Examen pentru disciplina antropologie culturala

Istorie, anul al III-lea

Nistor Florentin Ionut

1. Homo Rudolfensis a fost considerat cel mai timpuriu representant al genului homo,
prima descoperire fiind facuta in jurul lacului Turcana, aceasta descoperire avand o
vechime de circa 2.4-1.6 milioane de ani.
Anumite cercetari arata faptul ca Homo Rudolfensis ar fi coexistat cu specia Homo Habilis,
prima descoperire a lui Homo Habilis fiind in anul 1960 la Olduvai.
Alte cercetari subliniaza faptul ca primii hominizi aveau o organizare ale ariilor cerebrale
mult mai apropiata de oamenii moderni fata de australopitecinele. Homo Habilis si Homo
Rudolfensis aveau deja o forma rudimentara de limbaj, aceasta idee fiind sustinuta de
complexitatea culturii materiale gasita in industriile litice ale culturii prundului.
Au mai fost descoperite la Trinil parti dintr-un schelet apartinand unei fiinte cu trasaturi
umane: mers biped, capacitatea craniana era relative mare, pozitie erecta. Aceasta
descoperie ducand la aparitia unui nou hominid fiind Homo Erectus.

2. Observatia participanta implica anumite aspect esentiale ale muncii de teren, cum ar fi
ca cercetatorul traieste cu oamenii pe care ii studiaza , este martor al comportamentului
grupului pe care il studiaza. Munca de teren pentru un antropolog este o “teleportare”
intr-o alta cutura, cee ace ii permite antropologului sa priveasca grupurile studiate ca
fiind construite de oameni traind intr-o lume reala si nu ca abstractii.
Observatia participanta presupune inregistrarea tutror faptelor care se petrec in
grupul studiat. Aceasta obervatie are la baza mai multe etape: observatia directa facuta
de antropolog in momentul desfasurarii actiunilor studiate, observatia trebuind sa fie
obicetiva, observatia antropologului trebuie sa faca masuratori, impunandu-se
inregistrarile tehnice, foto-video dar si audio, observatia trebuie sa fie completa, dar si
analitica.