Terna - Vornicu - Fontes Perennitatis1 1 16 34

Fontes
perennitatis. Studia in honorem magistri Nicolae Ursulescu,

Ediderunt: V. Cotiugă, F.–A. Tencariu, A. Asăndulesei,
Târgoviște, 2023, p. 585–602

CERCETĂRI ARHEOLOGICE DE SUPRAFAȚĂ
ÎN CÂMPIA JIJIEI SUPERIOARE

Andreea ȚERNA1, Diana–Măriuca VORNICU2,
Daniel CIUCALĂU3, Stanislav ȚERNA

Rezumat. Investigațiile de suprafață realizate în Câmpia Jijiei Superioare au avut ca obiectiv
nivelarea disparităților de cercetare din această regiune prin investigarea unor zone ce reprezintă
pete albe pe harta siturilor din regiune. O primă etapă a demersului nostru a reprezentat-o
clasificarea zonelor cu potențial arheologic prin analiza imaginilor stelitare și a condițiilor
geomorfologice. În a doua etapă a cercetării am verificat, pe teren, prin investigații perieghetice,
respectivele puncte de interes. Prin acest tip de abordare am reușit identificarea a 15 situri inedite.
Din punct de vedere cronologic, cele mai multe situri aparțin perioadei eneolitice (mileniile V–IV
BC) dar au fost identificate și așezări din epoca bronzului, Antichitatea târzie și Evul Mediu.
Cercetările de suprafață întreprinse de noi în Câmpia Jijiei Superioare aduc date noi privind
patrimoniul arheologic al acestei zone și reprezintă doar o fază incipientă a cercetării sistematice
necesare pentru cunoașterea evoluției așezărilor umane din acest peisaj geografic.
Abstract. The field research that we carried out in the Upper Jijia Plain had as objective the
levelling of the research disparities in this region through investigating some areas that are white
spots on the map of the sites from this region. A first stage of our approach was the classification
of areas with archaeological potential through the analysis of satellite images and
geomorphological conditions. In the second stage of the research, we checked, on the field,
through periegetic investigations, the assessed points of interest. Through this approach we
managed to identify 15 new sites. From a chronological point of view, most sites belong to the
Copper Age (millennium V–IV BC), but settlements from the Bronze Age, the Late Antiquity
and the Middle Ages have also been identified. The surface research undertaken by us in the
Upper Jijia Plain brings new data regarding the archaeological heritage of this area and
represents only an initial phase of the systematic research necessary to know the evolution of
human settlements in this geographical landscape.
Cuvinte cheie: Câmpia Jijiei Superioare, cercetări perieghetice, imagini satelitare, Eneolitic,
Epoca Bronzului.
Keywords: Upper Jijia Plain, fieldwalking, satellite images, Copper Age, Bronze Age.

1
Christian-Albrechts-Universität zu Kiel, Germany, Institut für Ur- und Frühgeschichte.
2
Academia Română, filiala Iași, Institutul de Arheologie.
3
Cercetător independent.

586 Andreea Țerna, Diana–Măriuca Vornicu, Daniel Ciucalău, Stanislav Țerna
Introducere
Câmpia Jijiei Superioare este situată în partea de nord-est a României și este cuprinsă,
din punct de vedere al unităților administrative, între granițele județului Botoșani.
Din punct de vedere geo-morfologic, reprezintă sectorul de nord al Câmpiei Moldovei și
este delimitată de râul Prut la nord și nord-est, Podișul Sucevei la vest și nord-vest
și râul Miletin la Sud (Băcăuanu 1968). Această zonă a oferit, prin caracteristicile
sale geo-morfologice, un cadru propice locuirii umane, motiv pentru care a devenit
o zonă intens investigată, din punct de vedere arheologic, încă din perioada de început
a arheologiei ca știință de sine stătătoare. Inițial, eforturilor arheologilor s-au
concentrat cu precădere pe investigarea siturilor paleolitice și eneolitice din culoarul
Prutului și valea Jijiei. Se remarcă cercetările de teren din perioada interbelică
(Moroșan 1938) și expedițiile postbelice care au dus la identificarea și cartarea
unui important număr de așezări umane datând din paleolitic până în epoca
medievală (Nestor et alii 1951; Nestor et alii 1952; Zaharia 1955a; Zaharia 1955b; Zaharia et
alii 1970, Crâșmaru 1977). Un moment crucial în repertorierea siturilor arheologice din
regiune îl constituie întocmirea primului repertoriu arheologic al județului Botoșani
(Păunescu et alii 1976) pentru care au fost realizare cercetări de teren pe arii
extinse, acoperindu-se astfel golurile în cercetare din perioada precedentă. Cea mai
recentă și de anvergură întreprindere în acest sens o reprezintă publicarea celei de a
doua ediții a repertoriului arheologic al județului Botoșani, ocazie cu care au fost
identificate noi situri arheologice, verificate o parte dintre cele semnalate ulterior și
creată o bază de date pe suport GIS, primul repertoriu arheologic județean digital din
România (Șovan 2016).
Deși reprezintă una dintre zonele cele mai intens investigate din Moldova, în
continuare pot fi observate inegalități în cercetarea diferitelor regiuni cauzate probabil
de preferințele individuale ale cercetătorilor, accesibilitatea zonei sau frecvența
lucrărilor publice ce necesită cercetări arheologice preventive. În acest context,
demersul nostru a avut ca idee de bază investigarea sistematică a unei întregi unități de
relief, mai exact a bazinului hidrografic Corogea, care spre deosebire de zonele
învecinate (bazinul Bașeului și al Jijiei) prezintă o frecvență scăzută a siturilor
arheologice. Început ca proiect de cercetare în cadrul secției de Istorie–Arheologie a
Muzeului Județean Botoșani, în perioada în care doi dintre autorii prezentei lucrări
(A. Țerna, D. Ciucalău) erau angajați ai acestei instituții, planul nu a fost dus până la
capăt ca urmare a părăsirii instituției de către cei doi. Deși oprit într-un stadiu incipient,
proiectul a avut ca rezultat descoperirea a nouă situri arheologice și verificarea unor
zone cu potențial arheologic (fig. 2E). În paralel, în contextul realizării de săpături
arheologice în situri din bazinele Jijiei și al Prutului (Vornicu-Țerna et alii 2018; Vornicu-
Țerna et alii 2020; Vornicu-Țerna et alii 2020a), au fost realizate cercetări de suprafață în
zonele adiacente acestora, în urma cărora au fost reperate șase noi situri arheologice.
Prezentăm, în cele ce urmează, rezultatele combinate ale celor două proiecte de
cercetări arheologice de suprafață (tabelul 1).

Cercetări arheologice de suprafață în Câmpia Jijiei Superioare 587
Metodologie
Pentru o bună planificare a traseului unei cercetări de suprafață, considerăm importantă
identificarea prealabilă a zonelor cu potențial arheologic ridicat. Pentru determinarea
acestora am utilizat două metode:
- analiza imaginilor satelitare oferite de platforma Google Earth în vedere
identificării unor potențiale structuri arheologice;
- evaluarea pe baza proximității și accesibilității unor resurse importante de apă.
În acest sens, au fost considerate zone cu potențial arheologic ridicat, locurile aflate la
confluența a două cursuri de apă sau formele de relief care au acces la apă din cel puțin
două părți.
În ceea ce privește documentarea de teren, au fost înregistrate traseul parcurs,
limitele zonelor cu descoperiri arheologice și aglomerările de materiale, îndeosebi în
cazurile în care au fost identificate, cu claritate, prezența unor platforme de lut ars
provenite de la locuințe. Toate măsurătorile au fost realizate cu telefoanele mobile
utilizând aplicația Mapit GIS.

Rezultate
Au fost identificate 15 puncte cu descoperiri arheologice, care atestă prezența unor
așezări umane din diferite perioade. Prezentăm, în continuare, un catalog al
descoperirilor, grupate pe unități administrative (comune). Pentru fiecare sit, informația
a fost structurată după următorul model:
A. Încadrare cronologică. Suprafața estimată a sitului.
B. Repere geomorfologice și localizare (coordonate Stereo 70).
C. Descrierea situației de teren și a materialului arheologic reperat.
D. Date suplimentare: starea actuală a terenului (pășune, teren agricol, cultivat, arat
etc.), starea de conservare a sitului, perioada și colectivul cercetării.

Comuna Albești

1. Tudor Vladimirescu–Holmul la Cuibul Vulturului
A. Incert, probabil eneolitic. Incert.
B. Situl se află în bazinul râului Corogea, pe un platou înalt, triunghiular, deasupra
punctului de confluență a unor văi mai mici cu râul Ponoare. Altitudine absolută: 155 m.
Coordonate: 660848.967, 692196.167.
C. La suprafață au fost identificate doar câteva fragmente ceramice, provenite de la vase
lucrate la mână, din pastă fină, omogenă, arse oxidant. Printre acestea, se află și un
fragment de toartă (figura 3/1). După aspectul pastei și forma torții, artefactele pot fi
atribuite perioadei eneolitice.
D. Teren agricol, cultivat. Stare bună. Iunie 2020, A. Ţerna, S. Ţerna.

2. Tudor Vladimirescu–Ponoare
A. Incert. Incert.
B. Se află la circa 1.5 km sud-est de punctul Holmul la Cuibul Vulturului, pe un versant puternic
afectat de eroziune. Altitudine absolută: 152 m. Coordonate: 662577.955, 691953.228.
C. La suprafață au fost observate dispersat fragmente ceramice de mici dimensiuni,
provenite de la vase lucrate la mână, unele arse reducător, altele oxidant și un fragment
de silex. Nu există suficiente elemente pentru încadrarea cronologică a materialelor.
D. Teren agricol, cultivat. Stare proastă de conservare, puternic afectat de eroziune.
Iunie 2020, A. Ţerna, S. Ţerna.

Comuna Dorohoi

3. Progresul–Valea Ruștei
A. Epoca bronzului, cultura Noua. Circa 5 ha.
B. Situl se află pe o pantă cu expunere sudică, la confluența unui curs minor de apă,
Valea lui Prisucă, cu Valea Ruștei, afluent de gradul 2, de stânga, al Jijiei. Altitudine
absolută: 162-180 m. Coordonate: 606413.215, 722783.928.
C. Identificată pe baza imaginilor satelitare oferite de platforma Google Earth, așezarea
ar fi formată din 13 cenușare, dispuse în trei șiruri (fig. 2B). Pe teren a fost posibilă
identificarea a doar patru dintre acestea, situate în marginea de nord a așezării, întrucât
spre sud, accesul nu a fost posibil din cauza culturilor agricole. Tot din acest motiv,
materialul arheologic colectat se rezumă la doar câteva fragmente ceramice de
fragmentare medie și înaltă. Unul dintre acestea este de la un vas cu profil în formă de
„S” cu decor adâncit (fig. 3/8–9).

4. Progresul–Podișul Trestiana
A. Sec. II-IV e.n. Incert
B. Situl se află în bazinul Jijiei, în partea de N–NV a Podișului Trestiana, la vărsarea
pârâului Bobeuca în Ghilăuca, afluent de gradul 2, de stânga al Jijiei. Altitudine absolută
164 m. Coordonate: 609880.052, 723292.651
C. Resturile de locuire au fost observate pe o suprafață de cca. jumătate de hectar, în
partea de nord-vest a promontoriului, însă limitele sitului nu sunt clare. A fost
descoperită o cantitate redusă de fragmente ceramice de diferite categorii. Unele, de
culoare brună cu nuanțe cenușii, provin de la vase lucrate la mână, arse oxidant și
realizate dintr-o pastă în care a fost adăugată o cantitate mare de degresanți minerali
(pietricele)(fig. 3/10). Pe lângă aceasta, mai sunt prezente mici fragmente ceramice de
factură fină, de culoare cenușie, cu suprafața netezită și un fragment de buză cu profilul
în „T” din pastă omogenă arsă la roșu (fig. 3/11).
D. Teren agricol, cultivat. Stare bună. Iunie 2020, A. Țerna, S. Ţerna.

Comuna Durnești

5. Durnești–Iazul La Moara Gândului
A. Eneolitic, cultura Horodiștea-Gordinești; Epoca migrațiilor, cultura Sântana de Mureș
– Cerneahov. Circa 11 ha.
B. Situl se află pe panta de sud-est a formațiunii numite Dealul din fața Odăii
Brănișteanului, în bazinul râului Corogea, la vărsarea râului Șurina în Ponoară.
În prezent, în punctul de confluență este amenajat iazul La Moara Gândului. Altitudine
absolută: 80–100 m. Coordonate: 662164.563, 692818.496.
C. Prezența unor structuri arheologice în acest punct a fost sugerată prin analiza
imaginilor satelitare de pe platforma Google Earth (fig. 2D). Pe imaginile din anii 2015 și
2014 se poate observa o structură aproximativ rectangulară ocupând cca. 11 ha, formată
din unul sau două șiruri de anomalii ovale și rotunde, grupate în jurul unei piațete.
Cercetarea de suprafață s-a concentrat în zonele de est și sud-est ale așezării, unde s-a
observat că anomaliile corespund unor zone cu densitate mare de material arheologic.
Ceramica descoperită este realizată din mai multe tipuri de pastă și prin diverse
modalități. Astfel, se disting vase lucrate la roată, dintr-o pastă fină, fără impurități, de
culoare cenușie. O a doua categorie este cea a ceramici lucrate la mână, dintr-o pastă în
care au fost adăugați degresanți de origine minerală (pietricele, calcar, mica) și/sau
cioburi pisate, arsă, de asemenea, la cenușiu (în unele cazuri cu miez de culoare roșie).
Remarcăm și prezența unei baze de amforă, lucrată dintr-o pastă cu multe impurități,
arsă oxidant. Fragmentele ceramice pot fi atribuite culturii Sântana de Mureș–
Cerneahov (sec. IV e. n.) (fig. 4/1–8). În partea de nord-vest a sitului, pe pantă, dar și în
afara limitelor sale, spre vest, au fost identificate fragmente ceramice și piese de silex
eneolitice. Două dintre fragmentele ceramice păstrează resturi de decor pictat cu negru:
linii tangente și linii dispuse unghiular, întâlnite în siturile eneolitice finale aparținând
culturii Horodiștea-Gordinești (fig. 4/9). Artefactele de piatră cioplită găsite în acest
punct sunt puține la număr: un fragment median dintr-o lamă neretușată, o lamă ușor
denticulată (fig. 4/10) și o piesă esquillé (fig. 4/11). Limitele locuirii eneolitice nu pot fi
determinate cu certitudine.
D. Teren agricol, discuit, cultivat. Stare bună. Aprilie 2019, A. Ţerna, S. Ţerna,
D.-M. Vornicu, D. Ciucalău.

6. Durnești–Dealul Odaia Brănișteanului II
A. Incert. Incert.
B. Punctul se află pe panta de sud vest a formațiunii Dealul Odaia Brănișteanului, pe
malul stâng al iazului La Moara Gândului. Altitudine absolută: 86–87 m. Coordonate:
662560.684, 693048.314.
C. Au fost observate urme sporadice de locuire de-a lungul drumului de tractor de la
nord de iaz. Zona nu a fost cercetată detaliat, ci doar pe o suprafață de cca 900 m2.

Au fost recuperate fragmente de lut ars și fragmente mici de ceramică fără a putea fi
încadrate cronologic sau cultural.
D. Teren agricol, cultivat. Incert. Aprilie 2019, A. Ţerna, S. Ţerna, D.-M. Vornicu,
D. Ciucalău.

Comuna Ripiceni

7. Ripiceni–Fundoaia
A. Epoca Bronzului, cultura Noua; Ev mediu. Circa 8 ha.
B. Situl se află pe partea dreaptă a drumului Ștefănești–Ripiceni. Este localizat pe o
pantă, de o parte și de alta a unui mic curs de apă, numit Fundul Pârâului, la mai puțin
de 1 km de malul actual al râului Prut. Altitudine absolută: 110 m. Coordonate:
662774.013, 712185.142.
C. Așezarea cu cenușare a fost reperată pe imaginile satelitare oferite de Google Earth
(fig.2A). Sunt vizibile cel puțin 13 cenușare dispuse pe ambele părți ale văii, în șiruri
paralele orientate NV-SE. Au fost colectate de pe suprafața a câtorva cenușare, resturi
faunistice, fragmente de artefacte din silex și fragmente ceramice. Dintre fragmentele
ceramice remarcăm câteva fragmente specifice Evului mediu.
D. Teren agricol, cultivat. Stare medie de conservare, afectat de eroziune de-a lungul văii
pârâului. Cercetată în octombrie 2016 de către A. Ţerna și S. Ţerna.

Comuna Românești

8. Dămideni–Cimitirul Vechi
A. Eneolitic, cultura Cucuteni, faza B2; circa 5 ha.
B. Situl ocupă o mică parte a unui platou delimitat la est de cursul râului Prut, iar în nord
și sud, de două văi (Valea lui Kiper); altitudine absolută: 95-105 m. Coordonate:
670001.599, 691552.899.
C. Situl a fost cercetat perieghetic în diferite momente ale anului, după și înaintea
lucrărilor agricole de primăvară și de toamnă. Au fost observate aglomerări de materiale
formate din fragmente ceramice de dimensiuni medii și mari, piese de silex și resturi de
platformă de lut ars, ce atestă prezența unor locuințe. Acestea sunt întrerupte de spații
largi în care materialul arheologic este aproape absent. Cartarea platformelor indică o
posibilă organizare a locuințelor în cuiburi. Fragmentele ceramice aparțin, în mare
parte, categoriei fine și provin de la străchini și vase bitronconice de diferite dimensiuni.
Pe multe dintre ele se păstrează decorul pictat cu negru sau negru și roșu. Elementele
decorative identificate sunt linii tangente, linii curbe, de triunghiuri umplute („colți de
lup”), motive serpentiforme (fig. 5/1-12). A fost recuperat și un fragment aparținând
categoriei ceramice Cucuteni C. Artefactele din piatră găsite în acest sit au fost realizate
prin cioplirea silexului provenit din depozitelor cenomaniene (Cretacic Superior) din
Platforma Moldovenească, depozite care “ies la zi” în zona Prutului mijlociu (Albu et alii

1960; Bâgu, Mocanu 1984; Ionesi 1989; Macovei, Atanasiu 1934; Muraru 1990). Aceste
artefacte sunt sub forma unor produse de debitaj neretușate (lame de dimensiuni medii:
fig. 5/13 și mici, diverse așchii și fragmente/deșeuri) dar și a unor piese retușate. Dintre
acestea se remarcă gratoarele pe așchii (fig. 5/14-15) și un fragment dintr-un vârf de
săgeată triunghiular (cu baza ușor convexă) realizat pe o plăcuță de silex prin retușe
plate, dispuse bifacial, caracteristic, prin formă și modalitate de producere, perioadei
eneolitice (fig. 5/16). Menționăm și descoperirea unui fragment de lut ars cu amprentă
vegetală (fig. 5/17).
Partea de nord a sitului interferează cu teritoriul ocupat de cimitirul și biserica de lemn
ale vechiului sat Dămideni, abandonat la începutul secolului XX. Nu se poate estima ce
procentaj din sit a fost distrus de ansamblul modern.
D. Teren agricol; discuit, cultivat cu porumb, arat. Stare medie; în est și sud-est,
promontoriul este puternic afectat de eroziune. Aprilie, octombrie, noiembrie 2019,
A. Ţerna, D.-M. Vornicu, S. Ţerna.

9. Românești–Dealul Viișoarei
A. Eneolitic, cultura Cucuteni, fază incertă. Circa 0.8 ha.
B. Așezarea se află pe malul stâng al râului Corogea, în partea de sud-vest a dealului
Viișoarei; altitudine absolută: 100-104 m. Coordonate: 666225.623, 691467.282.
C. În apropierea marginii promontoriului au fost observate resturile a cel puțin două
platforme de lut ars. Au fost recuperate fragmente provenind de la vase ceramice lucrate
la mână, piese litice și resturi de lut ars. Fragmentele ceramice sunt majoritar din
categoria fină, arse oxidant (fig. 3/2) însă nu păstrează decor sau elemente morfologice
diagnostice. Atribuirea așezării perioadei eneolitice s-a făcut pe baza prezenței
fragmentelor ceramice de tip Cucuteni C (fig. 3/3). Artefactele de piatră cioplită (așchii,
dintre care unele corticale și diverse deșeuri de debitaj) sunt lucrate din silexul specific
depozitelor din zona Prutului mijlociu; unele dintre acestea sunt acoperite de o patină
de culoare albastră.
D. Teren agricol, arat și discuit. Probabil se mai păstrează doar o mică parte a sitului,
promontoriul fiind puternic afectat de eroziune în partea de sud. Aprilie 2019, iunie
2020, A. Ţerna, D.-M. Vornicu, S. Ţerna.

10. Sărata–Dealul Mălăești
A. Posibil eneolitic final. Circa 5 ha.
B. Situl se află în partea de nord-vest a dealului Mălăești, zonă cu aspect de pantă lină.
La vest, este mărginit de valea râului Corogea, iar la nord de un afluent de stânga al
acestuia, denumit Bocea; altitudine absolută: 100-110 m. Coordonate: 664340.701,
692876.300.
C. Pe terenul proaspăt discuit au fost observate resturi dispersate de ceramică de
fragmentare medie și joasă și fragmente mici de lut ars. Fragmentele ceramice provin de
la vase lucrate la mână, însă nu păstrează suficiente elemente care ar permite și

identificarea tipurilor morfologice. O parte din ele sunt realizate dintr-o pastă fină, arsă
oxidant, asemănătoare celei eneolitice (fig. 3/6). Restul sunt fragmente de culoare brună
și negricioasă, de la vase arse reducător, a căror pastă conține șamotă și într-un caz,
scoică. Pe lângă acestea, a fost recuperat și un gratoar realizat din silex (fig. 3/7).
La cca. 300 m nord-est, pe un platou trapezoidal cu altitudine absolută de cca 125 m, pe
o suprafață de aproximativ 0.8 ha au fost reperate slabe resturi de cultură materială. Ne
referim la fragmente ceramice de mici dimensiuni ce provin de la vase lucrate la mână,
în principal arse reducător. Nu este clar dacă se poate vorbi despre aceeași așezare sau
sunt două situri separate.
D. Teren agricol, arat și discuit. Stare medie de conservare cauzată de eroziunea
versantului în parte de nord. Aprilie 2019, A. Ţerna, D.-M. Vornicu, S. Ţerna.

11. Românești–Dealul Odaia Brănișteanului I
A. Incert, posibil epoca bronzului, cultura Noua. Circa 4 ha
B. Situl se află pe panta joasă, de sud-est, a dealului Odaia Brănișteanului (sau dealul La
Iazul de la Moara Gândului), la confluența râului Corogea cu afluentul de dreapta,
Ponoare; altitudinea absolută: 75-80 m. Coordonate: 663807.059, 692741.646.
C. Pe o suprafață de circa 4 ha au fost identificate fragmente ceramice de mici
dimensiuni de la vase lucrate la mână, arse reducător. Pe anumite porțiuni, solul are
aspect cenușos, asemănător cu cel întâlnit în așezările cu cenușare aparținând epocii
bronzului, însă spre deosebire de acestea, resturile de cultură materială au o prezență
foarte redusă. Ceramica colectată nu oferă suficiente elemente de datare.
D. Teren agricol, nearat. Stare bună. Aprilie 2019, A. Ţerna, D.-M. Vornicu, S. Ţerna.

Comuna Săveni

12. Săveni–Dealul Sărăturilor
A. Epoca bronzului, cultura Noua. Circa 4 ha
B. Situl se află la nord de orașul Săveni, pe DJ 282, pe malul stâng al râului Podriga,
afluent de gradul 1 al Bașeului, pe o pantă lină cu expunere vestică. Altitudine absolută
89 m. Coordonate: 637797.957, 721410.960
C. Așezarea cu cenușare a fost reperată prin analiza imaginilor satelitare de pe platforma
Google Earth (fig. 2C). Sunt vizibile cel puțin nouă cenușare dispuse în două șiruri
arcuite. Cercetarea de suprafață s-a concentrat pe partea de vest a drumului județean.
Nu este exclus ca așezarea să continue și pe partea opusă a drumului județean, însă ca
urmare a faptului că această zonă este înțelenită, nu au fost observate materiale
arheologice la suprafață. Au fost colectate fragmente ceramice, oase de animale și câteva
piese de silex. Ceramica este specifică culturii Noua (fig. 3/12-14) și este reprezentată
deopotrivă categoria grosieră și cea fină.
D. Teren agricol, cultivat. Stare medie de conservare, cu eroziune accentuată pe panta
de vest și sud vest; parțial afectat de DJ 282. Iunie 2018, A. Ţerna, D. Ciucalău.

Comuna Ștefănești

13. Ștefănești–Odaia lui Micu
A. Eneolitic, cultura Cucuteni, faza A3. Circa 5 ha
B. Situl se află pe un promontoriu triunghiular, în bazinul râului Corogea, la confluența
Văii Odaia lui Micu cu Valea Hâlboca (în trecut Valea Lupașcu). Altitudine absolută: 120-
130 m. Coordonate: 662963.340, 697427.282.
C. De pe suprafața sitului a fost colectat circa 1 kg de fragmente ceramice de dimensiuni
medii și șase piese de silex. Ceramica, lucrată la mână, se încadrează exclusiv în categoria
fină, arsă oxidant. Cele mai multe fragmente nu păstrează decor, însă cele câteva piese
pictate sunt specifice culturii Cucuteni, cel mai probabil faza A3. Elementele de decor
identificate sunt meandrele unghiulare și benzile curbe, cele din urmă parte a unor ove
sau motive spiralice (fig. 6A).
D. Teren agricol, cultivat. Stare bună. Iunie 2018, S. Ţerna, A. Ţerna.

14. Stefănești–Dealul Botcea
A. Eneolitic, cultura Cucuteni, faza A3. Circa 2 ha
B. Situl se află pe un mic afluent de stânga al râului Corogea, pe panta de vest a Dealului
Botcea, la cca. 1.5 km sud de situl precedent (Ștefănești-Odaia lui Micu). Altitudine
absolută: 110-118 m. Coordonate: 663407.469,695404.039
C. Au fost colectate de pe suprafața sitului cca 250 g fragmente ceramice specifice culturii
Cucuteni, faza A, un fragment dint-un topor de piatră, o piesă de silex și fragmente de
lut ars. Cinci fragmente ceramice din 15 colectate păstrează decor pictat tricrom
reprezentând ove și meandre unghiulare (fig. 6/B).

15. Ștefănești–Valea Bașeului
A. Incert, probabil eneolitic. Incert
B. Situl se află pe terasa râului Bașeu, pe malul drept, la cca. 1 km nord de drumul
Ștefănești-Livada. Altitudine absolută: 80 m. Coordonate: 662923.471, 702601.173
C. Au fost colectate resturi ceramice de fragmentare medie și joasă și câteva fragmente
de artefacte din piatră cioplită. Ceramica de culoare cărămizie a fost lucrată la mână
dintr-o pastă omogenă și prezintă ardere oxidantă. Majoritatea sunt fragmente de burtă
și nu păstrează suficiente elemente pentru determinarea tipurilor de vase de la care
provin. După calitatea pastei, acestea ar putea fi eneolitice (fig. 3/4-5). Se remarcă un
fragment de buză de la un vas cu gât înalt, decorat cu un șir de perforații sub deschidere
realizat din același tip de pastă (fig. 3/4); încadrarea cronologică și culturală a acestuia
este problematică.
D. Teren agricol, discuit. Stare bună. Octombrie 2018, A. Țerna, S. Țerna.

Discuții și concluzii
Cercetările de suprafață întreprinse de noi în Câmpia Jijiei Superioare aduc date noi
privind patrimoniul arheologic al Câmpiei Jijiei Superioare și reprezintă doar o fază
incipientă a cercetării sistematice necesare pentru nivelarea disparităților de cercetare
din această regiune.
Deși au fost realizate cu resurse umane uneori insuficiente și a fost alocat un interval
de timp relativ scurt pentru vizitarea zonelor de interes (perieghezele în bazinul Corogea
au fost efectuate în trei zile), prin cercetările de suprafață s-a reușit identificarea a nouă
situri în bazinul Corogea, și a câte două în bazinele Jijiei, Prutului și Bașeului. Pentru
interfluviul Corogea-Prut demersul de față alături de investigațiile din ultimii ani
(Bolohan et alii 2015; Vornicu-Țerna et alii 2019) sunt cu precădere importante întrucât
arată că prezență redusă a urmelor de locuire umană în această zonă poate fi explicată
prin golurile din cercetare și nu prin factori ce țin de geomorfologia regiunii.
Utilizarea imaginilor satelitare constituie un instrument util pentru identificarea
zonelor cu potențial arheologic și a furnizat rezultate bune și în trecut, în special în cazul
așezărilor cu cenușare (Bolohan et alii 2015) dar și pentru siturile eneolitice (Vornicu-
Țerna, Țerna 2016; Țerna, Vornicu-Țerna 2021). În cazul de față, aplicarea acestei metode
a ajutat la identificarea a trei așezări cu cenușare și a unui sit datând din secolul IV e.n.
Într-o altă situație, o anomalie observată pe unele imagini satelitare la nord-vest de satul
Sărata s-a dovedit, la verificarea în teren, a fi de origine geomorfologică.
Pe lângă importanța științifică a rezultatelor obținute, cercetările de suprafață au
permis și evaluarea stării patrimoniului arheologic, datele furnizate putând servi ca
fundament pentru protejarea zonelor afectate de factori naturali sau antropici. Șase
dintre siturile identificate sunt afectate de eroziune, unul dintre ele fiind în mare parte
distrus prin prăbușirea versantului. Situl de la Dămideni este singurul afectat de factori
antropici, prin amenajarea cimitirului și a bisericii satului modern la începutul secolului
XIX.
În perspectivă, este necesară revizitarea siturilor care nu au furnizat suficient
material pentru încadrare cronologică și culturală. Totodată considerăm că doar prin
investigarea în mod sistematic a bazinelor hidrografice a râurilor putem evalua, într-un
mod lipsit de bias, dinamica de locuire a Câmpiei Jijiei Superioare în diferite perioade
istorice.

BIBLIOGRAFIE
Albu et alii 1960: N. Albu, C. Gheorghiu, I. Popescu, Depozitele sedimentare de la Rădăuți-Prut,
Comunicări de geologie-geografie, I (1957–1959), 1960 p. 9–23.
Băcăuanu 1968: V. Băcăuanu, Câmpia Moldovei. Studiu geomorfologic, Editura Academiei
Republicii Socialiste România, București, 1968.
Bâgu, Mocanu 1984: Gh. Bâgu, A. Mocanu, Geologia Moldovei. Stratigrafie și considerații
economice, Editura Tehnică, București, 1984.

Bolohan et alii 2015: N. Bolohan, S. Drob, A. Gafincu, A. Cojocariu, Cercetări arheologice de
suprafață în bazinul mijlociu alrâului Corogea, jud. Botoșani și câteva observații
preliminare, Buridava, XII/1 (C. Schuster, C. Tulugea, C. Terteci (eds.), Symposia
Thracologica X, Volum dedicat profesorului Petre I. Roman la cea de-a 80-a aniversare.
Volume dedicated to Professor Petre I. Roman on his 80th anniversary), 2015,
p. 397–411.
Crâșmaru 1977: A. Crâșmaru, Drăgușeni. Contribuţii la o monografie arheologică, Muzeul
Județean de Istorie, Botoșani, 1977.
Ionesi 1989: L. Ionesi, Geologia României. Unități de platformă și orogenul nord dobrogean, curs
universitar, Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, 1989.
Macovei, Atanasiu 1934: G. Macovei, I. Atanasiu, L’évolution géologique de la Roumanie.
Crétacé, Anuarul Institutului Geologic al României, 16 (1931), 1934, p. 63–280.
Moroșan 1938: N. N. Moroșan, Le Pléistocène et le Paléolithique de la Roumanie du Nord-Est (Les
dépôts géologiques, leur faune, flore et produits d’industrie), Anuarul Institutului
Geologic al României, 19, 1938, p. 1–160.
Muraru 1990: A. Muraru, Le gisement de silex de la Vallée du Prut, source de matière première
pour l’outillage lithique dans la préhistoire. Etude monographique préliminaire, în vol.:
M.-R. Séronie-Vivien, M. Lenoir (eds.) Le silex. De sa genese a l’outil. Actes du V colloque
international sur le silex, Bordeaux, 17 sept. – 2 oct. 1987, Cahiers du Quaternaire n 17,
CNRS, Paris, 1990, p. 149–159.
Mutihac 1990: V. Mutihac, Structura geologică a teritoriului României, Editura Tehnică,
București, 1990.
Nestor et alii 1951: I. Nestor, A. Alexandrescu, E. Comșa, E. Zaharia-Petrescu, V. Zirra, Șantierul
de pe Valea Jijiei (Iași - Botoșani - Dorohoi), Studii și cercetări de istorie veche, 2, 1, 1951,
p. 51–76.
Nestor et alii 1952: I. Nestor et alii, Șantierul Valea Jijiei, Studii și cercetări de istorie veche, 3, 1952,
p. 19–120.
Păunescu et alii 1976: Al. Păunescu, P. Șadurschi, V. Chirica, Repertoriul arheologic al judeţului
Botoșani, București, 1976.
Țerna, Vornicu-Țerna 2021: S. Țerna, A. Vornicu-Țerna, The potential of google earth spatial
imagery for detecting Cucuteni-Tripolye settlements: some examples from an ongoing
investigation (Republic of Moldova and Northeastern Romania), în vol.: A. Diachenko,
T. K. Harper, Y. Rassamakin, I. Sobkowiak-Tabaka (eds.), Data systematization in the
Neo-eneolithic of Southeastern and Central Europe: Essays in honor of Sergej Ryzhov,
Kyiv, 2021, p. 265–305.
Vornicu-Țerna, Țerna 2016: A. Vornicu-Țerna, S. Țerna, Ripiceni – Popoaia: a new Cucuteni B
settlement from North-Eastern Romania, Memoria Antiquitatis, 31-32, 2016, p. 97–112.
Vornicu-Țerna et alii 2019: A. Vornicu-Țerna, S. Țerna, K. Rassmann, J. Kalmbach, H. Skorna,
B. Briewig, A. Grundmann, Ștefănești, com. Ștefănești, jud. Botoșani. Punct: Hulboca,
Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2018, 2019, p. 329–332.
Vornicu-Țerna et alii 2020: A. Vornicu-Țerna, S. Țerna, K. Rassmann, D.-M. Vornicu,
J. Kalmbach, I. Hohle, A. Grundmann, I. Kohle, Sat Nou, com. Săveni, jud. Botoșani.
Punct: Sat Nou, Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2019, 2020,
p. 542–544.

Vornicu-Țerna et alii 2020a: A. Vornicu-Țerna, S. Țerna, A. Simalcsik, D. Ciucălău, E. G. Setnic,
One site, two stories: a Late Chalcolithic settlement and a 2nd century AD grave in the
Eastern Carpathians region, în vol.: M. Dębiec, T. Saile (eds.), A planitiebus usque ad
montes. Studia archaeologica Andreae Pelisiak vitae anno sexagesimo quinto oblata.
Rzeszów, 2020, p. 457–472.
Zaharia 1955a: N. Zaharia, Recunoașteri arheologice executate de colectivul Muzeului de antichităţi
din Iași, în anul 1953, în cuprinsul Moldovei, Studii și cercetări de istorie veche, 6(1-2), 1955,
p. 287–296.
Zaharia 1955b: N. Zaharia, Cercetările de suprafaţă efectuate în Moldova în cursul anului 1954,
Studii și cercetări de istorie veche, 6(3-4), 1955, p. 897-912.
Zaharia et alii 1970: N. Zaharia, M. Petrescu-Dîmboviţa, Em. Zaharia, Așezări din Moldova (de
la paleolitic până în secolul al XVIII-lea), Editura Academiei, București, 1970.


Fig. 1. Amplasarea siturilor prezentate în articol / The localisation of the sites from the article.
1: Tudor Vladimirescu–Holmul la Cuibul Vulturului; 2: Tudor Vladimirescu–Ponoare;
3: Progresul–Valea Ruștei; 4: Progresul–Podișul Trestiana; 5: Durnești–Iazul La Moara Gândului;
6. Durnești–Dealul Odaia Brănișteanului II; 7: Ripiceni–Fundoaia, 8: Dămideni–Cimitirul Vechi;
9: Românești–Dealul Viișoarei; 10: Sărata–Dealul Mălăești; 11: Românești–Dealul Odaia Brănișteanului I;
12: Săveni–Dealul Sărăturilor; 13: Ștefănești-Odaia lui Micu; 14: Stefănești–Dealul Botcea;
15: Ștefănești–Valea Bașeului.


Fig. 2. Imagini satelitare ale siturilor de la Ripiceni–Fundoaia (A), Progresu–Valea Ruștei (B),
Săveni–Dealul Sărăturilor (C), Durnești–Iazul La Moara Gândului (D); harta traseelor parcurse în timpul
cercetărilor de suprafață în interfluviul Corogea–Prut (cu linii roșii) (E) / Satellite images of the sites
from Ripiceni–Fundoaia (A), Progresu–Valea Ruștei (B), Săveni–Dealul Sărăturilor (C),
Durnești–Iazul La Moara Gândului (D); map of the fieldwalking tracks in
the Corogea–Prut interfluve (with red lines) (E).


Fig. 3. Artefacte descoperite în timpul cercetărilor de teren. 1–6, 8–13: fragmente ceramice; 7: gratoar din
silex / Artefacts found during the fieldwalking. 1–6, 8–13: pottery fragments: 7: flint endscraper.
1: Tudor Vladimirescu–Holmul la Cuibul Vulturului; 2–3: Românești–Dealul Viișoarei;
4–5: Ștefănești–Valea Bașeului; 6–7: Sărata–Dealul Mălăești; 8–9: Progresul–Valea Ruștei;
10–11: Progresul–Podișul Trestiana; 12–14: Săveni–Dealul Sărăturilor.


Fig. 4. Artefacte descoperite la Durnești–Iazul La Moara Gândului. 1–8: ceramică specifică culturii
Sântana de Mureș–Cerneahov; 9: ceramică specifică culturii Horodiștea–Gordinești; 10: lamă ușor
denticulată din silex; 11: piesă esquillé / Artefacts found at Durnești–Iazul La Moara Gândului.
1–8: Sântana de Mureș–Cerneahov pottery; 9: Horodiștea–Gordinești pottery:
10: denticulated blade; 11: esquillé item.

Fig. 5. Artefacte descoperite la Dămideni–Cimitirul Vechi. 1–12: ceramică tipică fazei B a culturii
Cucuteni; 13: lamă din silex; 14–15: gratoare din silex; 16: vârf de săgeată din silex; 17: fragment de lutuială
arsă cu amprentă vegetală / Artefacts found at Dămideni–Cimitirul Vechi. 1–12: Cucuteni culture pottery,
phase B; 13: flint blade; 14–15: flint endscrapers; 16: flint arrowhead; 17: burnt clay with vegetal imprint.


Fig. 6. Artefacte specifice culturii Cucuteni, faza A, descoperite la Ștefănești–Odaia lui Micu (A)
și Ștefănești–Dealul Botcea (B) / Artefacts specific for the Cucuteni culture, phase A,
from Ștefănești–Odaia lui Micu (A) and Ștefănești–Dealul Botcea (B).
View publication stats

Terna - Vornicu - Fontes Perennitatis1 1 16 34

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Terna - Vornicu - Fontes Perennitatis1 1 16 34

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Fontes

perennitatis. Studia in honorem magistri Nicolae Ursulescu,

S-ar putea să vă placă și