Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați.

Facultatea de Istorie, Filosofie si Teologie.

ETAPELE CERCETĂRII ARHEOLOGICE.

Nume : Doroșan Iulia

Specializarea : Istorie, anul I

Profesor coordonator : Ovidiu Cotoi

Etapele Cercetării arheologice.

1
 Arheologia este ştiința care se ocupă cu studiul trecutului istoric al
unor popoare si civilizații antice pe baza descoperirilor si cercetărilor
unor materiale ce datează din preistorie, antichitate sau evul mediu.

Etimologic vorbind, termenul arheologie provine din limba greacă, şi

se traduce prin archaios: vechi, şi logos: ştiință.

1. Proiectarea cercetării arheologice.

Proiectul este activitatea care duce către realizarea unui scop si

necesită consum de resurse: umane, financiare, materiale, informatii,
echipamente, etc. Proiectarea unei cercetări presupune un moment inițial
şi unul final, acestea presupunând o durată de realizare.

Într-un proiect de cercetare arheologică este necesar rezumatul unui

proiect de diagnostic arheologic, săpătură arheologică, supraveghere
arheologică, înregistrare şi prelucrare arheologică fiind realizat de un
specialist arheolog.

Protejarea unui teritoriu arheologic de către persoane sau organizații

non-guvernamentale duc la realizarea unui proiect de cercetare
arheologică. 1

2. Cercetarea preliminară de teren. 

  Evaluarea de teren determină natura patrimoniului arheologic pentru

desfăşurarea proiectului, având în vedere regulile stabilite prin
Regulamentul Săpăturilor Arheologice din România şi principiile Codului

1
Ionuț Maican, Teză de doctorat( Rezumat): Contribuții la realizarea unui sistem informațional
geografic privind arealul arheologic al unei zone, Iaşi 2015, pg 15.

2
Deontologic al Arheologilor din România cât şi celelalte norme aflate în
vigoare.

Cercetarea şi evaluarea de teren poate fi definită ca o operațiune

planificată şi limitată de timp ce are ca scop determinarea materialelor
arheologice( prezente sau absente), a structurilor, artefactelor sau
complexelor într-o zonă delimitată.

In momentul descoperirii unui bun arheologic, evaluarea de teren

defineşte distribuția lor spațială, starea de conservare, fiind posibilă o
evaluare a valorii pe plan local, județean, național sau internațional.

Rezultatul unei evaluări de teren este Raportul de evaluare de teren,

redactat obligatoriu în limba română.2

3. Cercetarea de suprafață.

  Tehnicile de suprafață se clasifică în: cercetare manuală şi de

suprafață; cercetare făcută cu echipament mecanic în suprafețe şi
şanțuri.

Când vine vorba de tehnici, trebuie sa luăm în calcul că acestea

trebuie să fie non-distructive, deşi nu este un mod sigur de a obține
informații clare, având dezavantajul ca rezultatul să nu fie uşor de
verificat.3

Principalele tehnici non-distructive pot fi clasificare astfel: 

-cercetare seismică
-cercetare geochimică
-cercetare geofizică
-cercetare prin teledetecție
-periegheză
 
2
Mircea Angelescu, Standarde şi Proceduri arheologice: Evaluarea de teren, pg 2.
3
Mircea Angelescu, Standarde şi proceduri arheologice: Săpătura arheologică, pg 17.

3
Investigarea prin metode fizice.
 
Metode utilizate de geofizică ce au ca scop investigarea vestigiilor
arheologice: 
-magnetometrie 
-electrometrie
-georadar 
-metode electromagnetice de inducție. 4

Etapa săpăturii arheologice.

O săpătură arheologică, prin proiect, va înregistra patrimoniul

arheologic dintr-o anumită zonă, utilizându-se metode practice în
vederea atingerii scopului.
Săpătura arheologică este practicată în urma elaborării proiectului de
cercetare, ce are obiective bine stabilite, înregistrându-se şi
interpretându-se patrimoniul arheologic dintr-un sit sau o anumită zonă. 5

Tipuri de săpături:
 
a) Săpătura de sondaj
 
Acest tip de săpătură este asemănător cu forarea puțurilor( metodă
de cercetare prin care se descopereau artefacte de către vânătorii de
comori sau jefuitorii de morminte) şi care constă în descoperirea unui loc
cu minime bogății în obiecte.
Tranşeele de sondaj sunt făcute de către arheologii avizați şi care
verifică limitele unui sit, dacă au o bază ştiințifică, sau daca se
deosebesc de o situație precedentă.
Săpăturile de sondaj s-au practicat în unele stațiuni arheologice din
loc în loc, ceea ce oferă sitului un aspect de grile de descriptare, sau
tranşee mai mici sau mai mari cu un metru, fiind fără prea mare
relevanță ştiințifică datorită lipsei ansamblului arhitectural sau lipsa
analizei înțelegerii cercetătorului, precum în tranşeele de sondaj
4
.Ştefan Călin Dan, Contribuții la dezvoltarea tehnicilor de achiziție, prelucrare şi interpretare a datelor
geofizice utilizate în arheologie.
5
 Mircea Angelescu, Standarde şi Proceduri arheologice: Săpătura arheologică, pg 2.

4
practicate de şcoala germană în Mesopotamia, la Fara, sau în Grecia, la
Orhemenos.6

b) Săpătura de salvare.
 
În cadrul acestui tip de săpătură se efectuează o operațiune foarte
rapidă pentru a se putea înregistra mai multe detalii de natură ştiințifică
asupra unui sit, complex arheologic.
Săpătura de salvare este efectuată în mod rapid, fiind pusă sub
aspectul unei cercetări ştiințifice, aplicată asupra unui complex distrus
sau supus unui factor distructiv. În momentul când se descoperă un lucru
de valoare, lucrarea poate fi oprită sau amânată. În acest caz nu mai
este vorba despre o săpătură de salvare, ci despre o cercetarea
arheologică asupra obiectului, mai apoi complexul introducându-se în
circuitul cultural-muzeal-turistic.
Se execută săpături atat la monumente ce urmează să fie demolate,
sau lucrări moderne precum canalele fluviale, lacuri de acumulare
obiective industriale, blocuri , complexe comerciale. 7

c) Săpătura preventivă.
Zona care urmează să fie supusă cercetării arheologice trebuie să fie
identificată de un arheolog care va determina teoretic selectarea temelor
de cercetare ce determină interesul ştiințific academic,  incluzându-se
activitatea cercetare.
Pentru arheologi este absolut obligatoriu să efectueze o săpătură
preventivă sau de salvare daca este cazul, dar numai pe baza un proiect
ce conține specificații scrise şi asupra cărora există un acord cu
investitorul.8

6
Cristian Matei, Arheologie, Tehnică şi metodă, Editura Tipored, 2001, pg 39.
7
 Marius Grec, Arheologie şi Pasiune, "Vasile Goldiş University Press" Arad, 2009, pg 72
8
Mircea Angelescu Standarde şi proceduri în arheologie, pg 4.

5
BIBLIOGRAFIE :

Bibliografie: 
1) Ionuț Maican, Teză de doctorat: Contribuții la realizarea unui sistem
informațional geografic privind arealul arheologic al unei zone, Iaşi 2015. 
2) Mircea Angelescu, Standarde şi Proceduri arheologice.
3) Ştefan Călin Dan, Contribuții la dezvoltarea tehnicilor de achiziție,
prelucrare şi interpretare a datelor geofizice utilizate în arheologie. 
4) Cristian Matei, Arheologie, Tehnică şi metodă, Editura Tipored, 2001.
5) Marius Grec, Arheologie şi pasiune, "Vasile Goldiş University Press",
Arad, 2009.