Proiect de cercetare

Studii asupra unor artefacte din Dobrogea, folosind

difracția cu neutroni, tomografia și spectroscopia Raman

Cuprins:

1. Motivaţia alegerii temei(1/2pagina)

2. Fundamentare teoretică-1-2pagini
3. Obiectivele cercetării 1-3pagini
4. Ipoteze de cercetare 1-3pagini
5. Metode de cercetare(minim 2)
6. Rezultate anticipate
7. Bibliografie(5-8titluri/autori)

Cuvinte cheie: arheometrie, microscopie opticã, difracţie cu neutroni, tomografie şi spectroscopie

Raman, amfore din Dobrogea.

1. Motivaţia şi actualitatea temei alese

Fizica, ca obiect de studiu în învăţământul preuniversitar dar şi ca ştiinţă exactă, experimentală într-o
societate modernã se caracterizează prin multiplele ei valenţe formative şi educative asupra
personalităţii adultului de mâine.

Ce au în comun atât Fizica , cât şi Arheologia- între profesie şi pasiune

Arheometria (din limba greacă ἀρχαῖος arhaíos = vechi și μέτρον métron = măsură) este o știință
interdisciplinară apărută la sfârșitul secolului 19 și devenită de sine stătătoare în jurul anului 1950, care
poate fi definită ca aplicarea și folosirea științelor naturale (matematica, fizica, chimia, biologia,
geologia) în studiile de arheologie și de istoria artei.

“Păstrarea şi conservarea descoperirilor de ordin istoric şi cultural constituie una dintre principalele
preocupări actuale ale tuturor factorilor sociali şi culturali  implicaţi în acest tip de demers, conştienţi
de importanţa deosebită a acestuia. În particular, interesul pentru investigaţii ştiinţifice nondistructive
ale acestor valori este o chestiune majoră datorată vechimii sau unicităţii obiectului istoric descoperit.
În ultimele decenii, Fizica teoretică şi cea experimentală au cunoscut o dezvoltare impetuoasă, punând
la dispoziţia fizicienilor, chimiştilor şi inginerilor metode noi, performante şi accesibile pentru
caracterizarea fizico-chimică a substanţelor, astfel că în prezent tehnicile de fizică atomica si nucleară,
optica şi optoelectronică sunt considerate printre cele mai precise şi mai performante metode de
investigare şi caracterizare a compuşilor chimici şi de stabilire a interconexiunilor între valorile
diferitelor proprietăţi şi structura lor, deci depistarea şi identificarea acestora. 
Pe parcursul prezentei lucrări sunt analizate o serie de obiecte de interes arheologic, dar şi urme de
unelte antice, cu ajutorul unor tehnici de măsurare specifice fizicii atomice.
Măsurătorile şi interpretarea datelor sunt dublate în unele cazuri cu studii metalografice pe secţiuni din
probe, realizate prin microscopie optică. 

Lucrarea se adresează deopotrivă fizicienilor, chimiştilor şi inginerilor, dar şi istoricilor, arheologilor şi

muzeografilor.” - Prof. univ.dr. ION V. POPESCU, Membru titular al Academiei Oamenilor de Ştiinţă
din România (AOSR) Secţia de Ştiinţe Fizice.

2. Fundamentare teoretică

În România au existat studii antropologice (biologice sau fizice), paleozoologice, petrografice și

metalografice încă de la sfârșitul secolului XIX. Se poate spune că arheometria a apărut abia după
1970, ca urmare a unor studii din domeniul fizicii nucleare efectuate în cadrul Institutului de Fizică
Atomică din București și a filialei sale de la Cluj-Napoca. Seminarul de Arheometrie de la Muzeul
Național de Istorie a Transilvaniei (MNIT) din Cluj-Napoca și IFIN-HH au organizat anual conferințe
și simpozioane naționale datorită cărora s-au pus bazele arheometriei moderne românești. Au apărut
volumele 1/1988, 2/1990 și 3/2008 ale lucrărilor conferințelor clujene “Archaeometry in Romania -
Physics methods in Archaeology”. Un pas organizatoric foarte important l-a constituit înființarea în
2011 a Societății Române de Arheometrie.
Unul dintre cazurile cele mai mediatizate în care au fost utilizate metodele arheometrice îl reprezintă
descoperirea brățărilor dacice, a căror autenticitate a fost insistent pusă la îndoială de către presă sau
diverși factori interesați.

Dobrogea toată este un mare muzeu arheologic în aer liber. Avem un bogat patrimoniu mobil şi imobil,
care se încadrează cronologic din preistorie până în evul mediu. Sunt aşezări – fortificate sau deschise
-, s-au descoperit necropole – tumulare şi plane – din toate epocile, iar materialele mobile recuperate în
urma cercetărilor arheologice (organizate sau de salvare) sunt de o mare varietate atât din punct de
vedere al utilităţii lor, cât şi în ceea ce priveşte materialele din care au fost realizate. Din păcate toate
acestea sunt prea puţin popularizate.

Timp de peste 600 de ani Dobrogea (teritoriul de astăzi din Bulgaria de nord-est şi cel din România
cuprins între Dunăre şi Marea Neagră) a fost inclusă provinciei romane Moesia Inferior; în perioada
târzie provincia s-a numit Scythia Minor. Dar, indiferent ce nume a purtat, fiind o provincie aflată la
frontiera de răsărit a marelui Imperiu Roman au fost luate măsuri intense de fortificare a acestei graniţe.
S-au construit drumurile – cele principale de-a lungul Dunării, de-a lungul litoralului maritim, de la
nord la sud prin centrul provinciei şi cele secundare de la est la vest – care să permită deplasarea rapidă
a unităţilor militare, buna şi rapida aprovizionare a castrelor militare şi a aşezărilor civile, drumuri care
erau păzite – şi reparate la nevoie – de unităţi militare speciale. Doar pentru paza acestei frontiere (de la
Transmarisca la Marea Neagră) au fost aduse două legiuni militare: a V-a Macedonica cantonată la
Troesmis (astăzi Turcoaia, jud. Tulcea, România) şi a XI-a Claudia cantonată la Durostorum (astăzi
Silistra, districtul Silistra, Bulgaria), flota Classis Flavia Moesica, cu sediul la Noviodunum (astăzi
Isaccea, jud. Tulcea, România) patrula pe Dunăre asigurând securitatea zonei şi pe această latură.

Astăzi, Bulgaria şi România se află poziţionate, din punct de vedere geografic, la graniţa de răsărit a
Uniunii Europene. Avem datoria să protejăm – prin consolidări, restaurări (reale, unde se poate, sau
virtuale) şi pază – şi să popularizăm intens siturile arheologice care amintesc de perioadele glorioase –
şi bogate – ale zonei. Prin aceasta vom putea face din Dobrogea un El Dorado arheologic care să atragă
din ce în ce mai mulţi turişti; să-i facă să ne cunoască. Vor fi create locuri permanente de muncă pentru
arheologi-muzeografi, gardieni, supraveghetori şi diverse categorii de restauratori (de la construcţii
până la cele mai mici obiecte scoase din pământ) etc.

3. Obiectivele cercetării
O analiză ştiintifică idealã a obiectelor muzeale, care sunt compuse dintr-o varietate de materiale,
necesitã utilizarea unor metode care să îndeplinească simultan următoarele condiţii:să fie nedistructive,
respectând integritatea fizicã obiectelor valoaroase, sã fie rapidã, pentru ca un numar mare de obiecte
arheologice, provenind din şantierele arheologice să poata fi analizate comparativ, să fie universale să
poata fi aplicate oricăror materiale, indiferent de dimensiunea lor, să aiba multe proprietãţi capabile să
furnizeze atât rezultate precise pe suprafaţe microscopice, cât şi media globală în analiza materialelor
heterogene, să fie sensibile şi multielementale, pentru a furniza maximul de informaţii.
Elementele chimice din minereuri, argile sau pietre sunt deseori caracteristice, prin concentraţiile lor
sau raporturilor izotopice ariei geografice din care provin. Multe din aceste relaţii elementare continuă
să existe şi în obiectele produse din aceste materii prime şi pot servi ca un criteriu la gruparea lor, pe
baza constituenţilor chimici,în scopul deosebirii acestora de obiectele produse în alte regiuni.
Combinarea investigãrii geologice extinse şi analiza artefactelor au făcut posibilă deseori, identificarea
minereului sau a izvoarelor implicate în fabricarea acestora.
Diferențierea şi separarea chimică, ce apare în timpul rafinãrii şi preparării materialelor, cât şi
adăugarea cu bunã ştiinţă(alierea) afectează în egalã mãsurã compoziţia elementală a materialelor în
obiecte antice.
Caracterizarea materialelor prin ampenta chimicã necesitã utilizarea unor tehnici de analizã foarte
sensibile. Un avantaj de câteva ordine de mãrime la sensibilitatea metodei permite determinarea mai
multor elemente care pot servi la criteriile de clasificare. În ultimii ani , fizica teoretică şi cea
experimentală au cunoscut o evoluţie, punând la dispoziţia specialiştilor din domeniu metode noi,
perfomante şi accesibile pentru caracterizarea fizico-chimică a substanţelor, astfel ca în prezent
tehnicile de fizicã atomicã şi nucleară, opticã şi optoelectronică sunt considerate printre cele mai
precise şi performante tehnici de investigare şi caracterizare a compuşilor chimici şi destabilire a
interconexiunilor între valorile diferitelor proprietãţi şi structura lor, deci depistarea şi identificarea
acestora.
Comparativ, cu metodele chimice de analiză, metodele fizice prezintă o serie de avantaje precum:
rapiditatea determinărilor, reproductibilitatea rezultatelor, sensibilitate ridicată, largă aplicabilitate,
precum şi obţinerea unui spectru extins de date şi informaţii despre structura, configuraţia, schimbărilor
de structura ale materialelor studiate, inclusiv ale celor foarte vechi.
Optica , electroliza, fizica atomică şi nucleară, magnetismul au devenit tehnici la îndemâna instituţiilor
de cercetare şi învãţământ, oferind metode moderne pentru determinarera precisã a proprietãţilor fizice
dintre cele mai subtile ale substanţelor:spectre optice, spectre de rezonanţă magnetică nucleară, de
rezonanţă electronică de spin etc.
Pentru detecţia la nivel de urmă s -au remarcat în principal metodele spectrometrice de analizã , în timp
ce pentru detectarea cantitãţilor mari se preferă tehnicile imagistice, de investigare prin expunere la
diferite tipuri de radiaţii şi captarea imaginilor obţinute prin diferite mijloace. Aceste tehnici şi metode
de investigaţie ştiinţifică au fiecare avantajele şi dezavantejele lor, însã în funcţie de aplicaţia în care se
folosesc, pe baza unor criterii analizate judicios pot da rezultatele dorite.

4. Ipoteze de cercetare
In studiul nostru , am folosit trei reprezentanți ai fragmentelor de ceramică arheologică: doua provin
din de amfore de masă (Proba N 1 și Proba N 2) și unul dintr-o amforă de transport (Eșantionul N 3).
În Dobrogea, amforele de masă mici erau folosite pentru depozitarea sau transportul produselor pe
distanțe scurte erau folosite în principal pentru depozitarea și transportul vinului- produs local pentru
garnizoanele staționate în orașe .
Sunt considerate bunuri ale atelierelor provinciale vest-pontice din Dobrogea, pentru ca unele
exemplare aveau mânerul răsucit și suprafața acoperită cu modele roșu-brun sau gri-negru.
Proba N 3 provine dintr-o amforă pentru transportul mărfurilor pe distanțe mai mari (tip Kuzmanov
XV). Acest tip de ceramică se întâlnește în așezările din provincia Scythia și din alte teritorii vestice
pontice, dar și în orașele pontice de nord și nord-vest . Se crede că aceste amfore au fost produse în
atelierele din Scythia și Moesia Secunda. Toate amforele erau bine conservate.
Fotografiile fragmentelor ceramice studiate sunt prezentate în Fig. 1.
Fragmentele de forme cilindrice curbate au diametre similare de aproximativ 25 mm și lungimi
apropiate de ~80 mm. Toate fragmentele au o culoare roșu-maro.
Un fragment are o cavernă cu rămășițele corpului amforei. Fragmentul Sample N 2 are un model spiral
distinct la suprafață și unele incluziuni asemănătoare granulelor albicioase (Fig. 1).

Imaginile microscopice ale suprafeței fragmentelor de ceramică au fost obținute cu ajutorul unui
microscop Leica M165.
Experimentele de spectroscopie Raman au fost efectuate folosind un spectrometru LabRAM HR .
Laserul He–Ne emite lumină cu lungimea de undă de 633 nm. După procedura de scanare, spectrele
Raman au fost colectate din mai multe zone locale ale fragmentelor de ceramică.
Timpii tipici de achiziție a spectrelor au variat de la 5 la 15 minute.
Pentru a obține o imagine cuprinzătoare a descoperirilor arheologice studiate, pare justificată utilizarea
mai multor metode experimentale complementare care oferă date structurale legate de o gamă de scară
de la dimensiunea cristalină la dimensiunea micronului .
Analiza de fază a fragmentelor în vrac a fost efectuată utilizând difractometrul cu neutroni DN-12
situat la reactorul în impulsuri de mare flux IBR-2 (Institutul Comun pentru Cercetări Nucleare, Dubna,
Rusia).
Spectrele de difracție a neutronilor au fost obținute la unghiul de împrăștiere de 2θ = 90 . Modelele de
difracție a neutronilor au fost ajustate prin modul de potrivire a profilului folosind software-ul
Fullprof .
Timpul de expunere a fost de 20 min.
Datele de tomografie cu neutroni au fost obținute folosind instalația de radiografie și tomografie cu
neutroni.
5. Metode de cercetare
Pentru analiza celor 3 probe de ceramica romana s-au folosit drept metode:Microscopia optică
Metode de împrăștiere a neutronilor
Tomografia cu neutroni
Spectroscopie Raman
În cazul eșantionului 1, acestea sunt granule mici de cuarț. Cu toate acestea, pe suprafața laterală a
fragmentului ceramic, sunt vizibile granule destul de mari, cu dimensiuni de până la 500–600 µm. Pe
felia laterală a mânerului ceramic, există un miez gri înconjurat de un strat roșu-maro. Considerăm că
această apariție se datorează unui proces de ardere incomplet în timpul confecționării ceramicii
(Ionescu și colab., 2007), care a dus la condiții oxidativ-reductoare (Ghergari și Staˆncel, 2012; Ion și
colab., 2010). Proba 2 se caracterizează printr-o distribuție mai mult sau mai puțin uniformă a
granulelor de nisip sau cuarț destul de mari, cu o dimensiune medie de 100–200 µm. Pe suprafața și
secțiunea fragmentului se observă caverne mari sau aglomerări de granule de nisip cu dimensiunea
medie de 500–600 µm, ceea ce arată ca nisip prost semănat sau grosier sau cheaguri de nisip. Credem
că aceste boabe ar putea fi resturi de calcit, calcar sau silicați cu birefringență mare (Emami și colab.,
2016; Ghergari și Staˆncel, 2012). În plus, pe suprafața acestor boabe mari, există o acoperire albă.
Sunt vizibile mai multe fisuri și cavități pe suprafața probei 2.
Suprafața probei 3 este reprezentată de un amestec de zone de culoare roșu-maro deschis și închis.
Există mai multe caverne adânci și incluziuni ușoare de calcit la suprafață.

5.2. Spectroscopie Raman

Spectrele Raman obţinute din punctele selectate ale suprafeţelor fragmentelor de ceramică sunt
prezentate în Fig. 2. Cele mai intense linii Raman au valoarea mediană de 0,012 mm . Vârfurile slabe
la 510 și 394 cm pot corespunde fazei de feldspat și respectiv hematit. Poziția vârfului indică o posibilă
predominanță a mineralului silicat al labradoritului ((Ca, Na)(Al, Si) în faza de feldspat . Pe unul dintre
spectrele Raman (nu este afișat aici),s-a observat o linie puternică la 3189 cm.

5.3 Difracția neutronilor

Un fundal destul de complex al modelelor de neutroni indică faza amorfă a argilei . Picurile de difracție
observate au corespuns fazei de cuarț . Structura cristalină a acestei faze este descrisă de grupul spațial
P3121 cu parametrii celulei unitare a = 4,908(5) Å și c = 5,414(4) Å.
Există câteva vârfuri de difracție suplimentare pe modelul neutronilor din Proba 1. Credem că aceste
vârfuri de difracție corespund unei faze suplimentare de ortoclază Structura cristalină a acestei faze
este descrisă prin simetria monoclinic C12/m1 cu parametrii rețelei a = 8,622(9) Å, b = 12,997(6) Å, c
= 7,222(8) Å și β = 116,5.

5.4. Tomografia cu neutroni

Distribuția spațială a componentelor interne ale fragmentelor de ceramică a fost studiată prin metoda
tomografiei cu neutroni. Diferențele în compoziția diferitelor componente din fragmentele ceramice
studiate au condus la contrastul radiografic cu neutroni.

Modelul 3D reconstruit al probei de ceramică 1 este prezentat în Fig. De mai sus. Se observă că
absorbția neutronilor în volumul fragmentului de ceramică este neuniformă. Sunt vizibile mai multe
zone apropiate de suprafață atribuite regiunilor cu coeficient de atenuare a neutronilor mai mare.
Sugerăm că diferențele în absorbția neutronilor sunt legate de procesul incomplet de ardere în timpul
fabricării amforelor , ceea ce este un motiv pentru diferite grade de oxidare în nucleul și regiunile de
suprafață. Pe lângă straturile de suprafață, în volumul probei de ceramică 1 se observă mai multe
formațiuni rotunjite, care pot fi granule din faza ortoclazică sau alți silicați .
 6. Rezultate anticipate

Cercetările noastre demonstrează utilitatea metodelor cu neutroni precum tomografia și difracția, care
pot fi folosite ca instrumente științifice complementare pentru caracterizarea descoperirilor de
ceramică. Aceste metode pot fi folosite în combinație cu metode analitice clasice, cum ar fi
petrografia și microscopia electronică care sunt folosite în mod tradițional în caracterizarea artefactelor
ceramice.

În această lucrare sunt prezentate rezultatele unui studiu privind structura în profunzime a mai multor
fragmente de ceramica antica găsite pe teritoriul Dobrogei, România.
Fragmentele de amfore au fost cercetate prin metode neutronice, cum ar fi difracția neutronilor și
tomografia, completate de spectroscopie Raman și microscopie optică.
Aceste rezultate oferă o bună vizualizare a posibilităților neutronilor-ca metode de diagnostic
structural nedistructiv pentru probele de ceramică arheologică.
Caracteristica de înaltă penetrare și natura interacțiunea neutronilor cu materia a permis determinarea
nedistructivă a compoziției fazei cristaline a volumului de fragmente de ceramică, precum și pentru a
clarifica unele trăsături structurale ale acestor obiecte arheologice.
Diferențele în coeficienții de atenuare a neutronilor ai elementelor constitutive ale ceramicii antice
studiate au permis obţinerea distribuţiei spaţiale a diferitelor faze în interiorul volumului acestor
mânere de amforă.
Folosind tomografia cu neutroni, s-au găsit câteva boabe destul de mari de presupusi silicați în
volumul fragmentelor de ceramică din Proba 1 și Proba 2.
De asemenea, pentru probele 1 și 3, un strat aproape de suprafață cu un înalt a fost detectat coeficientul
de atenuare a neutronilor.
Datorita sensibilitatii de metode neutronice pentru concentrarea diverșilor oxizi, formarea ale acestor
straturi pot fi explicate prin procesele de oxidare din timpul arderea ceramicii sau a proceselor chimice,
păstrând în același timp integritatea a obiectelor ceramice arheologice studiate.
Abordarea integrată utilizata în acest studiu oferă o perspectivă asupra studiului obiectelor arheologice,
oferind noi perspective despre structura în profunzime de investigatie și oferirea de informații despre
tehnici folosite la fabricarea ceramicii antice.

1. Bibliografie

1. 1.Fizica în cercetarea arheologicã, Valentin Eugen Ghişa şi Marius Călin Belc, Editura Creator,
Braşov 2020
2. Articolul Studies of ancient pottery fragments from Dobrudja region of Romania using netron
diffraction, tomography and Raman spectroscopy din www.elsevier.com

3. https://lege5.ro/gratuit/gm3timbxge4q/arheometria-criminalistica-aplicata-traficului-de-
antichitati
4. http://www.phys.ubbcluj.ro/~iosif.deac/courses/FCS/curs6.pdf
5. https://stiintasitehnica.com/ifin-hh-fizica-nucleara-aplicata/
6. http://ebridge.info/ro/articles/patrimoniu-arheologic-dobrogean