Universitatea “Dunarea de Jos din Galati”

Facultatea de Istorie Filosofie si Teologie

Istoria religiilor

Nistor Florentin Ionut

Istorie, anul al III-lea

Ateismul reprezintă negarea existenței lui Dumnezeu și a oricărei alte divinități, este
lipsa credinței în existența oricărei zeități sau forțe supranaturale. Ateismul este opusul
teismului, cea mai generală formă a credinței în existența a cel puțin unei zeități.
Cuvantul "ateism" provine din grecul atheos, însemnând „fără Dumnezeu”, și a fost
folosit ca termen peiorativ celor care respingeau divinitățile venerate de majoritatea
societății. Primii oameni care se identificau ca fiind atei, au trăit în secolul al XVIII-lea. În
Grecia antică, Epicurismul încorpora aspecte ale ateismului, dar a dispărut din tradiția
filozofică pe măsura dezvoltării creștinismului. În timpul Renașterii, conceptul de ateism
a reapărut ca o acuză adusă celor ce puneau la îndoială starea de lucruri religioasă, însă
acesta câștigă prestigiu în epoca Luminilor. În secolul al XX-lea ateismul a devenit o
poziție filozofică exprimată cu precădere în cercurile raționaliștilor și ale umaniștilor
seculari. De-a lungul istoriei, mulți oameni de știință, filozofi, scriitori și oameni politici
au fost atei. Multe religii afirmă că moralitatea este derivată din poruncile unei anumite
zeități și că teama de zei este un factor major în motivarea oamenilor pentru o conduită
etică. Ca urmare, ateii au fost deseori acuzați ca fiind amorali sau imorali. Ateii resping
această acuză și afirmă că sunt la fel de motivați de o comportare etică ca oricine
altcineva — fie prin educație, fie prin umanism, legislație sau dorința de a avea o bună
reputație și respectul de sine. Ei afirmă că un comportament cu adevărat etic derivă din
motivații altruiste, nu din teama de pedeapsă sau speranța în răsplată după moarte. Mai
mult, ei citează faptul că în multe religii conceptul de moralitate e prezentat doar ca o
listă de interdicții ("să nu..."), ceea ce nu e suficient pentru un comportament cu
adevărat etic - moralitatea ar trebui să fie și pozitivă, nu doar negativă: fac și ce trebuie
să fac, nu doar mă abțin de la ce trebuie să nu fac. Argumentele care susțin ateismul
variază de la cele filozofice până la abordări sociale și istorice. Cele mai populare
argumente care susțin ateismul sunt lipsa oricărei evidențe empirice, problema forțelor
răului și numeroasele contradicții între religii. Mulți atei susțin că lipsa existenței unei
divinități este mult mai probabilă decât existența acesteia, de aceea ei cred că teiștii
sunt cei care trebuie să aducă argumente raționale care să susțină existența lui
Dumnezeu și nu invers. În cadrul raționalismului științific se ajunge la îndoieli privind
existența lui Dumnezeu. Pe de o parte, e simplu de pus sub semnul întrebării existența
creației așa cum e descrisă de religie: știința nu a putut dovedi concludent că a existat
un potop mondial iar secvența evoluționară a universului nu coincide cu nici o versiune
a genezei religioase; mai mult, toate fenomenele care erau explicate ca supranaturale
au căpătat în timp explicații științifice.

Biliografie:
Educatia ateista-de la informatie la atitudine-Emilian Dimitriu