Complexul Muzeal Arad

Sântana Cetatea Veche 1

o fortificaţie de pământ a epocii bronzului la

Mureşul de jos

a Bronze Age earthwork on the lower Mureş

memoriei arheologilor Mircea Rusu şi Egon Dörner

to the memory of the archaeologists Mircea Rusu and Egon Dörner


2
 COMPLEXUL MUZEAL ARAD

SÂNTANA CETATEA VECHE

O FORTIFICAŢIE DE PĂMÂNT A EPOCII BRONZULUI LA MUREŞUL DE JOS

A BRONZE AGE EARTHWORK ON THE LOWER MUREŞ

FLORIN GOGÂLTAN VICTOR SAVA

ARAD 2010
 Text: Florin Gogâltan, Victor Sava

Fotografii/Photographies: Victor Sava, Florin Mărginean, Zoltán József Botha

Concept & layout: Victor Sava, Roberto Tănăsache

ISBN 978-973-0-09664-4
Cuprins
Contents

Introducere. Introduction / 8
Mureşul de jos. Cadrul fizico-geografic. Lower Mureş. Physical and geographical background / 11 5

Localizarea fortificaţiei. The location of the earthwork / 13

Istoricul cercetărilor. The state of research / 14
Noile cercetări. The new researches / 25, 27
Descrierea sistemului de fortificare. The description of the earthwork structure / 29
Dimensiunile estimative ale celor trei incinte. The estimate size of the three enclosures / 36
Descoperirile arheologice din jurul fortificaţiei. Archaeological discoveries around the earthwork / 39
Elemente de cronologie relativă şi absolută ale celei de-a treia incinte. Issues on relative and absolute chronology of the
third enclosure / 41
Prieteni sau duşmani. Friends or enemies / 51
Orosháza Nagytatársánc, comitat Békés, Ungaria. Orosháza Nagytatársánc, comitat Békés, Ungaria / 52
Localizarea fortificaţiei. The location of the earthwork / 53
Istoricul cercetărilor. The state of research / 54
 Munar Wolfsberg - Dealul Lupului, comuna Secusigiu, judeţul Arad, România. Munar Wolfsberg - Dealul Lupului,
Secusigiu commune, Arad County, Romania / 57
Localizarea fortificaţiei. The location of the earthwork / 57
Istoricul cercetărilor. The state of research / 57
Corneşti Iarcuri, comuna Orţişoara, judeţul Timiş, România. Corneşti Iarcuri, comuna Orţişoara, judeţul Timiş,
România / 62
Localizarea fortificaţiei. The location of the earthwork / 62
Istoricul cercetărilor. The state of research / 63, 62
Noile cercetări. The new researches / 67
6
Topolovăţu Mare Joamba, judeţul Timiş, România. Topolovăţu Mare Joamba, Timiş County, Romania / 69
Localizarea fortificaţiei. The location of the earthwork / 69
Istoricul cercetărilor. The state of research / 70, 69
Noile cercetări. The new researches / 71
Câteva concluzii istorice. Several historic conclusions / 72
Mulţumiri. Acknowledgements / 80
Bibliografie. Bibliography / 83
Fotografii din timpul săpăturii de la Sântana Cetatea Veche campania 2009. Photographies taken during the excavation from
Sântana Cetatea Veche campaign 2009 / 89
7
 Introducere Introduction

Săpăturile arheologice sunt singurele în măsură The archaeological excavations represent the only
să ne dezvăluie un trecut despre care nu avem informaţii means of unveiling a past time not covered in written
scrise. Arheologia nu înseamnă căutarea şi descoperirea documents. Archaeology itself does not signify the search
unor comori şi cu atât mai puţin o viaţă aventuroasă and discovery of treasures, much less the Indiana Jones
precum cea a personajului de film Indiana Jones. Sperăm type of adventurous life. We hope not to disappoint the
că nu-i vom dezamăgi pe cei cărora li se adresează în main target audience of this work, the enthusiasts with
primul rând această lucrare, pasionaţii de arheologia şi a keen interest in the archaeology and history of Arad

8 istoria meleagurilor arădene, atenţionându-i că ceea ce region, so we would like to forewarn them that this is a
urmează este o investigaţie ştiinţifică. scientific undertaking.
O astfel de cercetare presupune în primul Such a research requires in the first place a very
rând o foarte bună cunoaştere a zonei ce urmează a fi solid knowledge of the surveyed area. The archaeological
studiată. Deplasările pe teren field surveys, which require
(periegheze), ce necesită special authorizations from
aprobări speciale din the National Archaeological
partea Comisiei Naţionale Commission, are performed
de Arheologie, se fac în during different time periods
diverse perioade ale anului, of the year, in order to be able to
pentru alegerea celui mai select the best location for the
potrivit loc unde urmează archaeological site. While this
să fie amplasată săpătura first stage requires relatively
arheologică. Dacă această little time and expenses, the
primă etapă nu necesită costs of a topographic plan,
fonduri deosebite, costurile of the utmost importance for
pentru întocmirea unui Fig. 1. Harta Bazinului Carpatic cu localizarea fortificaţiei de beginning an archaeological
plan topografic, fără de care pământ/Map of the Carpathian Basin with the localisation of the research and later on for
earthwork
nu se poate începe o cercetare arheologică şi mai apoi
efectuarea unor investigaţii magnetometrice (o tehnică
modernă care permite vizualizarea diverselor structuri
aflate în sol), aşa cum o cer normele actuale ştiinţifice,
depăşeşte deja de cele mai multe ori bugetele instituţiilor
de cultură abilitate. Ce este de făcut?
Apelarea la unele fundaţii sau întocmirea unor
proiecte de cercetare ce urmează a fi finanţate de către
stat ar fi o rezolvare salvatoare. Din nefericire pentru noi
arheologii şansele de a obţine bani sunt mici, întotdeauna
existând alte domenii prioritare. O altă soluţie ar fi
cooptarea unor parteneri străini, dar este posibil ca uneori
deciziile să ţină cont doar de interesele celor care asigură
finanţarea. Cum s-au făcut totuşi cercetări arheologice la
Sântana Cetatea Veche? Aici începe adevărata aventură...
Sântana Cetatea Veche, aşa cum vom vedea, suscită
de peste 200 de ani interesul unor specialişti, oameni de
cultură sau chiar a unor simpli pasionaţi de vestigiile
trecutului.
Mircea Barbu, regretatul arheolog arădean,
scria într-un articol din presa anului 1999: această mare
fortificaţie de pământ este o enigmă ce cere a fi odată desluşită.
Au trecut aproape 50 de ani de când generaţii de arheologi
au cunoscut cetatea de la Sântana doar prin trecerile
pasagere cu trenul de la Arad la Oradea. Interesul
pentru asemenea obiective a renăscut prin dezvoltarea
programului Google Earth. Folosirea imaginilor surprinse
de sateliţi face posibilă identificarea unor fortificaţii
ale căror dimensiuni nu pot fi apreciate de la nivelul
conducting magnetometric investigations (a modern
technique which enables the visualization of different
structures within the soil), as requested by the applicable
scientific guidelines, most of the time exceed the budgets
of the appropriate cultural institutions. What can be
done?
Appealing to various foundations or preparing
research projects, which are to be financed by the state,
may be a solution to this problem. Unfortunately, the
chances for us, the archaeologists, to obtain funding are
very thin, as there are always other priorities. Another
solution may be engaging in partnerships with foreign 9
entities, but there is the risk that the personal interests
of the people providing the financing would prevail in
the decision making process. So, how was it possible to
conduct archaeological investigations at Sântana Cetatea
Veche? This is where the real adventure begins ...
For more than 200 years, Sântana Cetatea Veche
has aroused the interest of specialists, either scholars or
simple enthusiasts of past remnants.
The late archaeologist from Arad, Mircea Barbu,
wrote in an article published in 1999: this big earth
fortification remains a mystery which demands to be unveiled.
For almost 50 years generations of archaeologists have
been observing the fortress from Sântana cursorily, on
occasional train stops on the route from Arad to Oradea.
The interest in such archaeological sites has been revived
thanks to the development of the Google Earth software.
The use of satellite images enables the identification of
 solului.
Impulsionaţi de perspectivele oferite de noile
metode ştiinţifice de investigare, un colectiv de specialişti
de la Universitatea de Vest din Timişoara a decis studierea
unei alte mari fortificaţii de pământ, cea de la Corneşti
Iarcuri, judeţul Timiş. Acest proiect de cercetare s-a
dezvoltat cu timpul prin cooptarea altor specialişti din
ţară sau străinătate. Au urmat, începând cu toamna anului
2007, sondaje stratigrafice, măsurători magnetometrice şi
investigaţii arheologice sistematice. Contextul istoric în
care s-a ridicat o fortificaţie de dimensiunile celei de la
10 Corneşti nu putea fi pe deplin înţeles dacă nu se apela
la analogiile din epocă. În acest scop cea mai potrivită
alegere a fost, bineînţeles, Cetatea Veche de la Sântana.
În paralel cu efectuarea unor cercetări de
suprafaţă, apelând la sprijinul generos al colegilor de
la Universitatea din Bochum (prof. dr. Tobias Kienlin)
şi Universitatea de Vest din Timişoara (lect. dr. Dorel
Micle), în primăvara anului 2008 s-au efectuat primele
măsurători magnetometrice. Soluţia efectuării unor
săpături arheologice s-a concretizat abia în primăvara
anului viitor. Amplasarea unei magistrale de gaz ar
fi distrus o bună porţiune din fortificaţia de pământ,
ceea ce a determinat, conform legislaţiei naţionale şi
europene, efectuarea de săpături arheologice preventive.
Fondurile primite au asigurat suportul material pentru
săpăturile de salvare desfăşurate la Cetatea Veche între 17
septembrie şi 30 noiembrie 2009. Pentru a face cunoscute
cercetărilor noastre, am decis publicarea cât mai grabnică
fortifications, whose dimensions cannot be ascertained
from ground level.
Encouraged by the perspectives provided by the
new scientific research methods, a group of specialists
from the West University from Timişoara decided to
conduct a research of another great earth fortification,
from Corneşti Iarcuri, Timiş County. Over time, that
research project expanded due to the recruitment of
other specialists from Romania or abroad. Since autumn
2007, stratigraphic samplings, magnetometric scannings
and systematic archaeological investigations have been
conducted. The historical background leading to the
construction of a fortification of such dimensions as
the Corneşti fortification, could not have been fully
comprehended unless it was compared against a similar
construction. Of course, Cetatea Veche, near Sântana was
the best choice to this end.
The first magnetometric measurements were
performed in spring 2008, concurrently with a surface
survey research, thanks to the generous help of the peers
from Bochum University (Prof. Dr. Tobias Kienlin) and
the West University from Timişoara (Dr. Dorel Micle). The
chance to perform archaeological excavations in the area
became effective in the spring of the following year. The
extension of a main gas pipeline would have destroyed
a significant part of the earth fortification, a fact which,
according to the national and European legislation, led
to the initiation of preventive archaeological excavations.
The allocated funds ensured the necessary material
a rezultatelor parţiale. Sperăm că atât specialiştii cât şi
cei pasionaţi de arheologie vor aprecia efortul nostru, iar
viitorul cunoaşterii ştiinţifice a cetăţii de pământ de la
Sântana Cetatea Veche se va afla de acum înainte pe un
făgaş mai bun.
Mureşul de jos. Cadrul fizico-geografic
support for the rescue excavations conducted between
September 17th and November 30th, 2009. We have
decided to publish the partial results as soon as possible,
in order to share our research output. We hope that
our efforts will be appreciated by scholars as well as
archaeology enthusiasts, and that the future scientific
research of the earth fortification from Sântana Cetatea
Veche shall fall on a better path.

Câmpia Aradului, cuprinsă între râurile Mureş şi

Lower Mureş. Physical and geographical
Crişul Alb, reprezintă din punct de vedere genetic o deltă
background
cuaternară a Mureşului, constituită la ieşirea din defileul
Şoimoş-Lipova. Partea centrală, în perimetrul marcat 11
From a genetic perspective, the Arad Plain, located
de localităţile Socodor, Sântana, Sâmbăteni şi Arad este
between the rivers Mureş and Crişul Alb, is a quaternary
relativ înaltă şi orizontală, iar spre vest, după o zonă
delta of the Mureş River, emerged on the exit from
joasă cu tendinţe de înmlăştinire, urmează o porţiune de
Şoimoş-Lipova defile. The central part, limited by the
câmpie înaltă cu caracter tabular (Posea 1997, 375).
settlements of Socodor, Sântana, Sâmbăteni and Arad,
În urma numeroaselor cercetări de teren efectuate
is relatively high and smooth, and towards the Western
între 2007 şi 2009, dar şi cu ajutorul fotografiilor aeriene,
part, a lower marshy area is followed by a high tabular
am putut constata că amplasamentul fortificaţiei a fost
plain area (Posea 1997, 375).
ales cu mare grijă. Până la începutul secolului al XIX-lea,
Following the multiple field researches conducted
când au început marile lucrări de desecare şi îndiguire
between 2007 and 2009, as well as the aerial photographs,
ale Mureşului, apele râului se revărsau în Câmpia
we determined that the location of the fortification had
Aradului până la aproximativ 20 km de cursul actual,
been chosen very carefully. Until the beginning of the 19th
aproape de sudul oraşului Sântana. Din acest punct de
century, when the draining off and embankment of the
vedere fortificaţia era amplasată ideal, la 1,8 km de cel
Mureş River began, the river was flooding into the Arad
mai nordic braţ al Mureşului, astfel încât să fie ferită de
Plain, on a surface up to almost 20 km far from the present
inundaţii sau înmlăştiniri.
day watercourse, close to the Southern part of Sântana.
Din cele scrise de Sándor Márki aflăm că până
From this perspective, the fortification was located in the
în secolul al XVIII-lea întreaga zonă ar fi fost acoperită
 cu păduri de ulm (Ulmus minor), atât de caracteristice
zonelor mlăştinoase de câmpie, care au fost ulterior
defrişate pentru a face loc agriculturii dar şi distruse
de o ciupercă devastatoare (Marki 1882, 119). De altfel
şi pe vechiul blazon al
comitatului Arad este
reprezentat un ulm scos
din rădăcini şi susţinut
de doi lei. O posibilă
reconstituire a mediului
ambiant din vechime este
12 oferită de istoricul István
Fig. 2. Blazonul vechiului comitat Arad/The
Ferenczi: De la actualul coat-of-arms of the old Arad County
oraş Mukacevo (din Ucraina
subcarpatică) şi până la actuala capitală a Iugoslaviei timp de
luni întregi se întindea o baltă, nu numai în lungul Tisei, ci
şi pe cursul inferior al tuturor afluenţilor carpatici. Numai pe
la jumătatea verilor uscate, apele intrau în matcă, lăsând în
urmă tot anul mlaştini întinse (Ferenczi 1993, 44).
Situată la 15 km vest de Munţii Zărandului, 25 km
sud-est de ieşirea Mureşului din zona muntoasă şi 1,8
km de fosta mlaştină, fortificaţia de la Sântana controla
defileul Mureşului, dealurile Şiriei şi mai departe zona
metaliferă a Munţilor Apuseni. Distanţa relativ mică de
la fortificaţie până la ieşirea Mureşului în câmpie se putea
parcurge pe jos în aproximativ 5-6 ore, traseul dus-întors
putând fi acoperit pe durata unei zile de mers.
ideal place, 1.8 km far from the Northernmost river branch
of Mureş, keeping it safe from floods and marshes.
According to the writings of Sándor Márki, until
the 18th century the entire area was covered by elm forests
(Ulmus minor), typical of the marshy plains regions,
but underwent a process of deforestation later on,
to allow the development of agricultural works,
and were also destroyed by a devastating fungus
(Marki 1882, 119). As a matter of fact, the coat of
arms of Arad County includes an uprooted elm tree,
supported by two lions. One possible reconstruction
of the past environment is supplied by the historian
István Ferenczi: All the way from Mukacevo city (from
sub-Carpathian Ukraine) to the present day capital of
Yugoslavia, for months in a row a mere was spanning alongside
Tisa River and also alongside the inferior river flow of all the
Carpathian tributaries. Only during the dry mid-summer time
did the waters retreat within the river bed, leaving behind large
marshy areas for the rest of the year (Ferenczi 1993, 44).
Located 15 km West of Zărand Mountains, 25 km
South-East of the Mureş exit from the mountain region
and 1.8 km far from the former marsh, the fortification
from Sântana was a strategic control point of the Mureş
Defile, Şiria Hills and farther away, of the metalliferous
region of the Apuseni Mountains. The relatively short
distance between the Mureş exit into the plain and the
earthwork could be covered by foot in around 5-6 hours,
the round-trip route could be covered in a day’s walk.
 Localizarea fortificaţiei The location of the earthwork

Sântana este situată la aproximativ 20 km nord-est Sântana is located at around 20 km North-East

de municipiul Arad şi la 5 km est de drumul european of Arad city and 5 km East of the European route Arad-
Arad-Oradea. Fortificaţia de pământ se găseşte la 5,8 km Oradea. The earth fortification is located 5.8 km South-West
sud-vest de centrul oraşului Sântana, spre Zimandu Nou, of the centre of Sântana in the direction of Zimandu Nou,
pe partea stângă a şoselei care leagă cele două localităţi. on the left side of the road between the two settlements.

13

Fig. 3. Imagine din satelit a fortificaţiei (sursa Google Earth)/Satellite image of the earthwork (source
Google Earth)
 Istoricul cercetărilor The state of research

Prima reprezentare a fortificaţiei apare pe hărţile The earthwork is first mentioned on the Josephine
topografice iosefine (denumite după împăratul Iosif al topographic maps (named this way after the emperor
II-lea de Habsburg) de la sfârşitul secolului al XVIII-lea Joseph II of Habsburg) in the 18th century (1782-1785).
(1782-1785). Astfel pe harta XXIV/XXX este schiţată destul Thus, the map XXIV/XXX accurately displays the largest
de fidel incinta mare a fortificaţei, denumită alte Schanz enclosure of the earthwork, named alte Schanz and a
şi un tumul de dimensiuni impresionante amplasat la great-sized tumulus located on the Southern end of the
extremitatea sudică a acesteia. complex.
Proporţiile ciclopice ale The cyclopean

14 acestei fortificaţii de pământ dimensions of this earthwork
au atras atenţia diverşilor came under the attention
cronicari ai ţinutului arădean of different chroniclers of
încă de la începutul secolului Arad region ever since the
al XIX-lea. În descrierea 19th century. In 1835, in his
geografică a comitatului geographical account of the
Arad, Gábor Fábián aminteşte Arad County, Gábor Fábián
la 1835: un mare, vechi val, acknowledged: a great, old
care îngrădeşte la vreo 50 de earthen vallum, enclosing around
iugăre (1 iugăr=0.57 ha), numit 50 iugăre (1 iugăr=0.57 ha),
Földvár sau Varba (Fábián 1835, named Földvár or Varba (Fábián
91). Medicul István Parecz Fig. 4. Hartă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea cu localizarea 1835, 91). The physician István
fortificaţiei/XVIIIth century map locating the earthwork
scria în 1871 despre o întinsă Parecz wrote in 1871 about
ridicătură de pământ în hotarul Sântanei de forma unui a big mound of earth on Sântana border, shaped like a
castru roman, care în ciuda deselor arături este încă Roman castrum, which had a significant height, despite
înaltă (Parecz 1871, 8, 19). János Miletz, prezentând în the frequent ploughing (Parecz 1871, 8, 19). During the
1876 monumentele istorice şi arheologice din comitatele presentation of historical and archaeological monuments
Timiş şi Arad, remarca descoperirea în preajma valului from Timiş and Arad Counties in 1876, János Miletz
de pământ de la Sântana a unor: bile de praştie din pământ
ars de culoare roşiatică (Miletz 1876, 166-167).
Prima descriere mai amplă a acestui monument
arheologic, însoţită de consideraţii istorice, este oferită în
1882 de către istoriograful Sándor Márki (Márki 1882, 112-
121; Márki 1884, 185-194). Márki este primul care identifică
această fortificaţie cu un ring avar. După fixarea poziţiei
topografice a obiectivului, Márki pomeneşte faptul că
incinta de formă ovală a ringului este tăiată de linia căii
ferate, o treime rămânând la nord-est iar două treimi la
sud-est de terasament. De asemenea mai menţionează
că pe porţiunea valului circular, la nord-vest de calea
ferată, în apropierea şoselei Sântana-Zimandu Nou, este
aşezat un obelisc, folosit ca punct trigonometric militar.
Anterior, pe harta iosefină, aici ar fi existat o Wirthshaus an
der Schanz. Lui Márki nu i-a scăpat nici faptul că pe latura
opusă, cea de sud-est, în afara valului circular se află o
movilă numită Földvár sau Varba (Márki 1882, 112). După
părerea lui Márki diametrul ringului mare ar măsura
aproximativ 2 km, iar cel mic puţin peste 1 km. Suprafaţa
o calculează la aproximativ 353 iugăre cadastrale, adică
203 hectare (Márki 1882, 113). În apropierea obeliscului,
coama valului măsura pe atunci (1882) 4 m, iar pe fiecare
latură panta corespunzătoare avea 19 m. Márki ne mai
informează că şanţul exterior al valului nu se mai vede
aproape deloc, în schimb şanţul interior avea dimensiuni
considerabile (Márki 1882, 113).
Vorbind despre pământul ars care se poate observa
pe suprafaţa ringului, Márki aminteşte că la tăierea
mentioned the discovery of sling projectiles made of reddish
burned earth, next to the earthen vallum from Sântana (Miletz
1876, 166-167).
The first extensive description of that archaeological
monument, accompanied by historical accounts, was
made in 1882 by historian Sándor Márki (Márki 1882,
112-121; Márki 1884, 185-194). Márki was the first one to
identify this earthwork as an Avar ring. After establishing
the topographic layout of the site, Márki mentioned that
the oval shaped enclosure of the ring was divided in two
by the railway route; one third of the enclosure was on the
North-East and two thirds were located on the South-East 15
of the railway bank. He also mentioned that an obelisk,
used as a military trigonometric checkpoint, was placed
on the circular area of the earthen vallum, North-West of
the railway, close to the road linking Sântana to Zimandu
Nou. Previously, the Josephine map recorded a Wirthshaus
an der Schanz on that location. Márki also noticed that on
the opposite side, on the South-East, outside the circular
earthen vallum, there was a mound of earth named
Földvár or Varba (Márki 1882, 112). According to Márki,
the big ring had around 2 km in diameter, while the small
ring had a little over 1 km in diameter. The total surface
area estimated by Márki summed around 353 iugăre,
which is 203 ha (Márki 1882, 113). At that time (1882), the
earthen vallum crest near the obelisk was 4 m high, and
the slope on each side was 19 m long. Márki also informed
us that the exterior ditch was not visible anymore, but the
interior ditch size was considerable (Márki 1882, 113).
 în două locuri a valului circular, cu ocazia construirii
căii ferate, s-a constatat că pământul ars din interiorul
valului măsura aproximativ 0,50-0,60 m grosime. Bulgări
de chirpici, dar şi fragmente ceramice, au fost culese mai
ales de-a lungul valului. În acelaşi an Márki a donat
chirpiciul şi fragmentele ceramice colectate de la faţa
locului colecţiei de antichităţi a liceului de băieţi din
Arad (Barbu et alii 2002, 487, nr. crt. 133-140).
Cu toate rezervele pe care le invocă uneori, Márki
atribuie fortificaţia de la Sântana avarilor. În sprijinul
afirmaţiei sale se foloseşte şi de valurile de pământ ce
16 trec pe la vest şi est de fortificaţie, considerând valul
dinspre vest, numit de localnici Traianul sau Ördögárka, de
provenienţă avară, iar valurile dinspre est drept şanţuri
romane folosite de către avari. În expunerea sa, Márki
se ocupă şi de tell-ul Dâmbul Popilor/Papokhalma/Holumb
situat la 4,65 km nord-vest de fortificaţie. Descoperind
pe suprafaţa acestui tell fragmente ceramice şi chirpici,
Márki îl consideră drept un bastion înaintat al acestui
ring avar (Márki 1882, 115-118).
Din păcate Márki nu publică în lucrarea sa
fotografii, desene ale pieselor găsite ori schiţe ale
fortificaţiei. Pentru a fundamenta părerea sa despre
originea avară a fortificaţiei, o aseamănă cu cea de la
Corneşti Iarcuri, pe care József Péch o declarase deja
avară, aşa cum vom vedea mai jos (Péch 1877). Urmând
metodele, cu precădere lingvistice, ale investigaţiei
lui Péch, Márki operează în sprijinul teoriei sale cu
presupuse toponime de origine avară ale unor localităţi
Referring to the visible burned earth on the surface
of the ring, Márki reminded that cutting the circular
ring in two different areas, when the railroad had been
built, revealed the thickness of the burned earth inside
the ring, which was 0.50-0.60 m thick. Adobe bricks, as
well as pottery remnants were found along the earthen
vallum. On the same year, Márki donated the adobe and
the pottery collected on site to the Antiquity Collection of
the Boys Highschool from Arad (Barbu et alii 2002, 487,
no. 133-140).
Despite the doubts expressed from time to time,
Márki assigned the earthwork from Sântana to the Avars.
He supported his theory by referring to the earthen
vallums stretching to the West and to the East of the
earthwork. In his opinion, the Western earthen vallum,
named Traianul or Ördögárka by the locals, had an Avar
origin, while the Eastern earthen vallums were Roman
ditches used by the Avars. Márki’s paper also talked about
Dâmbul Popilor/Papokhalma/Holumb tell, located 4.65 km
North-West of the fortification. The discovery of pottery
fragments and adobe on the tell surface, determined
Márki to record the tell as an outwork stronghold of that
Avar ring (Márki 1882, 115-118).
Unfortunately, Márki didn’t include photographs
in his paper, nor drawings of the artefacts or sketches
of the earthwork. He supported his opinion regarding
the Avar origin of the earthwork, by comparing it with
the earthwork from Corneşti Iarcuri, which had already
been classified as an Avar structure by József Péch, as
din comitatul Arad: Zimánd, Simánd, Varsánd, Zaránd.
Păstrând totuşi conduita ştiinţifică afirmă că: e mai bine
totuşi să mă îndepărtez de terenul alunecos al etimologiei
(Márki 1882, 121).
În primul volum al monografiei sale istorice
privind comitatul Arad, Márki îşi menţine părerea cu
privire la originea avară a fortificaţiei de la Sântana. În
această lucrare repetă în fond datele principale pe care
le publicase anterior. Ca o noutate atribuie ipotetic tot
avarilor şi podoabele de aur descoperite cu ocazia
modificărilor de terasament ale căii ferate din anul 1888
(Márki 1892, 39-40).
Podoabele de aur fuseseră descoperite în
primăvara anului 1888 de către lucrătorii ce amenajau
terasamentul căii ferate Arad-Oradea. În şanţul din faţa
valului aceştia au descoperit un vas din pastă grosieră,
cu oase umane şi un tezaur compus din 23 de piese din
aur. Alături a mai apărut un mormânt de înhumaţie,
cu scheletul dispus în poziţie chircită, fără inventar.
Săpăturile de salvare întreprinse de către Aurel Török
au mai dezvelit un mormânt de copil şi unul de adult,
fără inventar arheologic. Majoritatea pieselor din tezaur
au ajuns în primă instanţă la conducerea căilor ferate, ca
în cele din urmă să fie achiziţionate de Muzeul Naţional
Maghiar din Budapesta (Dörner 1960, 471-479; Mozsolics
1973, 208, Taf. 104-105).
De la Márki şi până la mijlocul secolului al XX-lea
nici un alt specialist nu s-a mai ocupat, în mod serios,
de fortificaţia de la Sântana. Cu tot îndemnul Societăţii
explained herein below (Péch 1877). Following Péch’s
methods of investigation (mainly linguistic methods),
Márki sustained his theory by using toponyms of Avar
origin of several settlements from Arad County: Zimánd,
Simánd, Varsánd, Zaránd. Nevertheless, he preserved the
scientific approach and declared: it’s better to stay away
from the slippery grounds of etymology (Márki 1882, 121).
Márki maintained his opinion regarding the Avar
origin of the earthwork from Sântana in the first volume
of his historical monograph of Arad County. Actually, he
reasserted the main scientific data published previously.
Additionally, he assigned the golden jewellery discovered 17
during the 1888 railway works to the Avars, too (Márki
1892, 39-40).
The golden jewelleries were discovered in
spring 1888 by the workers employed to develop the
railway between Arad and Oradea. The workers found
a vessel made of coarse-grained material containing
human bones and a treasure consisting of 23 golden
pieces. An inhumation grave was discovered nearby,
containing a crouched skeleton, with no inventory. The
rescue excavations undertook by Aurel Török revealed
a child tomb and an adult tomb, with no archaeological
inventory. The railway managing board took possession
of most of the treasure pieces, but eventually they were
purchased by the National Hungarian Museum from
Budapest (Dörner 1960, 471-479; Mozsolics 1973, 208, Taf.
104-105).
Since Marki’s research, until the middle of the
 arheologice de la middle of the 20th
Budapesta, adresat century, no other
la 1895 conducerii specialist took interest
Societăţii Culturale in the earthwork from
Kölcesy din Arad, Sântana. Despite the
nu s-a efectuat nici o recommendation sent
săpătură arheologică by the Archaeological
în acest sit. În 1942 Society from Budapest
Constantin Daicoviciu, in 1895 to the Kölcesy
directorul de atunci Cultural Society from
al Institutului de Arad, no further

18 Arheologie din Cluj- archaeological
Napoca, împreună investigations were
cu Nicolae Covaciu, conducted on this site.
directorul Muzeului In 1942, Constantin
Fig. 5. Piese de aur din tezaurul descoperit în 1888/Gold artifacts from the hoard
din Arad, au intenţionat discovered in 1888 Daicoviciu, director
să efectueze săpături of the Institute of
arheologice la movilele de la Glogovăţ şi la fortificaţia Archaeology from Cluj-Napoca, together with Nicolae
de la Sântana, dar din motive financiare planul nu a mai Covaciu, director of the Museum from Arad, expressed
putut fi pus în practică. their intention to conduct archaeological excavations on
În anul 1949 Dorin Popescu, alături de colectivul the Glogovăţ mounds and the earthwork from Sântana,
şantierului arheologic însărcinat cu studiul graniţei de but the plan was no longer put into practice for lack of
vest a Daciei şi traiului populaţiei barbare, şi-a propus să financial resources.
facă şi el săpături la ringul avar de la Sântana (Popescu et In 1949, Dorin Popescu, together with the team of
alii 1950). În urma prelungirii investigaţiilor de la Vărşand archaeologists in charge of studying the Western border of
nu a mai rămas însă timp suficient şi pentru alte cercetări Dacia and the life of Barbarian population, also intended
(Raportul Nr. 271/1952 privind Cercetările arheologice to perform archaeological diggings on the Avar ring
efectuate în raionul Criş, întocmit de Egon Dörner; arhiva from Sântana (Popescu et alii 1950). Unfortunately, due
Secţiei de Arheologie a Complexului Muzeal Arad). the delay of the excavations from Vărşand, there was not
 19

Fig. 6. Solicitare a Muzeului Naţional Maghiar către conducerea căilor

ferate în vederea achiziţionării tezaurului descoperit în 1888/Hungarian
National Museum’ s request to the Railways Department regarding the
acquisition of the hoard discovered in 1888

Fig. 7. Îndemnul Societăţii arheologice de la Budapesta către

Societatea culturală Kölcesy pentru efectuarea de săpături la
Sântana/The advice of the Budapest Archaeological Society for the Köl-
cesy Cultural Society to carry out excavations at Sântana
 Curentul istoriografic ce atribuia avarilor
fortificaţia de la Sântana avea să se schimbe în urma
unei cercetări de teren efectuate de către Egon Dörner
şi Mircea Rusu în primăvara anului 1952. Din arhivele
Muzeului din Arad aflăm că: În ziua de 3 mai, în colaborare
cu tov. Rusu Mircea, asistent la Muzeul Academiei – Cluj, am
cercetat începând de la orele 7 dimineaţa aşa-zisul „Ring Avar”,
situat la 6 km S-V de comuna Sântana. După fragmentele
ceramice, chirpiciu şi percutoare găsite cu ocazia diferitelor
sondajii intreprinse, am ajuns la concluzia că această aşezare
întărită de proporţii considerabile – diametrul cercului exterior
20 al fortificaţiei măsurând peste 1 km! – poate fi datată din epoca
bronzului, având astfel o vechime de peste 3.500 ani ... Această
cetate de pământ constituită din două cercuri concentrice,
cel interior necomplet înspre S-E, ambele înconjurând o
ridicătură în formă de movilă, care pare a fi centrul fortificaţiei.
În afara zidului exterior, format în majoritate din pământ ars,
tot în direcţia S-E se află o movilă depăşind ca mărime toate
celelalte – probabil un turn exterior de apărare şi observaţie.
În afara fortificaţiei mai sunt două movile mai teşite, după
toate probabilităţile – tumuli (Fragment din Raportul Nr.
271/1952 privind Cercetările arheologice efectuate în
raionul Criş, întocmit de Egon Dörner).
Un an mai târziu, în 1953, acelaşi Egon Dörner este
delegatul muzeului arădean în vederea efectuării unor noi
cercetări la fortificaţia de pământ de la Sântana. Dörner
era însărcinat să ia legătura cu responsabilii şantierului
de construcţii C.F.R., care efectuau lucrări în raza sitului,
pentru a se asigura salvarea oricăror obiecte istorice găsite cu
enough time left for other researches (Report no. 271/1952
regarding the Archaeological researches conducted in the
Criş district, submitted by Egon Dörner; the archives of
the Archaeology Department of the Museum Arad).
The historiographic trend ascribing the earthwork
from Sântana to the Avar people was about to change, as
a result of the field research conducted by Egon Dörner
and Mircea Rusu in the spring of 1952. According to the
archives of the Museum Arad: on May 3rd, at 7 o’clock in
the morning, together with comrade Rusu Mircea, assistant
at the Academy Museum – Cluj, I initiated the research of
the so called „Avar Ring”, a site located 6 km South-West of
Sântana. The pottery, adobe or bolts discovered during various
archaeological investigations, have led us to the conclusion
that this fortified settlement of such great amplitude – the
diameter of the outer compound of the earthwork measures over
1 km! – may be dated back to the Bronze Age, which means
over 3500 years old... This earth fortress is made out of two
concentric compounds, the interior compound still unfinished
on the South-East end, but both enclosing a mound, which
seems to be the centre of the earthwork. Outside the outer wall
made out of burned earth, to the South-East, there is an earth
mound, towering over the other mounds – most probably an
exterior defence and surveillance tower. Outside the earthwork
two other mounds can be observed, of lower altitude, most
probably – tumuli (fragment from the Report no. 271/1952
regarding the Archaeological researches conducted in
the Criş District, submitted by Egon Dörner).
One year later, the same Egon Dörner was the
 Fig. 8. Imagine dinspre nord a incintei III/Northen view of the third Fig. 9. Fragmente ceramice descoperite de către E. Dörner/Pottery 21
enclosure fragments discovered by E. Dörner
ocazia săpăturilor...(Delegaţia delegate of the Museum Arad
N r. 7 3 9 / 1 9 5 3 / C o m p l e x u l for carrying out new research
Muzeal Arad). Câţiva ani activities on the earthwork
mai târziu acelaşi Egon site from Sântana. Dörner was
Dörner împreună cu Nicolae instructed to get in contact
Kiss recuperează din spatele with the people responsible
fostei halte C.F.R. Cetatea for the construction site of
Veche, şase proiectile (bile) de C.F.R. (Romanian Railway
praştie din lut care vor intra Company), who were
în colecţiile Muzeului din performing construction
Arad (nr. inv. 13.456-13461). works in the vicinity of the
Alte trei asemenea piese vor Fig. 10. Fragmente ceramice descoperite de către E. Dörner/ archaeological site, in order
ajunge în colecţia şcolii nr. 1 Pottery fragments discovered by E. Dörner to ensure the rescue of any
din Sântana (Mureşan 2007, 120, n. 5). historical objects discovered during the excavations works...
În acest context trebuie menţionat şi articolul lui (Delegation No. 739/1953/Museum Arad). Several years
E. Dörner privind tezaurul de aur din 1888. Este vorba de later, Egon Dörner together with Nicolae Kiss managed
 primul studiu care oferă informaţii detaliate cu privire
la piesele găsite atunci şi care propune o încadrare
cronologică pertinentă a descoperirilor – perioada târzie
a epocii bronzului (Dörner 1960).
Ca urmare a noilor interpretări cronologice ale
fortificaţiei de pământ, în vara anului 1963 un colectiv
de arheologi, format din Mircea Rusu (Institutul de
Arheologie din Cluj), Egon Dörner (Muzeul Judeţean
Arad), Ivan Ordentlich şi Sever Dumitraşcu (Muzeul
Ţării Crişurilor Oradea), şi-a propus o amplă sondare
a sitului. Mai bine de 30 de ani rezultatele cercetărilor
22 lor nu au fost publicate, frânturi de informaţii, privind
dimesiunile fortificaţiei, descoperirile şi datarea sa,
strecurându-se într-o serie de publicaţii care tratau
problematica perioadei târzii a epocii bronzului din zonă
(Rusu 1963, 188-189; Horedt 1967, 141, 149-150; Rusu
1969, 1298; Rusu 1973, 109, fig. 1/8; Horedt 1974, 224, nr.
19; Dörner 1976, 42-44; Rusu 1979, 119, 121, Mărghitan
1993, 35-40).
Din raportul apărut în 1996 în Ziridava, anuarul
Muzeului din Arad (Rusu et alii 1996), dar şi în limba
germană într-un volum omagial dedicat amintirii
profesorului Kurt Horedt (Rusu et alii 1999), aflăm că în
1963 au fost trasate două secţiuni şi două casete, fără a se
putea preciza suprafaţa exactă a acestora. Prima secţiune
a avut ca scop investigarea sistemului de fortificare
nordic al incintei B (cea mai mare, incinta III după noi),
cea de-a doua a fost trasată pe valul incintei A (incinta
I după noi), iar cele două casete au fost deschise tot în
to recover from behind the former C.F.R. train stop
Cetatea Veche six sling-projectiles made of clay, which
became part of the Museum Arad Collections (inv. no.
13.456-13461). Other three similar objects were included
in the collection of Sântana School no. 1 (Mureşan 2007,
120, n. 5).
In this context, we must take into consideration
the article written by Egon Dörner on the golden
treasure from 1888. This is the first paper giving detailed
information regarding the artefacts discovered at that time
and also the first paper suggesting a relevant chronologic
classification of the archaeological discoveries – late
Bronze Age (Dörner 1960).
As a consequence of the new chronologic
interpretation of the earthwork, in the summer of 1963,
a team of archaeologists, including Mircea Rusu (the
Institute of Archaeology from Cluj), Egon Dörner (The
Museum of Arad County), Ivan Ordentlich and Sever
Dumitraşcu (The Museum “Ţara Crişurilor” of Oradea),
embarked on a large scale investigation of the site. For
more than 30 years the results of their research were not
published; bits of information regarding the earthwork
amplitude, the discoveries and the historical dating of the
site worked their way inside various publications dealing
with the late Bronze Age issues of that geographical
region (Rusu 1963, 188-189; Horedt 1967, 141, 149-150;
Rusu 1969, 1298; Rusu 1973, 109, fig. 1/8; Horedt 1974, 224,
nr. 19; Dörner 1976, 42-44; Rusu 1979, 119, 121, Mărghitan
1993, 35-40).
interiorul incintei A. În urma săpăturilor s-a constatat
existenţa unui nivel cu materiale ce aparţine epocii
timpurii a cuprului (cultura Tizsápolgar, cca. 4500 - 4300-
4200 a.Chr.). De asemenea a fost descoperit şi un mormânt
de înhumaţie, în poziţie chircită, aparţinând acestor
comunităţi. Pe lângă materialele Tizsápolgar au apărut
fragmente ceramice specifice epocii târzii a bronzului şi
primei epoci a fierului (sec. XIII-X a.Chr.). În opinia lor
prima fortificaţie (incinta A) a fost ridicată în prima fază
a epocii fierului (Ha A1), celelalte două fiind ulterioare. În
secţiunea I a fost dezvelit un alt mormânt de înhumaţie,
care pe baza inventarului funerar ar fi aparţinut fazei Ha
B a primei epoci a fierului. Cu toate că săpăturile din 1963
depăşeau 400 m2, tabloul cronologic şi cultural al acestui
sit era departe de a fi lămurit. Autorii acestor cercetări nu
au putut să exploateze informaţiile oferite de o fotografie
aeriană făcută de Alexandru Ştefan în anul 1965 şi care
surprindea mult mai exact toate elementele de fortificare.
Ea a fost publicată abia în 1999 şi este extrem de utilă
pentru reconstituirea unor realităţi din teren după 45 de
ani de arături intense şi implicit de distrugere treptată a
valurilor de pământ (Stefan 1999, 264, fig. 1-2).
Începând cu anii ‘60 ai secolului trecut, pe
suprafaţa fortificaţiei de pământ de la Sântana au mai fost
descoperite şi alte artefacte interesante, care completează
imaginea noastră asupra acestui obiectiv arheologic.
Astfel, în 1954 Ioan Mărinoiu a găsit, în urma unor lucrări
agricole, un celt şi un fragment de seceră, care au intrat
în colecţiile muzeului arădean. Tot în această perioadă
According to the report published in 1996, in
Ziridava, the annual publication of the Museum Arad
(Rusu et alii 1996), as well as in a German language
publication, issued in memory of prof. Kurt Horedt
(Rusu et alii 1999), we learned that in 1963 two trenches
and two grid squares had been marked out, without any
record of their exact size. The first section was aimed at
studying the Northern earthwork system of enclosure B
(the biggest, enclosure III), the second was traced on the
earthen vallum of enclosure A (enclosure I), and the two
grid squares were laid out inside the enclosure A. The
excavations executed in the area unveiled the existence of 23
a layer containing materials belonging to the Early Copper
Age period (Tizsápolgar culture, around 4500 – 4300-
4200 BC). It was also discovered an inhumation grave,
in crouched position, belonging to those communities.
Besides the Tizsápolgar materials, there were findings of
ceramic artifacts specific for the late Bronze Age and early
Iron Age (13th-10th century BC). In their opinion, the first
earthwork (enclosure A) was raised in the first stage of
the Iron Age (Ha A1), followed by the other two. Trench
I uncovered another inhumation grave, and according
to the grave inventory it belonged to the Ha B phase of
the Early Iron Age. Regardless of the great extent of the
1963 excavation works, spread on over 400 sqm of land
area, the chronological and cultural context of that site
was far from being fully comprehended. The researchers
were not able to explore the information supplied by the
aerial photograph taken by Alexandru Ştefan in 1965,

24
Fig. 11. Fragmente ceramice descoperite în săpăturile din 1963/
Pottery fragments discovered in 1963’s excavation
a mai fost descoperit întâmplător un brâu realizat din
bronz aurit, care a fost achiziţionat de Muzeul Naţional
Brukhental din Sibiu (Rusu et alii 1996, 22, nota 2). În
anul 1976 tractoristul Aurel Bulzea din Sântana ar fi
deranjat, tot în spatele fostei halte C.F.R. Cetatea Veche,
un cuptor plin (circa 200 de piese!) cu proiectile (bile)
Fig. 12. Fragmente ceramice descoperite în săpăturile din 1963/
Pottery fragments discovered in 1963’s excavation
which offered an improved image of all the earthwork
elements. The photograph was published in 1999 and it
was extremely useful for recomposing the land features
after 45 years of intense ploughing and inherent gradual
destruction of the earthen vallums (Ştefan 1999, 264, fig.
1-2).
de praştie din lut (Mureşan 2007, 120, n. 7, 121). Elevii
cercului de istorie-arheologie de la Şcoala generală nr. 1
din Sântana, îndrumaţi de Augustin Mureşan, urmărind
lucrările la un canal care a traversat fortificaţia, au salvat
în 1980 mai multe obiecte: un topor din piatră găurit şi
şlefuit, proiectile (bile) de praştie din lut, două râşniţe
din piatră, două greutăţi de la războiul de ţesut, ceramică
şi un fragment dintr-un tipar din gresie probabil pentru
turnarea unor piese de harnaşament (Mureşan 2007, 120,
n. 8). O altă descoperire a survenit în 1982 când Augustin
Mureşan a recuperat de la un alt tractorist două brăţări
decorate din bronz (Mureşan 1987). În 1997 G. Ciaciş
donează Complexului Muzeal Arad şapte piese de bronz,
şase fragmente de seceri şi o turtă de bronz. În timpul
cercetărilor magnetometrice desfăşurate în primăvara
anului 2008 a fost descoperit un pandantiv, un fragment
de brâu şi un fragment de cuţit, toate confecţionate din
bronz. Tot în cursul anului 2008, Lucian Mercea a găsit,
în urma unor cercetări de suprafaţă, două fragmente de
brâie de bronz, un fragment de tablă şi unul de bandă,
tot din bronz. La începutul anului 2009, într-o cercetare
efectuată de acelaşi Lucian Mercea, au mai fost identificate
o verigă şi un fragment de pumnal din bronz.
Noile cercetări
Intenţia de a relua cercetările la fortificaţia de
pământ de la Sântana, aşa cum spuneam, a început să
se concretizeze în primăvara anului 2008. Specialiştilor
After the 1960s, other interesting artifacts were
discovered at the earthwork from Sântana, adding
the finishing touches to our present day picture of
that archaeological site. Thus, in 1954, following some
agricultural works carried on in that area, Ioan Mărinoiu
found a socketed axe and a sickle fragment, which were
included in the collections of the Museum Arad. An
accidental discovery of a golden bronze belt was made
in the same period, and the piece was purchased by
the Bruckhental National Museum from Sibiu (Rusu
et alii 1996, 22, note 2). In 1976, Aurel Bulzea, a tractor
driver from Sântana, disturbed an oven filled (around 25
200 pieces!) with clay sling-projectiles, located behind
the same former C.F.R. train stop Cetatea Veche (Mureşan
2007, 120, n. 7, 121). In 1980, the students from the History
and Archaeology Club of the Secondary School no. 1
from Sântana, under the guidance of Augustin Mureşan,
surveyed the construction works of a canal crossing the
fortification area and rescued several objects: a polished
and drilled stone axe, clay sling-projectiles, two stone
grinders, two loom weights, ceramic objects and a
fragment of a sandstone mould, probably used for casting
harness parts – tutuli (Mureşan 2007, 120, n. 8). Another
discovery was made in 1982, when Augustin Mureşan
retrieved two decorated bronze bracelets from another
tractor driver (Mureşan 1987). In 1997 G. Ciaciş made a
donation to the Museum Arad, comprising seven bronze
pieces, six sickle fragments and a bronze rounded ingot.
The magnetometric researches conducted in spring 2008

26

Fig. 13. Artefacte de bronz descopertire pe suprafaţa fortificaţiei/ Fig. 14. Artefacte de bronz descopertire pe suprafaţa fortificaţiei/
Bronze Artifacts discovered on the surface of the earthwork Bronze Artifacts discovered on the surface of the earthwork

Fig. 15. Artefacte de bronz

descopertite pe suprafaţa
fortificaţiei/Bronze Artifacts discovered
on the surface of the earthwork

Fig. 16. Fotografie din timpul cercetării magnetometrice/
Photography taken during the magnetometric research
români de la Complexul Muzeal Arad, Academia Română
(Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj), şi
Universităţii de Vest din Timişoara, li s-a alăturat o echipă
germană de la Universitatea din Bochum, cooptată în
vederea efectuării unor cercetări magnetometrice. Acest
tip de cercetare a dus la identificarea într-un timp relativ
scurt a unor structuri, cum ar fi primele două valuri,
şanţurile şi palisadele (structura defensivă a fortificaţiei),
un drum situat în interiorul fortificaţiei şi numeroase
construcţii de suprafaţă sau gropi.
Cercetarea arheologică din toamna anului 2009
a avut ca scop stabilirea coloanei stratigrafice a sitului,
studierea sistemului de fortificare, recuperarea tuturor
informaţiilor şi contextelor arheologice identificate
pe sectorul ce urma a fi afectat de introducerea unei
revealed a pendant, a belt fragment and a knife fragment,
all made of bronze. Also, surface investigations carried
out by Lucian Mercea in the same year unveiled two
bronze belt fragments, a tablet fragment and a band
fragment made of bronze. At the beginning of 2009 the
same Lucian Mercea discovered a chain link and a bronze
dagger fragment.
The new researches
As mentioned earlier, the intention to resume the
research of the earthwork from Sântana, began to gain 27
shape in spring 2008. The team of Romanian specialists
from Arad Museum, the Romanian Academy (the
Institute of Archaeology and History of Art from Cluj)
and the West University of Timişoara, was joined by a
German team from the University of Bochum, invited for
the purpose of conducting magnetometric scanning. In
a very short period of time, that type of research led to
the identification of new structures, such as the first two
earthen vallums, the defence ditches and palisades (the
defensive structure of the fortification), a road inside the
fortification and multiple surface buildings or pits.
The goal of the archaeological research carried on
in the autumn of 2009, was to establish the stratigraphic
profile of the site, to study the earthwork structure, to
recover all the data and archaeological context identified
in the section area where the future gas pipeline was to
be assembled (Hügel et alii 2010).
 magistrale de gaz (Hügel et alii 2010). To this end, three trenches were laid out: S 01,
În acest scop au fost trasate trei secţiuni: S 01, S S 02, S 03. The original dimensions of S 01 were 80x4
02, S 03. Secţiunea S 01 a avut dimensiunile iniţiale de m, but it was extended later on up to 6.50 m, in front
80x4 m, fiind lărgită ulterior până la 6,50 m, în faţa şi and behind the earthen vallum. S 02 and S 03 had the
în spatele valului de pământ. S 02 a avut iniţial aceleaşi same dimensions: 10x1.5 m. In order to fully reveal the
dimensiuni cu S 03: 10x1,5 m. Pentru a dezveli în întregime archaeological complexes Cx 02 and Cx 03 from S 02, two
complexele Cx 02 şi Cx 03 din S 02 au fost deschise două grid squares were opened. A grid square of 2.3x1 m was
casete. În dreptul Cx 02 a fost trasată o casetă de 2,3x1 m, delimited on top of Cx 02 and another one measuring
iar în dreptul Cx 03 o alta de 2x1 m. Dezvelirea integrală 2x1 m on top of Cx 03. The full uncovering of the Cx 04
a complexului denumit complex, located in S 03,
de noi Cx 04, situat în required the extension

28 secţiunea S 03, a necesitat of S 04 by 1.5 m in length
prelungirea secţiunii and 2 m in width. The
cu 1,5 m şi lărgirea ei entire surface under
pe acest tronson cu 2 investigation in 2009
m. Întreaga suprafaţă reached 453.5 sqm.
cercetată în 2009 a fost The archaeological
de 453,5 m 2. researches exposed the
Investigaţiile earthwork structure of
arheologice au scos the third enclosure. The
la lumină sistemul de earth fortress could be
fortificare a celei de-a assigned to the end of
treia incinte. Datarea the Bronze Age, thanks
acestei cetăţi de pământ la to the discovery of a
sfârşitul epocii bronzului complete vessel inside
a fost asigurată de the defence ditch.
descoperirea în interiorul Additionally, the layers
şanţului de apărare making up the earthen
a unui vas întregibil. vallum unveiled
Fig. 17. Planul săpăturii, campania 2009/Excavation plan, 2009 campaign
Pe lângă aceasta, în lentilele de pământ din care a fost
realizat valul, au apărut fragmente ceramice, vase întregi
şi obiecte de metal, toate aparţinând aceleiaşi perioade
târzii a epocii bronzului. Cea de-a treia fortificaţie, cea
mai impresionantă ca mărime de la Sântana, a suprapus
o aşezare de la finalul epocii cuprului, ce poate fi
atribuită aşa-numitei culturi Baden (circa 3000 a.Chr.).
Pe tronsonul celor trei secţiuni au fost identificate 40 de
complexe arheologice.
Descrierea sistemului de fortificare
După cum am precizat mai sus, scopul principal
al cercetărilor arheologice din anul 2009 a fost acela de
a sonda sistemul de apărare a celei de-a treia incinte.
Pentru aceasta a fost trasată secţiunea S 01, care a tăiat
valul şi şanţul. Secţiunea a fost orientată NEE-SVV. În
spatele fortificaţiei, din dreptul caroului 0 şi până în
dreptul caroului 33, s-a identificat un şanţ de scoatere
a pământului pentru ridicarea valului, şanţ al cărei
adâncime maximă a fost de 2,06 m. Ridicarea valului
fortificaţiei a necesitat, pe lângă pământul scos din şanţul
de apărare şi dislocarea din interiorul fortificaţiei a unei
mari cantităţi de pământ.
Valul de pământ este foarte bine păstrat şi are
dimensiuni impresionante: o lăţime de 26,82 m şi o
înălţime 2,44 m. Modalitatea de a ridica valul a fost
foarte complexă, constând din două unităţi arhitectonice.
Prima este reprezentată de miezul valului, o construcţie
ceramic fragments, complete vessels and metal objects, all
of them belonging to the same late Bronze Age. The third
enclosure, the most ample sized structure from Sântana,
overlapped a settlement from the end of the Copper Age
period, which may be allocated to the so called Baden
culture (around 3000 BC). Forty archaeological complexes
could be identified in the archaeological corridor of the
three trenches.
The description of the earthwork structure
As we mentioned in the paragraphs above, the main 29
goal of the 2009 archaeological research activities was to
investigate the defence system of the third enclosure.
For this purpose, we traced trench S 01, cutting the wave
and the ditch. The trench had a NEE-SWW orientation.
Behind the earthwork, from grid square 0 to grid square
33, we were able to identify a ditch for earth displacement
meant for raising the earthen vallum, a ditch that had
a maximum depth of 2.06 m. In addition to the earth
displaced from the defensive ditch, the earthen vallum
elevation also required the dislocation of a large quantity
of earth from inside the fortification.
The earthen vallum is very well preserved and has
impressive dimensions: a width of 26.82 m and a height
of 2.44 m. The method used for raising the earthen vallum
was very complex, and consisted of two architectural units.
The first one is the earthen vallum core, a construction
with a 14 m wide baseline and a 10.40 m width on the
 lată la bază de 14 m, iar la suprafaţă de 10,40 m. Această
unitate a fost ridicată pe un pat de bârne, având rolul
de fundaţie a construcţiei. Patul de bârne a fost dublat de
un nivel de pietre de carieră, ambele fiind acoperite cu
lentile de pământ bătut. Miezul valului, a fost îmbrăcat
într-un strat de lut galben, gros de aproximativ 5 cm,
care a avut rolul de a etanşeiza construcţia. Acestui miez
i-au fost adăugate, înspre interiorul fortificaţiei, lentile
groase de pământ bătut, cu scopul de a solidifica valul.
Ele reprezintă cea de-a doua unitate constructivă.
Acolo unde ne aşteptam să găsim palisada de lemn,
30
Fig. 18. Valul şi rămăşiţele zidului de lut, la conturare/The earthen vallum and the
remains of the wall, at the outlining
surface. This unit was raised on a wood beam bed, acting
as the foundation of the structure. The beam bed was
strengthened by a quarry stone layer, both being covered
by battered earth. The earthen vallum core was encased
in a yellow clay mantle, around 5 cm thick, intended to
isolate the structure. Thick layers of battered earth were
added to the earthen vallum core, towards the interior of
the earthwork, in order to strengthen the earthen vallum.
Those layers represent the second constructive unit.
To our surprise, the place where we were expecting
to find the wooden palisade, indispensable for the
 31
Fig. 19. Lentilele de pământ bătut/Subsequent loops of battered earth

Fig. 21. Vedere dinspre interior a miezului valului/Rear

view of the earthen vallum core

Fig. 20. Detaliu cu miezul valului de pământ văzut dinspre

interior/Rear part of the earthen vallum core-detail

Fig. 22. Profilul nordic al valului/The Northern profile of the earthen

vallum

Fig. 23. Buştenii de la baza miezului valului/The logs
32 form the base of the earthen vallum core

Fig. 24. Profilul sudic al valului/The Southern profile of

the earthen vallum

Fig. 25.Fotografie a
miezului valului/
Photography of the
earthen vallum core
fără de care valul nu ar fi avut rolul funcţional pentru care
a fost ridicat, am avut surpriza să descoperim un zid din
lut. El s-a conturat ca o grupare masivă formată din bulgări
de lut ars. Structura sa a constat din trei rânduri de pari,
relativ paraleli, legaţi cu nuiele, spaţiul delimitat astfel
fiind umplut cu bulgări de lut (aşa cum se construiesc şi
astăzi casele din chirpic). Mulţi dintre aceşti vălătuci mai
păstrau încă amprenta degetelor celor care i-au frământat.
Astfel a fost ridicat un zid care s-a mai păstrat pe o înălţime raise the wall, which is now reduced to about 40 cm high
de circa 40 de cm şi o grosime de aproximativ 80 cm. Dacă
partea interioară nu a fost finisată, lăsându-se netencuită
structura de lemn, la exterior am constatat că zidul a fost
lutuit de cel puţin cinci ori. Mai multe proiectile (bile)
de praştie, confecţionate dintr-un lut foarte bine ars,
au fost găsite in situ pe partea exterioară a zidului. Ele
sugerează indubitabil că o
bună parte din acesta a fost
distrus de un adevărat foc de
artilerie. Un incendiu violent
a cuprins întreaga structură,
căpătând astfel consistenţa
care a făcut-o să se păstreze
până astăzi.
Şanţul de apărare
are o deschidere maximă de
10,20 m şi o adâncime de 2,86
m de la nivelul de amenajare.
El a fost săpat în formă de
V, cu latura exterioară mai Fig. 26. Rămăşiţele arse ale zidului de lut/Burned remains of the wall located at the base of the
functional role of the earthen vallum, was occupied by
a clay wall. The wall emerged as a solid group made of
burned clay clods. Its structure consisted of three relatively
parallel rows of poles, linked together with twigs. The
space within that frame was filled with clay clods (similar
to the present day construction method used for adobe
houses). Many wattles preserved the trace of the fingers
which squeezed them. That was the method used to
and 80 cm thick. The interior side of the wall was not
smoothed, the wooden structure being left unplastered,
but the exterior side of the wall was loamed at least five 33
times. Several sling-projectiles, made of burnt clay, were
found in situ, on the outside of the wall. That was a clear
and undisputable proof that a considerable portion of
the wall was destroyed by a
real artillery fire. The violent
fire that engulfed the entire
structure rendered the wall’s
density which preserved
until the present day.
The defensive ditch
has an opening of 10.20 m
and a depth of 2.86 m from
the embankment level.
The ditch is a V shaped
excavation, the exterior slope
being steeper than the slope

34
Fig. 27. Zidul de lut la conturare, vedere dinspre interior/ Fig. 29. Proiectile (bile) de praştie/Sling
The outlining of the wall, view fron inside projectiles

Fig. 30. Detaliu cu latura exterioară a zidului de lut/Detail of outer

side wall

Fig. 28. Zidul de lut la conturare, vedere dinspre exterior/The wall

at the outlining, view from outside
 Fig. 31. Valul şi şanţul de apărare ale incintei III/The earthen
vallum and the defense ditch of the enclosure III

35

Fig. 32. Fotografie a zidului de lut/Photography of the wall

 puţin abruptă decât cea situată spre baza valului. Fundul
şanţului este de formă aproximativ ovală, fiind mai ridicat
înspre interiorul fortificaţiei. Şanţul a fost săpat direct în
lutul galben, până s-a atins un nivel de lut galben-roşcat
nisipos. În umplutura sa au apărut fragmente ceramice,
un vas întregibil, numeroase fragmente de oase umane şi
un corn întreg de cervideu. Diversele lentile de pământ
demonstrează că şanţul a fost puternic colmatat încă
înainte de incendierea valului. Cercetările de teren, dar
şi studierea diferitelor hărţi, ne-au determinat să luăm în
considerare şi posibilitatea devierii în şanţul de apărare
36 a unui curs de apă. Astăzi se mai poate observa cum
incinta a III-a barează, în apropierea săpăturii noastre,
o veche albie de râu, pe care am şi identificat-o de altfel
arheologic în spatele valului.
Dimensiunile estimative ale celor trei incinte
Pe baza măsurătorilor efectuate pe teren, a
informaţiilor oferite de fotografiile aeriene şi a datelor
furnizate de programul Google Earth, am putut calcula
estimativ dimesiunile celor trei fortificaţii de la Sântana
Cetatea Veche. Astfel, ceea ce noi am denumit ca şi Incinta I,
are o suprafaţă de 14 ha şi un perimetru de 1524 m. Incinta II
acoperă o suprafaţă de aproximativ 50 ha şi un perimetru
de 2860 m. Incinta III, cea mai mare, are o suprafaţă de
80 ha şi un perimetru de 3630 m. Săpăturile arheologice
din 2009 au arătat că aceasta din urmă prezintă un val
înalt de 2,44 m şi lat de 26,82 m. Luând aceste numere
earthen vallum. The ditch bottom area has an oval shape,
slowly elevated towards the interior of the earthwork.
The ditch is dug directly into the yellow clay, down to
the sandy yellow-reddish layer. The filling contains
ceramic fragments, a complete pot, multiple human
bone fragments and a whole deer antler. The different
layers of earth prove that the ditch was seriously clogged
up even before burning the whole structure of the wall.
The research conducted on the field, as well as the study
of different maps, led us to take under consideration
the possibility of a water flow being diverted into the
defensive ditch. Today, we are able to see the third
enclosure obstructing an old river bed, in the vicinity
of our excavation, a river bed which has been identified
behind the earthen vallum.
The estimate size of the three enclosures
We were able to estimate the size of the three
enclosures based on the measurements performed
on the field, on the information supplied by the aerial
photographs and the data provided by the Google Earth
software. So, the zone we labelled as Enclosure I, had a
surface area of 14 ha and a perimeter of 1524 m. Enclosure
II covered a surface of around 50 ha and a perimeter
of 2860 m. Enclosure III, the biggest, had a surface area
of 80 ha and a perimeter of 3630 m. The archaeological
investigations conducted in 2009 revealed that the last
enclosure mentioned above included a wave of 2.44 m
 Fig. 33. Şanţul de
apărare/ The defense ditch

37

Fig. 34. Şanţul de apărare/The defense ditch

 ca dimensiuni medii pentru întreaga lungime de 3630
m a valului incintei III, ar rezulta un volum de pământ
excavat de 237.550,1 m3. Pentru şanţul de apărare, dacă
folosim aceleaşi dimesiuni medii surprinse în săpătură
(2,86 m adâncime şi o lăţime de 10,20 m), obţinem un
volum de pământ săpat de 105.894,36 m3. Pentru a
suplini diferenţa de pământ necesară ridicării valului
high and 26.28 m wide. If we take into consideration these
numbers as average measurements for the entire length
of the earthen vallum of enclosure III, the displaced
quantity of earth rises up to around 237,220.1 m3. In the
case of the defensive ditch, if we take into consideration
the average dimensions estimated during the excavation
(2.86 m deep and 10.20 m wide), we obtain a volume of

38

Fig. 35. Fotografie aeriană a fortificaţiei (după Stefan 1999)/Aerial photography of the earthwork (after Stefan 1999)
s-a excavat în spatele acestuia. Astfel, plecând de la un
calcul mediu de 2 m adâncime şi 29 m lăţime, atât cât are
şanţul în săpătura noastră, rezultă un volum de 210.540
m3. Evident că aceste calcule sunt pur orientative, dar ele
demonstrează o dată în plus efortul uriaş depus pentru
construirea fortificaţiei incintei a III-a de la Sântana
Cetatea Veche.
Descoperirile arheologice din jurul fortificaţiei
Pe lângă fortificaţia de la Cetatea Veche, în jurul
localităţii Sântana au mai fost identificate de-a lungul
timpului încă 17 situri arheologice. Am văzut că tell-ul
de la Holumb este menţionat în literatura de specialitate
încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi tratat ca fiind
contemporan cu ringul avar (Márki 1882, 117-118).
Numeroasele cercetări de teren efectuate aici de către
Egon Dörner şi sondajul lui Sever Dumitraşcu din anul
1963 au certificat existenţa unui tell Tiszapolgár (cca.
4500 - 4300-4200 a.Chr.), precum şi a unui nivel ce poate
fi atribuit perioadei mijlocii a epocii bronzului, grupului
Corneşti-Crvenka (Rusu 1971, 79-80; Dumitraşcu 1975).
Alte descoperiri ce aparţin epocii bronzului au fost
identificate în incinta fostei ferme Trifu, situată la vest de
oraş (Barbu et alii 1999, 113, pct. 3). În urma unor cercetări
de suprafaţă efectuate de către Lucian Mercea şi membrii
colectivului Complexului Muzeal Arad (Victor Sava,
Florin Mărginean), în anul 2007 a fost descoperit la nord-
vest de oraş un tell de mari dimensiuni. Ceramica găsită la
105,894.36 m3 of excavated earth. In order to make up for
the lack of earth necessary to raise the earthen vallum,
diggings were also carried out behind it. So, starting with
an average calculation of 2 m deep and 29 m wide ditch,
the measurements of the ditch during our excavations, it
results a volume of 210,540 m3. Obviously, these figures
are purely theoretical, but they prove once more the
tremendous effort involved in constructing the third
enclosure from Sântana Cetatea Veche.
Archaeological discoveries around the earthwork
39
Over the time, other 17 archaeological sites have
been discovered in the neighbourhood of Sântana, in
addition to the earthwork from Cetatea Veche. We have
noted that the Holumb tell is mentioned in the specialized
literature and is regarded as contemporary with the
Avar ring (Márki 1882, 117-118). Multiple field research
in this area conducted by Egon Dörner, as well as Sever
Dumitraşcu’s test excavation in 1963 proved the existence
of a Tiszapolgár tell (around 4500 - 4300-4200 BC), as well
as a layer that might be assigned to the middle Bronze
Age, to the Corneşti-Crvenka group (Rusu 1971, 79-80;
Dumitraşcu 1975). Other archaeological discoveries from
the Bronze Age were found inside the former Trifu farm,
located on the West side of the town (Barbu et alii 1999,
113, pct. 3). Following several surface research made
by Lucian Mercea and members of the Museum Arad
(Victor Sava, Florin Mărginean), in 2007 a large scale tell
 suprafaţă aparţine grupului Corneşti-Crvenka al culturii
Vatina şi este caracteristică perioadei mijlocii a epocii
bronzului (cca. 2100 – 1600-1500 a.Chr.). Confirmarea
faptului că zona înconjurătoare actualei localităţi Sântana
a reprezentat de-a lungul epocilor istorice un mediu
propice locuirilor umane a venit în anul 2009, tot ca urmare
was discovered in the North-West part of the town. The
ceramic discovered at the surface belonged to the Corneşti-
Crvenka group, Vatina culture and was characteristic
of the middle Bronze Age period (around 2100 – 1600-
1500 BC). The field research investigations carried out in
2009 also confirmed the fact that the area surrounding

40

Fig. 36. Descoperiri arheologice în zona Sântana (sursa Google Earth)/Archaeological discoveries from Sântana area (source
Google Earth)
a unor cercetări de teren. Perieghezele s-au concentrat
înspre latura sud-estică a oraşului, urmând tronsonul
viitoarei magistrale de gaz Sântana-Pâncota. Pornind din
nord-estul fortificaţiei, pe un tronson de circa 7 km au fost
identificate 11 situri arheologice. În primii 2,5 km au fost
descoperite 5 situri preistorice, restul aparţin secolelor II-
IV d.Chr. şi secolelor XI-XIII d.Chr. Din punct de vedere
cronologic cele cinci situri preistorice pot fi atribuite
epocii târzii a bronzului, fiind contemporane cu diversele
faze ale fortificaţiei de la Cetatea Veche. Descoperirile din
secolele II-IV d.Chr. se află la mică distanţă de necropola
şi aşezarea săpată de către Egon Dörner în 1951 şi 1954
(Dörner 1960a), respectiv Mircea Barbu, Egon Dörner în
1979 (Barbu, Dörner 1980).
Elemente de cronologie relativă şi absolută ale
celei de-a treia incinte
Observaţiile stratigrafice şi materialele arheologice
descoperite în campania arheologică a anului 2009 permit
fixarea în timp a momentului construirii, funcţionării
şi mai apoi a distrugerii fortificaţiei (incintei) a III-a de
la Sântana Cetatea Veche. În diversele lentile de pământ
care constituie miezul valului, într-o evidentă poziţie
secundară, au fost găsite fragmente ceramice care pot
fi atribuite unei etape târzii a epocii bronzului. Ele au
ajuns în această situaţie odată cu pământul adus pentru
înălţarea viitorului val al fortificaţiei a III-a. În faţa
fortificaţiei (incintei) a II-a au fost identificate urme slabe
Sântana represented a suitable environment for human
dwellings throughout various historical ages. The field
surveys focused on the South-East side of the town,
following the lining of the future gas pipeline Sântana-
Pâncota. Starting on the North-East end of the earthwork,
11 archaeological sites were discovered over a 7 km road
sector. Five prehistoric sites were discovered along the
first 2.5 km sector; the rest of the sites dated from 2nd-4th
century AD and 10th-13th century AC. Chronologically,
the five prehistoric sites might be assigned to the late
Bronze Age, contemporary with the different stages of
the fortification from Cetatea Veche. The archaeological 41
findings from 2nd-4th century AD were close to the
necropolis and the settlement uncovered by Egon Dörner
in 1951 and 1954 (Dörner 1960a), respectively Mircea
Barbu, Egon Dörner in 1979 (Barbu, Dörner 1980).
Issues on relative and absolute chronology of the
third enclosure
The stratigraphic observations and the
archaeological artefacts discovered during the
archaeological research conducted in 2009 allowed us
to pinpoint in time the building, the use and then the
destruction of the third fortification (enclosure) from
Sântana Cetatea Veche. Ceramic fragments that belong to
the late Bronze Age were found in different layers of earth
within the earthen vallum core, in a secondary position.
The fragments ended up in that position with the earth
 de locuire, iar în zona investigată de noi a funcţionat
probabil şi o necropolă. Astfel în solul virgin din punct
de vedere arheologic, în spatele valului III, imediat sub
ultimele lentile de pământ adus, au fost identificate două

42

Fig. 38. Vas descoperit în şanţul de apărare/Vessel discovered

in the defence ditch

brought in for the elevation of the future earthen vallum

of the third enclosure. Several weak dwelling traces were
found in front of the second enclosure, and a necropolis
Fig. 37. Reconstituire a vaselor descoperite între lentilele valului/
Reconstruction of the vessels found betwenn the vallum loops might have been operational in the area investigated
by our team. Thus, within the sterile stratum, from an
morminte. Unul de incineraţie şi al doilea de inhumaţie.
archaeological perspective, behind the third earthen
Mormântul de incineraţie a avut ca inventar recipiente
vallum, immediately under the last layers of earth
caracteristice bronzului târziu. Mormântul al doilea, care
brought in, two graves could be identified: an incineration
era deranjat, nu a fost cercetat integral aşa încât nu ne
grave and an inhumation grave. The inventory of the
putem pronunţa încă cu privire la datarea sa. Cert este că
incineration grave included vessels characteristic of
defunctul incinerat a ajuns în pământ înainte de ridicarea
the late Bronze Age. The second grave, which had
valului al III-lea, moment ce poate fi plasat cândva în
bronzul târziu. Importante pentru stabilirea cronologiei
relative a fortificaţiei a III-a de la Sântana Cetatea Veche
sunt şi piesele de bronz (un vârf de săgeată, un ac de cusut
şi un saltaleon) şi fragmentele ceramice găsite pe fundul
unui curs de apă care nu mai funcţiona în momentul
în care a fost ridicată fortificaţia. Este posibil ca cei doi
saltaleoni şi brăţara de bronz (cu secţiunea rectangulară
şi capetele ascuţite), descoperite în diversele lentile de
pământ care constituie structura valului, să fi fost pierdute
de cei care au participat la construirea fortificaţiei şi să
nu fi provenit din aşezarea de bronz târziu de unde a
fost adus pământul. Poate cele mai certe elemente de
datare relativă a fortificaţiei a III-a sunt descoperirile din
şanţul de apărare. În acest sens este de menţionat un vas
ceramic aproape întreg care a ajuns în şanţ încă pe când
Fig. 39. Ac de cusut confecţionat din bronz/Bronze needle
been disturbed, was not fully investigated, so, for the
moment, we could not determine its dating. What we do
know is that the incinerated person was buried before
the construction of the third earthen vallum, a moment
which could be placed sometime in the late bronze
period. Other important elements for establishing the
relative chronology of the third enclosure from Sântana
Cetatea Veche are the bronze artefacts (an arrow head, a
sewing needle and a saltaleon – decorative tubules) and
the ceramic fragments found on the bottom of a river bed,
43
Fig. 40. Vârf de săgeată confecţionat din bronz/Bronze arrowhead
no longer in use after the construction of the earthwork.
The two saltaleons and the bronze bracelets (rectangular
shaped, with pointed ends) discovered in different
earth layers are likely to have been lost by the workers
building the earthwork and may not originate from the
 acesta funcţiona.
Deocamdată nu deţinem date 14C care să permită
datarea absolută a fortificaţiei a III-a de la Sântana Cetatea
Veche. Trebuie să apelăm, în acest moment, la analogii
din obiective contemporane. Ne referim în primul rând
la marea cetate de pământ de la Corneşti Iarcuri, judeţul
Timiş, care a fost plasată între 1400 şi 1250 a.Chr.

44
Fig. 42. Topor de bronz descoperit în timpul cercetărilor de teren
(2009)/Bronze ax found during field surveys (2009)

late bronze settlement providing the earth. But the most

reliable elements for the relative chronology of the third
enclosure are discovered in the defensive ditch. One of
them is a ceramic vessel that ended up in the ditch while
the ditch was still operational.
For the time being we have no 14C data to allow
us the absolute dating of the third enclosure from
Sântana Cetatea Veche. We must use analogies with other
contemporary sites. Our main reference site is the great
earthwork from Corneşti Iarcuri, Timiş County, which is
dated between 1400 and 1250 BC.

Fig. 41. Brăţară de bronz descoperită în timpul cercetărilor de

teren (2009)/Bronze bracelet found during field surveys (2009)
45
 Fig. 43. Fotografie a secţiunii S1/Photography of
trench S1

46
Fig. 45. Apus de soare văzut de pe fortificaţie/
Sunset seen from the earthwork

Fig. 46. Săparea valului şi a zidului de lut/Excavating the earthen

vallum and the wall

Fig. 44. Săparea valului şi înregistrarea datelor/Excavating the

earthen vallum and recording the datas
 47

Fig. 47. Săparea şi curăţarea zidului de lut/Excavating and cleaning the wall

Fig. 49. Poziţionarea scării pentru fotografierea

valului/Arranging the ladder in order to take pictures
of the earthen vallum

Fig. 48. Pregătirea pentru fotografierea zidului de lut/Getting

the wall ready for photography
 Fig. 50. Conturarea şi numerotarea lentilelor de
pământ de pe profilul nordic al valului/Outlining
and labelling the earthen loops on the northern profile
of the vallum

48

Fig. 52. Conturarea lentilelor de pământ de pe

profilul sudic al şanţului de apărare/Outlining
the earthen loops on the southern profile of the defence
ditch

Fig. 51. Conturarea şi numerotarea lentilelor de pământ de

pe profilul sudic al valului/ Outlining and labelling the earthen
loops on the southern profile of the vallum
 Fig. 53. Pregătirea pentru fotografierea
şanţului de apărare/Getting ready in
order to take pictures of the defence ditch

49

Fig. 54. O parte a echipei de cercetare,

campania anului 2009/Part of the research
team, campaign 2009

50
Prieteni sau duşmani

51

Friends or enemies
 Cercetările arheologice moderne de pe movila
de la Hisarlık (Turcia) au demonstrat că cele povestite
de Homer despre Troia au un mare sâmbure de adevăr
(Troia...; Troia. Archäologie eines Siedlungshügels...).
O cetate înfloritoare, puternică şi mândră nu putea să
nu stârnească duşmănii, dar se putea baza, de voie sau
de nevoie, şi pe aliaţi fideli. Foarte probabil şi Cetatea
52 Veche de la Sântana a făcut parte dintr-un sistem politic
asemănător. Aşa cum vom vedea, ea nu este o descoperire
izolată în câmpia de la Mureşul de jos; la distanţe mai
mari sau mai mici, la nord sau la sud, au fost ridicate şi
alte cetăţi. Cine să fi fost cei care au atacat-o şi distrus-o?
Orosháza Nagytatársánc, comitat Békés, Orosháza Nagytatársánc, Békés County,
Ungaria
Dintre descoperirile apropiate de Sântana Cetatea
Veche, de pe teritoriul actual al Ungariei, am ales să
consemnăm câteva informaţii cu privire la fortificaţia de
pământ de la Orosháza Nagytatársánc.
The modern archaeological investigations
at Hisarlık mound (Turkey) proved that Homer’s
stories about Troy were close to the truth (Troy ...;
Troy. Archäologie eines Siedlungshügels...). It was
understandable that a flourishing, strong and proud
fortress had enemies, but in times of distress it could
count on its faithful allies. Most likely, Cetatea Veche from
Sântana was part of a similar political system. As we
are about to see, the earthwork was not isolated in the
Lower Mureş Plain. Other fortresses were built in the
neighbouring area, at different distances towards North
or South. So who attacked and destroyed it?
Hungary
As analogies to Sântana Cetatea Veche were
discovered on the present day territory of Hungary, we
have decided to insert here some information regarding
the earthwork from Orosháza Nagytatársánc.
 Localizarea fortificaţiei
Micul oraş Orosháza se găseşte la extremitatea
estică a comitatului Békés, între alte două oraşe tipice
pentru câmpia de sud a Alföldu-lui: Hódmezővásárhely
şi Békéscsaba. Distanţa pâna la graniţa de stat cu România
este de aproape 40 de km, iar faţă de Sântana de circa 50 de
km. Fortificaţia, al cărui toponim este Nagytatársánc, este
amplasată la circa 10 km sud-est de Orosháza, pe partea
stângă a drumului secundar ce duce spre Kaszaper.
Fig. 55. Imagine din satelit a fortificaţiei (sursa Google Earth)/Satellite image of the
earthwork (source Google Earth)
The location of the earthwork
The small town of Orosháza is placed in the South
part of Békés County, between other two typical towns
of the Alföld Southern plains: Hódmezővásárhely and
Békéscsaba. Orosháza is situated at around 40 km from
the Romanian border and nearly 50 km from Sântana.
The earthwork, named Nagytatársánc, is located almost
10 km South-East of Orosháza, on the left side of the
secondary road towards Kaszaper.
53
 Istoricul cercetărilor The state of research

Din informaţiile oferite de János Banner, fost According to the information provided by János
profesor de arheologie la Szeged şi mai apoi la Budapesta, Banner, former archaeology professor in Szeged, and
prima menţiune a fortificaţiei de la Orosháza apare pe o then in Budapest, the earthwork from Orosháza was first
hartă de la 1751 (Banner 1939, 96). Dacă pe această hartă mentioned on a map in 1751 (Baner 1939, 96). That map
cetatea de pământ avea o forma patrulateră, pe harta illustrated the earthwork as a rectangular shaped structure,
Vertics de la 1774, pe cea iosefina de la 1783, ori pe hărţile but the Vertics map from 1774 and the Josephine map from
din secolul al XIX-lea ea este reprezentată mult mai 1783 gave a more accurate account of the earthwork, as an
aproape de realitate, sub o formă elipsoidală. La 1896, în ellipsoidal shaped structure. In 1896, the monography of

54 monografia comitatului Békés (Karácsonyi 1896, 267) şi Békés County (Karácsonyi 1896, 267) and in the following
în anul următor, în istoria comitatului Cenad (Borovszky year, the history of Cenad County (Borovszky 1897, 195),
1897, 195), fortificaţia de la Nagytatársánc, un toponim placed the earthwork from Nagytatársánc, a frequently
des utilizat pentru used toponym for the
cetăţile de pământ din earth fortresses from
Ungaria, este amplasată Hungaria, on the teritorry
în teritoriul localităţii of Pusztafoldvár. Later
Pusztafoldvár. Ulterior, on, Samu Szeremlei, in
Samu Szeremlei, scriind his history of the locality
o istorie a localităţii Hódmezővásárhely, gave
Hódmezővásárhely, face the most comprehensive
cea mai amplă descriere description of the
a descoperirilor de la archaeological discoveries
Nagytatársánc (Szeremlei from Nagytatársánc
1900, 354-357, 481-486). (Szeremlei 1900, 354-357,
În spiritul epocii sale, 481-486). In compliance
Szeremlei consideră că with the trends of that
Fig. 56. Hartă din secolul al XIX-lea (1860-1865) cu localizarea fortificaţiei/
aici a fost capitala lui XIXth century map (1860-1865) with the localisation of the earthwork age, Szeremlei belived
Attila, ca mai apoi cetatea să fie locuită de principii gepizi
şi de cei avari. Valul de pământ ar fi avut o lăţime de 7-10
m şi o înălţime de 2-3 m. Ing. József Herczóg va realiza
pentru lucrarea lui Szeremlei un prim plan de situaţie.
Conform acestuia fortificaţia era mărginită la sud-est de
un vechi curs de apă, care ar fi avut legătură cu sistemul
de ape Mureş-Criş prin Szárazér. Lăţimea sa maximă
ar fi fost de 1800 m, iar valul, de formă semicirculară,
prezenta o lungime de 3060 m. Iniţial sunt semnalate 4
porţi. Tot pentru Szeremlei, învăţătorul Antal Varga face
săpături găsind un craniu trepanat, împreună cu un corn
de cerb, probabil din epoca bronzului.
Singurele cercetări arheologice de la
Hódmezővásárhely (de fapt Orosháza) Nagytatársánc
sunt cele făcute în vara anului 1939 de către János
Banner. Trebuie remarcat efortul lui Banner de a avea
o fotografie aeriană a obiectivului la scara 1:4000. Pe
această fotografie se poate vedea şanţul şi valul, două
porţi sigure, şi una probabilă, cea mai mare având o
deschidere de 25 m. Fortificaţia a fost investigată prin
mai multe secţiuni. Faţă de nivelul antic valul are o
înălţime de 1,52-1,55 m. Structura lor interioară nu ar fi
fost din lemn şi piatră, aşa cum s-ar fi aşteptat, ci doar
din lentile de pământ negru şi galben. Şantul exterior a
avut o adâncime de 2,06 m de la nivelul actual de călcare,
fiind săpat în formă de U. Cel de la interior era ceva mai
adânc: 2,60 m. Înainte de construirea fortificaţiei, aici a
existat o locuire din perioada timpurie a epocii cuprului.
La 1,05 m a fost identificat sterilul din punct de vedere
that Attila’s capital had been there, and later the fortress
had been settled by Gepid and Avar kings. Allegedely,
the earthen vallum was 7-10 m wide and 2-3 m high. Eng.
József Herczóg prepared a map scale table for Szeremlei’s
paper. According to Herczóg, the earthwork was
bordered on the South-East side by an old watercourse,
which might have been connected to the Mureş-Criş
river system via Szárazér. Its maximum width would
have been 1,800 m, and the semicircular shaped earthen
vallum would have been 3,060 m long. Originally, 4 gates
were identified. Szeremlei was also helped by teacher
Antal Varga, whose excavations revealed a skull showing 55
evidence of trepanation and an antler, probably dating to
the Bronze Age.
The only archaeological research in
Hódmezővásárhely (actually Orosháza) Nagytatársánc
was conducted by János Banner in the summer of 1939.
We must acknowledge Banner’s effort to get an aerial
photograph of the site at a scale of 1:4000. The photograph
clearly showed the defensive ditch and the earthen
vallum, two confirmed gates and one potential gate, the
biggest gate having a 25 m opening. Several trenches
were marked in order to investigate the earthwork.
From the antique level, the earthen vallum was 1.52-
1.55 m high. Presumably, their inner structure was not
made of wood and stone, as expected, but of black and
yellow earth layers. The exterior defence ditch was 2.06
m deep from the present day ground level, stretched in
a U shape. The interior ditch was deeper: 2.60 m. Prior
 arheologic. Pe lângă materialele preistorice, în şanţ a to the earthwork, the area was occupied by a settlement
mai ieşit la iveală şi ceramică romană şi modernă. Două belonging to the early Copper Age. The sterile stratum,
descoperiri ar data cetatea de aici în perioada hallstatt: from an archaeological perspective, was discovered at a
un ac de bronz cu capul în forma de pecete (provenit din depth of 1.05 m. In addition to the prehistoric materials,
şantul interior de la o adâncime de 50 cm) şi un vas găsit the ditch contained Roman and modern ceramics. The
în valul interior (Banner 1939, 105). Restul ceramicii este discoveries made in this area may place the earthwork in
atipică. Tot în interiorul fortificaţiei, mai exact la ferma the Hallstatt period: a bronze needle with signet like head
lui Török Balint, au fost identificate materiale aparţinând (found in the interior ditch, buried 50 cm deep) and a
perioadei târzii a epocii bronzului şi epocii hallstattiene. vessel found in the interior earthen vallum (Banner 1939,
Descoperirile ulterioare din zonă îl determină pe Nándor 105). The other ceramic fragments are atypical. Other
Kalicz să atribuie fortificaţia aceleiaşi perioade (Kalicz artefacts belonging to the late Bronze Age and Hallstatt

56 1965, 98-99). period were discovered inside the earthwork, too, more
Cercetările mai noi se rezumă la o fotografie precisely at Török Balint’s farm. Subsequent researches
aeriană realizată de dr. Zoltán Czajlik de la Universitatea determined Nándor Kalicz to assign the earthwork to
ELTE din Budapesta the same period (Kalicz
(Czajlik 2006, 73-74, 1965, 98-99).
3. ábra). Pe imaginea Newer researches
surprinsă, de altfel de consist of an aerial
foarte bună calitate, se photograph taken by
poate observa un val Dr Zoltán Czajlik from
exterior, un şanţ (în the ELTE University
imagine având culoarea of Budapest (Czajlik
neagră), un val interior 2006, 73-74, 3. ábra).
ca şi zona din spatele This high-quality image
său de unde a fost scos shows an exterior wave,
pământul în vederea a ditch (colour black
ridicării fortificaţiei. in the photograph), an
Dimensiunile cetăţii de interior wave and the
Fig. 57. Fotografie aeriană a fortificaţiei (după Czajlik 2006)/Aerial
pământ de la Orosháza area behind it, where
photography of the earthwork (after Czajlik 2006)
Nagytatársánc ar fi de 124 de ha.
Munar Wolfsberg - Dealul Lupului, comuna
Secusigiu, judeţul Arad, România
Localizarea fortificaţiei
Pe drumul judeţean 682, ce leagă oraşele Arad de
Sânicolau Mare, se trece de localitatea Sânpetru German.
La circa 1 km de intersecţia care ne duce spre centrul
satului, spre Munar, se poate observa, foarte aproape
de şosea, pe partea dreptă, un val de pământ de formă
elipsoidală.
Istoricul cercetărilor
Fortificaţia de la Munar intră pentru prima dată
în atenţia autorităţilor austriece între anii 1860 şi 1865,
cu ocazia întocmirii unor noi hărţi ale imperiului. Pe una
dintre acestea apare reprezentată incinta a treia (cea mai
mare) a cetăţii.
Primele informaţii detaliate despre acest obiectiv
ne sunt oferite de arheologul şi întemeietorul muzeului
din Vršac, Bodrog (Felix) Milleker, cel care la cumpăna
dintre veacurile al XIX-lea şi al XX-lea a publicat în trei
volume un foarte important repertoriu arheologic al
Ungariei de sud (Milleker 1897; Milleker 1899; Milleker
1906). El ne informează foarte exact asupra faptului că:
the earth was dug out for the earthwork construction.
The estimated area of the Orosháza Nagytatársánc earth
fortress is approximately 124 ha.
Munar Wolfsberg - Dealul Lupului,
Secusigiu commune, Arad County,
Romania
The location of the earthwork
57
Driving on the county road no. 682, connecting
Arad and Sânicolau Mare, we pass by Sânpetru German
village. About 1 km away from the crossroads leading
to the village center, in the direction of Munar, we can
notice a ellipsoidal shaped earthen vallum on the right
side of the road.
The state of research
The earthwork from Munar was taken under
surveillance for the first time by the Austrian authorities
between 1860 and 1865, when a new set of maps of the
empire was about to be issued. One of those maps recorded
the third and biggest enclosure of the earthwork.
The first detailed record of that archaeological
site was provided by the archaeologist and founder of
the museum from Vršac, Bodrog (Felix) Milleker, who
pulished a very important, three volume, archaeological
 Între Munar şi Sânpetru repertoire of Southern
German înspre capătul de Hungaria, at the end of 19th
nord al şoselei care leagă century – begining of 20th
aceste comune putem găsi o century (Milleker 1897;
ridicătură de pământ de formă Milleker 1899; Milleker
trapezoidală, care înspre 1906). He clearly stated
nord atinge vadul Arăncii. that: Between Munar and
Suprafaţa estimată e de 25 Sânpetru German, towards
holde (iugăre). Partea de vest a the Northern end of the road
satului Munar poartă numele that links these villages, we
de Bezdin Weingärden, iar can find a trapezoidiform

58 ridicătura situată înspre sud, earth mound, streching North
către Sâmpetru German, se up to Aranca riffle. It has an
numeşte Wolfsberg (Milleker estimate surface area of 25
Fig. 58. Hartă din secolul al XIX-lea (1860-1865) cu localizarea
1906, 97). În partea nordică a fortificaţiei/XIXth century map (1860-1865) locating the earthwork holde (iugăre). The West side
ridicăturii, unde curge Aranca, of the village is named Bezdin
şanţul e aproape nivelat. Pe latura sudică, a cărei înălţime e mai Weingärden, and the sounthern mound, located in the direction
mică şi unde aşezarea avea nevoie de o apărare artificială, valul of Sâmpetru German, is named Wolfsberg (Milleker 1906, 97).
e pe alocuri înalt de 2-3 metri. Capătul de nord-est al cetăţii de On the North side of the mound, where Aranca River flows, the
pământ, urmând cursul Arancăi, merge în sus spre nord-est. ditch is almost flat. On the South side, where the mound height
La capătul de nord al părţii vestice se află intrarea sau poarta. was smaller and an artificial defensive system was needed, the
Acolo e acum casa ciosului (paznicului) mănăstirii Bezdin şi earthen vallum reaches 2-3 meters from place to place. The
pe acolo intră şi azi drumul căruţelor în interiorul cetăţii de North-East end of the earth fortress streches upwards towards
pământ (Milleker 1906a, 53-54). În privinţa descoperirilor North-East, following the Aranca watercourse. On the North
arheologice Milleker consemnează că: Dinspre Munar se end of the West side we may find the entry point or the gate.
pot observa numeroase urme arheologice. Astfel pe pământul lui Nowadays, the place is occupied by the house of the Bezdin
Jost Ivan, situat spre Sânpetru German, în 1904 un inspector monastery cios (guardian) and it is also the carriage road entry
financiar a descoperit multe vase de lut. Au fost găsite urne point inside the earth fortress (Milleker 1906a, 53-54). As far
negre, cu proeminenţe, iar într-una au fost descoperite obiecte as the archaeological discoveris are concerned, Milleker
de bronz (Milleker 1906, 98). wrote that: Multiple archaeological remnants from Munar
În perioada interbelică Ioan Lotreanu descria şi el can be observed. As a matter of fact, in 1904 a finacial inspector
fortificaţia de la Munar pe care o considera a fi un ring discovered several clay pots on the land of Jost Ivan, located
avar: În apropiere se vede un şanţ bine păstrat, cu o lungime in the direction of Sânpetru German. The findings included
destul de apreciabilă care-ţi spune că odinioară a apărat o cetate. a black urn with protuberances, and one of them contained
Acest şanţ merge paralel cu drumul pe o distanţă mică, apoi several bronze objects (Milleker 1906, 98).
se depărtează pe neobservate, formând un arc şi se îndreaptă Between the two world wars Ioan Lotreanu
spre nord-est. Locul fostului fort e plantat astăzi cu viţă de vie described the Munar earthwork as an Avar ring: Close
în mare parte, iar restul cu legume şi cereale (Lotreanu 1935, by, you can see a very well preserved ditch, of considerable
286). length, which leads to the assumption that once upon a time it
Interesul ştiinţific pentru fortificaţia de la Munar se defended a fortress. This ditch stretches along the road on a short
limitează doar la aceste două surse primare, alte lucrări distance, and then moves away unnoticed, following an arch 59
preluând informaţiile pattern towards North-East.
existente (Childe 1929, 287; Nowadays, the land area
Roska 1942, 185, nr. 270). formerly occupied by the
În anul 1948 Marius Moga, fortress is mostly covered with
fostul director al Muzeului grape vine and the remaining
Banatului din Timişoara, land with vegetable and cereal
face mai multe săpături în crops (Lotreanu 1935, 286).
zona localităţilor Sânpetru The scientific
German – Satu Mare. În interest in the Munar
colecţiile muzeului din earthwork was limited to
Timişoara există un lot these two primary sources,
important de materiale care and the other papers
ar proveni de la Sânpetru simply cite the existing
German Mânăstirea Bezdin, information (Childe 1929,
caracteristice perioadei 287; Roska 1942, 185,
mijlocii (grupul Corneşti- nr. 270). In 1948 Marius
Fig. 59. Fragmente ceramice descoperite în săpăturile lui M. Moga/
Crvenka) şi târzii a epocii Pottery fragments discovered in M. Moga’s excavation Moga, former director of
 bronzului (Moga 1964, the Banat Museum from
296). Este foarte probabil Timişoara, conducted
ca Marius Moga să fi făcut several excavations in
un sondaj în cetatea de the neighbouring area
pământ de la Munar, pe of Sânpetru German –
care a preferat să o plaseze Satu Mare. The museum
în perimetrul localităţii collections from Timişoara
Sânpetru German (Luca included an important set
2006, 230). Kurt Horedt şi of objects discovered in
Florin Medeleţ sunt cei care Sânpetru German, Bezdin
lămuresc amplasamentul Monastery, specific to the

60 fortificaţiei în raza localităţii middle (Corneşti-Crvenka
Munar (Horedt 1974, 223, group) and late Bronze
nr. 14; Medeleţ, Bugilan Age. We assumed that
Fig. 60. Fotografie aeriană a fortificaţiei/Aerial photography of the
1987, 149-150; Barbu et alii earthwork Marius Moga made a trial
1999, 85-86; Luca 2005, 254; excavation from the Munar
Luca 2010, 175). earthwork, and he chose to place it in the area of Sânpetru
Cetatea de pământ de la Munar este un caz fericit, German (Luca 2006, 230). Kurt Horedt and Florin Medeleţ
în care se poate observa momentul apariţiei şi sensul are the ones that clarified the position of the earthwork
evoluţiei elitelor războinice ale epocii bronzului. Cu ocazia in Munar area (Horedt 1974, 223, nr. 14; Medeleţ, Bugilan
numeroaselor cercetări de teren efectuate în ultimii ani, 1987, 149-150; Barbu et alii 1999, 85-86; Luca 2005, 254;
am constatat că cele mai vechi descoperiri din interiorul Luca 2010, 175).
fortificaţiei aparţin perioadei mijlocii a epocii bronzului The earthwork from Munar represents a fortunate
(circa 2100-1600-1500 a.Chr.), fiind caracteristice aşa- case, as we are able to determine the emergence time and
numitului grup Corneşti-Crvenka al culturii Vatina. the evolutionary trend of the elite warriors of the Bronze
Acestea se concentrează doar în colţul nord-vestic al Age. As a result of the multiple field researches carried
fortificaţiei şi are 0,7 ha. După cum se poate observa şi out in the past years, we have concluded that the oldest
de pe o fotografie aeriană din 1965, zona reprezintă de artefacts discovered inside the earthwork belong to the
fapt un tell fortificat cu un val şi şanţ, ce barează actuala middle Bronze Age (around 2100-1600-1500 BC), specific
terasă înaltă a Arancăi pe trei laturi. Odată cu perioada
târzie a epocii bronzului, fortificaţia creşte considerabil în
dimensiuni, acum fiind ridicate două sisteme de apărare.
Cel mai impresionant val (incinta III) ajunge să închidă
până la 14 hectare (Horedt 1974, 223 – 14,7 ha), iar incinta
II închide o suprafaţă de 4,76 ha. O poartă mare, probabil
mărginită de un turn, asigura accesul principal dinspre
vest. Ceramica descoperită este asemănătoare cu cea de
la Sântana Cetatea Veche, ceea ce ne îndeamnă să stabilim
o relativă contemporaneitate între cele două comunităţi.
Lipsa unor cercetări arheologice recente nu ne permite
să avansăm deocamdată mai multe ipoteze, dar este
aproape cert că cele două fortificaţii au controlat, de-o
parte şi de alta, culoarul Mureşului de jos. ceramic objects discovered here are very similar to those
Fig. 61. Fotografie aeriană a fortificaţiei (anii 1990)/ Aerial photography
of the earthwork (1990’s)
to the so-called Corneşti-Crvenka group, Vatina culture.
These objects have been located only in the North-West
corner of the earthwork, on a 0.7 ha area. But, according
to an aerial photograph taken in 1965, the area is actually
a tell, fortified by a earthen vallum and a defence ditch,
cutting the present day high terrace of Aranca on three
sides. During the late Bronze Age period the earthwork
was extended considerably, and two defensive systems
were constructed. The most impressive earthen vallum
(enclosure III) closed in on 14 ha of land (Horedt 1974,
223 – 14,7 ha) and enclosure II closed in 4.76 ha of
land. The main entry point from the West was made 61
through a big gate, probaly adjiacent to a tower. The
from Sântana Cetatea Veche, fact that led us to establish
a relative contemporaneity between
the two communities. Unfortunately,
the lack of more recent archaeological
research doesn’t allow us to issue more
hypotheses, but it is almost certain that
the two earthworks were surveying the
lower Mureş corridor on each side.
 Corneşti Iarcuri, comuna Orţişoara, Corneşti Iarcuri, Orţişoara commune,
judeţul Timiş, România Timiş County, Romania

Localizarea fortificaţiei The location of the earthwork

În linie dreaptă, la circa 20 de km sud-est de cetatea About 20 km South-East of the Munar earthwork,
de la Munar, ne întâlnim cu cea mai mare fortificaţie we meet the biggest earthwork in the European prehistory.
The small village of Corneşti is located
62
on the right side of the European road
E 671 Timişoara-Arad, almost 20 km
North of Timişoara. The huge earthwork
is placed between the settlements of
Corneşti (to the South-West), Orţişoara
(to the North-West), Murani (to the
South-East) and Seceani (to the North-
East).

The state of research

The Treaty of Passarowitz,

from 1718, reflected the Habsburg
conquest of Banat region. The
newly formed province required a
thorough topographic documentation.
Fig. 62. Imagine din satelit a fortificaţiei (sursa Google Earth)/Satellite image of the
earthwork (source Google Earth) Consequently, between 1723 and 1725,
several maps were compiled, known
de pământ din preistoria Europei. Micul
sat Corneşti se găseşte pe partea dreaptă a
drumului european E 671 Timişoara-Arad,
la aproape 20 de km nord de Timişoara.
Imensa fortificaţie este amplasată între
localităţile Corneşti (la sud-vest), Orţişoara
(la nord-vest), Murani (la sud-est) şi Seceani
(la nord-est).

Istoricul cercetărilor

În 1718 tratatul de pace de la 63

Passarowitz consemna cucerirea Banatului
de către habsburgi. Pentru noua organizare
a provinciei era necesară o riguroasă
documentare topografică. Astfel în perioada
1723-1725 sunt întocmite o serie de hărţi, Fig. 64. Hartă din secolul al XVIII-lea (1733) cu localizarea fortificaţiei/ XVIIIth
century map (1733) marking the localisation of the earthwork

under the generic name of the Mercy Maps, after the

Fig. 63. Hartă din secolul al XVIII-lea (1725)
cu localizarea fortificaţiei/XVIIIth century map
(1725) marking the localisation of the earthwork
name of Banat governor during those times (Medeleţ
1993, 122). The maps illustrate a double (or even triple)
ellipsoidal shaped earthwork to the North of Schadan
(Kriegsarchiev Wien BIXa 558), recorded under the name
of Schantz Kierovatz (Kriegsarchiev Wien BIXa 555) or
Schantz Klenovatz (Kriegsarchiev Wien BIXa 554) later on,
in 1765 (Kriegsarchiev Wien BIXa 565). In the following
years, the earthwork was recorded by almost all the maps
of the Banat region.
The Avar settlement from Jadani, Timiş County
 was first described by József Péch, in a presentation
held on 28th February 1877 at the Association of History
and Archaeology from Southern Hungary. Afterwards,
the presentation was included in the second notebook
of the publication Történelmi es Régészeti Értesitő from
Timişoara, published in the same year (Péch 1877). After
studying Griselini’s map, and especially Winkler’s map,
Péch noticed the existence of rectangular perimeters
at Jadani, probably earthen vallums of an earthwork.
Another military map from 1860 showed the same
findings, but the three concentric compounds were

64 recorded under the name of Avaren Ring. The earthwork
was located 2845 m North of the village. The first
Fig. 65. Hartă din secolul al XVIII-lea (1725) cu localizarea earthen vallum followed a circular pattern and stretched
fortificaţiei/ XVIIIth century map (1725) marking the localisation of
the earthwork
cunoscute generic ca şi hărţile Mercy, după numele
guvernatorului de atunci al Banatului (Medeleţ 1993,
122). Pe acestea se poate observa la nord de Schadan o
dublă (sau chiar triplă) fortificaţie de formă elipsoidală
(Kriegsarchiev Wien BIXa 558), menţionată uneori sub
denumirea de Schantz Kierovatz (Kriegsarchiev Wien BIXa
555) sau Schantz Klenovatz (Kriegsarchiev Wien BIXa 554)
ca mai târziu în 1765 (Kriegsarchiev Wien BIXa 565).
Ulterior fortificaţia apare pe mai toate hărţile Banatului.
Primele informaţii cu privire la aşezarea avară de la
Jadani din comitatul Timiş sunt oferite de József Péch, cu
ocazia unei relatări susţinute la 28 februarie 1877 în faţa
Fig. 66. Hartă din secolul al XVIII-lea (1765) cu localizarea
Asociaţiei de istorie şi arheologie a Ungariei de sud. Ulterior
fortificaţiei/ XVIIIth century map (1725) marking the localisation of
ea a fost publicată în caietul al II-lea, pe acelaşi an, al the earthwork
publicaţiei Történelmi es Régészeti Értesitő din Timişoara
(Péch 1877). Studiind harta publicată de Griselini, dar
mai ales pe cea a lui Winkler, Péch a observat existenţa
la Jadani a unor perimetre patrulatere, probabil valuri de
pământ ale unei fortificaţii. Acest fapt i-a fost confirmat
şi de harta militară din 1860, unde cele trei valuri
concentrice sunt menţionate sub denumirea de Avaren
Ring. Fortificaţia se găseşte la 2845 m nord de localitate,
primul val fiind circular şi amplasat între două cursuri
de apă. Cel de-al doilea, de formă ovală, depăşeşte cursul
celor două văi, alungindu-se spre sud. Al treilea val
aduce cu o formă patrulateră, ceea ce i-a şi determinat pe
Griselini şi pe Winkler să îl reprezinte astfel. În privinţa
dimesiunilor: teritoriul împrejmuit de primul val este de 115
holde, al doilea de 345 de holde şi al treilea de 997 de holde
(Péch 1877, 51). Plasarea în epocă avară îi este sugerată
de o serie de toponime din limba maghiară şi sârbă, puse
în legătură cu îngrădituri. În final păstrează anumite
rezerve cu privire la opiniile sale: s-ar putea să fi greşit în
prezentarea făcută şi să fi tras concluzii greşite (Péch 1877,
58). Informaţiile oferite de Péch sunt reluate şi de Bodrog
Milleker în cel de-al doilea volum al repertoriului său
(Milleker 1899, 189-191). Prima incintă ar avea 115 iugăre
(socotite la 67,5 ha după K. Horedt sau 62 ha după Fl.
Medeleţ), cea de-a II-a de 345 iugăre (203 ha respectiv
198 ha), iar suprafaţa incintei a III-a era estimată la 997
iugăre (586 ha la Horedt sau 578 ha la Medeleţ).
Aşa cum am văzut mai sus şi în cele scrise de
Sándor Márki, de la Péch şi până la Ioachim Miloia,
between two watercourses. The second earthen vallum,
having an ellipsoidal lining, spreads beyond the two
watercourses, stretching to the South. The third earthen
vallum resembles a rectangular shape, which determined
Griselini and Winkler to illustrate it accordingly. As far as
their size is concerned: the area enclosed by the first earthen
vallum was totalling 115 holde, the second earthen vallum 345
holde and the third earthen vallum 997 holde (Péch 1877, 51).
He assigned the earthwork to the Avar period based on
a number of toponyms of Hungarian and Serbian origin,
related to the word enclosures. In the end, he did express
his reticence about his opinions: I might have been mistaken 65
in my presentation and drew the wrong conclusions (Péch
1877, 58). The data provided by Péch are cited by Bodrog
Milleker in the second volume of his repertoire (Milleker
1899, 189-191). The first enclosure was estimated at 115
iugăre (equivalent with 67.5 ha according to K. Horedt or
62 ha according to Fl. Medeleţ), the second enclosure at
345 iugăre (203 ha, respectively 198 ha), and the surface
of the third enclosure was estimated at 997 iugăre (586 ha
according to Horedt or 578 ha according to Medeleţ).
Considering the above, as well as the writings of
Sándor Márki, since Péch until Ioachim Miloia, the former
director of the museum from Timişoara, the earthwork
from Corneşti Iarcuri was regarded as an Avar ring. Florin
Medeleţ (Medeleţ 1993, 128) suggested that the dating
had been influenced by the hypothesis submitted by
the scholar Francesco Griselini on the Avar origin of the
earthen vallums from Banat (Griselini 1984, 223-227). The
 fostul director al muzeului din Timişoara, cetatea de la
Corneşti Iarcuri a fost considerată ca fiind un ring avar.
Florin Medeleţ (Medeleţ 1993, 128) a sugerat că această
atribuire a fost influenţată de ipotezele cărturarului
Francesco Griselini privind originea avară a valurilor de
pământ din Banat (Griselini 1984, 223-227). Tot regretatul
arheolog timişorean ne informează cu lux de amănunte
despre activitatea arheologică interbelică la cetatea de la
Corneşti (Medeleţ 1993, 128-137). Observaţiile de teren ale
lui Ioachim Miloia, dar mai ales rezultatele săpăturilor lui
Marius Moga din 1939 vor plasa fortificaţia de la Iarcuri
66 în preistorie, mai exact în epoca bronzului. Plecând de la
informaţiile oferite de Bodrog Milleker, fostul profesor
clujean Kurt Horedt vorbeşte despre o fortificaţie aflată
la circa 3 km nord de Corneşti compusă din trei valuri,
dintre care primul are o formă circulară (67,5 ha), cel
de-al doilea este în formă de ou (circa 203 ha), iar valul
exterior este rectangular (circa 586 ha). Fortificaţia a fost
datată la sfârşitul epocii bronzului, BD-Ha A (Horedt
1974, 212, 222, nr. 8).
Efectuarea în anii ‘70 ai secolului trecut a unor
fotografii aeriene ale zonei a permis realizarea unui
plan al fortificaţiei de la Corneşti mult mai aproape
de realitate (Rada et alii 1989). Mai mult decât atât s-a
presupus existenţa unui al patrulea val, care închidea
astfel o suprafaţă de aproape 1800 ha. Atât studiul
hărţilor mai vechi cât şi propriile cercetări de teren din
iarna anului 1989-1990 l-au determinat pe Florin Medeleţ
să se îndoiască de o asemenea ipoteză: bănuiesc că aşa-
late archaeologist from Timişoara, provided a detailed
description of the interwar archaeological activity on the
earthwork from Corneşti (Medeleţ 1993, 128-137). The
results of the field surveys of Ioachim Miloia, but most of
all, the excavations results of Marius Moga, from 1939, led
the dating of Iarcuri earthwork in prehistoric times, more
precisely in the Bronze Age. Based on the information
provided by Bodrog Milleker, the former professor from
Cluj, Kurt Horedt, wrote about an earthwork located
about 3 km North of Corneşti, made of three earthen
vallums: the first vallum had a circular shape (67.5 ha),
the second one has an egg like shape (about 203 ha), and
the exterior vallum was rectangular (about 586 ha). The
earthwork was dated BD-Ha A (Horedt 1974, 212, 222, nr.
8).
During the 1970s several aerial photographs of the
area were taken, which helped creating a more realistic
plan of the Corneşti earthwork (Rade et alii 1989). More
than that, the existence of a fourth earthen vallum was
suggested, which would close a surface area of 1800 ha.
But, based on the study of older maps, as well as on his
own field research conducted in the winter of 1989-1990,
Florin Medeleţ doubted that hypothesis: I assume that
the so-called earth vallum IV is nothing more than a part of
the country road from the last century ... But, just as he so
colourfully used to say: clearing up the bundle of issues related
to the biggest antique earthwork from Europe remains the sole
burden of the future archaeological research (Medeleţ 1993,
139). In compliance with the excavation results of Marius
zisul val IV nu reprezintă altceva decât părţi din traseele unor Moga and many other traces, the earthwork was dated as
drumuri vicinale din secolul trecut.... Dar aşa cum plastic se belonging to the second half of the 2nd millennium BC.
exprima: elucidarea ghemului de probleme al uneia din cele
mai mari fortificaţii antice din Europa rămâne în exclusivitate The new researches
o sarcină a cercetării arheologice viitoare (Medeleţ 1993, 139).
Pe baza rezultatelor săpăturilor lui Marius Moga ca şi a By chance, the earthwork from Corneşti Iarcuri
altor indicii, fortificaţia de aici a fost încadrată în a doua became the object of study for a team of specialists
jumătate a mileniului al II-lea a.Chr. from the West University from Timişoara (Dorel Micle,
Liviu Măruia, Marcel Török-Oance, Leo Dorogostaisky,
Mircea Ardelean and Adrian Cîntar). Starting in 2005,
Noile cercetări
archaeologists, geographers or just scholars with an
interest in the past decided to initiate an interdisciplinary 67
Şansa a făcut ca problematica fortificaţiei de la
research of that great earthwork. The field researches were
Corneşti Iarcuri să devină obiect de studiu pentru un
backed up by magnetometric measurements and morpho-
colectiv de specialişti de
topographic mapping,
la Universitatea de Vest
using the latest analysis
din Timişoara (Dorel
techniques. The results of
Micle, Liviu Măruia,
several years of scientific
Marcel Török-Oance, Leo
investigations have
Dorogostaisky, Mircea
been recently published,
Ardelean şi Adrian Cîntar).
providing novel data on
Începând cu anul 2005,
the Corneşti Iarcuri site
arheologi, geografi sau
(Micle et alii 2006; Micle et
pur şi simplu intelectuali
alii 2008). The dimensions
interesaţi de trecut şi-
of the four enclosures were
au propus o cercetare
determined as follows: the
interdisciplinară a acestei
first earthen vallum was
imense cetăţi de pământ.
3,140 m long, enclosed
Cercetărilor de teren li Fig. 67. Fotografie a valurilor I şi II/Photography of the first and the a surface area of 72 ha,
s-au adăugat măsurători second earth vallum
 magnetometrice and had a volume
şi cartări morfo- of 72,000 m3; the
topografice, second earthen
folosindu-se cele vallum was 5,980 m
mai moderne long, surrounded
tehnici de analiză. an area of 213 ha,
Rezultatele and had a volume
celor câţiva ani of 144,000 m3;
de investigaţii the third earthen
ştiinţifice au fost vallum was 8,120
publicate recent, m long, confined

68 oferindu-ne date a surface area of
inedite despre 504 ha, but the
obiectivul de la volume could
Corneşti Iarcuri not be estimated,
(Micle et alii Fig. 68. Model digital de elevaţie 3D a fortificaţiei/3D Digital Elevation Model of the earthwork given the fact
2006; Micle et alii that a section of
2008). Dimensiunile celor patru incinte au fost stabilite the vallum was missing; the fourth earthen vallum was
după cum urmează: valul I măsoară 3140 m lungime 15,735 m long and enclosed a surface area of 1722 ha, but
şi împrejmuieşte o suprafaţă de 72 ha, volumul valului the volume could not be calculated, as a considerable
fiind de 72.000 m3; valul II are o lungime de 5980 m şi part was also missing.
mărgineşte o suprafaţă de 213 ha, volumul valului fiind In the autumn of 2007, a team of Romanian and
de 144.000 m3; valul III are un perimetru de 8120 m şi German specialists, beneficiary of generous funds
împrejmuieşte o suprafaţă de 504 ha, volumul acestui from Fritz-Thyssen-Stiftung and Banat Museum from
val nu a putut fi calculat lipsind o bună parte din acesta; Timişoara, initiated the actual archaeological excavations
valul IV măsoară 15735 m lungime şi împrejmuieşte o (Gogâltan et alii 2008; Heeb et alii 2008, 185-186, Abb. 8).
suprafaţă de 1722 ha, nici în acest caz volumul valului The excavations were executed between 2008 and 2010,
nu a putut fi stabilit, întrucât şi acestuia îi lipseşte o mare at the same time with the magnetometric measurements
porţiune. carried out by Dr Helmuth Becker. But the results of these
 În toamna anului 2007 specialişti români şi germani,
cu fonduri generoase oferite de Fritz-Thyssen-Stiftung
şi Muzeul Banatului Timişoara, au început săpăturile
arheologice propriu-zise (Gogâltan et alii 2008; Heeb et
alii 2008, 185-186, Abb. 8). Ele s-au desfăşurat în perioada
2008-2010 în paralel cu măsurătorile magnetometrice
efectuate de dr. Helmuth Becker. Rezultatele acestor
investigaţii vor face însă obiectul unor rapoarte din
partea colectivului de cercetare de la Corneşti Iarcuri. Ca
o primă concluzie a acestor cercetări este confirmarea
atribuirii primei incinte fortificate de aici perioadei târzii
a epocii bronzului.
Topolovăţu Mare Joamba, judeţul Timiş,
România
Localizarea fortificaţiei
La circa 35 de km sud-est de Corneşti Iarcuri se
găseşte o altă fortificaţie aparţinând probabil aceleiaşi
perioade. Ea este situată pe şoseaua dintre Lugoj şi
Timişoara, între localităţile Iosifalău şi Topolovăţu Mare.
Din punct de vedere administrativ obiectivul arheologic
aparţine localităţii Topolovăţu Mare şi îl putem găsi la
300 m est de ieşirea spre Lugoj.
investigations will be included in the reports prepared
by the research team from Corneşti Iarcuri. The first
conclusion of this research is the acknowledgement of
the fortification dating to the late Bronze Age period.
Topolovăţu Mare Joamba, Timiş County,
Romania
The location of the earthwork
69
About 35 km South-East of Corneşti Iarcuri
there is another earthwork, probably belonging to the
same period. It is located on the road linking Lugoj and
Timişoara, between Iosifalău and Topolovăţu Mare. The
archaeological site is under the local administration of
Topolovăţu Mare and can be found 300 m East from the
exit towards Lugoj.
The state of research
The first information on the existence of a
prehistoric settlement - where several atypical Neolithic
ceramic fragments had been found - was provided to
Gheorghe Lazarovici by Florin Medeleţ (Lazarovici 1979,
212). Maria Moroz-Pop, the late archaeologist from the
Lugoj Museum, wrote the following in her contribution

70
Fig. 69. Imagine din satelit a fortificaţiei (sursa Google Earth)/ Satellite image of the
earthwork (source Google Earth)
Istoricul cercetărilor
Primele informaţii despre existenţa unei mari
aşezări preistorice în care s-au găsit, printre altele,
fragmente ceramice atipice neolitice îi sunt oferite lui
Gheorghe Lazarovici de către Florin Medeleţ (Lazarovici
1979, 212). Maria Moroz-Pop, regretatul arheolog al
Muzeului din Lugoj, în contribuţia sa la repertoriul
arheologic al judeţului Timiş consemna următoarele:
În primăvara anului 1982 lucrările de îmbunătăţiri funciare
to the archaeological repertoire of Timiş County: In spring
1982, during the land improvement works conducted in the
area, almost the entire perimeter of the Hallstatt settlement
was uncovered. The preliminary sampling carried out by the
Lugoj Museum unveiled the existence of adobe knots on a large
scale, containing polished pottery with ribbed decorations
(Moroz-Pop 1983, 481, paragraph XXVIII). Later on, other
specialists are going to refer to this information (Gumă
1993, 297, Luca 2006, 256; Luca 2010, 255).
au decopertat aproape complet perimetrul unei aşezări
hallstattiene. Sondajul de proporţii reduse realizat de Muzeul The new researches
din Lugoj a relevat existenţa unor aglomerări de chirpici de
mari proporţii la nivelul cărora apare ceramică lustruită, cu Several years ago, while studying the original
decor canelat (Moroz-Pop 1983, 481, punctul XXVIII). objects from the Lugoj Museum collections, courtesy
Aceste date vor fi reluate ulterior şi de către alţii (Gumă of Maria Moroz-Pop, we were able to identify several
1993, 297, Luca 2006, 256; Luca 2010, 255). pottery fragments, specific to the late Bronze Age. So, this
fortification may also be contemporaneous with the ones
Noile cercetări described above. This hypothesis is supported by the
recent field research conducted by Leo Dorogostaisky.
Studiind cu câţiva ani în urmă, prin bunăvoinţa A satellite image provided by the Google Earth software
Mariei Moroz-Pop, materiale inedite din colecţiile clearly shows the semi-circular shape of this fortification, 71
Muzeului din Lugoj, am putut identifica mai multe just like the structures from Orosháza or Munar. This
fragmente ceramice caracteristice perioadei târzii a earthwork encloses a surface area of around 14 ha.
epocii bronzului. Este posibil ca şi această fortificaţie
să fie contemporană cu cele prezentate mai sus. În
sprijinul acestei supoziţii vin şi cercetările de teren
recente efectuate de către Leo Dorogostaisky. De pe o
fotografie din satelit oferită de programul Google Earth
se poate lesne observa că această fortificaţie are o formă
semicirculară, la fel ca şi în cazul celor de la Orosháza
sau Munar. Ca şi suprafaţă cetatea de pământ închide o
arie de aproximativ 14 ha.

72
Câteva concluzii istorice

73

Several historic conclusions

 Câteva concluzii istorice
Din ceea ce cunoaştem până la ora actuală, primele
fortificaţii îşi fac apariţia la Mureşul de jos la finalul
neoliticului timpuriu, aşa cum o certifică măsurătorile
geofizice din aşezarea multistratificată (tell-ul) de la
Dudeştii Vechi Movila lui Deciov, judeţul Timiş (cca. 6000-
5500 a.Chr.) (Maillol et alii 2004). Odată cu neoliticul
74 târziu (cca. 5000-4500 a.Chr.) tipul de habitat reprezentat
de tell-uri se răspândeşte în aproape întregul Bazin
Carpatic (Gogâltan 2003). Una dintre caracteristicile
acestor aşezări este tocmai prezenţa fortificaţiilor (şanţuri
şi palisade de lemn) aşa cum este cazul tell-ului de la
Hódmezővásárhely Gorzsa, Ungaria (Horváth 2005, 51-
83). Mult mai bine cunoscute sunt tell-urile perioadei
timpurii şi mijlocii a epocii bronzului (cca. 2500-1500
a.Chr.). Fortificaţiile devin mai complexe existând şanţuri
impresionante, valuri cu palisade sau, acolo unde exista
materia primă, chiar şi ziduri de piatră (Gogâltan 2008).
De-a lungul Mureşului de jos pot fi consemnate tell-urile
fortificate de la Alioş, Munar, Pecica, Periam, Semlac etc.
Începând cu sfârşitul epocii bronzului (cca. 1500-
1000 a.Chr.) unele aşezări, aşa cum am văzut, ating
dimensiuni nemaiîntâlnite până atunci în preistoria
acestor locuri. Numeroasele descoperiri arheologice
dovedesc că perioada se caracterizează şi printr-un mare
Several historic conclusions
According to our findings so far, the first
earthworks appeared in the Lower Mureş area at
the end of early Neolithic period, a fact validated by
the geophysical measurements of the multi-layered
settlement (tell) from Dudeştii Vechi Movila lui Deciov,
Timiş county (circa 6000-5500 BC) (Maillol et alii 2004).
During the late Neolithic period (circa 5000-4500 BC) the
dwelling style advanced and the tells spread throughout
the entire Carpathian basin (Gogâltan 2003). One of
the characteristic features of those settlements was the
very presence of the fortifications (ditches, and wooden
palisades), for example: the tell from Hódmezővásárhely
Gorzsa, Hungary (Horváth 2005, 51-83). The tells
belonging to the early and middle Bronze Age are much
better known (circa 2500-1500 BC). The fortification grew
more complex, with large scale ditches, earthen vallums
with palisades or, in the areas where stone was available,
even stone walls (Gogâltan 2008). Several fortified tells
could be recorded alongside Lower Mureş: Alioş, Munar,
Pecica, Periam, Semlac etc.
Starting with the end of the Bronze Age (circa
1500-1000 BC) some settlements reached such impressive
size, as never met before in the prehistory of the region.
avânt al metalurgiei bronzului şi a aurului. Diversificarea
activităţilor economice (minerit, metalurgie, comerţ la
lungă distanţă etc.) are efecte benefice asupra ocupaţiilor
tradiţionale (agricultura şi creşterea animalelor). Toate
contribuie la creşterea nivelului de trai, ce duce implicit
la o explozie demografică şi la o concentrare a populaţiei
în noile centre de putere.
Noua ierarhizare socială este generată de ceea
ce istorici marxişti denumeau plus produs. Stăpânirea
bogatelor zone cuprifere şi aurifere din imediata
apropiere, a căilor de comunicaţii, a câmpiei mănoase
a Mureşului, s-a reflectat cum nu se poate mai bine în
dezvoltarea aşezării de la Sântana Cetatea Veche. Pentru
a-şi apăra bunurile a fost necesară ridicarea unor
fortificaţii care să ţină la respect posibilii duşmani.
Cetatea a devenit cu timpul simbolul forţei şi bogăţiei
acestei comunităţi. O astfel de lucrare nu putea fi dusă la
bun sfârşit fără un lider carismatic, respectat şi ascultat
de toţi. Păstrarea memoriei sale era o datorie de onoare
a celor supuşi. De aceea, ca şi în alte cazuri, este posibil
ca mormântul acestei personalităţi să se găsească sub
impresionatul tumul de la marginea de sud-est a incintei
a III-a.
Ne este greu să reconstituim modul în care a
fost ridicată fortificaţia de la Cetatea Veche, dar pentru
a înţelege mai bine dimensiunea efortului depus, o
încercare se poate face. Cei mai potriviţi copaci au căzut
sub loviturile topoarelor de piatră sau bronz pentru ca
mai apoi să fie transportaţi, cu ajutorul animalelor de
Multiple archaeological discoveries proved that the
period was characterized by a significant development
of the bronze and gold metallurgy. The diversification of
the economic activities (mining, metallurgy, long distance
trade, etc.) had a positive effect over the traditional
activities (agriculture and animal breeding). Those were
the premises for improving the living standards, which
ultimately led to a demographic explosion and the
redistribution of the population towards the new power
centres.
The new social hierarchy was dictated by surplus
product, as the Marxist historians used to call it. The 75
development of the settlement from Sântana Cetatea
Veche reflected perfectly the control of the rich copper
and golden resources, of the communication roads and
the rich Mureş Plain. The people were bound to raise a
fortification strong enough to protect their possessions
and keep the potential enemies away. Over time, the
fortress became the community symbol of power and
welfare. Such an endeavour could be completed solely
by a charismatic leader, respected by his followers.
Cherishing his memory was the duty of his people.
Consequently, the grave of such a personality might lay
under the great tumulus located on the South-East border
of the third enclosure.
It is very difficult for us to retrace how the
earthwork from Cetatea Veche was built, but we could
make an attempt, to have a better understanding of the
endeavour. The most suitable trees were cut down by
 tracţiune (boi, vaci sau cai) ori chiar pe umeri. Aşa cum
am văzut, buşteni au fost folosiţi ca fundaţie la valul de
pământ sau puşi în structura zidului de apărare. De la
circa 15 km spre Pâncota, unde şi astăzi funcţionează o
carieră, a fost extrasă şi trasportată, probabil cu eforturi
considerabile, o mare cantitate de piatră. Şi ea a fost
clădită la baza fundaţiei pentru a o asigura rezistenţa
stone or bronze axes and then hauled by draft animals
(oxen, cows or horses) or even by hand. Just like we
mentioned earlier, the logs were used as the foundation
of the earthen vallum or inserted in the structure of the
defence wall. A large quantity of stone was extracted
and hauled, probably with considerable efforts, from
a quarry located about 15 km away, in the direction of

76

Fig. 70. Propunere de reconstituire a fortificaţiei de la Corneşti. Desen Alan Coram/Carter (după Heeb et alii 2008)/Proposal
for a reconstruction of the earthwork from Corneşti. Draving by Alan Coram/Carter (after Heeb et alii 2008)
acesteia. Nu putem uita că uneltele trebuiau ascuţite sau
reparate periodic de cei pricepuţi la astfel de meşteşuguri.
Modul de construcţie al fortificaţiei de la Sântana
presupune temeinice cunoştiinţe arhitectonice. Ucenicia
în acest domeniu se putea dobândi, ca şi meşteşugul
armelor de altfel, la curţile unor dinaşti puternici din
Italia, de pe coastele Mării Adriatice, Grecia continentală,
Creta sau chiar din Egipt şi Orientul Apropiat. Sunt
numerose dovezile arheologice care atestă circulaţia
în epoca bronzului, de la Marea Mediterană până la
Marea Nordului, a unor persoane şi implicit a celor mai
avansate idei şi tehnologii ale epocii (Kristiansen, Larsson
2005). Cu unelte din lemn şi os (săpăligi, lopeţi, coşuri,
tărgi etc.), pe care le cunoaştem de altfel din aşezările
cercetate pe malurile unor lacuri din Elveţia şi Austria
(aşa-anumitele aşezări palafite) sau din minele cuprifere
ori de sare de pe cuprinsul Europei, a fost săpat şanţul
de apărare şi cărat pământul necesar ridicării valului.
Pentru o mai bună compactare, lentilele succesive de
pământ au fost puternic bătute cu maiuri din lemn. În
loc de o simplă palisadă, s-a ridicat un zid cu o structură
din lemn şi lut. Presupunem că acest zid, pentru a fi
eficient, trebuia să aibă cel puţin înălţimea apărătorilor
săi (1,50-2 m). Grosimea sa, circa 80 cm în zona cercetată,
era menită să asigure atât protejarea în cazul atacurilor
cu proiectile (bile) din lut ars şi a unor berbeci din lemn,
cât şi structura organică a zidului ridicat pe o asemenea
înălţime. Pentru a nu fi incendiat zidul, a fost tencuit la
exterior cu straturi succesive de lut. Cele cinci astfel de
Pâncota, a quarry which is still operational today. The
stone was also built up on the foundation, to ensure a
greater strength. We should not forget that the tools of
the time needed constant sharpening and maintenance,
provided by the corresponding craftsmen. The
construction of the fortress from Sântana required solid
architectonic knowledge. Such knowledge and skill could
be attained, just like the warfare skills, at the court of the
powerful royalties from Italy, the coasts of Adriatic Sea,
continental Greece, Crete or even Egypt and the Middle
East. There are very many archaeological evidences to
sustain the movement of persons, including the most 77
advanced ideas and technologies of the time, from the
Mediterranean Sea to the North Sea during the Bronze
Age (Kristiansen, Larsson 2005). The defence ditch was
dug and the earth needed to raise the earthen vallum
was moved using wooden and bone tools (hoes, shovels,
baskets, barrows, etc.), just like the one already found on
the shores of several lakes in Switzerland and Austria
(the so called lacustrine settlements) , or in the copper
or salt mines all over Europe. In order to ensure a better
artificial consolidation, the consecutive earth layers
underwent thorough punning. A wooden and clay wall
was built instead of a simple palisade. Our assumption
is that such a wall should have been at least as tall as
its defenders (1.50-2 m) in order to be efficient. The wall
thickness, about 80 cm in the area under investigation,
was meant to ensure protection against the attacks with
burnt clay projectiles (balls), and wooden battering rams,
 straturi observate sugerează grija periodică arătată în
repararea sa. Am mai amintit că apa necesară umplerii
şanţului de apărare putea să provină dintr-un curs activ,
deviat în acest scop. Pentru ca scenariul să fie cât mai
complet, nu-i putem uita nici pe cei care au hrănit o
asemenea armată de muncitori.
O singură comunitate nu putea ridica o asemenea
fortificaţie. De altfel cercetările arheologice de teren
78
Fig. 71. Fortificaţiile menţionate în text/Earthworks mentioned in the text
as well as to ensure the inner structure of the wall raised
on such heights. In order to protect the wall against
fires, the external side was plastered with several coats
of clay. The five layers of coatings suggest that regular
repair works were carried out. We mentioned that the
water necessary for filling the defence ditch might have
been supplied by an active diverted watercourse. The
picture cannot be complete without the people in charge
au arătat că în preajma Cetăţii Vechi de la Sântana au of feeding such an army of workers.
existat numeroase aşezări. Este greu de apreciat cât One single community was not capable of raising
de mare a fost teritoriul controlat de această cetate. Îl an earthwork of such amplitude. As a matter of fact, the
bănuim de dimensiuni considerabile de vreme ce alte archaeological field researches suggested that several
asemenea fortificaţii se aflau la distanţe apreciabile. Nu settlements existed around Cetatea Veche from Sântana. It
putem spune acum dacă numeroasele obiecte de bronz was difficult to assess the size of the territory administered
descoperite (seceri, topoare, brăţări, pandantive, brâuri by the fortress. We believe it covered a considerable surface
etc.) au fost produse în această aşezare sau o bună parte area, given the fact that other similar earthworks were
dintre ele constituie jafuri de război, taxe de protecţie located at a significant distance. We could not confirm
ori plata unei vămi de trecere. Este cât se poate de sigur if the multiple bronze artefacts discovered here (sickles,
că războinicii de la Sântana au controlat drumurile axes, bracelets, pendants, belts, etc.) were manufactured
comerciale ce făceau legătura, prin culoarul Mureşului in that settlement or if some of them represented the 79
sau peste Munţii Apuseni, între centrul Transilvaniei şi outcome of war pillage, racketeering or custom fees.
Câmpia Panonică. Comerţul pare să fi asigurat acestora But it was a known fact that the warriors from Sântana
un venit considerabil. had control over the
Cele câteva cetăţi de trade roads connecting
pământ prezentate mai sus Central Transylvania and
arată că în zonă a existat o Pannonic Basin, via the
concurenţă acerbă pentru Mureş Defile or across the
păstrarea şi stăpânirea Apuseni Mountains. The
teritoriului. De altfel trade activities seemed to
Sântana Cetatea Veche a fost be an important source of
în cele din urmă victima income for those people.
unui astfel de conflict. The few earthworks
La aceste mari aşezări described above prove
fortificate cunoscute deja that a fierce competition
se pot adăuga altele. developed between them
Cercetările sunt doar la for territorial control. In
Fig. 72. Artefacte de bronz descoperite Sântana Cetatea Veche/Bronze
început iar viitorul poate artifacts discovered at Sântana Cetatea Veche fact, in the end Sântana
 aduce surprize nebănuite. Cei din vârful piramidei
sociale, adevăraţi seniori ai războiului, îşi puteau
permite podoabe din aur de o calitate artistică deosebită
(Harding 2007). Din această cauză în zona Mureşului
de jos se constată cea mai impresionantă concentrare
de obiecte din aur caracteristice perioadei târzii a epocii
bronzului din întregul Bazin Carpatic (Mozsolics 1973).
Explicaţia nu poate fi decât una: ele se aflau în posesia
celor mai importanţi oameni ai vremii. Unele tezaure
de aur sau obiecte izolate au fost descoperite chiar în
perimetrul marilor aşezări fortificate (Sântana, Corneşti),
80 în apropierea lor (Firiteaz) sau nu foarte departe de
acestea (Alioş, Carani, Cerneteaz, Recaş, Sacoşu Mare).
Descoperirile de la Sântana Cetatea Veche vin să
completeze ceea ce noi denumim epoca bronzului cu
o imagine care nu ne-a mai fost dezvăluită până acum.
Peisajul arheologic s-a îmbogăţit cu un nou obiectiv care
contribuie decisiv la conturarea complexei societăţi a
acestei perioade. Alături de alte descoperiri de pe cursul
Mureşului de jos, această fortificaţie se integrează într-
un sistem la fel de complex ca cel prezentat de Homer în
preajma războiului troian.
Cetatea Veche became the victim of such a conflict. Several
other earthworks can be added to the list, besides
these big fortified settlements described above. The
research activities have only just begun and the future
may hold unexpected surprises. The ones on top of the
social pyramid, the real war lords, were able to afford
exquisite golden jewelleries. That is why, the Lower
Mureş region concentrates the biggest number of golden
artefacts belonging to the late Bronze Age from the entire
Carpathian Basin (Mozsolics 1973). There can only be
one explanation: they were the property of some of the
most important people of those times. Some golden
treasures, or some isolated objects were discovered inside
the perimeter of the great fortified settlements (Sântana,
Corneşti), in their vicinity (Firiteaz), or not too far away
(Alioş, Carani, Cerneteaz, Recaş, Sacoşu Mare).
The discoveries from Sântana Cetatea Veche help
us complete the Bronze Age as we know it, with an
undisclosed image, up until now. The archaeological
landscape expands by including a new site, which has
critical contribution to the outlining of the complex society
during those times. Together with other discoveries along
the Lower Mureş watercourse, this earthwork is part of a
complex system, similar to the one described by Homer
during the Trojan War.
 Fig. 75. Piese de aur din tezaurul de
la Sacoşu Mare (după Leahu 2009)/
Gold artifacts form Sacoşu Mare hoard
(after Leahu 2009)

81

Fig. 73. Piese de aur din tezaurul de la Sântana (după

Kemenczei 1999)/Gold artifacts form Sântana hoard (after
Kemenczei 1999)

Fig. 76. Tezaurul de la “Oradea” (după Kemenczei

Fig. 74. Tezaurul de la Firiteaz (după Kemenczei 1999)/ The hoard from “Oradea” (after Kemenczei 1999)
1999)/The hoard from Firiteaz (after Kemenczei 1999)
 Mulţumiri
Mulţumirile noastre se îndreaptă în primul rând
spre dr. Peter Hügel, directorul Complexului Muzeal
Arad, cel care a coordonat şi a sprijinit desfăşurarea
săpăturilor arheologice de salvare de la Sântana Cetatea
Veche. La îndemnul său s-a decis publicarea în această
formă a rezultatelor cercetărilor noastre. Măsurătorile
82
magnetometrice nu s-ar fi putut face fără sprijinul generos
al prof. dr. Tobias Kienlin şi dr. Dorel Micle. Colegilor
George Hurezan şi drd. Florin Mărginean, arheologi în
cadrul muzeului arădean, întreaga noastră gratitudine
pentru discuţiile şi observaţiile utile făcute cu ocazia
numeroaselor vizite pe şantier. Analizele antropologice
îi aparţin Luminiţei Andreica din cadrul aceluiaşi
muzeu. De un real sprijin am beneficiat din partea dr.
Zoltán Czajlik şi dr. Gábor Szabó de la Universitatea
ELTE din Budapesta, care ne-au oferit informaţii cu
privire la fortificaţia de la Orosháza Nagytatársánc.
Roberto Tănăsache a avut răbdarea de a prelucra grafic
imaginile şi pe această cale îi suntem recunoscători.
Drd. József Gábor Nagy ne-a ajutat cu unele traduceri
din limba maghiară. Drd. Alexandra Găvan a avut încă
o dată răbdarea de a corecta şi acest text. Un gând bun
adresăm pastorului Lucian Mercea pentru interesul său
Acknowledgements
First of all, our thanks go to Dr. Peter Hügel, the
director of the Museum Arad, the one who supervised
and supported the archaeological rescue excavations from
Sântana Cetatea Veche. He was the one who encouraged us
to publish the results of our research in this format. The
magnetometric measurements couldn’t have been made
without the generous support of Prof. Dr. Tobias Kienlin
and Dr. Dorel Micle. Our entire gratitude goes to our
colleagues George Hurezan and MA Florin Mărginean,
archaeologists at the Museum Arad, for the discussions
and useful observations made on each of their visits on
site. The anthropological analyses were made by Luminiţa
Andreica, from the same museum. We have received true
support from Dr. Zoltán Czajlik and Dr. Gábor Szabó
from ELTE University from Budapest, who provided
information regarding the earthwork from Orosháza
Nagytatársánc. We are grateful to Roberto Tănăsache for
his patience to make the digitalization and the layout
of illustrations. MA József Gábor Nagy helped us with
several translations from Hungarian. MA Alexandra
Găvan had the patience to proofread this text. Our
thoughts go to priest Lucian Mercea, for his permanent
interest to record and rescue the archaeological discoveries
from Sântana. From the beginning of our approach the
constant de a consemna şi salva descoperirile arheologice
de la Sântana. Încă de la bun început primăria oraşului
Sântana a înţeles şi ne-a ajutat să facem din Cetatea
Veche un adevărat brand al oraşului. Nu în ultimul rând
mulţumirile noastre se adresează celor care au fost
alături de noi, şi în zilele ploioase şi friguroase ale lunii
noiembrie 2009, doctoranzi, masteranzi sau studenţi de
la Univeristatea Babeş-Bolyai din Cluj şi Alexandru Ioan
Cuza din Iaşi: József Gábor Nagy (UAIC Iaşi), Alexandra
Ioana Cociş, Narcis Ciobanu, Vlad Bogdan Vătavu,
Luciana Adela Irimuş, Ana Lucreţia Ignat, Alexandra
Floarea, Daniela Maria Culic, Cristiana Elena Cordoş,
Marian Adrian Lie, Alexandru Brehuescu, Zoltán József
Botha, Adrian Socaci (UBB Cluj).
City Hall of Sântana understood and helped us to make
Cetatea Veche a true landmark of this city. Last, but not
least, we would like to thank all the people who joined
us, during the rainy and cold days of November 2009,
colleagues and students from Babeş-Bolyai University
from Cluj and Alexandru Ioan Cuza University from Iaşi:
József Gábor Nagy (UAIC Iaşi), Alexandra Ioana Cociş,
Narcis Ciobanu, Vlad Bogdan Vătavu, Luciana Adela
Irimuş, Ana Lucreţia Ignat, Alexandra Floarea, Daniela
Maria Culic, Cristiana Elena Cordoş, Marian Adrian Lie,
Alexandru Brehuescu, Zoltán József Botha, Adrian Socaci
(UBB Cluj). 83

84
Bibliografie
85

Bibliography
 Barbu, Dörner 1980/M. Barbu, E. Dörner, Cercetările arheologice de la Sântana. Campania 1979. Ziridava XII,
(1980), 131-150.
Barbu et alii 1999/M. Barbu, P. Hügel, G. P. Hurezan, E. D. Pădurean, Repertoriul arheologic al Mureşului
Inferior. Judeţul Arad, Timişoara (1999).
Barbu et alii 2002/M. Barbu, G. P. Hurezan, I. Szatmári, Márki Sándor şi colecţia de antichităţi a Liceului din
Arad (II). Ziridava XXIII, (2002), 459-557.
Borovszky 1897/S. Borovszky, Csanád vármegye története 1715-ig, II, Budapest (1897).
Childe 1929/V. G. Childe, The Danube in Prehistory, Oxford (1929).
Dörner 1960/E. Dörner, Der Goldfund von Sîntana-Arad. Dacia N.S. IV, (1960), 471-479.
Dörner 1960a/E. Dörner, Römerzeitliche dakische Brandgräber aus Sîntana-Arad. Em. Condurachi, D.
Prodan, M. Macrea, Şt. Pascu, M. Petrescu-Dâmboviţa, I. H. Crişan (ed.), Omagiul lui Constantin Daicoviciu.

86 Cu prilejul împlinirii a 60 de ani, Bucureşti (1960), 155-159.
Dörner 1976/E. Dörner, Cu privire la tracii de pe teritoriul arădean la începutul hallstattului timpuriu.
Ziridava VI, (1976), 41-46.
Dumitraşcu 1975/S. Dumitraşcu, Aşezarea neolitică de la Sântana-Holumb (jud. Arad). Banatica III, (1975),
25-31.
Fábián 1835/G. Fábián, Arad vármegye leírása históriai, geographiai, és statisjtikai tekinteben, II, Budapest (1835).
Ferenczi 1993/I. Ferenczi, Valea Mureşului şi expediţia militară a lui Marcus Vinicius. Ziridava XVIII, (1993),
39-54.
Gogâltan 2003/Fl. Gogâltan, Die neolitische Tellsiedlungen im Karpatenbecken. Ein Überblick. E. Jerem, P.
Raczky (Hrsg.), Morgenrot der Kulturen. Frühe Etappen der Menschengeschichte in Mittel- und Südeuropa.
Festschrift für Nándor Kalicz zu 75.Geburtstag, Budapest (2003), 223-262.
Gogâltan 2008/Fl. Gogâltan, Fortificaţiile tell-urilor epocii bronzului din Bazinul Carpatic. O privire
generală. Analele Banatului XVI, (2008), 81-100.
Gogâltan et alii 2008/Fl. Gogâltan, Al. Szentmiklosi, B. Heeb, M. Woidich J.M. Wiecken, Kopany D., C.
Dumbravă, A. Ionaşcu, A. Popescu, R. Preda, Corneşti, com. Orţişoara, jud. Timiş. Punct: Iarcuri. Cod
sit:158047.01. Cronica cercetărilor arheologice. Campania 2007. A XLII-a sesiune naţională de rapoarte arheologice
Iaşi, 14 mai-17 mai 2008, Bucureşti (2008), 114-115.
Griselini 1984/F. Griselini, Încercare de istorie politică şi naturală a Banatului Timişoarei, Timişoara (1984) (prima
ediţie Viena, 1780).
Gumă 1993/M. Gumă, Civilizaţia primei epoci a fierului în sud-vestul României, Bucureşti (1993).
Harding 2007/A. Harding Warriors and Weapons in Bronze Age Europe, Budapest, (2007).
Heeb et alii 2008/B.S. Heeb, Al. Szentmiklosi, J.M. Wiecken, Zu den Wallringen von Corneşti-Iarcuri, Jud.
Timiş, Rumänien – Forschungsgeschichte und neueste Untersuchungen. Praehistorische Zeitschrift 83, (2008),
179-188.
Horedt 1967/K. Horedt, Problemele ceramicii din perioada bronzului evoluat în Transilvania. Studii şi
Comunicări Brukenthal 13, (1967), 137-156.
Horedt 1974/K. Horedt, Befestigte Siedlungen der spätbronze- und der Hallstattzeit im innerkarpatischen
Rumänien. B. Chropovský (Red.), Symposium zu Problemen der jüngeren Hallstattzeit in Mitteleuropa. 25.-29.
September, 1970 Smolenice, CSSR, Bratislava (1974), 205-228.
Horváth 2005/F. Horváth, Gorzsa. Előzetes eredmények az újkőkori tell 1978 és 1996 közötti feltárásából. L. 87
Bende, G. Lőrinczy (Szerk.), Hétköznapok vénuszai, Hódmezővásárhely (2005), 51-83.
Hügel et alii 2010/ Peter Hügel, Victor Sava, Luminiţa Andreica, Florin Gogâltan, Nagy Ioszef Gabor,
Alexandra Ioana Cociş, Narcis Ciobanu, Vlad Bogdan Vătavu, Luciana Adela Irimuş, Ana Lucreţia Ignat,
Alexandra Floarea, Daniela Maria Culic, Cristiana Elena Cordoş, Marian Adrian Lie, Alexandru Brehuescu,
Botha Zoltán József, Adrian Socaci, Sântana, jud. Arad. Punct: Cetatea Veche. Cod sit: 12108.02. Cronica
cercetărilor arheologice. Campania 2009. A XLIV-a sesiune naţională de rapoarte arheologice Suceava, 27 mai-30 mai
2010, Bucureşti (2010), 301-302.
Kalicz 1965/N. Kalicz, Orosháza és környéke az őskorban. G. Nagy (Szerk.), Orosháza története, Orosháza
(1965), 93-102.
Karácsonyi 1896/J. Karácsonyi, Békésvármegye története,  II, Gyula (1896).
Kemenczei 1999/T. Kemenczei, Spätbronzezeitliche Goldschatzfunde, în T. Kovács, P. Raczky (Hrsg.),
Prähistorische Goldschätze aus dem Ungarischen Nationalmuseum, Budapest, 1999, 63-79
Kristiansen, Larsson 2005/ K. Kristiansen, Th.B. Larsson, The Rise of Bronze Age Society. Travels, Transmissions
and Transformation, Cambridge (2005).
Lazarovici 1979/Gh. Lazarovici, Neoliticul Banatului, Cluj (1979).
Leahu 2009/D. Leahu, Orfevrăria preistorică. The Prehistoric goldsmith craft, Muzeul Naţional de Istorie
a României. Tezaurul, Bucureşti, (2009), 2-13.
 Lotreanu 1935/Gh. Lotreanu, Monografia Banatului, I, Timişoara (1935).
Luca 2005/S. A. Luca, Arheologie şi istorie (II). Descoperiri din Banat, Bucureşti (2005).
Luca 2006/S. A. Luca, Descoperiri arheologice din Banatul românesc – repertoriu -, Sibiu (2006).
Luca 2010/S. A. Luca, Descoperiri arheologice din Banatul românesc – repertoriu -, Sibiu (2010).
Maillol et alii 2004/J.M. Maillol, D.L. Ciobotaru, I. Moravetz, Analize geofizice în situl arheologic Movila lui
Deciov, comuna Dudeştii Vechi (jud. Timiş). Patrimonium Banaticum 3, (2004), 21-36.
Mărghitan 1993/L. Mărghitan, Ora de arheologie, Bucureşti (1993).
Márki 1882/S. Márki, A szent-annai avar-ring, Archaeologiai Értesitö II, (1882), 112-121.
Márki 1884/S. Márki, A szent-annai avar gyűrű. A Kölcsey-Egyesület Évkönyve. Arad (1884), 185-194.
Márki 1892/S. Márki, Arad vármegye története, I, Arad (1892).
Medeleţ 1993/Fl. Medeleţ, În legătură cu fortificaţia de pământ de la Corneşti (comuna Orţişoara, judeţul

88 Timiş). Analele Banatului II, (1993), 119-150.
Medeleţ, Bugilan 1987/Fl. Medeleţ, I. Bugilan, Contribuţii la problema şi la repertoriul movilelor de pămînt
din Banat. Banatica 9, (1987), 87-198.
Micle et alii 2006/D. Micle, L. Măruia, L. Dorogostaisky, The earth works from Corneşti – “Iarcuri”
(Orţişoara village, Timiş county) in the light of recent field research. Analele Banatului XIV, 1, (2006), 283-305.
Micle et alii 2008/D. Micle, M. Török-Oance, L. Măruia, The morpho-topographic and cartographic analysis
using GIS and Remote Sensing techniques of the archaeological site Cornesti “Iarcuri”, Timis County,
Romania. Advances on Remote Sensing for Archaeology and Cultural Heritage Management, Roma (2008), 387-
393.
Miletz 1876/ J. Miletz, Temes- és Arad- vármegyék történelmi és régészeti emlékei. Történelmi és Régészeti
Értesitő, II, füzet IV, Temesvár (Timişoara), (1876), 165-180.
Milleker 1897/B. Milleker, Délmagyarország régiségleletei a honfoglalás előtti időkből, I, Temesvár (Timişoara),
1897.
Milleker 1899/B. Milleker, Délmagyarország régiségleletei a honfoglalás előtti időkből, II, Temesvár (Timişoara),
1899.
Milleker 1906/B. Milleker, Délmagyarország régiségleletei a honfoglalás előtti időkből, III, Temesvár (Timişoara),
1906.
Milleker 1906a/B. Milleker, A nagyfalui őstelep és a munár-németszentpéter földvár. Történelmi és Régészeti
Értesitő, XXII, füzet I-II, Temesvár (Timişoara), (1906), 53-54.
Moga 1964/M. Moga, Muzeul regional al Banatului. Revista Muzeelor 3, tom 1, (1964), 294.
Moroz-Pop 1983/ M. Moroz-Pop, Contribuţii la repertoriul arheologic al localităţilor din judeţul Timiş, din
paleolitic până în evul mediu. Banatica 7, (1983), 469-489.
Mozsolics 1973/A. Mozsolics, Bronze- und Goldfunde des Karpatenbeckens. Depotfundhorizonte von Forró und
Ópályi, Budapest (1973).
Mureşan 1987/A. Mureşan, Două brăţări de bronz descoperite în cetatea de pământ de la Sântana, judeţul
Arad. Crisia XVII, (1987), 313-317.
Mureşan 2007/O. Mureşan, Cu privire la ghiulelele de praştie descoperite în fortificaţia de pământ de la
Sântana, judeţul Arad. P. Hügel, A. Mureşan (ed.), Istoricul Liviu Mărghitan la a 70-a aniersare, Arad (2007),
119-124.
Parecz 1871/I. Parecz, Arad-megye és Arad-város ismertetése, Arad, (1871). 89
Pech 1877/J. Pech, A zsadányi avar telepek Temes vármegyében. Történeti és Régészeti Értesitö III, füzet IV,
Temesvár (Timişoara), (1877), 49-59.
Popescu et alii 1950/D. Popescu, N. Covaci, E. Dörner, T. Moţ, Felul de viaţă al populaţiei dacă-romane şi
“barbare” la frontiera de vest a Daciei. SCIV I, (1950), 149-154.
Posea 1997/G. Posea, Câmpia de Vest a României (Câmpia Banato-Crişană), Bucureşti (1997).
Rada et alii 1989/M. Rada, N. Cochină, D. Manea, Studiu aerofotometric al fortificaţiilor de la Corneşti (jud.
Timiş). SCIVA, 40, 4, (1989), 377-380.
Roska 1942/M. Roska, Erdély régészeti repertóriuma I. Őskor, Kolozsvár (Cluj), 1942.
Rusu 1963/M. Rusu, Die Verbreitung der Bronzehorte in Transsilvanien vom Ende der Bronzezeit bis in die
mittlere Hallstattzeit., Dacia N.S. VII, (1963), 177-210.
Rusu 1969/M. Rusu, Sântana, s.v., J. Filip (Hrsg.), Enzyklopädisches Handbuch zur Ur- und Frühgeschichte
Europas, II (L-Z), Stuttgart, Berlin, Köln, Mainz (1969), 1298.
Rusu 1971/M. Rusu, Cultura Tisa. Banatica I, (1971), 77-84.
Rusu 1973/M. Rusu, Considérations sur quelques problèmes de l’époque hallstattienne de Transylvanie, M.
Garašanin, A. Benac, N. Tasič (Red.), Actes du VIIIe Congres International des Sciences Prehistoriques et
Protohistoriques. Beograd 9-15 septembre 1971, III, Belgrad (1973), 105-112.
Rusu 1979/M. Rusu, Rolul tracilor în partea de vest a României. Ziridava XI, (1979), 117-123.
 Rusu et alii 1996/M. Rusu, E. Dörner, I. Ordentlich, Fortificaţia de pământ de la Sântana – Arad în contextul
arheologic contemporan. Ziridava XIX-XX, (1996), 15-44.
Rusu et alii 1999/M. Rusu, E. Dörner, I. Ordentlich, Die Erdburg von Sântana-Arad in dem zeitgleichen
archäologischen Kontext. N. Boroffka, T. Soroceanu (Hrsg.), Transsilvanica. Archäologische Untersuchungen
zur älteren Geschichte des südöstlichen Mitteleuropa. Gedenkschrift für Kurt Horedt, Rahden/Westf. (1999), 143-
165.
Stefan 1999/Al. S. Stefan, Les fortifications de l’âge du fer en Dacie (Roumanie): l’apport de la photo-
interprétation. Revue archéologique de Picardie, N° spécial 17, (1999), 261-269.
Szeremlei 1900/S. Szeremlei, Hódmezővásárhely története, I, Hódmezővásárhely (1900).
Troia.../Troia. Traum und Wircklichkeit, Stuttgart (2001).
Troia. Archäologie eines Siedlungshügels.../M.O. Korfmann (Hrsg.), Troia. Archäologie eines Siedlungshügels

90 und seiner Landschafts, Mainz (2006).
Fotografii

din timpul săpăturii de la Sântana Cetatea Veche

campania 2009

91

Photographies

taken during the excavation from Sântana Cetatea Veche

campaign 2009
 Fig. 77. Fotografie a zidului
de lut/Photography of the wall

92

Fig. 78. Detaliu cu zidul de lut/Detail with the wall

 Fig. 79. Curăţarea zidului de lut/Cleaning
the wall

93

Fig. 80. Fotografie a zidului

de lut/Photography of the wall

94

Fig. 81. Cercetarea zidului de lut/Excavating the wall

Fig. 82. Fotografie a zidului de lut/Photography of the wall

Fig. 83. Fotografie a zidului de

lut/Photography of the wall
 95
Fig. 84. Săparea valului/Excavating the earthen vallum

Fig. 86. Fotografie a zidului de lut/Photography of the wall

Fig. 85. Fotografierea zidului de lut şi a valului/Taking

pictures of the wall and the earthen vallum
Fig. 87. Desenarea zidului de lut şi a valului/Drawing the wall
and the earthen vallum
 Fig. 88. Pregătirea pentru fotografierea zidului de lut/Getting ready
for taking pictures of the wall

96

Fig. 89. Săparea zidului de lut/Excavating the wall

Fig. 90. Fotografie a zidului de lut/Photography of

the wall
 97

Fig. 93. Apus de soare/Sunset

Fig. 91. Un moment de relaxare/A moment of relaxation

Fig. 92. Săparea şanţului de apărare/Excavating the defence ditch

Fig. 94. Pregătirea pentru fotografiere a şanţului de apărare/

Getting the defence ditch ready for pictures
 Fig. 95. Scoaterea apei din şanţul de apărare/Removing the
water from the defence ditch

Fig. 96. Conturarea lentilelor de pământ de pe profilul

sudic al şanţului de apărare/Outlining the earthen loops on
the southern profile of the defence ditch

98
 99

Fig. 97. Apus de soare văzut de pe fortificaţie/ Sunset

seen from the earthwork

Fig. 98. Şanţul de apărare/The defence ditch