ∫ 𝐸𝑑𝑠𝑐
spaţiul este un mediu deoarece chiar şi în absenţa materiei 𝑑𝑡 𝑠𝑐
solide curentul de deplasare era existent în ceva. Ecuaţiile
sale erau formulate clar şi nu erau ambigue. Introducerea
Explicaţia ecuaţiei integrale pentru:
curentului de deplasare a fost o descoperire teoretică
importantă. Maxwell a reuşit să descrie câmpul „Legea lui Gauss (electrostatică ): (Fluxul câmpului E
electromagnetic în mod esenţial complet. Aceste legi sunt printr-o suprafaţă închisă )=
1
(sarcina din interiorul
scrise pentru câmpuri în vid în prezenţa sarcinii electrice ρ 𝜖0
volumului delimitat de suprafaţă)
şi a curentului electric, mai precis a sarcinii aflate în
mişcare care are densitatea J. „Sub formă de ecuaţii Legea ui Faraday (reformulată de Maxwell ): (circulaţia
integrale , ele leagă fluxul printr-o suprafață închisă şi câmpului E pe o curbă închisă)=−
𝑑
( fluxul câmpului
𝑑𝑡
circulaţia în lungul unei curbe închise , pentru vectorii
B prin suprafaţa delimitată de curbă )
câmp electric și câmp magnetic, de sarcina electrică din
volumul delimitat de , de curentul electric printr-o
suprafață delimitată de , precum și de variația în Alte contribuţii ale lui
timp a fluxului electromagnetic prin această suprafață.” Maxwell în ştiinţă

JAMES CLERK MAXWELL


Legea lui Gauss (magnetostatică ): (fluxul câmpului B
printr-o suprafaţă închisă) = 0
Legea lui Ampere (completată de Maxwell) : (circulaţia
câmpului B pe o curbă închisă ) =𝜇0 ( curentul prin
𝑑
suprafaţa delimitată de curbă)+𝜇0𝜖0 (fluxul
𝑑𝑡
câmpului E prin suprafaţa delimitată de curbă )”
Aceste formule sunt utilizate în electrodinamică. Alte
doua teoreme des utilizate în analiza vectorială din
domeniul electrodinamicii sunt Teorema lui Gauss şi
teorema lui Stokes.
Teorema lui Gauss : „ Fluxul câmpului vectorial F prin
suprafaţa închisă S este egal cu integrala divergenţei lui F
pe volumul V delimitat de S”. Ecuaţia folosită este :
∮𝑆 𝐹𝑑𝑆 = ∫𝑉 (∇𝐹 )𝑑𝑉 .
Teorema lui Stokes : „Circulaţia câmpului vectorial F pe
curba închisă C este egală cu fluxul rotorului lui F prin
suprafaţa S delimitată de C”. Ecuaţia folosită pentru
această teoremă este : ∮𝐶 𝐹𝑑𝑙 = ∫𝑆 (∇ × 𝐹 )𝑑𝑆.
Aceste teoreme sunt satisfăcute într-un câmp vectorial F
definit pe spaţiul vectorial tridimensional R3. Ecuaţiile lui
Maxwell conţin , în forma lor generală, densităţile de
sarcină şi curent totale 𝜌 şi J. Acestea includ pe lângă
sursele existente la scară macroscopică şi sursele la scară
microscopică. Sunt induse de câmpul electromagnetic prin
acţiunea lui asupra componenţilor încărcaţi electric ai
JAMES CLERK MAXWELL
BOCU DAIANA
materiei formaţi din electroni şi protoni. În ecuaţii sunt
folosite doar sursele libere 𝜌f şi Jf . Sunt definite în funcţie
de constantele de material macroscopice, iar efectul lor este
inclus în câmpurile auxiliare. Într-un câmp electric,
obiectul macroscopic prezintă fenomenul de polarizare şi
este descris prin vectorul polarizare notat P. Acest vector
este definit la fel ca momentul electric dipolar , pe unitate
de volum. Într-un câmp magnetic apare fenomenul de
magnetizare şi este descris prin vectorul magnetizare notat
M. Este definit ca momentul magnetic dipolar pe unitate
de volum .
Polarizarea este asociată unei densităţi de sarcină legată
𝜌b = −∇𝑃 şi unei densităţi de urent de polarizare Jp =
𝜕𝑃
.
𝜕𝑡
Magnetizarea este asociată unei densităţi de curent legat
Jb= ∇ × 𝑀. În ecuaţiile lui Maxwell , densităţile de
sarcină şi curent totale rezultă din însumarea surselor
libere care sunt legate şi de polarizare : 𝜌 = 𝜌𝑓 + 𝜌𝑏 =
𝜌𝑓 − ∇𝑃 şi 𝐽 = 𝐽𝑓 + 𝐽𝑏 + 𝐽𝑝 = 𝐽𝑓 + ∇ × 𝑀 +
𝜕𝑃
. Pentru a elimina sursele legate şi de polrizare se
𝜕𝑡
realizează prin definirea câmpurilor induse : 𝐷 =
1
𝜖0𝐸 + 𝑃 şi 𝐻 = 𝐵 − 𝑀. Ecuaţiile rezultante vor
𝜇0
conţine două perechi de câmpuri ( E, B) şi ( D,H). Pentru
a rezolva ecuaţiile rezultante este necesară cunoaşterea
unor relaţii de material care vor exprima câmpurile induse
în functie de câmpurile fundamentale.
Ecuaţiile lui Maxwell sunt scrise
pe soclul unui monument din
Edinburgh
 BOCU DAIANA
În tabelul de mai sus , în care sunt prezente Ecuaţiile Legea : Ecuaţii Ecuaţii integrale
lui Maxwell în foma lor generală, apar densitatea de diferenţiale
sarcină şi densitatea de curent totale, care includ atât
sursele libere cât şi sursele legate. În aumite probleme Legea lui ∇𝐷 = 𝜌f
Gauss ∮ 𝐷𝑠𝑆 = 𝑄𝑓
este de preferabil să fie folosite doar sursele libere, 𝑆
(electrostatică )
deoarece celelalte sunt absorbite în două câmpuri
auxiliare. Cele două câmpuri auxiliare sunt câmpul Legea lui ∇×𝐸
electric indus pe care îl notăm D şi câmpul magnetic Faraday 𝜕𝐵 ∮ 𝐸𝑑𝑙
indus pe care îl vom nota H . Prin aceasta numărul (reformulată de =− 𝐶
𝜕𝑡 𝑑
funcţiilor necunoscute se dublează. Ca să putem obţine Maxwell) =− ∫ 𝐵𝑑𝑆𝑐
o soluţie a ecuaţiilor lui Maxwell trebuie sa specificăm 𝑑𝑡 𝑆𝑐
dependenţa câmpurilor induse de câmpurile Legea lui ∇𝐵 = 0
Gauss ∮ 𝐵𝑑𝑆 = 0
fundamentale, iar acest lucru îl vom face cu ajutorul 𝑆
(magnetostatică
relaţiilor de material de forma D = D(E) şi H =
)
H(B).
Legea lui ∇×𝐻
În tabelul de mai jos , sursele libere sunt distinde prin ∮ 𝐻𝑑𝑙
Ampere 𝜕𝐷
indicele f Ş 𝜌 f , J f , Q f şi I f . (completată de = 𝐽𝑓 + 𝑐
𝜕𝑡 = 𝐼𝑓
Maxwell )
Explicaţia ecuaţiei integrale pentru : 𝑑
+ ∫ 𝐷𝑑𝑆𝑐
Legea lui Gauss (electrostatică) : ( Fluxul câmpului D 𝑑𝑡 𝑆𝑐
printr-o suprafaţă închisă )= ( sarcina liberă din Ecuaţiile lui Maxwell în vid au următoarea formă :
interiorul volumului delimitat de suprafaţă )
Ecuaţiile lui Maxwell în vid
Legea lui Faraday ( reformulată de Maxwell ) :
𝑑 ⃗
𝜕𝐵 ⃗
𝑟𝑜𝑡 𝐵
(Circulaţia câmpului E pe o curbă închisă )= − 𝑟𝑜𝑡 𝐸⃗ = −
𝑑𝑡
𝜕𝑡 𝜕𝐸⃗
(Fluxul câmpului B prin suprafaţa delimitată de curbă) = 𝜇0 𝑗 + 𝜀0 𝜇0
𝜎𝑡
Legea lui Gauss ( magnetostatică ): ( Fluxul câmpului 𝜌
𝑑𝑖𝑣 𝐸⃗ = ⃗ =0
𝑑𝑖𝑣 𝐵
B printr-o suprafaţă închisă) =0
𝜀0
Legea lui Ampere ( completată de Maxwell ): ( 1
Acestea se deplasează în vid cu viteza 𝑐 = .
circulaţia câmpului H pe o curbă închisă ) = (curentul √𝜀0𝜇0
𝑑
liber prin suprafaţa delimitată de curbă )+ ( fluxul
𝑑𝑡
câmpului D prin suprafaţa delimitată de curbă ) Daiana's audio.wma

„Ecuaţiile lui Maxwell ( într-un mediu material )”

În urma ecuaţiilor sale, acesta a
adus lumea la un nou standard.

JAMES CLERK MAXWELL

 BOCU DAIANA
7. Alte contribuţii
James Clerk Maxwell a introdus un model simplificat „ Nici un sistem nu poate produce un lucru mecanic net
al ecuaţiei de stare a gazelor, pe care l-a numit „ asupra exteriorului ca urmare a unui proces ciclic în
Modelul gazului ideal ( gaz perfect )” . Cu ajutorul care schimbă căldură cu un singur rezervor”. Un
acestuia se poate studia mai uşor comportarea unui gaz rezervor de căldură la temperatura T este un sistem
în diferite condiţii . Gazul perfect reprezintă un model mult mai mare decăt cel condiserat, în contact termic cu
teoretic de gaz, format din molecule de dimensiune acesta şi aflat el însuşi în echilibru termic la
neglihabilă şi nu conţine forte intermoleculare. temperatura T. O formulare echivalentă a principiului
Comportarea gazului perfect este destul de asemănătoare este :”În decursul oricărui proces natural entropia unui
cu cea a gazului ideal . În literatura de specialitate se sistem izolat termic nu poate să scadă.”
deosebesc trei tipuri de modele ale gazului perfect :
gazul Boltzann , gazul Bose şi gazul Fermi. Prin
aplicarea acestor modele a metodelor staticii Maxwell -
Boltzann , Bose - Einstein sau Fermi – Dirac , se
regăsesc legile termodinamicii şi se pot explica o serie de
proprietăţi fizice ale materiei .

Distribuţia Maxwell – Boltzmann : Pentru a descrie

distribuţia a N particule , aflat în stări cu energii
diferite, vom considera N , numarul de particule aflate
în starea respectivă, având energia 𝜀𝑖 . Dacă vom ţine Demonul lui Maxwell
cont de exprimarea densităţii de probabilitate a vitezei fv
prin cea pentru impuls, vom obţine
3⁄
𝑚0 2
:𝑓𝑣⃗ ( 𝑣𝑥 , 𝑣𝑦 , 𝑣𝑧 ) = ( ) × 5
2𝜋𝑘𝐵 𝑇
𝑚
0(𝑣𝑥2 +𝑣𝑦2+𝑣𝑧2 ) 4 Ecuaţiile
𝑒 2𝑘3𝑇 . Această ecuaţie reprezintă
3 Demonul
distribuţia Maxwell – Boltzmann a vitezelor
moleculelor unui gaz perfect. 2 Distribuţia
Discurile
1
Demonul lui Maxwell : este o fiinţă imaginară, dar Teorema
inteligentă, care are dimensiuni moleculare şi care işi 0
Cele mai cunoscute
permite să încalce principiul al doilea al termodinamicii. descoperiri ale sale
James Clerk Maxwell l-a imaginat pe acesta, scriind
despre el în cartea sa , „ Teoria căldurii”. Teoria de Descoperirile făcute de Maxwell sunt : Ecuaţiile lui
demon a fost introdusă de William Thomson şi de Iord Maxwell, Distribuţia lui Maxwell, Demonul lui
Kelvin, pentru a reda caracterul provocator şi Maxwell, Discurile lui Maxwell, Distribuţia vitezii lui
supranatural al activităţii acestei fiinţe. Una dintre Maxwell, Teorema lui Maxwell, Modelul lui Maxwell
formulările principiului al doilea al termodinamicii este: şi Modelul lui Maxwell generalizat.

JAMES CLERK MAXWELL

 BOCU DAIANA

În capitolul intitulat „Cuvânt înainte” sunt prezente motivele pentru care am ales această temă ,
James Maxwell fiind cunoscut de-al lungul timpurilor ca un mare fizician.

Capitolul „Viaţa fizicianului” cuprinde momentele importante din viaţa fizicianului James Clerk
Maxwell şi date despre familia lui.

Capitolul „Electromagnetismul” ilustrează legile descoperite de acest fizician în domeniul

respectiv

În capitolul „Electrodinamica” sunt prezentate fenomenele fizice în spaţiu şi timp care sunt
amintite în electrodimanica maxwelliană.

În „Analiza culorii” este ilustrată prima poză coloră din lume , care a fost creată de acest mare
fizician.

„Ecuaţiile lui Maxwell” prezintă fundamentarea matematică a principiilor electrodinamicii

clasice.

În capitolul intitulat „Alte contribuţii” sunt expuse „Modelul gazului ideal” (descoperit în chimie)
şi „Demonul lui Maxwell” (descoperit în fizică).

În ultimul capitol numit „Bibliografie” sunt prezente sursele din care sunt extrase datele din
fiecare capitol al proiectului.

JAMES CLERK MAXWELL

 BOCU DAIANA

John Simmsons 100 cei mai mari savanţi ai lumii, Editura Liber, 2008

Elena Alexandrescu, Viorica Zaharia Chimie manual pentru clasa a IX-a , Editura LVS CREPUSCUL, 2004

Gert Harbeck, Joachim Grehn, Dr. Hans- Gert Holz , Fritz Langensiepen Fizică – manual pentru cursul
superior al liceului, Editura didactică şi pedagogică Bucureşti, 1973

http://translate.google.ro/translate?hl=ro&sl=en&u=http://en.wikipedia.org/wiki/James_Clerk_Maxwell&
prev=search

http://ro.wikipedia.org/wiki/Electrodinamic%C4%83

http://www.ghidelectric.ro/stire-1430-James-Clerk-Maxwell-autorul-legilor-de-baza-ale-
electrotehnicii.html

http://ro.wikipedia.org/wiki/Electromagnetism

http://translate.google.ro/translate?hl=ro&sl=en&u=http://en.wikipedia.org/wiki/James_Clerk_Maxwell&
prev=search

http://ro.wikipedia.org/wiki/Radia%C8%9Bie_electromagnetic%C4%83

http://en.wikipedia.org/wiki/James_Clerk_Maxwell#References

http://ro.wikipedia.org/wiki/Ecua%C8%9Biile_lui_Maxwell

http://www.thefamouspeople.com/profiles/james-maxwell-544.php

http://www.referat.ro/referate/James_Clerk_Maxwell_2215.html

http://www.mezza.org/credis/An%20I/Semestrul%20II/Oscilatii%20si%20Unde/FizicaOU_Maxwell.pdf

http://ro.wikipedia.org/wiki/Demonul_lui_Maxwell#Sc.C4.83derea_entropiei_de_c.C4.83tre_dem
on

http://phys.usm.md/materials/paladi_termodinamica/1.3.Gazul_perfect.pdf

JAMES CLERK MAXWELL