1

Etapele cercetării arheologice

„Din punct de vedere etimologic, noțiunea

de arheologie provine din limba greacă:
archaios: vechi și logos: studiu, cuvânt,
știință. Este utilizată încă din antichitate de
către Platon în dialogul „Hippias Maior” cu
înțelesul de istorie a antichității, iar mai
apoi în epoca romano-bizantină, cu sensul
de preocupare pentru lucrurile vechi,
antice.”1
Management-ul unei proiectări de
cercetare arheologică este un domeniu
relativ recent apărut, importanța sa
cunoscând o creștere majoră datorită
faptului că tot mai multe acțiuni se
desfășoară în cadrul unor proiecte la scară
europeană și internațională.
1
- Marius Grec, Arheologia, între știință și pasiune, „Vasile Goldiș” University
Press, Arad, 2009, p. 16
2

Management-ul de proiect constă în

planificarea, organizarea și gestionarea
sarcinilor2 și resurselor3, ce urmărește
atingerea unui anumit obiectiv4, în
condițiile existenței unor constrângeri5
referitoare la timp, resurse și costuri.
Proiectul reprezintă o sumă de activități
care conduc la realizarea unui scop comun
și necesită un consum important de
resurse (umane, materiale, financiare,
echipamente, informații documentare și
timp). Punerea în practică a unui proiect
presupune un moment inițial și un
moment final, deci o durată de realizare.
Momentul inițial e considerat cel în care
se ia decizia de a se trece la conceperea
2
- o sarcină are o dată de început și una de sfârșit. de îndeplinirea tuturor
sarcinilor depinde finalizare obiectivelor proiectului
3
- resursele constau în oamenii, echipamentele, bugetul și timpul alocat pentru
îndeplinirea proiectului
4
- obiectivul este inclus în faza finală a proiectului arheologic și constă în
atingerea scopului științific evocat
5
- constrângerile reprezintă limitările cu care se confruntă echipele de
management pe parcursul unui proiect
3

unui proiect, iar cel final e cel în care se

încheie ultima activitate prevăzută în
proiect.
Din punct de vedere teoretic, există o
distincție între noțiunile de proiect și
program, deși de cele mai multe ori
acestea se folosesc cu înțelesuri
echivalente. În management-ul proiectelor
un program include mai multe proiecte;
un proiect se poate descompune mai
departe în subprograme, grupuri de
activități și acțiuni.
Programele, ca și proiectele, au o
conducere clar definită. Există mai întâi un
director/manager de program/proiect.
Managerul de proiect coordonează o
echipă, complexitatea proiectului
impunând participarea a mai mult de o
singură persoană. Pe de altă parte, din
4

multe puncte de vedere diferențele dintre

programe și proiecte sunt notabile.

1: Anvergura – program: componente de

politică națională sau regională
Proiect: inițiative locale sau subprograme
2: Durata – program: durată nedefinită sau
de ordinul anilor
Proiect: luni (cel mai adesea) sau ani
3: Bugetul – program: buget alocat global
și modificabil
Proiect: buget fix, alocat cu destinație
precisă
4: Rolul echipei – program: management
(planificare, coordonare, control)
Proiect – implementare
5: Orientarea evaluării – program: asupra
impactului și performanței
5

Proiect – asupra performanței

Cercetarea preliminară de teren

Faza preliminară precede începuturile
săpăturii propriu-zise, prin pregătirea unei
solide documentații și a instrumentarului
necesar (unelte – baza materială).
„Această etapă este deosebit de
importantă, deoarece nu de puține ori
succesul cercetării depinde de o bună
documentare asupra punctului care
urmează a fi cercetat prin metodele
arheologiei moderne. Este necesară
adunarea tuturor informațiilor referitoare
asupra locului viitoarei săpături:
- Din izvoarele istorice scrise care se
referă la zona sau punctul care
urmează a fi cercetat;
6

- Este necesară fișarea și stocarea

informațiilor existente în literatura de
specialitate, cu referire la zona sau
punctul arheologic respectiv;
- Este obligatorie cercetarea concretă
a solului, la suprafață, prin
periegheze.”6

„Cercetarea arheologică aeriană este o

metodă relativ nouă, care își găsește
începuturile în timpul primului război
mondial7. În perioada interbelică8 și în
timpul celui de-al doilea război mondial9 –
când aviația s-a dezvoltat foarte mult – se
realizează sute de fotografii aeriene, care
studiate, au permis identificarea a
6
Marius Grec, Arheologia, între știință și pasiune, „Vasile Goldiș” University
Press, Arad, 2009, p. 74
7
- Primul Război Mondial, cunoscut în perioada desfășurării drept Marele
Război (1914-1918)
8
- perioada cuprinsă între cele două războaie mondiale (1919-1938)
9
- Al Doilea Război Mondial (1939-1945), cauzat în septembrie 1939 de către
regimul nazist al Germaniei guvernate de Adolf Hitler
7

numeroase puncte de interes istorico-

arheologic. Acest tip de periegheză (cea
aeriană), a fost promovat de către școala
arheologică engleză. Astăzi, cercetarea
arheologică aeriană este utilizată în toată
lumea, inclusiv în țara noastră, deși
metoda este relativ costisitoare. Vederea
aeriană, de ansamblu asupra complexului
arheologic destinat unei viitoare cercetări
arheologice, permite concluzii pe baza
unei viziuni cuprinzătoare, pe care
arheologul nu o poate avea de la sol.”10
„După ce arheologul sau echipa de
arheologi s-a <<înarmat>> cu toate datele
care argumentează importanța stațiunii
arheologice, face demersurile oficiale
necesare, pentru a obține includerea
acesteia pe lista complexelor care
urmează a fi cercetate prin săpături
10
- Ibidem, p. 75
8

arheologice, iar mai apoi poate trece la

organizarea acesteia.
În fața arheologilor stau acum mai multe
probleme administrativ-tehnice:
- Contactul cu autoritățile locale;
- Contactul cu proprietarul terenului,
care poate fi statul sau o persoană
particulară;
- Constituirea echipei de arheologi, de
obicei din specialiști în epoca
obiectivului arheologic ce urmează a
fi cercetat, la care se mai pot adăuga
tehnicieni care urmează a avea
anumite atribuții limitate: topografi,
arhitecți, sau alți specialiști care pot
avea legături cu viitoarea cercetare,
eventual echipe de studenți care se
specializează în istorie și
arheologie.”11
11
- ibidem, p. 78
9

Etapa săpăturii arheologice

„Este faza concretă a cercetării
arheologice, în care solul este investigat
prin mijloace specifice, pentru a valorifica
aceste informații din punct de vedere
istoric.”12
„Cercetarea arheologică, reprezintă
cumulul măsurilor, cu caracter tehnic și
științific, cu rol în asigurarea prospectării,
identificării, realizarea de săpături
arheologice în vederea decopertării,
investigării, recoltării, înregistrării și
valorificării din punct de vedere științific.
Cercetările arheologice sistematice,
reprezintă cercetările arheologice de
întindere și durată mare, care se execută

12
- ibidem, p. 82
10

în conformitate cu un proiect de
cercetare.
Cercetările arheologice de salvare,
reprezintă acele cercetări arheologice
realizate în zonele cu patrimoniu
arheologic reperat, cunoscut și cercetat.
Cercetările arheologice preventive, sunt
acele cercetări arheologice cauzate de
lucrările de construire, extindere,
modificare sau reparare a căilor de
comunicație, a dotărilor tehnico-edilitare
etc.”13

Prelucrarea și cercetarea de laborator –

metode de datare
„O problemă fundamentală pentru știința
istorică, în general, deci și pentru

- ing. Ionuț Maican, Teză de Doctorat – rezumat, Universitatea Tehnică

13

„Gheorghe Asachi”, Iași, 2015, p. 12

11

arheologie, este problema datării

materialului descoperit.”14
Ex.: Metoda potasiu-argon 40 – „Această
metodă este foarte apreciată de arheologi
și preistoricieni; ea poate fi utilizată pentru
datări care se situează undeva în jurul a
10.000.000 ani. Unul dintre atomii
potasiului, potasiu 40, este radioactiv,
dezintegrarea lui generând argon. Argonul
este gazul rar, motiv pentru care a și fost
ales pentru umplerea becurilor electrice.
(...) Prin măsurarea cantității de argon din
potasiul 40 dezintegrat, determinând
raportul dintre aceste doua elemente
putem afla data formării rocii respective.
Metoda este folosită îndeosebi pentru
datarea stațiunilor arheologice
paleolitice.”15
14
- Marius Grec, Arheologia, între știință și pasiune, „Vasile Goldiș” University
Press, Arad, 2009, p. 96
15
- Ibidem, p. 103
12

Valorificarea prin expunerea muzeală a

descoperirilor

„Funcției de conservare a pieselor de

muzeu, îi revine sarcina să concentreze
multiple activități legate de păstrarea
nealterată a patrimoniului muzeal.”16
„În depozitul unui muzeu, la fel ca și în
expoziția permanentă, conservarea
pieselor muzeistice ocupă locul central,
prin distribuirea și existența multiplelor
activități care se impun.”17
„De altfel asigurarea unui spațiu
corespunzător: expozițional, de depozitare
și cel operativ (ateliere, laboratoare,
depozite, bunuri) alcătuiesc o componentă
16
- Mioara Turcu, Conservarea pieselor de muzeu, Editura Fundației „România
de Mâine”, 2008, p. 3
17
- Ibidem, p. 24
13

de bază în problema conservării

patrimoniului.”18

18
- Ibidem