UNIVERSITATEA „1 Decembrie 1918” ALBA IULIA

Facultatea de Ştiinţe Exacte şi Inginereşti

CERCETAREA ARHEOLOGICĂ
PREVENTIVĂ DE LA “LUMEA NOUĂ”

PROPRIETĂŢILE MARIŞ ŞI COLDA

Întocmit:
Student REMETE-MIREŞTEAN IOAN
 Introducere. Necesitate, oportunitate, obiectivele cercetării

• În domeniul general al inventarierii patrimoniului cultural naţional imobil există în ultimii ani o
preocupare constantă a administraţiei centrale
– OG nr. 43/2000 privind protecţia patrimoniului arheologic (cu modificările aduse prin
L. 378/2001 şi L. 462/2003)
– 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice
– OMCC nr. 2392/2004 privind instituirea de Standarde şi proceduri arheologice
– OMCC nr. 2458/2004 privind instituirea Regulamentului Repertoriului Arheologic
Naţional
– OMCC nr. 2682/24.06.2003 şi 2314/16.07.2004 ( completări ale legii 422-2001)
– OMCC 2260 din 18.04.2008 privind aprobarea Normelor metodologice de clasare şi
inventariere a monumentelor istorice
• Însă, demersurile metodologice de inventariere şi delimitare spaţială prin coordonate reale ale
siturilor arheologice nu s-au făcut vizibile. O scurtă consultare a Listei Monumentelor Istorice
publicată în 2004 ne prezintă o situaţie dureroasă – pentru judeţul Alba doar 4 situri sunt
delimitate în sistem de coordonate Stereografic70. Într-o perioadă de maximă expansiune a
dezvoltării urbane, protecţia patrimoniului imobil este un deziderat tot mai greu de atins pentru
zonele urbane.
• Nu de puţine ori ne-am întrebat unde este zona ce urmează a fi cercetată şi nu de puţine ori
specialistul arheolog este nevoit sa lucreze cu hărţi analogice, la diverse scări, aproximând
distanţele şi locaţia zonei ce urmează a fi cercetată.
 Introducere. Necesitate, oportunitate, obiectivele cercetării

• Prin caracterul său ireversibil, fiecare săpătură arheologică, în special cele de dimensiuni mari şi
de salvare, necesită o planificare meticuloasă. În cadrul arheologiei occidentale aceasta este
determinată în special de teri factori: stabilirea ştiinţifică a scopului, finaţarea şi datele topografice
ale locului în care se va săpa

• Topografia este utilizată în diverse domeniii ale activităţii umane. Fiecare din domeniile pe care le
deserveşte topografia au caracteristici specifice care conduc la diversificarea operaţiilor
topografice. Prin complexitatea sa, topografia beneficiază de multiple posibilităţi de automodelare
în funcţie de solicitările domeniilor pe care le deserveşte, de gradul de precizie solicitat, precum
şi de parametrii luaţi în consideraţie.

• Rolul topografiei în arheologie, aşa cum s-a consacrat, nu se rezumă numai la întocmirea unor
planuri topografice ale siturilor arheologice. Planul topografic reprezintă şi un instrument de lucru
nu doar un scop în sine. Scopul este reprezentarea în ansamblu a unui sit arheologic, în toată
complexitatea lui, deziderat imposibil de realizat dacă se ignoră factorul principal în care s-a
dezvoltat situl respectiv. Pe lângă suprafaţa şi natura reliefului, în investigaţiile de topografie
arheologică se pune accent şi pe separarea microformelor de relief antropogen de cele naturale,
pe extinderea şi grosimea stratului de cultură, reconstituirea paleomediului şi a aşezărilor etc.

• Prin aplicarea sistematică a noilor aparate de măsurători geodezice şi topografice şi a

tehnologiilor computerizate, tehnica arheologică de săpătură a cunoscut în ultimul timp
transformări profunde, remarcându-se în ultimii ani progrese deschizătoare de drumuri spre
realizarea unei documentaţii de săpătură bazate pe prelucrarea electronică a datelor şi
prelucrarea informatizată a acestora. Astfel se poate realiza captarea (introducerea), stocarea,
integrarea, manipularea, analiza şi vizualizarea datelor care au referinţă spaţială, precum şi
reconstituiri virtuale ale siturilor arheologice în toată complexitatea lor.
 Introducere. Necesitate, oportunitate, obiectivele cercetării

Obiectivele demersului au fost multiple:

• familiarizarea arheologului şi înlesnirea cunoaşterii avantajelor pe care le
are utilizarea topografiei arheologice şi a tehnicilor computerizate în
cercetare;
• încercarea de a prezenta avantajele folosirii cercetării pluridisciplinare în
arheologie.
• realizarea unui studiu geomorfologic cât mai complex pentru zona sitului
LUMEA NOUA;
• elaborarea unui proiect pilot conditionat de importanta descoperirilor pe
proprietatile Maris si Colda
 Localizarea geografica a sitului
Lumea Noua

• Situl se afla situat in intravilanul municipiului Alba Iulia;

• La vest este delimitat de un canal de drenaj in
apropierea DN74;
• La est se invecineaza cu proprietati situate pe strada
Vasile Alecsandri;
• La nord se situeaza ferma Arhiepiscopiei Romano
Catolice;
• La sud intersecteaza Bulevardul Revolutiei.
 Istoricul cercetarilor pentru asezarea de la “Lumea Noua”

• În anul 1942 muncitorii care lucrau în zona sitului

preistoric „au dat peste un strat compact de arsura si
de cioburi de vase”;
• Intre 1944 si 1945, Dumitru si Ioan Berciu au
efectuat doua scurte campanii de sapaturi;
• Intre 1945 si 1947 au fost realizate sondaje de
verificare ale stratigrafiei in diferite locuri ale statiunii;
• Intre anii 1961 si 1963 s-au efectuat cercetari
arheologice conduse de catre profesorul Dumitru
Berciu ;
• In anul 1967, profesorul I. Paul si arheologul I. Aldea
obtin noi date referitoare la stratigrafia zonei;
• Intre 1995-1996, aceeasi specialisti reiau cercetarile
sistematice in cadrul statiunii de la Lumea Noua;
• Din 2002 si pana in prezent, specialistii de la
Institutul de Arheologie Sistemica, Alba Iulia au
efectuat peste 20 campanii de sapaturi arheologice
de eliberare de sarcina istorica in diferite zone ale
statiunii.
Istoricul cercetarilor pentru asezarea de la “Lumea Noua”
 Justificarea proiectului arheologic
În anul 2003 a fost trasată şi deschisă suprafaţa Sp II/2003
(proprietatea Mariş) cu dimensiunile de 9x9m. Suprafaţa a
fost împărţită în 4 carouri cu dimensiunile de 4x4m, cu
caroiaj interior şi cu martori stratigrafici de 1 m grosime. În
caroul C, de la adâncimea de 0,75 m, în nivelul în care au
apărut şi resturile de chirpic ale locuinţei de suprafaţă
atribuită purtătorilor culturii Petreşti, a fost identificată o
groapă, cu diametrul variabil cuprins între 1,50 -1,70 m. În
urma golirii acesteia, au fost descoperite un număr de 23
cranii şi oase aparţinând unor schelete umane.
În anul 2005 a fost trasată şi deschisă Sp III/2005 (proprietatea
Colda), care a fost împărţită în 5 carouri, notate A-E, ce au
următoarele dimensiuni: carourile A, B şi D- 4,50x3m; Caroul
C-6x4,50m; Caroul E- x3,50m.
În carourile B şi C, de la partea superioară a stratului Petreşti, a
fost surprinsă o aglomerare de oase umane, pe o suprafaţă de
aprox. 5x2,5m. În final, au fost identificate şi prelevate, din
întreg perimetrul în care au apărut oase umane, un număr de
aprox. 84-85 de calote craniene umane.
Amplasarea
obiectivelor
arheologice

Sp. II/2003 MARIS

Sp. III/2005 COLDA
 Sp. II/2003
caroul C/G1

2 3
Sp. III/2005
4
Caroul B/G1 1

3
 Studiu de caz - realizarea modelului tridimensional al săpăturii

Pentru o redare mai

sugestivă a complexelor din
cadrul săpăturii, se pot folosi
contururile complexelor.
Astfel, fiecare va fi redat în
adâncime, raportat la
suprafaţa la care au fost
descoperite în steril.
Deoarece poliliniile au
atribuită doar o singură cotă,
se va face o medie
aritmetică între cotele
punctelor rezultate în urma
prelucrării analitice a
masurătorilor. Rezultatul
obţinut este extraordinar,
deoarece fiecare complex
este conturat clar, forma şi
dimensiunile sunt
reprezentate cu exactitate
iar adâncimea acestuia este
raportată corect la suprafaţa
de călcare.
 Concluzii

Complexitatea factorilor care au determinat dezvoltarea diferită a grupurilor sociale

impune o metodologie complexă de cercetare, adecvată scopului urmărit, o analiză
interdisciplinară a tuturor fenomenelor, de natură să ofere explicaţii plauzibile, bine
argumentate, asupra modului de viaţă al vechilor civilizaţii, asupra fenomenelor studiate în
ansamblul lor.
Pentru atingerea acestui deziderat, arheologia trebuie să-şi perfecţioneze tot timpul
metodele de investigare, stocare şi valorificare a rezultatelor, în scopul de a măsura,
înregistra şi consemna un număr cât mai mare de date, în toată profunzimea lor, pentru a
putea contribui la desluşirea acelei complexităţi de factori care au condus în decursul
timpului la dinamica dezvoltării societăţii umane şi la evoluţia formelor ei de organizare.
 Bibliografie

1. Angelescu, M. - Arheologia preventivă din România şi contextul european, Bucureşti, 2004;

2. Borşan, T., Dimen, L., Ienciu, I., Oprea, L., Voicu, E. G. - Data aquisition and GIS support in systematic
archaeological research, GISOPEN 2009, Szekesfehervar, Ungaria, 2009;

3. Breazu, M., Borşan, T., Maican, I. – Aplicaţii ale tehnicilor şi metodelor moderne în cadrul cercetărilor
arheologice de salvare – Topografia digitală, Patrimonium Apulense IV, 2004;

4. Gligor, M. - Aşezarea neolitică şi eneolitică de la Alba Iulia-Lumea Nouă în lumina noilor cercetări, Cluj
Napoca, Ed. Mega, 2009;

5. Gligor, M. - Înmormântări multiple în aşezarea preistorică de la Alba Iulia- Lumea Nouă (jud. Alba), Rom J
Leg Med 14 (1) 16 – 21 (2006)
VĂ MULŢUMESC!